MATERIALELE DE OBTURAŢIE CORONARĂ DE DURATĂ

Definiţie

Materialele de obturaţie de durată sunt materiale destinate refacerii durabile a formei şi funcţiei coroanei dentare afectate de acţiunea unor agenţi agresori precum: carii, traumatisme, abrazie patologică, miloliză.

Clasificare

Fiind foarte multe şi diverse ele se clasifică astfel:1.După starea de agregare a materialelor de obturaţie în momentul inserării lor în

cavitate, se împart în 2 mari categorii: -plastice -ne plastice.2.După aspectul fizionomic, acestea pot fi: -fizionomice -ne fizionomice.

Materialele plastice fizionomice

Din această categorie fac parte următoarele materiale:-cimenturile cu silicat-cimenturile cu ionomeri de sticlă-răşinile acrilice-materialele compozite.

Materialele plastice ne fizionomice

Acestea sunt materiale rezultate din unirea mercurului cu mai multe metale, aşa numitele amalgame.

În funcţie de numărul metalelor cu care mercurul intră în combinaţie, amalgamele pot fi de mai multe feluri, precum:

-amalgame binare-amalgame ternare-amalgame cuaternare.

În funcţie de calitatea metalelor componente, amalgamele pot fi:-amalgame nobile-amalgame semi nobile-amalgame ne nobile (speciale).

1

Materialele ne plastice

Acestea sunt denumite incrustaţii, întrucât ele se introduc în cavitate sub formă solidă după ce au fost confecţionate în laboratorul de tehnică dentară ca piese protetice, care după probă şi adaptare, vor fi menţinute în cavitate prin cimentare.

Ele pot fi:1.-fizionomice, care la rândul lor pot fi: -ceramice -acrilice.2.-semi fizionomice, care şi ele pot fi de două feluri: -metalo-ceramice -metalo-acrilice.3.-ne fizionomice, care pot fi: -metalice -aurificaţii.

Cerinţele unui material de obturaţie coronară de durată

Orice material de obturaţie coronară de durată, pentru a fi considerat bun trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1.-să fie bine tolerat de pulpa dentară (histofil)2.-să adere bine la smalţ şi dentină3.-să fie insolubil în mediul bucal4.-să fie rezistent la forţele masticatorii şi la uzură5.-conductibilitatea termică şi electrică să fie asemănătoare ţesuturilor dure dentare6.-aspectul fizionomic să fie plăcut7.-timpul de priză să fie convenabil, 8.-fără modificări volumetrice9.-după întărire coeficientul de dilatare şi contracţie termică să fie asemănător cu al

ţesuturilor dure dentare 10.-să se poată prepara, aplica, finisa şi lustrui cu uşurinţă 11.-la nevoie să se poată îndepărta uşor.

Nici unul din materialele de obturaţie coronară de durată existente, nu întruneşte toate aceste condiţii.

2

MATERIALE FIZIONOMICE DE OBTURAŢIE CORONARĂ DE DURATĂ

Definiţie

Materialele fizionomice de obturaţie coronară de durată sunt materiale destinate refacerii durabile a morfologiei şi funcţiilor afectate de acţiunea unor factori agresori precum: carii, traumatisme, abrazii, etc., mai ales la nivelul zonei frontale a arcadelor dentare.

Clasificare

După compoziţia chimică a structurii de bază a acestor materiale se disting 3 mari categorii (după şcoala de Medicină Dentară Bucureşti):

1.-materiale a căror structură de bază este reprezentată de compuşi chimici anorganici, din categoria cărora fac parte:

-cimenturile de silicat-cimenturile silico-fosforice-cimenturile cu fibră de sticlă.

2.-materiale a căror structură de bază este reprezentată de compuşi chimici organici, din categoria cărora fac parte:

-răşinile acrilice auto polimerizabile (Duracryl)-răşinile epoxidice

3.-materiale care cuprind în structura lor atât compuşi organici cât şi anorganici, din categoria cărora fac parte:

-răşinile acrilice auto polimerizabile cu armătură-materialele compozite (cu compoziţie complexă)-cimenturi cu ionomeri de sticlă

Cerinţele unui material fizionomic de obturaţie coronară de durată

În mare parte acestea sunt identice cu ale tuturor materialelor de obturaţie coronară de durată, pe care le-am enumerat. Astfel:

-să deţină calităţi fizionomice deosebite, ca nuanţă coloristică şi transluciditate asemănătoare ţesuturilor dure dentare cu care vin în contact direct, smalţ şi dentină

-să fie ne iritante pentru pulpa dentară-să fie bine aderente la smalţ şi dentină-să reziste la forţele masticatorii şi la uzură-să fie insolubile în mediul bucal-în timpul reacţiei de priză să nu sufere modificări volumetrice

3

-după priză să prezinte un coeficient de dilataţie şi contracţie termică asemănătoare ţesuturilor dure dentare

-să se poată prepara, aplica, finisa şi lustrui uşor-să fie stabile în timp, fără condiţii speciale de păstrare-la nevoie să se poată îndepărta uşor.

Până la ora actuală nu există însă, nici un material care să întrunească toate aceste calităţi.

CIMENTURILE CA MATERIALE FIZIONOMICE DE OBTURAŢIE CORONARĂ DE DURATĂ

Cimenturile cu silicat (cimenturile translucide)

Deşi sunt cimenturi fac parte din categoria materialelor clasice de obturaţie coronară de durată, care prezintă ca principale calităţi şi defecte următoarele aspecte:

-au o compoziţie chimică complexă-o structură neomogenă-sunt ne aderente.

Structură

Fosfosilicaţii, din compoziţia lor chimică, ca elemente principale sunt dispuşi în reţea formând un gel silicilic, care închide în ochiurile sale:

-particule solide, ne modificate chimic şi ne dizolvate-molecule de apă-substanţe colorante-excesul de lichid care nu s-a combinat.

Prezentare

Silicatele au 2 sisteme de prezentare:-clasic, în flacoane-capsulat, în capsule.

Sistemul de prezentare clasic, cuprinde:-2 feluri de flacoane: 1 cu pulbere,1 cu lichid-pulberea poate fi repartizată pe culori cuprinzând 6-18 nuanţe-cheia de culori a fabricii producătoare.

Sistemul capsulat – prezintă pulberea şi lichidul pre – dozate în capsule speciale.

Pulberea – este fină şi uşor alcalină, conţinând:

4

-oxid de aluminiu 56%-oxid de siliciu 20-30%-oxid de calciu 5-15%-cantităţi foarte mici de: -fluorură de sodiu şi calciu -oxid de magneziu -carbonat de sodiu -silicat de beriliu-substanţe colorante sub formă de oxizi metalici.

Lichidul – este un amestec de acid orto-, meta- şi piro-fosforic, în care acizii sunt disociaţi prin adaos de 10% apă.

Fenomenul de gelificare - fiind foarte delicat în desfăşurarea sa şi aproape ireversibil, trebuie evitată orice manipulare eronată care să tulbure evoluţia normală a reacţiei şi deci să compromită rezultatul final.

Proprietăţi

Cele mai importante dintre acestea sunt:1.Duritatea lor este de 3 ori mai mare ca a cimentului fosfat de zinc, dar nu aderă

de pereţii cavităţii, ceea ce necesită aplicarea numai în cavităţile foarte retentive2.Transluciditatea şi culoarea sunt bune.3.Suferă contracţii în timpul prizei primare, motiv pentru care trebuie să se

exercite presiuni prin intermediul benzii de celuloid4.Deşi sunt mai stabile în mediul bucal decât cimentul fosfat de zinc, cu timpul se

degradează prin dizolvare lentă, ceea ce face ca durabilitatea obturaţiilor să fie limitată.5.Bizotajul marginilor cavităţii este contraindicat deoarece părţile prea subţiri de

silicat riscă să se fractureze, iar fisurile create pot fi sediul cariilor secundare marginale6.Sunt rele conducătoare de căldură şi electricitate.7.Sunt toxice pentru pulpa dentară, întrucât pot determina necroza acesteia prin

acidul fosforic remanent de silicat.8.Timpul de priză variază între 3-6 minute pentru priza primară şi peste 24 de

ore pentru cea secundară.

Indicaţii

Cimenturile de silicat se indică:-la dinţii frontali în cavităţile de clasa I, III, V.-în mod excepţional, la primul premolar superior în cavităţile de clasa a II-a pe faţa

mezială fără retenţie în coadă de rândunică.

Contraindicaţii

Cimenturile de silicat se contraindică în:-refaceri de unghiuri la clasa II şi IV-cavităţi de colet şi subgingivale la dinţii posteriori

5

-cavităţi ocluzale la molari.

Tehnica preparării cimentului silicat

Prepararea se face la o temperatură de 18-20 0 C, pe o plăcuţă groasă curată şi uscată, răcită în sezonul cald, se pune cantitatea de lichid corespunzătoare mărimii cavităţii preparate şi pulberea de 5 ori volumul acestuia, divizată în 4-5 grămăjoare, din care prima va fi jumătate din volumul total, celelalte descrescătoare.

Cu spatula de agat, plastic sau oţel inoxidabil se amestecă prima parte a pulberii cu tot lichidul timp de 30 secunde, până se obţine o masă omogenă, după care se încorporează cantităţi din ce în ce mai mici de pulbere, pentru a obţine în maxim 60 de secunde consistenţa adecvată aplicării în cavitate.

Aceasta se constată atunci când:-dispare luciul de pe suprafaţa preparatului-la dezlipirea spatulei de masa cimentului, acesta se rupe fără a forma un con care

să se îndoaie într-o parte.Forma capsulată a silicatelor conţine pulberea şi lichidul pre-dozate şi separate

printr-o diafragmă care se rupe cu o pensă specială. Amestecarea celor două componente se face cu un mixer special denumit Silamat.

Tehnica de lucru

Aceasta presupune a ţine cont de următoarele aspecte:

Tehnica inserării în cavitateÎnainte de începerea preparării silicatului în cavitatea izolată, degresată, uscată, se

aplică:-o obturaţie de bază corespunzătoare, -apoi banda de celuloid care se imobilizează cu -o pană interdentară aşezată cu grijă deasupra papilei interdentare.

După prepararea materialului, se execută: -cu o spatulă dentară inoxidabilă se aplică un fragment mic de silicat în cavitate

prin răzuirea spatulei de marginea cavităţii,-cu un fuluoar inoxidabil se condensează bine materialul în unghiurile interne, în

zonele de retenţie şi pe fundul cavităţii,-se repetă operaţia în maxim 60 de secunde prin depunerea straturilor succesive

care vor umple cavitatea în uşor exces,-se modelează obturaţia cu spatula bucală, prin mişcări totdeauna dinspre obturaţie

spre suprafaţa dintelui şi nu invers.

Pentru refacerea conturului coroanei în limitele morfo-funcţionale ale dintelui, se strânge banda de celuloid în jurul dintelui, menţinând-o cu indicele şi policele mâinii stângi sau fixând-o cu o pensă Hawe.

Refacerea punctului de contactCa timp de lucru aceasta poate fi realizată prin mai multe modalităţi, astfel:

6

A. Matricea de celuloid, pentru refacerea punctului de contact se menţine pe loc până când proba martor arată că silicatul începe să devină consistent, păstrând o oarecare elasticitate, moment în care se îndepărtează cu prudenţă banda spre a nu deforma suprafaţa obturaţiei.

Apoi cu un fuluoar se comprimă uşor partea bombată a obturaţiei din apropierea dintelui vecin până când materialul ia contact cu acesta.

Imediat se aplică lacul izolant pe suprafaţa întregii obturaţii pentru a împiedica deshidratarea silicatului.

B. O altă metodă, care se indică în cavităţile de dimensiuni mai reduse, preconizează menţinerea cimentului silicat sub protecţia matricei de celuloid pe toată perioada primului timp de priză de 5-7 minute.

În acest caz, punctul de contact se realizează de la început în uşor exces, căci ulterior se abrazează datorită mobilităţii dentare fiziologice.

Astfel se oferă posibilitatea întăririi silicatului în absenţa aerului şi umidităţii din timpul prizei primare.

C. În situaţia clinică în care este necesară separaţia rapidă a dinţilor, fără pierdere de substanţă, se aplică separatoarele Ivory, Perry, sau Elliot, se pregăteşte cavitatea, se introduce silicatul, se modelează suprafaţa obturaţiei cu un mic exces în dreptul punctului de contact şi apoi se introduce matricea interdentar, menţinându-se nemişcată până la întărirea silicatului.

Pentru protecţia obturaţiei pe timp de 3-4 ore se aplică lac dentar, ceară topită, vaselină.

Refacerea conturului coronar

Aceasta se execută cu ajutorul unei spatule bucale inoxidabile vaselinate, păstrând contactul permanent cu suprafaţa dintelui şi înlăturând excesul de la margini astfel încât să existe o continuitate perfectă între marginea cavităţii şi suprafaţa obturaţiei.

Acelaşi rezultat se poate obţine şi cu ajutorul unei matrice cervicale prefabricate, care are avantajul că permite întărirea silicatului la adăpost de aer şi umiditate, iar după îndepărtarea ei suprafaţa obturaţiei este perfect netedă.

Cariile de colet ale dinţilor frontali se obturează cu silicat sub protecţie pulpară obligatorie şi ţinând cont de starea parodonţiului marginal. Astfel:

A.-Când peretele cervical al cavităţii se află în apropierea parodonţiului marginal fără ca acesta să prezinte clinic modificări inflamatorii, se poate face obturaţia direct.

B.-Când peretele cervical al cavităţii se află sub parodonţiul marginal care prezintă discrete semne inflamatorii (congestie, sângerare), se obturează cavitatea provizoriu cu gutapercă în mic exces, iar după 24-48 de ore se cauterizează festonul gingival chimic (cu perhidrol, acid tricloracetic), sau termic (prin electrocauterizare) şi numai după aceea se efectuează obturaţia de durată.

C.-Când procesul carios este profund interesând sub-gingival chiar şi cementul radicular la 2-3 mm de inserţia epitelială, iar parodonţiul marginal este hipertrofiat, congestiv, burjonat în cavitate, se face anestezie plexală, se excizează ţesuturile hipertrofiate cu bisturiul, se face hemostaza, apoi se aplică eugenat de zinc fără exces marginal (întrucât este iritant

7

pentru parodonţiul marginal). La 7-8 zile după epitelizarea completă a patului operator, se efectuează obturaţia de durată.

Controlul timpului de priză şi protecţia obturaţiei

Trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte:

A.-Priza silicatului se instalează în 3-5 minute, controlabilă prin „proba martor” obţinută din resturile de silicat rămas după efectuarea obturaţiei şi pe care pacientul o ţine la căldura mâinii sale, în tot acest timp.

Obturaţia s-a întărit atunci când:-unghia nu mai poate pătrunde în silicatul martor-acesta lăsat să cadă liber pe suprafaţa plăcii de sticlă, sare ca o minge.

B.-Nu este permisă grăbirea prizei prin insuflare de aer cald deoarece se produce deshidratarea silicatului cu alterarea translucidităţii şi proprietăţilor mecanice ale obturaţiei.

C.-Hemoragile ce pot apărea în perioada prizei silicatului, trebuie oprite imediat prin atingeri locale cu bulete de vată îmbibate în acid tricloracetic, perhidrol.

Când acestea nu pot fi stăpânite se îndepărtează silicatul, se aplică o obturaţie provizorie, iar în şedinţa următoare se reia obturaţia de durată.

D.-Pentru protecţia obturaţiei după întărire, se aplică un strat pelicular de lac dentar, ceară topită sau vaselină.

Finisarea obturaţiilor de ciment silicat

Aceasta se poate efectua numai după 10-15 minute cu scopul de îndepărtare a surplusului de material de la marginile obturaţiei sau din zonele de contact cu antagoniştii

Se folosesc pietre de carborund vaselinate acţionând de la marginea obturaţiei spre suprafaţa dintelui şi niciodată invers, evitându-se degajarea de căldură şi trepidaţiile.

Punctele de contact premature cu antagoniştii se evidenţiază cu ajutorul hârtiei de articulaţie şi se îndepărtează prin acţiuni succesive până la dispariţia lor.

Finisarea finală se execută după 24 de ore cu ajutorul gumelor de lustruit de cauciuc, cu sau fără paste abrazive, iar pentru spaţiile inter-dentare se vor folosi benzi abrazive vaselinate.

Produse comerciale: Fritex (Cehia), Syntrex (Elveţia).

Cimentul silico-fosfatic

Este un material ce rezultă din combinarea cimentului fosfatic de zinc cu cimentul silicat, având calităţile şi defectele următoare:

-un grad de aderenţă şi duritate mai mare decât silicatul-în mediul bucal stabilitatea este mai bună decât a cimentului fosfat de zinc

8

-transluciditatea este medie fiind considerat un material semi-fizionomic-este bine tolerat de pulpa dentară.

Indicaţii

Utilizarea lui se indică în:-obturarea cavităţilor mezio-ocluzale la premolarii superiori-reconstituiri coronare-cimentarea lucrărilor protetice conjuncte, mai ales a coroanelor fizionomice-la cei cu intoleranţă la amalgame.

Contraindicaţii

Cele mai importante se referă la:-molarii cu cavităţi de clasa a I-a şi a II-a care trebuie să suporte presiuni

masticatorii mai mari-la pacienţii cu tipul de masticaţie tocător.

Prezentare

În cofrajul de prezentare se găsesc 2 flacoane care conţin:-pulberea-lichidul

Denumiri comerciale – cel mai cunoscut este Infantidul, care are indicaţie de utilizare mai ales pentru copii.

Silicatele cu fibră de sticlă (Fibroglas, Achatit)

Adaosul de fibră de sticlă cimenturilor de silicat, s-a conceput cu scopul de a creşte rezistenţa acestora.

Fibra de sticlă însă a determinat chiar şi obţinerea unei translucidităţi foarte bune, precum şi o scădere a solubilităţii în mediul bucal al silicatelor.

9

10