MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ŞTIINTE ECONOMICE DEPARTAMENTUL DOCTORATE

TEZĂ DE DOCTORAT

­REZUMAT­

Managementul instituţiilor de asigurări

sociale din perspectiva mutaţiilor previzibile în lumea contemporană

Conducător ştiinţific: Prof.univ.dr. IOAN BOGDAN

Doctorand:

ARPAD SZARKA

2008

2

C U P R I N S

CONSIDERAŢII PRELIMINARE PARTEA I­a. ASIGURĂRI SOCIALE: CONCEPT, REALITĂŢI, CERINŢE ŞI PERSPECTIVE Capitolul 1. Conceptul de asigurări sociale

1.1. Elemente definitorii ale asigurărilor sociale 1.2. Sfera de cuprindere 1.3. Obiectul asigurărilor sociale 1.4. Principiile de bază ale organizării şi funcţionării asigurărilor sociale 1.5. Delimitări conceptuale

Capitolul 2. Tipologia asigurărilor sociale 2.1. Asigurări sociale publice 2.2. Asigurări sociale private 2.3. Elemente comune şi specifice

Capitolul 3. Instituţiile implicate în asigurările sociale 3.1. Instituţii publice 3.2. Instituţii private

Capitolul 4. Mutaţii previzibile în sistemul de asigurări sociale din perspectiva integrării în UE şi a soluţiilor avansate în alte ţări ale lumii Capitolul 5. Concluzii parţiale şi contribuţii personale PARTEA a II­a. STRUCTURI DE MANAGEMENT GUVERNAMENTAL, LOCAL ŞI PRIVATE, IMPLICATE ÎN ASIGURĂRILE SOCIALE Capitolul 6. Structuri actuale în România

6.1. Aspecte conceptuale 6.2. Realităţi şi certitudini actuale în România în contextul integrării în

Uniunea Europeană şi al schimbării Capitolul 7. Elemente de management comparat european privind structura de management guvernamental, local şi privat Capitolul 8. Tendinţe şi perspective în perfecţionarea instituţiilor de asigurări sociale de stat în lumea contemporană Capitolul 9. Elemente de management strategic în instituţiile de asigurări sociale de stat Capitolul 10. Concluzii parţiale şi contribuţii personale PARTEA a III­a. RESURSELE FINANCIARE MOBILIZABILE ÎN DOMENIUL ASIGURĂRILOR SOCIALE Capitolul 11. Tipologia resurselor Capitolul 12. Resursele şi nivelul de dezvoltare a economiei Capitolul 13. Elemente comparative Capitolul 14. Concluzii parţiale şi contribuţii personale PARTEA a IV­a. ELEMENTE DE MANAGEMENT GENERALE ŞI SPECIFICE ÎN INSTITUŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT ŞI PRIVATE

3

Capitolul 15. Aspecte teoretico­metodologice de management general, implicate în instituţiile de asigurări sociale

15.1. Abordări conceptuale 15.2. Procesele şi relaţiile manageriale – elemente esenţiale ale

managementului organizaţiei 15.3. Funcţiile managementului 15.4. Principiile generale ale managementului şi sistemul de

management 15.5. Interdependenţa ştiinţei managementului cu managementul

ştiinţific 15.6. Realităţi economico­sociale şi perspective în managementul

instituţiilor de asigurări sociale 15.7. Elemente specifice de management ale instituţiilor derivate din

managementul general Capitolul 16. Managementul Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale

16.1. Structura organizatorică 16.2. Structura de management 16.3. Managementul resurselor umane 16.4. Managementul financiar 16.5. Comunicarea managerială 16.6. Managementul strategic

Capitolul 17. Managementul instituţiilor private de asigurări sociale şi al altor instituţii specifice previzibile

17.1. Instituţii private de asigurări sociale 17.2. Instituţii de reglementare 17.3. Alte instituţii

Capitolul 18. Concluzii parţiale şi contribuţii personale PARTEA a V­a. MANAGEMENTUL ŞI GESTIUNEA RISCURILOR. FINANŢAREA ŞI CONTROLUL SISTEMULUI DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT ŞI PRIVATE–REALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE Capitolul 19. Abordări actuale şi de perspectivă ale managementului riscului în activitatea economico­socială

19.1. Consideraţii generale cu caracter introductiv 19.2. Elemente generale despre factorii şi situaţiile de risc în afaceri 19.3. Managementul şi gestiunea riscului de firmă 19.3.1. Riscul în afaceri: concept şi tipologie 19.3.2. Sistemul de indicatori de performanţă şi corelaţiile de echilibru,

care se utilizează în managementul riscului de firmă 19.4. Componenta socială a dezvoltării 19.5. Factorii de influenţă în remodelarea politicii sociale 19.6. Securitatea socială şi riscurile sociale

Capitolul 20. Finanţarea şi controlul în sistemul de asigurări sociale de stat şi

4

private – realităţi şi perspective 20.1. Aspecte introductive 20.2. Modalităţi de constituire a fondului de asigurări sociale 20.3. Finanţare sistemului de asigurări sociale de stat 20.3.1. Sursele de finanţare 20.3.2. Unele aspecte ale echilibrului financiar 20.4. Finanţarea sistemului de asigurări sociale private 20.5. Definirea conceptului şi modalităţi de organizare a controlului

intern în etapa actuală 20.6. Controlul intern – instrument managerial 20.7. Organizarea funcţiei de audit intern. Tipuri de audit în cadrul

instituţiilor publice 20.8. Principalele aspecte ale activităţii de control şi audit din cadrul

Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale Capitolul 21. Specificitatea managementului riscului în sistemul asigurărilor sociale de stat şi private

21.1. Elemente de specific ale conceptului de risc în domeniul asigurărilor sociale

21.2. Semnificaţia şi importanţa managementului riscului în activitatea de asigurări sociale

21.2.1. Aspecte generale 21.2.2. Principalele etape ale procesului de management al riscului

Capitolul 22. Concluzii parţiale şi contribuţii personale PARTEA a VI­a. CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ SELECTIVĂ PRIVIND MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN INSTITUŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DIN PESPECTIVA MUTAŢIILOR PREVIZIBILE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ: REALITĂŢI ŞI CERINŢE DESPRINSE DIN CERCETAREA DE CAZ LA CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BIHOR Capitolul 23. Elemente teoretico­metodologice ale cercetării Capitolul 24. Tipologia cercetării Capitolul 25. Obiectivul cercetării şi colectivitatea cercetată Capitolul 26. Instrumentarul cercetării Capitolul 27. Organizarea cercetării Capitolul 28. Prelucrarea rezultatelor cercetării

28.1.Elemente de context social­economic 28.2. Încrederea în instituţii 28.3. Modul de percepţie a calităţii serviciilor prestate de CJP Bihor 28.4. Principalele probleme cu care se confruntă CJP Bihor 28.5. Experienţa în utilizarea unor instrumente de asigurări sociale,

economisire sau investiţii 28.6. Nivelul de notorietate a riscurilor sociale şi gradul de asumare a

acestora 28.7. Modul de percepere a factorilor responsabili în asumarea

5

riscurilor sociale 28.8. Percepţia interesului manifestat de diferiţi factori în realizarea

asigurărilor sociale 28.9. Nivelul de notorietate şi percepţia rolului unor prestaţii de

asigurări sociale 28.10. Percepţii asupra cotelor de contribuţie de asigurări sociale 28.11. Administrarea şi gestionarea riscului invalidităţii 28.12. Gradul de notorietate al reformei sistemului de pensii şi nevoia

persoanelor investigate de a primi informaţii în acest domeniu Capitolul 29. Marja de eroare a cercetării Capitolul 30. Concluziile cercetării PARTEA a VII­a. SINTEZA CONCLUZIILOR, OPINIILOR ŞI SOLUŢIILOR BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ GLOSARUL DE TERMENI LISTA CASETELOR LISTA TABELELOR LISTA FORMELOR GRAFICE LISTA ANEXELOR

6

Managementul instituţiilor de asigurări

sociale din perspectiva mutaţiilor previzibile în lumea contemporană

Lucrarea este structurată în şapte părţi pornind de la aspecte teoretico­

metodologice continuând apoi cu prezentarea unor realităţi din sistemul

asigurărilor sociale din România şi din unele ţări din lumea contemporană,

realizându­se inclusiv un studiu de cercetare ştiinţifică la nivel teritorial. Sinteza

concluziilor, opiniilor şi soluţiilor previzibile ocupă un loc aparte la finele fiecărei

părţi a tezei.

Partea I­a intitulată „Asigurări sociale: concept, realităţi, cerinţe şi

perspective” evidenţiază, cu prioritate, două categorii de probleme. Pe de o parte,

se prezintă unele aspecte teoretico­metodologice, care caracterizează locul şi rolul

asigurărilor sociale în cadrul sistemului de protecţie socială a populaţiei. Pe de altă

parte, sunt semnalate principalele mutaţii previzibile în sistemul de asigurări

sociale, care vor determina şi probleme legate de sustenabilitatea financiară a

sistemului public de pensii, cu implicaţii asupra nivelul de trai al populaţiei.

În acest context, precizarea elementelor referitoare la definirea şi explicarea

conceptului de asigurări sociale ­sfera de cuprindere, obiective, principii de

organizare şi funcţionare, unele delimitări conceptuale­ a izvorât din nevoia unor

clarificări, de natură să atragă atenţia asupra unor probleme şi posibile soluţii ori să

sugereze teme/subiecte de reflecţie sau cercetare.

În scopul abordării corecte din punctul de vedere al definirii şi conţinutului

noţiunii de asigurări sociale, asistenţă socială, ocrotire socială, protecţie socială,

securitate socială, sunt prezentate elementele definitorii ale acestor concepte,

întâlnite în literatura de specialitate naţională cât şi internaţională.

Prezentarea celor două tipuri de asigurări sociale ­publice şi private­, precum

şi a instituţiilor implicate sunt de natură să lărgească orizontul de cunoaştere a

conceptului de asigurări sociale.

7

De asemenea, sunt supuse atenţiei unele mutaţii previzibile în sistemul de

asigurări sociale, cu referire îndeosebi, la procesul de îmbătrânire a populaţiei şi

reducerea ponderii persoanelor active, care vor afecta profund viabilitatea

sistemelor de pensii. Apreciem faptul că problemele de asigurări sociale, cu care se

confruntă statele membre ale Uniunii Europene şi pe care trebuie să le gestioneze,

în mod particular, potrivit specificităţii fiecăruia sunt în marea lor majoritate

similare, diferenţa constând – cel puţin în cazul României – în faptul că

performanţele sistemelor naţionale sunt funcţie de tradiţiile istorice şi cele legate

de nivelul de dezvoltare a economiei.

O serie de date statistice care reflectă evoluţia numărului de pensionari, a

numărului de contribuabili şi a raportului între pensie şi salariu, cel puţin pentru

situaţia din România, sunt edificatoare pentru a sublinia faptul că schemele de

asigurări sociale publice, bazate pe plata pensiilor curente din contribuţii curente

(pay­as­you­go) nu mai pot fi sustenabile financiar nici măcar pe termen mediu.

Partea a II­a intitulată „Structuri de management guvernamental, local şi

private, implicate în asigurările sociale” porneşte de la definirea şi prezentarea

conceptului de instituţie publică atât în viziunea finanţelor publice, cât şi cel al

managementului. Apoi, pe fondul cerinţelor de reformare a sistemului public de

pensii sunt prezentate principalele instituţii ­centrale, locale şi private­ din

România şi unele ţări membre ale UE, implicate în activitatea de asigurări sociale

şi totodată, a celor responsabile de implementarea legislaţiei comunitare în

domeniu. Această prezentare nu cuprinde comparaţia directă între diferite ţări în

mod individual, întrucât întâlnim experienţe bazate pe tradiţii istorice foarte

diferite de la o ţară la alta sau strategii noi, recente, care au ca obiect rezolvarea

unor probleme specifice, dar oferă suficiente elementele necesare unei comparaţii

de sinteză.

Un spaţiu important este alocat evidenţierii principalelor tendinţe şi

perspective în perfecţionarea instituţiilor de asigurări sociale de stat în lumea

8

contemporană, precum şi prezentării unor elemente de management strategic în

instituţiile respective.

Partea a III­a a lucrării „Resursele financiare mobilizabile în domeniul

asigurărilor sociale” abordează principalele dificultăţi care apar în asigurarea

resurselor necesare pentru menţinerea capacităţii sistemului de asigurări sociale de

stat de a duce la îndeplinire obiectivele/scopurile sale sociale.

Se subliniază faptul că resursele necesare finanţării prestaţiilor de asigurări

sociale de stat, la un cuantum adecvat şi care să acopere numărul total de

beneficiari îndreptăţiţi, precum şi gradul de participare al diferitelor surse de

finanţare, sunt condiţionate de situaţia economico­socială de ansamblu, de

stabilitatea acesteia, de politica socială a statului. Totodată, se arată că fondurile

utilizate pentru atingerea obiectivelor sistemului de asigurări sociale de stat

influenţează la rândul lor, reproducţia normală a forţei de muncă, motivaţia muncii,

climatul social.

O situaţie comparativă privind nivelul contribuţiilor sociale din România şi

unele ţări europene, scoate în evidenţă o serie de diferenţe marcante între statele

membre. Aceste diferenţe se explică prin diferitele concepţii şi tradiţii istorice cu

privire la politicile sociale; tipurile de asigurări sociale practicate într­un stat

membru sau altul; modalităţile de finanţare a prestaţiilor – prin proporţiile

participării cu contribuţii obligatorii ale angajatorilor şi angajaţilor, alocaţii din

bugetul de stat precum şi prin contribuţii facultative – cât şi prin raporturile de

forţe exercitate între sindicate, patronate şi stat.

Ultimii ani, îndeosebi anii de tranziţie românească de la „Plan” la „Piaţă” au

impus, tot mai mult, managementul ca fiind unul dintre elementele primordiale, ce

pot determina o soluţionare viabilă a principalelor probleme, cu care se confruntă

toate domeniile activităţii economice, ale vieţii sociale.

Acest lucru este explicabil, dacă avem în vedere faptul că după prima

revoluţie în economie, care a fost revoluţia industrială ­când au apărut noi

tehnologii, s­a schimbat modul de muncă şi a crescut eficienţa­, a doua mare

9

revoluţie este considerată a fi cea managerială, determinată de creşterea în

complexitate a organizaţiilor şi de dificultatea administrării acestei complexităţi.

Aşa au apărut managerii. A treia revoluţie este una socială, pentru că organizaţiile

sunt sisteme sociale formate din oameni, iar oamenii pot să aibă motivaţii ridicate

sau scăzute de performanţă.

Partea a IV­a a tezei intitulată „Elemente de management, generale şi

specifice, în instituţiile de asigurări sociale de stat şi private” abordează două

categorii de probleme:

­ o primă categorie, constituită într­un pachet de elemente teoretico­

metodologice de management, generale şi specifice: conceptul de management,

unele elemente esenţiale ale managementului organizaţiei, unele aspecte referitoare

la realităţile economico­sociale şi de perspectivă în managementul instituţiilor de

asigurări sociale;

­ a doua categorie, de ordin practic, care cuprinde probleme referitoare la

managementul CNPAS – principala instituţie responsabilă de administrarea şi

gestionarea sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. În acest

scop au fost avute în vedere următoarele obiective: structura organizatorică;

structura de management; managementul resurselor umane; managementul

financiar; comunicarea managerială; managementul strategic.

Din analiza efectuată, au rezultat, în principal, următoarele concluzii:

• unele structuri s­au confruntat, în cursul anului 2007, cu un deficit de

personal, în special pentru activităţile referitoare la: aplicarea prevederilor

Regulamentului nr.1408/71/CEE privind coordonarea sistemelor de securitate

socială pentru persoanele angajate, lucrătorii independenţi şi membrii familiilor

acestora, care se deplasează în Comunitatea Europeană şi ale Regulamentului nr.

574/72/CEE, care stabileşte procedurile de implementare a Regulamentului

nr.1408/71/CEE; dificultăţi întâmpinate de punerea în practică a introducerii

pilonului II de pensii, cel obligatoriu administrat privat; comunicare şi relaţii cu

publicul; gestionarea fondului arhivistic şi al bazelor de date. Deficitul de personal,

10

îndeosebi, a personalului specializat în administrarea sistemelor de operare şi

administrarea bazelor de date şi cu experienţă în tehnologia informaţiei, se

datorează în special slabei motivaţii ce oferă sistemul bugetar în comparaţie cu cel

privat. Salarizarea necorespunzătoare generează inclusiv o mare fluctuaţie de

personal de calificat superior;

• este necesar să existe o preocupare permanentă pentru ca managementul

resurselor umane să fie orientat, cu prioritate, pe schimbările determinate de

continuarea procesului de reformă a sistemului public de pensii;

• existenţa unor neîmpliniri în comunicarea managerială, dintre care

menţionăm:

­ inconsecvenţa menţinerii, într­un plan prioritar, a proiectului privind

implementarea sistemului informatic integrat, fapt care a condus la nefinalizarea

implementării acestuia nici până în prezent;

­ inexistenţa la nivelul sistemului public al unui program de management al

documentelor, care să permită fluidizarea circuitului acestora în cadrul instituţiilor

şi care poate constitui un instrument de verificare a respectării termenelor de

soluţionare, precum şi a modului de colaborare internă şi externă –inclusiv cea

internaţională;

­ comunicarea defectuoasă cu casele teritoriale de pensii, evidenţiată de

unele direcţii din aparatul central;

• o prioritate absolută în strategia de dezvoltare a CNPAS o constituie

dezvoltarea capacităţii administrative şi instituţionale, în vederea aplicării

regulilor comunitare de coordonare a sistemelor de securitate socială pentru toate

instituţiile implicate, precum şi definirea mai clară a competenţelor acestora;

• instituţiile de asigurări sociale la nivel guvernamental ar trebui să­şi

concentreze atenţia, în perioada imediat următoare, asupra impunerii vârstei

standard de pensionare existente, prin creşterea condiţionalităţii pentru

pensionarea anticipată şi prin stipularea unor penalităţi mai severe la calculul

pensiilor în cadrul schemelor anticipate;

11

• se impune stabilirea mult mai clară, elaborată, a situaţiilor în care medicii

de familie sau de specialitate pot recomanda încadrarea în gradul I, II sau III în

vederea acordării pensiei de invaliditate, astfel încât „marja de eroare” la

încadrarea unui diagnostic în criteriile de pensionare de invaliditate să fie minimă;

• veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat încasate în anul 2007, au fost

mai mari cu 1.538,2 milioane lei decât cheltuielile efectuate şi au depăşit cu

4.487,8 milioane lei (22,3%), nivelul realizat în anul 2006;

• cheltuielile totale ale bugetului asigurărilor sociale de stat, efectuate în anul

2007, au reprezentat 23.093,7 milioane lei, respectiv 98,3 la sută faţă de nivelul

celor prevăzute în buget. Ponderea cea mai însemnată a fost deţinută de cheltuielile

destinate plăţii pensiilor de asigurări sociale de stat, în sumă de 22.070,6 milioane

lei ­ 95,6 la sută.

Partea a V­a a lucrării intitulată „Managementul şi gestiunea riscurilor.

Finanţarea şi controlul sistemului de asigurări sociale de stat şi private – realităţi şi

perspective”, abordează principalele elemente ale managementului riscului, pe

fondul interdependenţei dintre dezvoltarea economică şi dezvoltarea socială ­

factorii şi situaţiile de risc în afaceri, componenta socială a dezvoltării, riscurile

sociale recunoscute de importante documente internaţionale­. De asemenea, sunt

prezentate principalele modalităţi de constituire a fondurilor şi de finanţare în

sistemul asigurărilor sociale de stat şi private. În paralel cu definirea conceptului şi

tratarea modalităţii de organizare a controlului intern şi a auditului intern, sunt puse

în evidenţă principalele aspecte desprinse din activitatea de control şi audit,

desfăşurată la nivelul CNPAS.

De asemenea, se prezintă elementele de specificitate ale conceptului de risc

şi a unor aspecte privind importanţa managementului riscului în activitatea de

asigurări sociale.

Ca aspect de specificitate al conceptului de risc în domeniul asigurărilor

sociale, se prezintă faptul că, în condiţiile în care formele de risc social poartă un

caracter obiectiv, de masă, formele de protecţie faţă de aceste riscuri trebuie să

12

aibă, de asemenea, mecanisme cu caracteristici sociale obligatorii, povara

financiară fiind purtată de către principalii subiecţi sociali – în principal angajatorii

şi angajaţii. Spiritul responsabilităţii colective pentru protecţia socială a populaţiei

ocupate este evidentă iar, gradul de participare financiară a partenerilor sociali

poate fi diferit. Fiecare ţară tinde să găsească proporţiile optime, ţinând seama de

condiţiile economice, sociale şi politice concrete, de tendinţele culturale şi

psihologice.

Totodată, se evidenţiază necesitatea ca instituţiile de asigurări sociale să fie

familiarizate, în mai mare măsură, cu titlul de expunere la risc, cu diferitele tehnici

de management al riscului, care pot fi folosite în activitatea lor.

Partea a VI­a intitulată „Cercetare ştiinţifică selectivă privind

managementul riscului în instituţiile de asigurări sociale din perspectiva mutaţiilor

previzibile în lumea contemporană: realităţi şi cerinţe desprinse din cercetarea de

caz la Casa Judeţeană de Pensii Bihor” reprezintă o abordare complexă a

aspectelor privind managementul riscului la o instituţie teritorială de asigurări

sociale de stat, în contextul întregului sistem al protecţiei sociale, prin realizarea

unei cercetări, care porneşte de la componentele sistemului de asigurări sociale şi

are în vedere cele mai importante instituţii implicate în acest domeniu de activitate.

Astfel, investigaţia cuprinde:

­ factorii de decizie judeţean care administrează şi gestionează sistemul de

asigurări sociale de stat ;

­ subiecţii care îl susţin din punct de vedere financiar ­angajatori şi persoane

asigurate;

­ beneficiari ai sistemului;

­ personalul din sistemul de sănătate publică ­medicul de familie, medicul

curant.

În vederea realizării scopului propus, obiectivele studiului au vizat, în

principal, următoarele aspecte:

13

• gradul de satisfacţie a persoanelor asigurate cât şi a beneficiarilor de prestaţii

sociale faţă de modul în care traiesc în prezent;

• orientări valorice ale diferiţilor subiecţi implicaţi, în ceea ce priveşte

atitudinea faţă de : riscurile sociale, modul de stabilire şi plată a contribuţiei de

asigurări sociale, modul de stabilire şi acordare a prestaţiilor, administrarea şi

gestionarea riscului invalidităţii, gradul de cunoaştere de către partenerii implicaţi a

căilor şi modalităţilor efective şi dorite/aşteptate pentru primirea informaţiilor ­într­

o manieră cât mai accesibilă­, ţinând seama de specificitatea structurii din care face

parte solicitantul;

• aprecierea cadrului legal ce reglementează sistemul de asigurare socială –

protecţie socială;

• nivelul de încredere al participanţilor în instituţiile de asigurări – protecţie

socială;

• administrarea şi gestionarea sistemului public de pensii la nivel teritorial.

Ca rezultat al cercetării se pot concluziona şi defini următoarele probleme:

• percepţia negativă – insatisfacţie – faţă de nivelul de trai atins până în

prezent, atât în cazul asiguraţilor cât şi cel al beneficiarilor;

• orientările valorice ale populaţiei referitoare la previziune, grija pentru

bătrâneţe, pentru un viitor trăit în siguranţă şi asumarea riscului sunt marcate de

unele contradicţii. Pe de o parte, avem de­a face cu atitudini cu conotaţie pozitivă

care vizează necesitatea asumării responsabilităţii pentru viitor, a implicării, a

contribuţiei active a fiecăruia pe durata întregii vieţi active pentru asigurarea unei

„bătrâneţi liniştite”, iar pe de altă parte, sunt prezente atitudini nefavorabile

marcate de incertitudine, prudenţă excesivă, neasumarea riscului. Balanţa dintre

cele două categorii înclină, totuşi, potrivit rezultatelor studiului nostru, către un

climat psiho­social dominat de dorinţa de implicare pentru siguranţa la bătrâneţe;

• rezultatele anchetei efectuate arată că ne confruntăm cu absenţa unei

anumite culturi a riscului în rândul persoanelor asigurate şi a beneficiarilor de

14

prestaţii, iar asigurările sociale, în foarte multe cazuri, sunt percepute ca „ceva ce

se opreşte din salariu”, care apare evidenţiat în fişele individuale ale salariaţilor

drept reţineri pentru CAS din care se plăteşte apoi pentru sănătate, pensie şi şomaj,

iar în cazul pensiei „ceva ce se cuvine” când eşti bolnav sau bătrân ori fără familie;

• insuficienta dezvoltare al activităţii de comunicare cu publicul ­ pe întreaga

paletă ale activităţilor desfăşurate, ţinând seama de specificitatea structurii

partenerilor implicaţi – angajatori, asiguraţi, beneficiari. Persoanele care doresc

mai multe informaţii legate de sistemul public de pensii sunt preponderent femei

între 41 – 59 de ani şi bărbaţi între 46 şi 62 de ani, muncitori şi/sau lucrători în

servicii cu venituri mici sau intermediare, din ambele medii rezidenţiale. În acest

caz nu există diferenţe semnificative între cele patru nivele de educaţie, ceea ce

înseamnă că nevoia de informare nu este semnificativ influenţată de această

caracteristică socio­demografică. De remarcat faptul că toţi partenerii implicaţi

consideră insuficientă dezvoltată activitatea de consiliere;

• în viziunea persoanelor investigate se consideră că actuala legislaţie de

asigurări sociale este necesar să fie supusă unor modificări pentru a acoperi, în

mai mare măsură, necesitatea de dezvoltare a sistemului.

• percepţia negativă asupra nivelului de trai cât şi cele referitoare la

instabilitatea legislativă şi pe această bază inclusiv cea organizatorică, conduc la o

stare de încredere insuficientă în instituţiile implicate direct sau indirect în sistemul

de asigurări sociale, niciuna dintre ele neîntrunind mai mult de o treime din

aprecierile pozitive exprimate, cu excepţia Casei judeţene de pensii şi CNPAS,

care au un capital de încredere relativ mai ridicat, comparativ cu celelalte instituţii;

• necesitatea îmbunătăţirii administrării şi gestionării sistemului public de

pensii de la nivelul judeţean şi local este evidentă dar totodată este în strânsă

dependenţă cu cel de la nivelul central.

Partea a VII­a a lucrării „Sinteza concluziilor, opiniilor şi soluţiilor” se

concentrează în jurul ideii potrivit căreia macrostabilizarea economică, creşterea

competitivităţii economiei, creşterea profitabilităţii agenţilor economici şi

15

continuarea în ritm susţinut a unei creşteri economice sănătoase constituie premise

materiale ale impulsionării dezvoltării sistemului de asigurări ­ protecţie sociale în

România. Scopul fundamental al dezvoltării sistemului de asigurare – protecţiei

sociale din România este cel al îmbunătăţirii calităţii vieţii, a bunăstării şi a păcii

sociale.

La rândul lor asigurările sociale pot contribui la revigorarea economiei reale,

la progresul social­economic al ţării cât şi promovarea unei imagini pozitive a

societăţii româneşti pe plan internaţional.

Managementul instituţiilor de asigurări sociale este construit în funcţie de

particularităţile riscurilor sociale, de modalitatea de constituire a resurselor, astfel:

­ cuprinderea în sistemul asigurărilor sociale a tuturor persoanelor active în

câmpul muncii care realizează venituri – salarii din activităţi profesionale;

­ perceperea riscului social, drept ca un eveniment social de masă, firesc şi

obiectiv, care afectează însemnate grupe social­demografice şi profesionale;

­ recunoaşterea cheltuielilor privind asigurările sociale ale salariaţilor, ca

fiind „social necesare” pentru reproducerea forţei de muncă şi cuprinderea acestor

cheltuieli în costul produselor, respectiv serviciilor;

­ participarea obligatorie la constituirea veniturilor în vederea finanţării

prestaţiilor de asigurări sociale ­într­o măsură sau alta­, de către principalii subiecţi

ai raporturilor de muncă – angajaţii, angajatorii şi statul;

­ participarea la conducerea instituţiei de asigurări sociale a partenerilor

sociali implicaţi;

­ asumarea politicilor şi strategiilor din sistemul de asigurări şi protecţie

socială atât de către partenerii sociali cât şi de forţele politice.

În asemenea condiţii, devine tot mai evidentă necesitatea de a acorda o

atenţie deosebită managementului riscului – proces complex, ce presupune o bună

cunoaştere a caracteristicilor cheie ale asigurărilor sociale, o bună coordonare,

cooperare şi comunicare, fără de care niciun program de prevenire a influenţelor

nefavorabile exercitate asupra sistemului nu poate fi aplicat cu succes.

16

Introducerea sistemelor de pensii de tip paradigmatic, aşa cum face România

acum şi cum au făcut majoritatea ţărilor europene, are multiple avantaje, cum ar fi:

­ permite o diversificare a riscurilor în cadrul legislaţiei referitoare la

suportarea veniturilor pentru pensie;

­ minimalizează dificultăţile tranziţiei fiscale, păstrând în acelaşi timp,

avantajele economice ale abordării capitalizării complete;

­ sprijină indirect, prin efectele pozitive ale investiţiilor fondurilor

private de pensii, creşterea veniturilor sistemului public de pensii şi implicit

creşterea nivelului beneficiilor pensionarilor existenţi sau a persoanelor care,

datorită vârstei, nu pot participa la cele două sisteme de pensii private.

Ţinând seama de ansamblul concluziilor prezentate şi având în vedere

obiectivele care stau în faţa instituţiilor de asigurări sociale de stat, este necesară,

în continuare, adoptarea de măsuri pentru întărirea capacităţii instituţionale şi de

conducere a sistemului public de pensii, prin creşterea autonomiei decizionale şi

de conducere a CNPAS, precum şi alte măsuri, după cum urmează:

­ identificarea şi utilizarea celor mai bune modele de fundamentare a

cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat, pe termen mediu şi lung, care să

permită o mai bună fundamentare a nevoilor bugetare, dinspre nivelul local spre

cel central;

­ îmbunătăţirea activităţii de relaţii cu publicul la nivelul tuturor caselor

teritoriale de pensii, astfel încât să se reducă timpul de soluţionare şi să ofere un

mediu de lucru corespunzător pentru participanţii la sistem;

­ finalizarea sistemului informatic integrat şi punerea acestuia în aplicare,

astfel încât domeniile operaţionale principale să lucreze în timp real şi cu eficienţă,

on­site;

­ pentru protecţia socială a unor categorii de pensionari ­îndeosebi persoane

care şi­au pierdut în totalitate capacitatea de muncă, inclusiv bătrânii în vârstă

inaintată lipsiţi de alte mijloace de existenţă­ sistemul de asistenţă socială, bazat pe

solidaritatea socială, ar putea interveni în situaţii deosebite pentru a completa, prin

17

prestaţiile sale, în bani sau în servicii sociale, nivelele mai scăzute ale pensiilor, în

funcţie de pragul de sărăcie acceptat;

­ analizarea posibilităţii introducerii şi în sistemul românesc de protecţie

socială a unei pensii universale, după modelul ţărilor dezvoltate, pentru persoanele

care au atins vârsta de pensionare, dar nu îndeplinesc condiţiile minime necesare

pentru obţinerea unei pensii.

Este necesar, în opinia noastră, a se acorda o atenţie deosebită strategiilor

dezvoltării locale, căci de pertinenţa lor depinde deplasarea centrului de greutate al

dialogului despre descentralizare. Acest dialog nu mai este doar politic, ci şi

economic; atât într­un caz, cât şi în celălalt, el conduce la o pledoarie în favoarea

scurtării procesului decizional. Nu trebuie ignorată realitatea că şi ţările cu o

economie de piaţă consolidată utilizează instrumentele şi mijloacele politicii

regionale pentru a corecta dezechilibrele şi inegalităţile, pe care le generează

economia de piaţă, creând în acelaşi timp condiţiile necesare dezvoltării

iniţiativelor locale de dezvoltare.

Dimensiunea europeană al asigurărilor sociale presupune necesitatea de

cooperare internaţională, atât la nivel naţional, cât şi local. Instituţiile de asigurări

sociale la nivel local cu cel naţional, trebuie să formeze o adevărată reţea de

conexiuni integrate, a cărei funcţionare să permită un management performant şi o

imagine pozitivă a sistemului de asigurare socială din România.

Autorul nutreşte speranţa că, prin această lucrare, a reuşit să îşi aducă

modesta sa contribuţie la căutările de identificare a unor elemente care să asigure o

bază realistă în determinarea şi formularea problemelor şi a cauzelor acestora, ca

pe această bază să poată fi dezvoltate soluţii, ­strategii şi tactici optime, moderne şi

umaniste ­ pentru administrarea cât mai viabilă, sigură şi performantă a sistemului

de asigurări sociale din România în interesul realizării misiunii sale.

În acelaşi timp, autorul este conştient că, date fiind complexitatea, vastitatea

şi dinamica acestui domeniu de activitate, lucrarea este susceptibilă de critici

îndreptăţite şi, în egală măsură, de îmbunătăţiri.

18

În final aş dori să subliniez faptul că, favoarea de a­l avea conducător

ştiinţific al tezei mele de doctorat pe distinsul domn profesor universitar doctor ec.

Ioan Bogdan a fost determinant, prin sugestiile şi îndrumările sale profesionale

valoroase pe tot parcursul elaborării lucrării.

Pentru contribuţia sa majoră la structurarea şi dezvoltatrea acesteia îi exprim

întreaga mea gratitudine.