mica glaciatiune medievala

Upload: baltatu-ramona-daniela

Post on 16-Jul-2015

229 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

Mica glaciatiune medievala "Mica glaciatiune medievala" a fost folosit pentru prima data in literatura stiintifica de Matthes,in 1939,pentru a defini "epoca de glaciatiune reinnoita,dar moderata,ce a urmat celei mai calde parti a Holocenului.Acesta ramane in continuare,o fluctiune climatica putin inteleseasa si descifrata atat temporal,cat si spatial.In ani trecuti temperaturile estivale din jurul anului 1570 au scazut in nordul Scandinaviei cu 0,5 grade celsius sub media multianuala a intervalului 1951-1970,revenind abia dupa 1650.Conditiile termice sau pastrat aproape de medie din 1660 pana la 1750,cu urmatoarele decenii extrem de calde.Secolul cuprins intre 1650 si 1750 reprezinta perioada cea mai frecvent citata ca apogeu al Micii glaciatiunui medievale,in mod cert pentru Europa. Clima se refer la o period de timp mult mai lung cteva decenii, n mod obisnuit valorile medii pe o perioad de 30 de ani. Punctul de referinta a climei fiind vremea, msurtorile fcndu-se la statiile meteorologice, sonde ,sau sateliti meteorologici Schimbarea climei este determinat att de factori interni (modificarile care apar n interiorul sistemului climatic sau datorit interaciunilor dintre componentele sale) ct i de factori externi naturali (variatia energiei emise de soare, erupii vulcanice, variaia parametrilor orbitali ai Pmntului) sau externi antropogeni rezultai din activitile umane (schimbarea compozitiei atmosferei ca urmare a creterii concentraiei gazelor cu efect de ser). Asemenea factori acioneaz simultan iar separarea lor este foarte dificil i constituie n general o mare provocare stiintific. Regiunile climatice reci,de la latitudini mari,sunt recunoscute ca fiind componente vitale ale sistemului climatic global si avand,probabil,o reactie rapida fata de viitoarele modificari climatice. Dupa ce, de ani de zile, aflam pe pielea noastra ca verile sunt din ce in ce mai fierbinti, iata ca, de la o vreme, a aparut o noua amenintare. Savantii ne anunta ca nu de caldura trebuie sa ne temem, ci de iarna care va sa vina. Si care ar fi cauzele acesteia? Noi si efectele adverse ale dezvoltarii civilizatiei noastre? Sau e

ceva de dincolo de noi? O rcire accentuat a pmntului va modifica serios faa planetei, din toate punctele de vedere, inclusiv socio-economic. n ciuda curentului care n ultimii 20 de ani a vorbit despre efectul de ser i nclzirea global, ultimele studii ale oamenilor de tiin demonstreaz c lucrurile evolueaz, dar n sens contrar.In ultimele doua milioane de ani, Terra a trecut prin vreo 20 de glaciatiuni. Acestea au durat in total 1.800.000 de ani, acoperind 90% din perioada despre care discutam. Suntem foarte norocosi sa fi apucat o blanda perioada interglaciara. Ultima glaciatiune a inceput in urma cu aproximativ 115.000 de ani. Temperaturile medii au inceput sa scada, ajungand sa fie cu 7-10 grade mai mici decat astazi. Iarna a juns la apogeu cu 18.000 de ani in urma. Scuturi de gheata groase de cativa kilometri acopereau cea mai mare parte a Americii de Nord si Europei.A urmat o schimbare foarte rapida de situatie: in urma cu 10.000 de ani, temperaturile au crescut din nou; glaciatiunea luase sfarsit. De atunci, au mai existat cateva "toane", precum Mica Era Glaciara, cum a fost numita perioada dintre anii 1350 si 1850 d.Hr. In acesta grea jumatate de mileniu, recoltele agricole au avut mult de suferit, iar foametea a bantuit deseori in Europa. In Anglia, in perioada respectiva, Tamisa ingheta de la un mal la altul, iar pe gheata astfel formata se organizau targuri de iarna. Inghetau si canalele din Olanda, iar in anul 1780, portul New York a inghetat asa de zdravan, incat se putea merge pe jos din Manhattan pana pe insula Staten. Timp de sute de milioane de ani, Terra a cunoscut alternante climatice. Perioade cu clima tropicala au fost precedate si urmate de lungi epoci in care gheata a acoperit planeta pe intinderi mari. Daca asemenea lucruri s-au tot intamplat in decursul istoriei Pamantului (si in absenta efectelor perturbatoare ale civilizatiei umane), e logic sa presupunem ca s-ar putea repeta. Iar daca se vor repeta, va fi vorba despre fenomene in producerea carora oamenii chiar nu au nici un amestec. Una dintre abordari sustine posibilitatea ca asemenea fluctuatii sa se datoreze variatiilor energiei emise de Soare. Activitatea solara variaza pe mai multe scari temporale,cea mai cunoscuta fiind cea asociata cu ciclul de 11 ani al petelor solare.Recent sa demonstrat ca radiatia solara primita la partea superioara a atmosferei variaza de fapt cu doar "+" sau "-"0,2% in timpul unui ciclu complet al petelor solare.S-au propus,idei ce sustin variatii pe termen mai lung ale

activitatii solare asociate cu modificari ale ciclului petelor solare. Dintre toate fenomenele solare, petele par a fi cel mai remarcabil mod de activitate solara. Acestea sunt uor de pus n eviden i au fost observate din timpuri strvechi. Petele solare privite printr-un telescop prezint o regiune central ntunecat, numit umbra, nconjurat de o zona mai luminoasa, penumbra. Ele apar ntunecate datorit faptului c temperatura lor este mai mic dect a fotosferei. O pat solar apare la nceput ca un por care se dezvolt i poate s aiba o durat de via de la cteva sptmni la cteva luni [8].Petele solare reprezint zone cu cmpuri magnetice foarte puternice. Msuratorile au aratat c n petele solare exist un cmp magnetic de circa 9.000 de ori mai intens dect cel al Pmntului. Petele solare se comport ca polii unui imens magnet, ele apar de multe ori perechi avnd polaritai opuse.