medicatia ap respirator
DESCRIPTION
medicatia aparatului respiratorTRANSCRIPT
MEDICATIA APARATULUI RESPIRATOR -EXPECTORANTE
1
CUPRINS
ARGUMENT/MEMORIU JUSTIFICATIV
CAP.1.GENERALITĂŢI - EXPECTORANTE
CAP.2.SECRETOSTIMULENTE
A.SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE
2.1. ACETAT DE AMONIU
2.2.CLORURA DE AMONIU
2.3.IODURA DE SODIU
2.4.IODURA DE POTASIU
2.5.BENZOAT DE SODIU
2.6.TERPIN HIDRAT
2.7.GAIACOL
2.8.BALSAM DE TOLU
2.9.EUCALIPTOL
B.MEDICAMENTE TIPIZATE
2.1.SIROGAL
2.2.SIROP EXPECTORANT
2.3.SIROP DE PĂTLAGINĂ
2.4.TRECID
CAP.3.SECRETOLITICE
3.1.AMBROXOL
3.2.BROMHEXIM
3.3.CARBOCISTEINA
3.4.MESNUM
4.BIBLIOGRAFIE
2
ARGUMENT
Expectorantele sunt indicate în tratamentul de completare al afecţiunilor care provoacă o
creştere a secreţiilor ( bronşită acută şi cronică). Folosirea lor este contraindicată în
asociere cu medicamente antitusive sau când secreţiile sunt deja suficient de fluide şi de
asemenea , bolnavilor care nu pot să scuipe din cauza unei stări generale sau respiratorii
precare.
Expectoraţia nu trebuie impiedicată în mod direct, ea nu este decât semnul unei boli şi
prin împiedicarea acumulării , are rol benefic.
Lucrarea este structurată în 3 capitole.
Primul capitol oferă noţiuni genrale despre expectorante, iar în următoarele capitole sunt
descrise atât substanţe medicamentoase folosite la preparate cât şi medicamente tipizate,
oferind date despre indicaţii terapeutice, mod de administrare, contraindicaţii, acţiune
farmacodinamică şi farmacocinetică.
3
CAP.1.GENERALITĂŢI- EXPECTORANTE
Expectorantele: lat.- din; pectures – piept.
Sunt medicamente care fluidifica mucusul bronşic, măresc secreţia glandelor bronşice,
favirizează eliminarea sputei în afecţiunile pulmonare cu secreţie bronşică, vâscoasă ,
aderentă.
Ele actionează prin mai multe mecanisme:
- cresc secreţia traheobronşică ( secretostimulente) ;
- fluidifică secreţia traheobronşică (secretolitice) ;
- stimulează motilitatea ciliar mucoasei respiratorii, favirizând eliminarea
sputei.
Substanţele secretostimulente, stimulează activitatea glandelor bronhice, printr-un
mecanism fie direct, pentru a se elimina prin mucoasa căilor respiratorii, fie reflex,
printr-o acţiune slab iritantă asupra mucoasei gastrice.
Pot influenţa în sens favorabil mişcările peristaltice ale muşchilor bronhici şi motilitatea
cililor vibratili ai mucoasei.
Valoarea terapeutică a acestui grup de substanţe medicamentoase este redusă, de obicei
ele fiind asociate altor medicaţii.
Substanţele secretolitice au ca efect fluidificarea secreţiilor bronhice, acţionând direct
asupra lor şi favirizând in acest fel eliminarea. Se folosesc mai ales când reflexul de tuse
este diminuat şi în mod preferenţial la bolnavii care prezintă secreţii bronhice uscate,
vâscoase şi aderente. Se recomandă să se asocieze acestei terapii şi o hidratare orală, sau
eventual parenterală ca şi umidificarea aerului din atmosfera ambiantă a bolnavului.
4
Definiţie:
Expectorantele produc fluidificarea sputei prin:
- mărirea secreţiei glandelor bronşice;
- modificarea proprietăţilor fizico-chimice ale secreţiei vâscoase;
- stimularea mecanismelor de eliminare a putei (mişcările cililor,
peristattismul bronhiilor).
-
Fluidificarea sputei are consecinţe :
- uşurarea eliminării sputei;
- deblocarea cililor, cu favorizarea activităţii lor pendulare;
- eliberarea celulelor glandulare, cu îmbunătăţirea activităţii lor.
Clasificare :
Funcţie de mecanismele de acţiune:
- secretostimulente ;
- bronhosecretolitice
A.SECRETOSTIMULANTE (acţiune stimulatoare asupra glandelor bronşice) :
- mecanism mixt (direct şi indirect)
- mecanism reflex
A.1.Secretostimulantele prin mecanism mixt :
- Sunt substanţe volatile ( săruri de amoniu) şi sublimale ( benzoat de sodiu, ioduri,
derivaţi de gaiacol ca guaifenesina şi gaiacolsulfonat de potasiu) , produse vegetale
expectorante (species pectorales, ceai pectoral, ceai antibronşitic) ;
5
-Sunt administrate per os şi se elemină la nivelul glandelor bronşice, alcalinizând secreţia
şi fluidificând-o ( mecanism direct) ;
-Produc iritaţia nespecifică a receptorilor din mucoasa gastrică, declanşând un reflex
vago-vagal, cu stimularea vagală a secreţiei glandelor bronşice ( mecanism indirect) .
A.2.Secretostimulantele, prin mecanism reflex :
-Sunt substanţe iritante pentru receptorii din mucoase (ipeca şi saponine din specii de
Primula, Saponaria, Senega) ;
-Sunt administrate per os şi actionează iritant nespecific pe receptorii mucoasei gastrice,
declanşând prin reflex vago-vagal, stimularea secreţiei bronşice.
B.BRONHOSECRETOLITICE (acţiune de fluidificare asupra secreţiei bronşice) :
Sunt administrate fie local în aerosoli, fie per os.
Mecanismele de acţiune bronhosecretolitică posibile :
- mecanism biochimic ;
- mecanism chimic ;
- mecanism fizico-chimic.
B.1.Bronhosecretolitice, prin mecanism biochimic : enzime proteolitice (tripsina,
alfachimotripsina, streptochinaza, streptodornaza ) ;
B.2.Bronhosecretolitice, prin mecanism chimic (modificare a structurii glicoproteinelor
din mucină) : mucolitice (acetilcisteina, carbocisteina, bromhexina, ambroxol, mesnum) ;
B.3.Bronhosecretolitice, prin mecanism fizico-chimic (desfac legaturile electrofizice ale
mucoproteinelor ): agenţi tensioactivi (tiloxapol).
6
FARMACOTERAPIE
Indicaţia expectorantelor: în afectiuni pulmonare, cu secreţie bronşică scăzută, vâscoasă
şi aderentă, care nu poate fi eliminată şi reprezintă atât un factor iritativ declanşator al
tusei, cât şi un factor favoriyant al proceselor infecţioase şi inflamatorii.
Asocieri, preferabil nu fixe (într-un produs tipizat) :
- cu antibiotice sau schimioterapice , în infecţii medii sau grave ;
- cu antitusive, în tuse intensă, chinuitoare ; dozele de antitusive alese trebuie să
diminuue tusea, dar să nu se inhibe total reflexul tusei, caz în care este împiedicată
expulzarea sputei infectate ; aceste doze variază de la caz la caz şi de aceea produsele cu
asocieri fixe nu sunt larg utilizabile.
Metodă terapeutică nemedicamentoasă, cu valoare expectorantă este hidratarea secreţiilor
bronşice, prin:
- inhalare de vapori de apă calzi sau aerosoli dintr-o soluţie de NaCl izotonă sau
hipertonă ;
- ingestie de apă, 3 l /24 ore.
CAP.2.SECRETOSTIMULENTE
A.SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE
2.1.ACETAT DE AMONIU
2.2.CLORURA DE AMONIU
2.3.IODURA DE SODIU
2.4.IODURA DE POTASIU7
2.5.BENZOAT DE SODIU
2.6.TERPIN HIDRAT
2.7.GAIACOL
2.8.BALSAM DE TOLU
2.9.EUCALIPTOL
2.1.AMMONII ACETAS
D.C.I.
ACETAT DE AMONIU
Acţiune terapeutică :
Slab expectorant, diuretic, diaforetic
Indicaţii :
8
Bronşită acută şi subacută, pneumonie; va fi administrat cu prudenţă la epileptici.
Mod de administrare :
Intern, sub formă de soluţie apoasă 15 g /, din care se pot administra 10 – 15 ml pe zi, în
poţiuni, siropuri, infuzii şi decocturi.
Conservare :
In recipiente bine închise.
2.2.AMMONI CLORIDUM
D .C.I.
CLORURA DE AMONIU
Actiune terapeutică :
Acidifiant, folosit ca diuretic, expectorant.
Indicaţii :
Tratamentul alcalazei metabolice ( stenoza pilorică), bronşite.
9
Mod de administrare :
Poţiuni 1 – 4 g/ zi, intră în compoziţia soluţiei de clorură de amoniu anisată ; pentru
administrarea pe cale parenterală ( perfuzie) se va folosi soluţia cu 50 mval.
Conservare :
În recipiente bine închise.
2.3.NATRII IODIDUM
D.C.I.
IODURA DE SODIU
Acţiune terapeutică :
Activează circulaţia periferică şi viscerală, stimulează activitatea leucocitară şi
metabolismul bazal, fluidifică secreţia bronşică. Extern are acţiune fungicidică.
Indicaţii :
10
Arteroscleroza, hipertensiune arterială, bronşită cronică, reumatism cronic, actinomicoza,
sifilis terţiar.
Contraindicaţii :
Tuberculoza pulmonară evolutivă, adenom tiroidian tonic, sensibilizarea la iod.
Mod de administrare:
Intern: 0,1 – 0,5 g de 3 ori / zi sub formă de picături sau în poţiuni, soluţii injectabile
10/ , sub formă de limimente 5g/.
Conservare :
Ferit de lumină la « Separanda » .
2.4.KALII IODIDUM
D.C.I.
IODURA DE POTASIU
Acţiune terapeutică :
Expectorant, diuretic, creşte secreţia glandulară, sclerozant al varicelor.
Indicaţii :
Arterioscleroza, hipertensiune arterială, bronşită cronică, reumatism cronic, profilaxia şi
tratamentul curativ al guşii, actinomicoza, varice.
11
Contraindicaţii :
Tuberculoza pulmonară, adenom toxic, sensibilizări la iod.
Mod de administrare :
Intern – sub formă de soluţii ; poţiuni în doze de 0,1 – 0,5 g de mai multe ori / zi.
Conservare :
Ferit de lumină.
2.5.NATRII BENZOAS
D.C.I.
BENZOAT DE SODIU
Acţiune terapeutică:
Dezinfectant uşor al căilor urinare şi respiratorii; uşurează expectoraţia şi fluidifică sputa.
Indicaţii:
Afecţiuni catarale acute, subacute şi cronice ale aparatului respirator, pielita, guta,
uricemie, reumatism articular acut ( când salicilatul nu poate fi administrat).
12
Contraindicaţii :
Hipopepsie, dispepsie gastrointestinală cronică, achilie gastrică.
Mod de administrare :
Intern – în doze de 0,2 – 1 g sub formă de pulbere, soluţii de 3 – 4 ori/zi
Conservare :
În recipiente bine închise.
2.6.TERPINI HYDRAS
D.C.I.
TERPIN HIDRAT
Actiune terapeutică :
Diminuă secreţia bronşică.
Indicaţii :
Bronşita cronică cu hipersecreţie, bronşita purulentă, dilatatie bronşică, abces pulmonar.
Mod de administrare :
Sub formă de pulberi, comprimate, pilule şi suspensii, în doză de 0,2 – 0,5 g de mai
multe ori/ zi.
13
Conservare :
Ferit de lumină.
2.7.GUAJOCOLUM
D.C.I.
GAIACOL
Acţiune terapeutică :
Antiseptic (slab) , deodorant.
Indicaţii :
Bronşită cronică, traheo-bronşită.
Mod de administrare:
14
Extern – sub formă de soluţie uleioasă 10 – 20 %, sau în tinctură de iod 10 g %, pentru
badijonări; doza maximă pentru o dată– 0,25 g, pentru 24 ore–1 g.
Conservare:
La loc răcoros, ferit de lumină.
2.8.BALSAMUM TOLUTANUM
D.C.I.
BALSAM DE TOLU
Acţiune terapeutică:
Antiseptic slab, anticataral, modificator al secreţiei bronşice şi dezodorizant; expectorant
reflex; antiseptic al musculaturii căilor respiratorii.
Indicaţii:
Bronşită cronică (singur sau asociat cu balsam de Peru). Rar extern în psoriazis, plăgi
atone, ulceraţii ale limbii sau ale vălului palatin.
Mod de administrare:
15
Intern – sub formă de pulbere, pastile, pilule, sirop, tinctură alcoolică;
Extern – sub formă de inhalaţii, soluţii hidroalcoolice, pomadă. Doza unică maximă este
de 0,5 g, iar doza zilnică maximă este de 2 g.
Conservare:
Ferit de lumină şi umezeală.
2.9.EUCALYPTOLUM
D.C.I.
EUCALIPTOL
Produs obţinut din uleiuri volatile ale unor plante din genul Eucalyptus şi Malaleuca.
Acţiune terapeutică:
Antiseptic pulmonar, bronşic, urinar, dentar, nazofaringian, inhibator al secreţiei
bronşice, antispastic, sedativ central.
Indicaţii:
Bronşite acute şi cronice, rinofaringite, afecţiuni micotice ale mucoasei bucale,
faringiene, bronhice, abces, cangrena pulmonară, în stomatologie, ca dezinfectant al
canalelor dentare.
16
Mod de administrare:
Extern – picături pentru nas 1% în ulei de floarea soarelui, unguente 1%, inhalaţii.
Intern - 0,2 – 1,0 g pe zahăr , sau capsule gelatinoase.
Conservare:
În locuri răcoroase.
B.MEDICAMENTE TIPIZATE
2.1.SIROGAL
Sirop aromatizat, conţinând Kaliu sulfogaiacolic, benzoat de sodiu, tincură de aconiti.
Acţiune terapeutică:
Expectorant şi antitusiv cu acţiune blândă.
Indicaţii:
Bronşite acute şi cronice.
Mod de administrare:
Adulţi: 3 – 4 linguri;
Copii (peste 2 ani) : 1 – 3 linguriţe/zi
17
Contraindicaţii:
Atenţie la diabetici, conţine zahăr.
2.2.SIROP EXPECTORANT
Sirop conţinând extract pectoral fluid 20 g şi clorura de amoniu 0,50 g/ 100 g.
Acţiune terapeutică:
Expectorant.
Indicaţii:
Bronşita acută şi cronică cu expectoraţie vâscoasă..
Mod de administrare:
Adulţi şi copii peste 7 ani: 3 – 5 linguri/zi:
Copii sub 7 ani: 1 – 2 linguriţe de 3 – 5 ori/ zi.
18
Contraindicaţii:
Insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală , grave, stări de acidoză, gastrită, ulcer
gastroduodenal în evoluţie; atenţie la diabetici (conţine zahăr).
2.3.SIROP DE PATLAGINĂ
Sirop pentru copii, conţinând extract fluid de pătlagină, 10 g şi benzoat de sodiu 2,5 g/
100 g.
Acţiune terapeutică:
Expectorant cu acţiune blândă.
Indicaţii:
Bronşite acute şi cronice cu expectoraţie vâscoasă.
Mod de administrare:
Copii: 3 – 4 linguriţe sirop / zi
Contraindicaţii:
19
Atenţie la diabetici ( conţine zahăr).
2.4.GUAIFENEZINUM
D.C.I.
TRECID
Acţiune terapeutică:
Expectorant şi antitusiv, slab antiseptic şi dezodorizant al sputei infectate; sedativ şi
miorelaxant.
Indicaţii:
Bronşite acute şi cronice, catar respirator, stări de anxietate şi tensiune.
Mod de administrare:
Adulţi: 1 – 2 cpr. de 4 – 5 ori/ zi ;
Copii mici: 1 – 6 picături de 3 ori/zi;
Scolari: 1 drj., 20 picaturi sau o linguriţă de sirop de 3 ori / zi
20
Reacţii adverse:
Rareori iritaţie gastrointestinală sau sedare excesivă. Provoacă reacţie fals – pozitivă
pentru acidul 5 – hidroxi – indolacetic în urină ,interferă diagnosticul sindromului
carcinoid.
Contraindicaţii:
Prudenţă când se foloseşte ambulatoriu la bolnavi cu profesii care solicită performanţe
psihomotorii riguroase ( şoferi, etc.); se vor evita băuturile alcoolice.
21
CAP.3.SECRETOLITICE
3.1.AMBROXOL
3.2.BROMHEXIN
3.3.CARBOCISTEINA
3.4.MESNUM
22
3.1.AMBROXOLUM
D.C.I.
Denumiri comerciale şi forme de prezentare:
Ambroxol – comprimate
Ambroxol – soluţie internă
Mucosolvan – comprimate
Mucosolvan – sirop
Acţiune terapeutică:
Ambroxolul este absorbit bine şi rapid, în urma administrării orale. Acţionează sistemic
ca agent mucalitic, cu instalare rapidă a acţiunii şi efect maxim într-o perioadă scurtă de
timp.Ambroxolul prezintă două avantaje clinice importante care conduc la ameliorarea
simptomatologiei şi îmbunătăţirea funcţiei ventilatorii: lichefiază mucusul bronşic
vâscos, crescându-i volumul, favorizând penetraţia anumitor antibiotice în secreţiile
bronşice, permiţând un control eficient al infecţiei de bază. Contrar altor mucalitice,
23
Ambroxolul nu determină tulburări ale barierei gastrice, astfel practic, nu are efecte
adverse şi este bine tolerat.
Indicaţii:
În tratamentul tuturor afecţiunilor respiratorii asociate cu o spută vâscoasă: bronşită,
traheobronşită, bronsiectazie, efizem sinuzită, otită medie, sindrom de detresă
respiratorie, afecţiuni pulmonare inflamatorii cronice.
Mod de administrare:
Copii sub 2 ani: 5 până la 10 picături de 3 ori/zi;
Copii de la 2 la 5 ani: 10 – 20 picături de 3 ori/zi (doza poate fi dublată)
Ambroxolul picături poate fi adăugat în suc de fructe, lapte, apă, etc.
24
3.2.BROMHEXINUM
D.C.I.
Denumiri comerciale şi forme de prezentare:
Bromhexim – comprimate
Bromhexim – soluţie internă
Brofimen – comprimate
Brofimen – soluţie internă
Acţiune terapeutică:
Expectorant mucalitic, fluidifică secreţiile traheobronşice vâscoase prin liza
mucoproteinelor, mucopolizaharidelor ecide şi acizilor dezoxiribonucleici responsabili
pentru vâscozitatea mărită a acestora, favorizează mişcările cililor, creşte imunoglobinele
igA şi igG în parenchimul pulmonar, favorizează expectoraţia, uşurează respiraţia şi
calmează tusea.
Farmacocinetica:
25
Absorbţie digestivă bună după administrarea orală a comprimatelor cu picul plasmatic
după o oră. Excreţie predominant renală în metaboliţi, bromheximul, este activ
farmacologic.
Indicaţii:
Tratamentul afecţiunilor acute inflamatorii şi cronice ale arborelui traheobronşic:
bronşite, bronhopneumopatii cronice obstructive, bronsiectazii, sinuzita acută şi cronică,
pneumoconioze, laringite, tratament pre şi post operator în cazul intervenţiilor
chirurgicale pe aparatul respirator, pentru prevenirea unor complicaţii ( infecţii
bacteriene secundare, tulburări funcţionale pulmonare, insuficienţă respiratorie,
emfizem).
Mod de administrare:
Adulţi: 8 – 16 mg (1 – 2 cps.) de 3 ori / zi;
Copii peste 10 ani:1/2 – 1 cps. de 3 ori / zi
Copii între 5 – 10 ani: 1 – 2 cps. de 3 ori / zi
Copii între 1 – 5 ani :1 – 2 cps.de 2 ori / zi
Reacţii adverse:
În general bine tolerat. Foarte rar pot apărea tulburări gastrointestinale minore (greaţă,
vomă) şi reacţii de hipersensibilizare )înroşirea pielii şi/sau a mucoaselor).
Contraindicaţii:
26
Hipersensibilitate la bromhexim, pacienţii cu ulcer gastric ( factor de risc).
Precauţii:
Se administrează cu prudenţă la pacienţii astmatici, când se va asocia cu
bronhodilatatoare, femei însărcinate şi mame care alăptează.
Interacţiuni:
Nu au fost semnalate. În asociere cu oxitetraciclina, favorizează acţiunea acesteia prin
creşterea concentraţiei în spută şi mucusul nazal, administrarea concomitentă a unor
antitusive este inoportună datorită împiedicării expectoraţiei.
Condiţii de păstrare:
În ambalajul original, ferit de lumină.
Termen de valabilitate: 2 ani.
27
3.3.CARBOCISTEINUM
D.C.I.
Denumiri comerciale şi forme de prezentare:
Carbocisteină – capsule
Carbocisteină – sirop
Rhinathiol – capsule
Rhinathiol – sirop
CARBOCISTEIN , sirop, 125 mg / 15 ml.
Sirop conţinând carbocisteină 125 mg / 15 ml.
Acţiune terapeutică:
Acţionează la nivelul aparatului respirator, ameliorând vâscozitatea şi elasticitatea
mucusului, favorizează expectoraţia.
Produsul ajută la refacerea epiteliului bronşic, îmbunătăţeşte funcţionalitatea cililor
bronşici.
Indicaţii:
28
Afecţiuni ale căilor respiratorii însoţite de secreţie cu vâscoyitate puternică.
Mod de administrare:
Sugari şi copii sub 5 ani: 1 linguriţă de 1 – 2 ori / zi;
Copii mai mari de 5 ani: 1 linguriţă de 3 ori / zi, timp de 8 – 10 zileŞ
Contraindicaţii:
Ulcer gastro-duodenal.
29
3.4.MESNUM
D.C.I.
Denumiri comerciale şi forme de prezentare:
Mistabron, soluţie inhalantă.
Indicaţii:
Sub formă de aerosoli în obstrucţii bronşice prin secreţii vâscoase, postoperator,
muscoviscidoză, atelectazie.
Reacţii adverse:
Bronhospasm la astmatici prin iritaţie locală, greţuri, îngălbenirea dinţilor.
In secreţii abundente risc de insuficienţă respiratorie (aspiraţie bronşică).
Contraindicaţii:
Astm bronşic.
Mod de administrare:
Aerosoli (inhalanţi) 600 – 1.200 mg de 1 – 4 ori / zi.30
BIBLIOGRAFIE
1.Cupavencu,B. – Farmacologie pentru medici – Ed.Dacia,1978;
2.M.Constandini – Farmacologie – Manual pentru învăţământul sanitar postliceal – Ed.
Didactică şi pedagogică, 1994;
3.I.Bruckner – Medicină internă;
4.D.Dobrescu – Farmacoterapie practică – Ed.Medicală, 1989;
5.D.Dobrescu, E.Manolescu – Memorator comentat al medicamentelor de uz uman
înregistrate în România – Ed.Sedai,1995.
6.Cornelia Fica – Produse farmaceutice româneşti folosite în practica medicală – Ed.
Medicală, 1985;
7.Lupuleasa D.,Popovici L.,Husen A. – Dicţionar farmaceutic – Ed. Didactică şi
Pedagogică;
8.Stroescu V. – Farmacologie clinică – Ed. Medicală,1992
9.Agenda Medicală , 2009;
10.Al.Duminică Moisescu – Modul de administrare al medicamentelor – Ed. Medicală,
1979;
31