RAPORTprivind activitatea conducerii A.G.V.P.S. din România în

perioada 20 iunie 2009 – 5 iunie 2010

1. IntroducereActivitatea conducerii A.G.V.P.S. din România, ca de altfel şi activitatea

conducerilor asociaţiilor afiliate, a fost dominată, în perioada 20 iunie 2009 – 5 iunie 2010, de preocuparea majoră pentru recontractarea gestiunii fondurilor cinegetice şi a concesionării exploatării durabile a resursei acvatice vii din habitatele piscicole naturale.

Desigur că această preocupare, pe care am putea-o denumi îngrijorare generală, s-a manifestat, în primul rând, în atenţia cu care s-a urmărit evoluţia legislaţiei în domeniul cinegetic şi al pescuitului sportiv, modificată continuu din varii motive şi interese. S-a manifestat, de asemenea, şi în grija care s-a acordat îndeplinirii obligaţiilor contractuale, în special a conservării resurselor, pentru a nu crea motive de reziliere unilaterală a contractelor aflate în derulare.

Din păcate, legea, care, după îmbunătăţirile aduse în anii precedenţi, a fost unanim acceptată de toţi factorii interesaţi - administratorul statului, gestionari, asociaţiile de protecţia naturii şi reprezentanţi ai societăţii civile – pare să nu mai convină la momentul actual, administratorului resursei şi unor reprezentanţi ai societăţii române, deoarece îi încurcă în intenţia de a asigura accesul unor terţi la exploatarea, în continuare, prin vânătoare sau pescuit recreativ-sportiv, a resurselor denumite generic „vânat” şi „peşte”. Aceasta este, în fond, principala cauză a instabilităţii legislative din domeniile cinegetic şi al pescuitului sportiv şi a aparentelor contradicţii dintre administratori şi gestionari şi dintre asociaţiile tradiţionale şi cele nou create.

Aria preocupărilor conducerii A.G.V.P.S. din România, compusă din reprezentanţi aleşi ai asociaţiilor afiliate, a fost însă, după cum se va vedea, mult mai cuprinzătoare şi cu efecte favorabile activităţii asociaţiilor afiliate.

Toate intervenţiile conducerii A.G.V.P.S. din România, întreprinse în interes comun în această perioadă, sunt îndeobşte cunoscute de conducerile asociaţiilor afiliate şi, parţial, de unii membrii ai acestora, care urmăresc revista „Vânătorul şi Pescarul Român” şi site-ul wwww.agvps.ro. Cu regret trebuie să recunoaştem însă că în activitatea pe care o desfăşurăm persistă unele deficienţe de comunicare, între conducerea A.G.V.P.S. şi cei ale căror interese le reprezintă în final, reliefată în lipsa de înţelegere pentru unele dintre demersurile întreprinse în interesul general, în critici nemeritate etc.

În sfârşit, imaginea A.G.V.P.S. din România şi a conducerii acesteia este afectată deseori de lipsa de solicitudine şi transparenţă manifestată de conducerile unor asociaţii afiliate în relaţiile cu membrii acestora, care ajung să respingă întreg

7

sistemul nostru de organizare şi să-şi dorească un altul apreciat ca mai deschis, mai echitabil şi mai puţin împovărător, după exemplul unor asociaţii nou constituite.

2. Problema recontractării gestiunii fondurilor cinegeticeLegea nr. 407/2006, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2007, Legea

215/2008, O.U.G. nr. 154/2008 şi O.U.G. nr. 164/2008, este o lege cu prevederile căreia au fost, şi ar trebui să fie de acord şi acum, toate părţile mai mult sau mai puţin implicate în activitatea cinegetică: administratorul fondului civile cinegetic, gestionarii fondurilor cinegetice, organizaţiile de protecţia naturii şi reprezentanţii societăţii româneşti. Chiar dacă legea nu este perfectă şi chiar dacă sunt persoane nemulţumite sau interesate de folosirea unor prevederi ale legii în interesul lor personal sau al unor grupuri de interese în legătură cu această activitate, legea trebuie întocmai, de toţi, respectată. În aceeaşi măsură, ar trebui respectat principiul stabilităţii legii, al raporturilor juridice şi al drepturilor stabilite prin aceasta, care reprezintă un principiu de drept ce asigură preeminenţa dreptului comunitar în raport cu norma naţională, consfinţită prin art. 20 din Constituţie. Ce s-ar întâmpla dacă fiecare persoană interesată de modificarea unor prevederi ale legii, în interesul său personal sau al grupului de interese pe care-l reprezintă, ar modifica legea după bunul plac, imediat ce ajunge sau ocupă o funcţie care să-i permită o asemenea iniţiativă?

Categoric s-ar ajunge la HAOS! Or, noi, reprezentanţii vânătorilor şi vânătorii din România, nu dorim să fie aruncată în HAOS activitatea cinegetică din ţara noastră. Dorim să rămânem, inclusiv în imaginea europenilor, ceea ce am fost şi încă suntem: ţara cu fondul genetic cel mai valoros din Europa al speciilor de interes vânătoresc, inclusiv al marilor prădători, cu populaţii viguroase şi sălbatice ale acestor specii, cu un management eficient etc.

Noi nu dorim să repetăm experienţa neplăcută a vecinilor care nu mai au ce vâna sau a celor ce se mulţumesc cu surogatul de vânătoare oferit în ţarcuri ori prin popularea terenurilor de vânătoare cu vânat semidomesticit.

În contextul arătat, nu am putut şi nu putem accepta ideea că orice persoană care poate avea iniţiativă legislativă poate determina modificarea legii după cum crede de cuviinţă sau după cum i se sugerează, nesocotind prevederile legii în vigoare, stabilitatea acesteia şi durabilitatea raporturilor juridice stabilite în baza ei.

De aceea, am susţinut şi susţinem că aplicarea întocmai a Legii nr. 407/2006, modificată şi completată, este cea mai corectă şi înţeleaptă măsură la momentul actual, când abundă iniţiativele de modificare a legii la care facem referire, din interese care nu au nimic în comun cu gestionarea durabilă a faunei de interes cinegetic.

Dintre iniţiativele legislative de modificare a legii, cunoscute îndeobşte, două sunt mai importante: iniţiativa d-lui senator Marian Rasaliu şi a d-lui deputat Gheorghe Gabor, care ar dori ca pentru fondurile cinegetice foarte bine gestionate, în care s-a reuşit creşterea efectivelor de vânat în condiţiile deteriorării habitatelor naturale, să se prelungească contractele de gestionare, ceea ce ar constitui o garanţie

8

a unei gestiunii eficiente a acestora şi în viitor, şi iniţiativa d-lui senator Iulian Bădescu şi a d-lui deputat George Ionescu, care ar dori să se scoată la licitaţie publică toate fondurile cinegetice din ţara noastră, cu excepţia celor pentru care „proprietarul majoritar” are prioritate, ceea ce nesocoteşte munca şi cheltuiala privată a gestionarilor de până acum, care au preluat fondurile cinegetice secătuite, cu cca. 60 de ani şi le-au adus, pe cheltuiala şi efortul lor, la starea actuală a unor efective ce depăşesc, în foarte multe cazuri, efectivele optime. Celelalte iniţiative privesc înarmarea pădurarilor silvici cu arme de vânătoare pentru paza pădurii (?), declararea mistreţului ca specie răpitoare, scurtarea sezonului de vânătoare la cioara de semănătură şi vânătoarea fără nici un fel de restricţii în perimetrul aeroporturilor, care sunt importante, dar nu pot determina aruncarea activităţii în HAOS, precum iniţiativa licitării publice a tuturor fondurilor cinegetice gestionate de asociaţiile vânătoreşti şi peste 1-2 ani, şi a fondurilor cinegetice gestionate de R.N.P. Romsilva.

Experienţa licitării recente a ultimelor 40 de fonduri cinegetice şi adjudecării acestora la sume nemeritate, urmate de renunţarea la contractare sau de refuzul de a achita tarifele de gestionare şi litigiile generate de încercarea de reziliere a unor contracte recent încheiate ar trebui să dea de gândit celor ce cred că acest lucru se poate organiza cu succes pe mai mult de 2200 de fonduri cinegetice. Şi experienţa unor ţări vecine, care după atribuirea prin licitaţie publică a gestiunii fondurilor cinegetice, contractarea acestora şi exploatarea lor, uneori abuzivă, au ajuns în situaţia de a nu mai găsi interesaţi care să preia gestiunea tuturor fondurilor, îndeosebi a celor secătuite şi abandonate.

Chiar se doreşte repetarea greşelilor altor ţări în domeniul cinegetic şi scoaterea României de pe lista potenţialilor concurenţi ai unor ţări europene în ceea ce priveşte vânătoarea cu străinii?

Pe fondul preocupărilor interesate de modificare a Legii nr. 407/2006, modificată şi completată, precum şi al poziţiei oficiale a conducerii A.G.V.P.S. în această chestiune, am fost surprinşi de punctele de vedere, diferite în timp, ale unor reprezentanţi ai M.M.P. În legătură cu iniţiativa legislativă de abrogare a prevederilor lit. c) din art. 8. lit. A a Legii nr. 407/2006, modificată şi completată. Mai exact ne-a surprins intenţia conducerii M.M.P. de a da AVIZ FAVORABIL în cazul iniţiativei în discuţie. Aceasta după ce, într-o discuţie oficială purtată la nivelul conducerii M.M.P. reprezentată prin d-l ministru Borbely Laszlo şi d-l Secretar de Stat Apostol Cristian, delegaţia A.G.V.P.S, din care au făcut parte vicepreşedinte Kelemen Atilla, director general Neculai Şelaru şi preşedintele C.I.C. Dieter Schramm, a fost asigurată că M.M.P., nu va da AVIZ în acest sens şi că, în aceste condiţii, legea nu se va modifica decât după atribuirea gestiunii fondurilor de vânătoare de respectarea întocmai a prevederilor legii actuale (nemodificate). Acelaşi lucru s-a concluzionat şi la întâlnirea de la Braşov, dintre reprezentanţii administratorului, prezent fiind d-l Secretar de Stat Apostol Cristian, şi ai gestionarilor fondurilor cinegetice.

9

La acel moment s-a considerat că orice încercare de modificare a legii ar putea deschide „Cutia Pandorei” şi situaţia recontractării gestiunii fondurilor cinegetice ar putea să scape de sub control.

Mai nou însă, motivat de anumite înţelegeri politice, s-a confirmat intenţia conducerii M.M.P. de a acorda AVIZ POZITIV, prin Guvernul României, pentru modificarea Legii nr. 407/2006, modificată şi completată, potrivit iniţiativei legislative a d-lui senator Bădulescu Iulian şi a d-lui deputat Ionescu George, care prevede eliminarea lit. c) de la art. 8 lit. A din lege.

Contraargumentele pentru un astfel de gest riscant din partea conducerii M.M.P., în calitate de administrator responsabil al statului pentru durabilitatea faunei de interes cinegetic şi a vânătorii în România, se regăsesc detaliate în scrisoarea cu caracter preventiv, nr. 432/05.05.2010, adresată de conducerea A.G.V.P.S. d-lui ministru Borbely Laszlo, anexa 1 la prezentul raport.

În chiar aceeaşi dată, de 05.05.2005, a fost înregistrată la Camera Deputaţilor o altă iniţiativă legislativă de modificare şi completare a Legii nr. 407/2006 modificată şi completată – anexa 2 la prezenta, semnată de un grup de 5 deputaţi PD-L, printre care preşedintele Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, d-l Valeriu Tabără, ce a şocat, în egală măsură, Expunerea de motive şi conţinutul iniţiativei, ambele dovedind şi necunoaşterea elementară a situaţiei cinegetice din România, de către cei ce vor să reglementeze această activitate şi o lipsă condamnabilă de bună intenţie, pentru cei aleşi să fie obiectivi în abordarea problemelor societăţii.

Iniţiatorii proiectului în discuţie, par să nu cunoască faptul că activitatea cinegetică din România este o activitate privatizată în proporţie de doar 72%, ceea ce reprezintă cel mai mic precedent din ţările Europei. Restul de cca. 28% din fondul cinegetic al României este gestionat de R.N.P. Romsilva, regie cu capital integral de stat.

Activitatea cinegetică privatizată este desfăşurată de cetăţenii români şi rezidenţii din România, care au pasiunea îngrijirii şi ocrotirii, pe cheltuială proprie, a populaţiilor speciilor de interes vânătoresc, din care au dreptul să preleveze anual doar surplusul populaţional, în limitele acordate de organismele statului în profil. Cetăţenii care au pasiunea îngrijirii şi ocrotirii speciilor de interes vânătoresc obţin calitatea de vânători în urma susţinerii unui examen în specialitate şi sunt asociaţi liber în una sau mai multe asociaţii de vânători, după cum au posibilitatea şi după cum le convine, potrivit opţiunilor proprii.

Organizarea în asociaţii de vânători datează în România din anul 1870. Pe parcursul istoriei, această organizare a suferit unele transformări, impuse uneori forţat, alteori fiind benevole. Cert este că cele mai avantajoase, pentru protecţia vânatului şi pentru vânători s-au dovedit asociaţiile mari, care au în structură filiale sau cluburi, la rândul lor compuse din grupe de vânători, organizate la nivelul fiecărui fond cinegetic în parte. Majoritatea asociaţiilor de vânători din România

10

(judeţene, municipale, locale etc.) sunt afiliate, în scopul de reprezentare, la Asociaţia Generală a Vânătorilor din România (AGVPS).

La rândul ei, AGVPS din România este afiliată la Consiliul Internaţional de Vânătoare (C.I.C.), România fiind una dintre cele 4 ţări care au iniţiat constituirea C.I.C., în anul 1928, şi una dintre cele care au fondat acest organism, în 1930. De asemenea, AGVPS din România este, din anul 2000, membră cu drepturi depline a Federaţiei Asociaţiilor de Vânători din comunitatea Europeană (FACE), fiind una dintre primele, dacă nu chiar prima, organizaţie neguvernamentală din România care a fost acceptată într-o structură a Uniunii Europene.

În contextul arătat, al organizării naţionale şi internaţionale a activităţii de vânătoare, motivele modificării Legii 407/2006, deja modificată şi completată repetat, trebuie analizate foarte deschis şi, mai ales, raţional.

În mod concret, pe marginea Expunerii de motive facem următoarele comentarii şi observaţii:

1. Motivele pentru care toate asociaţiile vânătoreşti, nu doar cele judeţene, au fost definite prin lege „gestionar consacrat” îl reprezintă faptul că doar aceste asociaţii au îngrijit şi ocrotit vânatul pe cheltuială proprie şi privată. Majoritatea acestor asociaţii vânătoreşti gospodăreşte actualele fonduri cinegetice de peste 60 de ani, timp în care le-au adus de la nivelul secătuit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la nivelul actual, când efectivele reale au atins optimele stabile de organismele statului în profil. Nu numai efectivele sunt la nivelul optim, ci şi vigoarea vânatului, reflectată în valoarea trofeelor omologate la diverse expoziţii naţionale şi internaţionale în profil. Toate aceste realizări au necesitat, în timp, populări cu vânat (fazani, iepuri, căpriori, cerbi, etc.), hrănire complementară a acestuia pe timp de iarnă, medicamentaţie în caz de boală, selecţie cu arma, construcţie de hrănitori şi depozite de hrană etc. Au mai necesitat, de asemenea, o pază permanentă şi eficientă prin paznici şcolarizaţi şi retribuiţi din fondurile financiare private ale asociaţiilor de vânători. Iată de ce legiuitorul a creat un drept de atribuire directă în favoarea acestor gestionari, denumiţi consacraţi, spre deosebire de ceilalţi, care au realizat aceleaşi obiective cu bani de la bugetul de stat (RNP Romsilva, ICAS, Unităţile de Învăţământ în profil etc.)

2. AGVPS din România nu a primit şi nici nu poate primi, nici direct şi nici prin licitaţie, vreun fond cinegetic în gestiune. Afirmaţia că „Dacă nu se limitează numărul fondurilor de vânătoare acordate prin atribuire directă AGVPS, această structură va beneficia de toate fondurile de vânătoare, lucru ce va afecta perspectiva fondurilor cinegetice din România” este complet eronată din partea grupului de deputaţi. Repetăm, AGVPS nu are şi nu poate primi fonduri cinegetice în gestiune.

3. La fel de neadevărată este şi afirmaţia că „Prin actualele prevederi, se îngrădeşte, de fapt, practicarea vânătorii de către cei care gestionează de fapt fondul cinegetic (vânători prin grupele de vânătoare constituite în general din vânători localnici care sunt în mare parte şi proprietari de terenuri)”. Restricţiile în

11

vânătoare sunt impuse de lege şi implementate - verificate de organismele statului. Ele sunt necesare şi obligatorii, dar nu au nimic în comun cu vreo condiţionare referitoare la organizarea actuală a vânătorilor.

4. Între asociaţiile judeţene şi alte tipuri de asociaţii mai mici, afiliate sau neafiliate la AGVPS, s-a manifestat şi se manifestă concurenţă cu ocazia licitării gestiunii fondurilor de vânătoare. Deci afirmaţia privind lipsa de concurenţă cade. Este însă adevărat şi faptul că aceste asociaţii vânătoreşti au aceleaşi obiective şi acţionează similar pentru buna gestionare a faunei cinegetice. Ele cooperează şi este normal să fie aşa. Libera asociere în cadrul AGVPS sau rămânerea în afara AGVPS sunt, de asemenea, opţiuni proprii ale acestor asociaţii. Nu trebuie să intervină parlamentarii prin lege, cu încălcarea prevederilor Constituţiei României şi în contradicţie cu prevederile O.U.G. nr. 26/2000, pentru a forţa o altfel de asociere decât o vor vânătorii, sau mai exact spus disociere ori, şi mai exact spus, destructurarea actualei organizări vânătoreşti.

Iniţiatorii legii ar trebui să aibă în vedere respectarea dreptului la liberă asociere al vânătorilor şi o anumită limită în afirmaţiile neadevărate, cu tentă denigratoare, susţinută în scris.

5. Afirmaţia că „În acest moment, această asociaţie „mamut” (A.G.V.P.S.) gestionează majoritatea fondurilor de vânătoare în mod defectuos, neputând gestiona eficient un număr aşa de mare de fonduri” este neadevărată şi denigratoare. Repetăm, pentru a se putea înţelege, că AGVPS nu are în gestiune nici măcar un fond de vânătoare. Asociaţiile afiliate - care au personalitate juridică din 1968, din 1990 şi din anii ce au urmat, după caz - afiliate în timp, inclusiv în acest an, la AGVPS din România, au în gestiune aproximativ 68 % din fondul cinegetic naţional. Unele dintre asociaţiile afiliate au mai multe fonduri, altele doar câte un fond, iar cele care au preluat de curând gestiunea unor fonduri cinegetice prin licitaţie, le-au preluat din fondurile la care a renunţat R.N.P. Romsilva şi din fondurile la care au renunţat asociaţiile afiliate ori neafiliate la A.G.V.P.S.

Expresia „mamut”, atribuită AGVPS din România de către distinşii deputaţi care au semnat Expunerea de motive denotă mai mult decât neştiinţă din partea acestora. Din punctul dânşilor de vedere, „mamuţi” ar fi toate forurile naţionale de reprezentare, precum Federaţia Română de Tir, Federaţia Română de Fotbal, Scriitorilor din România, Asociaţia Generală a Finanţiştilor din România, Uniunea Asociaţia Naţională a Importatorilor şi Exportatorilor din România, Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, Asociaţia Şanse Egale pentru Toţi. Dacă AGVPS din România, fond de reprezentare a intereselor asociaţiilor de vânători din ţara noastră, este „mamut”, atunci Consiliul Internaţional de Vânătoare” şi Federaţia Asociaţiilor de Vânătoare din Comunitatea Europeană ce ar putea fi?

6. Asociaţiile mici, înfiinţate după 2000, s-au afiliat în cea mai mare parte la AGVPS din România, chiar dacă nu convine acest fapt celor ce doresc destructurarea A.G.V.P.S. Unele dintre acestea pot fi date ca exemplu de bune gestionare a fondurilor de vânătoare, dar altele nu. Afirmaţia că pot fi date ca exemple pentru „calea cea mai bună de urmat privind gestionarea fondurilor

12

cinegetice” este o exagerare interesată, nicidecum o realitate cunoscută foarte bine de administratorul statului, de gestionarii vecini ai acestora, de vânătorii din România etc. Nu se poate generaliza rezultatul activităţii câtorva asociaţii nou înfiinţate, pentru majoritatea celorlalte!

7. Eficienţa cea mai bună în gestionarea fondurilor cinegetice o au în genere asociaţiile mari, cu fonduri grupate. Cultura speciilor de interes vânătoresc, care nu sunt legate de loc, precum porumbul, grâul şi fasolea, se poate face mai eficient pe suprafeţe mari, decât pe un singur fond de vânătoare, unde poţi vâna pe seama muncii vecinilor, dar poţi şi pierde vânat din cauza extragerii cotei de recoltă a acestora la limita dintre fonduri. Ca şi în agricultură, şi în vânătoare este avantajoasă „cultura” vânatului pe suprafeţe cât mai mari.

8. Afirmaţia că în Uniunea Europeană nu ar fi gestionari cu un număr mai mare de trei fonduri de vânătoare este o altă afirmaţie neadevărată a distinşilor deputaţi şi denotă lipsa de documentare a iniţiatorilor într-un domeniu pe care vor să-l „reformeze”.

Pe textul legii, observaţiile pot continua:9. Prin includerea în categoria „gestionar consacrat” a R.N.P. Romsilva,

adică a unui gestionar care a ocrotit şi îngrijit fauna cinegetică cu bani de la bugetul de stat, i se acordă un al doilea drept de prioritate (atribuire directă): primul îl are ca proprietar majoritar, conform art. 8 lit. A lit c), iar al doilea ca gestionar consacrat. Mai mult decât atât, acest drept i se atribuie, nelimitat, - după cum se poate observa la propunerea de la art. 8 lit. A lit. d).

10. Prin modificarea propusă la art. 8 lit. A lit. c), în sensul limitării atribuirii directe la maximum 5 fonduri cinegetice pentru asociaţiile de vânători, se urmăreşte în fapt distrugerea actualei organizări libere a vânătorilor din România, cu afectarea dreptului lor constituţional la liberă asociere şi a dreptului de utilizare a construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor vânătoreşti edificate din fonduri financiare proprii, timp de zece ani. De asemenea, propunerea de modificare a prevederilor lit. c) de la art. 8 lit. A, creează premisele unei discriminări inacceptabile între asociaţiile cu mai puţin de 5 fonduri în gestiune şi celelalte iar între asociaţiile de vânători şi R.N.P. Romsilva, ceea ce adânceşte discriminarea prevăzută de lege între proprietarii cu mai puţin de 51% din suprafaţa fondului cinegetic şi proprietarii majoritari.

11. Excepţia de la art. 8 lit. A, lit. d), care creează premizele preluării, de către R.N.P. Romsilva, a majorităţii fondurilor pe care le are acum în gestiune, creează discriminarea arătată mai sus şi se opune clar privatizării activităţii de vânătoare, care în Europa este privatizată în proporţie de cel puţin 90%. Aceasta în condiţiile în care R.N.P. Romsilva gestionează în deficit economic fondurile cinegetice, ceea ce constituie o „gaură neagră” în care se scurg fonduri băneşti ce s-ar cuveni bugetului de stat.

13

Desigur că se mai pot face şi alte observaţii pe iniţiativa legislativă a celor 5 deputaţi menţionaţi. Cele de mai sus sunt, după părerea noastră, suficiente pentru respingerea unei astfel de iniţiative legislative.

Regretăm faptul că o lege care până acum a satisfăcut toată societatea românească – pe administratorul fondului cinegetic naţional, gestionarii fondurilor cinegetice, societăţile de protecţia mediului, iubitorii de natură sălbatică, simpatizanţii acestora şi reprezentanţii societăţii româneşti, parlamentari şi alte categorii - se încearcă acum să fie modificată, din interese de grup, care nu au nimic comun cu gestionarea durabilă a faunei de interes cinegetic din România.

Desigur că la momentul actual este dificil de întrevăzut cum se va desfăşura recontractarea gestiunii fondurilor de vânătoare, dacă din anumite motive, pe care nu le mai repetăm, va fi acceptată ideea modificării legii.

Dacă Legea nr. 407/2006, modificată şi completată, se va aplica întocmai, de cei care au obligaţia să o aplice, nicidecum să stimuleze modificarea acesteia, atunci recontractarea gestiunii fondurilor de vânătoare se va face fără sincope şi fără tensiuni sociale dăunătoare gestiunii durabile a faunei de interes cinegetic.

Dacă se va încerca modificarea şi completarea Legii nr. 407/2006, modificată şi completată, în privinţa atribuirii în gestiune a fondurilor cinegetice, atunci va trebui să ne gândim la o strategie de contracarare a acestei intenţii, în scopul apărării intereselor membrilor noştri, primul interes fiind al conservării populaţiilor de fauna de interes vânătoresc şi, totodată, pentru menţinerea în perioada ce urmează a ordinii şi disciplinei în practica vânătorii.

În concluzie, poziţia conducerii A.G.V.P.S. în această problemă sensibilă a fost clară şi consecventă, iar pentru viitor va trebui să decidem împreună cum să procedăm, ţinând seamă de situaţia prezentată, de riscul degradării activităţii de vânătoare şi de certitudinea punerii în pericol a populaţiilor unor specii de interes cinegetic. În primul rând, va trebui să facem lobby pe lângă parlamentari, pentru rămânerea neschimbată a legii şi pentru aplicarea nemodificată şi fără întârziere a acesteia.

Dacă nu vom avea audienţa necesară, va trebui să atragem mai energic atenţia asupra susţinerilor noastre, prin manifestări de amploare ale vânătorilor, pescarilor sportivi şi prietenilor acestora, la nivelul M.M.P., Guvernului şi Parlamentului României, ocazie cu care să susţinem acelaşi obiectiv al păstrării neschimbate şi aplicării neîntârziate a legii, în interesul major al conservării populaţiilor speciilor de interes vânătoresc.

Nu trebuie să neglijăm nici posibilitatea strângerii a peste 100.000-200.000 de semnături - de la vânători, pescari şi prietenii acestora - în scopul iniţierii unei modificări legislative de esenţă, de către cei care cunosc foarte bine activitatea şi au un merit de necontestat în creşterea şi conservarea populaţiilor speciilor de interes cinegetic, nu doar de persoane interesate şi politicieni populişti care par să nu realizeze haosul în care pot arunca activitatea cinegetică din România.

14

Meritele vânătorilor şi asociaţiilor acestora în creşterea şi conservarea unor efective viabile ale populaţiilor speciilor de interes vânătoresc nu poate fi contestat de nimeni şi nici dreptul moral al acestora de a gestiona, în continuare, populaţiile acestor specii de interes vânătoresc în interesul lor, al celorlalţi utilizatori de mediu şi al societăţii.

Dacă nu o vor face ei, cine ar putea să o facă, fără nici o contribuţie pecuniară din partea statului, la fel de eficient?

3. Problema concesionării exploatării resursei acvatice vii prin pescuit recreativ-sportiv

Din intervenţiile şi sugestiile făcute cu ocazia Congresului precedent, din poziţiile adoptate public de conducerea A.G.V.P.S. pe site-ul www.agvps.ro şi în revista „Vânătorul şi Pescarul Român” şi din alte materiale scrise şi transmise conducerilor asociaţiilor afiliate se cunosc, fie şi parţial, diligenţele şi eforturile întreprinse, mai întâi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului României nr. 23/2008, apoi pentru aplicarea acestei Ordonanţe, aprobată cu modificări şi completări inspirate, prin Legea nr. 317/2009.

Din păcate, pescuitul în general şi pescuitul recreativ-sportiv în special au continuat să se desfăşoare în afara cadrului legal, iar această situaţie se datorează exclusiv conducerilor Agenţiei Naţionale de Pescuit şi Acvacultură (A.N.P.A.) şi Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), care refuză să respecte şi să aplice legea privind pescuitul şi acvacultura. Mai exact, pescuitul, inclusiv pescuitul recreativ-sportiv, este reglementat actualmente în flagrantă contradicţie cu prevederile Constituţiei României, ale Legii nr. 213/2008 privind bunurile publice şi regimul juridic al acestora şi ale O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobate prin Legea nr. 317/2009, care, prin coroborare, prevăd concesionarea exploatării resursei acvatice vii din habitatele piscicole naturale.

Peştele este, conform legii, resursă naturală regenerabilă şi bun public. Accesul la exploatarea unei părţi din această resursă se poate face, potrivit Constituţiei şi legilor menţionate, exclusiv prin concesionarea dreptului de la administrator, în cazul asociaţiilor de pescari sportivi. Altă cale legală nu există, decât pentru R.N.P. Romsilva, regie cu capital integral de stat, care poate primi gratuit dreptul de administrare a apelor din zona de munte. De altfel, Legea nr. 317/2009, de aprobare a O.U.G. nr. 23/2008, stipulează foarte clar în art. 23 alin. 4 că permisul de pescuit recreativ-sportiv este valabil doar în zonele concesionate de asociaţia care l-a eliberat sau de asociaţia cu care aceasta are relaţii relativ de reciprocitate.

Deoarece conducerea A.N.P.A. şi a M.A.D.R. a tergiversat până acum intrarea în legalitate, sfidând pur şi simplu prevederea din legea care statuează valabilitatea permisului de pescuit recreativ-sportiv doar în zonele concesionate, conducerea A.G.V.P.S. a avut iniţiativa întocmirii unui proiect de documentaţie pentru concesionarea exploatării resursei acvatice vii din habitatele piscicole naturale. În plus,

15

a transmis modele de documentaţii similare asociaţiilor afiliate, pentru ca, la rândul lor, să transmită către M.A.D.R., propriile documentaţii de concesionare din iniţiativa concesionarului.

Documentaţia transmisă oficial, de conducerea A.G.V.P.S., la M.A.D.R. şi modelul documentaţiilor pe care urma să le înainteze asociaţiile afiliate la acelaşi minister, în acelaşi scop, au fost afişate pe site-ul www.agvps.ro

Pentru clarificarea problemei pescuitului recreativ-sportiv în apele de munte s-au transmis mai multe adrese conducerilor M.A.D.R. şi A.N.P.A. şi s-a conceput un model de Protocol de delegare de competenţă, din partea A.N.P.A., către R.N.P. Romsilva, în scopul administrării directe, de către cea din urmă, sau pe bază de contract, cu asociaţiile de pescari sportivi, a resursei salmonicole. Protocolul, uşor modificat de conducerea R.N.P. Romsilva, a fost depus la M.A.D.R. şi A.N.P.A. şi s-a obţinut aprobarea acestuia.

În condiţiile arătate, s-a impus revenirea cu o nouă scrisoare transmisă în numele Consiliului A.G.V.P.S., conducerii M.A.D.R., pentru a o obliga să respecte legea în privinţa concesionării resursei acvatice vii din habitatele piscicole naturale aferente zonelor colinare şi de şes, nu să se gândească la modificarea acesteia în dezacord cu Constituţia României. Scrisoarea nr. 433/05.05.2010 - anexa 3 la prezentul - este, apreciem noi, suficient de clară privind poziţia adoptată de conducerea A.G.V.P.S. în această problemă.

Având în vedere situaţia de haos instaurată, în ultimii ani, în domeniul pescuitului recreativ-sportiv, faptul că reglementările subsidiare legii se elaborează fără respectarea întocmai a prevederilor acesteia, faptul că resursa acvatică vie a rămas practic fără pază etc., se impune adoptarea unei poziţii mai ferme din partea noastră, în raporturile cu conducerea M.A.D.R.

În perioada la care ne referim, conducerea A.G.V.P.S. a coordonat şi alte acţiuni menite să restabilească ordinea în domeniul pescuitului recreativ-sportiv practicat în apele naturale colinare şi de şes.

În primul rând, conducerea AGVPS a elaborat un model de NOTIFICARE din partea asociaţiilor afiliate către A.D.S., pentru ca cea din urmă să accepte încheierea de acte-adiţionale la contractele de folosinţă piscicolă (de gestionare durabilă prin pescuit recreativ-sportiv) aflate în derulare. Temeiul legal l-a constituit art. 69 alin. 1 din O.U.G. nr. 23/2008, care stipulează că A.D.S. se subrogă C.N.A.F.P. în drepturi şi obligaţii în toate tipurile de contracte încheiate de aceasta. Ulterior refuzului A.D.S. de a încheia astfel de acte adiţionale - deşi a somat asociaţiile afiliate să le achite sumele de bani datorate C.N.A.F.P şi a încasat astfel de sume - A.G.V.P.S. a conceput un model de ACŢIUNE la instanţele competente de judecată, pentru a obliga A.D.S. să încheie actele-adiţionale în discuţie.

Diversele instanţe judecătoreşti şi chiar aceleaşi instanţe au pronunţat hotărâri diferite în aceeaşi speţă, multe asociaţii afiliate reuşind să câştige, la fond, procesele demarate. În această situaţie, A.D.S. a înaintat recursuri la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva hotărârilor nefavorabile, iar aceasta din urmă, având în

16

vedere precedentul creat prin pronunţarea unor decizii favorabile A.D.S. în sensul admiterii recursurilor şi pe cale de consecinţă a modificării sentinţelor atacate în sensul respingerii acţiunilor promovate de către asociaţiile afiliate, în toate procesele ulterioare a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, pe considerentul că: „subrogarea agenţiei statului nu s-a realizat şi în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultau din contractele încheiate de către Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol care au avut ca obiect exploatarea, gestionarea, gospodărirea şi administrarea resurselor acvatice vii, existente în bazinele naturale, în această materie O.U.G. nr. 23/2008 prevăzând expres responsabilităţi, odată cu desfiinţarea Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură”.

Având în vedere considerentele prezentate mai sus, opinăm că A.D.S. va câştiga probabil toate recursurile promovate.

În concluzie, deşi prevederea art. 69 alin. 1 din O.U.G. nr. 23/2008 este foarte clară şi nu se poate interpreta, judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au considerat că nu A.D.S. trebuie să încheie actele-adiţionale la contractele aflate în derulare, ci A.N.P.A., în calitatea sa de administrator.

În aceste condiţii, se concluzionează că A.D.S. a cerut şi a încasat în mod necuvenit sumele de bani datorate C.N.A.F.P. de asociaţiile afiliate, cele din urmă fiind în drept să recupereze de la A.D.S. aceste sume. Pentru soluţionarea acestei situaţii, A.G.V.P.S. a transmis în teritoriu, un alt model de NOTIFICARE a A.D.S., pentru a înapoia de bunăvoie, sumele încasate în mod necuvenit. Probabil că nu o va face, iar A.G.V.P.S. va trebui să conceapă un alt model de ACŢIUNE pentru a obliga A.D.S. să se conformeze.

Aşadar, A.G.V.P.S. din România a pus la îndemâna asociaţiilor afiliate documentaţiile necesare unei acţiuni unitare şi de anvergură, pentru apărarea intereselor acestora şi ale membrilor pescari-sportivi ai acestora.

Din păcate, nu toate conducerile de asociaţii au înţeles să lupte pentru drepturile acestora şi să recupereze, în interesul lor şi al membrilor lor, sumele de bani cu care A.D.S. s-a îmbogăţit fără just temei. Ca şi în cazul gripei aviare, cei care pierd în final sunt membrii asociaţiei, obligaţi să suporte, din cotizaţiile proprii costurile inacţiunii conducerii asociaţiilor lor.

Având în vedere hotărârea definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, ar fi normal ca asociaţiile afiliate să reia procedura notificării, apoi dacă va fi cazul a acţiunii de obligare a A.N.P.A. - în calitate de administrator - pentru a încheia actele-adiţionale pe care A.D.S. a refuzat să le încheie. Dar acest lucru s-ar întâmpla la peste 2 ani de la termenul la care se impunea definitivarea acţiunii, ceea ce înseamnă o sincopă în derularea contractelor de peste 2 ani şi noi probleme juridice legate de această situaţie.

În plus, există şi posibilitatea (riscul) ca A.N.P.A. să rezilieze unilateral contractele de gestionare durabilă, prin pescuit recreativ-sportiv, a resursei acvatice

17

vii din habitatele piscicole naturale, imediat după eventuala încheiere a actelor adiţionale.

Din motivele arătate şi în condiţiile în care A.N.P.A. nu acceptă să încheie acte adiţionale şi nu recunoaşte valabilitatea contractelor de exploatare durabilă a resursei acvatice vii din habitatele piscicole naturale aferente apelor colinare şi de şes, A.G.V.P.S. din România a optat pentru singura soluţiei legală de rezolvare a problemei şi anume: concesionarea exploatării resursei în discuţie pe zone de pescuit, prin licitaţie publică, la care să poată participa orice asociaţie de pescari sportivi, afiliată sau neafiliată. Împotriva acestei propuneri, făcută în deplină concordanţă cu prevederile legii, sunt însă, aparent inexplicabil, tocmai reprezentaţii A.N.P.A. şi ai M.A.D.R. Ce interese au să nu respecte şi să aplice legea?

Iată, aşadar, poziţia şi iniţiativele adoptate de conducerea A.G.V.P.S. din România, în problema exploatării resursei acvatice vii din habitatele piscicole naturale, care echivalează cu o încercare de forţare a instituţiilor statului să respecte şi să aplice legea în vigoare.

4. Problema reglementărilor în aplicarea legiiMecanismul elaborării reglementărilor în aplicarea legii a mai fost expus şi

este îndeobşte cunoscut. Proiectele de reglementări se publică, mai întâi, pe site-ul autorităţii publice centrale care răspunde de activitate, pentru observaţii, propuneri, sugestii etc. În continuare, în baza observaţiilor, propunerilor şi sugestiilor primite din partea oricărei persoane interesate, reprezentanţii autorităţii fac modificările şi completările pe care le cred de cuviinţă. Când este vorba de proiecte de reglementări în domeniul cinegetic, acestea se supun şi avizării Consiliului Naţional de Vânătoare. Ulterior, autoritatea publică centrală care răspunde de activitatea de vânătoare sau de pescuit sportiv, după caz - adoptă reglementările, ţinând seamă, în cât mai mare măsură, de avizele şi de observaţiile, propunerile şi sugestiile primite. Acesta este modul normal, echitabil şi corect de lucru.

Din păcate, autorităţile publice centrale care răspund de activităţile menţionate nu procedează întotdeauna conform legii, adoptând reglementări, fără publicitatea obligatorie şi, ceea ce este mai grav, peste limita şi spiritul ei. Uneori, adoptă reglementări în aplicarea legii chiar în contradicţie cu prevederile acesteia, din interese abuzive, fiindcă dezinteresat nu ar proceda astfel. În acest mod au fost promovate Ordinele M.A.D.R. nr. 20, 50 şi 70/2010, cu privire la modul de organizare şi de desfăşurare a pescuitului recreativ-sportiv în anul 2010, şi, tot astfel a fost impus, peste prevederile legii, Ordinul M.M.P. nr. 294/3.03.2010 prin care s-au anulat, indirect, toate licenţele obţinute în condiţiile legii de asociaţiile afiliate, în baza ordinelor anterioare nr. 155/2002 şi nr. 93/2003.

Dorim să reliefăm faptul că reprezentanţii A.G.V.P.S. din România au făcut observaţii pertinente şi la obiect pe proiectul ce avea să devină Ordinul nr. 20/2010, deoarece acesta a fost afişat pe site-ul autorităţii, celelalte două, nr. 50/2010 şi nr.

18

71/2010, fiind promovate fără publicitatea impusă prin prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Conducerea executivă a A.G.V.P.S. din România a făcut, de asemenea, în timp util, observaţii şi propuneri concrete de modificare şi completare a tuturor proiectelor de acte normative ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură (M.M.P.), afişate pe site-ul acestei autorităţi, şi anume la proiectele de ordine privind:

aprobarea dispozitivelor destinate capturării exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic, denumite curse şi capcane;

aprobarea regulamentului privind modul de stabilire a tarifelor care se percept pentru acţiunile de vânătoare în România;

împuşcarea unor exemplare din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic, în situaţii excepţională;

aprobarea criteriilor tehnico-profesionale ce trebuie îndeplinite de persoanele ce urmează să fie angajate de gestionarii fondurilor cinegetice pentru asigurarea pazei fondurilor cinegetice;

aprobarea Instrucţiunilor pentru estimarea efectivelor de faună de interes cinegetic;

aprobarea Normelor de întocmire a planurilor de management cinegetic şi a instrucţiunilor de aplicare.

De asemenea, conducerea executivă a A.G.V.P.S. din România a mai făcut observaţii la obiect, pe marginea:

proiectului de Hotărâre de Guvern privind stabilirea sistemului de monitorizare a capturărilor şi uciderilor accidentale ale tuturor speciilor de păsări, precum şi a speciilor strict protejate prevăzute în anexele 4A şi 4B din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice;

conţinutul actelor-adiţionale la contractele de gestionare a fondurilor cinegetice, care s-a încercat a fi impuse în mod unilateral şi abuziv, de reprezentanţii M.M.P.;

conţinutul „Cheilor de bonitate şi densitate optime” aprobate prin Ordinul nr. 393/2002 al M.A.A.P., care s-au aplicat în anul 2009.

Urmărirea apariţiei pe site-ul M.A.D.R. şi M.M.P. a diverselor proiecte de reglementări în aplicarea legii, analiza acestora şi conceperea observaţiilor care trebuie transmise în scris necesită efort şi cunoştinţe de specialitate şi juridice. În majoritatea cazurilor, necesită intervenţii directe în Consiliul Naţional de Vânătoare şi de foarte multe ori sunt necesare discuţii concrete, la nivelul conducerilor autorităţilor care emit reglementările.

Toată această muncă se depune în interesul asociaţiilor afiliate şi al membrilor acestora. S-a folosit termenul „muncă”, deşi s-ar putea numi, de foarte multe ori „luptă”, deoarece conducerea AGVPS din România se luptă, efectiv, cu reprezentanţii autorităţii publice centrale care emite reglementările, pentru

19

reflectarea întocmai în reglementări a spiritului şi literei legii, deoarece conducerea A.G.V.P.S. nu poate fi de acord cu tendinţa maladivă a reprezentaţilor autorităţilor de a adăuga nepermis, din interes personal sau de grup, la lege şi de a promova „legi ministeriale” în aplicarea legilor adoptate de Parlamentul României.

Dacă reglementările autorităţii n-ar crea drepturi în plus pentru propriii angajaţi şi, totodată, obligaţii peste lege pentru gestionari, din interesul celor dintâi de a-i culpabiliza şi subordona moral pe ceilalţi, şi dacă prin aceste reglementări nu s-ar exacerba o birocraţie sufocantă pentru angajaţii gestionarilor resursei, generatoare de corupţie şi, implicit, de bunuri necuvenite pentru unii angajaţi ai administratorului, reprezentanţii A.G.V.P.S. din România, care nu sunt afectaţi direct de reglementările în discuţie, le-ar putea accepta, fie şi parţial, pentru a evita discuţiile în contradictoriu şi etichetarea de „persoane cu caracter conflictual”.

Nu o pot face însă, fiindcă ar trăda interesele asociaţiilor afiliate, ale angajaţilor şi ale membrilor acestora. Reprezentanţii A.G.V.P.S. nu pot accepta ideea că pot fi sancţionaţi, în baza unor reglementări peste lege, angajaţii gestionarilor fondurilor cinegetice de exemplu, în condiţiile în care nu încalcă în nici un fel legea. Reprezentanţii A.G.V.P.S. din România nu pot fi de acord nici cu modul în care grupuri exagerat de mari de inspectori şi consilieri stau zile şi săptămâni întregi şi verifică (fără nici un fel de eficienţă) activitatea unor asociaţii, în fond a directorilor acestora, şi nici cu modul în care directorii sunt obligaţi să le obţină bunăvoinţa.

Acestea sunt motivele reale pentru care conducerea A.G.V.P.S. din România militează în sensul unor reglementări concise şi corecte în aplicare legii, circumscrise literei şi spirtului acesteia.

5. Problema examenelor de vânătoareExamenele de vânător au devenit, după promovarea abuzivă a Ordinului

M.A.P.D.R. nr. 539/2.09.2009, o problemă riscantă pentru prestigiul asociaţiilor de vânători, al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al Facultăţii de Silvicultură din Braşov. Aceasta fiindcă a devenit de notorietate, pe de o parte, lipsa de exigenţă în pregătirea şi examinarea candidaţilor, iar, pe de altă parte, frecvenţa accidentelor de vânătoare, dintre care multe mortale, şi a braconajelor comise de proaspeţii vânători. Problema nu trebuie privită doar prin prisma faptelor celor ce se pretează la întocmirea sau completarea incorectă a unor documente din dosarele candidaţilor, a celor ce acceptă astfel de documente şi a celor ce punctează incorect grilele testelor de examinare, ci şi prin prisma lipsei de responsabilitate manifestată indirect faţă de durabilitatea vânatului şi a vânătorii în România, faţă de mediul de viaţă al vânatului şi al nostru în general, faţă de integritatea colegilor de breaslă şi de atmosfera în care se practică vânătoarea şi nu, în ultimul rând, faţă de ceilalţi utilizatori ai mediului, simpli cetăţeni şi societate. Faptele, care par nevinovate la prima vedere, sunt totuşi fapte, antisociale grave, cu urmări vizibile în

20

exagerat de frecventele accidente de vânătoare şi urmări mai puţin evidente, reliefate în scăderea nejustificată a efectivelor anumitor specii de vânat din anumite zone.

Scuza că membrii vânători care se retrag din asociaţii trebuie neapărat înlocuiţi, din motive economice, că asociaţiile mai au încă multe locuri libere în raport cu anumite prevederi legale discutabile şi că există anumite presiuni sau obligaţii locale, care trebuie musai satisfăcute, nu justifică riscul la care se expun cei ce contribuie sau participă la o promovare riscantă a noilor vânători. Ar fi normal şi corect, pentru conducerile asociaţiilor afiliate, să organizeze o pregătire temeinică a candidaţilor, după experienţa unei perioade în care legea nici măcar nu-i obligă în acest sens, ci doar conştiinţa lor profesională. Ar fi mai eficient şi demn pentru cei responsabili de pregătirea candidaţilor, din partea asociaţiilor de vânători, să nu se mai roage de examinatori şi să nu mai încerce să le cumpere clemenţa, ci să se preocupe de pregătirea temeinică a candidaţilor, în anul de stagiatură, achitându-se astfel de o obligaţie statutară rămasă totuşi, prin lege şi statut, în sarcina asociaţiilor afiliate.

Fiindcă problema pregătirii şi examinării candidaţilor la calitatea de vânător există şi constituie, aşa după cum s-a arătat, o problemă riscantă şi de actualitate, aceasta a fost reanalizată în Consiliul A.G.V.P.S. din data de 3.11.2009, luându-se următoarele hotărâri:

împuternicirea conducerii AGVPS din România să conteste la instanţele de Contencios Administrativ, în numele şi pentru asociaţiile afiliate, Ordinul MAPDR nr. 539/2.09.2009; acţiunea formulată de conducerea AGVPS constituie anexa 4 la prezentul;

împuternicirea unui colectiv format din acad. dr. Atilla Kelemen, dr. ing. Mitică Georgescu, dr. biol. Cătălin Rang, dr. ing. Nicolae Goicea, dr. Gabriel Cheroi şi ing. Daniel Dicu pentru a lectura, modifica, renunţa sau completa după caz, manuscrisele lucrărilor Manual pentru examenul de vânător şi Chestionar pentru evaluarea cunoştinţelor teoretice la examenul de vânător, ambele restructurate în prealabil, de autor (dr. ing. Neculai Şelaru), ţinând seamă de Recomandarea (85)17 a Consiliului Europei şi de tradiţia locală, în aşa fel încât acestea să constituie materiale concise şi eficiente de documentare, pregătire şi instruire a candidaţilor la calitatea de vânător;

împuternicirea colectivului menţionat mai sus, pentru a concepe o Tematică de examinare a cunoştinţelor practice ale candidaţilor la calitatea de vânător şi o Grilă obiectivă de punctare a acestor cunoştinţe, pe baza cărora să se poată face o examinare obiectivă a cunoştinţelor practice ale candidaţilor;

transmiterea unei adrese oficiale către M.M.P. – anexa 5 la prezentul – în legătură cu necesitatea înlocuirii Anexei 6 la Regulamentul pentru obţinerea permiselor de vânătoare, promovat prin Ordinul nr. 539/2009, cu cele două articole bibliografice menţionate mai sus, în scopul punerii unei bibliografii accesibile la îndemâna candidaţilor şi asigurării unei instruiri corespunzătoare a acestora.

21

Toate intervenţiile hotărâte au fost deja duse la îndeplinire. Totuşi, unii reprezentanţi ai M.M.P. persistă în greşeala de a aproba organizarea şi desfăşurarea examenelor de vânător fără respectarea întocmai a legii şi fără a conştientiza corupţia ce tinde să se generalizeze în domeniu, determinată, în principal, de poziţia unor reprezentanţi ai autorităţii publice centrale care au răspuns în trecut şi răspund şi acum de activitatea cinegetică. O verificare sobră şi corectă a sesizărilor noastre anterioare, transmise M.M.P. şi menţionate în adresa noastră nr. 232/2010, ar fi fost edificatoare pentru aceştia şi i-ar fi determinat să renunţe, apreciem noi, la programarea examenelor în discuţie, mai înainte de revederea Ordinului MAPDR nr. 539/2009.

Neavând dreptul şi posibilitatea de a verifica noi înşine cele sesizate, ne-am făcut datoria să le aducem, deocamdată, doar conducerii M.M.P. la cunoştinţă.

Lucrurile par însă să degenereze în continuare, din cauza presiunii pe care o exercită unii funcţionari publici din cadrul MMP asupra unor conduceri de asociaţii de vânători, pe care le obligă să-şi însuşească o anume formulare, ce nu are o legătură directă cu examenul de vânător, în procesul-verbal încheiat cu această ocazie. În ce constă această presiune pe care am evitat să o denumim şantaj? Funcţionarii publici din comisiile de examinare şi delegaţii Facultăţii de Silvicultură din Braşov, care prin adaos nepermis la lege sunt cooptaţi în comisiile de examinare, se fac că nu observă anumite fişe de stagiatură întocmite incorect, precum şi alte documente discutabile şi interpretabile din dosarele candidaţilor, manifestând în plus şi disponibilitate pentru promovarea unor candidaţi nepregătiţi, condiţionat însă de acceptarea propriilor protejaţi la examen şi de acceptarea procesului-verbal de examinare într-o formă impusă, cu vădit interes, de reprezentanţii MMP, din care reiese că „membrii comisiei de examinare”, inclusiv reprezentanţii AGVPS şi/sau asociaţiilor care au organizat examenul, „ nu au obiecţiuni cu privire la modul de organizare a examenului” şi „sunt de acord cu prevederile Ordinului nr. 593/2009”. Aceasta în condiţiile în care legalitatea Ordinului nr. 539/2009 a fost contestată la instanţele de Contencios Administrativ, de către AGVPS din România şi unele asociaţii afiliate. Funcţionarul public care a impus această formulare şi va încerca să o folosească la instanţele de judecată, în procesul prin care AGVPS a cerut anularea prevederilor Ordinului MAPDR nr. 539/2009, precum şi în alte procese ce vor urma în legătură cu nelegalitatea acestui ordin, este inginerul silvic Ilie Mihalache. Acesta este funcţionarul public care a definitivat forma ordinului în discuţie şi a anexelor la acesta, cel care a susţinut în Consiliul Naţional de Vânătoare cele două proiecte de ordine foarte diferite de cel din care s-a născut, prin contopire ulterioară, Ordinul nr. 539/2009, cel care a denaturat procesul-verbal al şedinţei Consiliului Naţional de Vânătoare şi cel care a influenţat redactarea avizului preşedintelui Consiliu Naţional într-o anumită formă simplistă, confuză şi incorectă, toate, după cum s-a arătat deja, dintr-un interes material, vizibil reflectat în veniturile necuvenite obţinute, peste prevederile legii, din această activitate. În mod concret, ing. Mihalache Ilie este cel

22

care a încasat, fără ca legea să-i acorde vreun drept, pe state de plată, o sumă netă de peste 120.000 lei doar în cursul anului 2009.

Consecinţele acestei modalităţi incorecte de abordare a problemei sunt promovarea subiectivă, abuzivă şi discreţionară a noilor membri ai unor ONG-uri (asociaţii de vânători), de către funcţionarii publici ai unui organism al statului (MMP), şi generalizarea unei corupţii fără precedent în materie de examene de vânător, prin înţelegerile oculte care se stabilesc interesat, între unii membri ai comisiilor de examinare, din care foarte rar a lipsit ing. Ilie Mihalache, şi conducerile unor asociaţii de vânători.

Ne-am făcut datoria morală să explicăm detaliat, de ce nu putem fi de acord cu modul actual de promovare a noilor vânători şi de ce reprezentanţii AGVPS din România nu mai pot lua parte la astfel de „aranjamente” antisociale grave. Nu mai insistăm şi asupra repercusiunilor acestei stări de fapt, pe care le-am reliefat deja, cel puţin în parte.

6. Consiliul Naţional de Vânătoare Art. 6 alin. 3 din Legea nr. 407/2006, modificată şi completată, prevede că

„Pe lângă autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură funcţionează Consiliul Naţional de Vânătoare, înfiinţat prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, compus din reprezentanţi ai administratorului, ai autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, ai autorităţii naţionale sanitar-veterinare, ai unităţilor de învăţământ superior şi de cercetare cu profil cinegetic din România şi ai gestionarilor fondurilor cinegetice proporţional cu suprafaţa fondurilor cinegetice gestionate”. Această prevedere este completată prin art. 56 alin 1 din aceeaşi lege, care stabileşte că „în scopul administrării şi gestionării fondului cinegetic într-o concepţie unitară, administratorul elaborează şi aprobă, cu avizul Consiliului Naţional de Vânătoare, în limita prevederilor prezentei legi, regulamente, instrucţiuni şi reglementări tehnice”.

Textul legii este foarte clar, de la prima lecturare, pentru orice persoană avizată şi, mai ales, bine intenţionată (cinstită, corectă etc.).

Legiuitorul a simţit nevoia să impună acest organism de avizare, compus din specialişti în domeniul cinegetic, pentru a evita emiterea de reglementări abuzive, peste limita şi spiritul legii, din partea reprezentanţilor autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Aşadar, legiuitorul a dorit să ajute conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, om politic în general, pentru ca aceasta să ţină seama de punctul de vedere al celor direct implicaţi şi interesaţi de gestionarea durabilă a fondului cinegetic. De aceea, în componenţa acestui consiliu a prevăzut reprezentanţi ai: administratorului (unul), ai autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului (unul), ai autorităţii sanitar-veterinare (unul), ai unităţilor de învăţământ superior şi de cercetare cu profil cinegetic (unul) şi ai gestionarilor fondurilor cinegetice proporţional cu suprafaţa fondurilor cinegetice gestionate (72%

23

de asociaţiile vânătoreşti, din care 68% de asociaţiile vânătoreşti afiliate la AGVPS, 27% R.N.P. Romsilva şi aproape 1% de unităţile de învăţământ şi de cercetare în profil cinegetic din România).

Punctul de vedere al unor reprezentanţi ai Ministerului Mediului şi Pădurilor, preluaţi de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, este însă altul, iar conducerea M.M.P. le-a materializat într-un proiect de ordin care prevede o altă compoziţie a Consiliului Naţional de Vânătoare:

şase reprezentanţi ai autorităţii publice care răspunde de silvicultură şi protecţia mediului (M.M.P.); adică şase reprezentanţi ai autorităţii publice care concepe proiectul de ordin, pe care bineînţeles că, fiind al lor, îl şi avizează şi promovează;

un reprezentant al autorităţii naţionale sanitar-veterinare; doi reprezentanţi ai unităţilor de învăţământ superior cu profil cinegetic în

programa de învăţământ (oarecum obedienţi autorităţii, deoarece autoritatea le avizează programa de învăţământ în profil cinegetic);

un reprezentant al unităţilor de cercetare cu profil cinegetic, subordonat al R.N.P. Romsilva, din structura M.M.P.;

cinci reprezentanţi ai gestionarilor fondurilor cinegetice, din care unul din partea R.N.P. Romsilva şi patru din partea organizaţiilor vânătoreşti.

Dintr-o singură privire se poate observa că cel puţin 9 din cei 15 membri ai Consiliului Naţional de Vânătoare, mai exact 6 din partea autorităţii, unul de la R.N.P. Romsilva, unul de la ICAS - instituţie subordonată RNP Romsilva şi cel puţin unul din partea învăţământului superior în profil cinegetic vor vota, în caz de divergenţă de păreri, favorabil susţinerilor reprezentanţilor M.M.P. Iată cum, din start, un organism responsabil de avizare este transformat, după o experienţă anterioară incorectă, într-un organism majoritar subordonat M.M.P. Dacă aceasta este voinţa actualei conduceri a M.M.P., aşa cum a fost şi a celei anterioare, nu trebuie să ne mirăm de ce reglementările autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură sunt concepute confuz şi prin adaos nepermis la lege sau chiar în contradicţie cu legea. Să înţelegem de ce reprezentanţii organizaţiilor vânătoreşti nu pot influenţa foarte mult reglementările autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Fiindcă atunci când susţinerile acestor reprezentanţi nu convin, ele nu sunt luate în seamă, nu sunt înscrise în procesul-verbal al şedinţei Consiliului Naţional de Vânătoare, care se preconizează să fie redactat a doua zi, şi nici nu se includ în avizul consiliului, pe care se preconizează să îl semneze doar preşedintele, ales de aceeaşi majoritate confortabilă din Consiliu.

Firul roşu al reglementărilor concepute, avizate şi promovate până acum de reprezentanţii autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură a fost, şi din actualul proiect de ordin se înţelege că poate rămâne, atribuirea peste limitele legii, de drepturi angajaţilor autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi de obligaţii în plus gestionarilor fondurilor cinegetice, pentru ca cei dintâi să-i poată prinde pe cei din urmă, oricând vor vroi, cu anumite încălcări ale reglementărilor

24

autorităţii, nicidecum ale legii. În acest mod, reglementările autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, devin sursă de birocraţie şi corupţie în domeniul cinegetic. De aceea examenele de vânător au devenit, de exemplu, sursă de venituri necuvenite pentru examinatori, de aceea rezilierea contractelor de gestionare a unor fonduri cinegetice s-a propus tendenţios, de aceea cotele de recoltă au fost aprobate fără legătură cu rezultatele reieşite din calculele efectuate conform instrucţiunilor în vigoare etc.

Revenind la lege şi la încălcarea acesteia de către cei îndrituiţi să o aplice în litera şi spiritul acesteia, dorim să reamintim partea finală a art. 6 alin 3 din Legea nr. 407/2006 modificată şi completată: „... şi ai gestionarilor fondurilor cinegetice proporţional cu suprafeţele fondurilor cinegetice gestionate”.

Aceasta înseamnă că dacă unităţile de învăţământ superior în profil au doi reprezentanţi în Consiliului Naţional de Vânătoare, iar cele de cercetare în profil un reprezentant, în total trei pentru un procent de maximum 1% fonduri cinegetice preluate în gestiune, atunci asociaţiile afiliate la AGVPS ar trebui să aibă cel puţin 204 membri în consiliu, R.N.P. Romsilva cel puţin 71, iar asociaţiile neafiliate la AGVPS vreo 9 membri.

Bineînţeles că un astfel de Consiliu Naţional de Vânătoare ar fi nelucrativ. Există însă riscul real ca actualul Consiliul Naţional de Vânătoare să fie ineficient, dacă componenţa propusă de reprezentanţii M.M.P. se impune în realitate.

7. Posibilitatea afilierii Asociaţiei Pescarilor de Crap din România

(APCR) la AGVPS din RomâniaAPCR s-a înfiinţat în anul 2000, ca asociaţie de pescari sportivi de

competiţie, pentru promovarea, în plan intern şi internaţional, a disciplinei „Pescuit sportiv la crap”, disciplină recent înfiinţată în cadrul Federaţiei Internaţionale de Pescuit în Ape Dulci (FIPS). În tradiţia AGVPS nu a existat preocuparea pentru organizarea unui campionat de pescuit la crap, ci doar în ultimii ani, concursuri OPEN de selecţie a lotului naţional.

APCR a reuşit să coaguleze interesele majorităţii pescarilor sportivi de crap din România şi să organizeze activitatea competiţională a acestei discipline, care a avut ca finalitate selecţionarea unor loturi naţionale reprezentative, ce, în decursul timpului, au ocupat locuri meritorii în ierarhia mondială în materie:

2004 - Portugalia: argint pe echipe şi bronz individual; 2005 - Belgia: bronz pe echipe şi bronz individual; 2006 - Portugalia: bronz individual; 2007 - Serbia: argint pe echipe şi argint individual; 2008 - Africa de Sud: locul 9 pe echipe; 2009 - Franţa: locul 6 pe echipe şi aur pentru cea mai mare

captură. Participarea echipelor reprezentative ale României, la Campionatele

Mondiale de Pescuit Crap, a fost posibilă în urma Convenţiei de parteneriat 25

încheiate, în anul 2005, între AGVPS din România, ca membră CIPS, şi APCR, ca uniune de persoane fizice.

În anul 2009, APCR a demarat procedurile juridice de transformare, din asociaţie de persoane fizice, în asociaţie de cluburi cu personalitate juridică, la aceasta aderând majoritatea cluburilor de pescuit la crap din ţară.

În acest stadiu a fost revăzută şi actualizată Convenţia de parteneriat dintre AGVPS şi APCR, valabilă în anul 2010, iar APCR şi-a exprimat intenţia de afiliere la AGVPS, în scopul de a se ocupa, în cadrul AGVPS, de organizarea şi desfăşurarea Campionatului naţional de pescuit la crap şi de selecţia exigentă a loturilor naţionale, în vederea participării, cu rezultate meritorii, la Campionatele Mondiale.

APCR ar urma deci, să se preocupe doar de activităţile cu caracter pur sportiv, de performanţă, nu de pescuitul recreativ-sportiv, care constituie obiectul de activitate al asociaţiilor de pescari sportivi afiliate deja la AGVPS.

Membrii pescarilor sportivi ai cluburilor APCR pot fi, în acelaşi timp, şi membri ai asociaţiilor de pescari sportivi, după cum vor opta fiecare.

Pentru afilierea APCR la AGVPS se impune însă, modificarea corespunzătoare a statutelor celor două organizaţii.

În acest scop, Consiliul AGVPS din România, în şedinţa sa din 22.02.2010, a împuternicit o comisie, coordonată de d-l vicepreşedinte Bentu Teodor, pentru a lucra efectiv şi a propune Congresului AGVPS din România, modificările şi completările pe care le consideră obligatorii, în vederea creării premizelor statutare necesare afilierii asociaţiilor pur sportive (se are în vedere şi o eventuală afiliere a Asociaţiei Liga Română de Spinning), care au caracter de federaţie (uniune de persoane juridice).

Din punctul de vedere al conducerii AGVPS, Statutul AGVPS nu trebuie modificat, ci doar Statutul-cadru anexă la Statutul AGVPS.

Deoarece concluziile comisiei împuternicite de Consiliul AGVPS nu au fost definitivate, propunem Congresului AGVPS să împuternicească Consiliul AGVPS pentru eventuale modificări şi completări ale Statutului AGVPS, strict din acest punct de vedere: al creării premizelor necesare pentru afilierea APCR şi, eventual, a Asociaţiei Liga Română de Spinning (ALRS).

8. Organizarea adunărilor generale la asociaţiile afiliatePotrivit art. 13 din Statutul-cadru, anexa la Statutul A.G.V.P.S. din

România, organizaţiile afiliate au ca organe de conducere Adunarea generală, Consiliul asociaţiei şi Comisia de cenzori. Adunarea generală, organul suprem de conducere al acestor asociaţii, se convoacă obligatoriu o dată pe an, în sesiune ordinară, şi ori de câte ori este nevoie, în sesiune extraordinară, conform prevederilor art. 14 alin (2). Consiliul asociaţiei, la rândul lui, se întruneşte cel puţin o dată la 3 luni, conform prevederilor art. 17 alin. (1).

26

Urmărind prevederile O.U.G. nr. 26/2000, modificată şi completată, observăm, că aceeaşi obligaţie, de convocare a Adunării generale cel puţin o dată pe an, rezultă şi din prevederile art. 21 alin. (4).

Ceea ce pare să nu se ia în considerare, întotdeauna şi la toate asociaţiile, sunt prevederile art. 55 alin. 1, care stipulează posibilitatea dizolvării de drept a asociaţiilor, în condiţiile lit. c) din O.U.G. nr. 26/2000, modificată şi completată, mai exact spus, în situaţia „imposibilităţi constituirii adunării generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuie să se constituie”.

Analizând situaţia îndeplinirii, de către asociaţiile afiliate, a obligaţiei prevăzute la art. 19 lit. g), referitoare la obligativitatea invitării unui delegat al A.G.V.P.S. la adunările generale ale acestora, constatăm, că multe asociaţii afiliate, inclusiv judeţene şi din Municipiul Bucureşti, nu se achită de această obligaţie: A.J.V.P.S. Arad, Braşov, Constanţa, Dolj, Timiş şi Tulcea şi A.V.P.S. Diana, Lunca, Unirea şi multe asociaţii nou constituite.

Investigând mai atent această situaţie, s-a putut concluziona că nu toate conducerile asociaţiilor afiliate respectă dispoziţiile legii şi statutului cu privire la obligativitatea convocării anuale a adunărilor generale, ceea ce pune în pericol însăşi existenţa asociaţiilor în cauză. Alte conduceri de asociaţii se tem probabil de ceea ce se poate discuta deschis în cadrul unor astfel de adunări generale, motiv pentru care omit să se achită de obligaţia statutară de a invita un delegat al A.G.V.P.S. la adunările lor generale. Acestor conduceri trebuie să le reamintim faptul că delegatul Consiliului A.G.V.P.S. are, în astfel de ocazii, un dublu interes:

să ia cunoştinţă, în mod nemijlocit, de problemele cu care se confruntă asociaţiile de vânători şi de pescari sportivi, precum şi membrii acestora, pentru a le putea susţine, în deplină cunoştinţă de situaţie şi cu argumente convingătoare, interesele;

să aducă la cunoştinţa reprezentanţilor vânătorilor şi pescarilor sportivi în Adunările generale ale asociaţiilor, problemele curente şi de perspectivă, de interes comun, cu care se confruntă conducerea A.G.V.P.S., în intenţia acesteia de a susţine cât mai eficient interesele asociaţiilor afiliate şi ale membrilor acestora.

Având convingerea că suntem, împreună, o mare şi unită familie, nu realizăm motivele pentru care unele conduceri de asociaţii afiliate evită să invite delegatul A.G.V.P.S. Uneori suntem puşi în situaţia delicată de a ni se cere direct, de către membrii acestor asociaţii afiliate, peste conducerile asociaţiilor în cauză, să participăm printr-un delegat al A.G.V.P.S. la astfel de reuniuni (cazul A.J.V.P.S. Tulcea şi A.J.V.P.S. Dolj în acest an).

Foarte gravă rămâne însă, neconvocarea Adunărilor generale în decurs de un an, la unele asociaţii afiliate. Nu este cazul să le reamintim nominal şi să argumentăm de ce!

27

9. Problema retragerii licenţei şi iniţierii acţiunii de dizolvare a asociaţiilor vânătoreşti care nu-şi pot realiza, în termen, obiectul activităţii

După cum se cunoaşte la nivelul conducerilor asociaţiilor afiliate, conducerea AGVPS din România a solicitat, conducerii autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, să retragă licenţele de funcţionare date de această autoritate şi să demareze procedura de dizolvare a asociaţiilor aflate în „imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop”.

Potrivit OUG nr. 26/2000, aprobată prin Legea nr. 246/2005, cu modificări şi completări, aceste asociaţii se găsesc în situaţia dizolvării de drept, dar, cu toate acestea, sunt acceptate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură să participe şi să încurce desfăşurarea corectă a licitaţiilor pentru preluarea în gestiune a fondurilor cinegetice.

În contextul expus, neretragerea licenţei de funcţionare şi acceptarea participării unor astfel de asociaţii la procesul de atribuire a dreptului de gestionare, au fost apreciate ca fiind forţate şi de natură a perturba grav licitaţiile organizate. Unele dintre asociaţiile de acest gen au ridicat, în mod artificial, valorile de adjudecare a licitaţiilor, iar altele au dobândit, în aceste condiţii forţate, precum AVPS Muflonul – Buzău, gestiunea unui fond cinegetic, pe care ulterior au subcontractat-o unei firme de turism vânătoresc, fără ca autoritatea publică centrală să fi încercat să le rezilieze contractul de gestionare al fondului de vânătoare nr. 6 denumit Molivb, situat în judeţul Vâlcea.

Conducerea autorităţii publice centrale care răspundea atunci de silvicultură, căreia situaţia de confuzie şi nerespectare a legii i-a convenit, a argumentat că nu poate retrage licenţa din cauza prevederilor propriului ordin, care nu concordă cu legea. Mai exact spus: din cauza prevederilor propriului ordin, conceput în aşa fel încât să scuze ineficienţa şi lipsa de voinţă a autorităţii pentru clarificarea situaţiei prezentate.

În aceste condiţii, conducerile asociaţiilor afiliate nu le rămâne decât calea acţionării directe pentru dizolvarea asociaţiilor aflate în situaţia dizolvării de plin drept, care le perturbă sau le pot perturba activitatea.

Pentru a veni în sprijinul conducerilor asociaţiilor afiliate, conducerea AGVPS a luat măsura să posteze, pe site-ul asociaţiei generale, corespondenţa cu MAPDR în această chestiune şi lista a 191 de asociaţii vânătoreşti legal constituite, discutabil licenţiate, aflate în situaţia dizolvării de drept.

10. Alte probleme antamate şi soluţionate de Consiliul A.G.V.P.S. din România

În perioada la care ne referim, Consiliul A.G.V.P.S. din România a mai analizat, a dezbătut şi a luat hotărâri, după caz, în legătură cu unele probleme curente şi de perspectivă ale activităţii, dintre care amintim:

28

formularea unui amendament la Legea nr. 317/13.10.2009, de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, în scopul completării prevederilor legii referitoare la persoanele care pot constata şi aplica contravenţii, aceleaşi cu cele care pot constata infracţiuni, printre care personalul de pază al beneficiarilor dreptului de pescuit, dacă acest personal este şcolarizat şi are avizul organelor competente de poliţe în acest sens; expunerea de motive şi amendamentul, anexa nr. 6 la prezentul - au fost preluate de deputaţi şi înaintate ca iniţiativă legislativă de modificare şi completare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, aprobată prin Legea 317/2009, din câte cunoaştem neoficial, M.A.I., ca reprezentant în domeniu al Guvernului României, a dat aviz pozitiv pentru jandarmi şi aviz negativ pentru paznicii beneficiarului dreptului de pescuit, deşi aceştia sunt şcolarizaţi şi avizaţi de organele M.A.I. pentru paza bunurilor şi valorilor; în aceste condiţii, MAI îşi asumă întreagă responsabilitate pentru paza eficientă a resursei acvatice vii şi, implicit, pentru combaterea şi eradicarea braconajului piscicol; măsura în care reuşeşte să îndeplinească această obligaţie se cunoaşte.

susţinerea iniţiativei legislative a d-lui deputat Gheorghe Gabor şi a d-lui senator Marian Rasaliu, referitoare la prelungirea contractelor de gestionare a fondurilor cinegetice pe care gestionarii au reuşit, prin eforturi financiare proprii, să crească sau să conserve efectivele principalelor specii de vânat, în condiţiile degradării, de notorietate, a habitatelor naturale ale acestor specii;

susţinerea necesităţii de respingere a iniţiativei legislative a d-lor deputaţi Teodor Atanasiu şi Ciprian Minodor Dobre, privind declararea mistreţului ca specie răpitoare, deoarece mistreţul nu poate fi categorisit răpitor şi nu este etic să fie vânat în perioada de fătare şi de creştere a progeniturii;

susţinerea, în faţa parlamentarilor vânători, a necesităţii modificării iniţiativei legislative a d-lor deputaţi Dumitru Ioan, Munteanu Ion, Ghiveciu Marian şi alţii, în sensul ca R.N.P. Romsilva să poate deţine arme de vânătoare doar pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu în fondurile cinegetice preluate în gestiune, nicidecum pentru paza fondului forestier;

afilierea unor asociaţii vânătoreşti noi, care au reuşit să preia în gestiune cel puţin un fond de vânătoare şi anume: A.V.P.S. Lebăda - jud. Brăila; A.V.P.S. Trei-Stejari - Bucureşti; A.V.P.S. Dunărea - Bucureşti; A.V.P.S. Căpăţâna - jud. Hunedoara, A.V.P.S. Egreta - Gorj; A.V.P.S. Diana Hunting – jud. Neamţ şi A.V.P.S. Bradul - jud. Neamţ;

avizarea afilierii de principiu, urmând ca afilierea efectivă şi eliberarea „certificatelor de afiliere” să se producă după îndeplinirea tuturor condiţiilor impuse pentru afiliere şi după obţinerea în gestiune a cel puţin unui fond cinegetic şi/sau a unei zone de pescuit recreativ/sportiv pentru următoarele asociaţii: A.V.P.S. Silvarum - jud. Neamţ, A.V.P.S. Bârcăului, A.V.P.S. Forest Hunt, A.V.P.S. Pădurea Verde – Santelec, A.V.P.S. Covurlui şi A.V.P.S. Ursul Brun – jud. Neamţ;

avizarea angajării d-lui ing. Pufan Alexandru Valentin în funcţia de director al A.V.P.S. Diana de Callatis - Mangalia, d-lui ing. Capanu Gheorghe în

29

funcţia de director al A.V.P.S. Interagro şi d-lui tehn. Paştin Emil Dorin în funcţia de director la A.V.P.S. Beiuş;

aprobarea „Instrucţiunilor privind organizarea şi desfăşurarea campionatului naţional de tir vânătoresc” şi a „Regulamentului tehnic al concursului de tir vânătoresc”;

aprobarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a Campionatului Naţional de Pescuit cu Năluci din Barcă - Spinning şi a Regulamentului de arbitraj al acestui campionat;

aprobarea Regulamentului de organizare şi a Regulamentului de desfăşurare şi arbitraj al Campionatului Naţional de Pescuit Crap;

alegerea celei mai avantajoase oferte pentru confecţionarea permiselor de vânătoare;

tipărirea revistei „Vânătorul şi Pescarul Român” într-o formă îmbunătăţită;

înfiinţarea Comisiei ştiinţifice de vânătoare, cu caracter consultativ şi de sprijin pe lângă Consiliul A.G.V.P.S.;

aplicarea prevederilor Statutului A.G.V.P.S. în legătură cu dezafilierea A.J.V.P.S. Cluj şi anume:

- publicarea nulităţii carnetelor de membru - vânător şi membru pescar sportiv cu sigla A.G.V.P.S., puse la dispoziţie de A.G.V.P.S. şi eliberate de A.J.V.P.S. Cluj membrilor acesteia, într-un ziar central sau într-un ziar din Cluj Napoca;

- aprobarea listei cunoscute a membrilor-vânători ai A.J.V.P.S. Cluj pe site-ul agvps.ro, în scopul aducerii la cunoştinţa asociaţiilor afiliate a situaţiei acestora, aşa încât cei înscrişi în două categorii de asociaţii, afiliate şi neafiliate, să opteze doar pentru una dintre acestea;

- transmiterea unei noi atenţionări, către toate asociaţiile afiliate, pentru a încasa tarifele percepute pentru vânătorii străini de la membrii vânători ai asociaţiilor neafiliate, în caz de acceptare la vânătoare;

stabilirea unei comisii de lucru a Consiliului A.G.V.P.S., care să analizeze modificările ce se impun a fi aduse Statutului A.G.V.P.S. şi Statutului A.P.C.R., pentru a face compatibilă afilierea A.P.C.R. la A.G.V.P.S.;

transmiterea unei circulare către asociaţiile afiliate, pentru aducerea la zi a evidenţei vânătorilor, permiselor de vânătoare, carnetelor de membru-vânător şi taloanelor de asigurare;

transmiterea unei circulare către asociaţiile vânătoreşti afiliate, pentru obligarea vânătorilor, cu excepţia celor promovaţi pe bază de examen, să completeze o cerere tip cu ocazia înscrierii acestora într-o altă asociaţie decât cea în care se găsesc în evidenţă;

aprobarea achiziţionării a 33 de lucrări intitulate PASSION de Eugene Reiter, pentru a fi făcute cadou, în numele FACE şi al A.G.V.P.S., tuturor europarlamentarilor din România;

30

reevaluarea activelor corporale fixe aflate în patrimoniul A.G.V.P.S. din România, la data de 31.12.2009, printr-o comisie proprie;

însuşirea, fără obiecţii, a raportului administrativ, a raportului cenzorilor şi a raporturilor auditoriului independent, referitoare la activitatea desfăşurată în anul 2009;

aprobarea proiectului de „Obiective prioritare ale A.G.V.P.S. din România pentru anul 2010”, în scopul de a fi supuse analizei şi aprobării Congresului A.G.V.P.S. din România;

aprobarea proiectului de Buget de venituri şi cheltuieli al A.G.V.P.S. din România pentru anul 2010, în scopul de a fi supus analizei şi aprobării Congresului A.G.V.P.S. din România;

stabilirea datei de 5 iunie, începând de la ora 1000, pentru convocarea Congresului AGVPS din România, la Grand Hotel Sofianu din Rm - Vâlcea şi aprobarea Ordinii de zi pentru acest congres.

Desigur că lista problemelor analizate şi dezbătute de Consiliul A.G.V.P.S., în perioada 20 iunie 2009 - 5 iunie 2010, este mult mai extinsă. Ne-am oprit însă la cele considerate mai importante pentru A.G.V.P.S. şi mai ales pentru asociaţiile afiliate la aceasta.

Este foarte adevărat şi faptul că rezolvând problemele generale ale asociaţiilor afiliate, conducerea A.G.V.P.S. din România a rezolvat şi rezolvă şi problemele majore ale asociaţiilor neafiliate sau dezafiliate, fără nici un fel contribuţie din partea acestora. Ba, uneori, din contră, acceptând şi criticile celor ce beneficiază, fără nici o contribuţie, de munca acesteia. Dar nu acesta este lucrul cel mai neplăcut. Mai neplăcut este faptul că unele conduceri de asociaţii afiliate stau în expectativă, faţă de eforturile conducerii A.G.V.P.S. şi ale conducerilor celorlalte asociaţii afiliate, făcut în interesul vânătorilor şi pescarilor sportivi din România, adoptând poziţii dualiste într-o luptă care se duce pentru drepturile tuturor. Este de înţeles, deşi nu este corectă o astfel de poziţie, situaţia conducerilor asociaţiilor şantajabile, de exemplu din cauza examenele de vânători, dar nu sunt deloc de înţeles cele care nu se găsesc într-o astfel de situaţie. Poziţia acestora ţine, în astfel de cazuri, de caracterul oamenilor, nicidecum de obligaţii sau diplomaţie.

Aşa după cum precizam şi în anii anteriori, ducem o luptă permanentă, cât se poate de deschisă şi consecventă, pentru drepturile vânătorilor şi pescarilor sportivi din România, pentru ca aceştia să-şi mai poată desfăşura activitatea precum înaintaşii lor, dar nu putem impune factorilor politici, executivului şi legislativului toate soluţionările considerate de noi corecte şi echitabile, nici chiar atunci când, cu certitudine, avem legea de partea noastră.

Ceea ce este important de reţinut pentru perioada 20 iunie 2009 - 5 iunie 2010, este că prin eforturile conducerii A.G.V.P.S. şi a majorităţii conducerilor asociaţiilor afiliate s-a reuşit să se asigure un climat acceptabil de lucru pentru personalul acestor asociaţii afiliate şi pentru membrii acestora, vânători şi pescari sportivi. Importantă este, de asemenea, conservarea posibilităţilor actuale de

31

reintrare în normalitate în domeniul vânătorii şi pescuitului recreativ/sportiv, în perioada ce urmează.

Avem convingerea că marea majoritate a conducerilor asociaţiilor afiliate, marea majoritate a delegaţilor la congres şi marea majoritate a vânătorilor şi pescarilor sportivi din România sunt conştienţi de aprecierea ce se cuvine celor ce luptă în interes general şi de faptul că numai coeziunea şi unitatea ne pot asigura succesele şi liniştea necesară în desfăşurarea activităţilor noastre non-profit în următorii 10 ani.

Dacă nu vom ştii să ne respectăm între noi, să ne susţinem liderii şi să acţionăm unitar şi consecvent în scopul perpetuării vânătorii şi pescuitului recreativ/sportiv în România, în condiţiile respectării întocmai a legii şi, în mod deosebit, a tradiţiilor noastre în cele două domenii de activitate, riscăm să facem jocul celor ce, din interese de grup sau personale, doresc fărâmiţarea organizării noastre de zeci de ani, organizare care s-a dovedit, cu certitudine, benefică pentru vânătorii şi pescarii sportivi cu posibilităţi materiale normale.

În situaţia în care conducerile unor asociaţii afiliate vor acţiona sectar şi vor adopta soluţii egoiste de soluţionare a problemelor lor temporale, în dezacord cu interesele noastre comune, atunci lucrurile, aşa cum s-a subliniat şi în alte ocazii, pot lua o turnură nefavorabilă intereselor generale ale majorităţii vânătorilor şi pescarilor sportivi din România şi ale asociaţiilor acestora.

Încheiem raportul, cu ferma convingere că vom ştii din nou să strângem rândurile, să ne mobilizăm, să luptăm şi, în final, să câştigăm dreptul nostru istoric de ocrotire, îngrijire şi conservare durabilă a resurselor denumite generic vânat şi peşte, în interesul generaţiei de azi şi al celor viitoare, ale vânătorilor şi pescarilor sportivi din România.

N. Şelaru

32

33

34

OBSERVAŢIIla proiectul de Lege pentru modificarea Legii vânătorii

şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006

Prima categorie de observaţii se referă la Expunerea de motive, din care rezultă o necunoaştere sau ignorare vădită a realităţilor cinegetice din România, regretabilă în cazul celor ce care doresc să reglementeze, fără a avea cunoştinţele elementare necesare, un domeniu aparte de activitate.

De la început trebuie accentuat faptul că activitatea cinegetică din România este o activitate privatizată în proporţie de doar 72%, ceea ce reprezintă cel mai mic procent din ţările Europei. Restul de cca. 28% din fondul cinegetic al României este gestionat de R.N.P. Romsilva, regie cu capital integral de stat, de ICAS şi de unele unităţi de învăţământ în profil.

Activitatea cinegetică privatizată este desfăşurată de cetăţenii români şi de rezidenţii din România, care au pasiunea îngrijirii şi ocrotirii, pe cheltuială proprie, a populaţiilor speciilor de interes vânătoresc, din care au dreptul să preleveze anual doar surplusul populaţional, în limitele acordate de organismele statului în profil. Cetăţenii care au pasiunea îngrijirii şi ocrotirii speciilor de interes vânătoresc obţin calitatea de vânători în urma susţinerii unui examen în specialitate şi sunt asociaţi liber în una sau mai multe asociaţii de vânători, după cum au posibilitatea şi după cum le convine. Aşadar, singuri şi liberi optează pentru asociaţiile din care vor să facă parte.

Organizarea în asociaţii de vânători datează în România din anul 1870. Pe parcursul istoriei, această organizare a suferit unele transformări, impuse uneori forţat, alteori fiind benevole. Cert este că cele mai avantajoase, pentru protecţia vânatului şi pentru interesele vânătorilor s-au dovedit asociaţiile mari, care au în structură filiale sau cluburi, la rândul lor compuse din grupe de vânători, organizate la nivelul fiecărui fond cinegetic în parte. Majoritatea asociaţiilor de vânători din România (judeţene, municipale, locale etc.) sunt afiliate, în scopul de reprezentare, la Asociaţia Generală a Vânătorilor din România (AGVPS).

La rândul ei, AGVPS din România este afiliată la Consiliul Internaţional de Vânătoare (C.I.C.), România fiind una dintre cele 4 ţări care au iniţiat constituirea C.I.C., în anul 1928, şi una dintre cele care au fondat acest organism, în anul 1930. De asemenea, AGVPS din România este, din anul 2000, membră cu drepturi depline a Federaţiei Asociaţiilor de Vânători din Comunitatea Europeană (FACE), fiind una dintre primele, dacă nu chiar prima, organizaţie neguvernamentală din România care a fost acceptată într-o structură a Uniunii Europene.

În contextul arătat, al organizării naţionale şi internaţionale a activităţii de vânătoare, motivele modificării Legii 407/2006, deja modificată şi completată repetat, trebuie analizate deschis şi, mai ales, raţional.

În mod concret, pe marginea Expunerii de motive facem următoarele comentarii şi observaţii:

35

1. Motivele pentru care toate asociaţiile vânătoreşti, nu doar cele judeţene, au fost definite prin lege „gestionar consacrat” îl reprezintă faptul că doar aceste asociaţii au îngrijit şi ocrotit vânatul pe cheltuială proprie şi privată. Majoritatea acestor asociaţii vânătoreşti gospodăresc actualele fonduri cinegetice de peste 60 de ani, timp în care le-au adus, de la nivelul secătuit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la nivelul actual, când efectivele reale au atins optimele stabile de organismele statului în profil. Nu numai efectivele sunt la nivelul optim, ci şi vigurozitatea vânatului, reflectată în valoarea trofeelor omologate la diverse expoziţii naţionale şi internaţionale în profil. Toate aceste realizări, care situează managementul cinegetic din România în fruntea ţărilor din Europa, au necesitat, în timp, populări cu vânat (fazani, iepuri, căpriori, cerbi, etc.), hrănire complementară a acestuia pe timp de iarnă, medicamentaţie în caz de boală, selecţie cu arma, edificarea de construcţii, instalaţii şi amenajări vânătoreşti etc. Au mai necesitat, de asemenea, o pază permanentă şi eficientă prin paznici şcolarizaţi şi retribuiţi din fondurile financiare private ale asociaţiilor de vânători. Iată de ce legiuitorul a creat un drept de atribuire directă în favoarea acestor gestionari, denumiţi consacraţi, spre deosebire de ceilalţi, care au realizat aceleaşi obiective cu bani de la bugetul de stat (RNP Romsilva, ICAS, unităţile de învăţământ în profil etc.).

2. AGVPS din România nu a primit şi nici nu poate primi, nici direct şi nici prin licitaţie, vreun fond cinegetic în gestiune. Afirmaţia că „Dacă nu se limitează numărul fondurilor de vânătoare acordate prin atribuire directă AGVPS, această structură va beneficia de toate fondurile de vânătoare, lucru ce va afecta perspectiva fondurilor cinegetice din România” este complet eronată, din partea distinşilor deputaţi. Repetăm, AGVPS nu are şi nu poate primi nici un fond cinegetic în gestiune.

3. La fel de neadevărată este şi afirmaţia că „Prin actualele prevederi, se îngrădeşte, de fapt, practicarea vânătorii de către cei care gestionează de fapt fondul cinegetic (vânători prin grupele de vânătoare constituite în general din vânători localnici care sunt în mare parte şi proprietari de terenuri) ”. Restricţiile în vânătoare sunt impuse de lege şi implementate - verificate de organismele statului. Ele sunt necesare şi obligatorii, dar nu au nimic în comun cu vreo condiţionare referitoare la organizarea actuală a vânătorilor.

4. Între asociaţiile judeţene şi alte tipuri de asociaţii mai mici, afiliate sau neafiliate la AGVPS, s-a manifestat şi se manifestă concurenţă cu ocazia licitării gestiunii fondurilor cinegetice. Deci afirmaţia privind lipsa de concurenţă nu are temei. Este însă adevărat şi faptul că aceste asociaţii vânătoreşti au aceleaşi obiective şi acţionează similar pentru buna gestionare a faunei cinegetice. Ele cooperează şi este normal să fie aşa. Libera asociere în cadrul AGVPS sau rămânerea în afara AGVPS sunt, de asemenea, opţiuni proprii ale acestor asociaţii. Nu trebuie să intervină parlamentarii prin lege, cu încălcarea prevederilor Constituţiei României şi în contradicţie cu prevederile O.U.G. nr. 26/2000, pentru a forţa o altă asociere decât o vor vânătorii, sau mai exact spus o disociere ori, şi mai exact spus, o destructurare a actualei organizări vânătoreşti.

36

Iniţiatorii legii ar trebui să aibă în vedere respectarea dreptului la liberă asociere al vânătorilor şi o anumită limită în afirmaţiile neadevărate, cu tentă denigratoare, susţinute în scris.

5. Afirmaţia că „În acest moment, această asociaţie „mamut” (AGVPS) gestionează majoritatea fondurilor de vânătoare în mod defectuos, neputând gestiona eficient un număr aşa de mare de fonduri” este neadevărată şi denigratoare. Repetăm, pentru a se putea înţelege, că AGVPS nu are în gestiune nici măcar un fond de vânătoare. Asociaţiile afiliate - care au personalitate juridică din anul 1968, din anul 1990 şi din anii ce au urmat, după caz - afiliate în timp, inclusiv în acest an, la AGVPS din România, au în gestiune aproximativ 68% din fondul cinegetic naţional. Unele dintre asociaţiile afiliate au mai multe fonduri, altele doar câte un singur fond, iar cele care au preluat de curând gestiunea unor fonduri cinegetice, prin licitaţie, le-au preluat din fondurile la care a renunţat R.N.P. Romsilva şi din fondurile la care au renunţat asociaţiile afiliate ori neafiliate la A.G.V.P.S.

Expresia „mamut”, atribuită AGVPS din România, de către distinşii deputaţi care au semnat Expunerea de motive, denotă mai mult decât lipsa de măsuri şi neştiinţă din partea acestora. Din punctul dânşilor de vedere, „mamuţi” ar fi toate forurile naţionale de reprezentare, precum Federaţia Română de Tir, Federaţia Română de Fotbal, Uniunea Scriitorilor din România, Asociaţia Generală a Finanţiştilor din România, Uniunea Asociaţia Naţională a Importatorilor şi Exportatorilor din România, Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, Asociaţia Şanse Egale pentru Toţi etc. Dacă AGVPS din România, for de reprezentare a intereselor asociaţiilor de vânători din ţara noastră, este „mamut”, atunci Consiliul Internaţional de Vânătoare şi Federaţia Asociaţiilor de Vânătoare din Comunitatea Europeană ce ar putea fi?

6. Asociaţiile mici, înfiinţate după 1999, s-au afiliat în cea mai mare parte la AGVPS din România, chiar dacă acest fapt nu convine celor ce doresc destructurarea AGVPS. Unele dintre aceste asociaţii pot fi date ca exemplu de bună gestionare a fondurilor cinegetice, dar altele nu. Afirmaţia că pot fi date ca exemple pentru „calea cea mai bună de urmat privind gestionarea fondurilor cinegetice” este o exagerare interesată, nicidecum o realitate prea bine cunoscută de administratorul statului, de gestionarii vecini ai acestora, de vânătorii din România etc. Nu se poate generaliza rezultatul activităţii câtorva asociaţii nou înfiinţate, pentru majoritatea celorlalte!

7. Eficienţa cea mai bună în gestionarea fondurilor cinegetice o au în genere asociaţiile mari, cu fonduri cinegetice grupate. Cultura speciilor de interes vânătoresc, care nu sunt legate de loc precum porumbul, grâul şi fasolea, se poate face mai eficient pe suprafeţe mari, decât pe un singur fond cinegetic, unde poţi vâna pe seama muncii vecinilor, dar poţi şi pierde vânat din cauza extragerii cotei de recoltă a acestora la limita dintre fonduri. Ca şi în agricultură, şi în vânătoare este avantajoasă „cultura” vânatului pe suprafeţe cât mai mari.

8. Afirmaţia că în Uniunea Europeană nu ar fi gestionari cu un număr mai mare de trei fonduri cinegetice în gestiune este o altă afirmaţie complet neadevărată

37

şi denotă lipsa de documentare a iniţiatorilor într-un domeniu pe care vor să-l „reformeze”.

Pe textul propunerii de modificare a legii, observaţiile pot continua:9. Prin includerea în categoria „gestionar consacrat” a R.N.P. Romsilva,

adică a unui gestionar care a ocrotit şi îngrijit fauna cinegetică cu bani de la bugetul de stat, i se acordă un al doilea drept de prioritate (atribuire directă): primul îl are ca proprietar majoritar, conform art. 8 lit. A lit. c), iar cel de-al doilea ca gestionar consacrat. Mai mult decât atât, acest drept i se atribuie nelimitat - după cum se poate observa în propunerea de la art. 8 lit. A lit. d).

10. Prin modificarea propusă la art. 8 lit. A lit. c), în sensul limitării atribuirii directe la maximum 5 fonduri cinegetice pentru asociaţiile de vânători, se urmăreşte în fapt distrugerea actualei organizări libere a vânătorilor din România, cu afectarea dreptului lor constituţional la liberă asociere şi a dreptului de utilizare a construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor vânătoreşti edificate din fonduri financiare proprii, timp de zeci de ani. De asemenea, propunerea de modificare a prevederilor lit. c) de la art. 8 lit. A, creează premisele unei discriminări inacceptabile între asociaţiile cu mai puţin de 5 fonduri în gestiune şi celelalte şi între asociaţiile de vânători şi R.N.P. Romsilva, ceea ce adânceşte discriminarea prevăzută de lege între proprietarii cu mai puţin de 51% din suprafaţa fondului cinegetic şi proprietarii majoritari.

11. Excepţia de la art. 8 lit. A, lit. d), care creează premizele preluării, de către R.N.P. Romsilva, a majorităţii fondurilor pe care le are acum în gestiune, determină discriminarea arătată mai sus şi se opune privatizării activităţii de vânătoare, care în Europa este privatizată în proporţie de cel puţin 90%. Dar mai presus de toate, creează premisele nemulţumirii, proprietarilor de păduri private, care vor putea gestiona fonduri cinegetice doar dacă RNP Romsilva nu-şi exercită dreptul de gestionar consacrat. Aceasta în condiţiile în care R.N.P. Romsilva gestionează în deficit economic fondurile cinegetice, ceea ce constituie o „gaură neagră” în care se scurg fonduri băneşti ce s-ar cuveni bugetului de stat.

12. Nu în ultimul rând, proiectul de lege este NECONSTITUŢIONAL deoarece este de natură a afecta dreptul la libera asociere al vânătorilor organizaţi în grupele de vânătoare de pe celelalte fonduri decât cele 5 propuse a fi atribuite direct.

Desigur că se mai pot face şi alte observaţii pe iniţiativa legislativă a celor 5 deputaţi menţionaţi. Cele de mai sus sunt, după părerea noastră, suficiente pentru respingerea unei astfel de iniţiative legislative.

Regretăm faptul că o lege care până acum a satisfăcut toată societatea românească – pe administratorul fondului cinegetic naţional, gestionarii fondurilor cinegetice, societăţile de protecţia mediului, iubitorii de natură sălbatică, simpatizanţii acestora şi reprezentanţii societăţii româneşti, parlamentari şi alte categorii - se încearcă acum să fie modificată, din interese de grup, care nu au nimic comun cu gestionarea durabilă a faunei de interes cinegetic din România.

Această propunere legislativă pare sugerată de silvicultori, în interesul lor relaţional şi în detrimentul bugetului de stat.

38

N. Şelaru

39

40

41

42

43

44

45

46

47

48

49

50

51

52

53

54

55

56

57

58

59

60

61

62

63

64

65

66

67

68

69

70

71

72

ProiectCongresul A.G.V.P.S. din România

OBIECTIVE PRIORITAREale A.G.V.P.S. din România

în perioada 5 IUNIE 2010 – … IUNIE 2011

Obiectivele prioritare ale A.G.V.P.S. din România în perioada ce urmează sunt subordonate preocupărilor comune ale asociaţiilor afiliate pentru recontractarea gestiunii fondurilor cinegetice şi a concesionării exploatării resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale, precum şi altor preocupări curente şi de perspectivă ale acestora, în domeniile cinegetic şi piscicol de activitate.

1. Acţiuni şi iniţiative necesare pentru stabilitatea cadrului legislativFiindcă cel mai important lucru în activităţile pe care le desfăşurăm la

nivelul A.G.V.P.S. şi al asociaţiilor afiliate îl reprezintă, în anul ce urmează, stabilitatea legislativă, într-un moment de tensiune generată de interesele contradictorii ale gestionarilor consacraţi şi ale entităţilor noi care doresc să preia gestionarea fondurilor cinegetice şi a zonelor de pescuit recreativ-sportiv, din motive ce nu urmăresc în general conservarea faunei de interes cinegetic şi halieutic, conducerea A.G.V.P.S. din România va trebui să îşi îndrepte prioritar atenţia şi să acţioneze consecvent, împreună cu reprezentanţii asociaţiilor afiliate, în acest sens. Sistematizând acţiunile pe care le pot întreprinde conducerile A.G.V.P.S. şi ale asociaţiilor afiliate, precum şi membrii acestor asociaţii, rezultă că sunt necesare:

1.1. Intervenţii la nivelul conducerii M.M.P., Guvernului României şi Parlamentului României, în special la nivelul comisiilor de specialitate din cele două Camere şi, mai ales, în Camera decizională, pentru respingerea iniţiativei legislative de abrogare a prevederii art. 8, lit. A, lit. c) din Legea nr. 407/2006, modificată şi completată, precum şi a altor iniţiative care urmăresc fărâmiţarea sistemului actual de organizare liberă a vânătorilor din ţara noastră, pentru a nu fi aruncată în haos gestionarea responsabilă, de până acum, a faunei de interes cinegetic din România;

1.2. Intervenţii la nivelul conducerii M.A.D.R. şi, dacă va fi cazul, la nivelul Guvernului României, în scopul aplicării prevederilor legii privind concesionarea, pe o perioadă de 10 sau 20 de ani, a exploatării resursei acvatice vii din habitatele piscicole naturale, către asociaţiile de pescari sportivi din România; altfel spus, pentru obligarea instituţiilor statului în materie de pescuit şi acvacultură să respecte şi să aplice întocmai legea în vigoare;

1.3. Organizarea, în caz de ineficienţă a intervenţiilor conducerii A.G.V.P.S. la nivelul conducerilor M.M.P. şi M.A.D.R., a unor acţiuni de masă ale

73

membrilor asociaţiilor afiliate, pentru atragerea atenţiei guvernanţilor şi societăţii civile asupra riscului de destabilizare a activităţilor cinegetice şi de pescuit sportiv din România, cu consecinţe negative şi posibil foarte grave în privinţa gestionării responsabile şi sustenabile a faunei de interes cinegetic şi piscicol din ţara noastră; se au în vedere pichetări îndelungate ale celor două ministere precizate, Guvernului şi Parlamentului României, repetarea unui marş de protest precum cel organizat în anul 2000, formularea de interpelări exacte adresate miniştrilor prin intermediul membrilor asociaţiilor afiliate care au calitatea de parlamentar, intervenţii în mass-media, prezenţa în balcoanele Camerei Deputaţilor cu ocazia eventualei dezbateri pe marginea proiectelor de modificare a Legii 407/2006, modificată şi completată etc.

2. Acţiuni pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ actual2.1. Regândirea unui proiect de iniţiativă legislativă de modificare şi

completare a Legii nr. 205/2004 privind protecţia animalelor şi promovarea acestuia, prin intermediul unor parlamentari – membri ai asociaţiilor afiliate, în scopul soluţionării problemei câinilor fără stăpân şi a ogarilor, prin:

obligarea proprietarilor de a-şi declara câinii proprii, a-i îngriji corespunzător obligaţiilor ce le revin prin lege şi a plăti impozit pentru toţi câinii supranumerici din gospodăriile proprii (peste unu), de la stâni (peste trei) etc.;

obligarea primarilor să răspundă, împreună cu societăţile de protecţie a câinilor, de strângerea tuturor câinilor comunitari şi de întreţinerea acestora în adăposturi, de sterilizarea lor, de eutanasierea celor bolnavi etc.;

obligarea gestionarilor fondurilor cinegetice să combată consecvent câinii sălbăticiţi în scopul restabilirii echilibrului în natură.

2.2. Urmărirea, în continuare, a tuturor proiectelor de reglementări emise de autorităţile publice centrale în aplicarea legilor din domeniile cinegetic şi al pescuitului recreativ-sportiv, pentru a interveni cu propuneri concrete de modificare şi completare sau renunţare la unele prevederi, în interesul acurateţei acestora şi al aplicării lor în litera şi spiritul statuat de legiuitor, fără adaosuri nepermise la lege sau, şi mai grav, în contradicţie cu acestea.

3. Pregătirea şi instruirea membrilor3.1. Revenirea asupra demersurilor întreprinse, la nivelul conducerilor

M.A.D.R. şi M.M.P. din anul 2007 până în prezent, în scopul promovării unei reglementări corecte privind obţinerea permisului de vânătoare, în deplină concordanţă cu Recomandarea Consiliului Europei Nr. (85) 17şi cu legea şi cu Statutul AGVPS, aşa încât examenul de vânător să devină mai accesibil şi cât se poate de egal pentru toţi candidaţii.

3.2. Continuarea demersurilor demarate deja la nivelul instituţiilor judecătoreşti competente, pentru înlocuirea Ordinului M.A.P.D.R. nr. 539/2009 şi eventual a altor reglementări în acest sens, emise de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură;

3.3. Aducerea la cunoştinţa conducerii M.M.P. şi, dacă nu vor fi luate măsuri corespunzătoare, la cunoştinţa altor organisme competente ale statului, a

74

abuzurilor cunoscute ale reprezentanţilor autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, comise cu ocazia examenelor de vânător;

3.4. Continuarea îmbunătăţirii conţinutului revistei „Vânătorul şi Pescarul Român” şi căutarea de posibilităţi concrete, împreună cu conducerile asociaţiilor afiliate, pentru ca revista să ajungă mai operativ la membri abonaţi la aceasta.

3.5. Sprijinirea, împreună cu conducerile asociaţiilor afiliate, a editării şi difuzării unor lucrări valoroase de specialitate şi de beletristică în domeniul cinegetic şi al pescuitului recreativ-sportiv.

4. Îmbunătăţirea imaginii A.G.V.P.S. din România 4.1. Difuzarea, în măsura în care va fi posibil şi fără riscul de pierderi

economice, a unui număr rezonabil de reviste „Vânătorul şi Pescarul Român” printr-o reţea de difuzare a presei;

4.2. Evidenţierea, neostentativă, în mass-media a activităţii desfăşurate de A.G.V.P.S. şi asociaţiile afiliate, în scopul ocrotirii, îngrijirii şi conservării faunei sălbatice de interes cinegetic şi piscicol.

4.3. Participarea la manifestările cinegetice şi halieutice organizate în domeniul cinegetic şi al pescuitului recreativ-sportiv, în ţară şi străinătate, în scopul evidenţierii, popularizării şi demonstrării preocupărilor noastre consecvente pentru bunul mers al activităţii de vânătoare şi de pescuit recreativ-sportiv, atât la nivel naţional, cât şi internaţional;

4.4. Organizarea unei Expoziţii naţionale de trofee de vânătoare, în scopul evaluării majorităţii trofeelor de vânat neomologate, până acum, aflate în posesia vânătorilor din România;

4.5. Cooperarea, pe bază de protocol de strânsă colaborare, cu Asociaţia de Pescuit Crap din România şi cu Liga naţională de Spinning din România, în scopul organizării unor competiţii de înalt nivel în ţară şi pentru participarea, cu echipe competitive, la campionatele mondiale şi alte competiţii externe.

5. Alte obiective prioritare5.1. Sprijinirea asociaţiilor afiliate pentru a-şi putea înregistra operativ la

OSIM, în condiţii economice acceptabile, propriile mărci, constând în sigla şi abrevierea denumirii acestora;

5.2. Continuarea acţiunilor în curs, la nivelul instanţelor judecătoreşti competente, pentru clarificarea deplină a unor situaţii patrimoniale discutabile şi a contestării situaţiei juridice a A.G.V.P.S. din România de către Federaţia Naţională de Pescuit Sportiv din România;

5.3. Contractarea unei expertizări tehnice a sediului A.G.V.P.S., întocmirii unui proiect de reparaţii – restauraţie a acestui imobil şi demararea acţiunii de reparare-restaurare, pe bază de proiect şi faze de execuţie a obiectivului în discuţie.

5.4. Efectuarea de reparaţii curente la alte obiective din patrimoniul A.G.V.P.S. din România (bazine piscicole concesionate, Fazaneria - Canisa Cernica etc.)

75

NOTĂ: Prezentul proiect de Obiective prioritare ale A.G.V.P.S. din România pentru perioada 5 iunie 2010 - … iunie 2011 se va îmbunătăţi ca urmare a propunerilor ce se vor face în cadrul Congresului A.G.V.P.S. 2010.

76

77

78

79

80

81

82

83

CUPRINS

1. Raport privind activitatea conducerii AGVPS din România în perioada 20 iunie 2009 – 5 iunie 2010 ………………………...............

7

1.1. Introducere ………………………………………………………. 71.2. Problema contractării gestiunii fondurilor cinegetice ………… 81.3. Problema concesionării resursei acvatice vii …………………..... 151.4. Problema reglementărilor în aplicarea legii ……………………... 181.5. Problema examenelor de vânător …………………….................. 201.6. Consiliul Naţional de Vânătoare ……………………………….... 231.7. Posibilitatea afilierii APCR la AGVPS …………………………. 251.8. Organizarea adunărilor generale ale asociaţiilor afiliate ………... 261.9. Problema asociaţiilor licenţiate care nu-şi pot realiza scopul

asocierii ........................................................................................28

1.10. Alte probleme antamante şi soluţionate de Consiliul AGVPS din România ……………………………………………………..

28

Anexa 1 - Scrisoarea nr. 432/5.05.2010 adresată MMP ………..

33

Anexa 2 - Iniţiativa legislativă de modificare şi completare a Legii nr. 407/05.05.2010 ..……………………………………...

37

Anexa 3 – Scrisoarea nr. 433/5.05.2010 adresată MMP ...…..…

45

Anexa 4 – Acţiunea nr. 1328/16.11.2009 pentru anularea Ordinului nr. 539/2009 emis de MAPDR ………………………

47

Anexa 5 – Adresa nr. 388/26.04.2010 privind necesitatea înlocuirii Anexei 6 la Ordinul MAPDR nr. 539/2009 .…...…….

58

Anexa 6 – Rezultatul competiţiilor de pescuit sportiv, de tir vânătoresc şi de chinologie vânătorească ..…………………….

60

2. Raportul administratorului, comisiei de cenzori şi auditorului independent ……………………………………………………………

67

2.1. Raportul administratorului …...…………………..…….……… 672.2. Raportul Comisiei de cenzori ..………………………….……... 732.3. Raportul auditorului independent .…………………...……….. 79

3. Proiectul Obiectivelor prioritare ale AGVPS pentru anul 2010 ………. 814. Proiectul Bugetului de venituri şi cheltuieli al AGVPS pentru anul 2010 ……………………….……………………………………………

85

84

5. Propunere de ratificare a Hotărârii Consiliului AGVPS cu privire la unele modificări aduse Statutului AGVPS ...…………………………..

89

6. Propunere de grafic privind desfăşurarea adunărilor generale de alegeri, începând de la nivelul de grupă, până la nivelul AGVPS din România ………

91

Cuprins …………………………………………………………………… 93

85