www.cimec.ro

A C A D E M I A D E Ş T I I N Ţ E S O C I A L E Ş I P O L I T I C E

A R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E R O M Â N I A

I N S T I T U T U L D E A R H E O L O G I E

MATERIALE SI CERCETĂRI

ARHEOLOGICE V o i . X

E D I T U R A A C A D E M I E I R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E R O M Â N I A

B u c u r e ş t i — 1 9 7 3

www.cimec.ro

COLEGIUL DE REDACŢIE

ION BÂRNE A, DUMITRU BERCIU, GH. CANTACUZINO, EMIL COND URA CUI, [CONSTANTIN DAICOVICIUl, VLADIMIR DUMITRESCU, KURT HOREDT, NICOLAE LU PU, BUCUR MITREA, ION NESTOR, MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIŢA, D. M. PIPPIDI, DORIN POPESCU, I.I. RUSSU, GH. ŞTEFAN, ZOLTĂN SZÉKELY, DUMITRU TUDOR, RADU VULPE.

COMITETUL DE REDACŢIE

EUGEN COMŞA (redactor responsabil) ; MIRCEA MATEI (redactor responsabil adjunct); A.D. ALEXANDRESCU, MARIA COJA, E M I L I A N POPESCU (membri) ; L I D I A APOSTOLESCU (secretar de redacţie).

Toate desenele, planurile etc. ce însoţesc contribuţiile redactate de personalul ştiinţific al Institutului de arheologie au fost executate în biroul de desen al institutului de către :

PAMFIL P. POLONIC ], EUSEBIU MIRONESCU, j MARIANA STOICESCuŢ, ELENA BECHEŞ, ARGEŞ EPURE, MARIN IONESCU.

Cea mai mare parte a fotografiilor din acest volum au fost executate la laboratorul foto­grafic al institutului de către : GH. DUMITRU şi N. SCARLAT.

www.cimec.ro

S U M A R

I . SĂPATURI A R H E O L O G I C E

1. Rapoarte preliminare

' AL. PĂUNESCU. Cercetări paleolitice în jud. Botoşani (1970) β 1 MIHAI BRUDIU. Cercetări paleolitice la Puricani, jud. Galaţi (1970) 15 •· CORNELIU N. MATEESCU, Săpături arheologice la Vâdastra (1970) 19

E U G E N COMŞA. Complexul neolitic de la Grădiştea Ulmilor-Boian, jud. Ialomiţa (1960-1965) 25

E U G E N COMŞA, Rezultatele săpăturilor arheologice din aşezarea neolitică de la Ipoteşti, jud. Olt (1961) 33

. OLGA NECRASOV, Studiul resturilor de faună din aşezarea neolitică de la Radovanu, jud. Ilfov 39

> E U G E N COMŞA şi K A R O L KACSO, Rezultatele sondajelor din complexul neolitic de la Oarţa de Sus, jud. Maramureş (1970) 47

1 SILVIA TEODOR, Cetatea traco-getică de la Arsura, jud. Vaslui (1964) 53

* I C. DAICOVICIU |, I . H. CRIŞAN, ŞTEFAN F E R E N C Z I , HADRIAN DAICOVICIU, ION GLODARIU, V. V A S I L I E V , Şantierul arheologic dacic din Munţii Orăştiei, jud. Hunedoara (1960-1966) 61

|*> J . PIASKOWSKI (CRACOVIA), Examenul metalografic al unor obiecte antice de fier de la Poiana şi Popeşti din epoca Latène 87

Il GH. BICHIR. Şantierul arheologic Poiana-Dulceşti, jud. Neamţ (1961-1970) . . . . 97 : ' E X S P E C T A T U S BUJOR, Aşezarea romană de la Bumbeşti-Jiu, jud. Gorj (1969¬

1972) 107 \ E U G . C H I R I L A şi N. GUDEA, Şantierul arheologic Bologa, jud. Cluj (1967) . . . 115

. · CONSTANTIN C. P E T O L E S C U şi OCT. ONEA. Cercetări tn necropola Sucidavei, jud. Olt (1968) 125

' GH. POENARU BORDEA, Monedele descoperite tn necropola Sucidavei, in campania a X X - a (1968) 141

. ORTANSA RADU, Mormtntul sarmatic de la Pădurea Verde, Timişoara, jud. Timiş ^ (1969) 147 ' N . ZAHARIA, EM. ZAHARIA şi F I L A R E T APROTOSOAIE, Sondajul din aşezarea de

la Drăguşeni «La Ocoale », jud. Botoşani (1968) 151 V A S I L E PALADE, Săpăturile arheologice de la Bogdăneşti-Fălciu, jud. Vaslui (1967¬

1968) 169 Λ ION NESTOR şi E U G E N I A ZAHARIA, Raport preliminar despre săpăturile de la Bratei,

jud. Sibiu (1959-1972) 191

www.cimec.ro

1<° SUZANA D O L I N E S C U - F E R C H E . Aşezarea din secolul al YI-lea e.n. de la Olteni, jud. Teleorman (1966) 203

•Û B U C U R M I T R E A , Necropola feudala timpurie de la Izvoru-Giurgiu, jud. Ilfov (1970) 209 ii1 S Z É K E L Y Z O L T A N , Săpăturile executate de Muzeul din Si. Gheorghe (1967 - 1970) 219 7 ' > N I C O L E T A C I U C À , Descoperiri de tip Protodridu la Birlad-carticml Munteni, jud. I Vaslui (1964) 225

7 Λ Α . D. A L E X A N D R E S C U , I . POP şi M. MARCU, Raport asupra săpăturilor de la Hărman, jud. Braşov (1961-1970) 231

; S V I C T O R SPINEI şi DAN MONAH. Şantierul arheologic Brăşăuţi, jud. Neamţ (1969) 261

2 i, A L . A N D R O N I C şi E U G E N I A NEAMŢU. Săpăturile de salvare de la Huşi, jud. Vaslui (1964) 275

2 V E U G E N I A NEAMŢU şi S T E L A C H E P T E A , Cercetările arheologice de la „Casa Dosoitci" din Iaşi (1966-1968) 281

2. Rapoarte definitive

I . BARNEA, Noi descoperiri din epoca feudalismului timpuriu la Dinogetia-Gjrvăn, jud. Tulcea (1963-1968) 291

I I . C E R C E T Ă R I D E S U P R A F A Ţ A

2 ° | GÉZA F E R E N C Z I şi ŞTEFAN F E R E N C Z I , Cercetări de topografic arheologică în bazinul superior al Tlrnavci Mari (Partea I) 335

' / V . CHIRICA şi R. P O P O V I C I - B A L T A , Cercetări arheologice de suprafaţă la sud de Bucureşti 353

Abrevieri 367

www.cimec.ro

I . SĂPATURI ARHEOLOGICE 1. Rapoarte preliminare

www.cimec.ro

CERCETĂRI PALEOLITICE ÎN JUD, B O T O Ş A N I (1970)

A L . I W U N E S C U

ENTRU adîncirea cunoaşterii paleoliticului pe teritoriul jud. Botoşani au fost efectuate cercetări de suprafaţă, sondaje şi săpături pe terasele Prutului mijlociu în zona cuprinsă între comunele Coţuşca şi Ripiceni.

Cercetările de suprafaţă ca şi cele c î teva sondaje executate pe teritoriul corn. Coţuşca au dus la descoperirea mai multor aşezări aparţinînd paleoliticului superior şi tardenoisianului *.

Astfel, în apropierea satului Crasnaleuca, în punctele denumite « L a Zootehnie — Balta lui Cojocaru » (la circa 1 km sud-est de sat) şi « L a Fîntîna Preotesii » (la aproximativ 3 km sud-est de sat), s-au descoperit în solul răscolit de arături mai multe piese de silex de Prut printre care cităm : lame neretuşate, burin diedru drept, piesă cu scobitură (în primul punct) (fig. 1/26) şi o lamă microlitică fragmentară à bord abattu (în cel de-al doilea punct) (fig. 1/6) atribuită gravettianului oriental final.

Pe teritoriul satului Ghireni au fost identificate alte două aşezări (aparţinînd paleoliticului superior), una situată în punctul denumit «Ciritei » (la circa 1 km nord-nord-est de sat) şi alta în punctul «Balta Lată » (aflată în marginea de vest a satului).

Din primul punct « Ciritei » s-au cules mai multe piese de silex de Prut de mărime mică şi mijlocie : un gratoar pe lamă, un gratoar-burin, un burin de unghi pe trunchiere, trei piese fin denticulate, trei lame prelucrate fin (două cu retuşe inverse), o piesă cu scobitură, lame neretu­şate, nuclee de formă prismatică (fig. 1/8, 22, 13, 25), iar în al doilea punct cî teva piese micro-litice lucrate din acelaşi silex : cinci gratoare (două de tip unguiform, unul subcircular), un burin multiplu mixt, o lamă à bord abattu, un străpungător, două lame denticulate, o lamă retuşată fin (cu retuşe inverse pe o porţiune a unei laturi), lame neretuşate, nuclee care tipologic pot fi atribuite gravettianului final (fig. 1/1, 7, 9, 10, 12, 14, 16, 24). Tot în punctul denumit « Balta Lată » s-au descoperit şi c î teva piese microlitice din silex de Prut de culoare vineţie sau neagră-cenuşic atribuite tardenoisianului. Ca tipuri se disting : opt gratoare pe aşchie şi lamă (de tip unguiform subcircular, cu bot), o piesă denticulată, o lamă cu retuşe inverse, precum şi şase nuclee piramidale şi fusiforme, pe care se observă negativele desprinderilor de lame subţiri şi svelte (fig. 1 /2-5 , 11, 13, 15, 17-21) .

1 Primele cercetări de teren pc teritoriul satului silex care au fost atribuite culturilor gravettiene şi Ghireni au fost făcute de către prof. Temistoclc Malek. tardenoisiene. Mulţumim şi pe această calc, pentru ama-Dsa a descoperit un număr relativ mare de piese de bilitatea de a ne fi arătat colecţia sa.

www.cimec.ro

10 A L . P A U N E S C U

Prin tehnica, forma şi mărimea pieselor, inventarul litic de la Ghireni prezintă asemănări ce merg, am putea spune pînă la identitate, cu cel descoperit în aşezările de la Ripiceni şi E r b i -ceni, aceste trei staţiuni aparţinînd grupei tardenoisianului nord-vest pontic 2 . Reamintim că în afara acestor aşezări aflate în zona de nord-est, recent au mai fost descoperite şi alte noi aşe­zări (Bereşti — Dealul Taberei, Băncasa I şi I I , Brădeşti, Bălăbăneşti) , situate în regiunea de sud-est a Moldovei a .

Cel de-al doilea obiectiv al cercetării noastre îl reprezintă aşezarea gravett iană orientală din punctul denumit «Valea Badelui — L a Cărămidărie », aflată în marginea de sud-est a satului (la circa 140 m vest de şoseaua Ripiceni-Movila Ruptă) Ripicenii Noi._Aici a fost săpată prin mai multe casete, o suprafaţă de circa 120 m 2 , ce a fost adîncită pînă la 1,80—2 m. Stratigrafie s-au distins următoarele depuneri :

a) Cernoziom puternic erodat de culoare neagră, gros de 0,10—0,20 m ; b) orizont de tran­ziţie spre loess, negru-gălbui, gros de 0,10—0,18 m ; c) loess remaniat de ape (material lutos brun-gălbui) cu acumulări de carbonaţi, gros de peste 1,50 m, tasat în partea sa inferioară. î n această ultimă depunere loessoidă s-au descoperit două niveluri de locuire gravettiene.

Primul nivel (cel inferior), are o grosime de 0,30 m şi se află situat spre limita inferioară a depunerii de loess (între 1,30—1,60 m de la suprafaţa solului).

Este interesant de reţinut faptul că o mare parte din materialul litic şi cel osteologic, aparţinînd acestui nivel, s-a găsit concentrat pe o suprafaţă de formă oarecum ovală avînd diametrele de 3,80 — 4 m. Cele 787 piese descoperite în acest complex se pot grupa în următoarele tipuri : 17 nuclee, cele mai multe macrolitice (Ig = 8—11 cm) de formă prismatică neregulată ; 686 aşchii (simple, aşchii de descojire, unele lamelare) şi spărturi ; 69 lame neretuşate, fragmentare (cîteva cu creastă mediană înaltă), precum şi 15 piese tipice. Din categoria acestora din urmă distingem : cinci lame fin retuşate (una cu retuşe alterne), o lamă parţial denticulată, un burin de unghi pe faţa plană, un răzuitor convergent convex, trei gratoare (unul pe aşchie lamelară, cu partea activă convexă, un gratoar înalt pe aşchie şi un altul subcircular pe aşchie masivă), patru piese de tipul vîrfului zis La Gravette şi a lamei à bord abattu din care trei cu retuşe fine inverse, plate la extremitatea proximală (bazilară) (fig. 2/1 — 10, 12).

î n jurul complexului s-au descoperit doar 44 piese : un nucleu, 6 lame neretuşate şi 37 aşchii şi spărturi.

î n ceea ce priveşte materia primă din care s-au prelucrat uneltele remarcăm silexul de bună calitate, de culoare neagiă-cenuşic, albăstrui-alburie sau vineţie. Doar o singură piesă este lucrată dintr-o gresie silicoasă cu glauconit.

Cele c î teva resturi faunistice găsite atît în interiorul complexului, cît şi în apropierea lui, aparţin după identificările paleontologului Alexandra Bolomey următoarelor specii : Equus caballus, Bos s. Bison, Bison priscus, Rangifer tarandus, Alces alces (?).

Este necesar să relevăm că în complexul amintit nu s-au aflat nici resturi de cărbuni de la vetre de foc, şi nici urmele unor gropi de pari, resturi osoase dispuse pe marginea complexului ori aglomerări de pietre de rîu sau lespezi.

Este vorba, credem, nu de o locuinţă special amenajată, ci de un mic atelier de prelucrare, care prin absenţa vetrelor sau a altor amenajări demonstrează caracterul sezonier al aşezăii i .

1 Al. Păunescu, Evoluţia uneltelor ţi armelor de piatră cioplită descoperite pe teritoriul României, Bucureşti, 1970, p. 31-33.

3 M. Brudiu, Primele descoperiri tardenoisiene din sud-estul Moldovei, SCIV, 22, 1971. 3, p. 361-375; idem, Paleoliticul superior fi epipaleoliticul din Moldova (rez. al tezei de doctorat), Bucureşti, 1972, p. 22.

www.cimec.ro

Fig. 1. — Piese de silex aparţinînd paleoliticului superior: 1,7, 9, 10, 12, 14, 16,24, Ghireni «Balta Lata · ; 6, Crasmaleuca < La Fintina Preotesei > ; 26, Crasnalcuca « La Zootchnic-Balta lui Cojocaru » ; 8, 22, 23, 25,Ghircni «Ciritei»; piese de silex atribuite tardenoisianului : 2 - 5 , 11, 13, 1Ş, 17-21,

Ghireni « Balta Lata ».

www.cimec.ro

Fig. 2. — Kipiccni « Valea Badclui-La CărămidArie ». Piese de silex atribuite culturii gravettiene 1 — 10, 12 (piese din complexul nivelului inferior): 11, piesă din nivelul superior.

www.cimec.ro

C E R C E T Ă R I P A L E O L I T I C E I N J U D . B O T O Ş A N I 13

Cu toată sărăcia tipurilor de unelte descoperite în complex, putem afirma totuşi , că cele cîteva piese microlitice retuşate abrupt şi cu retuşe fine inverse, plate, la una din extremităţi le feţei ventrale îşi găsesc asemănări tehnice şi tipologice în locuirea gravettiană de la Valea Ursului (jud. Neamţ) cercetată de M. Brudiu, precum şi în cele aflate în nivelurile I I I şi cu deosebire V, descoperite de N.N. Moroşan în peştera Stînca-Ripiceni (jud. Botoşani) (astăzi distrusă de exploa­tarea masivului de calcar) s ituată la circa 2 km nord-est de aşezarea de pe « Valea Badelui *. Reţine atenţ ia şi observaţia după care fauna din cele două locuiri (nivelul I « Valea Badelui » şi nivelul V «Stînca Ripiceni ») este în mare parte aceeaşi (reni, cai, bovine mari). Forme asemă­nătoare asociate cu gratoare masive au fost descoperite şi în alte aşezări gravettiene aflate pe cursul mijlociu al Nistrului (URSS) , cum ar fi cele atribuite stratului 1 de la Babin I 8 sau cele din stratul superior de la Voronoviţa I *.

De asemenea, trebuie să amintim că în inventarul litic gravettian, descoperit în peştera Climente I Dubova din Cazanele Mari ale Dunării (jud. Mehedinţi), se disting pe lingă vîrfurile foliacée cu faţa plană şi unele piese retuşate abrupt (lame, vîrfuri cu retuşe fine inverse, aflate la una sau la ambele extremităţi) similare celor găsite de noi în punctul de pe «Valea Badelui » 7 . Se pare că în utilajul locuirii gravettiene de la Climente-Dubova, ca şi în alte aşezări din Banat, se observă unele influenţe sud-vestice, sau central-europene ale gravettianului. Cît priveşte aşezarea de la Ripiceni «Valea Badelui », se poate afirma că ea aparţine unei anumite grupe lo­cale ale gravettianului oriental (est-european).

Cel de al doilea nivel de locuire din aşezarea noastră, situat stratigrafie spre limita superi­oară a depunerii de loess, reprezintă o locuire destul de săracă, cel puţin în suprafaţa săpată de noi. S-au descoperit doar 31 de piese de silex, un burin de unghi pe spărtură (fig. 2/11), 15 lame neretuşate fragmentare şi 25 aşchii şi spărturi.

Ca faună s-au găsit c î teva resturi aparţinînd speciilor Bison priscus şi Coelodonta antiqui-talis.

Puţinătatea materialului litic şi lipsa unor tipuri de unelte caracteristice unei anumite etape de dezvoltare a gravettianului, nu ne îngăduie alte observaţii .

Se pare totuşi, că şi acest nivel reprezintă o locuire vremelnică a unei cete de vînători. S-a observat astfel, că din cele peste 64 de aşezări gravettiene cunoscute pînă în momentul

de faţă pe teritoriul Moldovei (o bună parte din ele aflate la distanţe foarte mici, chiar de c î teva sute de metri) unele au fost locuite mai intens, în schimb altele, aparţinînd îndeosebi gravettia­nului tîrziu, par a fi fost doar simple locuiri sezoniere ale vînătorilor gravettieni 8 .

4 Ν. N. Moroşan, La station de la grotte de Stînca Ripiceni, în Le Pléistocine et le Paléolithique de la Roumanie du nord-est, M G R . 19, 1938, p. 16-19, fig. 5; p. 19 -26, fig. 7,9.

* A. P. Orniş, llajteo.nim cpetinc?o llpiu)nrcmpo«bH in Tpydbi KOMUTCUU no uayienum vemeepmumio.'o nepuoda, 15, Moscova. 1959, p. 18-26, fig. 8, 20-21.

* A. P. Ccrnîş, op. cit., p. 46-59, fig. 23, 15-16. Turme asemănătoare —ne referim la vîrfurile retuşate abrupt cu retuşe inverse, plate — s-au descoperit şi In aşezarea gravettiană Kammcnaia Balka I şi I I din nord-cstul Mării de Azov (vezi P. P. Boriskovski oi N. D. Praslov, lla.teo.ium ôiiceetïna ,'(nenpa u llpuaaoebx, Ceod apxeo.ioeunecmix ucmomtunoe, A 1- 5, Moscova, 1964, p. 38-41. pl. XV/12 şi pl. XV/3.

' V. Boroncanţ, Descoperiri gravettiene in peştera lui Climente, RevMuz, 5, 1968, 6, p. 542-546.

* Pentru aşezările gravettiene cercetate pînă în prezent in Moldova, a se vedea în primul rind descoperirile lui M. Brudiu din sud-estul Moldovei ; M. Brudiu, Aşe­

zările paleolitice şi epipaleolitice din nord-eslul Moldovei şi legăturile lor cu zonele vecine( referat ţinut in cadrul Sectorului Paleolitic la 28 aprilie 1970) ; idem, Aşezările paleolitice de la Puricani şi Pleşa, Danubius, 4, 1970. p. 3 — 8; idem. Aşezarea gravettiană de la Cavadineşti (jud. Calaţi). RevMuz.. 7, 1970, 6, p. 525 - 526; M. Brudiu şi Kug. Popiişoi. Cercetări paleolitice la Măluşteni (jud. Vaslui). Carpica. 4, 1971. p. 21-29; M. Brudiu, Paleoliticul superior şi epipaleoliticul din Moldova(referat), 1972, p. 15 — 21. Aşezarea de la Poiana-Udeşti a fost cercetată in vara anului 1970 de către M. Bitiri. Pentru celelalte aşezări vezi : Al. Păuncscu, Locuiri gravettiene de la Valea Seacă (jud. Iaşi) şi unele consideraţii asupra gravettianului oriental final din Moldova, SCIV, 21,1970, 4, p. 539-549; C. S. Nicolâescu-Plopşor, Al. Păunescu şi î-'lorea Mogoşanu, Le paléolithique de Ceahlău, Dacia, N. S., 10, 1966. p. 19 şi urm. ; V. Căpitanu, Descoperiri paleolitice in judeţele Neamţ şi Vaslui, Carpica, 2, 1969, p. 7-16.

www.cimec.ro

14 A L . P A U N E S C U

R E C H E R C H E S PALÉOLITHIQUES D A N S L E DÈP. D E BOTOŞANI 1970

RÉSUMÉ

Pour approfondir la connaissance du paléolithique sur le territoire du dép. de Botoşani , l'auteur a entrepris des recherches de surface, des sondages et des fouilles sur les terrasses du cours moyen du Prut, dans la zone comprise entre les communes de Coţuşca et Ripiceni.

Sur le territoire des villages de Crasnaleuca et de Ghireni ont été mises au jour, plusieurs stations appartenant au paléolithique supérieur. À Ghireni on a récolté des pièces microlithiques en silex attribuées au tardénoisien du type nord-ouest pontique.

Dans la station située dans la «Valea Badelui » au lieu-dit « Cărămidărie », à l 'extrémité du sud-est du village de Ripicenii-Noi, on a relevé deux niveaux d'habitat gravettien. Le niveau inférieur contenait un petit complexe de forme à peu près ovale. I l s'agit — semble-t-il —, non pas d'une habitation spécialement aménagée, mais d'un petit atelier de confection des outils (787 pièces), qui par l'absence de foyers ou d'autres aménagements atteste le caractère saison­nier de la station.

Dans les deux niveaux, on a trouvé également des restes fauniques assignés, d'après les analyses du paléontologiste Alexandra Bolomey, aux espèces Equus cabaUus, Bos s. Bison, Bison priscus, Rangifer tarandus, Alces alces (?) (dans le niveau inférieur) et Bison priscus et Coelodonta antiquitatis (dans le niveau supérieur).

Jusqu'à présent, six habitats tardénoisiens et plus de 64 habitats gravettiens ont été dé­couverts sur le territoire de Moldavie.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Pièces en silex appartenant au paléolithithique supérieur: 1, 7, 9, 10, 12, 14, 16. 24, Ghireni • Balta Lata » ; 6, Crasnaleuca < L a Flntîna Prcotcsii » ; 26, Crasnaleuca ι La Zootchinc — Balta lui Cojocaru» ; 8, 22 , 23, 25, Ghireni < Ciritei » pièces en silex attribuées au tardénoisien: 2 — 5, 11, 13, 15, 17—21, Ghireni « Balta-Latà».

Fig. 2. — Ripiceni « Valea Badelui — La Cărămidărie ». Pièces en silex attribuées à la culture gravetti-enne; 1 — 10, 12 (pièces du complexe du niveau inférieur); 11, (pièce du niveau supérieur).

www.cimec.ro

CERCETĂRI PALEOLITICE LA PURICANI, JUD. GALAŢI (1970)

MIHAI B R U D I U

E L E G A T din partea Institutului de arheologie, am continuat săpăturile în cursul lunii sep­tembrie 1970, în aşezarea de la Puricani- Poarta Bîzanului (corn. Bereşti-Meria, jud. Galaţi).

Deschizînd o nouă secţiune am găsit un alt complex arheologic în aşezarea palcolitică tîrzie de aci, situat la o distanţă de 55 m est de complexul A (dat la iveală în anul 1968) şi Β (din 1969)1. Am denumit acest nou complex descoperit în 1970 — complexul C —. Cunoscînd specificul altor complexe, atît din sud-estul Moldovei 2, cît şi din nord-vcstul Podişului Moldovenesc de la Movi-leni — Heleşteni şi Valea Seacă *, care se prezentau sub forma unor mici zone, avînd o suprafaţă de c î ţ iva metri pătraţi, cu o foarte mare concentrare de material litic şi fragmente de cărbune, am

T - ţ - r — * * Τ ţ Τ 1 ,

I I Sol brun închis (strei arheol.) \

Fig. 1. — Puricani, profilul complexului C.

procedat la dezvelirea în suprafaţă a complexului C, prin casete laterale Secţiunii —1970. Pro­filul acestei secţiuni pune în evidenţă şi de această dată faptul că solul în care se găseşte materialul arheologic se deosebeşte de cel situat în afara complexului la aceeaşi adîncime.

1 M. Brudiu, Aşezările paleolitice gravettiene de la Puricani fi Plefa, jud. Galaţi. Danubius, 4, 1970, p. v.

' Idem, Aşezarea gravettiană de la Cavadineşti (jud. Calaţi). RevMuz 7, 1960. 6. p. 525.

a Al. Pauncscu, Cercetări paleolitice, SCIV, 17, 1966, 2, p. 327 ; idem, Locuiri gravettiene de la Valea Seacă (jud. laşi) ft unele consideraţii asupra gravettianului oriental final din Moldova. SCIV, 21. 1970, 4, p. 548.

www.cimec.ro

16 MIHAI B R U D I U

Este vorba de un sol de culoare brună închisă, care în profil are aspect de lentilă. Acest strat lentiliform se află la partea superioară a solului brun-deschis. Peste acest sol am găsit un altul nisipos, depunere eoliană, care în unele porţiuni prezintă caracterul de dună mobilă. Adîncimea la care se găseşte solul arheologic faţă de cel orizontal actual este de 0,35— - 0 , 6 0 m (fig. 1).

Materialul litic. Din punct de vedere al rocii utilizate pentru prelucrare, în complexul C s-a întîlnit numai silexul cretacic de Prut. Utilajul este format din următoarele tipuri de unelte: 1. Gratoare (de tipul pe capăt de lamă, pe aşchie de decorticare, duble, înalte, rotunde) (fig. 2/1—7). 2. Piese cu funcţionalitate multiplă : gratoar-burin, gratoare-străpungătoare (fig. 2/8 ; 3/9, 17, 19). 3. Burine de tipul : dièdre mediane de colţ, diedru nucleiform, pe trunchiere oblică retu­şată (fig. 2/10—12). O piesă deosebit de interesantă este un gratoar pe capăt de lamă îngustă, avînd una din laturi retuşată abrupt, iar cealaltă a suportat detaşări repetate (în etaje) de burin de colţ. 4. O categorie de piese bine reprezentată este a lamelor à dos abattu (fig. 3/1 —7), care se prezintă în stare fragmentară, reprezentînd probabil rebuturi de atelier. Reţine atenţia un vîrf cu latura arcuită, retuşată abrupt, amintind de vîrful azilian (fig. 3/8). Trebuie menţionată de asemenea prezenţa unei lame retuşată abrupt, tip neîntîlnit î.i celelalte complexe de la Puricani (fig. 3/10), precum şi a lamelor à crête (fig. 3/12, 13). Alte categorii de piese apar în nu­măr redus, cum ar fi străpungătoarele (pe lamă şi pe aşchie) (fig. 3/11) sau aşchia cu scobitură (encoche). în sfîrşit, nu lipsesc nici lamele cu retuşe de folosire (fig. 3/9, 13—20) unele avînd suprafaţa de detaşare mult arcuită. Debitajul lamelor din acest complex aminteşte de cei din aşezarea de la Cavadineşti . Menţionăm că roca de Prut este folosită, ca şi în aşezarea aceea în mod exclusiv.

Nu s-au găsit resturi de faună. Fragmentele de cărbune erau de dimensiuni mici, uneori irecuperabile.

In legătură cu aceste complexe, continuăm să considerăm, aşa cum s-a făcut în ultimul t imp 4 , că ele reprezintă locul pe care a fost instalată o locuinţă-atelier. în sprijinul acestei interpretări aducem acum observaţii le asupra lentilei de sol brun, în care se găseşte materialul arheologic. Formarea acestui sol a fost determinată probabil de prezenţa unor substanţe rezul­tate dintr-o locuire temporară, cum ar fi un popas sezonier.

Atît cu prilejul cercetării acestui complex, cît şi a celorlalte anterioare, am putut face unele observaţii

privind «I tu . ţU rtntl.ilră . tipurilor dr a s u p r a m a t e r i a l u l u i litic, în ceea ce priveşte tipurile unelte din complexul Purleanl v ' ι . r

— de unelte şi al rocilor folosite. ^ · j Categoria pieselor ! p ^ * ™ ' I % Concluzia care se detaşează din aceste observaţii

! i i este că locuinţele-atcliere aparţin probabil unor 1. i*me à dos abattu 9 27 grupuri de oameni, care s-au aşezat aici în etape 2. Gratoare 8 23 diferite ale acestei perioade tîrzii a paleoliticului final. 4 Lain" 0 7 20 Rămîne de stabilit în viitor în care sezon puteau avea 5. străpungătoare 1 3 loc aceste popasuri, ştiut fiind că şi în Podişul Sucevei 8 Lame à crtte , 2 ι 7 a u f Q S ţ g a s j ţ e aşezări cu acelaşi specific .

Din punct de vedere cultural, atribuim acest complex, pe baza analogiilor stratigrafice şi tipologice, fazei finale a culturii gravettianului oriental din Moldova.

4 M. Brudiu. Aşezarea gravettiană de la Cavadineşti, Puricani ţi Pleţa. 1970, p. 7 ; Λ1. Pauncscu. Locuiri 1970, p. 525; idem. Aşezările paleolitice gravettiene de la gravettiene . . . , p. 539 şi 547.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

18 M I H A I B R U D I U

L E S R E C H E R C H E S PALÉOLITHIQUES À P U R I C A N I , DÉP. D E G A L A Ţ I (1970)

RÉSUMÉ

L'auteur présente les résultats des fouilles archéologiques de Puricani, où il a découvert un nouveau complexe (habitation-atelier) qu'il a dénommé le complex C. Ce complexe ressemble à d'autres sites du Plateau Moldave 1" 5, spécifiques pour la phase finale de la culture gravettienne orientale de la Moldavie.

L'inventaire archéologique se trouve dans une couche lentilliforme. L'étude présente l'inventaire en pierre et la situation statistique des types d'outils.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Puricani, profil du complexe C. Fig. 2. — Puricani, outils appartenant au complexe C : 1—7, grattoirs; β, grattoir-perçoir ; 9—11, lames; 12,

lame simple. Fig. 3. — Puricani, outils appartenant au complexe C : 1—7, 10, lames à dos abattu ; 8, pointe azilienne ; 9, 18,

grattoirs-burins; 11, perçoir ; 12— 13, lames à crête ; 14—17, 19 — 20, burins.

www.cimec.ro

SĂPĂTURI A R H E O L O G I C E LA VĂDASTRA (1970)

C O R N E L I I ! N . M A T E E S C U

O B I E C T I V U L urmărit prin săpăturile efectuate în 19701a Vădastra era dublu : 1) cunoaş­terea mormintelor purtătorilor culturii Coţofeni şi 2) cercetarea complexelor arheo­logice din partea de vest a aşezării. De aceea s-a delimitat o suprafaţă cu dimensiuni

de 16/2 m în jumătatea de est a măgurii zise «la Drăgan », aflată la 45 m vest de Măgura Fetelor. Aci, în 1952, o cărămidărie abia instalată a distrus mai multe morminte Coţofeni şi din secolul al X I V - l e a ; alte morminte au fost distruse împreună cu partea de sus a jumătăţi i de vest a măgurii acum cinci decenii, odată cu construirea sau amenajarea Drumului Morii '.

Săpăturile au început la 26 august şi au durat pînă la 30 octombrie ; dirijate de la centrul măgurii spre est-sud-est, au adîncime maximă de 1,98 m, iar în sondajul pentru cercetarea tere­nului de la baza aşezării 5 m (fig. 1/1). Ele au străbătut orizontul A / B al solului cernoziom degra­dat , orizontul Β de tranziţie negru cu vinişoare şi eflorescenţe de Carbonat de calciu şi orizontul Cîncepînd de pe la 1,20 m şi pînă pe la 2,25 m, în care apar concreţiuni verticale ce străbat loessul galben închis, datorită infiltraţiilor de sol adus pe găurelele de rime şi crotovine. Mai jos, Carbo-natul de calciu e depus şi între concreţiuni, c imentînd oarecum loessul pînă pe la 3,30 m. De aci, concreţiunile devin mai rare iar loessul predomină asupra găurelelor de rime şi gangurilor de rozătoare. De pe la 4 m, loessul îşi recapătă caracterele, iar culoarea sa c marmorată galben cu vine vineţii-alburii. Pe găurelele de rime se află nisip grăunţos roşcat, adus de la adîncime.

în pămîntul sondajului, cochiliile de Helicopsis striata Mûll., confirmă un climat uscat, de stepă, favorabil depunerii de loess. Aproximativ, de la adîncimea de 2,40 m în sus încep să apară în număr mai mare şi alte specii de gasteropode : Jaminia tridens Mûll., Potnatias elegans Mûll., Cepaea vindobonensis Pfeiff., care denotă un climat cu vegetaţie de si lvostepă. Pămîntul , de culoare galbenă murdară se aseamănă ca structură şi culoare cu pămîntul stratului paleolitic şi intermediar de pe Măgura Fetelor ; aceste straturi s-au subţiat însă treptat şi au dispărut probabil pe la jumătatea distanţei dintre cele două măguri. Odată cu dezvoltarea Optimului climatic la Dunărea de Jos, Dealul Cişmelei a început a fi locuit de o populaţie neolitică.

Stratul Vădastra I are — ca în tot cuprinsul aşezării — pămînt cenuşiu deschis ce păs­trează în parte caracterul loessului care-şi continuă depunerea. Mai puţin compact (datorită

1 Corneliu N. Matccscu, Săpături de salvare fi cerce- 1955, 3 — 4, p. 452. tări arheologice la Vădastra fi în împrejurimi. SCIV, 6,

www.cimec.ro

20 C O R N E L I U N . M A T E E S C U

cenuşii) de cît pămîntul stratului precedent, stratul Vădastra I are grosime de 48—35 cm şi s-a format sub un climat cu vegetaţie de silvostepă cum indică gasteropodele : Pomatias, Cepaea, Helix pomăda L . 2 , concluzie rezultată şi din analizele de polen făcute anii trecuţi 8 .

Ocupaţiile principale ale localnicilor erau creşterea vitelor (bou, oaie, capră, porc, cîine) şi cultivarea pămîntului , cum probează pleava, cenuşa de păioase şi oasele de bovine utilizate la t r a c ţ i u n e 4 . Vînătoarea şi pescuitul nu mai aveau importanţa de altădată şi aşa vor rămîne în tot timpul neoliticului de la Vădastra. Pentru nevoi proprii, prelucrau silexul, piatra, osul şi, pe scară largă, lutul.

Fără a proba o tehnică deosebită, uneltele sînt lucrate cu îngrijire : răzuitoare şi lame de silex, toporaşe din piatră şlefuită, sule din oase de bovine.

O parte din fragmentele de vase sînt modelate din pastă comună, preparată din pămînt argilos de pe Dealul Cişmelei ; altă parte, sînt modelate din pastă de calitate, argiloasă mar-noasă-vineţie, aflată în albia pîrîului Obîrşia, la poalele Dealului Cişmelei. Vasele din pastă co­mună au în general formă bitronconică şi ornamente simple ; cele din pastă de calitate au formă bitronconică şi gît înalt, iar decorul format din combinaţii de caneluri (pliseuri).

Stratul Vădastra II se deosebeşte prin pămîntul de culoare cenuşie închisă, datorită cenuşii şi fragmentelor microscopice de cărbune. Gros de 55—45 cm conţine, faţă de stratul anterior, mai mult material arheologic, în bună parte fragmentat şi din cauza locuirii intense. Ca şi stratul Vădastra I , s-a format sub un climat cu vegetaţie de si lvostepă, dar cu ceva mai multă umiditate cum probează şi pădurile «de şleau » ce coborîseră în Cîmpie. Condiţiile biogeografice fiind foarte prielnice, creşterea vitelor şi agricultura erau practicate pe scară mare ; cenuşa de păioase şi oasele de bovine folosite la tracţiune sînt dovezile cele mai sigure.

Ca şi în trecut, în aşezare se prelucra silexul, piatra, osul, lutul. Uneltele au aceleaşi forme şi întrebuinţări. Sînt însă mai numeroase şi adesea lucrate cu gust. Vădăstrenii circulau în susul Dunării aducînd, probabil şi prin mijloace de schimb, pietre sau toporaşe finite tăiate din roci ce provin din munţii Banatului, obsidiană de calitate, broaşte ţestoase Testudo Hermanni Cimm. pentru prepararea unor leacuri ş.a.

Stratul Vădastra I I e caracteristic prin ceramică, cea mai înaltă manifestare artistică a neoliticului mijlociu de la Dunărea de Jos. Vasele sînt modelate din pămînt argilos scos din gro­pile de pe Dealul Cişmelei — fapt ce explică numărul mare al gropilor din aşezare — şi au di­mensiuni diferite, mici sau mari. Ca forme mai des întîlnitc sînt vase cu corpul bombat şi gîtul înalt, străchini, castroane ş.a. Decorul, realizat prin crestare şi incrustare cu o materie calca-roasă albă, acoperă aproape toată suprafaţa exterioară a vasului ; părţile neornamentate sînt lustruite sau acoperite cu culoare roşie-crudă.

Figurinele modelate din lut au acelaşi fel de motive decorative ca şi vasele. Deasupra stratului Vădastra I I culoarea solului devine mai închisă din cauza solificări

cernoziomului ; nuanţa închisă negricioasă cu slabe prelungiri în stratul Vădastra I I aparţine stratului Sălcuţa care se deosebeşte în toată grosimea sa, de 45—40 cm, prin structura glome-rulară. Partea de sus a stratului, fără a se putea deosebi ca manifestare şi culoare, conţine şi resturi din stratul superior : solul arat.

* Em. Protopopcsco-Pakc, Cornélius Ν. Matccsco et Al. V. Grossu, Formation des couches de civilisation de la station de Vădastra en rapport avec le sol, la faune malacologique et le climat, Quartar, 20, 1969, p. 158.

3 Ariette Lcroi-Gourhan, Cornélius N. Matccsco, Em. Protopopcsco-Pakc, Contribution à l'étude du climat de la station de Vădastra du Paléolithique supérieur à la

fin du Néolithique, Bulletin de l'Association française pour l'étude du Quaternaire, 1967, 4, p. 275-276.

4 Basile Ghcţic et Cornélius N. Matccsco, L'emploi des bovins pour la traction pendant la phase Vădastra II (Néolithique moyen), Zephyrvs, 21-22, 1970-1971, p. 101-104.

www.cimec.ro

1. PROFILUL PERETELUI DE NORD

VNV 290" ESE110'

Pămînt loessoid roşcat cu concreţiuni

Pămînt loessoid galben cu vine vineţii

3m

Sol vegetal arat cenuşiu negricios

Pămînt cenuşiu negricios-Sâlcuta cu structură glomerulars Pămînt cenuşiu închis-Vădastra II

Pămînt cenuşiu deschis-Vàdastra I

Pămînt galben închis-pămînt viu

Cioburi

Oase

« - Cenuşă şi cărbuni

^ • A r s u r ă groasă

2. PLANUL SĂPĂTURII

-Im

Cuptor de

^ IP"' Cuptor de pîine

• 0.19 m

Morm sec. XIV 2,02m Grcapâjie bucate"

Fig. 1. - Vădastra. Săpăturile arheologice din 1970. 1, profilul peretelui de nord; 2, planul săpăturii.

www.cimec.ro

20 C O R N E L I U N . M A T E E S C U

cenuşii) de cît pămîntul stratului precedent, stratul Vădastra I are grosime de 48—35 cm şi s-a format sub un climat cu vegetaţie de si lvostepă cum indică gasteropodele : Potnatias, Cepaea, Helix pomatia L . 2 , concluzie rezultată şi din analizele de polen făcute anii trecuţi 3 .

Ocupaţiile principale ale localnicilor erau creşterea vitelor (bou, oaie, capră, porc, cîine) şi cultivarea pămîntului , cum probează pleava, cenuşa de păioase şi oasele de bovine utilizate la tracţiune 4 . Vînătoarea şi pescuitul nu mai aveau importanţa de altădată şi aşa vor rămîne în tot timpul neoliticului de la Vădastra. Pentru nevoi proprii, prelucrau silexul, piatra, osul şi, pe scară largă, lutul.

Fără a proba o tehnică deosebită, uneltele sînt lucrate cu îngrijire : răzuitoare şi lame de silex, toporaşe din piatră şlefuită, sule din oase de bovine.

O parte din fragmentele de vase sînt modelate din pastă comună, preparată din pămînt argilos de pe Dealul Cişmelei ; altă parte, sînt modelate din pastă de calitate, argiloasă mar-noasă-vineţie, aflată în albia pîrîului Obîrşia, la poalele Dealului Cişmelei. Vasele din pastă co­mună au în general formă bitronconică şi ornamente simple ; cele din pastă de calitate au formă bitronconică şi gît înalt, iar decorul format din combinaţii de caneluri (pliseuri).

Stratul Vădastra II se deosebeşte prin pămîntul de culoare cenuşie închisă, datorită cenuşii şi fragmentelor microscopice de cărbune. Gros de 55—45 cm conţine, faţă de stratul anterior, mai mult material arheologic, în bună parte fragmentat şi din cauza locuirii intense. Ca şi stratul Vădastra I , s-a format sub un climat cu vegetaţie de si lvostepă, dar cu ceva mai multă umiditate cum probează şi pădurile «de şleau » ce coborîseră în Cîmpie. Condiţiile biogeografice fiind foarte prielnice, creşterea vitelor şi agricultura erau practicate pe scară mare ; cenuşa de păioase şi oasele de bovine folosite la tracţiune sînt dovezile cele mai sigure.

Ca şi în trecut, în aşezare se prelucra silexul, piatra, osul, lutul. Uneltele au aceleaşi forme şi întrebuinţări. Sînt însă mai numeroase şi adesea lucrate cu gust. Vădăstrenii circulau în susul Dunării aducînd, probabil şi prin mijloace de schimb, pietre sau toporaşe finite tăiate din roci ce provin din munţii Banatului, obsidiană de calitate, broaşte ţestoase Testudo Hermanni Cimm. pentru prepararea unor leacuri ş.a.

Stratul Vădastra I I e caracteristic prin ceramică, cea mai înaltă manifestare artistică a neoliticului mijlociu de la Dunărea de Jos. Vasele sînt modelate din pămînt argilos scos din gro­pile de pe Dealul Cişmelei — fapt ce explică numărul mare al gropilor din aşezare — şi au di­mensiuni diferite, mici sau mari. Ca forme mai des întîlnite sînt vase cu corpul bombat şi gîtul înalt, străchini, castroane ş.a. Decorul, realizat prin crestare şi incrustare cu o materie calca-roasă albă, acoperă aproape toată suprafaţa exterioară a vasului ; părţile ncornamentate sînt lustruite sau acoperite cu culoare roşie-crudă.

Figurinele modelate din lut au acelaşi fel de motive decorative ca şi vasele. Deasupra stratului Vădastra I I culoarea solului devine mai închisă din cauza solificări

cernoziomului ; nuanţa închisă negricioasă cu slabe prelungiri în stratul Vădastra I I aparţine stratului Sălcuţa care se deosebeşte în toată grosimea sa, de 45—40 cm, prin structura glome-rulară. Partea de sus a stratului, fără a se putea deosebi ca manifestare şi culoare, conţine şi resturi din stratul superior : solul arat.

1 Em. Protopopesco-Pake, Cornélius Ν. Matccsco et Al. V. Grossu, Formation des couches de civilisation de la station de Vădastra en rapport avec le sol, la faune malacologique et le climat, Quartar, 20, 1969, p. 158.

3 Ariette Lcroi-Gourhan, Cornélius N. Matccsco, Em. Protopopesco-Pake, Contribution à l'étude du climat de la station de Vădastra du Paléolithique supérieur à la

fin du Néolithique, Bulletin de l'Association française pour l'étude du Quaternaire, 1967, 4. p. 275 — 276.

4 Basile Gheţie et Cornélius N. Matccsco, L'emploi des bovins pour la traction pendant la phase Vădastra 11 (Néolithique moyen), Zephyrvs, 21-22, 1970-1971, p. 101-104.

www.cimec.ro

I. PROFILUL PERETELUI DE NORD

VNV 290° ESE110* 0

Pămînt loessoid roşcat cu concreţiuni

Pămînt loessoid galben cu vine vineţii

Sol vegetal arat cenuşiu negricios

"y^Ă Pămînt cenuşiu negricios-Sâlcuta cu structura glomerulars

^ 5 ! S Pàmint cenuşiu închis-Vădastra II

Cioburi

Oase

Cenuşă si cărbuni

3m

i g j ] Pămînt cenuşiu deschis-Vădastra I ^ Arsură groasă

Pămînt galben închis-pămînt viu

2. PLANUL SĂPĂTURII

Fig. 1. — Vădastra. Săpăturile arheologice din 1970. 1, profilul peretelui de nord ; 2, planul săpăturii.

www.cimec.ro

22 C O R N E L I U N . M A T E E S C U

VSV 260*

î n timpul formării stratului Sălcuţa a predominat un climat de stepă cu puţină umiditate. Din analizele polinice se cunosc foarte multe erbacee în comparaţie cu arborii. Numărul mare al cochiliilor de Helicopsis striata denotă un regim de stepă.

Climatul a influenţat mai puţin favorabil locu­irea de pe Dealul Cişmelei ; materialul arheologic e sărăcăcios. Ocupaţiile principale ale localnicilor erau tot creşterea vitelor şi cultivarea pămîntului. Pentru prima dată, acum, apare la Vădastra secara (Secate).

Uneltele găsite sînt în număr rcstrîns ; ca tehnică de prelucrare nu prezintă nimic deosebit. Ceramica e modelată de obicei din pastă comună, iar forma des întîlnită e strachina. Mai multe fragmente de vase au motive decorative pictate cu grafit.

Partea de sus a stratului Sălcuţa împreună cu straturile post-Sălcuţa au fost distruse cu timpul de plug, tot felul de gropi, nivelări etc. Astfel, în solul arat, se găsesc amestecate fragmente ceramice Sălcuţa, Coţofeni, din secolele X V I I — X V I I I cu diferite ma­teriale mai vechi scoase de la adîncime.

Din secolul al X V I II- lea a rămas o groapă mare ,,de bucate" în formă de clopot şi două cuptoare de copt pîine : unul în colţul de sud-vest al săpăturii, altul la 4,50 m est de acesta (fig. 1 /2). Amîndouă se află acum la mică adîncime de la suprafaţa solului. Săpă­turile efectuate au prins numai în parte cuptoarele. Din primul cuptor s-a săpat aproximativ un sfert iar din celălalt, trei sferturi ; acesta s-a păstrat ceva mai bine, iar vatra prezintă o făţuială îngrijită, groasă de 5—6 mm. După fragmentele ceramice din pămîn­tul de umplutură, cuptoarele aparţin secolului al X V I I I - l e a şi sînt aproape identice cu alte cuptoare descoperite la poalele Măgurii Fetelor.

Fig. 2. — Planul mormtntului aparţinînd culturii Coţofeni.

Măgura a servit ca loc de înmormîntare pentru purtătorii culturii Coţofeni, iar la sfîrşitul secolului al X I V - l e a pentru români.

î n partea de est a cuptorului al doilea, imediat sub fund, s-a deosebit o groapă cu dimen­siuni de 85/60 cm. L a 82 cm adîncime au început să apară oscioare de copil, apoi o calotă craniană şi oase de adult (fig. 2). Dispozitivul oaselor sugerează ideea că avem de-a face cu un cadavru ciopîrţit ; separarea între segmentul superior şi cel inferior c clară. Din segmentul membrelor superioare lipsesc complet oasele antrebraţului şi parţial coloana vertebrală şi oasele mîinilor. Din segmentul inferior lipsesc complet oasele bazinului, coapsei, gambei şi labelor picioarelor.

După aspectul calotei craniene, e vorba de un adult dolicoccfal : o femeie. Prof. Horia Dumitrescu aduce unele precizări : scheletul e gracil iar calota craniană prezintă o plagiocefalie. Absenţa rugozităţilor proeminente (care ar traduce un efort muscular puternic), probează că femeia η-a muncit prea mult.

Oasele copilului, cu vîrsta Infans I, se aflau pe o mică platformă de pămînt înaltă de 2—3 cm faţă de fundul gropii şi sînt aproape complet putrede. Printre ele, un incisiv de

www.cimec.ro

S Ă P A T U R I A R H E O L O G I C E L A V Ă D A S T R A 23

copil mai mare şi c î teva bobiţe de ocru roşu ; alte bobiţe s-au găsit şi în apropierea craniului de adult.

Celălalt mormînt, aflat la marginea de est a săpăturii, aparţine după toate probabilităţile secolului al XIV- l ea . Prin scoaterea pămîntului pentru cărămidă, scheletul a ajuns aproape la suprafaţa solului. E l reprezintă un adult înmormîntat creştineşte. Plugul i-a deranjat însă cra­niul, mîinile de pe piept şi, probabil, i-a tîrît la distanţă moneda.

Deşi mici, săpăturile au putut aduce unele precizări în ceea ce priveşte formarea măgurii şi straturilor de cultură în partea de vest a aşezării. Materialul arheologic descoperit sporeşte documentaţia pentru cunoaşterea dezvoltării vieţii în timpul epocelor reprezentate la Vădastra.

F O U I L L E S A R C H É O L O G I Q U E S D E V Ă D A S T R A (1970)

RÉSUMÉ

Les fouilles effectuées en 1970 à Vădastra, sur le tumulus appelé « la Drăgan », ont eu pour objet de découvrir et de faire connaître les sépultures de la civilisation Coţofeni ainsi que de faire la recherche des ensembles archéologiques, situés dans la partie ouest du site. A cette fin, une surface de 16/2 m a été délimitée au centre du tumulus vers l'est. Les fouilles ont été effectué­es jusqu'à une profondeur de 1,98 m et jusqu'à 5 m dans le sondage pratiqué pour l'examen du terrain sur lequel se trouve le site.

Au point de vue stratigraphique on constate les couches suivantes : au dessus de la terre vierge se trouve la couche Vădastra I (Néolithique moyen), que surmontent les couches Vădastra II (Néolithique moyen) et Sălcuţa (Néolithique tardif). L a partie supérieure de la couche Sălcuţa, ainsi que les couches postérieures, ont été détruites au cours des temps.

Outre un abondant matériau archéologique représenté surtout par la céramique, on a dé­couvert une tombe Coţofeni contenant les quelques petits ossements d'un enfant en bas âge (Infans I) et partiellement le squelette d'une femme adulte, dont la disposition des ossements suggère que le corps a été déchiqueté. Une autre tombe, datant très probablement du X I V e

siècle, a été découverte sous la couche du labour ; ailleurs à une profondeur un peu plus grande étaient situés deux fours à pain, datés du X V I I I e siècle.

Ainsi ces fouilles ont procuré des informations supplémentaires qui nous font connaître la vie du site de Vădastra dans les différentes époques de son histoire.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Vădastra. Fouilles archéologiques de 1970. 1. profil de la paroi nord ; 2, plan des fouilles. Fig. 2. — Plan de la tombe appartenant à la civilisation Coţofeni.

www.cimec.ro

COMPLEXUL NEOLITIC DE LA GRĂDIŞTEA U L M I L O R - B O I AN, JUD* IALOMIŢA

(1960-1965)

E U G E N C O M Ş A

IN P E R I O A D A amintită au fost continuate săpăturile arheologice de pe grindul «Grădiştea Ulmilor», din mijlocul fostului lac Boian, de pe teritoriul satului Vărăşti (jud. Ialomiţa) . Lucrările s-au efectuat în colaborare cu membrii Centrului de antropologie din Bucureşti 1 . Săpăturile au fost executate în două sectoare : I . Aşezarea Boian A şi I I . Necropola

gumclniţeană.

I . Aşezarea Boian A. — în campania de săpături din anul 1960 s-a încheiat cercetarea limitelor complexelor arheologice din partea de nord-est a grindului. în jurul ridicătnrii scunde cunoscută şi sub denumirea de Boian A încă din anul 1957 au fost săpate o serie de şan­ţuri perpendiculare pe limita sudică a complexului, iar în anii următori alt grup de şanţuri perpendicular pe limita de vest a complexului. Acestea din urmă au fost continuate printr-o secţiune longitudinală est-vest, prin mijlocul porţiunii păstrate din aşezare. Din suprafaţa ei rămăsese necercetată o porţiune mai întinsă între malul de nord al grin­dului şi secţiunea longitudinală. î n 1961, ne-am propus săparea unui şanţ în acea parte, pentru a controla dacă nu cumva tocmai acolo se află resturile vreunei locuinţe din faza Vidra şi pentru a verifica dacă stratigrafia din aceeaşi porţiune corespunde cu cea din sectoarele vecine.

Pe întreaga întindere a ridicăturii corespunzătoare aşezării Boian A, sub stratul subţire de sol vegetal, se observă o serie de fîşii înguste, succesive, de nisip amestecat cu sfărîmături de valve de scoici şi cochilii de melci mici de apă : straturi corespunzătoare unor perioade de inundaţii intense ale lacului Boian. Fîşiile de inundaţii alternează cu benzi, tot atît de înguste, de sol vegetal. O bună parte din înălţimea ridicăturii se datoreşte tocmai acestui strat de inundaţie. Sub el se află un strat de pămînt de culoare neagră, documentat pe întreaga întindere cercetată, în cuprinsul căruia, la partea superioară, se întîlnesc din loc în loc resturi de locuire din a doua epocă a fierului, cu materiale geto-dacice specifice. în stadiul actual

1 Săpăturile de la Boian s-au efectuat cu fonduri puse la dispoziţie de Institutul de arheologie şi de Centrul de antropologic din Bucureşti. Colectivul a fost alcătuit din : Eugen Comşa de la Insti­tutul de arheologie din Bucureşti ; dr. Dardu Nicolâescu-

Plopşor, dr. C. Maximilian, dr. Cantemir Rişcuţia, Alexan­dra Bolomcy, Ioana Popovici, Laura Bibiri, Gr. Ava-kian, Vasilc Caramclca şi Andrei Cutcş de la Centrul de antropologic din Bucureşti.

www.cimec.ro

26 E U G E N C O M Ş A

al cercetărilor se poate face precizarea că locuirea geto-dacică a fost mai intensă în zona limitei sudice a ridicăturii în locuri ferite de vînturile puternice dinspre nord. Singurele res­turi de locuinţă geto-dacică s-au găsit în marginea sudică a săpăturilor noastre ; mai la nord s-au cercetat numai cî teva gropi izolate, de diferite forme şi dimensiuni. In jumătatea nordică a sectorului cercetat de noi, nu s-a găsit nici un complex geto-dacic, ci numai cî teva frag­mente ceramice izolate. Cioburile din această vreme sînt mai numeroase în partea de sud. Este vorba de frînturi din vase obişnuite, locale, găsite totdeauna în asociere cu cioburi de amfore elenistice de import.

In porţiunea sudică, au fost cercetate şi golite patru gropi din a doua epocă a fierului, între care trei rotunde cu secţiunea în formă de pîlnie, pline de pămînt de culoare închisă. î n zona de mijloc s-a delimitat o groapă mai mare, de formă ovală, cu fundul in pantă şi avînd partea inferioară cuptorită adînc în mal. Urme de arsură nu se observă pe fundul şi ma­lurile părţii cuptorite ; de aceea, presupunem că groapa a fost folosită pentru extragerea lutului necesar construirii locuinţelor. Din umplutură au fost scoase la iveală mai multe fragmente din vase dacice modelate din pastă amestecată cu cioburi pisate. Unele cioburi sînt orna­mentate cu brîuri alveolate în relief, întrerupte prin proeminenţe caracteristice.

într-o groapă mică, alăturată, s-au găsit frînturi foarte ruginite din nişte obiecte mici de fier. Prin urmare, aşezarea corespunde unei perioade cînd metalurgia fierului ajunsese la o dezvoltare deosebită la geto-daci şi diversele obiecte de fier ajungeau pînă în aşezările mărunte, cum este de exemplu şi cea de pe grindul « Grădiştea Ulmilor».

L a o adîncime mai mare, numai în partea sudică, se găsesc rare fragmente ceramice specifice primei epoci a fierului, dintre care amintim o toartă de formă zveltă, mai subţire la partea superioară. Pe faţeta exterioară este ornamentată cu romburi din linii incizate.

Deasupra stratului de cultură din faza Vidra se află frînturi de vase, cu marginile rotun­jite, rulate aparţinînd fazei Vidra şi printre ele rare cioburi din faza de tranziţie la cultura Gumelniţa.

î n legătură cu aşezarea neolitică Boian A, din faza Vidra, s-au pus în continuare două probleme mai importante şi anume : verificarea limitei de vest a aşezării propriu-zise şi apoi aceea a locuinţelor. Pentru rezolvarea problemelor menţionate s-au cercetat, prin şanţuri, trei sectoare deosebite ale ridicăturii. Primul şanţ a fost trasat înspre marginea de nord-vest, al doilea în centrul şi al treilea în partea de sud-est a complexului.

î n cuprinsul şanţului nordic au fost descoperite materiale foarte puţine într-un strat de cultură subţire. Această observaţie ne face să presupunem că porţiunea respectivă se afla în afară, spre vest de partea locuită mai intens din aşezarea Boian A. Astfel s-a încheiat cerce­tarea primei probleme în sensul că din aşezarea Boian A propriu-zisă, a mai rămas pînă în zilele noastre o porţiune restrînsă de aproximativ 30 X 20 m. Cea mai mare parte din aşe­zare (anume cea de est) a fost distrusă de apele lacului. Din informaţiile culese de la localnici rezultă că numai în decursul ultimilor 20 de ani, din cauza inundaţiilor anuale şi a gheţurilor, de-a lungul marginii de est a aşezării, a fost distrusă o fîşie largă de peste 10 m. Nu exclu­dem eventualitatea că, în lungul malului de nord al grindului, mai spre vest, ar putea exista unele complexe mici, izolate de locuire contemporane cu aşezarea.

împreună cu materialele de tip Vidra, în sectorul de nord, s-a găsit şi o aşchie de silex, care după aspect datează din paleolitic. Pe piesă se observă urmele de desprindere a unor aşchii largi. Unealta este patinată puternic şi rulată. Piesa paleolitică a fost desigur găsită întîmplător de oamenii neolitici şi refolosită. î n acelaşi şanţ, la baza stratului de cultură de culoare cafenie deschisă, s-au dezvelit mai multe pietre (de forme neregulate) fiecare avînd cîte 10—15 cm lungime. în truc î t în regiunea din preajma malului de nord al lacului Boian nu se găseşte piatră.

www.cimec.ro

C O M P L E X U L N E O L I T I C D E L A G R Ă D I Ş T E A U L M I L O R 27

trebuie să admitem că bolovanii au fost aduşi de la sud de Dunăre şi folosiţi de oamenii neolitici în cuprinsul aşezării Boian A.

Numai în şanţul de sud s-au descoperit c î teva bucăţi mărunte, izolate, deranjate ale unor vetre din faza Vidra. Este vorba de frînturi de vetre făcute direct pe sol din lipitură de

lut, plane, făţuite şi apoi arse la roşu în cursul folosirii îndelungate. în schimb, nu s-au găsit resturi de locuinţe păstrate in situ.

Dintre uneltele fazei Vidra s-au descoperit lame (fig. 1/1,2) şi se cuvine să scoatem în evidenţă existenţa unor piese de silex, de formă triunghiulară prelungă, lucrate pe faţa unor lame. Ele sînt retuşate din două părţi pe faţă şi uneori pe partea dorsală, formîndu-se un fel de unelte cu peduncul.

L a baza stratului de cultură, în sud, s-a mai descoperit un topor plat din rocă vulcanică (fig. 1/3), iar pe plajă o dăltiţă plată de piatră.

Dintre numeroasele fragmente ceramice de tip Vidra amintim mai multe cioburi din vase cu decor excizat. Se cuvin a fi remarcate şi cele cîteva fragmente din suporturi paralelipipe­dice şi cilindrice. Porţiunile păstrate sînt mari şi au decor liniar, incizat. î n 1961, la baza stratului şi în pămîntul galben viu, au fost descoperite patru morminte de înhumaţie aparţinînd fazei Vidra. Scheletele s-au dezvelit la diferite adîncimi. Unul se afla la circa 0,50 m adîncime sub nivelul apelor lacului.

Pe grupe de vîrste scheletele se împart după cum urmează : 2 schelete sînt de copii (unul de cîţ iva ani) şi 2 schelete sînt de adulţi . Se observă o diferenţiere în privinţa adîncimilor. Resturile în cea mai mare parte măcinate ale scheletelor de copii, s-au găsit la o adîncime mai mică cu 0,50—0,60 m în raport cu cea a scheletelor de adulţi. Toate scheletele erau în poziţie chircită (mai mult sau mai puţin accentuată), pe partea stingă. L a unul dintre schelete s-au găsit mărgele din scoici de Spondylus şi de Dentalium. O parte dintre ele le-am adunat din drep­tul gîtului, altele c î teva s-au descoperit în preajma humerusului stîng, deasupra cotului. Consi­derăm că ele au făcut parte dintr-un fel de brăţară.

î n anii viitori vom mai efectua sondaje în jurul aşezării pentru a mai găsi morminte izo­late sau poate chiar o necropolă din faza Vidra.

Descoperirile de la Cernica ne-au pus problema dacă nu cumva şi în legătură cu aşezarea Boian A (în cuprinsul căreia s-au găsit morminte izolate) din faza Vidra a culturii Boian,

o 5 cm

www.cimec.ro

28 E U G E N C O M Ş A

există şi o necropolă propriu-zisă. Ne-am propus să facem o încercare de a o găsi dacă există şi pentru aceasta am făcut sondaje în lungul unei creste scunde din apropiere de aşezarea Boian A. încercarea noastră a dus pentru moment la descoperirea a încă două morminte aparţinînd fazei Vidra a culturii Boian. Scheletele s-au găsit relativ aproape unul de altul, dar ele încă nu ne permit, pînă la noi cercetări, să afirmăm că sînt morminte izolate sau într-adevăr fac parte dintr-o necropolă mai vastă. Ambele schelete descoperite aparţin unor adulţi, îngropaţi în poziţie chircită, aşezaţi pe partea stingă, cu craniul orientat pe direcţii apropiate de est (primul spre est al doilea spre sud-est). Cele două schelete au avut mîinile îndoite tare din cot şi aşezate cu palmele în dreptul feţei. Este deosebit de important primul dintre schelete care avea sub unul din coate pus un vas de lut ars, anume un pahar (specific culturii Boian) de formă tronconică, avînd suprafaţa lustruită cu grijă.

In anul 1963 au fost secate apele lacului Boian şi astfel au ajuns la lumina zilei urmele distruse (păstrate pe fundul fostului lac) ale părţii de est a aşezării Boian A. In anul 1964 s-au cercetat aceste urme şi s-au strîns diferite materiale arhelogice. Dintre acestea majoritatea sînt cioburi cu decor excizat sau incizat, mai rare sînt cele de uz comun cu decor în relief. S-au adunat şi numeroase piese de silex de culoare gălbuie (specific platformei prebalcanice), aşchii şi unelte întregi, în principal lame şi răzuitoare. Mult mai rare sînt uneltele cu vîrf pe-dunculat. în aceeaşi zonă s-au descoperit şi o serie de topoare de piatră, plate, de formă trapezoi-dală, de obicei de dimensiuni reduse. Cercetarea terenului duce la observaţia că materialele arheologice ce se aflau pe fundul bălţii (constituind o parte din resturile de locuire a unei co­munităţi din faza Vidra a culturii Boian), se prezintă sub două feluri de grupări. în preaj­ma fostului mal al grindului, materialele arheologice formează o dîră paralelă cu malul, ele fiind îngrămădite astfel datorită acţiunii valurilor bălţii. în rest pe terenul acum uscat se observă din loc în loc aglomerări de materiale (fragmente ceramice, numeroase oase de animale, mai ales de bovine ; pietre destul de multe şi lipitură arsă sub formă de bulgări mici, în cantitate redusă etc.). Locul pe care se află materialele unei astfel de aglomerări are formă aproximativ circulară, cu diametrul de circa 10 m. Aglomerările sînt la distanţe inegale unele de altele. Terenul pe care sînt răspîndite aglomerările de materiale menţionate, repre­zintă desigur întinderea pe care a avut-o în vechime aşezarea Boian A, iar fiecare aglomerare în parte corespunde unei locuinţe sau anexe gospodăreşti. Toate însă au fost distruse prin surparea necontenită a malului grindului de către apele de inundaţie ale Dunării.

Tinînd seama de o porţiune mai ridicată a terenului (din partea de nord-est a grindului « Grădiştea Ulmilor » lingă care se găseau majoritatea materialelor arheologice şi de faptul că în jurul ridicăturii, relativ scunde, erau terenuri mai joase care cu uşurinţă puteau fi acoperite de apele de inundaţie ale fluviului, se părea, că aşezarea Boian A, existase pe ridicătură şi în prelungirea ei ipotetică spre est. De asemenea, se admitea că o bună parte din întinderea aşezării a fost distrusă de apele bălţii. în prezent, judecind situaţia în funcţie de răspîndirea aglomerărilor de materiale se aduc precizări importante pentru delimitarea întinderii aşezării şi pentru aprecierea formei ei din vechime. Aglomerări de materiale indi-cînd resturile aşezării s-au găsit spre nord-est de malul grindului ; de asemenea, aşa cum s-a presupus mai înainte şi spre est de malul corespunzător al grindului şi fapt cu totul neaşteptat , s-au găsit aglomerări pînă departe spre sud-est de ridicătură conţinînd ultimele resturi de pe grind ale aşezării. Astfel se dovedeşte că în vechime grindul se întindea sub forma unei limbi de pămînt pînă departe spre est şi că de-a lungul acesteia erau înşirate (cîte una sau într-un caz cîte două), la intervale inegale, mai multe locuinţe. Observaţiile recente permit să arătăm că aşezarea Boian A în antichitate a avut forma ovală neregulată, cu axul lung de circa 200 m, orientat pe direcţia NV — S E . Lăţimea fîşiei fiind de aproximativ 60 m. Locuinţele erau gru-

www.cimec.ro

C O M P L E X U L N E O L I T I C D E L A G R Ă D I Ş T E A U L M I L O R 20

pate mai cu seamă în partea centrală şi de sud-est a aşezării. Pînă în zilele noastre s-a păstrat mai puţin de un sfert din întinderea ei.

î n zona aşezării Boian A în anul 1964 s-au făcut o serie de şanţuri paralele, pe fundul fostei bălţi , pentru a se găsi gropi corespunzătoare aşezării şi eventuale resturi de obiecte de lemn din epoca neolitică. î n porţiunea cercetată nu s-au găsit astfel de resturi.

I I . în sectorul necropolei ne­am propus studierea amănunţită a complexului şi eventual delimita­rea întinderii ei de-a lungul malului. După săpăturile dintre 1960-1965 terenul ocupat de necropola gumel-niteană a depăşit 220 m lungime iar în lăţ ime a fost cercetată o fîşie de 15 m. î n unele porţiuni necropola depăşeşte această lăţime. Prin urmare, limitele efective ale necropolei depăşesc în lungime şi lăţime suprafaţa cercetată. Am fost nevoiţi să încetăm cercetarea complexului, din cauza unei pepi­niere silvice.

Pe terenul cercetat în 1960— 1961, stratul de pămînt conţinînd resturi arheologice are circa 1,60 m grosime. î n perioada cînd se făceau săpăturile, circa 0,40 m din stratul de cultură se afla sub nivelul apei.

Pe baza observaţiilor strati-grafice şi tipologice, stratul de cultură a fost împărţit în două straturi deosebite, ambele din epoca neo-cneolitică ; deasupra se găsesc fragmente ceramice izolate din epoca dacică.

Stratul inferior conţine materiale de tip Dudeşti , are circa 0,40 m grosime şi în porţiunea cercetată se afla în întregime sub nivelul apei, de aceea din el s-au extras doar materialele şi prin sondare s-a ajuns pînă la pămîntul galben, care în porţiunea respectivă nu conţinea resturi arheologice. î n alte locuri, fără îndoială, în el au fost săpate gropile obişnuite ale purtătorilor culturii Dudeşti şi poate chiar gropile mormintelor lor.

Stratul de cultură Dudeşt i este bogat în materiale diverse. Dintre unelte se cuvin a fi amintite topoarele în formă de calapod (fig. 2/1, 2) masive, din rocă vulcanică, de culoare verzuie.

S-au scos Ia iveală numeroase fragmente ceramice (din pastă amestecată cu multă pleavă) făcînd parte din cele trei categorii ceramice : de uz comun, din pastă bună (cu decor incizat) şi ceramică fină de culoare neagră sau cenuşie (cu decorul alcătuit din caneluri înguste, paralele).

Fig. 2. — Unelte de silex şi de piatră descoperite în zona necropolei gunielniţene, 1—5.

www.cimec.ro

30 E U G E N C O M Ş A

Complexul este caracterizat prin unele elemente ornamentale foarte apropiate de cele specifice fazei Vădastra I , din perioada de sfîrşit a acesteia, cînd apar unele motive decorative realizate prin incizie adîncă şi largă ce precede pe acelea specifice fazei Vădastra I I .

Amintim un vas scund, de formă pătrată, cu suprafaţa lustruită şi neornamentat. Din acelaşi strat provine şi o figurină de lut ars.

Complexul de tip Dudeşt i de pe « Grădiştea Ulmilor » datează din faza Cernica a culturii Dudeşti .

Pe lingă fragmentele ceramice de tip Dudeşt i s-au descoperit şi rare cioburi de tip Bolin-tineanu. Din cauza lipsei observaţiilor stratigrafice nu putem da un răspuns clar cu privire la raportul de cronologie relativă dintre cele două complexe. î n funcţie de observaţiile făcute la Vădastra se ştie că faza Vădastra I (strins înrudită cu cultura Dudeşti) şi faza Bolintineanu au fost cel puţin in parte paralele în timp. Pe malul grindului numărul cioburilor de tip Bolin­tineanu în raport cu cele de tip Dudeşti este foarte redus, indiciu că pe locul cercetat ne aflăm în faţa resturilor de aşezare ale oamenilor culturii Dudeşt i şi că probabil în mare parte amestecul este întîmplător, dacă avem în vedere că resturi de locuire efectivă din faza Bolinti­neanu au fost descoperite la circa 150 m spre sud, de punctul descris, pe acelaşi grind. Exis tenţa celor două aşezări deosebite exclude posibilitatea contemporaneităţii lor de pe grind şi în regiunea învecinată.

Stratul de cultură de deasupra avînd circa 1,20 m grosime s-a format în cursul locuirii îndelungate a purtătorilor culturii Gumelniţa. î n 1960 au fost deosebite două niveluri gumel-niţene : cel inferior avea la bază o vatră masivă, iar cel superior — la numai o jumătate de metru pe orizontală — resturile unei locuinţe de suprafaţă. în cursul lucrărilor au fost adu­nate numeroase materiale de tip Gumelniţa, printre care multe unelte de silex, un topor de silex (fig. 2/3), dălt iţe de piatră (fig. 2/3—5) şi foarte multe fragmente ceramice, toate datînd dintr-o fază evoluată a culturii Gumelniţa.

Cele două straturi de cultură au fost deranjate din loc în loc de gropile mormintelor gumel-niţene ulterioare.

î n suprafaţa cercetată în 1964 s-a găsit şi o groapă de formă neregulată. î n pămîntul de umplutură al gropii, alcătuit din sol de culoare cafenie închisă, se aflau mai multe frag­mente ceramice caracteristice, modelate din pastă amestecată cu o mare cantitate de cochilii de melci pisate. î n aceeaşi groapă s-a găsit şi un pumnal mic de bronz, cu lama triunghiulară, simetrică, cu limbă la mîner. Materialele descoperite în groapă corespund în timp aşezării aparţinînd culturii Cernavoda I , care, în tell-ul Boian Β din apropiere, suprapune aşezarea gumelniţeană.

Amintim că într-o altă groapă mică s-au descoperit oasele unui schelet de copil. Oasele micuţe erau aşezate grămăjoară, pe fundul gropii pline cu pămînt negru. Mormîntul da­tează probabil din a doua epocă a fierului, documentată în apropiere, de-a lungul malului de nord al grindului.

Rezultatele săpăturilor de la Boian s-au dovedit a fi deosebit de utile prin aceea că ne-au permis să cunoaştem atît caracteristicile tuturor elementelor fazei Vidra a culturii Boian, şi a unora specifice culturii Gumelniţa, cît şi riturile funerare ale purtătorilor celor două culturi.

www.cimec.ro

C O M P L E X U L N E O L I T I C D E L A G R Ă D I Ş T E A U L M I L O R 3 1

L E C O M P L E X E N É O L I T H I Q U E D E GRĂDIŞTEA U L M I L O R — B O I A N , DÊP. D E IALOMIŢA (1960-1965)

R É S U M É

L a série des dépôts archéologiques se succèdent comme suit dans la zone de l'aggloméra­tion Boïan A : la première couche (inférieure) est une couche de la phase \ r idra ; elle est superpo­sée par des restes isolés d'habitat de la phase de transition à la culture Gumelniţa ; viennent ensuite de rares vestiges du premier âge du fer et puis une couche avec une suite de fosses du second âge du fer. On a trouvé aussi six sépultures de la phase Vidra.

Les fouilles de la nécropole de type Gumelniţa ont continué sur le rivage nord de l'îlot. On constate la présence dans cette zone de deux couches archéologiques. Celle inférieure, oc­cupant seulement une bande étroite de terrain, contient des matériaux spécifiques pour la phase Cernica de la culture Dudeşt i ; la seconde couche, couvrant toute la superficie explorée, comporte deux niveaux avec des matériaux de type Gumelniţa. De nombreuses tombes de type Gumelniţa ont été mises au jour dans cette même zone.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. -Fig. 2. -

www.cimec.ro

R E Z U L T A T E L E SĂPĂTURILOR ARHEOLOGICE DIN AŞEZAREA NEOLITICĂ DE LA IPOTEŞTI,

JUD. OLT (1961)

E U G l i N C O M Ş A

IN ANl'|L 1960 au fost continuate săpăturile de pe locul denumit « L a Conac» 1, care se află lîngă marginea terasei înalte a Oltului, la vest de satul Ipoteşti (jud. Olt) 2 .

Cercetările s-au concentrat în partea de sud a terenului. Cu prilejul lucrărilor s-au completat observaţiile cu privire la succesiunea stratigrafică făcută în campania precedentă în sectorul nordic al complexului.

Sub stratul de sol vegetal se delimitează un strat cu resturi arheologice avînd o grosime medie de 0,80 m. în sectorul sudic cercetat, sînt documentate resturi de locuire din mai multe epoci.

Cele mai noi descoperiri sînt din perioada de sfîrşit a epocii feudale şi sînt reprezentate prin cîteva gropi mari, în formă de pîlnie, săpate şi amenajate anume pentru a servi ca gropi de bucate 3 . Una dintre acestea are dimensiuni apreciabile : 3,25 m adîncime şi fundul gropii neted, cu diametrul de 2 m. Aceste gropi au fost săpate prin stratul de cultură şi au ajuns adînc în pămîntul viu de culoare galbenă. Pămîntul de umplutură al gropilor este de culoare închisă şi conţine în amestecul său diferite materiale arheologice, printre care şi o seamă de cioburi de vase de lut ars, smălţuite, specifice aproximativ secolului al X V I I I - l e a . Tot din umplutură au mai fost date la iveală boabe de cereale carbonizate. în cîteva cazuri s-a observat că gropile de bucate feudale au fost acoperite la gură cu un fel de humă, care după ce se usucă devine impermeabilă şi foarte compactă. Pe terenul cercetat nu s-au descoperit resturi de construcţii feudale.

Sub stratul arabil se întîlnesc din loc în loc gropi de bordeie feudale timpurii din seco­lul al VI-lea e.n. sau fragmente ceramice izolate, fără a se fi format pe întreaga întindere a terenului un strat de cultură propriu-zis. Asupra acestor complexe deosebit de importante se va reveni pe larg cu altă ocazie.

Tot atît de răzleţe sînt şi resturile de locuire din secolele I I I — I V e.n. î n majoritatea cazurilor ele sînt reprezentate prin lentile de dimensiuni reduse, alcătuite din pămînt de culoare

1 Eugen Comsa, Săpături arheologice la Ipoteşti, Materiale, 8, 1962, p. 213-218.

1 La lucrări au participat : Eugen Cumşa de la Insti­tutul de arheologia din Bjcureşti şi Marinei Popcscu.

Săpătura s-a efectuat cu fondurile Muzeului de istorie din Piteşti.

3 Cunoscute încă tn secolul trecut, in sudul ţării, sub denumirea de „siri".

3 - c. î » 7

www.cimec.ro

31 E U G E N C O M Ş A

cenuşie amestecat cu multă cenuşă, puţine fragmente ceramice şi alte diferite obiecte, printre care şi o f ibulă de bronz cu piciorul „întors pe dedesubt".

L a partea superioară a stratului de cultură mai sînt documentate şi slabe urme de locuire de la sfîrşitul celei de a doua epoci a fierului şi din prima epocă a fierului. Din cursul celei din urmă au fost scoase la iveală, mai întîi c î teva fragmente ceramice din castroane, avînd la exterior, dc-a lungul marginii, grupuri de caneluri oblice. Mai tîrziu, s-au găsit şi două fragmente dintr-o toartă supraînălţată, cu buton înalt, care prin formă se aseamănă cu cele descoperite în cuprinsul necropolei de la Ferigile. în funcţie de analogii, complexul amintit de la Ipoteşt i poate fi datat în secolul al V-lta î .e.n.

Pe locul cercetat în anul 1960 este reprezentat în special stratul de cultură din epoca neolit ică.

î n primul rînd se cuvine să semnalăm observaţia că şi în sectorul sudic 4 al aşezării neolitice, resturile de vieţuire sînt relativ reduse, ceea ce permite să presupunem că ne aflăm într-o zonă din marginea aşezării. Prin urmare, partea mai importantă a ei, anume aceea unde se aflau resturile locuinţelor, era mai la vest de locul cercetat şi a fost distrusă în decursul veacurilor de apele Oltului.

î n porţiunea de est a sectorului cercetat s-a observat că la 0,60—0,70 m adîncime se află bulgări de lipitură arsă din pereţii unei locuinţe neolitice arse. Aceste resturi ne-au permis să del imităm două niveluri în cuprinsul stratului neolitic. Cel superior, avînd la bază bucăţile de lipitură arsă amintite este format din pămînt de culoare cafenie închisă, cu numeroase pete mici de lipitură arsă la roşu şi conţine procentual o cantitate mai mare de cioburi. î n adînc, pînă la pămîntul viu, urmează un strat de pămînt de culoare cafenie deschisă (spre galben închis), care corespunde primului nivel. î n cuprinsul lui se găsesc fragmente ceramice mai puţine decît în cel superior. Pămîntul viu este de culoare galbenă, cu numeroase concreţiuni calcaroase. î n diverse puncte de-a lungul şanţurilor săpate s-au făcut sondaje mai adînci, pentru descoperirea unor eventuale morminte neolitice.

Prezenţa bulgărilor de lipitură a constituit un îndemn de a dezveli aceste rămăşiţe, în eventualitatea că ele reprezintă urmele in situ ale unei locuinţe de suprafaţă. î n caseta săpată alături s-au găsit numai bucăţele mărunte de lipitură fărimată. Oricum, existenţa bulgărilor de lipitură observaţi în profil constituie un argument că oamenii din aşezarea cercetată construiau locuinţe de suprafaţă. Pe diverşi bulgări se văd imprimate urme de trunchiuri despicate şi de nuiele sau de trestii, iar pe o bucată de lipitură se observă o parte dintr-un decor simplu trasat cu degetele pe lutul moale. Ţinînd seama de rămăşiţele păstrate, se poate spune că locuinţele din cuprinsul aşezării erau făcute din pari, împletitură de nuiele, lipitură de lut amestecat cu paie şi acoperiş probabil de trestie. Locuinţa din care provin bulgării, a fost distrusă printr-un incendiu puternic ; din cauza temperaturii ridicate bulgării au ajuns să capete culoarea roşie cărămizie şi chiar violetă.

Suprafaţa săpată fiind încă mică şi materialele fiind în cantitate destul de redusă, nu am fost în măsură să deosebim materialele pe niveluri, de aceea, pentru moment, le vom prezenta la un loc.

S-au descoperit diferite categorii de unelte lucrate din silex, piatră şi os.

Procentual uneltele şi aşchiile de silex sînt puţine, majoritatea fiind lucrate din rocă de culoare gălbuie-cafenie, iar cîteva piese sînt de culoare cenuşie, specifică silexului din legiune. Se întîlnesc mai ales lame de diferite lungimi, segmente de lame (avînd în lungul

1 Pentru rezultatele săpăturilor din sectorul nordic, Materiale, 8, 1962. p. 213-218.

www.cimec.ro

R E Z U L T A T E L E S Ă P A T U R I L O R D E L A I P O T E Ş T I 35

marginii o fîşie lustruită). S-a găsit şi un mic depozit de unelte de silex (format din patru lame lungi, făcute din silex gălbui).

Dintre uneltele de piatră amintim o dăltiţă fragmentară din rocă de culoare verzuie şi un topor plat, fragmentar, lucrat din tuf vulcanic de culoare gălbuie.

S-au găsit şi c î teva sule de os, de obicei făcute neglijent, din oase de animale mici. Este de remarcat lipsa aproape totală a uneltelor din corn de cerb. Dealtfel, în întreaga săpă­tură s-au descoperit foarte puţine fragmente din coarne de cerb.

Dintre ocupaţiile practicate de oamenii neolitici din aşezare, avem date referitoare la cultivarea plantelor (lipitură amestecată cu paie, pastă ceramică conţinînd pleavă, segmente de lame folosite la seceri şi rîşniţele lunguieţe şi înguste) şi la creşterea vitelor (oasele sînt în curs de prelucrare).

î n cursul săpăturilor au fost scoase la iveală şi adunate numeroase fragmente ceramice, în funcţie de pastă, tehnică de lucru, forme şi ornamentare pot fi deosebite două categorii: cele mai multe cioburi sînt din faza de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa ; în proporţie mai redusă sînt reprezentate cioburile de tip Vădastra I I .

Cioburile din faza de tranziţie provin din vase modelate mai ales din pastă amestecată cu multă pleavă, unele avînd în compoziţ ie şi bucăţele de calcar pisat mărunt. Dintre forme sînt reprezentate vasele mari cu un fel de prag în jurul marginii, castroanele, vase mai mici piriforme şi strecurătorile. Suprafaţa vaselor din pastă fină era de obicei lustruită.

î n ornamentare se folosea în mod obişnuit excizia. Suprafeţele scobite sînt mari şi în cuprinsul lor sînt cruţate dungi înguste regulate, specifice fazei. Pe castroane şi capace, pe porţiunea lor cilindrică, erau cruţate dungi paralele, legate din loc în loc prin pătrate sau dreptunghiuri mari, de asemenea cruţate. Suprafeţele adîncite erau umplute cu materie albă ; prin aplicarea acesteia rezulta un decor negativ. Vasele descrise, în urma arderii, au dobîndit culoarea neagră, vînătă sau roşcată.

în strînsă legătură cu ceramica excizată la Ipoteşti apare a doua componentă, cea de tip Gumelniţa, al cărei procent a fost în continuă creştere încă de la formarea fazei de tranziţie, în aşezarea cercetată s-au descoperit fragmente de străchini caracteristice prin profil, fragmente de vase ornamentate cu grafit şi mai multe cioburi avînd decorul realizat din ,,paranteze" făcute cu o scoică. într-un caz „parantezele" sînt mici şi imprimate cu grijă.

în cantitate redusă s-au descoperit cioburi de tip Vădastra I I . Ele se deosebesc prin masivitatea lor, prin decorul specific, alcătuit din benzi meandrice sau spiralice, cu marginile crestate şi prin ardere. Şănţuirile adinei erau incrustate cu materie albă. De obicei, ele sînt arse la roşu-cărămiziu. î n săpătură s-au găsit cîteva fragmente de măsuţe numite ,,de cult". Dintr-una provine un căpşor antrojwmorf bilobat, cu git lung, înclinat înainte ; după asj>ect obiectul poate fi atribuit fazei Vădastra I I .

Dintr-o altă măsuţă au făcut parte două fragmente de la un picioruş avînd decorul rea­lizat din linii incizate. Deoarece decorul de pe obiect este deosebit, nu sîntem în măsură să-1 punem în legătură cu unul din cele două aspecte culturale documentate în aşezare.

Dintre figurinele antropomorfe întregi sau fragmentare găsite, amintim partea inferioară a unei figurine feminine de lut ars, de tipul cu piedestal. Picioarele sînt despărţite printr-o linie incizată. Corpul figurinei a fost spart din vechime. într-un alt punct al săpăturii a fost descoperită o figurină feminină fragmentară de tipul celor cu braţele întinse orizontal. Astfel de figurine sînt cunoscute în multe aşezări gumelniţene timpurii din sudul ţării noastre şi din estul R. P. Bulgaria.

www.cimec.ro

36 E U G E N C O M Ş A

In cursul săpăturilor nu s-au descoperit morminte. S-a găsit doar un os uman izolat, în plin strat neolitic, în nivelul superior. Este vorba de un fragment de mandibulă. S-a păs­trat numai partea din faţă cu bărbia proeminentă. Pe loc a rămas un singur incisiv. Mandibula era mică şi gracilă, probabil de femeie. Precum se ştie astfel de mandibule izolate s-au descope­rit adesea în diferite aşezări din epoca neo l i t i că 5 .

î n alegerea locului de aşezare s-a ţinut seama de obiceiul ridicării pe o terasă înaltă, mărgi­nită din trei părţi de pante abrupte. O slabă albiere de teren în porţiunea dintre aşezare şi restul terasei, ne face să presupunem că acolo probabil ar fi fost urmele unui şanţ de delimi­tare săpat de oamenii din epoca neolitică. Albierea menţionată se află la o mică distanţă, spre est de sectorul săpăturilor noastre.

Partea de locuire mai intensă a aşezării a fost distrusă odată cu prăbuşirile masive ale malului înalt , cauzate de apele Oltului.

Locuinţele erau construite la suprafaţa solului, în sistemul de paiantă şi cel puţin unele au fost distruse prin foc.

De la efectuarea săpăturilor de la Ipoteşti şi pînă acum s-au acumulat o serie de date, care permit să interpretăm — observaţii le făcute şi materialele adunate — în felul următor.

Cele două niveluri delimitate prin resturile de lipitură arsă aparţ in: 1) cel inferior perioa­dei de la sfîrşitul fazei de tranziţie, cînd purtătorii ei s-au răspîndit dinspre centrul Munteniei către apus pînă la Olt şi dincolo de acesta · ; materialele care aparţin acestui nivel prezintă un decor excizat specific.

2) Nivelul superior, prin prezenţa fragmentelor de străchini şi a vaselor cu decor format din , .paranteze", are evidente legături cu faza mijlocie a culturii Gumelniţa. Oglindind, probabil, evoluţ ia locală a comunităţilor reprezentate prin materialele din primul nivel. Nu ştim însă în ce moment al evoluţiei , în zona din preajma oraşului Slatina, au început să pre­domine elementele culturii Sălcuţa (vezi aşezarea Strehăreţ) 7 , în raport cu cele gumelniţene.

Probleme mai interesante şi mai complicate ridică materialele de tip Vădastra I I , desco­perite la Ipoteşt i .

Pe teritoriul satului se cunosc pînă acum patru obiective avînd o astfel de ceramică. O aşezare 8 , şi alte două complexe · mai mici (toate trei cunoscute prin cercetări de suprafaţă sau prin sondaje restrînse) sînt caracterizate prin prezenţa exc lus ivă a fragmentelor ceramice de tip Vădastra I I . Ele dovedesc că la începutul evoluţiei acestui aspect (Vădastra I I ) a existat o astfel de locuire efectivă, cel puţin pe malul de est al Oltului, dacă nu şi mai departe spre est. Prezenţa unor cioburi specifice de acelaşi tip, în cadrul complexului de pe locul « L a Conac » arată că şi acolo a fost o locuire foarte slabă de la începutul Vădastrei I I , care însă nu a putut fi legată de un anume strat de pămînt .

Prin urmare, la Ipoteşti şi în împrejurimi, este documentată o locuire de la începutul fazei Vădastra I I , înainte de răspîndirea din spre răsărit şi stabilirea în zonă a comunităţilor fazei de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa. Faptul este oglindit de existenţa în lungul Oltului, în porţiunea cercetată, a unor complexe Vădastra I I izolate şi a altora în

* Este posibil ca ele sâ (ie legate de unele obiceiuri cu caracter magic, păstrate plna de curind de diferite popu­laţii slab dezvoltate.

* De curind, M. Nica a descoperit o aşezare din faza de tranziţie la vest de Olt, tn preajma satului Hotărani.

7 D. Berciu şi M. Butoiu, Cercetări arheologice tn ora­şul Slatina fi tn împrejurimi, Materiale, 7, 1961, p. 139 — 142.

* Aşezarea cu doua straturi dc cultură : unul Vădastra I şi altul aparţinînd culturii Vădastra I I , a fost descope­rită, in cuprinsul satului Ipoteşti, cu prilejul unor cer­cetări dc suprafaţă, dc către Corncliu N. Matecscu.

' Unul din apropiere, dc lingă izvorul de la nord dc locul · La Conac » şi altul cercetat dc noi prin sondajele din 1959, Materiale, β, 1962, p. 217.

www.cimec.ro

R E Z U L T A T E L E S Ă P A T U R I L O R D E L A I P O T E Ş T I 37

care s-au descoperit numai resturi din faza de tranziţie (atestată atît prin cioburi cu decor şi printr-o figurină antropomorfă caracteristice) 1 0.

Credem totuşi că se poate admite un contact direct între comunităţ i le de la sfîrşitul fazei de tranziţie cu altele dc la sfîrşitul evoluţiei culturii Vădastra In acest sens trebuie să ţinem seama de fragmentele ceramice găsite la un loc, la I p o t e ş t i 1 1 şi la Slatina , 2 . Subliniem că materialele Vădastra tîrzii din cele două complexe au un decor aproape identic, indicînd apartenenţa lor aceleiaşi faze. Definirea ei în raport cu celelalte faze ale culturii Vădastra ur­mează să se facă prin cercetările viitoare.

Faptul că o mare parte din întinderea aşezării şi anume porţiunea mai importantă a fost distrusă, precum şi suprafaţa redusă a săpăturilor noastre, îngreuiază interpretarea istorică mai aprofundată a obiectivului.

Pentru rezolvarea problemelor mai complicate va fi nevoie de extinderea în suprafaţă a săpăturilor şi éfectuarca unor cercetări de suprafaţă în regiunea înconjurătoare pentru cunoaş­terea unor complexe mai bine păstrate, din diferite perioade ale epocii neolitice.

L E S RÉSULTATS D E S F O U I L L E S A R C H É O L O G I Q U E S D E L'ÉTABLISSEMENT N É O L I T H I Q U E D'IPOTEŞTI, DÉP. D O L T (1961)

RÉSUMÉ

Les fouilles d'Ipoteşti (dép. d'Olt) ont continué en 1960 au lieu-dit « L a Conac». On a mis au jour des fosses à provisions du X V I I I e siècle, plusieurs fonds de cabane du

V I e siècle de n.è., des vestiges d'un habitat des I I I e — I V e s ièclesj le n.è., ainsi que des deux âges du fer. Dans la couche néolithique sont dél imités deux~nîveaux : le niveau inférieur appartenant à la phase de transition de la culture de Boïan à la culture de Gumelniţa et le niveau supérieur daté de la phase moyenne de la culture Gumelniţa. De plus, on a trouvé aussi quelques rares fragments céramiques de type Vădastra I I .

1 0 Eugen Comşa, CUeva descoperiri arheologice din p. 11 (nr. 19). sud-vestul raionului Slatina. Centrul dc istorie, filologie 1 1 Idem, Materiale, 8, 1962, p. 216, fig. 3. 4, 6. şi etnografie, Craiova, 1968, p. 6 (nr. 6); p. 7 (nr. 7); " D. Berciu şi M. Butoiu, op. cit.. p. 140, fig. 1. 12.

www.cimec.ro

STUDIUL RESTURILOR DE FAUNĂ DIN AŞEZAREA NEOLITICĂ DE LA R A D O V A N U ,

JUD. ILFOV

O L G A X l i C R A S O V

SĂ P Ă T U R I L E executate in anul 1960 dc către Eugen Comşa în aşezarea neolitică de la Radovanu, aparţinînd fazei de tranziţie au scos la iveală resturi de faună deosebit de bogate,dacă luăm în consideraţie suprafaţa săpată, care este relativ mică. E le se cifrează

la circa 860 piese osoase, dintre care numai 542 au putut fi determinate, restul fiind aşchii osoase sau fragmente mici, neprezcntînd caractere morfologice semnificative care să permită precizarea apartenenţei lor specifice. Caracterul extrem dc fragmentar al materialului atestă că $întem în prezenţa unor „resturi menajere".

în tabelul I dăm componenţa specifică a materialului cercetat.

τ Λ n iu.vi. ι MKIU fiprclllor Idmtlflralr

Nrvrrlrbmu

Vrrlrbrala

Mollusca

l'iscrs

A ves Mammalia

I.amcllihrancli Gasteropoda

Trlrostti Gruiformes j J.agomorpha

Carnivora

A rtiodactyla

Primates

iala l 'tiio sf*. Utclix sp. \Cepea riiitlohmit nsis Pfcifer

{Cypriniis carpin !.. Siliiriis alunis 1.. Megalornis grits !.. I.epMS cumpăt tis !..

i Vulpes vnlpes I.. Caniş familiarii !.. /•Wis silvestris Schrclt. Mustela putorius L . Sus scrofa ftrus I-. Sus scrofa domesticiţi L. Cervus claplius L . Caprcolus caprenlus I-. Oris aries !.. Capra liiicus !.. lios taunts !.. Homo sapiens !..

Din materialul osos determinat, marca majoritate (464 piese) aparţin mamiferelor. Dc altfel aproape tot materialul indeterminabil aparţine acestui grup.

Cea mai mare parte a materialului care nu se referă la mamifere, este compus din cochilii de Unio (scoica de rîu), reprezentată prin circa 60 de fragmente sau cochilii întregi. Abunelcnţa acestui material ne arată că acest molusc era întrebuinţat în al imentaţia populaţiei din aşezarea

www.cimec.ro

40 O L G A NECRASOV

TABELUL

Repartiţia şl freevenfa (In fragmente şl Indivizi) a mamiferelor

Nivelul I Nivelul II (0- 20 cm) (20-120 cm)

Fragm. % ! Indiv. 0 , O

Fragm. ί O :

Indiv. %

! . 2,46 2 6,90 18 10,52 3 9.09 — — — 3 1,75 2 6,06

2 1,23 2 6.90 9 5.26 3 9.09 Ι — - - 1 0.58 1 3,03

Ζ 8 4,67 2 6,06 47 29,01 7 24,14 22 12,86 5 15.15

4 2,46 1 3,45 II 6.43 3 9,09 1 0,61 1 3,45 1 0,58 1 3,03

79 48,76 11 37,93 80 46,78 9 27,27 25 15,47 5 17,24 18 10,52 4 12,22

162 100 29 100 171 100 33 100

153 91.44 25 86,21 123 75.44 21 63,64 9 5,56 4 13,79 42 24,56 12 36,36

Lepus europaeus L . Vulpes vulpes L . Caniş familiaris L . Felis sylvestris Schreb. Must fia pulorius L .

, Sus scrofa ferus L . Sus scrofa domesticus !.. Cervus elaphus L . Capreolus caprcolus L . Bos taurus L . Ovicaprine (Ovis -f Capra)

T o t a l

Mamifere domestice Mamifere sălbatice

neolitică de la Radovanu. Un fragment de cochilie, găsit în nivelul I de la locuinţa mare, pre­zintă marginea crestată intenţionat de om, în mod regulat, în chip de festoane, putînd să fi servit pentru imprimarea ceramicii sau în alte scopuri ornamentale (fig. 1/1).

Peştii sînt reprezentaţi prin 9 vertebre aparţinînd somnului (Silurus glanis) şi crapului (Cyprinus carpio). E le reprezintă resturile a cel puţin cinci exemplare aparţinînd primei specii, precum şi unui exemplar aparţinînd celei de a doua specii. Studiul detaliat al vertebratelor ne arată că .sîntem, în prezenţa unor exemplare de somn de talie marc şi foarte marc, de vîrstă variind între 7 şi 14 ani, exemplarul de crap atingînd v î i s ta de circa 9 ani.

Cele două piese osoase de pasăre sînt : un fragment dc metatarso-tarsian aparţinînd, cu marc probabilitate, unui cocostîrc (Megalornis grus) şi un humerus, de apartenenţă specifică neclară.

Prezenţa resturilor unor exemplare atît de mari de somn şi dc crap precum şi a unor resturi de cocostîrc, presupune existenţa unei importante reţele hidrografice în vecinătatea aşezării.

După cum am văzut , resturile de mamifere constituie majoritatea materialului provenit din aşezarea de la Radovanu. Ele sînt reprezentate prin speciile obişnuit întîlnite în staţiunile noastre neolitice. Ne surprinde însă lipsa resturilor dc castor (de obicei prezent în aşezările neolitice situate în preajma bazinelor hidrografice), precum şi lipsa calului (dc cbicei prezent — cu toate că rar — în neoliticul din ţara noastră). Dc asemenea remarcăm lipsa marilor bovidee sălbatice. In această ordine de idei trebuie subliniat că lipsa speciilor amintite s-ar putea datora faptului că materialul provine dintr-o porţiune mică a aşezării .Semnalăm dc asemenea, prezenţa în nivelul I V a unui metacarpian III sting, de om, ceea ce ar putea indica existenţa prin apropiere, a unor morminte.

Pentru mamifere dăm în tabelul I I frecvenţa absqlută şi procentuală a pieselor precum şi a indivizilor studiaţi pentru întreaga suprafaţă cercetată cît şi pentru cele patru niveluri respective. Trebuie să subliniem însă că repartiţia numerică a materialului este foarte inegală pentru acestea din urmă, nivelurile I I I şi I V (unde săpăturile nu au ajuns decît pe o parte

www.cimec.ro

S T U D I U L R E S T U R I L O R DE FAUNA DE L A RADOVANU 4 1

7/ Mentlflrate In aşezarea neoIltle& ie la Radovanu

Nivelul I I I Nivelul IV Total (120- 140 cm) (140- 160 cin) (I 1 H + II I I IV)

Fragm °„ Indiv. O /(>

Fragm. 0' Ό Indiv. O Fragm. Indiv.

12 31.05 4 22,22 4 5,41 1 5,88 38 8,18 10 10,31 ·> _ — - _ _ _ 3 0,64 2 2,06 u- — _ _ i 1,35 1 5,88 12 2,58 6 6,19 vj _ _ — — - — 1 0,21 1 1,03 , é . ι 175 1 5.56 — — — _ 1 0,21 1 1.03 iS . ι 1.75 1 5.56 — — — — 9 1.93 3 3.09 * 9 15.79 3 16,67 7 9,46 3 17,65 85 18,31 18 18.56 ÛS 2 3.51 1 5,56 5 1,76 2 11,76 22 4.74 7 7,22 » — _ — _ — -- 2 0,43 2 2,06 «o*. 24 42.11 5 27,78 41 55,41 6 35,29 224 48,27 31 31,96

β 14.04 3 16,67 16 31,62 4 23,53 67 14,43 16 16,49

57 100 18 100 74 100 17 100 464 100 97 100

41 71.93 11 61.11 65 87,84 14 82,35 388 83,62 71 73,20 16 28.07 7 38,89 9 12,16 3 17,65 76 16,38 26 26.80

din suprafaţa cercetată) fiind reprezentate prin mult mai puţine piese decît nivelurile I şi I I . Această constatare ne obligă să privim cu toată rezerva rezultatele referitoare la repartiţia pe niveluri a materialului studiat.

Analiza cifrelor înscrise în acest tabel, precum şi studiul morfologic şi biométrie al mate­rialului osos ne indică următoarele :

1) Resturile animalelor domestice predomină numeric asupra celor sălbatice, atît pe întreaga suprafaţă cercetată cit şi în cele patru niveluri ale sale. Trebuie însă remarcat faptul că această predominanţă este mai accentuată în nivelurile I şi I V , decît în nivelurile I I şi I I I . Deosebit dc interesant este faptul că o bună parte din resturile animalelor domestice (circa 40%) aparţin unor exemplare nemature (fig. 1/5).

2) Bovinele constituie grupa cea mai frecvent întîlnită, reprezentată prin forme dc talie relativ mare şi mijlocie. Predominanţa numerică a bovinclcr rămîne variabilă în toate nivelurile aşezării (fig. 1/5, 6).

3) Locul al doilea (în materialul întreg) este ocupat de porc (fig. 1/4) urmat însă îndeaproape de ovicarpine (fig. 1/2). Analiza repartiţiei acestor două grupe, pe nivelurile arătate, ne prezintă însă un procent mai ridicat de ovicaprine decît dc porcine pentru nivelul I V , egalizarea ambelor procente în nivelul I I I , o mică depăşire a procentului de porcine în nivelul I I şi o creştere apre­ciabilă a sa în nivelul I , în comparaţie cu acela al ovicaprinclor.

4) Grupa ovicaprinelor este reprezentată prin genul Ovis şi genul Capra, greu de separat din cauza lipsei unor caractere diferenţiale pentru multe părţi din scheletele lor. Trebuie să subliniem însă că, pe baza identificării unor părţi osoase a căror diferenţiere generică este posibilă, putem conchide asupra prezenţei ambelor forme (fig. 1/2). Absenţa din materialul nostru de studiu a coarnelor aparţinînd genului Ovis nu ne permite să precizăm cărui tip au aparţinut oile neolitice de la Radovanu. î n ceea ce priveşte genul Capra, studiul fragmen­telor de coarne găsite ne permite să stabilim că unii din reprezentaţii săi au aparţinut tipului aegagrus.

5) Resturile cîinelui (fig. 1/3) sînt relativ rar întîlnite în materialul de la Radovanu. Majoritatea aparţine unei forme de talie mică, Caniş familiaris palustris Rut. î n nivelul I

www.cimec.ro

Vig. 1. — 1, Unio sp, o scoică întreagă şi un fragment crestat în formă de festoane ; 2, Ovicaprine, un axis de oaie şi un axis de capră ; 3, Caniş familiaris. 2 mandibule fragmentare ; 4, Sus scrofa domesticus şi Sus scrofaferus, un frag­ment dc mandibulă aparţinînd primului şi un fragment de maxilar superior aparţinînd celui dc-al doilea; 5, Bos taurus, metapodalc aparţinînd unor exemplare nemature ; 6, Bos taurus, metapodale aparţinînd unor indivizi maturi.

www.cimec.ro

Fig. 2. — Cervus elaphus : 1, astragal, falanga I. falanga I I I ; 2, fragment dc corn aparţinînd tiuui exemplar I.'it π η ; 3, fragment de maxilar superior ; 4, fragment de humerus.

www.cimec.ro

O L G A N E C R A S O V

însă am identificat o mandibulă care ar putea să fie atribuită varietăţii Caniş familiaris inter­medins Woldrich.

6) Analizînd frecvenţa animalelor sălbatice şi luînd în consideraţie materialul întreg, constatăm că iepurele este acela care se întîlneşte aici cel mai frecvent (10,31 % din totalul de mamifere). Cerbul vine în al doilea loc, urmînd apoi, cu procente foarte mici, mistreţul, vulpea, căprioara, dihorul şi pisica sălbatică. Procentul relativ mare de iepuri nu ne poate sur­prinde, dată fiind larga răspîndire geografică a acestei specii, dar prezenţa cerbului (a cărui existenţă este legată astăzi de pădurile carpatine) într-un procent total de 7,22%, ne obligă să ne gîndim la o altă repartiţie geografică a acestei specii in neolitic în comparaţie cu cea actuală, şi la o mare abundenţă de păduri în regiunea respectivă. Şi aici este locul să accen­tuăm că cerbul nu este reprezentat numai prin resturi de coarne (care ar putea proveni dintr-un schimb cu triburile locuind în regiunile muntoase), dar prin resturi de schelet destul de nume­roase (falange, oase lungi, vertebre, dentiţie), ceea ce indică vînarea pe loc a animalului respectiv (fig. 2/1—4).

Luînd în consideraţie variabilitatea cifrelor pe nivele, trebuie să subliniem că resturile cerbului depăşesc pe acelea ale iepurelui în nivelul I V , le egalează în nivelul I I , dar sînt nume­ric mult inferioare acestuia în nivelele I I I şi I .

C O N C L U Z I I

Studiul resturilor de faună de la Radovanu ne arată că locuitorii neolitici din această aşezare practicau intens creşterea animalelor, în primul rînd a bovinelor şi în al doilea rînd a porcinelor şi ovicaprinelor. într-o măsură mai mică ei practicau vînarea, în primul rînd a ie­purilor şi a cerbilor, precum şi a altui vînat ocazional, propriu regiunii. S-au îndeletnicit şi cu pescuitul precum şi cu culesul scoicilor de rîu care completau regimul lor alimentar.

Făcînd toate rezervele la inegalitatea numerică a repartiţiei pe nivele a materialului osos, putem arăta că importanţa vînătorii pare să fi fost în general mai mare în perioadele de locuire corespunzătoare nivelelor I I I şi I I decît nivelelor I şi I V . De asemenea, importanţa relativă a creşterii porcinelor pare a fi crescut aproape continuu faţă de aceea a ovicaprinelor, mergînd de la nivelul I V spre nivelul I .

É T U D E C O N C E R N A N T L E S R E S T E S F A U N I Q U E S D E L'ÉTABLISSEMENT N É O L I T H I Q U E D E R A D O V A N U , DÉP. D ' I L F O V

RÉSUMÉ

Les restes fauniques de l'établissement néolithique de Radovanu (phase de transition) découvertes pendant les fouilles archéologiques de 1960, remontent à un nombre de 860 pièces osseuses, parmi lesquelles on a pu déterminer 542, le reste étant des éclats et de petits fragments indéterminables.

L'étude concernant ce matériel présente les restes appartenant à des différentes espèces selon le I e r tableau. L a fréquence des restes appartenant aux mammifères est inscrite dans le second tableau.

Les conc lusions nous montrent l'importance de l'élevage des animaux domestiques, sur­tout des bovines, et dans une moindre mesure des porcines et ovicapres dans le rôle économique

www.cimec.ro

S T U D I U L R E S T U R I L O R D E F A U N A D E L A R A D O V A N U

des tribus de l'établissement néolithique de Radovanu. L a chasse détient un rôle secondaire. On suppose que le gibier préféré était le lapin ensuite le cerf, dont les restes qui nous sont parvenus atteignent un pourcentage inattendu (7,22%). On doit admettre que le cerf était très répandu à l'époque néolithique. Les autres animaux sauvages, dont les restes viennent d'être découverts dans l'établissement de Radovanu sont le sanglier, le chevreuil, le renard, le putois et le lynx. Ces animaux ont formé probablement l'objet de la chasse, plus ou moins occasionelle. Un certain intérêt présentent les restes (vertèbres) de silure, carpe, attestant la préoccupation des individus de l'époque néolithique pour la pêche. Ils auraient dû utiliser dans l'alimentation la moule, vu le grand nombre de coquillages appartenant à l'espèce U N I O .

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Unto sp., coquille et fragment dc coquille taillé en festons ; 2. ovicapres, axis dc brebis et dc chèvre ; caniş familiar is, deux.mandibules fragmentaires; 4, Sus scrofa domesticus et sus scrofa férus, mandibule fragmentaire appartenant au premier et un fragment dj mandibule supérieure appartenant au second type 5, Bos taurus, métapodales appartenant à des individus jeunes ; 6. Bos taurus, métapodales appartenant à des individus adultes.

Fig. 2. — Cervus elaphus : 1. astragale, phalange I . phalange I I I ; 2, fragment dc corne appartenant à un individu vieux ; 3, fragment d'un maxillaire supérieur, 4, fragment dc humerus.

www.cimec.ro

REZULTATELE SONDAJELOR DIN COMPLEXUL NEOLITIC DE LA OARTA

DE SUS, JUD. MARAMUREŞ (1970)

E U G E N C O M Ş A şi K A R O L KACS< )

A

IN TOAMNA anului 1970 1 au fost efectuate sondaje noi pe teritoriul satului Oarţa de Sus (jud. Maramureş). Lucrările s-au desfăşurat pe dealul numit «Măgura» (fig. 1), aflat lingă marginea de Ves1 a loca l i tă ţ i i 2 . Dealul este mărginit din trei părţi de pante abrupte,

iar accesul pe platforma de culme a dealului se face cu multă uşurinţă dinspre vest. Dealul « Măgura » a fost ales în vechime drept loc de aşezare datorită poziţiei sale avantajoase pentru apărare.

Cu prilejul lucrărilor agricole, pe platforma dealului, plugul a scos la iveală diferite frag­mente ceramice străvechi răspîndite în chip inegal la suprafaţa terenului, indicînd pe de o parte

1 La săpăturile din 1970au luat parte: Kugcn Cuinşa, 1 Aşezarea a fost descoperită de Karol Kacso, care de la Institutul dc arheologic din Bucureşti şi Karol a efectuat primele sondaje in 1969. Kacso de la Muzeul de istorie din Baia Marc.

www.cimec.ro

48 E U G E N C O M Ş A şi K A R O L K A C S Ô

faptul că unele materiale au lunecat pe pantă şi pe de altă parte că locuirea a fost mai intensă pe anumite porţiuni de teren.

Cercetarea platformei a dus şi la observarea, la circa 60 m spre vest de marginea estică a crestei, pe pantă, a unei slabe albieri transversale (orientată aproximativ nord-sud) a tere­nului, largă de circa 3 m, care ar putea reprezenta urma unui eventual şanţ de apărare al aşezării din vechime.

L a suprafaţa solului s-au găsit două categorii de fragmente ceramice : a. Majoritatea cioburilor sînt de dimensiuni mici, corodate, printre care se aflau şi c î teva

fragmente din vase caracteristice culturii Tiszapolgâr. Astfel de materiale s-au descoperit pe toată întinderea părţii superioare a platformei arătind că aşezarea a aparţinut purtătorilor acestei culturi.

b. î n partea de sud-est a platformei, la suprafaţă s-au găsit cîteva cioburi specifice cul­turii geto-dacice.

î n funcţie de rezultatele cercetării noastre de teren şi de observaţiile făcute în campania de săpături precedentă, în septembrie 1970, lucrările noastre s-au desfăşurat în două sectoare :

I . în partea de nord-vest pentru studierea urmelor aşezării purtătorilor culturii Tisza­polgâr şi a complexului de tip Coţofeni descoperit în 1969.

I I . î n porţiunea de sud-est a platformei pentru a se şti dacă cioburile geto-dacice repre­zintă sau nu urme efective de lecuire geto-dacice pe acel loc sau sînt numai materiale izolate ajunse întîmplător acolo.

I . î n zona dc nord-vest, între cele două şanţuri săpate în 1969, s-a trasat un al treilea şanţ (de 11 χ 1,5 m).

Succesiunea stratigrafică este foarte simplă : — stînca se află la adîncime mică (la capătul de est al şanţului stînca apare la 0,34 m

adîncime, iar la circa 2,5 m distanţă spre vest, mai jos pe pantă stratul de pămînt depus atinge 0,60 m grosime). Roca din care este format dealul este un şist de culoare cenuşie-verzuie. L a suprafaţa lui străveche se sfarmă în bucăţele, din cauza acţiunii îndelungate a factorilor atmo­sferici ;

— direct pe stîncă, acoperindu-i neregularităţile, s-a depus un strat subţire de pămînt viu, un fel de humă clisoasă, de culoare verzuie, amestecată cu pietricele şi concreţiuni feru-gincase, cafenii ;

— stratul următor, conţinînd materiale arheologice aparţinînd culturii Tiszapolgâr, este dc culoare cenuşie, compact şi are între 0,15—0,30 m grosime. Se cuvine remarcat faptul că materialele arheologice sînt masate la baza acestui strat. Cioburi şi unelte, mult mai rare, se găsesc şi în restul stratului. Majoritatea fragmentelor ceramice erau concentrate în treimea estică a şanţului ;

— solul arabil are grosimea variabilă (între 0,10 şi 0,20 m), este de culoare cafenie închisă şi conţine rare cioburi de tip Tiszapolgâr scoase de plug din stratul de cultură.

Prin sondajele realizate s-au făcut unele observaţii interesante şi s-au scos la iveală diverse categorii de materiale arheologice.

Datele referitoare la stratul cu materiale de tip Tiszapolgâr sînt următoarele : — în cuprinsul suprafeţei săpate în 1970 nu s-au găsit resturi de vatră sau de locuinţă,

care să poată fi atribuite acestei culturi. De asemenea, lipseau cu totul — probabil datorită acidităţii accentuate a solului — orice resturi de oase şi dinţi de animale ;

— sînt reprezentate trei categorii de unelte : 1) de silex, 2) de obsidiană şi 3) de piatră.

www.cimec.ro

S O N D A J E L E D E L A O A R Ţ A D E S U S 49

1) Prima categorie de unelte este documentată printr-un număr mic de piese de silex (cîteva dc silex cenuşiu alburiu), printre care unele găsite în săpătură, iar altele la suprafaţa solului. Sînt dc amintit rare lame şi aşchii.

2) Piesele de obsidiană sînt mai numeroase. Semnalăm cîteva nuclee fragmentare şi mai ales lamele microlite.

3) S-au descoperit cîteva unelte de piatră şi anume mai multe topoare neperforate, un fragment de topor perforat şi c î teva bucăţi de rîşniţc sparte.

După cum am arătat, majoritatea fragmentelor ceramice sînt corodate. Dacă la aceasta mai adăugăm .şi constatarea că de obicei ceramica culturii Tiszapolgâr este puţin ornamentată, ne va fi uşor să înţelegem de ce aproape toate cioburile dc acest tip descoperite la Oarţa de Sus, sînt neornamentate. Singurele ornamente sînt cele reprezentate de proeminenţe, mai mici sau mai mari, cu vîrful arcuit sau mai ţuguiat. în plus, amintim şi un fragment din piciorul unui vas, cu ferestruici rotunde specifice culturii.

î n prezent acest complex este important prin aceea câ este singura aşezare dc tip Tisza­polgâr cercetată în jud. Maramureş. Dealtfel, precizăm că pînă acum, pe întinsul judeţului nu se cunosc alte aşezări similare.

Fig. 2. — Oarţa de Sus. Fragmente ceramice de tip Coţofeni din groapa liordeiului.

4 - c. 7«7

www.cimec.ro

50 E U G E N C O M Ş A şi K A R O L K A C S Ô

Faptul că resturile de locuire se află pe « Măgura » de la Oarţa de Sus, la capătul unei văi laterale, constituie un indiciu că de fapt locuirea purtătorilor culturii amintite a fost mai intensă în zonă, dar că — datorită cercetărilor restrînse de pînă acum — aşezările lor situate probabil în preajma Someşului, nu au fost încă descoperite.

Fi«. 3 — Oarţa do Sus. Fragmente ceramice de ti]) Coţofeni din groapa liordciulur.

Prezenţa unei serii de nuclee şi unelte dc obsidiană ne arată că membrii comunităţi i aveau legături strînse cu alte comunităţi apropiate şi înrudite, de la care primeau, pe calea schimburilor nuclee de obsidiană (originară probabil din zona Tokay) pe care le prelucrau în cuprinsul aşezării de pe « Măgura ».

î n privinţa unei datări mai precise a complexului, în cadrul perioadei de evoluţie a culturii Tiszapolgâr nu ne putem pronunţa ncavînd suficiente elemente de comparaţie.

Aşezarea cercetată constituie un punct în plus din partea de est a arealului culturii Tisza­polgâr de pe teritoriul ţării noastre. Sărăcia materialelor de acest tip descoperite la Oarţa de Sus nu ne permite să ajungem la concluzii mai ample.

î n cuprinsul şanţului I I I la care nc-am referit nu s-a găsit nici un ciob de tip Coţofeni

î n schimb, numeroase cioburi de acest fel s-au descoperit cu prilejul cercetării porţiunii din şanţul în care în 1969 s-a observat o groapă de bordei aparţinînd culturii Coţofeni. în dreptul acelui loc s-au trasat două casete pentru a se cerceta în întregime groapa bordeiului. Forma gropii a fost ovală, aproape rotundă. Malurile erau albiate si fundul gropii se afla la

www.cimec.ro

S O N D A J E L E D E L A O A R Ţ A D E S U S 5 1

adîrcimea maximă de 0,60 m, tăind şi deranjînd stratul cu materiale de tip Tiszapolgâr. î n pă­mîntul de umplutură (de culoare neagră) al gropii bordeiului s-au descoperit numai cioburi de tip Coţofeni (fig. 2 şi 3). Decorul principal este format din linii incizate, ,,în căpriori" sau din benzi înguste, de cîte două linii incizate, cu suprafaţa haşurată neregulat. Subliniem că printre cioburile adunate de noi am observat numai unul cu decor format din „boabe de linte". Lipsesc cu desăvîrşire cele cu decor format în linii compuse din înţepături succesive. Aceasta înseamnă că — după cercetarea preliminară a materialelor — locuinţa (complex închis) datează dintr-o perioadă destul de veche în evoluţia culturii Coţofeni, respectiv din faza în cadrul căreia comunităţi le acestei culturi au început să se stabilească în zona de nord a Transilvaniei, venind dinspre centrul provinciei.

Ţinînd seama de urmele de tip Coţofeni descoperite rezultă că locuirea de pe « Măgura » a purtătorilor culturii a fost restrînsă ca spaţiu şi scurtă ca durată. Ne bizuim pe faptul că în afară de groapa bordeiului cercetat, pe întinderea platformei dealului, nu au mai fost descope­rite alte resturi de vieţuire de tip Coţofeni.

I I . Pentru lămurirea problemelor legate dc prezenţa celor cîteva cioburi geto-dacice s-a făcut un sondaj în partea mai înaltă, de nord-est a platformei dealului. Cu acel prilej s-a constatat că şi acolo există un strat de cultură subţire şi sărac în materiale, din care s-au scos puţine cioburi, tot de tip Tiszapolgâr, dar nici un ciob geto-dacic. Astfel s-a ajuns la concluzia că fragmentele ceramice din vasele geto-dacice, de culoare cenuşie, lucrate la roată, datînd din secolele I I — I î .e.n. erau cu totul izolate.

Rezultatele sondajelor dc la Oarţa de Sus contribuie Ia îmbogăţirea hărţii arheologice a judeţului Maramureş şi la lămurirea unor probleme importante privind istoria unor comuni­tăţi care au aparţinut culturilor Tiszapolgâr şi Coţofeni.

LES RÉSULTATS D E S S O N D A G E S D A N S L E C O M P L E X E NÉOLITHIQUE D E O A R Ţ A D E SUS, DÉP. D E M A R A M U R E Ş (1970)

RÉSUMÉ

Plusieurs sondages ont été effectués en 1970 sur la colline «Măgura », qui se dresse aux environs du village Oarţa de Sus (dép. de Maramureş). Le plateau de cette colline a livré les vestiges d'un habitat de la culture Tiszapolgâr. On y a récolté des outils en silex, en obsidienne et en pierre. Un motif composé de protubérances orne les tessons. A mentionner aussi un frag­ment provenant du support d'un vase (percé à jour).

L'éxploration d'une fosse de la hutte appartenant à la culture Coţofeni a rapporté quantité de tessons ornés d'incisions chevronnées et d'étroites bandes à hachures.

Enfin, quelques tessons géto-daces ont été trouvés à la surface du sol ; ce sont des décou­vertes isolées, datées des I I e — I e r siècles av. n. è.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Măgura, Oarţa dc Sus. Fig. 2. — Oarţa dc Sus. Fragments céramiques de type Coţofeni trouvés dans la fosse dc la hutte. Fig. 3. — Oarţa de Sus. Fragments céramiques de type Coţofeni trouvés dans la fosse dc la hutte.

www.cimec.ro

C E T A T E A TRACO-GETICĂ DE LA ARSURA, JUD. VASLUI (1964)

S I L V I A T E O D O R

A

IN A N U L 1964, Institutul dc istorie şi arheologie din Iaşi, în colaborare cu Muzeul din Huşi, au efectuat un sondaj de control în cetatea numită « Mogoşeşti », s ituată pc teritoriul corn. Arsura din jud. Vaslui. Cetatea se întinde pe o suprafaţă de circa 25 ha în cuprinsul unui promontoriu mărginit

pe trei părţi de pante line, iar în rest de pante foarte abrupte. Deoarece, pe cea mai mare parte a cetăţii este plantată pădure şi viţă de vie, cercetarea acestui important obiectiv a fost destul de dificilă.

Cetatea de formă aproximativ ovală este marcată spre sud-est de două valuri cu şanţuri adiacente, care au avut ca scop apărarea ei în părţile unde panta era mai lină şi deci mai accesibilă.

Sondajul a avut ca scop datarea cetăţii şi a celor două valuri. Primul val, cel interior, în prezent aplatisat aproape în întregime, este construit simplu din pămînt, avînd o înălţime maximă de 1 — 1,10 m. Şanţul adiacent, al cărui profil este în formă de pîlnie, are adîncimea de 2—2,50 m, adîncime care se pierde în porţiunile unde panta se continuă mult în exterior.

L a distanţa de 250 m de primul val, se află un al doilea, la fel de aplatisat, cu ambele extremităţi unite de primul val, aşa încît el închide o a doua incintă. Secţiunea noastră a tăiat pc direcţie perpendiculară valul, ea prelungindu-sc în interiorul incintei precum şi în afara ei. O a doua secţiune s-a efectuat între cele două valuri, paralelă cu secţiunea întîia.

Structura actuală a celui de al doilea val constă dintr-un zid de piatră de rîu cu dimen­siuni de 0,20 χ 0,30 χ 0,15 m legat cu pămînt şi bîrne de lemn, zid ce constituie un miez lat dc 2,50 m peste care se înălţa valul de pămînt ridicat mai mult spre interiorul cetăţii , astfel încît zidul de piatră să constituie baza porţiunii sale din interior. Peste val se afla o construcţie superioară, mai subţire, care s-a prăbuşit în exteriorul valului sub forma unei aglomerări de arsură, cărbuni proveniţi d e l à bîrnele destul de groase şi bucăţi de chirpic consistente de culoare roşie asemănătoare unor cărămizi arse pînă la zgurificare.

După cîteva bucăţi de colţuri cu trei sau patru feţe plane, netezite, care se aflau ameste­cate prin arsură se poate presupune că acestea au avut o formă paralelipipedică. Tot acest amestec, forma un strat gros de circa 0,50 m, avînd o poziţie înclinată în profil, ca şi cum ar fi căzut de sus. Din acest motiv, ne şi permitem să afirmăm că el provine de la un zid care se ridica deasupra valului (fig. 1).

www.cimec.ro

54 S I L V I A T E O D O R

Din cauza deselor răscoliri de plug, valul I I este mult aplatisat, iar resturile de arsură şi chirpic, apar la suprafaţa solului mărginind toată întinderea valului, mai ales în exterior. Dacă acest amestec de arsură, dc culoare cărămizie, nu s-ar întinde pe o porţiune destul de mare de-a lungul valului, am putea presupune că numai în locul unde am secţionat, ar fi fost ame­najată o construcţie deosebită.

Secţiunea care a tăiat valul exterior şi în parte porţiunea dintre cele două valuri, ne-a dat posibilitatea să recoltăm un material arheologic destul dc interesant, constînd mai ales din ceramică şi cîteva obiecte.

î n ceea ce priveşte ceramica, din punct de vedere al pastei şi a tehnicii de lucru s-au deo­sebit două aspecte. Primul îl formează ceramica grosieră din pastă amestecată cu cioburi pisate din care s-au modelat vase cu pereţii aproape verticali, de dimensiuni relativ mari (2/1—5). Mai puţin sînt reprezentate străchinile cu buza dreaptă, verticală sau răsfrîntă şi căni cu sau fără toartă. Decorul vaselor din această categorie ceramică, se rezumă în general, la brîul alveo-lat sau crestat, întrerupt cu butoni simpli, conici, cilindrici sau alveolaţi, dispuşi simetric pe umărul vasului. Această grupă ceramică are analogii pe un spaţiu foarte întins în aşezările din perioada de trecere de la Hallstatt la Latène, precum şi în aşezările din secolele I I I şi I I î .e .n. , atît cele din Moldova cît şi cele din regiunile învecinate

Cealaltă categorie ceramică este formată din fragmente de vase bastarnice, din pastă neagră cu lustrul la exterior şi buze faţetate (fig. 4/6, 7) cu analogii în aşezările din secolele I I I şi I I î .e .n. , din centrul şi nordul Moldovei 2 , în aşezările Przeworsk din Polonia 3 şi cultura Poieneşti — I.ukaftevka I I (R.S .S . Moldovenească) 4 .

Alături de aceste categorii ceramice.se aflau cîteva fragmente de amfore greceşti, probabil de Rhodos sau Chios (fig. 4/5), precum şi 3 —4 fragmente de pastă cenuşie, din vase lucrate la roată.

Dintre obiectele găsite, amintim cîteva fusaiole bitronconice din pastă grosieră, un frag­ment de lingură (fig. 2/6) şi cîteva obiecte mici de formă discoidală confecţionate din cioburi bastarnice sau fragmente de amforă.

Prin micul sondaj efectuat la Arsura nu s-au stabilit limitele unui complex închis, locu­inţe sau gropi, iar stratul de cultură fiind la mică adîncime (circa 0,40 m) şi răscolit de lucră­rile agricole, nu se poate preciza un raport stratigrafie între cele două categorii ceramice. Am reuşit deocamdată să sesizăm că ceramica grosieră de tradiţie veche locală, se află în cetate şi în incinta dintre valul I şi valul I I , pe cînd ceramica bastarnică se găseşte atît între valuri cît şi în afara valului I I .

Deşi sondajul nu ne-a dat posibilitatea să stabilim de cine şi cînd s-a construit cetatea, cu acel sistem de fortificaţie atît de deosebit de la Arsura, credem că ea ar putea fi legată tipologic de celelalte cetăţi hallstattiene tîrzii din centrul şi nordul Moldovei cum sînt cele de la Stînceşti 8 şi Cotnari, precum şi cetatea de la Moşna e , unde după cum se ştie s-au găsit şi resturi bastarnice chiar în complexele de locuire construite pe val.

1 S. Teodor. Contribuiţi la cunoaşterea ceramicii din secolele 111-11 î.e.n. din Moldova, SCIV, 18. 1967. 1. p. 25-45.

* S. Teodor şi S. Raţă, Contribuţii la cunoaşterea culturii geto-dacice din Moldova în secolele III —II î.e.n. in lumina săpăturilor de la Cucorăni — Medeleni, Comu­nicare prezentată la cea de a I l -a Sesiune ştiinţifică a muzeelor. Bucureşti, decembrie 1965; S. Teodor. Bas-tarnii in Moldova Studii şi Materiale, Suceava. -2r 1971.

3 Kostrzewski J . , Wielkopolsha w czasah pridistori-cinych. l'oznan 1925, p. 150.

4 Radu Vulpe, Săpăturile dc la Poieneşti din 1949, Materiale 1, 1953, p. 213-485; M. A. Romanovskaia.

Hace.teitue Hapnamu-,1 necmpoecKo-'o pauoita βο II — I ββ. do H. J. (Autorcferatul lucrării dc disertaţie), Moscova, 1968.

1 A. C. Klorcscu şi S. Raţă, Problema cetăţilor hall­stattiene din Moldova in lumina săpăturilor de la Stîn­ceşti — Botoşani, Comunicare prezentată la cea dc a Il-a Sesiune ştiinţifică a muzeelor, Bucureşti, 1965; idem. Complexul ' de cetăţi traco-getice (sec. VI — III î.e.n.) de la Stînceşti — Botoşani, Studii şi Materiale, Suceava, 1, 1969, p. 9-21.

• A. C. Florescu şi Gh. Melinte, Cetatea traco-getică din a doua jumătate a mileniului I î.e.n. de la Moşna (judeţul Iaşi), SCIV. 19, 1968, 1, p. 129 -134.

www.cimec.ro

Fig . l . — Arsura. Planul şi profilul secţiunii din valul I I ; 1, sol arabil; 2, sol negru-inăzăros ; 3, sol negru cu cenuşă; 4, pămînt negru dens; 5, pămînt negru cu resturi de arsură, chirpic şi cărbuni ; 6, sol brun cu resturi de cărbuni ; 7, sol brun cu pigmentări negre ; 8, zid din piatră ; 9, sol brun închis ; 10, sol galben

virg in ; 11, bîrnă de lemn.

www.cimec.ro

l-ig. ·ι. Arsura. 1 S, ceramica grixicră lucrată cu mina; β, fragment <le lingura.

www.cimec.ro

C E T A T E A T R A C O - G E T I C A DE L A ARSURA 57

Sistemul de construire a valului I I , cu fundament din zid de piatră, deosebit ca mod de construcţie de valul cetăţii de la Cotnar i 7 este din cît se cunoaşte pînă în prezent, încă singular în Moldova. Cîteva analogii putem găsi la aşezările fortificate din prima epocă a fierului din Tran­silvania, cum sînt cele de la Bodoc (jud. Covasna), Porumbenii Mari, Tuşnad (jud. Harghita) şi altele 8 , care sînt înconjurate cu val ce conţine un miez de piatră, uneori blocuri destul de mari, bîrne de lemn şi arsură, precum şi puternice urme de calcinare. Deoarece aceste cetăţi

Fig. 3. — Arsura. Groapa aparţinînd fazei timpurii a primei epoci a fierului. 1, sol arabil; 2, nivel I .atone ; 3, groapă din prima epocă a fierului cu resturi dc vatră şi

fragmente ceramice ; 4, sol viu.

Œ I ] z U B D I 3 ^ £ Ι « ί ^

n-au fost încă cercetate metodic, nu ne putem referi prea mult la concepţia care a stat la baza fortificaţiilor cu val şi şanţ din jurul lor.

î n ceea ce priveşte încetarea locuirii în cetatea de la Arsura, precum şi în celelalte cetăţi hallstattiene tîrzii din Moldova, ne alăturăm concluziilor lui A. C. Florescu, care consideră că apariţia în Podişul Central Moldovenesc la sfîrşitul secolului al I I I - lea şi începutul secolului al II-lea î .e.n. a triburilor bastarnice ar fi şi cauza părăsirii acestor cetăţ i* . î n felul acesta ne explicăm şi prezenţa ceramicii bastarnice, desigur destul de sporadică, atît pe val cît şi în inte­riorul şi exteriorul cetăţii, singură sau alături de ceramica locală de tradiţie hallstattiană.

în secţiunea efectuată în incinta cuprinsă între primul şi al doilea val, sub nivelul apar­ţinînd epocii Latcne I I , s-a descoperit o groapă în formă dc clopot, cu o adîncime de 1,60 m de la nivelul actual de călcare (fig. 3/1—4). în umplutura gropii se afla ceramică, fragmente dintr-o vatră portativă, pietre şi oase de animale. Fragmentele ceramice sînt din pastă de calitate bună, chiar fină, de culoare cenuşie sau brună-cenuşie, cu cioburi foarte mărunt pisate în com­poziţia ei şi cu pete negricioase sau brune şi luciu la exterior.

Forma obişnuită pentru aspectul cultural atestat cu această groapă la Arsura, este aceea aparţinînd tipului în formă ,,de sac", în diferite variante, decorat cu brîu în relief simplu, cres­tat sau alveolat. Alături de această formă, caracteristică este şi ceaşca cu două toarte supra-înălţate trase din buza vasului şi prevăzute cu butoni sau creastă la partea superioară (fig. 5).

Ca elemente dc decor, existent pc cîteva din fragmente, în afară de brîul în relief şi toarte cu buton sau creastă, mai amintim decorul alcătuit din linii canelate sau din proeminenţe mici dispuse simetric pe umerii vasului (fig. 4/1, 3, 4) şi mai rar creste verticale împinse din interior (fig. 4/2).

7 Mulţumim pc această calc colegului A. C. Florescu, care nc-a permis să facem această constatare la faţa locului.

' K. Horcdt, Aşezările fortificate din prima vîrslil a fierului în Transilvania, AUIiH. 1961, p. 179-186; despre cetatea hallstattiană dc la Tuşnad, Al. Fcrcnczi,

ACMI. 4. 1932-1938, p. 302-307. • A. C. FloreÎCU, Le problème des établissements for­

tifiés hallstattiens tardifs de la zone orientale de la Rou­manie, Actes du V I I e Congrès International des Scien­ces Préhistoriques et Protohistoriques, Prague, 1966, p. 885-888.

www.cimec.ro

- Arsura. 1 -4. ceramici ap.i'ţinind pjrioadei timpurii a primei epoci a fierului; 5, fragment de amforă greceasca ; 6. 7. ceramică bastarnică.

www.cimec.ro

C E T A T E A T R A C O - G E T I C A D E L A A R S U R A

Fig. 5. — Arsura. Fragment dc ceaşca din perioada timpurie a

primei epoci a (ierului.

Cele mai apropiate analogii pentru ceramica descrisă mai sus se află în aşezarea hallstatti­ană timpurie de la Şoldăneşti (R. S. S. Moldovenească) 1 0 şi se datează la începutul mileniului I î .e .n. , încadrîndu-se în grupele hallstattiene timpurii din aria carpato-dunăreană.

Pe de altă parte, toarta supraînălţată, cu creastă (fig. 5), prin analogiile sale în bronzul mijlociu, din Ν — V R . S. F Iugoslavia 1 1, S—V Olteniei şi Banatului aminteşte tradiţii mult mai vechi în Hallstattul nostru timpuriu legate de cultura Vatina.

Avînd în vedere că în sondajul nostru de la Arsura am obţinut puţin material — şi în general în regiunile răsăritene ale României , Hallstattul timpuriu este puţin cercetat — este greu de precizat cărei faze îi aparţine acest material 1 2.

L A F O R T E R E S S E T H R A C O - G Ê T I Q U E D ' A R S U R A , DÉP. D E V A S L U I (1964)

R U S U M Î i

Durant l'année 1964 on a effectué un sondage dans l'établissement fortifié (datant de l'épo­que gétique) d'Arsura (dép. de Vaslui).

S'étendant sur une surface d'environ 25 ha, le système de défense est celui des forteresses hallstattiennes tardives de Moldavie, avec des valla, ayant des fossés de défense. On a observé surtout la structure intérieure du second vallum dont le mur intérieur d'une épaisseur de 2,50 m, est construit en gravier, lié en terre et poutre de bois. Au-dessus de ce vallum se trouve une construction supérieure, plus petite qui s'est écroulée à l'extérieur, sous une agglomération de charbons avec des restes carbonisés et de crépi brûlé. A l'occasion des fouilles archéologiques qui ont été effectuées, on a trouvé dans l'espace entre le I e r et le I I e vallum, de m ê m e qu'à l'extérieur du second vallum, des restes d'habitat dont nous signalons surtout la céramique.

Parmi les fragments céramiques, on remarque une catégorie travaillée à la main, dans une pâte mêlée de tessons pillés et appartenant à des grands vases en forme « de sac » décorés à rubans alvéolaires et à boutons. De même, on a aussi trouvé une céramique du type bastarne, travaillée dans une pâte fine noirâtre, ayant le bord évasé et facetté. Cette catégorie de céramique, peut

*· A. I. Meliukova, iJaMsmnuKu cawficKoso epe-MeHu Aecocniemtozo cpedueeo iiodiiccmpoew, MIA, 64, 1958. p. 62 - 63, fig. 16, 1-6 şi 21, 1-3.

u Milutin V. Garasanin, Neolithikum und Bronzezeit in Serbien und Makedonien, BerRGK, 39, 1958, p. 75 —

82, pl. XVI , 3. " Pentru încadrarea cronologică a gropii nr. 1 din

acest sondaj îndrumări preţioase am primit dc la Adrian Florescu căruia ii mulţumim şi pc această calc.

www.cimec.ro

60 S I L V I A TEODOR

être datée des I I I e — I I e siècles a.n.è., par analogie avec la céramique des établissements du Plateau Central de Moldavie.

L'établissement fortifié d'Arsura par sa forme et par le système de fortifications, présente des analogies typologiques avec celles de Stînceşti, Moşna et Cotnari et peut être da té des V e — I I I e siècles a.n.è.

A l'occasion des sondages effectués on a découvert une fosse en forme de cloche qui con­tenait les restes d'un foyer portatif et des fragments céramiques de l'âge du fer (P** période).

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig.l. — Arsura. Plan et profil dc la section du II* vallum : 1, sol végétal; 2, sol noir granulé; 3. sol noir cen­dreux ; 4, sol noir dense; 5, sol noir avec dîs restes de cuisson, crépi brûlé et charbons ; 6, sol brun avec des restes de charbons ; 7, sol brun avec des tâches noires ; 8, mur en pierre ; 9, sol brun foncé ; 10, sol vierge, couleur jaune ; 11, poutre de bois.

Fig. 2. — Arsura, 1—5, céramique grossière travaillée à la main; 6, fragment d'une cuillère. Fig. 3. — Arsura. Fosse appartenant à la phase ancienne de la première époque dc l'âge du fer. 1, sol végétal ;

2, niveau La Tènc ; 3, fosse appartenant à la première époque de l'âge du fer avec des restes d'un foyer et des frag­ments céramiques ; 4, sol vierge.

Fig. 4. — Arsura. 1 —4, céramique appartenant à la phase initiale du premier âge du fer ; 5, fragment d'amphore grecque; 6 — 7, céramique d'origine bastarne.

Fig. 5. — Arsura. Fragment de tasse appartenant à la phase initiale du premier âge du fer.

www.cimec.ro

ŞANTIERUL ARHEOLOGIC DACIC DIN MUNTH ORĂŞTIEI, JUD. HUNEDOARA (1960-1966)

C . D A I C O V I C I U j, I. I I . CRIŞAN, ŞTLTAN I - l iRENCZI , H A D R I A N D A I C O V I C I U ,

I O N C . I . O D A R I U , V . V A S I L I E V

ΙΝΤΗΚΚΙ'ΓΚΚΚΑ apariţiei ..Materiale şi cercetări arheologice" timp de cîţiva ani, ne obligă să concentrăm într-un singur raport preliminar rezultatele săpăturilor efectuate în Munţii Orăştici între 1960 şi 1966. Cum e şi firesc, în acest lung interval au fost

cercetate puncte numeroase, ajungîndu-se la rezultate interesante.

L a Sarmizegetusa (Dealul Grădiştei), campania anului 1960 a adus dezvelirea substruc-ţiei aşa-numitului „soare de andezit" din incinta sacră şi cercetarea unei terase situate la sud-est de baia romană. în 1932 s-a lucrat la zidul cetăţii şi în incinta sacră; aceste sectoare ne-au solicitat eforturile şi în anul 1963, cînd s-a descoperit aici un al doilea sanctuar vechi, cu baze de coloane de calcar. în sfîrşit, în 1965—1966, a fost desăvîrşită dezvelirea şi refa­cerea zidului cetăţii ; în 1966 au fost reluate lucrările la turnul pentagonal de sub incinta sacră.

O descoperire întîmplâtoarc, a determinat în anul 1965, cercetarea unui punct situat la gura Văii lui Brad. Aici s-au descoperit resturile unei construcţii dacice, probabil un tuni dc veghe.

Săpăturile pe Blidarii au fost efectuate în două veri : odată cu anul 1961 au fost încheiate lucrările la cetatea de pe această înălţime, iar în 1964 a fost dezvelit turnul din Poiana Perlii.

L a Coslesli, mica fortificaţie romană de la poalele Cetăţuii a fost secţionată în vara lui 1961 ; în acelaşi an, ca şi în anul următor, au fost dezvelite, în vatra satului «actual, două locuinţe dacice.

Cercetările la castrul de la Orâstioara de Sus au fost reluate şi încheiate în campania anului 1964, demonstrîndu-se existenţa unei faze de pămînt anterioare celei de piatră, cunos­cută mai dinainte.

în sfîrşit, în anii 1961 — 1962 şi 1965 au fost întreprinse o serie de recunoaşteri şi verifi­cări pe teren în diferite puncte ale complexului din Munţii Orăştiei.

Din pricina lipsei mîinii de lucru, în anii 1967—1968 s-a lucrat într-un singur punct: Felele Albe (săpăturile au început în 1965). Rezultatele acestor cercetări nu sînt cuprinse în prezentul raport întrucît unele din ele au fost sumar publicate în RevMuz (3,1966, 6, p. 485-488) iar altele au apărut în AM Ν (6, 1969, p. 493 şi urm).

Las să urmeze dările de seamă ale colaboratorilor mei şi concluziile, uneori provizorii, trase de dînşii.

C O N S T A N T I N D A I C O V I C I U |

www.cimec.ro

62 C. D A I C O V I C I U şi colab.

I. GRĂDIŞTEA MUNCELULUI

Lucrările de la Grădiştea Muncelului în intervalul 1960—1966 au avut următoarele obiective : 1) cercetarea exhaust ivă a „discului de andezit" ; 2) lămurirea îngiămădirii de pietre dintre sanctuarul vechi şi drumul pavat ; 3) dezvelirea în continuare a terasei a X l - a ; 4) cer­cetarea terasei de la sud-est de baia romană ; 5) săparea integrală şi amenajarea zidului de incintă al cetăţii şi în sfîrşit, 6) degajarea turnului pentagonal de sub terasa a X l - a .

1) Cercetarea e x h a u s t i v ă a „ d i s c u l u i de a n d e z i t "

„Discul dc andezit" de pe terasa a X l - a a fost descoperit în anul 1958, şi dezvelit în cam­pania 1959 După cercetarea exhaust ivă a construcţiei în formă de soare se pot trage urmă­toarele concluzii ; iniţial s-a săpat o groapă circulară cu 0,40—0,50 m mai largă decît diame­trul „discului de andezit". Fundul acestei gropi a fost acoperit cu un strat de lut galben bine bătut, alcătuind astfel o platformă. Pc această platformă de lut bătătorit s-a aşezat un cerc din blocuri de calcar dc genul celor obişnuite la zidurile dacice. Blocurile se pare că au avut iniţial o altă destinaţie, sau cel puţin o parte dintre ele, pentru că se întîlnesc blocuri cu babe aşezate neregulat şi fără rol tectonic, iar un bloc are chiar profilatură (fig. 1/1,2). Interiorul aces­tui cerc făcut din blocuri a fost umplut cu lut galben şi sfărîmături dc stîncă locală (micaşist) rezultate probabil de la săparea gropii. Cilindrul alcătuit din lut şi în exterior din blocuri nu este perfect, pentru că într-o porţiune, şi anume spre est, cercul η-a mai fost respectat, iar rîndul dc blocuri se continuă cu un canal alcătuit din jgheaburi ; la cealaltă extremitate (sudică) , unirea pereţilor canalului cu blocurile cilindrului se face cu ajutorul unui bloc triunghiular. Peste acest şir de blocuri s-a ridicat apoi un al doilea, în afară de porţiunea corespunzătoare peretelui canalului unde nu s-au mai pus blocuri ci numai lut galben. Deasupra celui de-al doilea şir s-a aşezat apoi „discul de andezit". Trebuie să remarcăm că în interiorul cilindrului sfărîmătura de piatră se împuţinează cu cît ne ridicăm spre suprafaţă, iar sub lespezi este numai lut galben bine bătut. în centrul construcţiei s-a alcătuit un pătrat din patru blocuri de calcar, pe care s-a sprijinit nucleul central al „discului de andezit" şi extremitatea interioară a razelor ; cealaltă extremitate a lespezilor mari de andezit, pc care le-am numit raze, se sprijină pe blocurile de calcar care îmbracă în exterior cilindrul şi care depăşesc cu 0,07—0,10 m marginea razelor. î n vremea cînd construcţia funcţiona, rîndul superior de blocuri se găsea la suprafaţă, iar cel inferior era îngropat în pămînt. Nivelul de călcare este marcat de o puternică arsură. Stratul de cenuşă şi cărbuni mai gros sau mai subţire este prezent pe toată întinderea terasei a X l - a .

Din păcate, aproape jumătate din „discul dc andezit" este distrus şi tocmai în partea lui dinspre canal, păstrîndu-se numai o mică porţiune din fiecare rază (fig. 1/2). Proasta conservare a monumentului în această parte se explică prin faptul că razele 5, 6 şi 7 acopereau canalul, iar marginea lor exterioară nu se rezema pe nimic.

î n sprijinul contemporaneităţi i şi legăturii canalului cu construcţia discului de andezit, afară de îmbinarea de care am pomenit, vine şi un bloc mare de calcar lung de 1,03 m, săpat în formă de lighean (fig. 1/2) — cu un orificiu îndreptat spre canal — descoperit pe marginea dinspre construcţie a canalului, aproximativ la mijlocul porţiunii jgheabului care face corp

1 Vezi descrierea detaliata, Materiale 8, 1962, p. 463, şi urm.

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C D A C I C DIN MUNŢII O R A S T I E I

comun cu substrucţia discului. Orificiul blocului în formă de lighean a fost astupat cu un dop de piatră de calcar. Exis tenţa acestui dispozitiv ne arată că de pe disc se scurgea în canal un lichid oarecare. Trebuie să presupunem deci că în lespedea de andezit exista un orificiu de dimensiunile ligheanului.

Ar fi posibil ca pc marele disc să se fi practicat jertfirea unor animale, al căror sîngc să se fi scurs, prin intermediul blocului.în formă de lighean în canal sau ca pe disc să se fi practicat ritualuri comportînd folosirea apei.

Ipoteza după care pe disc s-ar fi practicat sacrificarea unor animale mari cum ar fi, de exemplu bovinele, ar explica şi soliditatea construcţiei. Pentru susţinerea „discului de an­dezit" fără ca pe acesta să fi presat greutăţi mari nu era nevoie de o substrucţic aşa de puter­nică, alcătuită din două şiruri de blocuri.

Dacă acceptăm ipoteza potrivit căreia discul de andezit a servit ca loc de sacrificare a animalelor, atunci am găsit explicaţia practică a construcţiei şi mergînd mai departe, putem deduce şi căror zeităţi li se aduceau jertfe aici. Aşa cum s-a mai arătat, discul reprezintă ima­ginea (simbolul) soarelui 2 ; deci, zeitatea sau zeităţile cărora le erau sacrificate animalele, trebuie siă fi fost zeităţi urano-solarc, confirmîndu-sc astfel teza lui C. Daicoviciu asupra naturii urano-solare a religiei dacilor 3 .

împotr iva ipotezei construirii ulterioare, tot în epoca dacică, a canalului care să fi scos din funcţiune discul dc andezit deranjîndu-i pe o bună parte însăşi temelia, vine constatarea făcută la toate sanctuarele incintei sacre a Sarmizegetusei, că în ultima perioadă a existenţei statului dac, pe timpul lui Decebal, se trece la construirea sau reconstruirea sanctuarelor de piatră de andezit, înlocuind construcţiile din piatră de calcar. Potrivit acestei constatări gene­rale, „discul de andezit" aparţine ultimei faze de construcţii , ceea ce ar exclude abandonarea lui încă în epoca dacică, cu atît mai mult cu cît canalul cu jgheaburi de calcar se leagă cu restul monumentelor. Canalul a fost urmărit spre sud pînă la unirea lui cu canalul din piaţeta pavată din faţa sanctuarului mare rotund, iar spre nord a fost urmărit doar pc distanţă de 5 m. Spre nord, el duce spre sanctuarul mic patrulater 4 .

„Discul dc andezit" reprczentînd imaginea (simbolul) soarelui a fost o construţic cu carac­ter sacru, unde probabil se sacrificau animale în cinstea unei zeităţi urano-solare. E l se integrează în ansamblul construcţiilor religioase de pe această terasă, iar cercetarea lui exhaust ivă a adus noi dovezi în sprijinul caracterului urano-solar al religiei dacilor, contribuind în acelaşi timp la lărgirea cunoştinţelor noastre referitoare la practicile cultului dacic.

I. I I . C R I Ş A N

2) S a n c t u a r u l v e c h i m i c

Spre extremitatea sudică a terasei a X l - a , între sanctuarul vechi mare şi drumul antic pavat 6 , exista o movi lă de blocuri de calcar care au fost, în parte, acoperite de pămîntul scos din săpături mult mai vechi. Procedînd la degajarea blocurilor, am constatat exis tenţa

1 Cf. H. Daicoviciu, Le monument calendrier des Daces * Planul general al sanctuarelor cu indicarea traseului de Sarmizegetusa, NÉH, 2, 1960, p. 56-57. canalului, SCIV, 3, 1952, 1, p. 282. fig. 1.

' C. Daicoviciu, La Transylvanie dans l'antiquité, * Planul general al incintei sacre la C. Daicoviciu şi Bucarest, 1945. p. 72. H. Daicoviciu, Sarmizegetusa, Iîucurcşti, 1962, pl. VI .

www.cimec.ro

04 C. D A I C O V I C I U şi colab.

Fig. 1 — 1,2 pavajul de andezit din incinta sacra a Sarmizegetusei

unui nivel de călcare antic, pe suprafaţa căruia s-au descoperit fragmente ceramice şi obiecte de metal dacice şi romane. Pe întreaga suprafaţă dezvelită s-au constatat puternice urme de incendiu care, pe alocuri, au dus la înroşirea solului. Cantitatea marc de blocuri de calcar descoperite, s-au dovedit a fi aduse sau căzute din paramentul drumului antic ; în orice caz, ele nu sînt in situ şi nu alcătuiesc vreun zid sau substrucţie de clădire. După toate proba­bilităţile, acest prim nivel pe care se găsesc blocurile de calcar şi pe care s-au descoperit urmele de care am vorbit, este contemporan cu faza a I l - a a construcţiilor sacre, caracteri­zată prin folosirea andezitului. Aşa se explică şi prezenţa pe acest nivel a materialelor romane.

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C D A C I C DIN MUNŢII ORA$TIËI « 5

După degajarea completă a acestui prim nivel am continuat săpătura, descoperind la adîncimca de 0,40 m un al doilea nivel, alcătuit dintr-un lut galben-roşiatic. Pe acest nivel au apărut discuri de calcar de aceeaşi formă şi dimensiuni ca şi cele ale sanctuarului mare vechi ·, dispuse în trei rînduri a cîte 6 discuri (fig. 2).

Ifig. 12. - Sanctuarul vechi mic.

L a extremitatea nord-vestică a sanctuarului s-a descoperit un canal primitiv, alcătuit din lespezi de calcar de dimensiuni reduse.

Sanctuarul descoperit în campaniile 1962 — 19(S3 este cel de-al VII - l ca sanctuar al incintei sacre de la Grădiştea Muncelului. E l aparţine primei faze de construcţii, caracterizată prin folosirea calcarului şi este deci contemporan cu sanctuarul mare de calcar din imediata lui apropiere. Faţă de acesta, este însă mai ridicat cu 1,80 m. Interesant de remarcat faptul că, după abandonarea sanctuarului vechi mic, terenul η-a mai fost folosit pentru construirea unui sanctuar de andezit ca şi în cazul sanctuarului vechi mare. Peste sanctuarul vechi mic, după o nivelare, s-au construit doar una sau mai multe clădiri de lemn din brad.

Ş T E F A N F E R E N C Z I

3) D e z v e l i r e a i n c o n t i n u a r e a terasei a X l - a

Unul dintre obiectivele principale ale lucrărilor de la Grădiştea Muncelului în răstimpul la care ne referim a fost acela al degajării complete a terasei a X l - a , pe care se găsesc cele mai

' C. Daicoviciu şi colab., Şantierul arheologic Grădiştea Miineeliilui-Cosleşti, Materiale (i, 1959. p. 339.

www.cimec.ro

66 C. D A I C O V I C I U şi colab.

multe sanctuare. î n acest scop s-a evacuat pămîntul rezultat de la săpăturile mai vechi. A fost complet degajat şi în parte amenajat, în vederea unor lucrări de consolidare, zidul ce sepaiă terasa a X - a de terasa a X l - a . Cu această ocazie, s-a constatat din nou că pe o anumită por­ţiune, care corespunde aproximativ cu centrul terasei a X - a , zidul de susţinere a fost dublat. Mai menţionăm că blocurile care alcătuiesc faţa exterioară a porţiunii de nord a zidului, poartă amprenta unui puternic incendiu, care a dus la înroşirea lor.

între canalul cu jgheaburi dc calcar şi pîrîu au fost descoperite urmele unor construcţii de lemn, ale căror dimensiuni şi destinaţie n-au putut fi precizate. Pe lîngă o mare cantitate de cenuşă şi cărbune, în interiorul acestora s-au descoperit numeroase cuie de fier (de toate dimensiunile şi formele), fragmente ceramice şi obiecte mărunte de metal.

I. H . CRIŞAN, ŞTEFAN F E R E N C Z I şl V . V A S I L I E V

4) Terasa de l a sud-est de bala r o m a n ă

L a sud-est de baia romană 7 , la mică depărtare, începe o muchie scundă a Dealului Grădiştii, care la distanţa de 100 m de baie se continuă printr-o terasă de dimensiuni destul de mari. După această terasă, mai spre vale, urmează încă două, în formă de trepte, cea superioară avînd dimensiuni mult mai mari decît cea inferioară. Săpăturile au fost începute pe terasa mijlocie.

Terasa măsoară în medie 42 m lungime şi 26 m lăţime. E a este aşezată lîngă presupusul drum antic, care pare să pornească din colţul de sud al cetăţii. S-a trasat un şanţ de 14 χ 1,5 m paralel cu direcţia muchiei, aproape dc marginea de est a terasei. în acest şanţ de încercare s-au aflat prea puţine şi sporadice urme de cultură materială. E l a avut, în medie, o adîncime de 1,2 m ajungînd pînă la stîncă. Dintre obiectele descoperite amintim fragmente de ceramică pictată, precum şi cioburi din vase de culoare roşie, lucrate la roată, fine, c î teva piroane de fier şi urme de cărbune. Deşi toate aceste obiecte s-au găsit aproximativ la acelaşi nivel (circa 0,30 — 0,40 m faţă de suprafaţa actuală), nu s-a putut stabili totuşi o stratigrafie cu linii de demarcaţie cît dc cît clare. Peste tot am constatat acelaşi sol puţin roşcat, de pădure, omogen, şi uşor de lucrat. Mai jos, dc la 0,40 —0,50 m adîncime pînă la stîncă, nu s-a mai găsit nimic.

Al doilea şanţ dc sondaj, trasat spre marginea de sud a terasei, aproape perpendicular pe primul, a avut 21 m lungime şi 1,5 m lăţime, cu o adîncime medie de 1,10 m (în funcţie de suprafaţa stîncii). Din el au ieşit, sporadic, fragmente ceramice; mimai în partea de vest a şanţului s-a putut constata o grămadă de cioburi, provenind de la acelaşi vas (un chiup cu buza profilată). S-au găsit şi c î teva obiecte de fier, printre care menţionăm o teslă.

S-a trecut apoi pe locul cel mai mare lăsat liber de copaci, la dezvelirea unei suprafeţe de 10 X 8 m.

Pe suprafaţa dezvelită, la foarte mică adîncime, au apărut mai multe blocuri de calcar cochilifer aşezate, în mod evident, într-o anumită ordine. Pe întreg spaţiul cercetat nu s-a putut observa lipitură arsă. Blocurile serveau deci, probabil, ca bază pentru o casă construită

7 Planul aşezării dacice dc la Grădiştea Muncelului, SCIV, 2, 1951, 1. p. 126.

www.cimec.ro

Ş A N T I E R U L A R H E O L O G I C D A C I C D I N M U N Ţ I I O R A Ş T I E I 67

din bîrne. Acest lucru îl dovedeşte şi faptul că nu s-a dat de nici o urmă de stîlp. Urme de arsură nu s-au găsit, afară de o bandă de cărbune dc fag, păstrată în bucăţi mai mari (urmele unei grinzi). Se pare, deci că această clădire dacică η-a împărtăşit soarta celorlalte edificii din împrejurimi, care au fost distruse prin incendiu 8 .

Nu s-a putut observa intrarea şi nici nu s-a putut stabili dacă clădirea a avut o singură cameră sau două. Se parc totuşi c i ea a avut numai o singură încăpere, deoarece s-a găsit o singură vatră de foc. Clădirea a putut fi eventual un turn de veghe, mai ales că presupusul drum dacic trece prin imediata apropiere.

Este de relevat faptul că, afară de ceramica obişnuită pe teritoriul şi împrejurimile cetăţii de la Grădiştea Muncelului, s-a mai găsit şi ceramică făcută cu mîna, de culoare cenuşie-închisă sau chiar neagră, din pastă impură, zgrunţuroasă, prost arsă, similară cu cea descoperită în cursul lucrărilor de la Blidaru.

în unele locilri, afară de vatra de foc s-a mai putut prinde şi vatra casei, sub forma unui nivel de pămînt tare, tasat. Sub acest nivel nu s-a constatat nici o groapă, nici o adîncitură.

Nu dispunem de nici un clement pentru o datare mai precisă.

în concluzie, putem spune că pe terasa mijlocie, imediat la sud-est de ba ;a romană, a existat o clădire construită din bîrne, cu baza din blocuri, acoperită probabil cu şindrilă, foarte sărăcăcioasă, care eventual a fost folosită drept turn de veghe al drumului.

ŞTEFAN F E R E N C Z I

5) Z i d u l de I n c i n t ă

Un alt obiectiv important al colectivului în perioada 1960 — 1966 1-a constituit dezve­lirea completă a zidului de incintă al cetăţii şi amenajarea lui în aşa fel încît să fie accesibil vizitatorilor. Acest obiectiv a fost dus la bun sfîrşit în campaniile 1962—1963 şi 1965—1966.

După dezvelirea completă a zidului de incintă al cetăţii mari de la Grădiştea Muncelului se pot trage următoarele concluzii preliminare :

Porţiunea de nord a zidului de incintă dintre poarta de vest şi cea de est, a fost construită în maniera obişnuită a zidurilor dacice, adică cu două feţe alcătuite din cîte un şir de blocuri dc calcar. Trebuie menţionat faptul că faţa interioară este de obicei construită din blocuri dc dimensiuni mai mici, decît cele ale feţei exterioare. Spre deosebire de aceasta, feţele zidului din porţiunea de sud a incintei cetăţii cuprinsă între aceleaşi două porţi, sînt alcătuite din cîte două şiruri de blocuri de calcar. Unirea celor două rînduri de blocuri ale unei feţe se face prin blocuri transversale. Emplectonul este format, ca de obicei, din pămînt amestecat cu piatră locală. Acelaşi sistem de zid cu cîte două şiruri de blocuri alăturate s-a constatat si la turnul mare din Poiana Perţii dc sub Blidaru ·.

Pe întreg perimetrul zidului de incintă s-au constatat refaceri care pot fi atribuite cu destulă certitudine romanilor. L a refaceri au fost utilizate materiale de construcţii luate din incinta sacră ca, de exemplu : tamburi de coloane de andezit, jgheaburi de canale din cal­car etc. Că refacerea zidurilor aparţine romanilor o dovedesc cîteva monumente sculpturale

8 Raportul clin SCIV, 1955, 1-2, p. 195-219. • Op. cit., p. 195-219.

www.cimec.ro

68 C. D A I C O V I C I U şi colab.

r o m a n e î n c a s t r a t e în z i d u r i sau inscr ipţ i i le care ne a t e s t ă prezenţa u n u i d e t a ş a m e n t d i n le­g i u n e a I V - a F l a v i a F e l i x .

M e n ţ i o n ă m c ă în unele por ţ iuni ale z i d u l u i care î n c o n j o a r ă terasele I I I I s-au descoper i t u r m e l e u n o r c lădir i s p r i j i n i t e pe z i d u l de i n c i n t ă .

I ifţ. 3. O porţiuni' a zidului de incinta de ]>e latura ilr vest.

Z i d u l de i n c i n t ă a fost f o a r t e inegal c o n s e r v a t . î n genera l , f a ţ a e x t e r i o a r ă este m a i b i n e p ă s t r a t ă , u n e o r i s-au m a i găsi t c h i a r 3 —4 şiruri de b l o c u r i . î n unele porţ iuni însă , z i d u l a fost scos pînă l a t e m e l i e . O b i ş n u i t , clin f a ţ a i n t e r i o a r ă s-a m a i p ă s t r a t doar u n s i n g u r r înd de b l o c u r i . î n m o m e n t u l de f a ţ ă z i d u l este r e f ă c u t pc î n t r e a g a l u i l u n g i m e ( f i g . 3 ) .

I, I I . CRIŞAX şi ŞTI: Γ Λ Ν I l iKI.NCZI

6) T u r n u l p e n t a g o n a l

î n c a m p a n i a 1966 a u fost r e l u a t e lucrăr i le la t u r n u l p e n t a g o n a l s i t u a t sub terasa a X l - a , în d r e p t u l s a n c t u a r u l u i m a r e r o t u n d 1 0 , în vederea dega jăr i i l u i c o m p l e t e spre a f i accesibi l v i z i ­tăr i i . C u a c e a s t ă ocazie, spre m a r c a n o a s t r ă surpr iză , s-a c o n s t a t a t că l a t u r i l e de sud-est şi s u d se c o n t i n u ă c u c î t e u n z i d m a s i v . Cele d o u ă z i d u r i s înt deosebit de m o n u m e n t a l e şi b ine p ă s t r a t e . E l e m a i a u încă în p i c ioare 4 — 6 r înduri de b l o c u r i . Z i d u r i l e s înt c o n s t r u i t e în

1 0 Pentru dimensiunile şi forma turnului, SCIV, 2, 1952, 1. |>. 291 292

www.cimec.ro

Ş A N T I E R U L ARHEOLOGIC DACIC DIN MUNŢII ORAŞTIEI

1 iTmitÎL o b i ş n u i t ă d a c i c ă , cu două feţe şi c m p l c c t o n . T r e b u i e să s u b l i n i e m c ă b l o c u r i l e feţei exter ioare a z i d u r i l o r s in t m a r i şi deosebit de îngr i j i t l u c r a t e ( f i g . 4).

D e o c a m d a t ă n u se poate s t a b i l i cu destulă c e r t i t u d i n e r o s t u l z i d u r i l o r d e s c o p e r i t e , u r m î n d ca ele să fie d e z v e l i t e i n c o n t i n u a r e în c a m p a n i i l e v i i t o a r e .

I. II . CRIŞAN, ŞTEFAN FURF.NCZI si V. V A S I I . I F V

I I . V A L E A LUI BRAD

Sub D e a l u l Grădiş t i i , la c i rca 2 k m s u d de cetate , şi a n u m e la c o n f l u e n ţ a p i n u l u i n u m i t Valea l u i B r a d cu Valea G o d e a n u l u i pc m a l u l s t i n g al acesteia, în t re Va lea T i m p u l u i şi Valea Lărgii " , pc un bot de dea l , a u ieşit la ivea lă î n t î m p l ă t o r f r a g m e n t e l e u n u i c h i u p . P e n t r u lă ­murirea acestei descoper i r i în c a m p a n i a 1965 s-a e x e c u t a t o s ă p ă t u r ă de v e r i f i c a r e . C u aceas­tă oca/ie s-a c o n s t a t a t că pe terasa super ioară a b o t u l u i de deal a m i n t i t care s t r ă j u i e ş t e V a l e a ( i o d e a m i l u i , a p r o x i m a t i v ' în c e n t r u l terasei , a e x i s t a t o c o n s t r u c ţ i e de l e m n c u baze de p i a t r ă locală. C o n s t r u c ţ i a m ă s o a r ă 8,5 m l u n g i m e şi 6 m l ă ţ i m e . l i a a a v u t două î n c ă p e r i ( f i g . 5) ; i n l r - i i n a d i n t r e acestea a fost descoper i tă o i m p r e s i o n a n t ă c a n t i t a t e de f r a g m e n t e ceramice dacice, apar ţ in înd u n o r vase m a r i de p r o v i z i i , l u c r a t e la r o a t ă , de c u l o a r e roşie. Pe l îngă ceramică s-au descoperi t puţ ine cuie şi u n s i n g u r ob iec t de f i e r . Pe î n t r e a g a s u p r a f a ţ ă dez-

11 II.Μ Ια aş'zărilor «l.u iiv iliu Munţii Orâşliri la Γ Daicoviciu şi I I . Daicoviciu, <·/'. ţii,, pl. I I .

www.cimec.ro

C. D A I C O V I C I U şi colab. 70

velită s-au constatat numeroase urme de cărbune şi cenuşă, dovedind un puternic incendiu care a dus la distrugerea edificiului. Menţionăm că n-am găsit nicăieri urme de lipitură arsă.

o 1 2 a»

După toate probabilităţile ne găsim în prezenţa unui turn de pază construit din lemn, care avea menirea de a supraveghea Valea Godeanului. Pentru această atribuire pledează cantitatea mare a vaselor de provizii, precum şi lipsa unor obiecte de uz gospodăresc.

I. I I . CRIŞAN

III. BLIDARU

î n campania 1961, ne-am propus terminarea lucrărilor de dezvelire a cetăţii de pe Blidaru, precum şi consolidarea ruinelor, iar în 1964 dezvelirea completă a turnului din Poiana Perţii.

A. Lucrările de dezvelire ale cetăţii Blidaru au început pe latura dc vest şi anume între turnurile V I şi V ale cetăţii I I . Această latură era incomplet explorată, fiind dezvelit doar

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C D A C I C DIN MUNŢII ORAŞTTEI 71

zidul de incintă care leagă cele două turnuri. Se bănuia că şi pe această latură, ca şi pe cea de nord, ar exista „cazemate", presupunere care s-a dovedit întemeiată.

Pe latura de vest a cetăţii I I s-au descoperit trei „cazemate", de formi şi tehnică de con­strucţie ca a celor de pe latura de nord I 2 , pe care le-am numerotat în continuare de la 6 la 8 (fig. 6).

Cazemata nr. 6 măsoară 5,5 m lungime şi 5 m lăţime, fără să fie însă un dreptunghi perfect. Are mai mult forma unui trapez (fig. 6). Peretele de nord al acestei „cazemate" este alcătuit de faţa exterioară a zidului de pe latura de sud a turnului V. Cea de a doua latură a „cazematei" şi anume cea de vest — este alcătuită de zidul de incintă. Cele două laturi de care vorbeam sînt construite în opus dacicum, pe cînd latura de sud, care desparte „cazemata" nr. 6 de cazemata următoare, cît şi latura de est construite din blocuri şi pietre de stîncă dispuse în forma tablei de şah.

î n interiorul „cazematei" nr. 6 s-au descoperit trei chiupuri mari (dolia) de culoare roşie destul de rău conservate. Chiupurile sînt aşezate în linie lîngă peretele de nord al cazematei şi au fost consolidate şi lăsate pe loc.

Cazemata nr. 7 măsoară 8,5 m lungime şi 5 m lăţime. E a are o singură latură, cea de vest, făcută în opus dacicum, care este în acelaşi timp şi zidul de incintă ; celelalte trei laturi sînt construite în opus mixtum. „Cazemata" η-a fost golită în întregime pentru a nu slăbi zidurile.

Cazemata nr. 8 măsoară 8,3 m lungime şi 5 m lăţime. Latura de vest a „cazematei", ca la toate celelalte este alcătuită de zidul de incintă, care se lipeşte de turnul V I fără a se lega organic cu el.

Latura de sud este formată dintr-un zid construit din blocuri de calcar şi pietre de stîncă cu care se termină „cazematele". Acesta se uneşte organic cu zidul care închide „caze­matele" pe latura de est şi cu care formează un unghi de 90°. Grosimea lui este de 1,6 m.

Zidul care desparte „cazemata" nr. 8 de „cazemata" nr. 7 măsoară 2 m lăţime şi se uneşte organic cu zidul de incintă, adică din faţa internă a zidului de incintă pornesc blo­curi perpendiculare care fac legătura cu zidul ce desparte „cazematele". Toate zidurile „caze­matelor" de pe latura de vest au fost refăcute, iar din spatele zidului de est s-a scos o por­ţiune mare de pămînt pentru a nu presa asupra lui ; apoi, atît panta cît şi zidurile şi interiorul „cazematelor" au fost acoperite cu glii, alcătuind astfel un strat protector natural. Acelaşi lucru s-a făcut şi la „cazematele" de pe latura de nord, săpate în campania din 1955.

în legătură cu „cazematele " de pe latura de nord, cu ocazia refacerii lor şi a îndepăr­tării pămîntului din spatele lor pentru a proteja zidurile, s-au putut face c î t e / a precizări de amănunt şi anume : zidul care închide spre sud cazematele nr. 3 şi nr. 4 este dublat în interior cu încă două feţe de zid construite în opus mixtum, fără însă să existe între ele un spaţiu. L a capătul de est, „cazematele" se termină cu un zid ce face unghi drept cu zidul de incintă, fără să se unească într-o formă oarecare cu încăperea mică de lîngă turnul I V . î n schimb, faţa externă a zidului primei „cazemate" se continuă spre interiorul cetăţii cu 7 blocuri măsu-rînd 4,60 m lungime. Acest şir de blocuri avea probabil rolul de a lega „cazematele" cu panta dealului.

L a 2 m de zidul interior al turnului V I s-a descoperit o platformă alcătuită din două şi­ruri de blocuri de calcar unite între ele cu piatră de stîncă locală şi lut galben. Platforma măsoară 3,65 m lungime şi 2,50 m lăţime. E a a servit foarte probabil la o scară ce ducea la caturile superioare ale turnului.

1 1 C . Daicoviciu şi colab., Şantierul arheologic Gră­diştea-Muncelului- Blidaru, Materiale, 3. 1956, p. 263¬270.

www.cimec.ro

l i

Fig. 6. - Planul cetăţii de pe Blidaru : 1. zid de piatră. 2, blocuri de calcar; 3, praguri sau trepte; 4, pămînt ars; C, cisternă; Cz, „cazemată" ; T. turn : T L . turn-locuintâ : LV. Inraintl m v.itr* Am for · PI I .1 ι 1 I ι , r 11 ι "• . Ι·ι ni'lfri www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C DACIC D!N MUNŢII ORAŞTIEI 73

O altă platformă alcătuită din blocuri dc calcar a fost descoperită pc latura de vest a turnului I . Aici s-a dat peste un cap de zid alcătuit diutr-un singur rînd de blocuri, care a constituit foa rte probabl pragul atunci cînd între cele două incinte se făcea comunicarea prin această latură a turnului I . Intrarea a fost închsă apoi cu piatră locală.

Au fost refăcute şi consolidate cu glii toate zidurile dc incintă şi ale turnurilor, aparţinînd atît cetăţii I cît şi cetăţii I I . După .terminarea tuturor lucrărilor s-a procedat la ridicarea topo­grafică a întregii fortificaţii dc pe Blidaru : ea a fost efectuată de Al . Săndulache, şef de lucrări la Catedra de geografic a Univ. „Babcş-Bolyai" din Cluj.

I. I I . CKIŞAN şi ŞTEFAN F E R E N C Z I

B . Turnul din Poiana l'erţii. Spre nord-vest de platoul Blidarului, mai jos de el, sub o pantă împădurită, destul de abruptă, ce coboară aproximativ' 30 -40 m, se află o ]X)iană fru­moasă, întinsă, cunoscută sub denumirea de Poiana Pcrţii. E a are forma unui triunghi încon­jurat din toate părţile de pădure. Spre vest este mărginită de o pantă ce coboară în Valea Chiş-tioarei, iar spre nord muchea .acestei poieni coboară tot în Valea Chiştioarci deasupra Grădinii l ;ăeragului. Spre nord-est, Poiana Porţii se prelungeşte printr-o muche numită muchea Chişti­oarci cu terase mici, etajate, dintre care unele au adăpostit turnuri de pază dc dimensiuni mici.

în partea de vest a poienii se găseşte o ridicătură de pămînt care a ascuns resturile unui turn dc dimensiuni mari. în partea mai înaltă, de sud-vest, a poienii, o groapă rotundă, adîncă de 2 m, cu marginile ridicate, a dus la presupunerea că aici a existat un rezervor de apă, sau o captare dc izvoare , 3 .

Turnul, semnalat mai dc mult şi conturat în vara anului 1953 arc o formă aproape pă­trată : 13,35 χ 12,70 m în exterior şi 8 χ 7,75 m în interior. Cu ocazia excavării masei de um­plutură din interiorul turnului, au apărut puţine urme arheologice. Masa dc pămînt este compactă doar ici-colo s-au putut observa bucăţi mici de cărbune sau fragmente ceramice sporadice. Deşi între zidurile de sud-est şi de nord-vest a fost lăsat, prin mijlocul turnului, un perete de pămînt de 0,50 m lăţime pentru verificarea stratigrafiei, în profile nu s-a putut constata nici o stratificare care să ateste mai multe perioade de folosire a turnului.

Zidurile turnului, bine păstrate pe laturile de sud-est, sud-vest şi nord-vest, demolate însă (pînă la două rînduri de blocuri) pe latura de nord-est, au fost construite din blocuri de calcar. Zidul de altfel este construit în tehnica obişnuită dacică ; singura intrare cu prag este pe latura de nord-est. Grosimea zidului este de 2,50 — 2,70 m.

Cu ocazia lucrărilor executate în colţul interior (dc sud-est) al turnului, într-o casetă de 2 χ 2 m am constatat că zidul turnului a fost construit din 6 şiruri de blocuri. Ultimele două rînduri inferioare au fost aşezate într-un şanţ de fundaţie. Dedesubtul ultimului rînd de blocuri nu s-a mai găsit o bază obişnuită de lespezi de stîncă locală. Turnul, desigur, avusese numai cele 6 şiruri de blocuri, fiindcă ultimul rînd, superior, pc o porţiune intactă, observată de noi, pînă a cele două margini ale feţei exterioare şi a celei interioare a fost acoperit cu un strat de lespezi

1 3 C. Daicoviciu şi Al. Fercnczi. Aşezările dacice din " SCIV, 5, 1954, 1, p. 144 146, fig. 20. Munţii Orăşliei, 1951, p. 26. 27.

www.cimec.ro

74 C. P A I C O V I C I U ţi colab.

de stîncă locală bine aranjate. Trebuităă^presupunem, deci, că partea superioară a turnului era de lemn. 4

î n cele două secţiuni (una lungă de 40 m, cealaltă de 20 m, late de 1,5 m) executate pe terasa dedesubtul turnului au apărut în două porţiuni urme slabe de locuire (două bordeie?). Din materialul ieşit la iveală, amintim partea superioară a unei rîşniţe obişnuite, de dimensiuni reduse, fragmente ceramice din pastă fină, lucrate la roată, precum şi din pastă impură făcute cu mîna.

Săpătura executată în vederea verificării rezervorului de apă presupus, η-a dat nici un rezultat, cu toate că s-a ajuns pînă la stînca vie.

Sondajul făcut la „turnul rotund" din Poiana Chiştioarei, care se află pe o terasă de la poa­lele dealului Blidaru, fiind situată între Valea Chiştioarei şi Pîriul Chiştioarei a dus la concluzia că pe acest loc a existat un turn dacic (şi nu roman cum am presupus), ale cărui blocuri au fost scoase de localnici de mai de mult.

ŞTEFAN F E R E N C Z I

IV . C A S T R U L ROMAN D E L A COSTEŞTI

Castrul de pămînt este situat la poalele dealului pe care se află cetatea de la Costeşti, spre nord-est de aceasta, pe prima platformă care se ridică deasupra văii Apei Grădiştii, la stînga drumului ce urcă la cetăţuie. E l a fost cercetat şi de C. Daicoviciu I 5 .

L a suprafaţă se vede clar conturul unui val de pămînt de formă pătrată, cu laturile de nord şi est bine păstrate. Pentru clarificarea acestei fortificaţii am trasat o secţiune lungă de 45

Fig. 7. — Profilul secţiunii prin castrul roman de pămînt de la Costeşti: 1, strat dc pămînt galben cu uşoare nuanţe cenuşii ; 2, strat de pămînt cenuşiu ; 3, dungă de pămînt ars la roşu cu urme dc arsură neagră; 4, piatră dc rlu ;

5, ceramică ; 6, strat compact de argilă galbenă.

m şi lată de 1 m prin mijlocul fortificaţiei. Am putut astfel constata existenţa unui şanţ de apă­rare lat de 2 m (fig. 7), care se strîmtează spre fund unde măsoară 1 m. Adîncimea şanţului este de 2 m de la suprafaţa actuală a terenului şi de 1,5 m de la nivelul antic. î n fundul şanţului, am descoperit c î teva fragmente ceramice. î n spatele şanţului fără nici o bermă, urmează un val de pămînt făcut din lut galben bine bătut, care măsoară 10 m lăţime. înălţ imea maximă a valului, în imediata apropiere a şanţului este de 1,25 m ; valul se păstrează pe această înălţime

u C. Daicoviciu şi Al. Ferenczi, op. cit., p. 18—19.

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C D A C I C DIN MUNŢII ORAŞTIEI 75

aproximativ 3 m, după care descreşte spre interior. L a baza valului, pe distanţă de 7 m, s-a constatat o dungă puternică de pămînt ars la roşu cu abundente urme de arsură constînd din cenuşă şi cărbune.- în interiorul valului au fost descoperite cîteva pietre de rîu. Şanţul a înconjurat castrul doar pe trei laturi, lipsind pe latura de est, unde valul se ridică deasupra unei puternice denivelări ce coboară în lunca Apei Grădiştii.

î n interiorul castrului s-au descoperit fragmente ceramice, nu prea numeroase, cîteva cuie de fier şi o monedă romană de bronz foarte deteriorată. Printre fragmentele ceramice există şi c î teva din vase roşii romane, şi c î teva cenuşii, care ar putea să provină de la vase dacice. Fiind vorba doar de fragmente mărunte, nu putem reconstitui nici o formă.

Dimensiunile castrului stabilite de C. Daicoviciu şi verificate de noi sînt 45 χ 45 m, în care sînt incluse şi elementele de fortificaţie ; interiorul castrului măsoară 34 χ 34 m.

Este vorba de un mic cantonament roman construit în cursul celor două campanii sau ime­diat după cucerire.

i , I I . CRIŞAN

V . LOCUINŢE D A C I C E PE TERITORIUL SATULUI COSTEŞTI

1. L a capătul dc sud al satului Costeşti, la locul numit în Năpărfi au ieşit întîmplător la iveală în primăvara anului 1961, numeroase fragmente ceramice şi un vas dacic întreg, care au ajuns în colecţiile Muzeului din Deva. Alături de aceste descoperiri, urmele vizibile de arsură roşie arătau limpede că e vorba de o locuinţă. Eroziunea continuă a terenului ameninţînd cu distrugerea vestigiilor arheologice din acest punct, s-au organizat săpături de salvare în ultimele zile ale campaniei din 1961, deschizîndu-se o suprafaţă de 10 χ 8 m, orientată N —S. Deşi săpătura η-a dat rezultate prea bogate, ea a confirmat totuşi presupunerea despre existenţa unei locuinţe din epoca dacică.

Stratigrafia nu este absolut uniformă pe toată suprafaţa săpată, întrucît locul e înclinat, în colţul nord-estic al săpăturii, acolo unde s-au descoperit urmele cele mai clare de locuire, ea se prezintă în felul următor :

Pămîntul vegetal modern are o grosime de 0,15—0,18 m şi c brăzdat de două dungi de arsură suprapuse, cea de deasupra roşie, cealaltă neagră, ambele groase de 0,04—0,05 m, repre-zentînd urmele unui cuptor modern de ars cărămizi. Sub humus urmează un strat de pămînt galben, gros de 0,45—0,50 m. î n partea lui inferioară acest strat se închide la culoare, devenind cafeniu cu nuanţe violet-închis. Imediat sub el apare pămîntul virgin, o rocă sfărimicioasă galben-cafenie.

Stratul de cultură se găseşte în pămîntul galben, acolo unde e mai compact, de la adânci­mea de 0,35 m pînă la 0,65 m.

Din urmele locuinţei dacice, constatate parţial, din pricina eroziunii terenului, s-a putut prinde, pe o suprafaţă de circa 4 m-, vatra casei, făcută din pămînt bătut, întărit şi parţial înroşit de foc. E a se afla cu aproximativ 0,30 m mai jos decît nivelul de călcare antic din exteriorul locuinţei. Lipsa oricărei temelii de piatră sau a unor urme de lipitură arsă nu îngăduie nici un fel de precizări cu privire la planul şi dimensiunile acestei locuinţe. Faptul că nu s-a găsit de loc lipitură arsă, precum şi marea cantitate de cenuşă din stratul de cultură ne îndreptăţesc să cre­dem, că, locuinţa a fost făcută din materiale uşoare (nuiele, crengi) şi că pereţii n-au fost lipiţi cu lut. Acoperişul va fi fost din paie sau şindrilă.

www.cimec.ro

7H C. D A I C O V I C I U şi colab.

Descoperirile de pc vatra locuinţei constau exclusiv din ceramică . S-au găsit fragmentele mai multor vase poroase de culoare roşiatică sau ncagră-roşiatică, decorate cu butoni şi brîuri ; unul din aceste vase a putut fi întregit. S-a mai descoperit buza faţetată în două trepte a unui chiup roşu de mărime mijlocie, un fragment din buza evazată şi mai multe cioburi din corpul unui alt chiup de aceeaşi culoare, un ciob negru decorat cu val şi fragmente din patru-cinci străchini cenuşii din pastă fină, dintre care una a putut fi parţial reconstituită. Majoritatea o constituie ceramica de proastă calitate.

în afara locuinţei (a vetrei) s-au mai găsit fragmente dintr-un vas poros, cărămiziu, cu multe pietricele în pastă, ornamentat cu un brîu alvcolat sub buză, cu un brîu crestat ceva mai jos şi cu butoni care au incizată cîte o cruce, c î teva cioburi roşii, o mică fusaiolă (sau mărgea de lut ?), precum şi o bucată informă de fier. O fusaiolă dc lut ars s-a mai aflat ulterior, în pămîntul aruncat din săpătură.

Simplitatea construcţiei şi sărăcia inventarului dovedesc că c vorba de o locuinţă dacică dintre cele mai modeste. Nu se poate face nici o precizare dc ordin cronologic ; locuinţa trebuie plasată, totuşi, mai degrabă,spre sfîrşitul veacului I şi primii ani ai secolului al II- lca e.n., fiind foarte posibil ca incendiul care a distrus-o să fi fost provocat dc trupele romane.

în apropierea colţului sud-estic al suprafeţei săpate, la adîncimea de 0,52 m a apărut un strat dc arsură roşie şi neagră, puţin întins şi gros dc numai 0,04—0,05 m. E l nu poate fi pus în nici un caz în legătură cu locuinţa deoarece c mult prea departe de ea şi mai sus (adîncimea aparent egală se datoreşte faptului că locul c în coastă). L a 0,30 m sub această suprafaţă arsă se văd urme de cioburi. Aceste împrejurări ne îndreptăţesc să afirmăm că cioburile aparţin nivelu­lui antic (găsindu-se însă în afara locuinţei), în timp ce urmele de arsură sînt mult ulterioare, fără a fi, totuşi, neapărat din epoca modernă.

2. în cea mai mică dintre movilele din Laz 1 9 s-a deschis o suprafaţă de 14 χ 10 m, lărgită ulterior pe o anumită porţiune pînă la 12 m. Aşa cum era de aşteptat, după sondajele superfici­ale din trecut, săpăturile au dus la dezvelirea unei locuinţe dacice (fig. 8).

Stratigrafia e cît se poate de simplă. Sub pămîntul vegetal, gros de 0,10 — 0,20 m, urmează un strat de pămînt galben, puţin nisipos, cu o grosime de 0,30 —0,40 m. Pe nesimţite, acest strat îşi schimbă culoarea şi consistenţa, devenind mai albicios şi mai compact. L a cel mult 0,80 m adîncime apare pămîntul tare, neumblat.

Urmele de cultură, constînd din lipitură arsă amestecată cu cărbune şi ceramică, se află în partea superioară a stratului galben ; ele apar la 0,20—0,30 m adîncime şi au grosimea maximă de 0,22 m. ν de remarcat că sub acest nivel, la 0,60 —0,65 m adîncime s-au descoperit cîteva cioburi de vase poroase, foarte prost arse şi corodate, dar indiscutabil dacice. S-ar putea ca ele să aparţină unei locuinţe mai vechi, din care nu s-a mai păstrat aproape nici o urmă, deoarece n-a pierit prin foc.

Locuinţa. Forma şi dimensiunile locuinţei nu se pot preciza. Judecind după masa de lipi­tură arsă, locuinţa pare să fi fost rectangulară. Lipitura arsă se întinde pe o suprafaţă dc circa 12 χ 11 m, dar locuinţa trebuie să fi fost mai mică ; zonele de ardere mai puternice şi de ceramică mai abundentă ar sugera dimensiunile de 8 χ 8 m sau de 9 χ 8 m, orice certitudine în această privinţă fiind însă exclusă.

Vatra locuinţei era din pămînt bătut , iar pereţii, aşa cum dovedesc bucăţile de lipitură arsă, erau din nuiele, lipiţi cu lut ; acoperişul era, probabil, din şindrilă sau din paie, căci frag­mente de ţigle nu s-au găsit. N-a putut fi identificată vatra de foc.

" H. Daicoviciu, Λ M Ν 1. 1964. p. 114.

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C D A C I C DIN MUNŢII ORAŞTIEI 77

Descoperiri. Inventarul locuinţei din Laz e sărac, cu excepţia celui ceramic. Două-trei cuie, o lamă, un vîrf (de săgeată ?) şi un obiect inform de fier, constituie întregul inventar metalic. In schimb, ceramica este destul de bogată şi de variată. E a pare în genere, mai rudimentară şi mai primitivă decît cea din locuinţele de pe Dealul Grădiştii (deşi forme comune, care atestă contem-

Pig. 8. — Costeşti - l.a:, planul locuinţei dacice: 1, arsura roşie (lipitură) şi cărbune; 2. arsură roşie (lipitură) puternică ; 3, urmă de par carbonizat ; 4, pietre.

porancitatea, nu lipsesc : cioburi din vase roşii sau cenuşii cu pereţii subţiri, lucrate la roată, fragmente de chiupuri, buze profilate în trepte etc.). Mare este numărul fragmentelor de vase poroase. Dintre descoperirile ceramice atrag atenţia : un capac mic, cu toartă, lucrat la roată şi frumos ornamentat, şi o strachină adîncă, lucrată cu mîna, avînd buza evazată, umărul reliefat şi nervuri puternice, verticale, pe corp ; ea imită, probabil, un vas roman de sticlă (fig. 9).

Se cuvine să mai amintim descoperirea unui bob de griu ars şi a unor urme de mei puternic carbonizate.

Locuinţa de la Laz e modestă. Stăpînii au părăsit-o, probabil, la apropierea trupelor romane, refugiindu-se în cetăţuia Costeştilor sau fugind în munţi (aceasta ar explica extrema sărăcie a inventarului neceramic). Apoi, la venirea romanilor, locuinţa a fost mistuită de flăcări ca atîtea altele.

H A D R I A N D A I C O V I C I U

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C D A C I C DIN MUNŢII ORAŞTIEI 79

L a 7,70 m de capătul estic al secţiunii, începe un strat de pămînt brun-gălbui (în legendă : nr. 4, 5 şi 7) care merge pînă la capătul de vest al secţiunii, fiind întrerupt însă de cele două şan­ţuri amintite. între acest strat şi cel brun-negricios de deasupra se intercalează, între m 12—14, masă de pămînt galben-lutos, care se desface în două dungi groase. Merită semnalat faptul că în acest strat brun-gălbui, între m 13,64—13,28, se află o masă compactă de fragmente ceramice romane ; un mic ciob s-a găsit chiar la limita superioară a stratului brun-gălbui.

Zidul de piatră al castrului apare la 14,70 m de capătul estic al secţiunii. Gros de 0,95 m în partea superioară şi de 1,01 m la temelie, zidul are o faţă îngrijit lucrată numai spre exterior. E l e construit din piatră de rîu şi de stîncă locală ; numai pc alocuri în această masă prinsă cu mortar a fost introdus şi c î te un bloc dc calcar. Dărîmăturile zidului se întind compact spre vest pînă la 18,20 m de capătul estic al secţiunii ; apoi ele se răresc şi coboară pe panta şanţului exte­rior, ajungînd pînă la 0,56 m de fundul acestuia (cioburi răzleţe se găsesc însă pînă la 0,32 m de fundul acestui şanţ) .

Urmează şanţurile : cel interior (estic) are o deschidere de 2,32 m la gură, iar fundul lui se află la 2,48 m de suprafaţă actuală a solului (în antichitate adîncimea nu era însă decît de 1,20 — 1,25 m). Şanţul exterior (vestic), măsoară cea 8 m lăţime la gură ; vîrful lui se află la 2,54 m de suprafaţa actuală a solului (adîncimea lui în antichitate era de cea 1,50 m).

î n sfîrşit între m 26,07 —29 de la capătul estic al secţiunii, în stratul inferior de pietriş se observă o lentilă de pămînt galben-nisipos cu grosimea maximă de 0,30 m.

î n profilul secţiunii I se vede că, înainte de construirea castrului, nivelul de călcare se afla pe pămîntul galben-lutos. Peste acest nivel, romanii construiesc un val de pămînt (stratul brun-gălbui) de la est de zid. Judecind după profil, valul avea o lăţime de cea 6,90 m la bază ; înălţi­mea nu poate fi determinată. Spre exterior, valul avea o bermă de cea 1,40 m lăţime, după care urma şanţul estic. Acest şanţ nu poate aparţine în nici un caz castrului de piatră deoarece dărî­măturile zidului se opresc la nivelul gurii lui, în timp ce în şanţul vestic ele ajung pînă aproape de fund. Cea mai mare parte a şanţului estic (de la gură pînă la 0,33 m de vîrful lui) e umplută cu pămînt brun-negricios, iar restul, pînă la fund, cu pămînt brun-gălbui şi galben ; aceasta dove­deşte că, înainte de a fi astupat intenţionat de constructorii castrului de piatră, şanţul începuse să se umple cu pămînt scurs de pe pantele sale. Dimensiunile mici ale şanţului permit presupu­nerea că avem de-a face cu un simplu castru de marş din vremea războaielor daco-romane.

L a o dată ce nu se poate preciza, peste castrul de pămînt s-a ridicat unul de piatră. Zidul n-a fost înfipt în panta exterioară a valului, ci aşezat pe berma acestuia. Valul de pămînt al vechiului castru, lărgit şi înălţat, a devenit agger al castrului de piatră ; lăţ imea lui era de circa 9,50 m, iar înălţimea actuală e de 1,94 m. Şanţul castrului de pămînt a fost astupat, suprafaţa plană astfel creată devenind berma castrului de piatră, lată de 2,70 m. Dincolo de bermă ur­mează şanţul castrului de piatră umplut, după abandonarea lagărului, cu pămînt brun-negricios şi cu dărîmături din zid.

Aşadar, săpăturile din 1964 au stabilit limpede existenţa a două faze de construcţie (una dc pămînt, a doua de piatră) la castrul roman de la Orăştioara de Sus.

Secţiunea / / . l u n g ă d e 3 0 m, largă de 3 m şi adîncă de 1,50 m, orientată sud-nord, a fost deschisă la 37,20 m de capătul sudic al laturii apusene a castrului, paralel cu ea. Trasată pentru urmărirea zidului, ea a dus la descoperirea porţii de vest a castrului de piatră (fig. 11). Largă de 4,05 m, poarta nu are turnuri ; ea e formată prin cotirea zidului în unghi drept, spre est, pe o lungime de 4,40 m. Zidurile flancurilor porţii au o lăţime de 1,30 m. î n zidul flancului sudic, la o înălţime de 0,85 m de la baza lui, în zidăria de piatră se intercalează un rînd de cărămizi.

www.cimec.ro

80 C. DAICOVICIU şi t\uY.b.

Secţiunea ίίί Λ fost deschisa t o t dc-a l u n g u l l a t u r i i vest ice , la 26 ,20 m dc c a p ă t u l sudic a l acestuia ; o r i e n t a t ă s u d - n o r d , ea are 5 n i l u n g i m e , 3 m l ă ţ i m e şi 1,50 m a d î n c i m e . Ca şi în s e c ţ i ­unea I I , z i d u l de i n c i n t ă a p u t u t f i u i m ă r i t .

Secţiunea IV, o r i e n t a t ă vest-est , a fost deschisă la 31 m spre est de z i d u l de i n c i n t ă şi la 58,50 m de c a p ă t u l sudic al l a t u r i i p ă s t r a t e a c a s t r u l u i . L u n g i t de 30 m , l a t ă şi a d î n c ă de 1 m , s e c ţ i u n e a n-a scos la ivea lă n i c i o urmă arheo log ică , tot i n t e r i o r u l c a s t r u l u i f i i n d spă la t de A p a Oraşulu i .

Secţiunea V (17 : 1 1 ni) a fost t r a s a t ă t o t în i n t e r i o r u l c a s t r u l u i , d a r para le l c u z i d u l , a 47,60 m d i s t a n ţ ă de acesta. R e z u l t a t u l a fost şi în acest ca/, abso lu t n e g a t i v .

I* iu. 11. 1 '< -.· ι l . i cir vc st ,ι c.i~l1 ului ruin.m dr la ( >răşl loara di- Su-..

Spre deosebire de c a m p a n i a d i n 1957, în săpătur i l e a n u l u i 1964 n u s-au găsit inscripţi i pe p i a t r ă . Spre n o r d de p o a r t a vest ică a c a s t r u l u i au fost descoperi te două lespezi m a r i de calcar spar te , o piesă a r h i t e c t o n i c ă şi o piatră av înd vag aspectul u n u i a l t a r , d a r toate erau anepigra fe .

S i n g u r u l m a t e r i a l e p i g r a f i c , acesta în>ă deosebit de a b u n d e n t , îl c o n s t i t u i e c ă r ă m i ­z i l e , ţ iglele şi o lanele ş t a m p i l a t e descoper i te în sec ţ iuni le I I I I , m a i ales în zona porţ i i .

N u m e l e t r u p e i care a s t a ţ i o n a t a i c i e p r e s c u r t a t în ş t a m p i l e în d i f e r i t e f e l u r i : N G E , Ν G E R , N G R (o s ingură d a t ă ) şi X V G E R ( l o t o s ingură d a t ă ) . C r e d e m că t o a t e aceste ş t a m p i l e t r e b u i e c i t i t e humerus Ccrmanieianontm ( fără e p i t e t u l exploratorum) , n . Deoarece n i c i u n fel de a l t e ş t a m p i l e n - a u m a i fost g ă s i t e , rezul tă că acest c o r p de t r u p ă a s t a ţ i o n a t s i n g u r la O r ă s t i -o a r a de Sus de la cucer i rea şi piuă la a b a n d o n a r e a D a c i e i .

" IVntru aceasta pledează \\, « —tui um'r Λΐ,/.Λ'. Siilt şi Λ'Γί,'/ν/c de pc ştampile, precum şi faptul că in inscripţiile descoperite pe teritoriul I >acici. această uni­tate nu poartă epitetul dc ι ι .'.·/ ,il •: :ι (Ci l . I I I 12574 şi AiinKp, :10. 191(1. 152): in ni.eipţii aliate in alte părţi (CM. I l l I 1207. III şi II S »|,S7 * .uviîilnl , ι/·/..»,/

i"i uni preced ι u\ iniiil (',• ι imtnit ittihii mu. Dealtfel, în ultima vreme ι ι ι ι ι · urna Ni liniei ils- C,(ermanieiaiiorum) I . ! ν|>1·n.11·>i uni' nil mai e susţinută categoric nici de .•ulni ·:1 »i. \ CoMar. I ιι>, ι iţ'lnl, din ras/iul ruinau Î/C la (hii:ti.;ii,i ,1, Su-. A VIN", G, 1*M>9. p. Am şi urm.

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C D A C I C DIN MUNŢII ORAŞTIEI 81

Din numeroasele fragmente ceramice găsite şi care vor mai trebui studiate, nici unul nu pare a fi dacic. Este adevărat că printre cioburile de factură romană, aparţinînd unor vase lucrate la roată, se află şi unele foarte grosolane, cu pietricele mari în pastă, altele care prezintă în spăr­tură un strat cenuşiu între două straturi roşii etc. Au fost descoperite şi două fragmente de terra sigillata.

Afară dc ceramică s-au descoperit puţine obiecte : c î teva cuie şi piroane de fier, precum şi un fragment de sticlă.

H A D R I A N D A I C O V I C I U şl ION G L O D A R I U

V I I , RECUNOAŞTERI ŞI VERIFICĂRI P E T E R E N

Recunoaşterile pc teren şi verificările unor informaţii mai vechi au constituit un obiectiv dc scamă al colectivului şantierului. Efectuarea lor sistematică a contribuit la îmbogăţirea cunoş­tinţelor noastre despre numărul, răspîndirea şi densitatea aşezărilor dacice. Recunoaşterile din anii 1961 — 1966 au cuprins mai multe sectoare şi anume :

A . Z o n a de l a n o r d de s a t u l Costeş t i

Beriu. Cu prilejul arării unui loc situat pc stînga Apei Oraşului, la cea 100 m vest de podul mare peste acest rîu, s-au descoperit mai multe fragmente de lespezi calcaroasc, unele cu urme de litere latineşti . Fragmentele au apărut la 0,30 —0,40 m adîncime. Verificarea făcută printr-un sondaj a scos la iveală doar numeroase pietre dc rîu, cîteva cioburi de vase romane şi un frag­ment dc cărămidă. în acest punct nu pare aşadar, să existe vreo aşezare sau necropolă din epoca romană ; probabil că fragmentele de lespezi au fost aduse din altă parte, împreună cu pietrele de rîu îngrămădite aici.

La Feregari. î n hotarul comunei Orăştioara de Jos, cam la 3 km spre sud-est de aceasta, în stînga Văii Orăştioarci, pe un bot de deal, se află locul numit L a Feregari. Acest loc e situat spre est de punctul Cărpcniş, aparţinînd satului Bucium, unde în anul 1958 am aflat urme dacice 2 0 .

î n punctul L a Feregari se pot vedea clar trei movile de formă cvasicirculară ; una din ele arc diametrele de 15,70 şi 15,10 m şi înălţimea de 1 m, a doua are diametrele dc 26 şi 20 m şi înălţimea dc 1,5 m, iar a treia nu a putut fi măsurată (şi dimensiunile primelor două sînt aproxi­mative). Eventual, ar mai exista aici şi o a patra movilă, mai prost păstrată, deci greu vizibilă. Sondajele făcute în cele trei movile sigure au scos la iveală multe fragmente de lipitură arse şi cîteva cioburi roşii ; în movila a treia s-au mai găsit un cui de fier şi o bucată dc zgură de fier. Nu încape îndoială că c vorba de gospodării dacice.

Zăvoaie. î n acest loc din hotarul satului Ludeşti, la cea 200 m spre sud de Gorgan se găsesc, chiar la suprafaţă sau la mică adîncime, fragmente ceramice dacice de culoare roşie, probabil dintr-un chiup. Locul este, dealtfel, potrivit pentru o aşezare gospodărească.

1 0 C. Daicoviciu şi colab. Şantierul arheologic Grd- i l C. Daicoviciu şi colab., Şantierul arheologic Grădiştea diştea Muncelului, Materiale, 7, 1960, p. 316. Muncelului, Materiale, 5, 1959, p. 385.

i -c . 787

www.cimec.ro

82 C. D A I C O V I C I U şi colab.

Β. î m p r e j u r i m i l e s a t u l u i Costeş t i

Coşman. Semnalarea de urme dacice în acest punct, situat pe partea stingă a Apei Oraşului, în dreptul staţiei C F R Costeşti n , ne-a determinat să efectuăm în 1962 o săpătură de verificare, î n acest scop s-a deschis o suprafaţă de 6 X 4,50 m, orientată est-vest. S-a descoperit o platfor­mă de lipitură arsă, făţuită, de formă aproximativ circulară, cu diametrul originar care pare să fi fost de 3,70 m ; grosimea platformei este de 0,10—0,12 m. Sub această platformă, pămîntul este puternic înroşit pînă la 0,30—0,40 m adîncime. Pe platformă şi în jurul ei s-au descoperit fragmente de ţigle de tip grecesc şi de olane, puţine cioburi de culoare roşie şi bucăţi de lipitură arsă din pereţii construcţiei.

Lipsa aproape totală a inventarului gospodăresc şi adîncimea pînă la care e înroşit pămîn­tul (fapt care dovedeşte un foc puternic şi de lungă durată), ne fac să credem că platforma dc lipitură arsă de la Coşman reprezintă resturile unui cuptor de ars ţigle şi olane.

Părul. î n acest loc din hotarul satului Costeşti, cam la 150 m spre est de punctul celei de a doua descoperiri făcute în anul 1958 1 3 tot aici, scoţîndu-se pămînt pentru cărămizi, s-au găsit la 0,30—0,40 m adîncime, numeroase fragmente de vase dacice şi o bucată dintr-un piron de fier. Printre fragmentele ceramice se află şi cioburile unui vas poros, ornamentat cu brîu imediat sub buză şi cu striuri verticale.

în Năpărfi. L a cea 100 m spre sud de locuinţa dacică săpată în 1961 M , un mic sondaj dă la iveală două cioburi de vase dacice.

La cruce la Valea Stinişorii. î n acest loc de la sud de Costeşti, pc dreapta Văii Stînişorii, deasupra drumului care merge pe malul drept al Apei Grădiştii, se află o terasă, pe care unul din muncitorii şantierului a găsit mai demult cioburi de vase roşii. î n surpăturilc din mar­ginea terasei, am găsit şi noi un fragment de vas poros, negru-roşiatic.

Cele două secţiuni de verificare trasate de noi au scos la iveală, între 0,30 —0,70 m adînci­me, cioburi dacice destul de numeroase, provenind de la vase diverse (roşii, cenuşii, lucrate la roată sau cu mîna) ; a fost descoperit şi un vas aproape întreg : o ulcică cenuşie, lucrată la roată din pastă fină. Obiecte de metal, cu excepţia unei bucăţi informe şi foarte ruginite de fier, nu s-au găsit. Lipsesc cu desăvîrşire urmele de arsură şi nu se poate vorbi despre un strat de cultură propriu-zis. Aşa stînd lucrurile, avem de-a face fie cu răspîndiri de fragmente ceramice provenind de la o locuinţă aflată undeva în apropiere, fie cu o locuinţă de foarte scurtă durată, care n-a pierit într-un incendiu.

La Ţufurâu. în acest loc, situat pe malul stîng al Văii Stînişorii, imediat lîngă apă, deasu­pra unui izvor, s-a găsit întîmplător un chiup dacic de culoare roşie, aproape întreg. Pentru veri­ficare, s-a trasat o secţiune (10 χ l m ) orientată nord-vest — sud-est ; în ea apar sporadic cioburi roşii dacice la o adîncime de 0,10—0,70 m. între 2,30—4,10 m de la capătul sud-estic al secţiunii, apare la adîncimea de 0,75 m un strat de arsură puternică, roşie, cu aspect de vatră de casă, gros de 0,05 m. Deasupra lui s-au găsit în neorînduială fragmente de tuburi de conductă şi un fragment de ţiglă cu nervură. Stratul de arsură se îndreaptă spre drumul actual care duce spre cantonul silvic şi spre cabana turistică. Se pare că în acest punct a existat o locuinţă distrusă în cea mai mare parte de drumul modern şi de o varniţă care a funcţionat mai demult aici.

Bocşitură. Cu prilejul construirii cabanei turistice de la Costeşti, în acest loc s-a săpat un şanţ de scurgere ce dă într-o fosă septică. în peretele nordic al fosei, la o adîncime de 0,40 m, apare un strat de arsură gros de 0,20 m conţinînd cioburi dacice ; stratul atinge lungimea de 2,80 m. în şanţ, la 19,50 m de peretele estic al fosei septice, apare un alt strat de arsură, lung

» Vezi AMN. 1. 1964, p. 113-114. " Materiale, 7, 1960. p. 315.

M Op. cit.

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C D A C I C DIN MUNŢII ORAŞTIEI 83

de 2,20 m şi gros de 0,20 —0,25 m. Aceste dcuă straturi de arsură reprezintă, probabil, vetre de case dacice. Materialul ceramic s-a găsit însă peste tot în şanţ, între 0,10—0,55m adîncime. Majoritatea vaselor sînt roşii şi cenuşii lucrate la roată ; ceramica poroasă este mai rară. De remarcat numărul mare de ţigle dc tip grecesc găsite în fosa septică.

Poiana Rădăcinii (Rădăcina). Drumul de care modern ce urcă pe înălţimile de la sud-est de Costeşti trece, în Poiana Rădăcinii, peste o movilă circulară. Chiar la suprafaţă, pe drum, am găsit un fragment dintr-o toartă de vas roşie, bilobată. Un sondaj cu totul superficial, care pă­trunde numai pînă la 0,10 m adîncime, face să apară urme de cărbune şi c î teva fragmente de chiup roşu.

Ceata 2 S . Nici cercetările amănunţite din 1961 n-au descoperit urme de locuire nici pe tera­sele şi nici pc platoul neted din acest punct.

La arie. Coborînd de la Ceata pe lîngă Prisaca, spre Costeşti, se ajunge la punctul numit La Fintina lui F lor an. Părăsind aici drumul şi luînd-o la stînga, după circa 300 m ajungem în punctul Arie sau La crie, care constă din trei sau patru terase destul de mari, foarte potrivite pentru locuit. Un sondaj sumar pe una din terase a scos la iveală fragmente de lipitură arsă, precum şi cioburi dintr-un chiup dacic de culoare roşie.

Dosul Dealului. Coborînd de La Arie, spre Costeşti, trecem prin locul numit Dosul Dealului. Chiar pe drumul de care, la suprafaţă, se văd urme de lipitură arsă. Sondajul în marginea drumului nedînd rezultate, este dc presupus că fragmentele de lipitură arsă cu urme dc paie şi pietricele au fost aduse pe drum de pe unul din şesurile situate ceva mai sus (nu însă de la La Arie, care este prea departe).

Dîrlău. î n satul Costeşti, pe partea stingă a apei Grădiştii la c î teva sute dc metri spre nord de poalele Cctăţuii, se află botul de deal numit Dirlău, în stînga Pîrîului Dirlăului. Acest pîrîu desparte botul de deal de locul numit Putinei, unde s-au găsit urme dacice în anul 1959 2 e . Ime­diat deasupra pîrîului, pe coasta dealului, brăzdată de nenumărate făgaşe săpate de apă, se găsesc destul de multe fragmente ceramice dacice de culoare roşietică. Terenul în pantă nu este însă prielnic aşezărilor şi nici cercetărilor făcute mai sus, pe vîrful dealului ; toate nu au dat rezulta­tele dorite. S-ar putea ca fragmentele ceramice să provină de pe o terasă a Dirlăului azi distrusă de apa care s-a scurs pe coastă.

Şesul Ciorii este numele unei terase întinse şi frumoase, situată pe versantul nordic al Dealului Făieragului, chiar deasupra văii. Secţiunile de verificare trasate aici au arătat că partea estică a terasei a fost amenajată artificial. î n această porţiune au fost descoperite patru blocuri de calcar (pentru aşezarea unuia din ele s-a săpat puţin în stînca terasei) care par să reprezinte baza unei locuinţe sau a unui turn de veghe. Urmele puţin numeroase de cultură (cîteva fragmente de ţigle, cîteva cioburi de vase, un piron de fier), absenţa lipiturii arse şi a unui strat propriu-zis de cultură ne îndeamnă să ne gîndim mai degrabă la un turn de veghe din lemn, care n-a pierit într-un incendiu.

Scul lui Inătoiu. Pe această terasă a Dealului Făieragului, s i tuată imediat deasupra Şesu­lui Ciorii, spre sud-vest, nu s-au descoperit urme sigure de locuire, deşi terasa e amenajată artificial.

Merişorul (Dealul Merişorului) e o înălţime situată nu departe de Costeşti, spre sud-vest (însă în hotarul Ocolişului Mic şi al Boşorodului). Dealul are multe ramificaţii, care apar ca o succesiune de terase, şei şi platouri. Pe un pinten al Merişorului, situat la sud-vest de Dealul Făieragului şi la sud, sud-vest de Cetăţuia înal tă , un sondaj scoate la iveală mult cărbune de brad (în prezent nu există brazi pe acest deal), precum şi un fragment ceramic cu pereţii subţiri,

* Materiale. 5. 1959, p. 382. » AMN, 1, 1964. p. 115.

www.cimec.ro

84 C. D A I C O V I C I U şi colab.

din pastă sfărîmicioasă, dar atipic. Pămîntul galben care apare sub stratul de humus are consis­tenţa şi aspectul unei vetre bătute de casă. Locul este excelent pentru o locuinţă sau un turn, iar configuraţia terenului dă impresia unei clădiri cvasicirculare.

î n drum, de la acest pinten spre vîrful Merişorului, se văd, la temelia unei colibe, blocuri sau fragmente de blocuri de cetate. î n apropierea colibei, într-un muşuroi de cîrtiţă, s-a găsit un fragment de lamă dc fier cu aspect antic.

Pe un alt dîmb al Merişorului, aflat în hotarul Boşorodului şi situat la sud-est de acest sat, un sondaj superficial a scos la iveală c î teva cioburi incontestabil dacice. Pe dîmbul vecin, situat la sud de primul, sondajul efectuat în apropierea semnului trigonometric a dus la descoperirea cîtorva cioburi roşii şi a unui strat dc pietriş.

Dealul Mare din Pietroasa. Pe această înălţime din apropierea cetăţii dc pe Blidaru în anul 1959 paznicul cetăţii a observat un colţ al unui bloc de piatră care ieşea din pămînt. Din pricina ierbii dese şi înalte nu s-a putut regăsi piatra, dar două sondaje făcute chiar pe vîrful dealului vădesc un strat slab de arsură la cea 0,25 m adîncime.

C. î m p r e j u r i m i l e g ă r i i Anloeş

Comărnicelul Cetei. Ipoteza că urmele dacice semnalate de literatura arheologică mai ve­che că Ceata ar aparţine, poate, Comărnicelului Cetei, precum şi informaţia primită de la C. Daicoviciu că pe această din urmă înălţime ar fi văzut, cu prilejul unei recunoaşteri, blocuri fasonate de piatră, nc-au îndemnat să cercetăm acest loc, situat foarte aproape de marea aşezare de la Fala Cetei27. Blocurile semnalate n-au putut fi regăsite, dar chiar deasupra teraselor de pe Faţa Cetei, pe vîrful de S S E al Comărnicelului Cetei, locul se pretează foarte bine pentru o aşezare. Poate că numai vegetaţia extrem de deasă a împiedicat găsirea urmelor dacice, deşi nici sondajele făcute pe locurile mai libere n-au dat vreun rezultat. Oricum, pro­blema rămînc deschisă.

Curmătura Comărnicelului Celei. î n acest loc, pe prima terasă peste care trece calea ce duce de la Curmătură spre Ceata şi Brusturel un sondaj sumar a scos la iveală un mic frag­ment de vas (sau de pămînt ars?), c îteva urme slabe de cărbune şi un strat de 0,05—0,10 m de arsură roşie (dar nu chirpic). Este vorba, foarte probabil, de o locuinţă dacică.

Curmătura Văii Rele. Pe drumul dinspre Comărnicelul Cetei spre Vîrtoape, la Curmă­tura Văii Rele un loc neted şi larg atrage atenţia. Din cele patru sondaje superficiale făcute, unul a scos la iveală urme slabe dc cărbune şi un mic ciob cărămiziu, dacic.

Poiana Frasinului. Situată la sud-vest de gara Anineş, pe partea stingă a Apei Grădiştii, această poiană reprezintă un loc foarte prielnic pentru o aşezare. Deşi dispunem de unele indicaţii potrivit cărora s-ar fi găsit aici fragmente de vase, sondajele n-au scos la iveală nimic.

Dealul Cugereanului (sau Vîrful Alunului). Pe coasta nord-estică a acestui deal, se în­tind, una sub alta, c î teva terase. î n sondajul de pe prima de sus s-a dat peste pietre arse, cărbune şi arsură roşie. Pe terasa imediat inferioară, cercetările sînt mai fructuoase ; ele scot la iveală fragmente ceramice de bună calitate, roşii, negre si cafenii (acestea din urmă dintr-o strachină mare).

« AMN, 1, 1964, p. 119.

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C D A C I C DIN MUNŢII ORAŞTIEI 85

Lufoaia. Aproape deasupra gării Anineş, pe vîrful Lupoaiei, un platou neted şi nu prea mare. Sondajele superficiale scot imediat la iveală urme de arsură şi fragmente ceramice da­cice. Configuraţia platoului lasă să se bănuiască existenţa unui zid (poate a unui turn).

H A D R I A N D A I C O V I C I U

C H A N T I E R A R C H É O L O G I Q U E D A C I Q U E D E S M O N T A G N E S D'ORĂŞTIE, DÊP. D E H U N E D O A R A (1960-1966)

RÉSUMÉ

Le présent rapport contient les résultats principaux des campagnes des fouilles archéolo­giques durant les années 1960 — 1966, entreprises dans les Montagnes d'Orăştie (dép. de Hune­doara). Les recherches ont été effectuées dans plusieurs points appartenant à ce vaste complexe.

À Sarmizegetusa (Dealul Grădiştei), les principaux résultats qui s'imposent sont: la décou­verte complète et la reconstruction du mur d'enceinte de la forteresse dacique ; découverte d'un second sanctuaire ancien, aux fondements et colonnes en calcaire, dans l'intérieur de l'enceinte saciée ; découverte d'une substruction que nous apellons «soarele de andezit ι (le soleil d'andésite) qui représente un autel pour divers sacrifices ; la recherche de la tour de veille pentagonale au-dessous de l'enceinte sacrée ; la découverte d'une construction dacique (probablement une tour de veille) située sur une terasse, au sud-est des thermes romaines.

Une tour d'origine dacique de même pour la veille a été découverte au lieu dit «Valea lui Brad».

Sur Blidaru, les fouilles archéologiques ont été effectuées comme suit : durant l'année 1961 on a terminé les travaux dans la cité emplacéc sur cette colline, en obtenant une série des résultats concernant la construction mentionnée et une chronologie relative ; en 1964 on a dé­couvert en entier une tour dacique de veille à Poiana Perţii, emplacée au-dessous de la cité de Blidaru.

À Costeşti, on a entrepris des recherches par une petite section dans la fortification romaine située à la base de la colline de Cetăţuie et on a fouillé même dansl 'âtre du village actuel, en décou­vrant deux habitations daciques.

Les recherches dans le castrum ă'Orăşlioara de Sus, sont terminées. Elles démontrent que cette fortification initialement a connu une phase de construction en terre, suivie d'une phase de construction en pierre. Les estampilles (sur des briques) découvertes attestent que le nom de la troupe qui a stationné là était Numerus Germaniciarum (sans l'épithcte de Exploratorum).

Les recherches sur le terrain ont mené à une découverte concernant des nouveaux points habités par la population de l'époque dacique.

Dans notre rapport ne sont pas compris tous les résultats des recherches durant la période des années 1965—1968 de Feţele Albe (d'ailleurs, le seul point des Montagnes d'Orăştie où on a travaillé pendant les années 1967—1968). Les premiers résultats ont déjà été publiés dans RevMuz, 3, 1966, 3, p. 485 —488 ainsi que dans un plus ample article dans AMN, 6, 1969, p. 493 et les suiv.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — 1.2, paviment d'andésite dc l'enceinte sacrée à Sarmizegetusa. Fig. 2. — Sanctuaire ancien de petites dimensions. Fig. 3. — Une portion du mur d'enceinte du côté d'ouest. Fig. 4. — Le mur dc la tour en (orme pentagonale. Fig. 5. — Plan de la tour de veille de Valea lui Brad. 1, àtre à (eu ; 2, jarre ; 3, fragments céramiques ; 4, pierre

d'origine locale ; S, charbon ; 6, clous en fer.

www.cimec.ro

80 C. D A I C O V I C I U şi colab.

Fig. 6. — Flan dc la forteresse dc Blidaru ; 1, mur en pierre ; 2. grands blocs en calcaire ; 3, seuils ou marches ; 4, terre cuite ; C, citerne ; Cz. « une cazemate » ; Τ, tour ; T L , tour destinée comme habitation ; LV, habitation au foyer ; PL, plate-forme en pierre.

Fig. 7. — Profil dc la section par le cast rum romain en terre de Costeşti : 1, couche de terre jaunâtre avec des faibles nuances grises ; 2, couche de terre grise ; 3, bande de terre cuite jusqu'au rouge avec des restes de cuissons allant jusqu'au noir ; 4. pierre provennant de la rivière ; 5, céramique ; 6, couche compacte en argile jaune.

Fig. 8.— Costeşti — Laz. Plan de l'habitation dacique: 1, cuissons rouges et charbon; 2, cuissons rouges très fortes; 3. trace d'un arbre carbonisé; 4, pierres.

Fig. 9. — Vase en terre glaise provenant de l'habitat de Costeşti — Laz. Fig. 10. — Cast rum romain d'Oraştioara de Sus : profil de la paroi sudique dc la section I : 1, sol végétal ; 2 — 3,

terre brune-noirâtre (phase de pierre du castrum) ; 4, terre brune-jaunâtre (phase de terre du castrum) ; 5, terre brune-noirâtre provenant du remplissage de la fossé, la phase de terre du castrum ; 6, terre jaune en terre glaise provenant de Yaggtr du castrum en pierre ; 7, terre brune-jaunâtre qui n'a pas été dérangée ; 8, gravier ; 9, terre argi-leussc jaunâtre qui n'a pas été dérangée ; 10, terre jaunâtre sableuse; 11, terre jaune aux pigments verdâtres-cendreux ; 12, mur du castrum ; 13, pierre tombée du mur ; 14, pierre provenant de Γagger ; 15, briques; 16, fragments céramiques ; 17, le niveau actuel de l'eau.

Fig. 11. — Porte du côté ouest du castrum romain d'Oraştioara dc Sus.

www.cimec.ro

EXAMENUL METALOGRAFIC AL UNOR OBIECTE ANTICE DE FIER DE LA POIANA

ŞI POPEŞTI DIN EPOCA LATÈNE

j . P I A S K O W S K I ( C R A C O V I A )

DI F E R I T E discipline ştiinţifice, cum sînt antropologia, zoologia şi botanica, au fost folosite pe o scară largă în cercetările arheologice privitoare la trecutul societăţii omeneşti . în schimb metalografia n-a jucat pînă acum un rol important în asemenea

cercetări, cu toate că metodele metalografice sînt folosite de multă vreme în examinarea obiectelor antice de metal găsite de către arheologi.

Cu titlul de exemplu pot fi citate lucrările 1 întreprinse de către H . Bell 2 , H . Hadfield 3, H . C. H . Carpenter şi J . M. Robertson 4, O. Krasa s , J . W. Gilles», şi alţii.

în ultimii ani se poate observa o creştere considerabilă a interesului pentru istoria teh­nicii. S-au publicat rezultatele ultimelor cercetări, pe care le-au făcut între alţii : E . Salin 7 , A. Erance-Lenord 8, C. J . Livadfes', R. Pleiner, E . Plzak şi O. Quadrat 1 0 , C. Panseri, G. Ga-rino şi M. Leoni 1 1 , iar în Polonia A. Krupkowski şi T. Reyman 1 2 , A. Zbiweski 1 3 şi alţii.

Cercetările amintite, s-au ocupat doar de un număr de obiecte antice foarte mic, şi în genere nu au epuizat posibilităţile unui laborator metalografic modern. în asemenea con-diţiuni ar trebui să aşteptăm încă multă vreme pînă să se cerceteze evoluţia tehnologiei obiec­telor de fier din antichitate. în afară de aceasta, acele cercetări n-au permis să se stabilească provenienţa obiectivelor examinate, lucru foarte important pentru arheologi.

1 Deoarece articolul se ocupa cu cercetarea unor obiecte antice dc fier, am enumerat doar lucrările care privesc acest «en.

* H. Hell, Kates on a bloom of roman iron found at Corstopitum (Cobridge), JIS1, 85, 1912, 1, p. 118.

3 I I . Hadfield, Sinhalese iron and steel of ancient origin, J ISI , 85, 1912, 1, p. 134.

4 H. C . H. Carpenter şi J . M. Robertson, The metal­lography of some ancient Egyptian imolements. J ISI , 121, p. 417.

* Ο. Κ rasa, Vorgeschichte Eisenschmehcn in Sieger-land, Stahl und ICisen, 52, 1931, p. 1287.

' J . \V. Gilles, Yorgeschichtliche Eisenhuttenpldtze des Siegerlandes. Stahl und Fiscn, 56, 1935, p. 252.

' K. Salin, .Sur les techniques de la métallurgie du fer de la préhistoire au temps des grandes invasions, RevMét, 3, 1952, p. 165.

* A. l'rance-Lenord, Les téchniques métallurgiques

appliquées à l'archéologie, RevMét, 6. 1952, 6. p. 411. • C . Kivadefs, Structural iron of the Parthenon, J I S I ,

182. 1956, 1. 1 0 R. I'lciner, F. Plzak şi O. Quadrat. Poznamhy h

vyrobnu technice slaroslavanskych cepeli, PA, 47, 1956, p. 314.

1 1 C . Panseri, C . Garino şi M. Leoni, Richerche metal-lografiche sopra alcune lame etruache di acciaio. La tecnica di fabricazione delta lame di acciaio presso gli antichi. Milano, 1957, p. 7.

1 1 A. Krupkowski şi T. Reyman, Badanie metaloz-nawcze nod przekutym polfabryhalem zelaza ζ Witowa, pow. Piôczôw i zuzlem dymarkowyn ζ Igolomii, pow. Miechàw, in Sprawozdanie Pahstw. Muzcum Archcolo-giczengo. 5, 1953. 1—2, p. 48.

1 3 A. Zbicrski, Wczesnosredniowieczne gôrnictwo i hutnictwo w imietle materialow ζ grodzisha leczychiego, Studia - Polski (Warsovie), 3, 1952, p. 248.

www.cimec.ro

88 J . PÎASKOWSKI

Cercetările mctalograficc întreprinse pentru arheologic necesită analiza unui mare număr de obiecte antice. B . A. Kolcin a fost primul 1 4 care a cercetat numeroase obiecte de fier. Pe baza examinării unui număr de 286 obiecte, provenind din 32 de localităţi, autorul a descris tehnologia fierului pe teritoriul vechii Rusii din secolele X — X I I I e.n. Cercetările lui B . A. Kolcin, au cuprins observaţii mctalograficc, măsurători ale durităţii şi microdurităţii şi analiza chimică semicantitativă cu folosirea steel-oscop-ului.

încă din anul 1955, Institutul de istorie a ştiinţei şi tehnicii, de pe lîngă Academia Polonă de Ştiinţe, efectuează cercetări sistematice asupra obiectelor antice de fier1*. Dc atunci, s-au cercetat peste 800 asemenea obiecte, provenind din cele mai vechi timpuri (se­colul V I I I î .e .n. pînă în secolul X I V e.n.).

Cercetarea metalografică a unor obiecte antice de fier nu se poate mărgini numai la teritoriul uneia sau a cîtorva ţări, ci e necesar ca asemenea lucrări să se înceapă în toate ţările. Ar fi indicat ca în aceste lucrări să se întrebuinţeze aceleaşi metode de cercetare, pen­tru înlesnirea comparaţiei şi generalizării rezultatelor.

Datorită iniţiativei şi amabilităţii arheologului român Radu Vulpe din Bucureşti, autorul acestor rînduri, care se ocupă cu cercetarea obiectelor antice de metal din Polonia, a avut posibilitatea să examineze şi cîteva obiecte găsite nu de mult în România — la Poiana, pe Şiret şi la Popeşti , în apropiere de Bucureşti — provenind din secolele I I — I î .e.n. şi I . c .n. , e . î n articolul de faţă sînt prezentate rezultatele acestor cercetări.

I. M E T O D E L E D E C E R C E T A R E

Metodele întrebuinţate în cercetarea obiectelor de fier de la Poiana şi Popeşti, comportă o analiză chimică cantitativă şi calitativă, observaţii mctalograficc şi măsurători ale micro­durităţii şi durităţii.

Analiza chimică cantitativă a fost efectuată după metodele clasice, în conformitate cu normele obligatorii pentru aliajele de fier. S-a indicat în primul rînd, conţinutul în fosfor (cel mai important ingredient natural al fierului şi al oţelului din lupe) şi conţinutul în mangan

TABELUL RezutUttle aaallzel ehlmlea

Greutatea Conţinutul tn % Denumirea obiectului Provenienţa obiectului

tn g Mn Ρ ! Ni 1

1 Fragment dc barâ plată nr. 1 Poiana (L - 1,20) 8.1 0,08 0.39 0.00

2 Fragment de bară nr. 2 Poiana (ΚΚΓ) 3.3 0.142 0.00

a Fragment dc bară nr. 1 îndoită la capăt Popcşt (\V5 11 - 0,65) 11,1 urme 0.20 0.00

4 Fragment de bară plată nr. 2 Popeşt (VV5 16 - 1,10) 12,1 0,00 0.094

5 Fragment de bară nr. 3 * Cu eicepţia cl-.-mrntclor : Fc . SI . Mn, P. S, C . care

1 Popeşti (\V5 9 - 0,45) apar la toate prob?le

2,2 0,050 0,00

1 4 Β. Λ. Kolcin, 'lepitan Mema.i.iyp,ma u Mema.uio- métallngraphiques des produits anciens, Kwartalnik His-οΰραύοηικα β ,(ptwieu Pyru, MIA, 32, 1953. lorii Nauki i Techniki (Special issue), 1957—1958, p. 55.

1 4 J . Piaskowski, I.e développement de la technologie ·· Pe baza intormaţiilor transmise autorului dc către de l'acier et du fer en Pologne d'après les examina/ions Radu Vulpe.

www.cimec.ro

E X A M E N U L M E T A L O G R A F I C A L UNOR O B I E C T E A N T I C E D E F I E R 89

şi nichel. în fierul şi oţelul obţinut din lupe conţinutul în sulf şi siliciu, este neînsemnat (mai puţin dc 0,02%), iar eventualele diferenţe nu depăşesc limitele de eroare ale analizei chimice.

Pentru determinarea conţinutului în carbon al metalului, nc-am ghidat după o evaluare aproximativă făcută pc baza observaţiilor metalografice. Metalul prezenta o carburare neuni­formă şi de aceea media obţinută pe calea analizei chimice, nu e suficientă pentru a putea reflecta structura şi calităţile metalului.

Analiza chimică calitativă a fost efectuată cu ajutorul spectrografului ISP—22, arcul fiind provocat între două probe din acelaşi material.

Structura metalului a fost determinată cu ajutorul microscopului metalografic, mă-rindu-sc probele dc 100 şi de 500 de ori ; cu această ocazie, ele au fost tratate cu o soluţie de 4% acid azotic în alcool metilic. O dată cu determinarea structurii s-a stabilit şi ordinul mărimii granulaţiei metalului, folosindu-se clasificarea americană A S T M ν 19—46. Această clasificare împarte granulaţia pe clase de la 1 (granulaţia cea mai mică, corespunzătoare cu 2048 granulaţii pe 1 mm 2 ).

Pe baze metalografice, s-a cercetat microduritatea fiecărui component al aliajului, folo­sindu-se pentru aceasta aparatul lui Hanemmann. Fiecare rezultat reprezintă media a 5 mă­surători.

Duritatea a fost determinată după metoda lui Vickcrs, la o presiune de 10 kg timp de 15 secunde.

Rezultatele obţinute sînt prezentate în două tabele şi în reproduceri prin desene şi mi-crofotografii. Tabelul 1, cuprinde datele privitoare la provenienţa fiecărui obiect şi rezultatele analizei chimice cantitative şi calitative. L a rezultatele analizei calitative, nu s-a ţinut scama de prezenţa carbonului, siliciului, manganului, fosforului şi sulfului (şi fireşte, nici a fierului), care apar întotdeauna în fierul şi oţelul din lupe. î n coloanele care cuprind rezultatele ana­lizei calitative semnul ,, + " indică prezenţa clară a unui adaos, în schimb, semnul ,,0", atestă prezenţa doar în ultimele linii (cele mai durabile) ale spectrului elementului respectiv.

î n tabelul 2, sînt date rezultatele observaţiilor metalografice şi inventarul componenţilor structurali, ordinul mărimii granulaţiei, rezultatele măsurătorilor microdurităţii fiecărui com­ponent structural, ca şi rezultatele măsurătorilor durităţii după metoda lui Vickers.

/ eantllallvc «I calitative

Analiza calitativi*

Al As Ba i 1

Bi Ca 1

Co Cr Cu Mg Mo j Ni Pb i

Sb !sn ν i \v Zn

+ 0 0 0 + 0 _+ _ 4- ' _ 0 _ 0 0

+ + 0 0 + 0 0 o J + + 0 0 + 0 + 4 0 -Ι­ 0 Ό 0 i +

+ -Ι­ + 0 + 0 4- + Ο r 0 0 + 0 + 0

+ Ο + 1 0 + 0 -f- ι 0 0 + - L

Prezentarea rezultatelor cercetărilor cu ajutorul desenelor, este identică cu cea folosită de B . A. Kolcin 1 7 . Primul desen (fig. 2), redă conturul obiectului cercetat împreună cu in-

" B. A. Kolcin, op. cil.

www.cimec.ro

90 J . P I A S K O W S K I

TA li E LU L 2 Rezultatele examenelor melaloaraflee şl a măsurătorilor mlerodurlUIII şl «hirltifll

Denumirea obiectului Provenienţa Componenţi Ordinul mărimii

Microduri-tatea

kg/mm1

Duritatea după

Vickers kg/mm1

1 Fragmentul dc bară plata nr. 1 Poiana ferită S 258 202

2 Fragmentul dc bară nr. 2 Poiana ferită pcrlită

7 β

232 279

1 209

3 Fragmentul dc bară Îndoită la capăt nr. 1

Popeşti ferită ferită

3 7

235 267

j 202

4 Fragmentul dc bară plată nr. 2 Popeşti ferită* 5 222 203

Γ Fragmentul de bară nr. S Popeşti perlită** pcrlită ferită

5 7

323 199

1 297 f 213

* In afait de aceaţti şi depunerile fazei acute ( γ ' - Fe,N ?) · * Perlil» JOrbitlci

dicarea locului, din care s-a extras proba pentru cercetările metalografice. Al doilea desen (fig. 3), indică natura metalului (gradul de carburare) pentru fiecare obiect, marcată conven­ţional pe baza probei metalografice. Această schiţă a probei metalografice, executată ca o secţiune a obiectului cercetat într-un unghiu de 90 e , faţă de planul primului desen, îl comple­tează în parte pe acesta, permiţînd situarea în spaţiu a formei obiectului. Materialul ilustrativ este completat prin numeroase microfotografii ale structurii metalului. înserarea acestor mi-crofotografii este absolut necesară, avînd în vedere importanţa primordială pe care o are, după cum s-a constatat aspectul structural al metalului pentru stabilirea tehnologiei obiec­telor şi a provenienţei lor.

II. R E Z U L T A T E L E CERCETĂRILOR

Pentru examinare au fost destinate două fragmente de fier de la Poiana (fig. 1/1, 2) şi trei obiecte nedeterminate de fier, de Ia Popeşti (fig. 1/3—5).

După descoperire, obiectele n-au fost supuse unor măsuri de conservare. Ele sînt prezen­tate schematic (fig. 2) cu indicarea locului de unde s-au scos probele pentru analizele metalo­grafice. Figura 3 prezintă natura metalului celor cinci obiecte cercetate, reproduse în secţiune schematică.

Rezultatele analizei chimice cantitative şi calitative, sînt prezentate în tabelul 1, iar re­zultatele observaţiilor metalografice împreună cu măsurătorile microdurităţii componenţilor structurali şi ai durităţii metalului, sînt cuprinse în tabelul 2.

Fragmentul de bară plată de fier nr. 1, de la Poiana (fig. 1/1 ; 2/1 ; 3/1), cu secţiunea transversală de 0,001 X 0.008 m, prezenta o structură de fier de lupă, proveniţ i din ferită (fig. 4/1). î n metal apar destul de multe incluziuni de zgură cu structură caracteristică : ele sînt repetate în fig. 4/2, considerabil mărite 1 8 .

" Fier de ferită care conţine In soluţie cantităţi neîn­semnate de carbon, siliciu, mangan, fosfor etc.

www.cimec.ro

Fig. 1. — Obiectele de fier studiate : 1—2, Poiana; 3 — 5, Popeşti.

www.cimec.ro

92 J . P I A S K O W S K I

Fragmentul de bară nr. 2 (fig. 1/2; 2/2; 3/2), cu secţiunea pătrată (dimensiunile de aproximativ 0,003 χ 0,003 m), de la Poiana, este executat dintr-un oţel foarte moale, care conţine aproximativ 0,2% carbon. Structura metalului (fig. 4/3) se compune din ferită şi din mici cantităţi de pcrl i tă 1 9 . Particulele dc zgură de metal sînt mici şi puţin numeroase.

Fragmentul dc bară nr. 1 de la Popeşti (fig. 1/3; 2/3; 3/3), îndoit Ia capăt, prezintă o structură de fier moale provenit din ferită. Alături de granulaţiile mari, observăm şi granula­ţii mici (fig. 4/4).

O structură asemănătoare de ferită are şi metalul din care a fost executat fragmentul de bară plată nr. 2 de la Popeşti (fig. 1/4 ; fig. 2/4 ; 3/4) cu secţiunea transversală de 0,004 χ 0,004 m. î n metal se află cantităţi însemnate de incluziuni de zgură (fig. 4/5).

Alt tip de metal este reprezentat în fragmentul de bară nr. 3 de la Popeşti (fig. 1/5 ; 2/5 ; 3/5). Este un, fier cu o carburare foarte neregulată (fig. 5/1). î n părţile mai puternic car-burate apare o structură de perlită s o r b i t i c ă 2 0 , iar conţinutul în carbon ajunge pînă laO,8%C (fig. 5/2, 3). î n stratul de tranziţie, structura este de perli-ferită (fig. 5/4) ; în partea mai slab carburată apare structura de ferită.

I n t e r p r e t a r e a r e z u l t a t e l o r

Examenul celor două fragmente de bare de fier dc la Poiana, şi a celor trei fragmente de la Popeşti , a arătat că ele sînt făcute din fier obţinut din lupe. Numai două din aceste obiecte au fost executate dintr-un metal mai dur. Fragmentul de bară nr. 2, de la Poiana (fig. 1/2; 2/2 ; 3/2), prezintă o structură de oţel foarte moale, care din punct dc vedere practic nu se deosebeşte prin calităţile sale dc acelea ale fierului. Mult mai puternic carburât este fragmentul dc bară nr. 3 de la Popeşti (fig. 1/3 ; 2/3 ; 3/3).

Carburarea acestuia ca şi aceea a obiectului amintit mai înainte a avut loc în timpul reducerii minereului în cuptorul dc topire sub formă de lupe. Aceasta dovedeşte că meşterul care produsese acest metal nu folosise procedeul de carburare.

î n perioadele Hallstatt şi Latène din Europa Centrală şi Occidentală, şi chiar în centrele importante ale metalurgiei antice din Orient, Grecia şi Italia, metalurgiştii nu erau în stare să dirijeze în med adecvat procesul de carburare în cursul reducerii minereului. Aceasta o arată între altele, analiza metalografică a bucăţii de metal de la Rheinhausen (raionul Bruchsal din Germania), făcută de către H . Hanemann 2 1 . Asemenea obiecte erau produse pe scară mare în regiunea Rinului. Produse de fier cu carburare foarte neuniformă, apar foarte des şi printre obiectele de fier găsite în Polonia, aparţinînd perioadei Hallstatt (ex. brăţări)". Pînă în epoca influenţei culturii romane, se întîlnesc în Polonia obiecte de fier, cu carburarea foarte neuni­formă 2 3 .

Se poate presupune că obiectele cercetate de la Poiana şi de la Popeşti, reprezintă pro­duse ale metalurgiei locale, ca şi materia primă din care ele au fost executate. Metalele de

'· Pcrlită este un amestec de ferita şi carbura de fier (Fi-jC), care alternează de obicei sub forma unor lame. .Maturi dc ferită, se formează principalul component al oţelului nccălit.

1 0 Structura pcrlitului sorbitic din oţel, se formează In condiţiile unei răciri brusce, dc exemplu : în acrul rece.

1 1 H. II inemann, Untersuchung von ans der vorro-

mischen Zeii, Stahl und Eisen, 51, 1931, p. 67. 1 1 J . Piaskowiski, Mttaloznawcze badania wyrobfm

zelaznych te ,,sharb6w" i osad luiychich Wielkopolski Arheologia Polski. 1959.

n J . Piaskow.ski, Technologia i pochodzenie wyrobow ielaznych ze cmentarzysk Wielkopolski ζ okresu wplywow rzymshih na podstawie badaâ mctalozmawczych, Studia, Polski A:

www.cimec.ro

E X A M E N U L M E T A L O G R A F I C A L UNOR O B I E C T E A N T I C E D E F I E R 93

Fig. 4. — Structura metalului clin care sint făcute obiectele cercetate.

acest fel se puteau obţine din minereuri de fier cu un conţinut bogat în fosfor care apar pretutindeni în Europa.

î n afara unor aprecieri de ordin general este greu să tragem mai multe concluzii de pe urma rezultatelor examenului metalografic al celor cinci fragmente de fier de la Poiana şi Popeşti. Aceasta, pentru două motive.

î n primul rînd, fragmentele provin de la obiectele nedeterminate, exist înd posibilitatea ca ele să reprezinte numai nişte resturi nefolosite. ν posibil să fie vorba numai de nişte

www.cimec.ro

91 J . P I A S K O W S K I

3 4 5. - Si ι m lnr.t mt-l.dtilin din c.itv sini Ificutc tilm-il'-lr stinli.iti'.

s e m i f a b r i c a t e fo los i te de f i e r a r i i l o c a l i . î n orice caz, c h i a r d a c ă ar f i v o r b a de f r a g m e n t e l e u n o r obiecte de uz c o m u n , t o t n-ar p u t e a reprezenta t i p u r i de une l te p e n t r u executarea c ă r o r a meş­t e r u l respec t iv , ar f i c ă u t a t să o b ţ i n ă a n u m i t e însuşiri ale m e t a l u l u i , c u m ar f i de e x e m p l u , o m a i mare d u r i t a t e .

( ele m a i in teresanţ i ' r e z u l t a t e le d a u anal izele m e t a l o g r a f i c e ale u n e l t e l o r a n t i c e de m e t a l , c u m ar f i cu ţ i t e l e , sccerile, foarfecele etc. P e n t r u executarea lor , f i e r a r u l d a c ă p u t e a — în­cerca să o b ţ i n ă u n m e t a l d u r . Pe baza m o d u l u i p r i n care f i e r a r u l d i n a n t i c h i t a t e î n c e r c a să facă o d u r i t a t e m a i mare p e n t r u une l te le sale ( carburarea , t r a t a r e a t e r m i c ă ) , p u t e m aprec ia astăzi a b i l i t a t e a sa, şi t o t o d a t ă să o b ţ i n e m indicaţ i i asupra u n e l t e l o r cercetate . K x a m c n u l ob iec te lor de m e t a l de la Poiana şi Popeşt i — f i i n d v o r b a de niş te f r a g m e n t e n e d e t e r m i n a t e , în special bare n u ne-a p u t u t o f e r i aceste d a t e .

în a fară de aceasta, ana l iza m e t a l o g r a f i c ă , p o a t e d e v e n i d o a r i z v o r u l u n o r i n f o r m a ţ i i in teresante p e n t r u arheolog , c înd n u m ă r u l ob iec te lor cercetate este s u f i c i e n t de m a r e , c î n d se c u n o a ş t e de ja m e t a l u l t o p i t şi procesele tehnologice a p l i c a t e în d i f e r i t e l e centre ale m e t a l u r ­giei a n t i c e . A t u n c i se poate s t a b i l i , dc e x e m p l u , p r o v e n i e n ţ a o b i e c t e l o r cercetate . Obiec te le de m e t a l găs i te pe t e r i t o r i u l R o m â n i e i , a u fost încă de m u l t ă v r e m e supuse u n o r c e r c e t ă r i m e t a l o ­graf ice , i a r în u l t i m u l t i m p , examenele de l a b o r a t o r sînt s o l i c i t a t e d i n ce în ce m a i f r e c v e n t de c ă t r e a r h e o l o g i i r o m â n i . Prezentarea u n o r c o n c l u z i i cer te , c u p r i v i r e la p r o v e n i e n ţ a obiec­te lor cercetate de Ia Poiana şi Popeş t i , n u este posibi lă .

R e z u l t a t e l e prezenta te reprez intă unele c e r c e t ă r i în t repr inse de a u t o r u l acestor r î n d u r i , c u p r i v i r e la obiectele ant i ce de f ier găs i te pe t e r i t o r i u l R o m â n i e i . D e o c a m d a t ă , ele p e r m i t

www.cimec.ro

E X A M E N U L M E T A L O G R A F I C A L UNOR O B I E C T E A N T I C E D E F I E R 95

doar să se stabilească natura metalului folosit în România, în executarea obiectelor dz fier pentru perioada Latène-tîrzie (secolul I I — I î .e.n. şi secolul I e.n.). Fără îndoială că noile cer­cetări, mai ales asupra uneltelor de fier, vor oferi prilejul de a obţine rezultate interesante şi vor avea astfel o influenţă mai mare asupra dezvoltării arheologiei în Rom inia.

L ' E X A M E N M È T A L L O G R A P H I Q U E D E Q U E L Q U E S O B J E T S A N C I E N S E N F E R D E P O I A N A E T POPEŞTI, D E L ' É P O Q U E L A T È N E

RÉSUMÉ

On a effectué l'examen métallographique de deux fragments de barre provenant de Poiana ainsi que de trois fragments de barre en fer de Popeşti.

Tous ces fragments sont en fer provenant des loupes. I l s'agit d'une catégorie d'objets indéterminés, datant probablement des I I e — I e r siècles

av. n. è.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Objets en fer étudiés.; 1-2, Poiana; 3 - 5 , Popeşti. Fig. 2. — Objets en fer étudiés. 1 — 2. Poiana ; 3 — 5, Popeşti. On indique le lieu d"où on a récolte les échantillons. Fig. 3. — Séction schématique des objets étudiés en précisant l'origine du métal. Fig. 4. — La structure du métal utilisé pour la confection des outils. Fig. 5. — La structure du métal qui a servi pour la confection des outils étudiés.

www.cimec.ro

ŞANTIERUL ARHEOLOGIC POIANA-DULCEŞTI, JUD. NEAMŢ (1961-1970)

G i l . B I C I I I R

IN P E R I O A D A anilor 1961 — 1970, au fost efectuate săpături arheologice pe teritoriul satului Poiana com. Dulceşti , în următoarele puncte : pe Silişte, pe Varniţă, la Transformator, la Broşteanu şi pe Tepşan. Satul Poiana, o adevărată poiană, în mijlocul unei păduri seculare de fag (stejarul şi

ulmul apar mai rar) este situat pe terasa înaltă a rîului Moldova, la circa 20 km NV dc oraşul Roman.

Terasa, la poalele căreia curge rîul Moldova este străbătută de văi longitudinale, prin mijlocul cărora curg pîrîiaşc formate din apa a numeroase izvoare naturale aflate pe talve-gul văilor.

Condiţiile favorabile pe care le oferă mediul geografic au făcut ca regiunea să fie intens locuită din cele mai vechi timpuri.

înainte ca Institutul de arheologic să iniţieze săpături sistematice, pc teritoriul satului, au fost descoperite de localnici, materiale neolitice (cucuteniene) şi de tip carpic, care prin grija lui C. Mătasă au ajuns la Muzeul din Piatra Neamţ

Aceste materiale, puţine dealtfel 2, au constituit şi punctul de plecare al cercetărilor noas­tre, cercetări, care ne-au permis să identificăm o serie de aşezări importante.

Aşezările de la Poiana-Dulceşti erau apărate dc peretele înalt şi abrupt al terasei rîului Moldova, de Valea Crîngulesii, de Rîpa Varniţii şi de pădurea care înconjoară şi astăzi din trei părţi satul Poiana, rîul Moldova constituind o adevărată fereastră pe unde se pot supraveghea împrejurimile pînă la mari distanţe.

în 1961, au fost executate sondaje de informare numai pe Silişte 3 , iar începînd cu anul 1962 s-au efectuat săpături şi pe Varniţă. în anii următori au fost făcute sondaje şi în celelalte puncte amintite mai sus 4.

• C i . Gh. nichir, La civilisation des Carpes (ΙΓ -111' siècles de n.è) à la lumière des fouilles archéologi­ques de Poiana-Dulceşti, de Butnăreşti et de Pădureni, Dacia, N. S., 11. 1967, p. 177.

1 Este vorba de o fructicrâ (inv. 1761) şi o căniţă cu toartă de tip carpic (inv. 1762), ambele lucrate la roată, din pastă fină arsă la roşu ; piesele se află expuse la Mu­

zeul din Piatra Neamţ. 3 Sondajele au fost efectuate cu fonduri puse la dis­

poziţie de Muzeul din Roman. La cercetări a participat cîteva zile şi V. Ursache, care în această perioadă exe­cuta săpături la Văleni-Botcşti.

4 I-a săpături a participat in 1963 — 1964 ş> studenta Lucia Dumitrcscu.

7 c. 707

www.cimec.ro

98 G H . B I C H I R

Redăm pe scurt rezultatele obţinute în fiecare punct în parte, întrucît toate materialele, cu excepţia celor carpice, sînt inedite.

SILIŞTE

Pentru a delimita aşezarea şi constata intensitatea de locuire, au fost efectuate sondaje în diferite puncte ale platoului, înccpînd clin marginea terasei şi continuînd pînă în Valea Crîn-

gulesii ; secţiunile au atins lungimea de 90 m.

("ele mai vechi urme arheologice iden­tificate pe Silişte aparţin culturii Cucuteni. Apariţia lor sporadică în această zonă ne face să credem că ele provin din aşezarea neolitică de pe Tepşan, care se află la cîteva sute de metri mai spre sud.

Primul strat de cultură, gros dc circa 0,20 — 0,25 in, aparţine culturii Noua şi este relativ bogat în cenuşă şi material ceramic. S-a dezvelit complet un bordei şi s-au golit mai multe gropi de provizii, din conţinutul cărora s-au scos fragmente ceramice şi chiar vase întregi şi întrcgibile (fig. 3/1—3). S-au descoperit, dc asemenea, mai multe ace de bronz, specifice acestei epoci (fig. 2 / 1 - 3 ) , un celt (fig. 2/4) şi cîteva unelte de os.

In bordei si în una din gropi s-au găsit fragmente dintr-o vatră portativă.

(Crainica se împarte în două mari categorii : ceramică fină, arsă la negru-cenuşiu sau la cărămiziu-gălbui, avînd uneori reflexe castanii, reprezentată în special ]irin ceşti cu una sau două toarte (fig. 3 / 1 3 ) si ceramică de uz comun ilustrată în special prin vase-borcan or­namentate cu brîu în relief alveolat, însoţit adesea de şiruri de găuri străpunse ; ambele elemente de ornament sînt dispuse sub buza vasului. Culoarea pastei este cărămi-zie-gălbuie sau cenuşie, cu nuanţe castanii.

Stratului de cultură Noua îi urmează cel dc tip carpic, însă asupra lui nu vom insista, deoarece parte din rezultatele obţinute cu privire la această epocă au

Fiii- I. — Poiana-Dulceşti, Silişte, 1 — 2, aspecte din timpul . ' . . . .. . , . . . , săpaturilor; 3. borde, cu pietrar din secolele V I I - V I I I e.n. fost deja publicate IU Unele studii de

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C POIANA-DULCEŞTI 09

s inteză 5 . S-au identificat pînă în prezent patru bordeie, două locuinţe de suprafaţă (fig. 4/3) şi 26 gropi de provizii.

Stratul de cultură carpic a fost suprapus şi deranjat în mare parte, în unele zone*, de un strat de cultură aparţinînd secolelor V I I — I X e. n., care la rîndul lui a fost distrus cu ocazia

Fig. 2. — Poiana-Dulceşti. Silişte, 1—3, ace «le bronz ; 4, celt de bronz.

muncilor agricole, aşa încît, s-au păstrat in situ, numai gropile bordeielor. S-au dezvelit complet cinci bordeie ; patru aveau forma rectangulară, iar unul (fig. 1/3) avea cinci laturi.

Pe baza observaţiilor stratigrafice (întretăieri de complexe, fig. 5/3), se poate dovedi exis­tenţa a două niveluri de locuire. Toate bordeiele au cuptoare de piatră („pietrare") construite în unul din colţurile încăperii (fig. 1/1—3; 5/1—3). Bordeiul nr. 5 din nivelul I I (mai nou) a avut două „pietrare", iar bordeiul nr. 1, din nivelul I (mai vechi) a avut şi cuptor de pîine, săpat prin cotlonire, în peretele bordeiului.

* Cf. Gh. Bichir, Les Carpes à la lumière des derniè- * Aşezarea dc tip carpic, care este cea mai Întinsă nu res découvertes archéologiques de Moldavie, Atti, I I I , 1966, este suprapusă peste tot de locuirea prefeudală, după p. 74 — 79; idem. Noi contribufii la cunoaşterea culturii cum nici stratul dc cultură din epoca bronzului n-a fost materiale a carpilor, SCIV, 16, 1965, 4, p. 675 — 694 ; idem, documentat decît într-o anumită zonă a aşezării catpice. op. cil., in Dacia, N. S., 11. 1967, p. 177-224.

www.cimec.ro

100 G H . B I C H I K

Principalul inventar al aşezării îl constituie ceramica. î n bordeiele din nivelul I aproape toată ceramica este lucrată cu mîna, iar în cele din nivelul I I devine frecventă şi ceramica lucrată la roata cu învîrtirc înecată. L a ceramica din ambele niveluri se constată în compoziţia pastei cioburi pisate.

Comune celor două niveluri de locuire sînt vasele-borcan, cu buza alveolată sau crestată, răs-frîntă în afară (fig. 6/1, 3, 4,); unele vase-borcan, cu fundul şi peretele mai gros, au la bază un orificiu pentru scurgere (fig. 6/2). Sînt întîlnite de asemenea, în am­bele niveluri tăviţele cu peretele scund, drept sau înclinat în exte­rior, avînd uneori forma uşor concavă. Unele dintre ele au alveole pe buze sau în exteriorul marginii buzei (fig. 6/5—6) ; mai rar se întîlnesc şiruri de alveole şi în in­teriorul şi în exteriorul marginii buzei. L a unele exemplare marginea fundului este evazată (fig. 6/6).

Ornamentul care în nivelul I apare incidental, devine ceva mai frecvent în nivelul I I şi constă, în afară de crestarea sau alvcolarea buzei, din benzi de linii orizontale şi în val, dispuse pe umărul vasu­lui ; la cîteva cioburi, provenind de la partea superioară a unor vase, se observă o bandă de linii în val şi în interiorul buzei.

Fără a exclude şi alte influ­enţe străine, ornamentul dc pe ceramica prefeudală de la Poiana-Dulceşti îşi găseşte ascendent în ceramica dacică (vezi de exemplu

Fig. 3. — Poiana-Dulceşti, Silişte, 1-3, ceşti de lut de tip Noua. la Cuciulata) 7 Şl chiar în Cea

carpică de pe Silişte şi Varniţă. Materialul ceramic prin caracteristicele pc care le prezintă, datează aşezarea prefeudală

de la Poiana-Dulceşti (Silişte) în secolele V I I — I X e. n. ; nivelul I de locuire poate fi datat în cea de a doua jumătate a secolului al VII- lea e. n. şi în secolul al V U I - l e a c. n. (probabil prima jumătate) , iar nivelul I I , în secolul al V U I - l e a (a doua jumătate) şi in secolul al IX- lea e. n.

7 Gh. Bichir. Ap.-:iri dacice in Ţara Oltului. St. Corn. Sibiu, 14, 1970, p. 129-154. fig. 8/2 şi fig. 16/2-3

5 - G . 9. 13-14; idjm, Materiale, 7, 1960, p. 352 353, fig. 2, 4, şi fig. 3/1 - 4, 6, 8, 11.

www.cimec.ro

Fig. λ. — Poiana-Dulceşti. Varniţă. 1—2, vase in silii; Silişte, 3, locuinţă <le suprafaţă.

Nu s-au descoperit pînă în prezent urme dc locuire care să poată fi legate de moneda bizan­tină de bronz, emisă la Thessalonic în timpul lui Justinian I (527 —565) 8 şi găsită tot pe Silişte, la suprafaţa solului (în arătură). în măsura în care resturile de locuire din secolul al VI-lca lip­sesc, va trebui să admitem că moneda a circulat şi în secolul al \TI - l ea .

8 Cf. Β. Mitrea, SCIV, 16, 1965. 3. p. 617 (73).

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C POIANA-DULCEŞTI 103

Cele mai tîrzii complexe arheologice descoperite pe Silişte aparţin epocii feudale ; s-a iden­tificat o aşezare şi un cimitir, cu mai multe faze de înmormîntare, a cărui datare este asigura­tă pentru secolele X V — X V I I .

I I . VARNIŢĂ

S-au identificat numai urme de locuire carpică. în acest punct s-au efectuat cele mai in­tense cercetări. Asupra rezultatelor obţinute nu insistăm, deoarece ele au fost publicate în parte 9.

S-au descoperit pînă în prezent 18 bordeie, trei locuinţe de suprafaţă şi 91 gropi de provizii, aparţinînd celor două niveluri de locuire carpică. Din complexele amintite, s-a recoltat un interesant şi variat material arheologic; ceramică (fig. 4/1—2), unelte de fier (bur­ghie, dălţi, seceri etc.), o mare cantitate de zgură de fier, monede, fibule etc.

Aşezarea se datează în secolele I I — I I I e.n.

III. TRANSFORMATOR

Sondajele efectuate în centrul satului la Transformator au arătat că aşezarea de pe Varniţă se întinde pînă în această zonă, afectînd o bună parte din teritoriul satului actual. S-au identificat aici două bordeie, două locuinţe de suprafaţă şi nouă gropi de provizii.

I V . BROŞTEANU

Pe un platou situat la sud-vest dc sat, dincolo de pîrîul Poienii, s-au descoperit o aşezare dacică şi urme sporadice dc locuire din secolul al IV-lea e.n. şi din secolele Χ — X I e.n. Arăturile adinei făcute cu tractorul au distrus complet stratul de cultură cel puţin în zona sondată de noi. în săpătură s-au identificat : un bordei, patru gropi de provizii şi un cuptor de ars vase, toate aparţinînd aşezării dacice.

Cuptorul este dc tipul cu „peretele median" ; s-a păstrat in silu numai partea inferioară, respectiv gurile de foc. Cuptorul se afla la marginea dinspre pîrîu a aşezării. î n apropierea borde­iului s-a descoperit, în arătură, o monedă romană de bronz, emisă în vremea lui Marcus Antonius (anii 3 2 - 3 1 î.e.n.). , u

Tot pe acest platou, în partea de vest, spre pădure, a fost descoperit un fragment dintr-un topor dc bronz (celt) şi mai multe cioburi de tip Noua.

Alte două mici sondaje au fost efectuate în stînga pîrîului, în grădinile locuitorilor Gheorghe şi Nicolae Broşteanu, unde, după informaţiile amintiţilor săteni, s-ar fi găsit ,,o oală cu oase arse", în sondajele executate dc noi, limitate din cauza viei şi a construcţiilor gospodăreşti, n-au apărut decît cioburi dacice, care provin din aşezarea de dincolo de pîrîu.

în funcţie de materialul descoperit, aşezarea dacică se datează în secolele I î.e.n. — î . e .n . Sfîrşitul aşezării trebuie pus în legătură cu luptele dintre daci şi romani, din anii 101-106 e.n.

• Ci. Nola 5 şi Gh. Bichir, Cultura carpică. Bucureşti, 1973. 1 0 Moneda va fi publicată dc Gh. Pocnaru Bordea.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C POIANA-DULCEŞTI 105

V . TEPŞAN

S-a executat un sondaj (30 X 1,5 m) în aşezarea cucuteniană (faza A — B) , descoperindu-se unelte de silex şi piatră, chirpici, ceramică mult corodată şi o figurină de lut.

Terenul fiind în uşoară pantă, agenţii externi ai naturii (ploaia şi vîntul) au ros stratul de pămînt care acoperea depunerile arheologice, aşa încît complexele cucuteniene au rămas la mică adîncime, fiind atinse de sapă şi plug. întrucît în locurile unde se aflau platformele de chirpic, recolta se pălea, sătenii au demontat chirpicul şi l-au aruncat în Rîpa Varniţei ; în prezent, aşezarea este aproape complet distrusă, au rămas in situ, doar fundurile gropilor de provizii şi în unele sectoare, doar baza stratului de cultură.

Acestea sînt pe scurt rezultatele cercetărilor de la Poiana-Dulceşti . Dată fiind importanţa complexelor descoperite, săpăturile vor continua şi în anii viitori.

L E C H A N T I E R A R C H É O L O G I Q U E D E P O I A N A DULCEŞTI, DÉP. D E N E A M Ţ (1961-1970)

RÉSUMÉ

Des fouilles archéologiques ont été pratiquées dans l'intervalle 1961 — 1970 dans plusieurs points du territoire du village Poiana (commune Dulceşti) , aux lieux dits : Silişte, Varniţă, Transformator, Broşteanu, Tepşan. Mais alors que les deux premiers points de cette série ont fait l'objet de fouilles systématiques, on s'est borné à des simples sondages pour le reste. Ces fouilles ont permis la localisation de plusieurs habitats de diverses époques historiques, à savoir :

I . Silişte. On y a mis au jour des restes d'habitat de l'âge du bronze (culture Noua), des I I ' — I I I e siècles de n. è. (établissement carpique), des V I I e — I X e siècles de n.è. (établissement) te des XV" — X V I I e siècles (établissement et cimetière).

I I . Varniţă. Les fouilles localisèrent à cet endroit les restes d'un riche établissement car-pique ( I I e — I I I * siècles de n.è.) à deux niveaux. On compte jusqu'à présent 18 fonds de cabane, trois habitations de surface et 91 fosses à provisions, le tout contenant un matériel intéressant.

I I I . Transformator. Ici , les sondages ont prouvé que nous nous trouvons à la périphérie de l'établissement carpique de Varniţă, mettant au jour seulement des traces d'habitat des I I e — I I I e siècles de n.è.

I V . Broşteanu. Mise au jour d'un établissement dace daté des I e r siècle av.n.è . — I e r siècle de n.è., ainsi que de quelques fragments isolés de céramique du I V e siècle et des X e — X I e siècles de n.è. Ajoutons-y une hache de la fin de l'âge du bronze.

V. Tepşan. On a découvert les vestiges d'un établissement néolithique (culture Cucu-teni, phase A — B ) , presque complètement détruit par les travaux agricoles.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig.I. — Poiana-Dulceşti, Silişte, 1 —2, aspects des fouilles archéologiques ; 3, fond dc cabane au four en pierre (du VII· — V I I I e siècles de n.è).

Irig. 2. — Poiana-Dulceşti, Silişte, 1 —3, aiguilles dc bronze ; 4, hache dc bronze. Fig. 3. — Poiana-Dulceşti, Silişte, 1—3, tasse de type Noua. Fig. 4. — Poiana-Dulceşti, Varniţă, 1—2, vases in situ; Silişte, 3, habitations dc surface. Fig. S. - Poiana-Dulceşti, Silişte, I. vue générale des fouilles archéologiques, avec les interférences dc complexes

datant du I I e — I I I e siècles de n. è. et du V I I e — I X e siècles de n.è. ; 2. fond de cabane préféodalc ; 3, interférence dc fonds de cabane datant du V I I e — I X e siècles di n.è., avec des fours en pierre.

Fig. 6. — Poiana-Dulceşti, Silişte, 1 — 7. céramique provenant des fonds de cabane préféodales, des V I I e — I X e

siècles dc n.è.

www.cimec.ro

AŞEZAREA ROMANĂ DE LA BUMBEŞTI-JIU, JUD. GORJ (1969-1972)

1 : X S P L C Î A T U S B U J O R

POTKivrr planului dc colaborare al Muzeului judeţean Gorj din Tîrgu Jiu cu Institutul de arheologie din Bucureşti, au fost reluate cercetările arheologice la complexul arheolo­gic dc la B u m b e ş t i - J i u 1 , aflat la 3 km sud dc defileul Jiului. Săpăturile anterioare,

făcute de Gr. Tocilescu 2 , P. Polonic 3 , C . S. Nicolăescu-Plopşor 4 , (ir. Florcscu 5 şi subsemnatul 6, au stat la baza recentelor cercetări. Acestea, fiind impuse de urgenţa unor intervenţii de salvare, au avut şi un al doilea scop» dc aprofundare a cercetărilor şi dc obţinerea unui document cît mai bogat cu privire la aşezarea romană cu variate monumente arheologice, semnalate de o parte şi de alta a şoselei, între km 81.4(H) şi 81,950.

AŞEZAREA C I V I L A

în toamna anului 1970 au fost reluate cercetările arheologice în aşezarea romană, conti­nuate apoi în următorii aut 1971 şi 1972.

Pornind dc la sondajul informativ din anul 1955 ', cercetările noastre s-au axat pc identi­ficarea şi dezvelirea resturilor de construcţii din epoca romană, care fuseseră sesizate prin lucră­rile agricole în jurul castrului cu zid de piatră din dreptul gării Bumbcşti . Secţiunile longitudi­nale sau transversale, din spaţiul cuprins între malul stîng al Jiului şi gara Bumbcşti , au întîlnit situaţii variate, care contribuie la alcătuirea unui plan de ansamblu al aşezării şi la crearea fondu­lui documentar.

L a sud-est de castru, una din secţiuni a facilitat mult desfăşurarea cercetărilor, fiind axată chiar în lungul unei construcţii. L a acest imobil (B) s-au păstrat destul de bine temeliile zidu­rilor, ceea ce a contribuit la obţinerea unui plan cît mai exact. S-a constatat o diferenţă de grosi­me de 0,10 m între temelie şi partea superioară a zidurilor ; astfel că zidul exterior, gros de 0,70 m, avea temelia de 0,80 m, iar zidul interior, gros de 0,55 m, avea temelia de 0,65 m.

1 I-a cercetări au participat : muzeograful Dan Negu-leasa din Tlrgu Jiu in anul 1966, învăţătorul pens. Ion Cumpănăşu din corn. BArbătcşti în anii 1969 şi 1971, muzeograful Petre Ghcrghc din Tîrgu Jiu în anii 1970 şi 1971 şi Ilorica Bujor in anii 1971 şi 1972.

» Bibi. Acad., mss. 5133. p. 118-146; mss. 5134.

p. 303; mis. 5139. p. 68-70. 3 Ibidem; BCMI. 30, 1940, 103, p. 18-33.

4 BCMI, loc. cit. 5 Materiale, 4, 1957, p. 103-118. • Ibidem. 7 Vezi nota 5.

www.cimec.ro

108 E X S P E C T A T U S BUJOR

Construcţia era dc dimensiuni mari (17,50 X 12,50 m) şi avea mai multe încăperi. In partea inferioară a uncia din ele, într-un strat de arsură, au fost găsiţi stîlpi-suport făcuţi din calupuri de chirpici legate cu lut, care au făcut să se presupună aici un hypocaustum, cu care se asigura încălzirea construcţiei. Pe mijlocul laturei de sud a clădirii era o încăpere de dimensiuni reduse (4,50 X 2,45 m), care avea, la un nivel mai înălţat, podeaua amenajată dintr-un strat de pietre mărunte peste care fusese aşternut un strat de lut, care a fost ars la roşu. Atît modul de amenajare, cît şi albirea podelei, fac să se presupună că aici ar fi fost cambra de baie ( ? ) .

De partea cealaltă a şoselei actuale, care trece prin mijlocul spaţiului dintre malul Jiului şi gară, au fost identificate mai multe amplasări de construcţii. Una dintre ele (D) a fost o clădire (fig. 1) tot de dimensiuni mari (18 X 11,50 m), la care diferenţa dintre temeliile zidurilor exteri­oare şi a celor interioare este mult mai mare ; cele exterioare aveau grosimea de 0,70 m, pe cînd cele interioare numai 0,35 m. Şi aici, printre numeroasele încăperi, se afla una cu podeaua mai înălţată şi pavată cu piese cruciforme din lut ars.

L a ambele construcţii se observă că zidurile din piatră şi mortar de var erau iniţial scande, după cum indică ultimul strat de mortar netezit. Este de presupus că pentru pereţii exteriori şi interiori ai clădirilor se folosea lemnul sau poate cărămizile legate cu lut. Această deducţie este susţinută de absenţa mortarului din masa de dărîmături.

O altă clădire (F), de dimensiuni reduse (12,40 X 10 m) şi cu puţine încăperi, avea temeliile tot din piatră de rîu, dar legată cu lut. Zidurile ei exterioare erau groase de 0,85 m, iar cele inte­rioare de 0,60 m. încălzirea, probabil, era asigurată cu vetre amenajate pe un pat de pietre mici într-unui din colţurile încăperilor.

Pe lîngă aceste construcţii care au fost dezvelite în bună parte, au mai fost sesizate în cursul cercetărilor şi altele, care urmează a fi degajate.

Cu prilejul secţiunilor, a fost găsit un cuptor circular (fig. 2) al unui meşter producător de olane, după cum indică piesele aflate pe placa perforată şi numeroasele fragmente dinspre gura focarului. Partea superioară s-a păstrat pe o mică înălţime sub pămîntul arat. Dezvelirea lui va putea da, desigur, date suplimentare.

Pe lîngă datele referitoare la construcţiile cu caracter de locuinţă, s-a obţinut şi un numeros material documentar. î n afară de o singură oală (fig. 3) găsită întreagă, marea cantitate de frag­mente de la vasele de ceramică sînt dispersate şi nu dau posibilitatea întregirii sau obţinerii unor forme. Sînt fragmente de oale, căni, ulcele, străchini şi amfore. S-a găsit şi un tipar de lut, pro­babil pentru ornamentarea vaselor. Ceramica în totalitatea ei este de origină provincială ro­mană, lucrată la roată, cunoscută pentru cea de-a doua jumătate a secolului al II- lea şi prima jumătate a secolului al I I I - l ea e.n. Se remarcă absenţa ceramicii de factură bună din import. î n schimb, se constată prezenţa unei extrem de puţine cantităţi dc fragmente ceramice de la vasele lucrate cu mîna.

î n afară de numeroasele piroane din fier s-au găsit şi cuţite, vîrfuri de suliţă şi de lance. Obiectele de bronz sînt foarte puţine : două fragmente de vase, o pensetă, o fibulă în formă de S cu arc, un clopoţel.

Fragmente de cărămizi cu ştampila inversă, citită C(ohors) IV C(ypria) 8 , au fost găsite de noi la o construcţie identificată la 80 m sud de castru, lîngă malul Jiului.

Monedele, pe lîngă faptul că sînt puţine la număr, sînt şi într-o stare rea de conservare datorită umidităţii solului. Din cele lizibile menţionăm monedele de bronz de la Faustina, soţia lui Marcus Aurelius (161 — 180), şi de la Gordianus al I I I - l ea (238—244), care alături de moneda

» CIL, I I I . 14216, 27.

www.cimec.ro

Fig. 2. — Bumbcşli-Jiu, cuptor dc olar din aşezarea civila romană.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

AŞEZAREA ROMANA D E L A BUMBEŞTI-JIU 111

de bronz de la Antoninus Pius (138—161), aflată în timpul cercetărilor din anul 1955 ·, confirmă aceeaşi datare pe care o indicau fragmentele ceramice din secolele I I - I I I e.n.

Din datele obţinute pînă în prezent se vede cum în jurul castrului roman de la Bumbeşt i -Jiu s-a dezvoltat o aşezare civilă, ca şi în alte locuri unde unităţile militare au staţionat un timp mai îndelungat.

TERMELE

î n toamna anului 1969 s-au întreprins cercetări arheologice la băile romane aflate la 42 m sud de castrul cu zid dc piatră.

Prăbuşirea malului stîng al Jiului, în dreptul km 81,700 de pc şosea, a impus executarea cercetărilor de-a lungul acestui mal, spre a se recupera documentarul ce s-ar putea pierde în urma eventualelor surpări. Secţiunea, executată pe o lungime de 64 m, a întîlnit în capătul ei nordic construcţia tcrmelor, iar în cel sudic construcţia în care s-au aflat cărămizile ştampilate. Cu acest prilej au fost degajate parţial două încăperi din partea de vest a tcrmelor. S-a constatat că zidul dinspre vest nu se mai păstrează, rămînînd ca martor doar colţul de sud-vest al con­strucţiei.

Degajarea încăperii din partea de nord-vest a dezvelit podeaua din lut sclivisit, ars la roşu uniform pe toată suprafaţa. Spre marginile încăperii lutul podelei era uşor înălţat pe lîngă ziduri. în ruptura malului se observă că podeaua a fost diferit amenajată. î n partea ei sudică este formată dintr-un strat gros de 0,20 m de mortar de var cu fragmente de cărămidă pisată, peste care s-a aşezat stratul de lut. Iar în partea nordică se observă pe o grosime de 0,40 m mai multe straturi cu diferite componenţe. Peste un strat de pietriş s-a turnat un strat de mortar alb cu fragmente dc cărămidă, gros de 0,20 m ; apoi s-a aşternut un strat de pietriş şi fragmente de cărămidă, gros numai de 0,10 m ; şi iarăşi s-a turnat un strat de mortar dc var amestecat cu cărămidă pisată, gros tot dc 0,10 m, peste care a fost întins lutul. Sclivisirea lutului şi arderea puternică i-au dat podelei rezistenţă pînă astăzi , iar straturile inferioare i-au asigurat izolarea de umezeală, făcînd-o să păstreze şi temperatura constantă în încăpere.

Zidurile nu s-au mai păstrat. Cel de la vest a dispărut în urma prăbuşirii m aiului. Iar cel de la nord, gros de 0,60 m şi reperat pe o lungime de 5,50 m, ca şi cel de la sud, gros de0,70 m şi repe­rat pc o lungime numai dc 4 m, fuseseră făcute din piatră de rîu legată cu mortar de var ; azi se recunosc numai prin resturile de mortar şi pietre mărunte ce umplu şanţurile lăsate în urma de­molării recente a lor. înspre est a avut un perete interior, lung dc 6,90 m şi gros de 0,35 m, con­struit din cărămizi de mărime mijlocie de 0,35 χ 0,25 m, după cum ne indică urma lor rămasă în lutul care păstrează şi canelurile ce pornesc dc la colţuri şi se întretaie la mijloc.

Pămîntul de umplutură castaniu deschis de deasupra podelei, răscolit şi cu puţine resturi ceramice dc la cărămizi, ţigle şi vase, indică o cercetare anterioară, probabil aceea făcută în timpul lui Gr. Tocilescu.

A doua încăpere, care a făcut obiectul cercetărilor noastre, era la sud de cea prezentată mai sus. Faţă de precedenta, aceasta era adîncită cu 0,90 m şi era plină, pe o înălţ ime de 1,30 m, cu pămînt negricios cu arsură, funingine şi cu cenuşă la bază. Este vorba de un hypocaustum. Pe latura de sud se păstrează, pe o înălţime de 0,60 m, zidul gros de 0,90 m din piatră de rîu legată cu mortar de var, precum şi colţul ce-1 face cu latura de vest, prăbuşită. Tot pe latura de sud,

Vezi nota 5.

www.cimec.ro

112 E X S P B C T A T U S BUJOR

după cei 3 m de zid spre vest, se constată o spărtură de 1 m, care lasă impresia unei intrări degradate (praefurnium?).

Această încăpere, adîncită în sol, avea podeaua amenajată dintr-un strat de mortar de var cu fragmente de cărămidă întins peste un strat de pietriş de rîu legat cu mortar de var. Pe podea se aflau fixate cărămizi mici de diferite dimensiuni, distanţele între ele cu 0,50 m. Ele indică baza numeroşilor stîlpi-suport (fig. 4), construiţi fie din cărămizi întregi (0,35 χ 0,25 X 0,08 m) sau sparte, fie din tuburi de lut cu diametrul interior de 0,14 m şi cu pereţii groşi de 0,015 m per­foraţi spre capete. Tuburi de lut, cu diametrul interior de 0,15 m şi cu pereţii subţiri de 0,007 m, aflate nederanjate lîngă peretele sudic sau zdrobite lîngă cel nordic, aveau rolul de a transmite aerul cald în încăperea de deasupra, ca şi în cea alăturată, lipsită de hypocaustum.

Observaţiile făcute în cursul cercetărilor sînt insuficiente pentru a preciza locul unde ar putea fi plasate porţiunile acestor încăperi pe planul întocmit în 1897 de P. Polonic. O identifi­care a hypocaustum-ului prezentat mai sus cu cel din colţul de sud-vest sau cu cel din mijloc de pe planul vechi 1 0 , prezintă aceeaşi dificultate, din cauza praefurniumului, care fusese indicat numai la 0,80 m depărtare de latura de vest în ambele încăperi, în timp ce pe teren spărtura îl indică la 3 m distanţă dc latura de vest.

Pe de altă parte, cambra de la nord ar putea fi cea din colţul de nord-vest de pe vechiul plan, dar dacă este jumătatea de vest sau cea de est, aceasta va depinde dacă peretele de cără­midă precizat în săpătura noastră se va identifica cu zidul dintre cele două camere mari, sau este un alt perete intermediar.

Faptul că în hypocaustum a fost găsită o imensă cantitate de arsură şi dărîmături, fără deranjamente recente, ar putea fi un indiciu că e vorba de compartimentul mare din mijloc, dacă cel din colţul dc sud-vest fusese degajat în cursul cercetărilor anterioare.

Degajarea celorlalte încăperi va putea aduce noi precizări şi documentări, care să ajute efectiv la valorificarea vechilor informaţii.

Continuarea cercetărilor pînă la epuizarea obiectivelor în curs dc degajare, ca şi a celor ce vor fi identificate, va putea contribui la o bogată documentare pentru problema epocii romane pe teritoriul Daciei. Totodată, prin consolidarea resturilor construcţiilor şi amenajarea lor, se va putea obţine păstrarea lor ca documentar referitor la o aşezare rurală romană pendinte de prezenţa castrului în jurul căruia s-a dezvoltat.

LOCUINŢE ROMANE L A T l R G U JIU (JUD. GORJ)

în cadrul intervenţiilor de salvare se înscriu şi cercetările arheologice din toamna anului 1966 la sud-est dc oraşul Tîrgu Jiu, pe malul sting al noii albii a rîului Amaradia. Cercetările s-au făcut pe terenul C.A'.P. Tîrgu Jiu, la U 0 m sud-vest de podul C . F . R . , spre Rovinari, în faţa «Ştiubeiului lui Ionicioiu ».

Secţiunea lungă de 40 m a întîlnit pînă la adîncimea de 1,20 m un pămînt clisos castaniu. Sub această adîncime, dar într-un pămînt clisos negricios, s-au găsit fragmente de cărămizi, de ţigle şi de vase. în partea inferioară a secţiunii, adică la adîncimea de 2,30 m, s-au găsit resturi de la ziduri de piatră de rîu. într-una din casete (A) s-a observat o amenajare din cărămizi mij­locii (0,39 X 0,275 X 0,055 şi 0,275 χ 0,275 χ 0,05 m) în colţul format între zidurile încăperii, interpretată ca locul unei vetre pentru încălzit. S-au mai găsit şi piese cruciforme din lut ars, folosite la pavaj.

'· Vezi nota 3.

www.cimec.ro

AŞEZAREA ROMANA D E L A BUMBEŞTI-JIU 113

Fragmentele ceramice sînt foarte puţine, dar sînt caracteristice pentru categoria celor provincial romane. Nu s-a găsit nici o monedă.

Este vorba de o locuire din epoca romană, de la care avem prea puţine date. dar pe care o putem încadra în secolul al I I I - l ea e.n.

L'ÉTABLISSEMENT R O M A I N D E BUMBEŞTI-JIU, D É P . D E G O R J (1969-1972)

RÉSUMÉ

On a repris les recherches dans l'ensemble des monuments archéologiques de Bumbeşt i -Jiu, sur le bord gauche de la rivière Jiu, au sud des montagnes de Carpaţi '.

A la base des récentes fouilles ont été les résultats des fouilles archéologiques entreprises antérieurement par Gr. Toci lcscu 2 , P. Polonic 8 , C .S . Nicolăescu-Plopşor *, Gr. Florescu s et Exspectatus Bujor β .

Après la découverte des vestiges d'une maison romaine 7 en 1955, les recherches actuelles ont essayé d'identifier d'autres constructions. On a dégajé les vestiges de quelques maisons, construites en pierres liées au mortier ou en terre glaise. Le chauffage était assuré soit pour chaque chambre séparément, soit à l'aide d'un hypocaustum, comme les débris trouvés dans l'une de ces maisons semble l'indiquer. On suppose aussi l'existence des petites chambres de bain, pavées de petites pièces cruciformes en terre cuite, ou seulement d'une couche de terre cuite. On a identifié aussi un four pour cuir des tuiles.

Les vases de terre travaillés au tour sont d'origine provinciale romaine. On remarque l'absence des vasse d'importation. Par contre, on constate la présence de quelques fragments des vases travaillés à la main. On y a trouvé aussi des couteaux, des pointes de javelot ou de lance, à côté de plusieurs gros clous en fer. Parmi les objets en bronze on fait la mention des fragments de vases, d'une pincette, d'une fibule en S, d'une clochette. On a trouvé encore des briques avec l'estampille qu'on peut lire C(ohors) I V C(ypria) 8 .

Les monnaies en bronze de Faustina et de Gordianus I I I , à côté de celle d'Antoninus Pius trouvée en 1955 ·, confirment la date de la seconde moitié du I I e siècle et de la première moitié du I I I e siècle, indiquée par les fragments de céramique.

Au sud des castra en pierre, on a repris les recherches aux thermes romaines. On a con­staté que, à la suite de l'écroulement du bord gauche de la rivière J iu , la portion ouest de la con­struction a été détruite. Par conséquent, la situation est différente de celle mentionée par Gr. Tocilcscu 1 0 à la fin du X I X siècle.

On a fait de nouvelles observations concernant la construction du hypocaustum, aux pilas­tres en briques ou des tuyaux en terre glaise et aussi concernant l 'aménagement du plancher d'une chambre, par des couches de mortier intercalées de couches de gravier, au-dessus desquelles on a lissé une dernière couche en terre glaise, soumise à une très forte cuisson.

On mentionne encore les recherches entreprises au sud-est de la ville de Tîrgu J iu , sur et bord de la rivière Amaradia. Ici on a trouvé des vestiges des maisons de l'époque romaine le peu de tessons caractéristiques au I I I e siècle de n. è.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Bumbcşti-Jiu, fondements d'une maison (D) dc l'établissement civil romain. Fig. 2. — Bumbcşti-Jiu, four dc potier trouvé dans l'établissement civil romain. Fig. 3. — Bumbcşti-Jiu. vase en pâte grise (h = 0,295 m) trouvé dans l'établissement civil romain. Fig. A. — Bumbcşti-Jiu, hypocaustum des thermes romaines.

S - C.797

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C B O L O G A , JUD. CLUJ (1967)*

E U G . CHIRILÂ şi N. G U D E A

IN V A R A anului 1967, între 3 iulie şi 1 august, au fost reluate dup.! o întrerupere de 31 de ani, cercetările la castrul roman de la Bologa Cercetările au urmărit în primul rînd stabili­rea planului şi a dimensiunilor exacte ale castrului de piatră, determinarea poziţiei praetori-

ului şi în funcţie de aceasta, cercetarea porţii praetoria 2. S-au trasat patru secţiuni ( V — V I I I ) 3 , cîte una pe fiecare latură. Lungimea secţiunilor

nu depăşea patiu metri, ele avînd scopul de a identifica traseul zidului de incintă şi a verifica tehnica lui de construcţie. Secţiunile arată că în faza de piatră, castrul, de formă dreptun­ghiulară, cu laturile lungi orientate nord-sud, avea dimensiunile de 213 χ 133 m 4 . Supra­faţa castrului se apropie deci de 3 ha.

Zidul din incintă, din care se păstrează în cea mai mare parte temelia şi foarte puţin din partea superioară, avînd o grosime de 1,50 m este construit în tehnica opus incertum. Teme­lia marcată de o bordură la nivelul bermei, este mai groasă cu 0,30 m. E a nu are feţe regu­late, mai ales pe interior. Λ fost înfiptă în valul castrului de pămînt 5 . Materialul arheo­logic descoperit în aceste secţiuni este foarte sirac, redueîndu-se doar la fragmente cera­mice şi ţigle.

î n sectorul central, care se află ceva mai jos decît restul suprafeţei castrului, a fost trasată secţiunea a I X - a . Această zonă a fost total răvăşită de gropi imense făcute fie de căutătorii de comori, fie de cei care au scos piatră ·. Gropile au străbătut nivelul antic pătrunzînd de multe ori adînc şi în pămîntul neumblat. Secţiunea a I X - a a întîlnit zidurile praetorium-ului. Pentru a de­limita această clădire au fost trasate numeroase casete care să stabilească direcţia zidurilor. Din zidul praetoriului construit în tehnica opus incertum se păstrează numai temelia groasă de 0,90 m. Praetorium-ul are dimensiunile de 36 χ 30 m. Aceste dimensiuni sînt date sub rezervă.

• Săpaturile au fost executate în cadrul planului de cercetare al Academici R. S. România. Colectivul dc lucru a (ost alcătuit din M. Macrea. E . Chirilă, V. Lucăcel, N. Gudca, C. IV.p.

1 Tn legătură cu cercetările anterioare vezi M. Macrea, Castrul roman de la Bologa, săpăturile din vara anului 1936. ACM IT, 4, 1932-1936. p. 195-233, cu biblio­grafia referitoare la castru.

* Suprafaţa castrului fiind cultivată, cercetările din vara anului 1967 au avut un caracter restrlns.

3 La numerotarea secţiunilor s-a pornit dc la secţiu­nile trasate tn campania din 1936. M. Macrea, op. cit., p. 203.

* Ibidem, p. 204, măsoară castrul dc pe culmea agger-ului.

» Ibidem, p. 'Î21-233. * Piatra din sectorul praetoriului a fost folosită la

construirea şoselei naţionale la sfîrşitul secolului trecut şi probabil la unele clădiri din sat.

www.cimec.ro

116 E U G . C H I R l L A şi N. GUDËA

Se pare că zidul de nord se întinde mai departe spre est (vezi fig. 1). Pe latura de sud a praetoriu­lui se aflau încăperi a căror lărgime era de 7,75 m. Unul din zidurile care despărţea aceste încă­peri a fost identificat prin secţiunea a I X - a . în faţa încăperilor se află atriul. Deschiderea prae­toriului este spre nord, ceea ce a permis să se stabilească poziţia porţii praetoria, care se află pe latura de nord. Cantitatea mare de ţigle şi olane arată că praetoriul a fost acoperit cu ţiglă. Multe din ele poartă ştampilele trupelor care au staţionat aici. în atrium au apărut numeroase fragmente ceramice, o lucerna lucrată grosolan cu mîna din pastă roşie (fig. 2/1 — 11, 15—18), piroane, resturi de obiecte de bronz, două chei de fier (fig. 3/3,5—8, 11 — 13). S-au descoperit două monede : un sesterţ şi un as foarte rău conservate, care sînt datate cu probabilitate în seco­lul al II- lea e.n. î n atrium, în zona din faţa încăperilor au apărut numeroase fragmente de piatră calcaroasă, unele cioplite, altele cu inscripţie. Numeroasele fragmente de inscripţie sînt mici, majoritatea purtînd părţi de litere sau cel mult, una sau două litere. După calitatea pietrei şi înălţimea literelor, fragmentele par să aparţină mai multor inscripţii. Iată cîteva fragmente 7 :

1. Fragment de piatră calcaroasă cu dimensiunile de 0,30 X 0,15 χ 0,13 m. înălţ imea lite­relor de 0,05 m.

C A R D I A D D E (fig. 3/1)

2. Fragment de piatră calcaroasă cu dimensiunile de 0,15 X 0,19 X 0,14 m. înălţ imea literelor este de 0,05 m.

I M G O X (fig. 3/2)

3. Fragment de piatră calcaroasă cu dimensiunile de 0,30 χ 0,20 χ 0,07 m, provenind din partea superioară a unei inscripţii. înălţ imea literelor este de 0,05 m.

M P C A A N T (fig. 3/3)

4. Fragment de piatră calcaroasă cu dimensiunile de 0,27 X 0,12 χ 0,15 m. Pe latura stingă are un chenar lat de 0,250 m. înălţ imea literelor este de 0,06 m.

I M (?) P O P O (fig.3/4)

Primele două fragmente par să facă parte din inscripţiile sau dintr-o singură inscripţie închinată împăratului Gordianus I I I . Fragmentul nr. 3 pare să aparţină unei inscripţii dedicate aceluiaşi împărat. Aceasta face ca numărul inscripţiilor din Dacia închinate acestui împărat să crească cel puţin la zece e .

' Restul fragmentelor, păstrate in Muzeul din Cluj, " I. I. Russu, \ote epigrafice (scria XI) Λ MM, 5, urmează să fie cercetate şi publicate la sfîrşitul săpăturilor. 1968 p. 457 — -159.

www.cimec.ro

ii t*

l'if;. I . l'Iamil castrului.

www.cimec.ro

1-ig. 2. - I 2. fragm-nu- ceramice ; 3, lucerna; 4—11 şi 15 - 18, fragmente ceramice; 12- 14. tipuri dc ştampile,

www.cimec.ro

Ş A N T ' E K U L A R H E O L O G I C B O L O G A 110

Pe l a t u r a de n o r d a fost d e z v e l i t a p r i n t r - o caseta de 20 • 10 m /> >rla pnietorii!. i m n u r i l e porţi i a u ieşindul s e m i c i r c u l a r * . D i m e n s i u n i l e t u i n u r i l o r di feră . T u r n u l de est, d i n r a r e se păs­trează o p o r ţ i u n e d i n p a r t e a l u i super ioară , are o l ă ţ i m e de 5 t n . I.a capetele z i d u l u i de s u d , t u r n u l

are c î te un c o n t r a f o r t l a t de 1,10 m care depăşeş te z i d u l cu 0,30 m . I e ş i r d u l semi­c i rcu lar depăşeşte z i d u l de inc in tă c u 1,90 m . Partea d i n y p a t " a t l î n n ' i . i i d e p ă ş e ş t e

• Se corectează astfel informaţia din SCIV, 19, 1968, rr.rc Je furini patru latură. 4, ρ 687, conform căreia poarta avea bastioane de r.pi-

www.cimec.ro

Γ20 E U G . C H I R I L A şi N. G U D E A

(spre interior) zidul de incintă cu 5,30 m, socotind ambele dimensiuni de la faţa externă a zidului de incintă. Turnul de vest, din care se păstrează numai temelia, are o lăţ ime de 6 m. Ieşin­dul semicircular depăşeşte zidul de incintă cu 2 m iar spatele turnului cu 6,70 m. Distanţa între turnuri este de 7 m. Turnul de vest este deplasat puţin spre faţă, în raport cu turnul de est, pentru că în această zonă însuşi zidul dc incintă este deplasat cu 1,70 m mai înainte (vezi fig. 4). Zidul turnurilor este construit din blocuri care spre exterior sînt prinse cu mortar. Spaţiul din faţă al turnurilor, pînă la o linie care corespunde cu faţa interioară a zidului de incintă este um­plut cu bolovani, probabil pînă la înălţimea agger-ului. Parterul turnurilor nu era locuit. Intra­rea se făcea de pe agger, turnurile neavînd latură externă spre agger. Judecind după numeroasele

piroane descoperite la suprafaţa terenului, turnurile aveau etaj. î n turnul de vest, la suprafaţă s-au descoperit un vîrf de suliţă (fig. 5/1), un fragment de fibulă, un buton de bronz şi o fusaiolă de lut (fig. 5/4, 9, 10). î n spaţiul dintre turnuri pe prundişul care acoperea via praetoria a fost dezvelit un bloc dc piatră cioplită care ornamenta poarta (fig. 6/a, b). în această zonă s-a descoperit un sesterţ de la Faustina Senior (Coli 2, I I , 415 — 416 sau 421) de o conservare mediocră.

Mai tîrziu poarta a fost blocată cu un zid gros de0,80m, cu temelia pe prundişul drumului. în spatele acestui zid, spre interior, sînt urme de locuire constînd dintr-o vatră, material ceramic şi o pereche de foarfeci din fier (fig. 5/2).

Numeroasele cărămizi şi ţigle ştampilate găsite peste tot unde s-a cercetat, confirmă staţionarea în castru a două corpuri de trupă. Unul din ele este Cohors II Hispanorum equitata Cyrenaica 1 0 care are patru tipuri de ştampile în mai multe variante 1 1 (fig. 5/14; fig. 2/12, 14). în ceea ce priveşte al doilea corp de trupă, diplomele militare desco­perite mai recent în Dacia l 2 , arată că este vorba dc Cohors I Aelia Gaesatorutn de la care provin ştampilele din fig. 5/15 şi 2/13. Contextul arheologic în care apar aceste ştampile nu aduce nici o precizare în legătură cu ordinea staţionării lor în castru.

Este posibil ca ele să fi staţionat succesiv l s , dar di­mensiunile castrului nu se opun existenţei unei garnizoane compusă din ambele corpuri de trupă.

Pe lîngă ştampilele cunoscute pînă acum apare la Bologa un tip necunoscut de ştampilă pe ţiglă. E a pare să aparţină mai degrabă unui particular decît unui corp de trupă (fig. 5/6).

Pig. 4. — Planul porţii praetoria.

De remarcat că dacică M .

i n castru apare alături de ceramica romană şi ceramica

1 9 M. Macrea, op cit., p. 223. η. 72. » Ibidem, p. 224-225. 1 3 M. Macrea, op. cit., p. 328. 1 1 M. Rusu, Cercetări arheologice laGilău, Materiale. " Ν. Gudea, Ceramica dacică din castrul roman de la

2, 1956, p. 74; C. Daicoviciu - D. Protasc, O diplomă Bologa, ΛΜΝ, 6, 1969, p. 503 şi urm. militară din Dacia Porolissensis, ΛΜΝ, 1, 1964, p. 169,

www.cimec.ro

121

F I R . 5. — 1. virf de suliţă ; 2, foarfece din fier ; 3,5 resturi de obiecte din bronz ; 4, fusaiolă de lut; 6—8 şi 13. piroane din fier ; 9, fragmente dc fibulă ; 10, rozetă ; I I , 12. chei din fier ; 14—16,

tipuri dc ştampile.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C B O L O G A 123

L E C H A N T I E R A R C H É O L O G I Q U E D E B O L O G A , DÉP. D E C L U J (1967)

RÉSUMÉ

E n 1967 ont été reprises les recherches archéologiques dans le castrum romain. On a cherché d'établir le plan et les dimensions du castrum ainsi que de déterminer la position du praetorium et de pouvoir étudier la porte du praetorium.

Un riche matériel archéologique a été mis au jour, étant formé par : le mur d'enceinte, présentant la technique de construction du castrum, ainsi que des briques, des tuiles, et aussi des tuiles estampillées, des fragments provenant des divers objets en bronze, une grande quantité de monnaies, des inscriptions épigraphiques en pierre calcaire, des fragments de céramique romaine à côté des fragments céramiques daciques. L a porte praetoria a été bloquée par un mûr à une date tardive.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1 — Plan général du castrum romain. Fig. 2 — 1—2, fragments céramiques; 3. lucerna; 4—11 et 15,18, fragments céramiques; 12— 14, les estampilles

appartenant à l'armée romaine. Fig. 3. — Fragments d'une inscription du praetorium. Fig. 4. — Plan de la porte du praetorium. Fig. 5. — 1, point dc lance ; 2, ciseaux en fer ; 3,5, fragments des objets en bronze ; 4, fusaïolle en tcrre'glaise ι β—"8

et 13, clous en fer ; 9, fragments de fibule ; 10, rosette ; 11 — 12, les clefs en fer ; 14—16. différentes catégories d'estam­pilles appartenant à l'armée romaine.

Fig. 6. — a) Prolongement du tour de l'ouest; b) vue du mur de l'enceinte.

www.cimec.ro

CERCETĂRI ÎN NECROPOLA SUCIDAVEI, JUD. OLT (1968)

C O N S T A N T I N C . P O T O L I i S C U si O C T . O N L i A

1S T R E aşezările romane din Dacia, Sucidava (azi Celeiu-or. Corabia, jud. Olt) a avut o exis­tenţă mai lungă, ce se întinde din secolul al II - lca pînă în secolul al VI-lea e.n. Cercetă­rile din necropola oraşului (fig. 1) au adus noi contribuţii la problema continuităţii

vieţii romane în Dacia, după retragerea stăpînirii romane. Primele cercetări mai ample în necropola Sucidavei au fost făcute în anii 1966—1967 2 .

în iulie 1968, s-au continuat cercetările de către autorii acestui articol în campania de săpături din anul 1968 s-au executat două secţiuni. Faţă de descoperirile

din anii precedenţi, mormintele săpate în acest an erau mai sărace ca inventar, totuşi nu lipsite de interes. Dăm mai jos descrierea secţiunilor şi mormintelor :

I . Secţiunea, a fost executată .în direcţia ν — V, de-a lungul drumului de care de lîngă dis­tileria de alcool a C.A.P. Celeiu ; drumul cade perpendicular pe şoseaua Celeiu-Vîrtop (S,/1968). Secţiunea avea lungimea de 43 m, lăţimea de 2 m, iar adîncimea maximă pînă la care s-a săpat era de 1,90 m. O groapă mare de gunoi (localnicii îşi aminteau că în locul respectiv fusese o „varniţă" cu 40 — 50 de ani în urmă), situată la aproximativ 16 m faţă de capătul vestic al secţi­unii, a fost secţionată pe o lungime de 3—4 m. E r a plină cu gunoi, pietre, bucăţi dc cărămidă şi ţigle romane ; dc aici s-a recuperat o monedă de bronz purtînd efigia lui Constantius I I (anii 346—361) 4, un vîrf de lance şi unul de săgeată (fig. 13/1—3). Groapa de gunoi deranja în partea superioară un mormînt de înhumaţic dublu, femeie şi copil ( M . l ) .

în jumătatea de est a secţiunii s-au găsit alte cinci morminte, destul de bine păstrate, deşi se aflau sub un şanţ al drumului de care.

Dâm mai jos o succintă prezentare a mormintelor : II. I : înhumaţic ; adîncimea 0,80 m ; lungimea scheletului 1,71 m, orientat V — E , deranjat in partea superioară

de groapa de gunoi. I-a dreapta capului mortului (femeie?) se afla scheletul unui copil dc 1—2 ani, culcat pc partea dreaptă, genunchii uşor îndoiţi spre dreapta. Mina stingă era aşezată sub bărbie, cea dreaptă In regiunea abdomenului.

1 Cf. D. Tudor, Sucidava. Une cilé daco-romaine ct byzantine en Dacie, Bruxelles, 1965 ; idem, OH3, Bucu­reşti, 1968, p. 202-211; idem. Oraşe, lîrguri şi sate tn Dacia romană. Bucureşti, 1968, p. 323-3-11.

1 Săpături efectuate de I I . Nu bar ; inedite. I'entru informare, cf. D. Tudor, OH3, p. 404, fig. 123; ibidem, p. 106, fig. 29, 1-2.

3 Cu acest prilej aducem mulţumirile noastre prof. ]). Tudor pentru permisiunea şi îndemnul dc a publica

rezultatele acestor cercetări. Săpăturile s-au făcut in co­laborare şi cu sprijinul permanent al Muzeului din Corabia (director Marcel Ghighcanu).

4 Monedele au fost determinate şi datate la Cabinetul numismatic al Institutului dc arheologic din Bucureşti ; vezi Gh. I'oenaru Bordea, .Monedele descoperite in necro­pola Sucidavei in campania XX (1968), Materiale, 10, 1973, p. 141-145.

www.cimec.ro

126 CONSTANTIN C. P E T O L B 9 C U şi OCT. ONEA

M. 2: inhumaţie; adîncimea 1,80 m. Dimensiunile gropii : 1,85 χ 0,40 m. Lungimea scheletului 1,70 m, orientat V — E . Culcat "pe spate, capul Înclinat spre umărul sting; mtinilc Împreunate pe abdomen, picioarele Întinse. Groapa avea pereţii oblici, lngustlndu-se spre fund ; In lăţime chiar stlnjenea corpul (fig. 2, a). Inventarul mormlntului este format din : fibulă de bronz cu ac de fier, aflată pe partea stingă a corpului, chiar pe oasele bazinului (fig. 9, 1) ; vtrf dc pilum din fier, cu o lungime de 0,14 m, găsit lipit de femurul drept, tn partea exterioară, cu vîrful In direcţia picioarelor (fig. 13/4); lamă de cuţit, probabil pentru ras (?) [novacula), slab conservată (fig. 13/5).

M. 3 (fig. 2/b) : Inhumaţie; adîncimea 1,82 m; dimensiunile gropii: 1,75 χ 0,45 m ; lungimea scheletului 1,46 m ; orientat S — N, 6° deviaţie spre V. Slab conservat de la genunchi In jos (fig. 3). Inventarul : trei brăţări din slrmă de bronz (fig. 4/1 —3) pc antebraţul sting ; lingă urechea stingă, o lunula de metal alb (fig. 4/4) şi trei inele dc bronz : unul simplu, alte două cu un buton-sigiliu avînd imprimat un desen neclar (fig. 4/5).

M. 4 (fig. 2/c) : Înhumaţic; adîncimea 1,80 m; dimensiunile gropii: 1,80 χ 0,60 m ; lungimea scheletului 1,75 m; orientat V — E , 12° spre Ν. Corpul pc spate, puţin răsucit spre dreapta ; capul înclinat spre dreapta; mlinilc Împreunate pe abdomen ; picioarele cu genunchii apropiaţi iar călcliclc lipite. Inventarul (fig. 5/1—5) : pe umărul drept, aproape de bărbie, o fibulă din secolul al IV-lca c. n. dc tipul ,,cu capete dc ceapă" (Zwiebelkopffibel), din^bronz şi cu acul de fier, avînd pe „bulbul" din cap urme dc ţesătură de in ; pe bazin, o cataramă dc bronz ; ceva mai jos de genunchiul drept, tn afară, s-a aflat o limbă dc curca din bronz aşezată pc un tub din os pentru ace ; lingă tibia dreaptă, tot In afară, aproape dc articulaţia cu călcliul, resturile diforme ale unui obiect dc fier ; alături, un tub de bronz pentru ace, cu nervuri circulare, secţionat longitudinal ; lingă mtna dreaptă, resturile unei chei dc fier ruginite. Pc bazin. Ungă mtna dreaptă, s-a găsit o monedă dc bronz argintată dc la Constantin cel Marc bătută la Thcssalonic (anii 335 — 336) şi trei de la FI. Iulius Constantius Caesar bătute la Thcssalonic (anii 326-328), Constantinopol (anii 330 - 333) şi Heraclcea (anii 333 - 336).

M. δ (fig- 6 şi 7) : incincraţic ; adîncimea la care s-a identificat 0.45 m ; groapa dreptunghiulară, uşor rotunjită la colţuri, avea pc axe dimensiunile 1,85 χ 1,10 m la suprafaţă şi 1,19 χ 0,43 m la fund; îngustarea se datora unci trepte intermediare; orientare : N —S, perpendicular pe secţiune. Pereţii gropii erau arşi, dc culoare roşie. Inventarul : In partea de nord a gropii s-au găsit un amforidion întreg cu gura in jos, ţinte dc încălţăminte, un cui dc fier şi un buton (?) de bronz; In partea opusă, alte două amforidioane sparte, acum reconstituite (fig. 8). In fossa interioară a gropii se aflau adunate, spre fund, cenuşă, cărbune şi resturi ale cremaţici.

Μ. β: Inhumaţie ; adîncimea 1,86 m ; dimensiunile gropii : 1,78 χ 0,45 m ; lungimea scheletului 1,60 m ; orientat V — E . Scheletul Întins pe spate, capul Înclinat spre dreapta ; mtna stingă pe toracc, dreapta pc abdomen ; Intre femure, lingă bazin, un piron (fig. 13/6) ; in partea exterioară a articulaţiei cu călcliul, o cataramă dc fier (fig. 13/7).

I I . Secţ iunea, din necropola Sucidavei (S2/1968) a fost trasată în grădina Oficiului P T T R din Celeiu, paralel cu secţiunea din 1967 (H. Nubar) ; orientare S —Ν ; avea lungimea de 36 m, lăţimea de 2 m şi s-a săpat pînă la adîncimea de maximum 2,20 m. Au fost descoperite 34 de morminte ; c î teva dintre ele (M. : 4, 7, 12, 13, 16, 31), parţial cercetate sau numai identificate, au rămas a se cerceta în viitoarele campanii de săpături. Cele aflate la mică adîncime erau în majoritatea cazurilor răscolite de gropile săpate pentru plantarea viţei de vie sau pomilor fruc­tiferi şi de alte lucrări moderne. Astfel, la capătul de S al secţiunii, un bordei pătrundea pînă la 1,75 m adîncime, răscolind primele 7 morminte din această zonă.

D ă m mai jos descrierea succintă a celor 34 de morminte :

M. 1: inhumaţie, adîncimea 1,75 m; intră cu bazinul In pcrctcL- sudic al secţiunii ; lungimea scheletului pină la perete 0,55 m ; orientat N — S, 18 spre V. Scheletul Întins pe spate ; miinile pe lingă corp, stingă uşor Îndoită din cot ; capul lipsă, fiind distrus de un par al bordeiului. Fără inventar.

M. 2: Inhumaţie; adîncimea 1,80 m ; lungimea scheletului 1,62 m; orientat V — E . Culcat pc spate; capul Înclinat spre umărul sting, maxilarul superior rupt, mandibula Ungă numerosul drept ; antebraţul drept lipsă, mina stingă tn prelungirea corpului ; picioarele apropiate, vîrfurile dc asemenea. Inventarul : pc antebraţul sting, o brăţară din slrmă dc bronz (fig . 9/5) ; In jurul gltului, şirag dc mărgele rotunde din sticlă (fig. 9/4).

M. 3: inhumaţie ; adîncimea 1,78 m ; lungimea scheletului 1.43 m (o parte intră tn peretele vestic al secţiunii) ; orientat V — E , 22° spre S. Deranjat şi fără inventar.

11. 4: Inhumaţie; adîncimea 1,80 m; sub nivelul podelei bordeiului. Se văd ieşind din peretele vestic al secţiunii numai vîrfurile picioarelor; orientarea aproximativă V — E .

M. S: Înhumaţic; adîncimea 1.75 m; orientare aproximativă Ν — S. Deranjat. 11. β : Inhumaţie : adîncimea 1,44 m ; fluierele picioarelor intră In peretele estic al secţiunii, lungimea scheletului

ptnă la perete 1 m; orientat V — E , 30° spre S. Scheletul culcat pc spate; capul turtit dc podeaua bordeiului; braţul drept uşor Îndoit din cot, cu mina pe bazin ; braţul sting lipseşte ; genunchii îndoiţi spre dreapta. Fără inventar.

www.cimec.ro

CERCETĂRI IN N E C R O P O L A S U C I D A V E I (1»6B) 127

l i

Ν

Pi;;. 1.— Planul «le amamblj al Sucidavei cu amplasarea necropolei romane.

M. 7: inhumaţie; adîncimea 1.90 m ; orientare aproximativă V E ; intră in malul vestic, i se văd numai fluierele picioarelor.

Μ. β: Inhumaţie 1,40 m ; intră in malul estic : lungimea scheletului pînă la mal 0,84 m ; lăţimea gropii 0,45 m (la cap) — 0,61 la mijloc ; orientare Y — E , 18 spre S Corpul Întins pc spate ; capul înclinat spre dreapta ; mina stingă pe bazin, dreapta |>e lingă corp. Fără inventar.

M. B: inhumaţie; adîncimea 1,80 m ; dimensiunile gropii : 1,90 χ 0,58 m ; lungimea scheletului 1,76 m ; orientat ν — V, 19 spre S. întins pe spate, miinile pc lingă corp ; picioarele apropiate ; capul Înclinat spre stingă, lipit dc umăr. Fără inventar.

SI. 10: Înhumaţic; adîncimea 1,50 m ; orientat aproximativ V — E ; distrus. 11· I l s înhumaţic ; adîncimea 1,94 m ; intră cu picioarele In malul estic ; lungimea plnă la mal 0,80 m ; orientat

V — E . întins pc spate ; capul Înclinat spre dreapta ; mina stingă Îndoită pc capul toracelui, dreapta pc abdomen. Fără inventar.

M. 12: Înhumaţic; adîncimea 1,57 m; intră sub malul estic, i sc văd numai picioarele; dimensiunile gropii plnă la mal: 0,92 χ 0.61 m; orientat E - V .

M. 13: Inhumaţie; adîncimea 0,60 m ; se văd numai vîrfurile picioarelor in mal ; orientat aproximativ V — E ; necercetat Incă.

M. 14: incineraţie ; groapa rotundă, identificată la 0,83 m adîncime; distrusă tn partea de sud, adîncimea ei — 0,26 m. S-au găsit resturi ale cremaţiei, ţinte de încălţăminte şi un cui de fier.

www.cimec.ro

128 CONSTANTIN C. PETÔLESCU şi ÔCT. ÔNEA

Fig. 2. - S,/1968 : a ,M 2 ; b, M. 3 ; c, M.-l.

M. 15: (fig. 10) : incincraţic ; aflat parţial sub malul vestic; identificat la adîncimea de 0,83 m. Groapa drept­unghiulară, uşor rotunjită la colţuri; dimensiunile: 1,62 χ 0,52 χ 0,23 m; orientată N —S. Incinerarea pc loc. Inventarul : un ulcioraş, in capătul de nord al gropii (fig. 11/1) ; în partea opusă, ţinte de încălţăminte; pretutindeni, împrăştiate şi amestecate cu cenuşă — resturile cremaţici. Datarea este asigurată printr-o monedă de bronz (as) de la Antoninus Pius (anii 145—161).

Μ· 1 · : inhumaţie; adîncimea 2 m ; scheletul intră in malul estic; lungimea pînă la mal 0,91 m; dimensiunile gropii : lungimea (pînă la mal) 1,04 m, lăţimea 0,39 m (la picioare), 0,51 m (la bazin) ; orientare E V

M. 17: inhumaţie ; adîncimea 1,80 m ; dimensiunile gropii : 1,75 χ 0,44 m ; lungimea scheletului 1,56 m ; orientat V — E , 32" spre S. Culcat pc spate, uşor înclinat pe partea stingă ; capul spre umărul drept ; mina dreaptă uşor îndoită pc abdomen, stingă pe partea respectivă a bazinului ; genunchii apropiaţi, călciiele lipite. Intră puţin cu cotul sting sub mormlntul următor. Fără inventar.

Μ. 1Λ: inhumaţie : adîncimea 1,75 m ; dimensiunile gropii : 1,66 χ 0,54 m ; lungimea scheletului 1,29 m ; orientat V — E , 32 spre S. Culcat pe spate; capul deranjat, întors spre NV, deşi corpul este orientat V — E ; mina dreaptă pe

www.cimec.ro

Fig. 4. — S,/1968. Inventarul morininlului (le inhumaţie M. 3:1 3. hrftţft bronz ; 4, lunula ; 5, inel.

www.cimec.ro

130 CONSTANTIN C. P E T O L E S C U şi OCT. ONEA

capul toracelui, stingă pe abdomen ; picioarele paralele ; o bucată din maxilarul superior se afla In partea dreaptă a capului. Fără inventar.

Μ. IA: inhumaţie; adîncimea 1,20 m; intră cu picioarele In malul estic, mai jos dc genunchi ; dimensiunile gropii (plnă la mal) : 1,37 χ 0,63 m ; orientat V —ν, 17 spre Ν. Scheletul este deranjat şi fără inventar.

M. SO (ig. 12) : incineraţie ; groapa dreptunghiulară, uşor rotunjită la colţuri, cu pereţii arşi uneori plnă la vitri-fiere ; dimensiunile pe axe : 2,03 χ 0,88 m. Incinerarea pc loc. Groapa este săpată in trepte ; treapta interioară este pavată cu jumătăţi de cărămizi. Pe aceasta se sprijină un acoperiş dc cărămizi In două pante ; la capete se află clte o cărămidă. Din acest acoperiş se mai păstrau doar primele cărămizi dinspre capete ; celelalte se prăbuşiseră In fossa inte­rioară a gropii, unde a pătruns pămintul ; nu s-au mai găsit decit cltcva resturi ale cremaţiei. Mormintul a fost deranjat pe latura de est de un mic mormint de copil (M. 21). Spre partea de S E a mormintului de incineraţie, deasupra treptei interioare şi fixată in perete, s-a găsit o căniţă fragmentară (fig. 11/2); ti lipsea partea dc la mijloc In sus, dovadă că aparţinuse mormtntului de incineraţie, altfel ar fi fost recuperate toate resturile ci : ele au fost desigur aruncate etnd s-a săpat mormintul copilului înhumat deasupra.

M. 21 : Înhumaţic ; taie mormintul anterior. Se mai păstrau cltcva oase ale capului şi din coaste ; orientat N — S. M. 22: Inhumaţie; adîncimea 1,30 m ; dimensiunile gropii: 1,48 X 0,54 m ; lungimea scheletului 1,33 m;

orientat S —N, 23° spre E . întins pc spate; capul spre umărul drept, mtna dreaptă pe Ungă corp, stingă îndoită pe bazin ; piciorul sting intins, dreptul Indoit din genunchi, vîrfurile Împreunate şi ridicate In sus. Fără inventar.

M. 23: inhumaţie, lingă capul celui anterior; lungimea scheletului 0,45 m; orientat S — N. Fără inventar. M. 24: Inhumaţie; adincimea 1,60 m; dimensiunile gropii: 1,97 χ 0,61 m ;' lungimea scheletului 1,58 m ;

orientat V — E , 30° spre N. Culcat pe spate ; capul înclinat spre stingă cu maxilarul ridicat spre urechea stingă ; mlinile Îndoite plnă sub bărbie ; indoit din genunchi, cu femurele spre dreapta puţin ridicate tn sus, iar tibiile spre stingă ; labele picioarelor lipite, cu vîrfurile spre dreapta. Fără inventar.

M. 25: inhumaţie; adîncimea 0,80 m. Puternic răscolit : o îngrămădire diformă dc oase, două cranii cu man­dibulele sfărlmatc, coaste etc. Probabil dc aici provine un antoninian cu efigia lui M. Iulius Philippus Caesar.

M. 20: Inhumaţie; adtncimea 1,20 m; aşezat sub nivelul celui anterior; dimensiunile gropii: 1,90 χ 0,50 m ; lungimea scheletului 1.68 m ; orientat S — N, 6° spre E . Scheletul culcat pe spate; dearanjat : nu i se mai păstrează capul ; au mai rămas fluierul piciorului sting, jumătate din femurul sting, partea stingă a bazinului, braţul sting ; de asemenea, fluierul drept al piciorului ; mina stingă, Îndoită din cot, aşezată pe bazin. Fără inventar.

M . 27: înhumaţic; cu 0,10 m sub nivelul celui anterior, tn dreapta; intră cu partea superioară a corpului sub M.25 ; orientat S — N. Deranjat ; nu i se mai văd dcclt picioarele şi oasele bazinului. Fără inventar.

M. 28: înhumaţic; — 1,40 m ; dimensiunile gropii : 0,71 χ 0,35 m ; lungimea scheletului 0,51 m ; orientat N —S, 10' spre V. Slabe resturi ale scheletului. Lingă mina dreaptă s-au găsit două monede de bronz argintate de la Con­stantin cel Marc bătute la Thcssalonic (anul 324) şi Cyzic (anii 328 — 329) şi alte două de la FI. Iulius Constantius Caesar bătute la Heracleea (anii 327 - 329 şi 330 -333).

SI. 20: inhumaţie; adincimea 1,10 m; lungimea scheletului 0,45 m ; orientat V — E . Scheletul distrus. Fără inventar.

M. 30: inhumaţie; adtncimea 2,02 m; dimensiunile gropii: 1,59 χ 0,61 m; orientat V —ν. Scheletul distrus; spre partea de V a gropii s-au aflat dinţii şi ctteva oase ; se disting braţele încrucişate pe piept. Inventarul : brăţară dc bronz (fig. 9/7), un ac de argint (fig. 9/6), ctteva cuie dc la sicriul dc lemn, precum şi trei monede dc bronz bătute la Thcssalonic : două de tipul Conslanlinopolis şi Urbs Roma (anii 330 — 337), iar una dc la Constantius II (anii 341 346).

M. 31 : inhumaţie ; aflat la capătul estic al mormintului anterior ; i se văd in malul estic vîrfurile picioarelor. M. 32: inhumaţie ; adincimea 1,90 m ; dimensiunile gropii : 1,84 χ 0,55 ;m ; lungimea scheletului 1,19 m ; orientat

V — E . Scheletul slab conservat. Pc marginea gropii s-au găsit piroane de fier de la sicriul de lemn care a putrezit (fig. 13/8—19). Inventarul: pe abdomen, in partea dreaptă, o fibulă de bronz din secolul al IV-lea de tipul „cu capete dc ceapă" (Zwiebelkopffibtl) (fig. 9/2) ; un fragment de limbă de curea similară celei din M. 4 din S1/1968 (fig. 9,3) ; lîngă mina stingă, două monede mărunte dc bronz de la Constantius 11 : una bătută la Heracleea (anii 337 —341), alta intr-un atelier neprecizat (anii 341 — 346).

311. 33: înhumaţic ; adincimea 2 m ; dimensiunile gropii : 0,86 χ 0,40 m ; lungimea scheletului 0,51 m ; orientat V — E , 22° spre S. Scheletul slab conservat. Fără inventar.

M. 34: inhumaţie; adincimea 2 m ; dimensiunile gropii : lungimea 2 m, lăţimea 0,57 (la cap), 0,44 m (la picioare); lungimea scheletului 1,80 m; orientat V — E , 18° spre S. Scheletul Întins pe spate; capul inclinât spre dreapta ; miinilc Împreunate pc abdomen ; picioarele paralele. Bucăţi din maxilarul inferior Ungă umeri transportate dc rozătoare. Fără inventar.

www.cimec.ro

CERCETĂRI IN N E C R O P O L A S U C I D A V E I (1968) 131

Pe cuprinsul secţiunii s-au mai descoperit în mod izolat trei monede de argint şi patru dc bronz, provenind de la mormintele deranjate probabil ; astfel, un bronz de la Antoninus Pius slab conservat şi trecut prin foc (anii 140—143 sau 144), un denar de la Maximin Tracul, un

Fig. 5. — S,/1968. Inventarul mormintului dc înhumaţii' M.4 : I, fibulă ; 'l i, obiecte de bronz ; 5, tub de os pentru ace.

antoninian de la Gordian al I I I - l ea o monedă dc bronz argintată dc la Constantin cel Marc, bătută la Thessalonic (anii 335—336), şi o alta de tipul Urbs Roma, bătută tot la Thcssalonic.

Din cele 40 de morminte săpate în anul 1968, cele mai multe (36) erau dc inhumaţie şi numai 4 de incineraţie. Ele prezintă o serie de particularităţi de datare, rit, inventar, motiv pentru care le vom analiza separat.

Mormintele de incineraţie. Din cele patru morminte de incineraţie descoperite, unul s-a aflat în prima secţiune, iar trei în cealaltă.

M.5 din S,/1968 avea ca inventar trei amforidioane confecţionate dintr-o pastă de culoare roşie, databile în prima jumătate a secolului al II-lea e.n. Dintre mormintele de incineraţie din Sj/1968, numai M.15 se datează sigur printr-o monedă de la Antoninus Pius.

www.cimec.ro

132 CONSTANTIN C. P E T O L E S C U şi OCT. ONEA

I n c i n e r a r e a s-a fâcut pe loc ; arderea pînă la înroşire a p â m î n t u l u i de pe m a r g i n i l e g r o p i i sépulcra le este d o v a d a sigură că f o c u l r u g u l u i a m i s t u i t t r u p u l d e f u n c t u l u i c h i a r pe l o c u l de găsire a r ă m ă ş i ţ e l o r c inerare si că n u poate f i v o r b a de aducerea acestora d i n a l t ă p a r t e "'.

t i v Morunului di' incineraţie M. 5.

M o r m i n t e l e de inc inera ţ ie descoperi te au f o r m a u n o r g r o p i d r e p t u n g h i u l a r e , uşor r o t u n j i t e la capete , c u m a r g i n i l e p u t e r n i c înroşi te de foc, a v î n d aspec tu l une i c rus te de p ă m î n t ars, care c o n t u r e a z ă precis f o r m a şi d i m e n s i u n i l e m o r m i n t e l o r . . M o r m i n t e a s e m ă n ă t o a r e ca f o r m ă , d i m e n ­siune şi a d î n c i m e , c u g r o p i o v a l e , în formă , ,de a l b i e " , s-au m a i descoperi t în Dacia r o m a n ă la A p u l u n i , l ' o r o l i s s u m , S e b e ş şi Morcşt i , ! .

1). l ' ro tase a sesizat prezenţa acestui t i ] ) de m o r m i n t e în P a n n o n i a ( A q u i n c u m 7 şi S a v a n a " ) şi în T b r a c i a ( P o p o v i ţ a *) i n secolele I I I e .n. , ceea ce îl d e t e r m i n a să v o r b e a s c ă de o in f luenţă s u d - d u n ă r e a n ă în r i t u l inc inera ţ ie i , p r i n colonişt i i veni ţ i i n Dac ia " ' .

î n t r e m o r m i n t e l e de inc inera ţ ie de la S u c i d a v a s ă p a t e în 1968, două sînt de t i p u l , ,cu g r o ­apa în t r e p t e " (Al. ."» d i n S, 1968 şi M. 20 d i n S 4 1968). Spre deosebire de cele lal te m o r m i n t e de inc inera ţ i e c u groapa în formă „de a l b i e " , acestea două p r e z e n t a u o ş ă n ţ u i r e longi tudinală pc m i j l o c u l g r o p i i , în care se a f l a u s l r î n s e , peste u n s t r a t de cenuşă şi c ă r b u n e , r e s t u r i l e s c h e l e t u l u i ars. U n u l d i n t r e m o r m i n t e (AI.20) era acoper i t c u c ă r ă m i z i m a r i a ş e z a t e i n două ape ( f i g . 12), î n t o c m a i ca la m o r m i n t e l e de inc inera ţ i e descoperi te la N o v i o d u n u m (Isaccea) în Moesia I n f e ­r i o r " . Une le d i n m o r m i n t e l e de acest fel de la N o v i o d u n u m se d a t e a z ă c lar , p r i n monede de la

5 I). l'rotase. Problema t'tmtinuităţii in Dacia in lumina arheologiei şi numismaticii, Bucureşti, 19r*H, p. 16 17 ; cf. idem, Şantierul arheologic Alba Iului. Materiale, β. 1959. p. 403.

• Idem, Problema continuităţii . . ., p. 16 63, passim. ' Ibidem, p. 83 şi nota 169. " Λ. Môesv, Koraroinai siroh S.••inbathi 1\·ι· Ί ί1·Ί ulii omis-

che Graber in Savana). Λ Κ. 81. 1954, ρ". 167 191; cf. încă, I). l'rotase, op. cit., p. 83 şi nota 169.

» I). Ţonccv, ('. .disiiik. (Sofia). 1954, p. 217 218 (inaccesibil ; aptul I>. l'rotase. op. cit., p. 83 şi nota I69l.

1 0 I). l'rotase, up. cit.. p. 83; idem. Hitui lit fun, tare lu tlaci şi daco-rmminl. Hucureşti, 1971. p 114 115.

1 1 Kxspectalus Bujor şi (',.ι\ ril.'i Simion. Săpăturile di­stil; ai t dm cimitirul Ionian de la Istii cca, Materiale, 7. 1961. p. 393; cf. incâ Ivxspcctatus lîujor. lltiepfi'ui.iNiijf tttipmhj n iifnpono.it· tu lltmuotli/iti/.Mti. Dacia, Ν'. S., 4, 1960 p. 532, iiu. 4/6; cf. ibidem.'Un. 4/4.

www.cimec.ro

CERCETĂRI IN N E C R O P O L A S U C I D A V E I (1968) 133

Ncro şi Vespasian 1 2 , în perioada anterioară cuceririi Daciei de către romani. Această constatare întăreşte concluzia formulată de D. Protase că acest tip de morminte de incineraţie a fost adus în Dacia din provinciile sud-dunărenc 1 3 .

Faptul că mormintele amintite de Ia Noviodunum erau acoperite de tumuli nu se opune acestei concluzii, deoarece nu ştim dacă la Sucidava nu va fi fost la fel — locul fiind folosit acum ca teren agricol. Acum peste 30 de ani, D. Tudor a săpat la Celeiu doi tumuli cu morminte de incineraţie M . Dar chiar şi la Noviodunum s-au găsit morminte de incineraţie plane, acoperite cu ţigle (unul dintre ele datat la sfîrşitul secolului I e.n. printr-o monedă de la Nerva I 6 ) .

Morminte de incineraţie ,,cu groapa în trepte" s-au descoperit şi la Romula Dealtfel, inscripţiile amintesc de unii colonişti veniţi de la sud de Dunăre în cîmpia romănăţeană : vete­ranul Q. Phil[i] ppicus era originar din Edessa Macedoniei 1 7 ; L . Aureli(us) era adorator al cavalerului trac 1 8 ; Ael. Vales, qui et Esbenus era trac ' · .

Se pare că mormintele dc incineraţie ocupă o poziţie periferică, ele fiind masate mai ales în partea de apus a cimitirului, zonă în care mormintele de inhumaţie se răresc. Fenomenul se observă şi în alte cimitire din provincia Dacia cu ritul de înmormîntare mixt, de incineraţie şi de inhumaţie *°.

Mormintele de Inhumaţie reprezintă categoria cea mai numeroasă de morminte romane de la Sucidava. Din cele 40 de morminte săpate în 1968, 36 erau de inhumaţie.

O parte din mormintele descoperite datează din secolele I I — I I I e.n., altele din secolul al IV-lea. Este drept că numai,puţine au inventar şi deci posibilitate de datare sigură.

î n S 1/1968 posedau inventar trei morminte. în M. 2 s-a găsit un vîrf de pilutn de fier şi o fibulă de bronz, cu ac de fier, putînd data în secolul al III- lea . M.4 se data prin şase monede con-stantiniene şi o fibulă de tipul ,,cu capete dc ceapă" în prima jumătate a secolului al IV-lea. Lîngă piciorul drept al scheletului, în partea exterioară, s-a găsit o ţeavă de os, care poate fi un tub pentru păstrat ace ; analogii, tot din secolul al IV-lea, întîlnim în nccropla de la Tîrgşor 1 1

(jud. Prahova), precum şi la Independenţa 2 4 (jud. Ialomiţa) şi I z v o r u l " (jud. Ilfov). Tot un tub de ace trebuie să fie şi tubul executat dintr-o placă de bronz din acelaşi mormînt u . M.3 nu prezintă elemente de datare sigură. în mormînt s-au găsit o lunula şi trei brăţări de bronz ; una din ele are aspectul unui fir gros de metal, pe care se înfăşoară un fir mai subţire **.

în S^/1968, doar trei morminte se pot data sigur (M. : 28, 30, 32) ; fiecare conţine c î teva monede constantiniene, datînd aceste morminte către mijlocul secolului al IV-lea.

Nu s-a găsit în 1968 nici un mormînt de înhumaţic datat precis în secolele I I — I I I e.n. Dar dovada folosirii acestui sector al cimitirului în acest timp o avem prin descoperirea celor trei morminte de incineraţie (M.: 14,15,26) din secolul al II-lea şi prin descoperirea pe cuprinsul secţiunii, la o adîncime neatinsă dc stratul vegetal, a celor trei monede de argint din prima jumătate a secolului al III - lea : un denar de la Maximin Tracul (—0,50 m) şi doi antoninieni, de

1 1 Kxspcctatus Bujor şi Gavrilă Simion, art. cit.. Materiale, 7, 1961, p. 395.

" Ci. supra, nota 11. 1 4 D. Tudor, Morminte romane din judeţul Romanafi,

AC), XVI , 1938. p. 10-13, nr. 9. Cf. şi D. l'rotase, Ritu­rile funerare . . . . p. I N .

a Exspcctatus Bujor şi Gavrilă Simion, art. cit. Mate­riale. 7, 1961, p. 396.

'· Mircca Babeş, Zu den Heslattungsarten im nârdli-chen Plachgraberfeld von Romula Ein Reitrag zur Grab-lypologie des romischen Daziens, Dacia, N. S., XIV, 1970, p. 177-180 şi fig. 6. 7.

" CIL , I I I , 1-1492 ; cf. E . Rittcrling, l.egio, s. v. R E , X I I I , col. 1575 şi 1585. Asupra discuţiilor In legătură cu provenienţa acestei inscripţii, cf. D. Tudor, OR*,

p. 358 359. " AnnKp, 1939, nr. 95 ; D. Tudor, OR*, suppl. epigr.,

nr. 195. ·· C I L , I I I . 8040 (^6281). Ci. D. Tudor, OR*, p.

141. 1 0 D. Protase. Problema continuităţii . . .. p. 18. * l Gh. Diaconu, Tîrgşor. Necropola din secolele

III -IV e.n.. Bucureşti, 1965. p. 102 şi pl. L X X V / 9 . ** Bucur Mitrca şi C. Preda. Necropole din secolul

al IV-lea e.n. în Muntenia, Bucureşti, 1966, p. 49, fig. 117/9. şi p. 53. fig. 138.

» Ibidem, p. 72, fig. 183/3. " Cf. Gh. Diaconu, op. cit., p. 102 şi pl. C X X I V . 8. *' R. Cagnat, V. Chapot, Manuel d'archéologie ro­

maine, Paris, I I , 1920, p. 403-404.

www.cimec.ro

132 CONSTANTIN C. PETOLESCU şi OCT. ONEA

I n c i n e r a r e a s-a făcut pe loc ; arderea pînă la înroşire a p ă m î n t u l u i de pe m a r g i n i l e g r o p i i sépulcra le este d o v a d a sigură că f o c u l r u g u l u i a m i s t u i t t r u p u l d e f u n c t u l u i c h i a r pe l o c u l de găsire a r ă m ă ş i ţ e l o r c inerare si că n u poate f i v o r b a de aducerea acestora d i n a l t ă p a r t e 5 .

(•'is- ii. S,/1968. Mormintul 'Ir ι iu ι m i ,11 :<· M 5.

M o r m i n t e l e de inc inera ţ i e descoperi te au f o r m a u n o r g r o p i d r e p t u n g h i u l a r e - , uşor r o t u n j i t e la capete , c u m a r g i n i l e p u t e r n i c înroşi te de foc, a v î n d aspectul une i c rus te de p ă m î n t ars, care c o n t u r e a z ă precis f o r m a si d i m e n s i u n i l e m o r m i n t e l o r . M o r m i n t e a s e m ă n ă t o a r e ca f o r m ă , d i m e n ­s iune şi a d î n c i m e , c u g r o p i o v a l e , în formă , ,de a l b i e " , s-au m a i descoperi t i n Dac ia r o m a n ă la A p u l u m , P o r o l i s s u m , S e b e ş şi Morcş l i

I ) . Protase a sesizat prezenţa acestui t i p de m o r m i n t e în P a n n o n i a ( A q u i n c u m 7 si Sa var ia* } şi în T h r a c i a ( P o p o v i ţ a *) i n secolele I I I e .n. , ceea ce îl d e t e r m i n a să v o r b e a s c ă de o in f luenţă s u d - d u n ă r e a n ă în r i t u l inc inera ţ ie i , p r i n colonişt i i veniţ i în D a c i a l 0 .

î n t r e m o r m i n t e l e de inc inera ţ ie de la S u c i d a v a s ă p a t e în 1968, două sînt de t i p u l „cu g r o ­apa în t r e p t e " ( I I . 5 d i n S, 1968 şi M. 20 d i n S 2 1968). Spre deosebire de cele lal te m o r m i n t e de i n c i n e r a ţ i e cu g r o a p a în formă „de a l b i e " , acestea două p r e z e n t a u o ş ă n ţ u i r e longi tudinală pe m i j l o c u l g r o p i i , în care se a f l a u s t r înse , peste un s t r a t de cenuşă şi c ă r b u n e , r e s t u r i l e s c h e l e t u l u i ars. U n u l d i n t r e m o r m i n t e (11.20) era acoper i t c u c ă r ă m i z i m a r i a ş e z a t e în două ape ( f i g . 12), î n t o c m a i ca la m o r m i n t e l e de inc inera ţ i e descoper i te la N o v i o d u n u m (Isaccea) în Moesia I n f e ­r i o r " . Unele d i n m o r m i n t e l e de acest fel de la N o v i o d u n u m se d a t e a z ă c lar , p r i n monede de la

4 1). l'rotase. Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şt numismaticii, Bucureşti, 1966, ρ 16 17 ; cf. idem. Şantierul arheologic Alba Iuita. Materiale. 6. 1959, i>. 4(13.

* Idem, Problema continuităţii . . .. ρ 16 H3, passim. 7 Ibidem, p. 83 şi nota 169. B Λ. Mocsv, Korarômai sirok S:ombathelvrt/l (priihromts-

che (iraber in Savana), Λ Κ, 81, 1954, p. 167 191; cf. inca, I) . l'rotase, op. cit., p. 83 şi nota 169.

" D . l'oncev. (', idisnik, (Sofia). 1954. p. 217 218 (inaccesibil ; apud 11, l'rotase, <>p. cit., p. 83 şi nota 169).

1 0 1). l'rotase, op. cit.. p. 83; idem, Ritm lit funerare la ittiei şi ilaco-roinaiii. Bucureşti, 1971, p 114 115

1 1 Kxspectatus Itujor şi (»avrilâ Simion, Săpăturile dv salvare din cimitirul Ionian de la IsUCCea, Materiale, 7. 1961. p. 393; cf. inc;"i Kxspcctatus Bujor. Iloe/iet'iii.iutue tmp'itlu n Hexpono ie ici ΙΙοιιιΤ'ΤιΙιριι/ΛΤιι. Dacia, N". S.. 4, I960, p. 532, fig. 4/6; cf. ibidem, ' fie,. 4/4.

www.cimec.ro

CERCETĂRI IN N E C R O P O L A S U C I D A V E I (1968) 133

Nero şi Vespasian 1 2 , în perioada anterioară cuceririi Daciei de către romani. Această constatare întăreşte concluzia formulată de D. Protase că acest tip de morminte de incineraţie a fost adus în Dacia din provinciile sud-dunărenc l 3 .

Faptul că mormintele amintite dc la Noviodunum erau acoperite de tumuli nu se opune acestei concluzii, deoarece nu ştim dacă la Sucidava nu va fi fost la fel — locul fiind folosit acum ca teren agricol. Acum peste 30 de ani, D. Tudor a săpat la Celeiu doi tumuli cu morminte de incineraţie 1 4 . Dar chiar şi la Noviodunum s-au găsit morminte de incineraţie plane, acoperite cu ţigle (unul dintre ele datat la sfîrşitul secolului I e.n. printr-o monedă de la Nerva

Morminte de incineraţie „cu groapa în trepte" s-au descoperit şi la Romula 1 *. Dealtfel, inscripţiile amintesc de unii colonişti veniţi de la sud de Dunăre în cîmpia romănăţeană : vete­ranul Q. Phil[i] ppicus era originar din Edessa Macedoniei 1 7 ; L. Aureli(us) era adorator al cavalerului trac 1 8 ; Ael. Vales, qui et Esbenus era trac ··.

Se parc că mormintele de incineraţie ocupă o poziţie periferică, ele fiind masate mai ales în partea de apus a cimitirului, zonă în care mormintele de înhumaţic se răresc. Fenomenul se observă şi în alte cimitire din provincia Dacia cu ritul de înmormîntare mixt, de incineraţie şi de inhumaţie *°.

Mormintele de Inhumaţie reprezintă categoria cea mai numeroasă de morminte romane de la Sucidava. Din cele 40 de morminte săpate în 1968, 36 erau de inhumaţie.

O parte din mormintele descoperite datează din secolele I I — I I I e.n., altele din secolul al IV-lea. Este drept că numai,puţine au inventar şi deci posibilitate de datare sigură.

In Sj/1968 posedau inventar trei morminte. în M. 2 s-a găsit un vîrf de pilum de fier şi o fibulă de bronz, cu ac de fier, puţind data în secolul al III- lea . Μ,Λ se data prin şase monede con-stantinienc şi o fibulă de tipul ,,cu capete dc ceapă" în prima jumătate a secolului al IV-lea. Lîngă piciorul drept al scheletului, în partea exterioară, s-a găsit o ţeavă de os, care poate fi un tub pentru păstrat ace ; analogii, tot din secolul al IV-lea, întîlnim în nccropla de Ia Tîrgşor t l

(jud. Prahova), precum şi la I n d e p e n d e n ţ a " (jud. Ialomiţa) şi Izvorul 2 3 (jud. Ilfov). Tot un tub de ace trebuie să fie şi tubul executat dintr-o placă de bronz din acelaşi mormînt M . M.3 nu prezintă elemente de datare sigură. în mormînt s-au găsit o lunula şi trei brăţări de bronz; una din ele are aspectul unui fir gros de metal, pe care se înfăşoară un fir mai subţire **.

în S2/1968, doar trei morminte se pot data sigur (M. : 28, 30, 32) ; fiecare conţine c î teva monede constantinicne, datînd aceste morminte către mijlocul secolului al IV-lea.

Nu s-a găsit în 1968 nici un mormînt de inhumaţie datat precis în secolele I I — I I I e.n. Dar dovada folosirii acestui sector al cimitirului în acest timp o avem prin descoperirea celor trei morminte dc incineraţie (M.: M,l!i.20) din secolul al II-lea şi prin descoperirea pe cuprinsul secţiunii, la o adîncime neatinsă dc stratul vegetal, a celor trei monede de argint din prima jumătate a secolului al I I I - lea : un denar de la Maximin Tracul (—0,50 m) şi doi antoninieni, de

" Kxspcctatus Bujor ţi Gavrila Simion, art. cil., Materiale, 7, 1961, p. 395.

1 3 Cf. supra, nota 11. 1 4 D. Tudor, Morminte romane din judeţul Romanaţi,

At), XVI, 1938. p. 10-13, nr. 9. Cf. şi I) . Protase, Ritu­rile funerare . . ., p. 114.

u Kxspcctatus Bujor şi Gavrilă Simion, art. cit. Mate­riale, 7. 1961. p. 396.

'· Mircca Babeş, Zu den lleslattungsarten im nârdli-chen Plachgraberfeld von Romula Ein Reitrag zur Orab-typologie des rnmischen Daziens, Dacia, N. S., X I V , 1970, p. 177- 180 şi fig. 6. 7.

" CH., I I I . 14492; cf. E . Rittcrling, I.egio, s. v. RK, XIII , col. 1575 şi 1585. Asupra discuţiilor in legătura cu provenienţa acestei inscripţii, cf. D. Tudor, OR2,

p. 358 - 359. w Annftp. 1939. nr. 95 ; D. Tudor, OR*, suppl. epigr.,

nr. 195. » CH.. I I I , 8040 (^6281). Ci. D. Tudor. OR*, p.

141. 1 0 I). Protase, Problema continuităţii . . .. p. 18. 1 1 Gh. Diaconu, Ttrgsor. Necropola din secolele

III -IV e.n.. Bucureşti. 1965, p. 102 şi pl. L X X V / 9 . M Bucur Mitrca şi C. Preda. Necropole din secolul

al IV-lea e.n. in Muntenia, Bucureşti, 1966, p. 49, fig. 117/9, şi p. 53, fig. 138.

" Ibidem, p. 72, fig. 183/3. M Cf. Gh. Diaconu. op. cit., p. 102 şi pl. C X X I V . 8. *' R. Cagnat, V. Chapot. Manuel d'archéologie ro­

maine. Pahs, I I , 1920, p. 403-404.

www.cimec.ro

132 CONSTANTIN C. PETOLESCU şi OCT. ONEA

I n c i n e r a r e a s-a făcut pe loc ; arderea pînă la înroşire a p ă m î n t u l u i de pe m a r g i n i l e g r o p i i sépulcrale este d o v a d a sigură că focul r u g u l u i a m i s t u i t t r u p u l d e f u n c t u l u i c h i a r pe l o c u l de găsire a r ă m ă ş i ţ e l o r c inerare şi că n u poate f i v o r b a de aducerea acestora d i n a l t ă p a r t e 5 .

I- S,/19(î8. Mormintul de incineraţie \1 5.

M o r m i n t e l e de inc inera ţ ie descoperi te a u f o r m a u n o r g r o p i d r e p t u n g h i u l a r e , uşor r o t u n j i t e la capete , c u m a r g i n i l e p u t e r n i c înroş i te de foc, a v î n d aspec tu l une i c rus te de p ă m î n t ars, care c o n t u r e a z ă precis f o r m a şi d i m e n s i u n i l e m o r m i n t e l o r . M o r m i n t e a s e m ă n ă t o a r e ca f o r m ă , d i m e n ­siune şi a d î n c i m e , c u g r o p i o v a l e , în formă „de a l b i e " , s-au m a i descoperi t în D a c i a r o m a n ă la A p u l u m , P o r o l i s s u m , S e b e ş şi Moreşt i u .

D . Protase a sesizat prezenţa acestui t i ] ) de m o r m i n t e în P a n n o n i a ( A q u i n c u m 7 şi S a v a n a " ) şi i n T h r a c i a ( P o p o v i ţ a 9 ) în secolele I I I e .n . , ceea et- îl d e t e r m i n a să v o r b e a s c ă de o in f luenţă s u d - d u n ă r e a n ă în r i t u l inc inera ţ ie i , p r i n coloniş t i i veniţ i în D a c i a "·.

î n t r e m o r m i n t e l e de inc inera ţ i e de la Sucidav a s ă p a t e în 1968, două sînt de t i p u l „cu g r o ­apa în t r e p t e " ( M . Ï» d i n S,/I968 şi M . 20 d i n S., 1968). Spre deosebire de ce le la l te m o r m i n t e de i n c i n e r a ţ i e c u groapa în formă „de a l b i e " , acestea două p r e z e n t a u o ş ă n ţ u i r e longi tudinală pe m i j l o c u l g r o p i i , în cari' se a f l a u s t r î n s e , peste u n s t r a t de cenuşă şi c ă r b u n e , r e s t u r i l e s c h e l e t u l u i ars. U n u l d i n t r e m o r m i n t e (M .20) era acoper i t c u c ă r ă m i z i m a r i a ş e z a t e i n două ape ( f i g . 12), î n t o c m a i ca la m o r m i n t e l e de inc inera ţ i e descoperi te la N o v i o d u n u m (Isaccea) în Moesia I n f e ­r i o r " . Unele d i n m o r m i n t e l e de acest fel de la N o v i o d u n u m se d a t e a z ă c lar , p r i n monede de la

* I) . l'rotase, Problema continuităţii in Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii, Bucureşti. 1966, p. 16 17 : ci. idem, Şantierul arheologic Alba lulia. Materiale, 6, 1959, ρ. 403.

• Idem, Problema continuităţii . . .. p. 16 63, passim. 7 Ibidem, p. 83 şi nota 169. 8 Λ. Mocsv, Korarômai siroh S.••inbatln Ivr-'l (Fruliri'mis-

che Crăber in Savana). Λ Κ. 81. 1954, p. 167 191; cf. încă, I ) . l'rotase, op. cit., p. 83 şi nota 169.

» I) Ţoiicev. G xlisnik, (Sofia). 1954. p. 217 218 linaccesiliil ; aplld I). l'rotase, op. cit., p. 83 şi nota I69l.

1 0 1). l'rotase, op. cit., p. 83; idem. Riturile funerare lu daci şi daco români. Bucureşti, 1971. ρ 114 115.

1 1 Kxspectalus Bujor şi Gavrila Simion, Săpăturile dv saivan din cimitirul roman de la Isaccea, Materiale, 7. 1961, p. 393; cf. incă Kxspectalus Bujor, lloepeôii.lMije

oi'ifi.'i'hj β lien pono.tr ιι.ι llotiit'itltpitfMii. Oacia, N. S., 4, 1960 p. 532, li». 4/6; ci. ibidem.tm. 4/4.

www.cimec.ro

CERCETĂRI ÎN N E C R O P O L A S U C I D A V E I (1968) 133

Nero şi Vespasian , 2 , în perioada anterioară cuceririi Daciei de către romani. Această constatare întăreşte concluzia formulată de D. Protase că acest tip de morminte de incineraţie a fost adus în Dacia din provinciile sud-dunărene 1 3 .

Faptul că mormintele amintite de la Noviodunum erau acoperite de tumuli nu se opune acestei concluzii, deoarece nu ştim dacă la Sucidava nu va fi fost la fel — locul fiind folosit acum ca teren agricol. Acum peste 30 de .ani, D. Tudor a săpat la Celeiu doi tumuli cu morminte de incineraţie 1 4 . Dar chiar şi la Noviodunum s-au găsit morminte de incineraţie plane, acoperite cu ţigle (unul dintre ele datat la sfîrşitul secolului I e.n. printr-o monedă de la Nerva I S ) .

Morminte de incineraţie „cu groapa în trepte" s-au descoperit şi la Romula l e . Dealtfel, inscripţiile amintesc de unii colonişti veniţi de la sud de Dunăre în cîmpia romănăţeană : vete­ranul Q. Phil[i] ppicus era originar din Edessa Macedoniei 1 7 ; L. Aureli(us) era adorator al cavalerului trac 1 8 ; Ael. Vales, qui et Esbenus era trac 1 β .

Se pare că mormintele de incineraţie ocupă o poziţie periferică, ele fiind masate mai ales în partea de apus a cimitirului, zonă în care mormintele de inhumaţie se răresc. Fenomenul se observă şi în alte cimitire din provincia Dacia cu ritul de înmormîntare mixt, de incineraţie şi de inhumaţie 2 0 .

Mormintele de tnhuma|ie reprezintă categoria cea mai numeroasă de morminte romane de la Sucidava. Din cele 40 de morminte săpate în 1968, 36 erau dc inhumaţie.

O parte din mormintele descoperite datează din secolele I I — I I I e.n., altele din secolul al IV-lea. Este drept că numai,puţine au inventar şi deci posibilitate de datare sigură.

î n 8^1968 posedau inventar trei morminte. în M. 2 s-a găsit un vîrf de pilum de fier şi o fibulă de bronz, cu ac de fier, putînd data în secolul al III- lea . ΜΛ se data prin şase monede con-stantiniene şi o fibulă de tipul ,,cu capete dc ceapă" în prima jumătate a secolului al IV-lea. Lîngă piciorul drept al scheletului, în partea exterioară, s-a găsit o ţeavă de os, care poate fi un tub pentru păstrat ace ; analogii, tot din secolul al IV-lea, întîlnim în necropla de la Tîrgşor 2 1

(jud. Prahova), precum şi la Independenţa 2 2 (jud. Ialomiţa) şi Izvorul 2 3 (jud. Ilfov). Tot un tub de ace trebuie să fie şi tubul executat dintr-o placă de bronz din acelaşi mormînt M . M.3 nu prezintă elemente dc datare sigură. în mormînt s-au găsit o lunula şi trei brăţări de bronz; una din ele are aspectul unui fir gros de metal, pe care se înfăşoară un fir mai subţire M .

în S2/1968, doar trei morminte se pot data sigur (M. : 28, 30, 32) ; fiecare conţine c î teva monede constantiniene, datînd aceste morminte către mijlocul secolului al IV-lea.

Nu s-a găsit în 1968 nici un mormînt de inhumaţie datat precis în secolele I I — I I I e.n. Dar dovada folosirii acestui sector al cimitirului în acest timp o avem prin descoperirea celor trei morminte de incineraţie (M. : 14,15,20) din secolul al II-lea şi prin descoperirea pe cuprinsul secţiunii, Ia o adîncime neatinsă dc stratul vegetal, a celor trei monede de argint din prima jumătate a secolului al III - lea : un denar de la Maximin Tracul (—0,50 m) şi doi antoninieni, de

1 1 Kxspectatus Bujor şi Gavrila Simion, art. cit.. Materiale, 7. 1961, p. 395.

1 3 Cf. supra, nota 11. 1 4 D. Tudor, Morminte romane din judeţul Romanaţi,

AO, XVI , 1938. p. 10-13. nr. 9. Cf. si D. Protase, Ritu­rile funerare . . ., p. I U .

a Exspcctatus Bujor şi Gavrila Simion, art. cit. Mate­riale. 7, 1961. p. 396.

" Mircca Babeş, Zu den Reslattungsarten im nordti-chen Plachgrăberfcld von Romula Rin Reitrag zur Crab-typologie des romischen Daziens, Dacia, N. S., X I V , 1970, p. 177-180 şi fig. 6. 7.

» CIL , I I I , 14492; cf. E . Kittcrling, l.egio, s. v. R E , X I I I . col. 1575 şi 1585. Asupra discuţiilor in legătura cu provenienţa acestei inscripţii, cf. D. Tudor, OR',

p. 358-359. 1 9 AnnEp, 1939. nr. 95; D. Tudor, OR', suppl. epigr..

nr. 195. » CIL , I I I , 8040 ( = 6281). Ci. D. Tudor, OR', p.

141. 1 0 D. Protase, Problema continuităţii . . ., p. 18. " Gh. Diaconu, Tîrgşor. Necropola din secolele

III-IV e.n., Bucureşti, 1965, p. 102 şi pl. L X X V / 9 . ** Bucur Mitrca şi C. Preda. Necropole din secolul

al IV lea e.n. tn Muntenia, Bucureşti, 1966, p. 49, fig. 117/9, şi p. 53. fig. 138.

" Ibidem, p. 72, fig. 183/3. " Cf. Gh. Diaconu, op. cit., γ. 102 şi pl. C X X I V . 8. *• R. Cagnat, V. Chapot, Manuel d'archéologie ro­

maine, Paris, I I , 1920, p. 403-404.

www.cimec.ro

131

Fig 7. — S,/I968. Mormintul de incineraţie M. 5 (plan şi secţiuni).

www.cimec.ro

135

www.cimec.ro

Ι·">«- Π 1W.H. \'ίΐΜ· île lui dm monnmtr île im inrraţic : 1, ulrioraş (M. 15) ; 2, ι."ιηι\Λ iranmcii tară (M. 20).

www.cimec.ro

CERCETĂRI IN N E C R O P O L A S U C I D A V E I (1968)

la Gordian al III - lea (— 1,05) m şi M. Iulius PhilippusCaesar (—0,90 m). Ele trebuie să provină de la mormintele răscolite în diferite epoci, cum este cazul cu mormintul 25 (0,80 m adîncime), în preajma căruia s-a găsit moneda de la M. Iulius Philippus Caesar.

O problemă importantă este aceea a orientării mormintelor. Constatările mai vechi şi mai noi privind orientarea mormintelor romane din Dacia arată că acestea nu urmează nici o regulă fixă 2 e . Mormintele cercetate erau orientate în cele mai diferite direcţii. Se constată însă că în 16 cazuri (reprezentînd peste 1/2 din cele 28 de morminte de înhumaţic studiate în întregime) mormintele sînt orientate V — E . Adăugăm că unele dintre ele se datează sigur prin monede în secolul al IV-lea e.n. (M.4 din S, şi M . 30 şi M.32 din S £ ) . Probabil că, măcar în unele cazuri, preponderenţa faţă de alte direcţii de orientare (ν — V, N —S, S —N) nu este străină de influenţa creştinismului, care s-a răspîndit în Dacia tocmai în secolul al IV-lea 2 7 . De asemenea, se constată că, în majoritatea cazurilor, morţii orientaţi V — ν aveau mîinile încrucişate pe piept, după obiceiul creştin ( M . : I , 4, 6 din S, şi I I , 17, 18, 2 Ί , 30, 3 Ί din S2/1968) ; adăugăm că în nici un mormînt cu altă orientare, morţii nu au mîinile împreunate pe piept. Aceasta ar veni să întărească concluzia că unii din morţii orientaţi V — ν şi cu mîinile împreunate pe piept din ne­cropola romană a Sucidavei puteau fi c r e ş t i n i 2 8 . Constatarea concordă şi cu observaţia că în mormintele creştine nu se punea inventar funerar £ · .

Nici unul din mormintele cercetate nu aveau morţii depuşi în sarcofage de cărămidă. în două cazuri, morţii au fost aşezaţi în sicrie de lemn, dc la care au rămas numeroase piroane ( M . 30 şi 32 din Sj/1968). Majoritatea erau însă depuşi direct pe pămînt ; gropile aveau o formă dreptunghiulară, îngustîndu-se treptat spre fund, unde nu depăşeau dc obicei lăţimea trupului c menesc.

Unele morminte au fost deranjate încă din vechime de altele care le întretaie parţial ( M . : 20 şi 21) sau le răscolesc ; astfel nu putem şti dacă cele două cranii din mormintul deranjat M.23 (adîncimea 0,80 m) nu aparţin morţilor deranjaţi din M . 26 şi M. 27 (adîncimea 1,20 şi respectiv 1,30 m). Altfel, cînd mormintele sînt neatinse, materialul osteologic uman se prezintă intact, cu toate că oasele sînt foarte friabile (datorită acţiunii agenţilor chimici din sol care au dizolvat calciul din oase) şi se sfărîmă în contact cu aerul.

Studierea mormintelor descoperite ridică o serie de probleme. Aşa cum s-a mai arătat, se parc că mormintele cercetate în 1968 se aflau în marginea de vest a necropolei, unde în secolul al II-lea era zona mormintelor dc incineraţie. Probabil că multe din mormintele de inhumaţie din această zonă datează din secolele I I - I I I e.n. ; de asemenea se constată folosirea acestei zone şi în secolul al IV-lea e.n.

Este drept că monedele descoperite se opresc înainte de mijlocul secolului al I I I - l ea ; ultima monedă descoperită este de la M. Iulius Philippus, din anii 244 — 246 e.n., cînd cl a purtat titlul de Caesar r o , ceea ce fireşte indică numai un terminus post quem. Raritatea monedelor este un fenomen general nu numai pc teritoriul fostei provincii Dacia ? 1 , dar şi în alte provincii, ca ur­mare a crizei generale în care intrase întreg imperiul tocmai în acea vreme.

Seria monedelor descoperite reîncepe cu Constantin cel Mare, cea mai veche monedă fiind una din anul 324 e.n., bătută la Thcssalonic ( M . 28 din S 2/1968).

Octavian ploca. Sistemele de inmormintare di.: Dacia Superioară romană, Sargc-tia, 2, 1941, p. 85 (ex­tras) ; I). Protase, art. cit.. Materiale. 6. 1959. p. 403.

" C f . 1st Rom. I, Bucureşti, I960, p. 441 442; D. Protase, Problema continuităţii tn Dacia in lumina arheologiei ţi numismaticii. Bucureşti, Edit. Acad. R. S. România, 1966, p. 144—158; de;pre creştinism la Suci­

dava, D. Tudor, OR3, p. 470 474. ω Pentru orientare, H. I.cclercq. s. v. Orientation des

tombeaux, DACI., 12, 1935, 2. col. 2668 2669. » Cf. Β. Mitrea şi C. Preda, op. cit., p. 160. 3 0 R. Cagnat, Cours d'épigraphie latine, Paris, 1914,

p. 218. 3 1 D. Protase, op. cit., p. 184-187.

www.cimec.ro

138 CONSTANTIN C. PETOLESCU şi OCT. ON Κΰ

Deşi monedele cunoscute din mormintele de la Sucidava nu trec deocamdată de domnia lui Constantius al 11-lea (337 — 361), tezaurele monetare conţin piese ce se întind de la Constantin

cel M arc la Theodosius al II-lea 3 2 . Rămîne ca viitoarele cercetări să lămurească data şi cond'-ţiile în care a încetat folosirea vechii necropore romane.

Desigur că unele morminte din secolul al IV-lea e.n. erau ale soldaţilor din garnizoana cetăţii. Dar dintre mormintele datate sigur în secolul al IV-lea e.n., numai unul (ΜΛ din S,) era al unui bărbat matur, soldat după toate probabilităţile ; alte trei morminte, după cum arată dimensiunile gropilor şi ale scheletelor, aparţineau unor copii (M. : 2H, 30 şi 32 din S 2 ) , probabil ai soldaţilor din garnizoană.

liste important de remarcat că necropola romană a Sucidavei din secolele I I — I I I e.n. a fost folosită şi în secolul următor, pe cînd toate celelalte necropole din secolul al IV-lea c. n. din Dacia s-au constituit din nou, pe alt loc 3 3 . Dc asemenea, se constată că mormintele din secolul al IV-lea e.n. nu se situează în partea neutilizată pînă atunci a necropolei, ci sînt răspândite printre cele din secolele I I şi I I I e.n. Rămîne ca cercetări viitoare să arate cauzele acestei situaţii.

3 3 L>. Tudor, Sucidava I I . Dat iu, 7 -8, 1937-1940, p. 388 - 393; idem, Sucidava I I I . Dacia. 11-12, 1945¬1947, p. 198-201 ; idem, O/f3. 1968. p. 126; Gh. l'ocnaru Bordca şi V. Barlui, Contributions à l'histoire du Ittts-

limpirc à la lumière des deux trésors monétaires des I I ' — V siècles découvertes à Cclciu, Dacia, N . S., 14, 1970, p. 251-295.

3 3 D. l'rotase, op. cit., p. 135.

www.cimec.ro

Fig. 13. — Obiecte de fier descoperite in timpul săpăturilor: 1 — 4. 'vîrfuri dc lance (pilum) şi săgeată (S,/1968) : 5, lamă dc ras (?) (novacula) (M. 2, S,/1968) ; 6,7, piron

şi cataramă (M. 6, S,/I968) ; 8-19, piroane de fier (M.32, S,/1968).

www.cimec.ro

140 CONSTANTIN C. P E T O L E S C U şi OCT. ONEA

R E C H E R C H E S D A N S L A N É C R O P O L E D E S U C I V A D A , D É P . D ' O L T (1968)

RÉSUMÉ

L'étude présente les résultats des fouilles archéologiques qui ont été effectuées dans la nécropole romaine de Sucidava (aujourd'hui Celeiu, dép. d'Olt), en juillet 1968.

On a mis au jour un nombre de 40 tombes, dont 4 d'incinération et 36 d'inhumation. Les tombes d'incinération ont été datées grâce au mobilier funéraire qu'elles contenaient,

du I I e siècle de n.è. Elles appartiennent au type à fosse en forme d'auge, connues aussi en Pannonie (Aquin­

cum et Savaria), Thrace (Popovitza) et en Mésie Inférieure (Noviodunum). Ce type a été introduit en Dacie après la colonisation, étant apporté par les colons venus du sud du Danube.

Les tombes d'inhumation qui ont été explorées sont datées des I I e — I V e siècle de n.è. Pour la première fois on entreprend des recherches en Dacie, dans une nécropole romaine des I I e — I I I e

siècles de n.è. utilisée encore durant le I V e siècle de n.è.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

F*ig. 1. — Plan d'ensemble de Sucidava avec l'emplacement dc la necropole romaine. Fig. 2. - S./I968: a, T. 2: b, T. 3 ; c, T. 4. Fig. 3. - S,/1968. Tombe d'inhumation (T.3) - Détail. Fig. 4. — S,/1968. Mobilier appartenant à la tombe d'inhumation T. 3. I —3, bracelets en bronze ; 4, lunula ; 5,

anneau. Fig. 5. — S,/I968. Mobilier dc la tombe d'inhumation T. 4 ; 1, fibule ; 2 —4, objets en bronze ; 5, tuyau en os pour

les aiguilles. Fig. 6. — S,, 1968. Tombe d'incinération T. 5. Fig. 7. — S,/1968. Tombe d'incinération T. 5 (plan et sections). Fig. 8. — S,/1968. Les amphoridions découverts dans la tombe d'incinération T. 5. Fig. 9. — Autres objets découverts dans les tombes : 1, fibule (T. 2, S,/1968) ; 2 — 3, fibule et fragment d'objet en

bronze (T. 32, S,/1968) ; 4 — 5, perles rondes en verre et bracelet en bronze (T. 2, S,/1968) ; 6 — 7, épingle en argent et bracelet en bronze (T. 30. S,/1968).

Fig. 10. - S,/1968. Tombes d'incinération T. 15. F"ig. 11. — Sj/1968. Vases en terre cuite des tombes d'incinération : 1, petit broc (T. 15) ; 2, petite tasse en frag­

ments (T. 20). Fig. 12. — S,/1968. Tombe d'incinération T. 20 — à gauche ; à droite la tombe d'inhumation T. 19. I"ig. 13. — Objets en fer découverts pendant les fouilles : I —4, pointes de lance (pilum) et flèche (S,/1968) ; 5, lame

à raser ( ?) (mwacula) (T. 2, S,/I968) ; 6 -7 . clou et boucle (T. 6, S,/1968) ; 8 - 19, clous dc cercueil (T. 32. S./1968).

www.cimec.ro

MONEDELE DESCOPERITE IN NECROPOLA SUCIDAVEI , IN CAMPANIA a XX-a

(1968)

G N . l ' O l î N A R U B O R D E A

SAr.Vri 'Wii .K arheologice efectuate în al treilea an de cercetare al necropolei romane de la Sucidava 1 , au dus la descoperirea unui număr de 26 de monede, cea mai mare parte în morminte, parte în spaţiul dintre ele. Solicitaţi de C. Petolescu şi Oct. Onea, publicăm

aici materialul numismatic cu toate datele necesare, care îşi află alături de raportul de săpături un loc cît se poate de potrivit *. Dealtfel, socotim util să reamintim că prof. D. Tudor, iniţia­torul săpăturilor sistematice de amploare de la Celeiu şi care continuă s i le conducă şi în prezent, a fost deschizătorul acestui drum, prin publicarea cît mai completă a monedelor, alături de celelalte materiale arheologice descoperite, încă din prima campanie de săpături s .

Personal, considerăm că publicarea treptată a loturilor de monede dintr-o aşezare, pe măsura desfăşurării săpăturilor, dă posibilitatea acumulării unor date de istorie economjcă — care chiar dacă modeste în sine devin tot mai importante pe măsura înmulţirii lor — şi permi-ţînd integrarea lor promptă în totalitatea materialului acumulat la un moment dat, oferă marele avantaj că, pe parcurs, aceste date pot să fie folosite de toţi cercetătorii interesaţi, ceea ce ar fi imposibil în cazul în care s-ar aştepta adunarea unei mari cantităţi de material * în vederea realizării unei monografii numismatice. în fond este vorba, credem dc o concepţie mai dinamică şi mai avantajoasă, în vederea realizării aceluiaşi ţel final, pe care şi noi ni-1 propunem.

Catalogul inventar al monedelor, care se păstrează la Muzeul din Corabia şi la Institutul de arheologie s urmează ordinea cronologică pentru monedele din secolul al II- lea şi al III - lea , iar

1 în 1986 şi 1967 săpaturile din necropola Sucidavei au fost efectuate de II . Nubar. Asupra rezultatelor vezi, pină la publicarea lor amănunţită, I). Tudor, Oii3, Bucu­reşti. 1968, p. 106-107 şi 403 — 404 şi dc acelaşi autor. Sucidava VII, Campaniile dc săpături arheologice XIII — XVIII (1960-1961 şi 1963-1966) de la Celeiu. jud. Olt, Materiale. 9, 1970, p. 292-293, unde se dau şi date despre alte zone de înmormintarc. Rezultatele investi­gaţilor din campania a XX-a , 1968, slnt publicate de C. l'etolescu şi Oct. Onea, Cercetări in necropola Sucidavei, tot in acest volum, p. 125 — 140. Tn 1969 şi în anii următori săpăturile din necropolă au fost continuate de G. Popilian.

* In conformitate cu acest med dc înţelegere, am pu­blicat, incluzindu-lc in raport, monedele descoperite tn săpăturile dc la Arutcla, însoţite de un scurt comentariu, D. Tudor, Gh. Poenaru Bordca, Cr. Vlâdescu, Λruleia I-ll, StMMC 2 - 3 , 1970, p. 37-41; vezi şi Gh. Poenaru Bordca, Monede recent descoperite la Histria şi unele

probleme dc circulaţie monetară in Dobrogea antică. Pon­tica. 4, 1971, 319 — 337, unde materialul num smatic înso­ţeşte raportul dc săpături al lui Al. Succvcanu şi C. Scor-pan, p. 155-172.

3 D. Tudor, Sucidava II, Dacia 7 -8 , 1937-1910, p. 389 - 398; idem. Sucidava IU Dacia. 11-12, 1945¬1947, p. 198 - 204.

4 Credem că, excepţie făcind cazurile dc mare întir-zierc in publicarea săpăturilor, editarea materialului numismatic, indiferent dc modalitatea in care s-ar face este bine să nu preceadă valorificarea cercetării arheolo­gice.

* La Muzeul din Corabia, nr. 3 - 2 6 ; la Institutul dc arheologic din Bucureşti, nr. 1 şi ?. Ţinem să menţio­năm aici bunăvoinţa şi larga înţelegere dc care a dat divadă Marcel Ghigheanu, directorul Muzeului din Co­rabia, cedind, la sugestia noastră, cele două monede Institutului de arheologic. Ti m ilţumim şi pc această calc.

www.cimec.ro

142 G H . P O E N A R U BORD E A

pentru perioada următoare este organizat pe ateliere monetare, ordinea cronologică fiind res­pectată în cadrul fiecăruia dintre ele, tocmai pentru a permite o mai uşoară integrare în viitoarea monografie numismatică. însoţ im fiecare monedă cu indicaţia locului exact de găsire, în concor­danţă cu datele din raportul de săpături.

Antoninus Pius Constantius II

1. A E t 9.20 g; 26 mm. As. Cohen», 747, anii 140- 143 ; BMC, IV. p. 219, I I ; R I C , I I I , p. 116, nr. 685, anii 140-144. S2-Poştă, caroul 17, - 1,40 m.

2. A E j 8,38 g ; 26 mm. Cohen », 944 ; BMC, IV. p. 286^ ; RIC. I I I . p. 131, nr. 832, anii 145-161. S2-Poştii, caroul 7 -8 . M. 15.

8. A E \ 2.72 g ; 20 mm. L R B C , I, nr. 816. anii 324 - 330; RIC, VII , 519. nr. 158, anii 326- 328. M. 4.

Constantin cel Mare : Urbs Roma

9. A E / 3,22 g ; 18 mm. L R B C . I , nr. 838 sau 852, anii 330 - 335 sau 336 - 337 ;

SMTSA

JMTie

Apollonia : Faustina II

3. A E 71 5,07 g ; 20 mm. Cea 10 m est Je S 1.

Maximin I Thrax

4. AR / 2,93 g ; 20 mm. Cohen*, 55 ; R I C , IV, 2, p. 139, nr. 3, anul 236. 52 - Poşta, caroul 17, - 0,50 m.

Gordian III

5. Ant. 7» 3,82 g ; 22 mm. Cohen', 404 ; RIC, IV, 3, p. 25. nr. 95, anii 241-243. 53 — Poşta, caroul 5. - 1,05 m.

Filip Fiul

6. Ant. f 3,55 g ; 22 mm. Cohen1. 48 ; R I C , IV. 3. p. 96, nr. 218 d, anii 244-246. S2-Poşta. caroul 15, —0,90 m ;la 0,60 m ν de mormin­tul deranjat.

I. THESSALONIC

Constantin cel Mare

7. A E j 3.07 g ; 19 mm. R I C , V I I , p. 513, nr. 123, anul 324. S2-Poşta M. 28.

RIC, V I I . p. 524, nr. 187, anii 330 - 333 sau p.530, nr. 229, anii 336- 337. S2-Poştă, caroul 10, -0,40 m.

10. A E j 1,82 g ; 16 mm. L R B C , ca mai sus ; JMTSC RIC, ca mai sus. S2-Poştâ, caroul 17. M. 30.

TSAVI

Constantin cel Mare : Constantinopolis

11. A E f 1. 42 g; 16 mm. L R B C . I . nr. 839 sau 853, anii 330 - 335 SMTSA sau 335-337 ; RIC. VII , p. 524, nr. 188. anii 330 - 333 (off. Δ şi g ) . S2-Poştâ, caroul 17. M. 30.

Constantin cel Mare

12. A E 7 2,28 g; 18 mm. L R B C . I . nr. 835, anii 330-335; SMTSA RIC, V I I , p. 526, nr. 198. anii 335 - 336. M. 4.

13. A E 71 2,17 g ; 18 mm. L R B C . I , nr. 840, anii 330-335 ; SMTSA RIC. V I I . p. 526, nr. 198. anii 335-336. S2-Pbşt4, caroul 5, - 1,40 m.

14. A E ; 2.42 g; 18 mm. L R B C , ca mai sus;

www.cimec.ro

M O N E D E L E D E S C O P E R I T E IN N E C R O P O L A S U C I D A V E I 143

RIC, ca mai sus. SMTSA M. 4.

15. A E I 1,72 g ; 17 mm. L R B C , I , nr. 854. anii 335-337; SMTSA RIC. V I I , p. 529, nr. 222, anii 336-337. M. 4.

Constantius II

16. A E f 1.67 g; 15 mm. LRBC] I, nr. 859, anii 341 —346. SMTSA S2-Poşt4, caroul 17, M. 30.

II. H E R A C L E E A

III . C O N S T A N T I N O P O L

Constantius II

21. A E s 1,90 g: 20 mm. L R B C , I , nr. 1007, anii 330- 335; RIC, V I I , p. 579, nr. 61, anii 330 - 333. M. 4.

I V . C Y Z I C

Constantin cel Mare

22. A E j 4,00 g ; 20 mm.

I.RBC. I , nr. 1187. anii 324-330; RIC, VII , p. 652, nr. 55, anii 328 - 329. S2-Postă. M. 28.

CONST

Constantius II

17. A E 2,50 g ; 19 mm. L R B C , I , nr. 891, anii 324-330 ; . | RIC, V I I , p. 554, nr. 97, anii 327 - 239. ÇMHT S2-Poştâ. M. 28.

18. A E t 2.77 g; 19 mm. . | L R B C , I , nr. 907, anii 330 - 335 ; 3ΜΗΓ RIC. V I I , p. 558. nr. 117, anii 330 333. S2-Poşta. M. 28.

19. A E 2,40 g ; 18 mm. L R B C , I , nr. 937, anii 330 - 335; SMUT* R I C , V I I , p. 559, nr. 138. anii 333 - 336. M. 4.

20. A E I 1,37 g; 15 mm. I .RBC, I, nr. 949. anii 337-341. - -S2-postâ, caroul 17. M. 32.

V . A T E L I E R N E P R E C I Z A T

Constantius II

23. A E f 1,32, g; 15 mm. Tip GLOR-IA E X E R C - I T V S . anii 337-341. 5 1 - NR, caroul 6.

24. A E t 1.52 g; 15 mm. Tip V O T / X X / M U L T / X X X . anii 341-346. 52- Poştă. caroul 17. M. 32.

25. AE i 2,22 g ; 16 mm. Tip F E L TEMP REPARATIO. anii 346- 361. S l . - N R , caroul 7. -0,40 m.

Sec. III-IV?

26. A E 2,60 g; 16 mm. S2-Poştâ, caroul 13, -0,60 m.

Constatăm că din punct de vedere cronologic, cea mai veche monedă din lotul pe care-1 publicăm este din anii 140—144, iar cea mai recentă din perioada anilor 348—361, dintr-un atelier neprecizat. Specificăm aici că tipul respectiv (mai sus nr. 25) pare a fi fost emis abia după 348· şi nu încă din 346 cum se indică în L R B C , pe a cărui bază am procedat la datarea monedelor emise după moartea lui Constantin cel Mare 7 în catalogul nostru şi pe care este necesar să-1 co­rectăm aici. î n cazul exemplarului nostru putem presupune, exerga nefiind lizibilă, că data sa de

• J . P. C. Kent, Fel Temp Reparatio. NC, 7, 1967, ' R. A. G. Carson, J . P. C. Kent, L R B C , p. 41. 83 - 90.

www.cimec.ro

144 C H . POENARU E O R D E A

emisiune trebuie să fie mai curind apropiată de data de introducere a tipului monetar ; o dată către limită inferioară în timp a perioadei sale de utilizare ar rupe moneda de cele din perioada precedentă. Importantă pentru cronologia necropolei sau în orice caz pentru folosirea monedelor în morminte, această impresie a noastră va trebui şi va putea fi controlată cu prilejul publicării materialului numismatic din campaniile ce au precedat-o 8 şi respectiv au urmat-o · pe cea din anul 1968.

Notăm aici că din punct de vedere al nominalului avem de-a face în perioada secolului al II-lea cu aşi (în două cazuri) şi cu un bronz colonial , 0 , iar apoi pentru secolul al I II - lea , cu un denar şi doi antoninieni. Subliniem de asemenea că la multe din monedele din secolul al I V -lea, se mai puteau vedea urmele clare de argintare, care au dispărut din păcate aproape total în procesul de curăţire. Pe linia unei soluţii din perioada tetrarhiei u , folles constantinieni erau de regulă arg in ta ţ i 1 2 , dar această particularitate a lor se poate observa destul de rar. Retrase din circulaţie şi închise în morminte unde s-au conservat mai bine, monedele din necropola de la Sucidava nc-au dat prilejul să reliefăm aici acest procedeu.

Pe faze cronologice situaţia materialului numismatic din necropola de la Sucidava se pre­zintă după cum urmează 1 3 : 1. Antoninus Pius — Faustina I I = 3 exemplare =- 12% 2. Maximini — Filip Fiul = 3 exemplare = 12% 3. 324-337 = 14 exemplare = 56% 4. 337-346 = 4 exemplare = 16% 5. 348-361 = 1 exemplar = 4%

Se observă lesne că lipsesc pentru moment monedele de la sfîrşitul secolului al II-lea şi din primul sfert al secolului al I I I - l ea după cum lipsesc şi cele din anii 250—324.

Emisiunile din primele două perioade cronologice din tabelul nostru sînt prea puţin nume­roase pentru a permite consideraţii şi comentarii. De aceea ne mărginim să atragem atenţia asupra monedei nr. 3 din catalog, o emisiune din Apollonia pe care din păcate nu o putem atribui cu certitudine, măcar deocamdată (datorită conservării ei precare) unuia sau altuia dintre ora­şele purtînd acest nume şi să ne exprimăm opinia că emisiunile oraşelor greceşti merită să se bucure de un interes sporit din partea cercetărorilor u .

Venind acum la monedele din etapa 324—337, observăm că o singură monedă este din 324 (nr. 7). Trei sînt din 326 - 3 2 9 (mai exact nr. 8 : 326 - 328 ; nr. 17 : 327 -329 ; nr. 22 : 328¬329) iar restul de 10 din 330—337. Prima monedă rămîne oarecum izolată şi ne putem gîndi că ea a pătruns poate ceva mai tîrziu, eventual chiar după 328, an în care a fost inaugurat podul dintre Oescus şi Sucidava I S .

" Studiul nostru, in pregătire, va însoţi publicarea de materialul existent. " către II . Nu bar a rezultatelor săpăturii. '« B. Mitrea, Le manete urbiche e coloniali in Dacia,

• Monedele descoperite în săpăturile lui O. Popilian Atti del V Congresso di studi romani. Roma, 1940, extras, începind din 1969 urmează a ii identificate şi studiate p. 1 — 11; J.-P. Callu, op. cit, capitolul Le monnayage de noi. du bronze en Orient de 238 à 276, p. 11 — 110, reprezintă

1 0 D. Tudor, OR', p. 125; vezi şi Π. Mitrea, Cîteva prima încercare dc studiu a ansamblului. Pentru proble-monede romane imperiale, greceşti fi bizantine descoperite matică vezi şi Gh. Poenaru Hjrdea, Discuţii pe marginea în împrejurimile Celeiului, SCN, 4, 1968, p. 393-396. citarva monede străine din Dobrogea antică. 2. Piese numis-

1 1 C. H. V. Sutherland, R. Λ. G. Carson, RIC, VI, malice la dosarul legăturilor cu nordul pontic în epoca Londra, 1966. p. 93-105. De interes deosebit J.-P. romană, SCIV, 21, 1970, 1, p. 138—143. Pentru Sucidava, Callu, La politique monétaire des empereurs romains de nota 10. 238 à 311, Paris, 1969, capitolele Essais de stabilisation » D. Tudor. Podul de la Celeiu al lui Constantin cel du metal argenté (274-305). p. 2*9-407 şi Vers la créa- Mare, AO, 13, 1934. p. 107-124 şi acum recent idem. lion du solidus (311). p. 409-473. Podurile romane de la Dunărea de Jos. Bucureşti. 1971,

" P . Bruun, RIC, VII , Londra, 1968, p. 13-24 p. 155-185. în care sînt incluse şi principalele rezultate şi 78 — 89. a [ e săpaturilor lui Oct. Toropu. Noi contribuţii privitoare

Dacă cu fi.zele 3 — 5 vom opera şi în continuare, la podul lui Constantin cel Mare de peste Dunăre, Analele primele două sînt de considerat provizorii şi impuse de Universităţii Craiova (sub tipar).

www.cimec.ro

146 G H . POENARU BORDEA

de Maximin et de Gordian I I I . L a plupart des monnaies sont de la période 324—361, desquelles non moins de dix datent de 330 —337.

L'auteur envisage la possibilité que la monnaie émise en 324 soit arrivée à Sucidava un peu plus tard, peut-être après 328, lorsque le pont constantinien fut inauguré. De même, pour la monnaie d'un type émis entre les années 348 et 361, est suggérée une date plus rapprochée du moment de l'adoption de la léger.de Fel Temp Jieparatio.

Dix exemplaires représentant la majorité des monnaies ds ce lot sont des émissions de Thessalonique d?s années 324 — 346. E n deuxième position il y a Heracléc avec quatre pièces, suivie par les ateliers de Constantinople et de Cyzique avec une monnaie chacun. L'essai d'inté­gration de ce lot dans les autres données existantes pour la circulation monétaire à Celeiu — éta­blie par nous comme résultat d'une' réexamination (Dacia, N.S., 14,p. 28S—288) — paraît con­firmer la position de premier plan de l'atelier monétaire de Théssaloniquc, tandis que la position de Heraclée située sur le deuxième plan, paraît étrange dans ce cas.

www.cimec.ro

MORMINTUL SARMATIC DE LA PĂDUREA V E R D E , TIMIŞOARA, JUD, TIMIŞ (1969)

O R T A N S A R A D U

A

1x I N C I N T A Uzinelor Mecanice amplasate Ia Pădurea Verde (jud. Timiş) în partea de est a oraşului Timişoara, s-au efectuat rei sondaje, în vara anului 193-), fiecirj d - 5 x 2 m 2 , menite să precizeze unele probleme, întrevăzute cu ocazia săpăturilor efectuate d ; între­

prindere în anul 1956, pentru noile instalaţii de canalizare. Din fragmentele ceramice scoase atunci la iveală, s-au restaurat opt v.ne unicJca formă,

ornamentaţie şi mărime, pc teritoriul patriei noastre, datate de la începutul primei epoci a fie­rului

Pe lîngă acestea s-au găsit şi fragmente lucrate cu mîna şi la roata olarului, datate din perioadele statului dac şi a migraţiei popoarelor, pînă înspre secolul X e.n.2.

Sondajul făcut în anul 1969 atestă locuirea continuă a acestui teritoriu din vrem -a co­munei primitive, pînă în secolul al X-lea e.n.

într-o secţiune s-a dezvelit scheletul unei femei, orientat NV — Siv, pe spate, într-o groapă a cărei adîncime era de 1,30 m (fig. 1/9). Craniul scheletului (înclinat cu faţa spre est) nu prezintă o deformare artificială caracteristică migratorilor sarmaţi. Mîinile sînt întinse pe lingă corp, iar picioarele şi ele întinse şi apropiate.

Inventarul mormintului este compus din cîteva podoabe, o fusaiolă şi tradiţionalul vas de lut.

1. Căniţa de lut a fost aşezată lîngă laba piciorului stîng, înclinată spre sud ; este lucra­tă la roată, din pastă fină, cenuşie; are corpul înalt, de formă bitronconică şi inel înalt pe fund ; toarta este prinsă de buza îngroşată (fig. 1/7) 3 .

2. Peste metacarpienele palmei drepte s-a găsit o fusaiolă lucrată tot la roată, din pastă fină de culoare cenuşie-deschisă (fig. 1/8) ; pe o parte este aproape plană, iar pe cealaltă este adîncită în mijloc.

3. Lipiţi de o parte şi de alta a maxilarului inferior, s-au descoperit doi cercei circulari, lucraţi din sîrmă de argint, în compoziţia căreia este multă aramă ; cerceii au capetele petre­cute şi răsucite în spirală pe verigă (fig. l / la—b).

1 Trei dintre vase sînt reproduse. Timişoara 700, 3 C . I'reda, Noi descoperiri arheologice in necropola din Pagini din trecui fi de azi, p. 32. secolul al l\'-lea e.n. de la Span/or, S C I V , 15, 1965 , 2,

3 Materialul ceramic întregit şi fragmentar se află in p. 263, 265, fig. 3,8. colecţia Muzeului Banatului din Timişoara.

www.cimec.ro

SONDAJUL DIN AŞEZAREA DE LA DRĂGUŞENI -LA OCOALE- , JUD, BOTOŞANI (1968)

N . Z A i 1ARIA, L : M. Z A H A R I A şi I ILAR UT A P R O T O S i )A\ll

1x Λ χι I- 1968, cu ocazia săpăturilor efectuate de către locuitori într-o lutărie situată pe terenul gospodăriei C.A.P. Drăguşcni-Botoşani, în punctul denumit « L a Ocoale », situat la 3 km nord de localitatea eponimă, au fost distruse două morminte de înhu­

maţic, cuprinzînd schelete însoţite dc vase şi obiecte de inventar funerar de la începutul epocii migraţiilor. Descoperirea fiind sesizată prin locuitorii care au făcut acele săpături, la intervenţia Muzeului orăşenesc din Săveni, s-a admis efectuarea unui mic sondaj cârca dus la scoaterea la lumină a încă două morminte din aceeaşi perioadă, total deranjate din vechime, conchizîndu-se că în acel punct a existat un mic sector izolat şi aproape cu totul distrus al unei necropole din secolul al IV-lea în lcgătuiă cu o aşezare din aceeaşi vreme, a cărei existenţă era deja stabilită în imediata apropiere, pe dealul cu acelaşi nume

l'Itciior, extinzîndu-se cercetările de suprafaţă în jurul locului de descoperire a acelor morminte, s-a stabilit că aşezarea corespunzătoare acoperea întreaga suprafaţă a promonto-riului tabular, de formă patrulateră, cu înclinare uniformă către sud-vest, înspre pîrîul Po-driga. De pe suprafaţa cercetată sumar s-au cules resturi de vase aparţinînd neoliticului dez­voltat (faza Cucutcni A - B), precum şi perioada dintre secolele I I I — I V e.n., şi cu oarecare probabilitate şi de la începutul secolului al Y-lea e.n. 2 .

în urma acestor rezultate provizorii. Muzeul arheologic din oraşul Săveni a obţinut în anul 1970 încuviinţarea efectuării în aşezarea de pc acel platou « L a Ocoale », a unui sondaj sub îndrumarea Institutului de istorie şi arheologie din Iaşi ·". Scopul acestui sondaj era de a se putea stabili dacă între mormintele dezvelite în tarlaua « L a Ocoale » şi aşezarea corespun­zătoare situată în imediata apropiere pe promotoriul dealului, ar exista vreun raport crono­logic şi eventual, dacă s-ar putea obţine precizări stratigrafice necesare încadrării materialului arheologic corespunzător celor două faze dc locuire dc pe acest loc.

Săpătura a constat din încadrarea sectorului vestic al suprafeţei promontoriului prin trei şanţuri late dc 1 m, dispuse pe trei din laturile unui patrulater, a căror lungime a variat între 53 şi 70 m, cu scopul de a se preciza eventual limitele aşezării, precum şi intensitatea de locuire în cadrul celor două perioade de vieţuire corespunzătoare neoliticului dezvoltat şi începutului epocii migraţiilor (fig. 1, plan general).

Săpătura efectuată pe traseul şanţului I , care ocupă o poziţie mai înaltă, deci într-un teren supus unei denudaţii mai active, a scos în evidenţă un sol cernoziomic caracteristic regiu-

1 Din colectivul ; cestui prim sondaj .vi făcut parte : N. Zahaiia. Hm. Zalu.ria şi Aristotel Crişmaru.

3 Cercetările ele suprafr.ţâ au fost executate de N*. Zahaha şi Aristotel Crişmaru in vederea stabilirii pozi­ţiei şi limitelor aşezării.

3 Colectivul care a efectuat săpătura s-a compus din X. Zaharia, Km. Zaharia dm partea Inst. dc Istorie şi arheologie ,.Α. I). Xenopol" din Iaşi şi Filarct Aprot-o soaie, directorul Muzeului din corn. Săveni.

www.cimec.ro

Ν. Z A H A R I A şi colab.

Dcgajîndu-se întreaga suprafaţă a locuinţei neolitice (fig. 2, plan locuinţă), s-a stabilit că aceasta consta dintr-un strat gros dc argilă arsă la roşu, aşternut în mare parte, peste o construcţie de lodbe de lemn, cu diametrul între 18—20 cm, despicate în lung şi aşezate cu suprafaţa plată direct pe sol, tehnică de construcţie cunoscută şi în alte aşezări din Moldova din aceeaşi vreme 5 .

Fără a se putea preciza existenţa vreunui perete despărţitor în tot cuprinsul acestei platforme, nu se poate face nici o afirmaţie asupra existenţei a două sau mai multe încăperi. Totuşi, suprafaţa mai redusă pe care o are podina de lemn ne poate permite să presupunem că suprafaţa locuibilă era mai redusă, extinderea platformei putînd fi pusă pe seama pereţilor prăbuşiţi ai unor construcţii anexe.

î n colţul sud-vestic al locuinţei, la 2,5 m distanţă de marginea sudică, şi la 1,5 m dis­tanţă faţă de marginea vestică a platformei s-a descoperit o vatră de foc în preajma căreia se afla o rîşniţă realizată dintr-o lespede de piatră, însoţită de trecătorul respectiv.

î n partea de nord-vest a locuinţei neolitice, sub bucăţile de lipituri de pereţi arşi şi printre lipiturile platformei, au fost descoperite fragmente dintr-o strachină de formă tron-conică, cu buza bine conturată şi înclinată în afară, cu profilul peretelui puţin curbat spre exterior, prevăzută cu două proeminenţe perforate orizontal. Exteriorul pictat pe umăr cu trei benzi orizontale, trase cu roşu, iar pe buză tot cu roşu de culoare mai închisă, s-au rezer­vat semiove largi, cruţate din fondul alb-gălbui al vasului, intercalate cu grupe de benzi scurte liniare, dispuse vertical, avînd un roşu mai deschis la culoare. Partea interioară este ornamentată cu dungi roşii (fig. 3/7,9). Au putut fi întregite şi resturi aparţinînd unui capac în formă de „cască suedeză" caracteristic pentru faza Cucuteni A —13, cu urme de pictură în benzi liniare roşii (fig. 5/4). Un vas afectînd forma unei amfore de mărime mijlocie, cu umărul dublu boltit, prevăzut cu două protuberanţe perforate vertical, căruia îi lipseşte buza (fig. 4/3) este lucrat din pastă cărămizie, fără urme de pictură. Un vas de dimensiuni mari, avînd forma unui crater, umărul scund, buza puţin trasă în afară, prevăzut pc umăr cu două protuberanţe, erau perforate orizontal şi plasate pe umăr. Vasul este pictat în negru-brun şi roşu pe un fond alb-gălbui (fig. 3/9). în aceeaşi manieră de semiove cruţate şi benzi liniare ca şi vasul din fig. 3/7, precum şi alte fragmente de vase pictate, caracteristice culturii cucu-teniene din faza A — B , sînt întîlnitc aici (fig. 3/1—2, 4—6) β .

Inventarul descoperit în aceleaşi condiţiuni se completează cu două topoare plate lucrate din rocă gresoasă (fig. 7/5—6); cîteva lame (fig. 7/1—2) şi un percutor de silex (fig. 7/3); un vîrf de săgeată lucrat din silex într-o tehnică superioară dc desprindere aşchiară bifacială (fig. 7/4) ; un număr însemnat de cocoloaşe ovoide de lut ars (fig. 5/3) 7 , precum şi 5 figurine antropomorfe dintre care unele pictate (fig. 3/8; 6/3) şi zoomorfe (fig. 6/1—2).

Cîteva resturi de vase, puţine din punct de vedere numeric reprezintă ceramica denumită în mod obişnuit „Cucuteni C " (fig. 5/1). O poziţie nesigură din punct de vedere stratigrafie o au două fusaiole de argilă (fig. 5/7—8), care au fost descoperite în stratul de sol ce acoperea platforma de lut ars a locuinţei neolitice.

1 Ibidem, p. 27 şi urm; pentru tehnica decorulji de vase din această fază culturală.

• Aspectul resturilor ceramice este cel cunoscit şi in celelalte aşezări din aceeaşi vremj. mii bine cunos­cute în nordul Moldovii, la Cucuteni. H. S;hmidt, Cucu­teni in der oberen Moldau, Berlin-Leipzig. 1932 ; la Corlă-teni, SCIV, I , 1950, 2, p. 69 şi urm; la Văleni-Neamţ, H. Dumitrcscu. Cercetări arheologice la Văleni {jud. Neamţ), SCIV, 2, 1951. 1, p. 19 şi urm. ; la Troian, II.

Duniitres-u. Şantierul arheologic Traian, Materiale, 7, 1961, p. 91 şi urm. precum şi i\lte puncte necercctatc încă sistematic.

7 Cocoloaşe din lut asemănătoare, sferice sau ovoi¬d île, au fost descoperite şi în faza culturală Cucuteni A la Bogonos — Deliul Mijloc şi la Spinoasa, vezi X. Zaharia, M. Fctrescu-Dîmboviţa şi lim. Zaharia. Aşezări din Moldova de la paleolitic pînă în secolul al XVttl-tea. Bucureşti, 1970, ρ 217.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Lit

Fig. 3. — I -2, 4—6, 9— 10, vase întregi şi fragmentare din faza Cucuteni Λ —Π descoperite In locuinţa nr. 1 ; 3, pahar pictat din locuinţa nr. 3 ; 8, figurina antropomorfa pictată.

www.cimec.ro

SONDAJUL DIN AŞEZAREA DE L A DRAGUŞENI i:>9

1 in 4. I. 3 4, vase neolitice, cil şi f.'ir.'i pictura, «lin locuinţa nr. I ; 2. vas din locuinţa nr. 3.

conică c u decor dc p u n c t e a d î n c i t e ( f i g . 8/9), u n f r a g m e n t de vas m i n i a t u r a l ( f i g . 10/4) şi o gresie p l a t ă c u u r m e de decor a d i n c i t ( f i g . 10/10), p r o b a b i l u n t i p a r .

în vederea une i or ientăr i m a i precise a s u p r a p u t e r i i de p o p u l a t e a m e d i u l u i f iz ic î n c o n ­j u r ă t o r s-a cercetat în a m ă n u n t p r o m o n t o r i u l t a b u l a r al d e a l u l u i d e n u m i t « Tar laua C ă l d a r e a » zis şi «Cl i i ţanca ».

O cercetare de s u p r a f a ţ ă e f e c t u a t ă în acest loc a a v u t d r e p t r e z u l t a t s t a b i l i r e a a numeroase c e n u ş a r e c u r e s t u r i arheologice de la sf îrşi tul epoci i b r o n z u l u i (faza N o u a ) , p r e c u m şi a u n u i m a r e n u m ă r de f r a g m e n t e ceramice a p a r ţ i n î n d per ioade i de la î n c e p u t u l migraţ i i lor .

D a t ă f i i n d m i c a d i s t a n ţ ă (300 400 m ) d i n t r e acest p u n c t şi a ş e z a r e a de «La Ocoale », se p o t p r e s u p u n e s t r înse relaţ i i în spaţ iu şi t i m p , î n t r e cele două aşezăr i .

U l t e r i o r , l o c u i t o r u l L u c a I . D u m i t r u d i n corn . Drăguşeni , ne-a p r e z e n t a t u n denar r o m a n p u r t î n d e f ig ia î m p ă r a t u l u i T r ă i a u , monedă care a fost g ă s i t ă de el în t i m p u l l u c r u l u i pc « T a r l a u a C ă l d a r e a ».

D i n cele expuse rezul tă că p r i n s o n d a j u l d i n aşezarea de pe d e a l u l «La Ocoale » d i n corn . Drăguşen i ( j u d . B o t o ş a n i ) , s-a prec iza t e x i s t e n ţ a pc acel loc a două faze dc l o c u i r e , u n a d i n neo­l i t i c u l d e z v o l t a t (faza Cucuteni Λ — B) şi cea de a d o u a , s u p r a p u s ă , d a t î n d d i n p e r i o a d a de la începutul migraţ i i lor , c u o d o c u m e n t a r e arheologică î n t r e secolele I I I şi I V e .n . şi p r o b a b i l c u o p r e l u n g i r e pînă la începutul seco lu lu i al V - l c a e .n.

www.cimec.ro

161

Fig. 6. — 1—3, figurine din locuinţa nr. 1.

www.cimec.ro

162

www.cimec.ro

163

Fig. 8. — 1,4 —S, 10, fragmente dc vase din pastă zgrunţuroasă (din locuinţa nr. 5) ; 2 — 3. 6 — 8, fragmente de vase din pastă fină (din aceiaşi locuinţă) ; 9, fusaiolă descoperită prin cercetări dc suprafaţă.

www.cimec.ro

Fig. 9. — Ceramica descoperita în locuinţa nr. 2 : 1-3, 5, fragmente dc amfore rozii ; 4, fragment de vas din pastă fină ; 6, fragment dc dolium. Locuinţa nr. 5 : 7, vas din pastă fină.

www.cimec.ro

165

l"ig. 10. — Obiecte descoperite in locuinţa nr. 5:1, arc de fibull din fier ; 3, 6, 9, fragmente de obiecte din fier ; 8, pieptene dc os fragmentar ; 11, cute de gresie. Caseta l a : 2, pieptene fragmentar de os. Descoperiri provenind din cercetări dc suprafaţă : J , fragment dc vas miniatură ; 7, fier dc plug ; 10, gresie plată cu decor

slab adîncit (tipar?).

www.cimec.ro

Fig. M. — Descoperiri provenind din locuinţa nr. 2 : 1, colier de bronz; 2, 4, cute dc gresie ; 3, os cu capătul crestat; 5 — 8, colţi dc mistreţ.

www.cimec.ro

S O N D A J U L DIN AŞEZAREA D E L A DRĂGUŞENI 167

Datorită faptului că întreaga suprafaţă a platoului, pe care este situată aşezarea, este de multă vreme transformată în loc de arătură, suferind lucratul pămîntului pînă la o adîncime de 0,40 m, singure locuinţele neolitice într-o oarecare măsură ar mai putea justifica o reluare a cercetărilor sistematice pe acest loc ; resturile de locuinţe ca şi materialele arheologice din peri­oada de început a migraţiilor nu mai prezintă nici un interes în aceste cercetări sistematice, fiind total distruse sau răvăşite.

Se poate totuşi afirma că între cele 4 morminte din problematica necropolă şi aşezarea de pe dealul «La Ocoale » şi chiar şi cea de la «Chiţanca» există totuşi o legătură în timp.

Cît priveşte prezenţa aşezării neolitice cucuteniene din faza A — B , aceasta este strîns legată de aria de răspîndire a acestui aspect cultural care îşi găseşte cea mai mare arie de întin­dere pe teritoriul ţării noastre, cu deosebire mai ales în stepa depresionară din nord-estul Mol­dovei (cîmpia Jijiei superioare), unde este atestată pînă în prezent prin numeroase aşezări cu­noscute 8 , dintre care unele săpate anterior ·, cu ramficaţii pînă în regiunile de depresiuni ale subcarpaţilor 1 0 .

S O N D A G E E F F E C T U É D A N S L'ÉTABLISSEMENT D E DRĂGUŞENI « L A O C O A L E » DÉP. D E B O T O Ş A N I (1968)

RÉSUMÉ

Les fouilles archéologiques effectuées sur la colline «La Ocoale » ont eu pour résultat des précisions concernant l'établissement néolithique de la culture Cucuteni, phase A — B . On a recueilli un petit nombre de vases et des fragments céramiques. L'établissement a subi divers dérangements, conséquence des travaux agricoles, qui ont atteint même les plate-formes des habitations.

Dans le niveau supérieur on a pu établir l'existence des restes d'un habitat daté du commencement de l'époque des migrations ( I I I e — I V e siècles de n.è.).

L'établissement présente de l'intérêt pour la carte archéologique de la Moldavie et aussi pour la détérmination de l'intensité d'habitat de cette région à l'époque néolithique.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Drăguşeni «La Ocoale » : a, esquisse du plan des fouilles effectuées ; b, section de la hutte ( ?) du I V e

siècle dc n. è. qui a percé la plate-forme dc l'habitation néolithique L 1. Fig. 2. — Flan de la plate-forme de l'habitation néolithique L 1. Fig. 3. — 1—2, 4 — 6, 9—10, vases et fragments céramiques appartenant à la phase Cucuteni A —B, découverts

dans l'habitation n° 1 ; 3, bol peint appartenant à l'habitation n° 3 ; 8, figurine anthropomorphe peinte. Fig. 4. — 1, 3 — 4, vases néolithiques avec ou sans peinture, provenant de l'habitation n" 1 ; 2, vase de l'habita­

tion n° 3. F'ig. 5. — 1, fragment dc vase du type Cucuteni C ; 2, vase néolithique reconstitué, découvert dans la section 1 ;

3, boule en terre cuite de l'habitation n° 1 ; 4, couvercle Cucuteni A — B ; 5 — 6, petite cruche sans peinture et fusalole provenant dc l'habitation n° 3 ; 7 — 8, fusaïoles dans une position stratigraphique incerte.

Fig. 6. — 1—3. figurines appartenant à l'habitation n° I. Fig. 7. — 1—6, lames, perçoirs, pointes dc flèche et haches plates de l'habitation n° 1. Fig. 8. — 1,4 — 5, 10, fragments de vases d'une pâte granuleuse (de l'habiti>tion n° 5) ; 2 — 3, 6—8, fragments de

vases en pâte fine (de la même habitation) ; 9, fusaïole découverte pendant les recherches de surface. Fig. 9. — Céramique découverte dans l'habitation n° 2 : 1 —3, 5, fragments d'amphores roses ; 4, fragment dc vase

en pâte fine ; 6, fragment d'un dolium. Habitation n° 5 : 7, vase en pâte fine. Fig. 10. — Objets découverts dans l'habitation n° 5 : l.arc dc fibule en fer ; 3, 6, 9, fragments d'objets enfer ; 8,

fragment d'un peigne en os ; 11, pierre à aiguiser en grès. Cassette la : 2, fragments d'un peigne en os. Objets découverts pendant les recherches dc surface : 4, fragment d'un vase-miniature ; 7, fer dc charrue ; 10, pièce plate en grès à décor creux (moule ?).

Fig. 11. —(Objets découverts dans l'habitation n° 2 :1, colier en bronze ; 2, 4, pierres à aiguiser en grès ; 3, os ayant un bout entaillé; 5 — 8, défenses dc sanglier.

' Pentru aşezările din faza Β cunoscute tn cimpia ' Campaniile dc săpături arheologice dc la Cucuteni-Jijiei superioare vezi N. Zaharia, M. Pctrescu-Dtmbo- Băiceni şi Corlăteni. viţa şi Em. Zaharia, op. cit., cap. Cimpia Jijiei, p. 226— 1 1 I n subcarpaţi aşezarea de la Văleni-Neamţ, citată 269. la nota 6, In articolul de faţă, p. 154.

www.cimec.ro

SĂPATURILE A R H E O L O G I C E DE LA BOGDĂNEŞTUFĂLCIU, JUD, VASLUI

(1967-1968)

V A S I L E P A L A D E

I DKMTH'ICAREA unei necropole pe raza comunei Fălciu, satul Bogdăneşti , în pericol de a fi distrusă definitiv ca urmare a extinderii unei Uitării, a determinat muzeul din Birlad să întreprindă urgente măsuri de salvare organizînd săpături, cu începere din vara

anului 1967 *. Necropola se află în partea de teren cuprinsă între malul vechii albii a Prutului şi şoseaua

care duce de la Murgeni spre Fălciu, în marginea de nord-est a satului Bogdăneşti , pe o porţiune lată, în medie, dc 22 m şi lungă dc circa 200 m.

întrucît lutăria este folosită permanent, planul de săpături a avut în vedere cercetarea părţii dinspre rîpă a necropolei, spre a se salva mormintele din această regiune.

Şanţul principal a fost trasat pe direcţia nord-sud, aceasta fiind şi înclinarea botului de deal ; este posibil ca necropola să se fi întins şi spre vest (peste şosea) într-o suprafaţă acoperită parţial de casc. Adăugăm că dc-a lungul rîpei, la o distanţă dc 2—3 m, există un tranşeu modern care perforează mormintele, în unele locuri, adîncindu-se pînă sub nivelul lor.

î n campaniile din 1967—1968 a fost cercetată porţiunea dintre malul gîrlci şi şanţul median şi numai parţial zona dintre acesta şi şosea (fig. 1). în cele două campanii au fost identificate şi cercetate 83 de morminte, din care 44 de înhumaţic şi 39 de incineraţie.

Dintre cele 44 morminte de înhumaţic marea majoritate (34) au fost deranjate din vechime şi numai 10 au fost găsite intacte.

Printre înhumaţi au fost identificate 8 morminte de copii, din care 5 nederanjate. Mormin­tele de inhumaţie au groapa orientată pc direcţia nord-sud, cu unele devieri N V — S E , sau N E — SV. Mormintele de inhumaţie nederanjate din vechime prezintă următoarele caracteristici :

a) Scheletul este culcat întins pe spate, cu mîinile întinse pe lîngă corp şi cu capul înspre nord ; în total 7 morminte, din care 4 copii şi 3 maturi (fig. 2/1 ; 6/2 ; 10/3).

b) Scheletul culcat pe partea stingă chircit, avînd mîinile strînse în faţă şi capul spre nord ; două morminte (maturi) : M. 41 şi M. 83 (fig. 10/2 şi 12/2).

c) Scheletul culcat pc partea stîngă, chircit dar cu mîinile întinse şi avînd capul spre sud, iar picioarele spre nord (schelet aparţinînd unui copil : M.9).

* Necropola a fost identificată de prof. Chenuţă muzeului, fapt pentru care îi aducem mulţumiri şi pc Coman de la liceul din Murgeni, care a sesizat conducerea această calc.

www.cimec.ro

170 V A S I L E P A L A D E

Cît priveşte mormintele de inhumaţie cu scheletele deranjate din antichitate, avînd gropile orientate pc direcţia nord-sud şi oasele răspîndite în totală dezordine, nu se poate preciza dacă toate au fost sau nu aşezate iniţial cu capul spre nord. î n cîteva situaţii (M. 24, 30, 40 şi 76), cînd o parte din schelet a rămas neafectată de deranjările antice, se poate preciza cu certitudine că acestea au fost aşezate întinse pe spate, cu capul la nord.

Sînt de asemenea de remarcat anume caracteristici ale amenajării gropilor la unele morminte de inhumaţie. î n privinţa adîncimii gropilor, acestea variază între 0,60 m (M. 9) şi 1,90 m (M.26), cu menţiunea că mormintele de copii au gropile mai puţin adîncite. Toate gropile au colţurile rotunjite, la unele această rotunjire fiind mai accentuată (M 41, M. 54 etc.).

Din totalul de 44 de înhumaţi , 35 au gropile simple, 5 morminte au gropile amenajate cu prag pe latura dc vest, alte 3 dispun de prag pe aceeaşi latură dar pe latura opusă sînt prevăzute cu nişă, un singur mormînt avînd praguri pe ambele laturi ale gropii.

O altă caracteristică a unor gropi este lărgimea lor mai mare la un capăt : în spre nord, ca la M. 8 şi M. 64, sau spre sud, cum este cazul gropii M. 35.

Mai este de menţionat groapa mormintului nr. 30 care are fundul albiat şi căptuşit cu o pardoseală dintr-o împletitură de felul unei rogojini lucrate din papură sau trestie.

î n cadrul mormintelor de incineraţie, un număr de 17 au resturile cinerare aşezate în urne, iar 22 morminte au oasele calcinate aşezate direct în groapă. Dintre urnele celor 17 morminte, 8 sînt lucrate cu mîna, 3 la roată, din pastă fină, iar 5 sînt lucrate la roată, din pastă zgrunţuroasă, una fiind improvizată dintr-un gît de amforă de culoare roşie, cu două torţi. Dintre mormintele cu resturi cinerare aşezate în urne, 4 aparţin unor copii între 5—12 ani (M.6, M. 33, M. 45 şi M. 65). Unele urne au avut capac. Aşa este cazul celei din M. 22, care a fost acoperită cu o ceaşcă dacică de dimensiuni relativ mari, cu pereţii aproape drepţi, lucrată cu mîna, din pastă grosieră, ca şi urna dealtfel (fig. 3/2,3). Ceaşca a fost aşezată peste urnă, cu gura în jos. Alte urne (M.6, M. 32, M. 33, M. 34) au fost acoperite cu fragmente ceramice de dimensiuni mai mari.

Interesant este mormintul de incineraţie nr. 65, aparţinînd unui copil. Urna acestui mor­mînt este reprezentată de un vas de dimensiuni mici, lucrat la roată, din pastă zgrunţuroasă, aşezat cu gura în jos într-o strachină lucrată la roată din pastă fină. Oasele calcinate, amestecate cu cenuşă, zăceau numai în urnă.

Unele urne poartă urme vizibile de ardere secundară (M. 2, M. 6, M. 22, M. 45), la altele aceste urme păstrîndu-se foarte puţin (M. 49 etc.). Cît priveşte fragmentele ceramice amestecate cu oasele calcinate din mormintele fără urnă, acestea prezintă uneori urme puternice de ardere secundară (M.3, M. 10, M. 17 şi M. 19).

Anumite deosebiri există şi printre cele 22 morminte de incineraţie fără urnă. Dintre aces­tea, 6 au oasele calcinate aşezate direct în groapă, amestecate cu o cantitate mare de fragmente ceramice provenind de la mai multe vase. Alte c î teva morminte au resturile cinerare aşezate pe un aşternut de fragmente ceramice, în cîteva cazuri avînd în centru cîte un fund de vas. Unele morminte au resturile cinerare aşezate direct în groapă, dar acoperite cu vase fragmentare, î n sfîrşit, ultima categorie de morminte este aceea la care s-au aşezat în groapă, în mod simbolic, doar cîteva oase calcinate amestecate cu fragmente ceramice.

Gropile mormintelor de incineraţie cu urnă, ca şi ale celor fără urnă, sînt în general rotunde sau puţin alungite (M.66). Adîncimea acestor gropi variază între 0,20 m (M.43) şi 0,80 m (M. 49), cu menţiunea că cele mai multe au adîncimea între 0,40 — 0,50 m. Diametrul gropilor, în medie de 0,45 m, este în general mai mare la unele morminte cu resturile cinerare aşezate direct în groapă şi amestecate cu fragmente ceramice (M. 3, M. 10, M. 66). O formă deosebită o prezintă groapa mormintului 66. E a are diametrul de 1 m, adîncimea de 0,46 m şi este prevăzută în mijloc cu o alveolare (în formă de groapă rotundă) de circa 0,20 m adîncime şi 0,20 m în diame-

www.cimec.ro

www.cimec.ro

l<ig. 3. - riogdăncşti-Fălciu. Ceramică lucrul;! cu mîna, 1, M. 50; 2 si 3, XI. 22; 4 şi 5. M. 6.

www.cimec.ro

Fig. 4. - Bogdăncşti-Fălciu. Ceramică lucrată cu mina şi la roată, 1, M. 31 ; 2, M. 49; 3, XI. 2 ; 4, XI. 10; 5, XI. 2β.

www.cimec.ro

S Ă P A T U R I L E A R H E O L O G I C E D E L A B O G D A N E Ş T I - F A L C I U 175

tru ; în această adîncitură au fost aşezate oasele calcinate, pe un aşternut din cîteva fragmente ceramice. Resturile cinerare au fost acoperite cu fragmente ceramice, care zăceau răspîndite pe întreaga suprafaţă a gropii mari, amestecate cu fragmente sporadice de oase calcinate care nu încăpuseră probabil în interiorul gropii mici. Unele gropi prezentau slabe urme dc ardere, pă­mîntul fiind puţin înroşit pe fund şi la partea inferioară a pereţilor (M. 10 şi M. 65), ceea ce su­gerează existenţa unui foc uşor, de scurtă durată.

O altă observaţie asupra căreia reţinem atenţia este gruparea a cîte 2 morminte de incine­raţie cu urne, foarte aproape unele de altele. Este cazul mormintelor 49 şi 50, ale căror urne erau aşezate la distanţă de circa 0,60 m una de alta. Gropile acestor morminte se uneau, formînd o singură groapă alungită pe direcţia est-vest (fig. 10/4). Groapa mormintului 49 este doar cu 10 cm mai adîncă decît a mormintului vecin, nr. 50, ceea ce ar putea evidenţia faptul că înmor-mîntările nu au avut loc în acelaşi timp. Aceeaşi situaţie este şi în cazul M. 44 şi 45, în care urnele erau aşezate la o distanţă de aproximativ 0,55 una faţă de alta. Adăugăm aici că în urna mare (M. 44) au fost puse oasele calcinate ale unui matur, iar în urna vecină mai mică (M. 45) zăceau resturile cinerare ale unui copil.

I N V E N T A R U L MORMINTELOR

înainte de a trece la prezentarea sumară a principalelor elemente de inventar descoperite în interiorul mormintelor, notăm faptul că în 21 dintre mormintele dc inhumaţie s-au descoperit ofrande reprezentate în primul rînd prin resturi osteologice dc ovicaprine. î n M. 39, în afară de c î teva oase de pasăre aşezate la capul defunctului, pe pragul cruţat, pe latura de est a gropii se afla un craniu, c î teva coaste aşezate peste craniu şi oasele terminale de la piciorul anterior ale unui bovideu. Oase de pasăre se găsesc şi în alte morminte, asociate uneori cu ouă de gîscă sau dc altă pasăre de talie mare (M. 25, M. 54, M. 79).

Menţionăm că în mormintele de incineraţie nu am observat existenţa urmelor dc ofrande, dar nu este exclus ca studiul antropologic asupra resturilor cinerare din aceste morminte să ateste prezenţa unor asemenea ofrande şi la incineraţi.

Printre obiectele de inventar existente atît în mormintele de înhumaţic cît şi în cele de inci­neraţie un loc principal îl ocupă ceramica, lucrată fie la roată, fie cu mîna. Din specia lucrată la roată din pastă fină de culoare cenuşie, uneori arsă incomplet se găsesc în special străchini şi castroane (fig. 5 /1 ,3; 9/3). Există şi vase lucrate din aceeaşi pastă de culoare cenuşie închisă.care sînt acoperite adesea cu angobă neagră, lucioasă la suprafaţă, arse complet ; numeric acestea sînt însă mai reduse în comparaţie cu prima categorie (fig. 4/5 ; 7/8 ; 9/2).

î n cazul mormintelor dc incineraţie, cu resturile cinerare amestecate cu fragmente ceramice provenind de la mai multe vase (M. 3, M. 6, M. 10, M. 56, M. 58, M. 69), se întîlnesc fragmente ceramice reprezentînd cana cu toartă, cu gîtul înalt şi gura deschisă în formă de pîlnie, formă de vas de certă tradiţie locală. De altfel, cana cu o toartă este întîlnită şi ca urnă sau ca vas adiacent (M. 6, M. 45).

Atît în mormintele de inhumaţie, cît şi la cele dc incineraţie se întîlneştc frecvent vasul borcan, lucrat la roată, din pastă zgrunţuroasă, avînd în compoziţ ie nisip cu bobul mare şi microprundişuri (fig. 4/4 ; 5/2 ; 6/3). L a picioarele scheletului din M. 8, pe lîngă alte vase, s-a descoperit o amforă de culoare alb-cărămizie, provenită probabil din import (fig. 10/3) ; pe gît, aceasta are incizată, cu oarecare stîngăcie, probabil litera , ,P" (fig. 6/1). Numărul amforelor asemănătoare (fragmentare), realizate uneori din pastă de culoare roşie cărămizie, este mai bogat în mormintele de incineraţie fără urnă.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

ν

i-I'ălciu. Ob:ixte do om,un ni şi sUachiliă.

www.cimec.ro

S Ă P A T U R I L E A R H E O L O G I C E D E L A B O G D A N E Ş T I - F A L C I U 179

Printre obiectele de metal, cel mai des intilnite în ambele categorii de morminte sînt fibu-lele de bronz şi fier cu piciorul întors pe dedesubt (fig. 2/3 ; 7/5 ; 13/6). Alături de acest tip, în două morminte de inhumaţie (M. 39 şi 46) apar alte tipuri de fibule, din care unul avînd placă romboidală deasupra portagrafei (fig. 7/6; 15/1), iar al doilea cu piciorul lăţit în formă de cra­vată (fig. 15/4). Alte două tipuri de fibule au fost identificate în mormintele de incineraţie 3 şi 57. Dintre acestea, în M. 57 întîlnim fibula cu semidisc şi piciorul romboidal, avînd la extremită­ţile arcului fire de argint răsucite (fig. 15/2), prezentă în necropolele de tip Sîntana de Mureş-Cerneahov.

î n M. 3 s-a descoperit o fibulă de bronz de un tip cu totul deosebit, neîntîlnit pînă în prezent în necropolele din această perioadă de pe teritoriul ţării noastre. Această fibulă are placa de deasupra portagrafei de formă trapezoidală, iar placa de deasupra resortului — de formă pă­trată. Placa anterioară, împărţită în două cîmpuri printr-o linie mediană uşor incizată, este decorată cu două rînduri de cercuri concentrice. Placa posterioară este împărţită în 4 cîmpuri, din care 3 sînt decorate pe margine cu aceleaşi cerculeţe executate prin ştanţare. Acest decor se repetă şi pe părţile laterale ale fibulei, pe ambele feţe, atît pe corpul arcului, cît şi pe piciorul ei (fig. 15/3).

Printre obiectele de metal comune înhumaţilor şi incineraţilor se numără cataramele de bronz şi fier din tipurile obişnuite pentru cultura Sîntana de Mureş (fig. 13/1), pandantivele în formă de căldăruşă din fier şi mai rar din bronz (fig. 7/7), precum şi scoicile de mare (fig. 7/1,4), sau mărgele de sticlă colorată, din agat, aragonit şi chihlimbar.

Pieptenele de tipul foarte cunoscut, realizat din 3 plăci suprapuse şi prinse în nituri meta­lice, este bine reprezentat atît în mormintele de inhumaţie cît şi în cele de incineraţie, cu deosebi­rea că, în cazul celor din urmă, exemplarele sînt foarte fragmentare, prezentînd puternice urme de calcinare (fig. 13/7-10) .

î n mormintul de incineraţie 58 a fost descoperit un fragment de pieptene de un tip deose­bit. Acesta este realizat într-o singură placă, pe care, pe o latură s-au tăiat dinţii, iar pe cealaltă-mînerul, decorat cu cerculeţe concentrice (fig. 2/4). Ca realizare, acest tip de pieptene aminteşte maniera de lucru autohtonă din secolele precedente ·.

L a înhumaţi au fost identificate uneori exemplare de piepteni întregi (fig. 2/2). Pe lîngă tipul cu minerul semirotund sau în formă de clopot, a apărut un exemplar care face excepţie prin felul cum este realizat minerul, în sensul că acesta este de formă dreptunghiulară, avînd marginea terminală ceva mai îngustă (fig. 13/3). Din os, au mai fost descoperiţi doi pandantivi de formă piramidală cu buza pătrată decoraţi pe trei laturi cu un ornament format din cercuri concentrice (fig. 13/4, 5).

Un obiect mai rar întîlnit în inventarul mormintelor de tip Sîntana de Mureş este roata lucrată dintr-un metal friabil, prevăzută cu spiţe, identificată în M. 24.

Cu toate că necropola de la Bogdăneşti-Fălciu este în parte distrusă, iar din ceea ce s-a mai păstrat nu s-a săpat decît aproximativ o treime, se pot contura totuşi c î teva observaţii cu privire la unele aspecte ale culturii materiale de tip Sîntana de Mureş din Moldova.

Pe baza ceramicii lucrate la roată şi cu mîna, a tipologiei vaselor descoperite în mormintele cercetate, cît şi a fibulelor, din care cele mai multe aparţin tipului cu piciorul întors pe dedesubt (unele avînd resortul scurt, nelipsind însă nici cele cu resortul lung), pe baza cataramelor şi

1 Radu Vulpe şi Ecaterina Vulpe, Les fouilles dc Poiana, Dacia, 3 - 4, 1927-1932, p. 343, fig. 126/6; piepteni din os din tipul amintit se găsesc mai ales in regiunile bal­tice, In secolele precedente. Vezi Eugcniusz Cnotliwy, Grezebienie rogowe i kosciane od. I do. IV. n e. na Pomorzu

Zachodnim, Materialy (Varşovia), 9, 1963-1964, p. 174 — 175, fig. 1, a, b, c, d; Sigrid Thomas, Studien zu den Gerr

manischen- Kămmen der Rămischen Kaiserzeit, Arbeiten und Forschungsberichte zur Săchsischen Bodendenkmal-pflege. 8, 1960, p. 56-58, fig. 1, 2, 3.

www.cimec.ro

180 V A S I L E P A L A D E

pieptenilor, necropola de la Bogdăneşti se încadrează, cronologic, în secolul al IV-lea e. n., şi aparţine necropolelor de tip Sîntana de Mureş-Cerneahov.

Apartenenţa la această cultură este atestată, în afară de elementele enumerate mai sus, şi de obiceiul depunerii în morminte de ofrande animaliere (ovicaprine), păsări şi ouă, obicei întîlnit peste tot în necropolele de tip Sîntana de Mureş-Cerneahov 2 .

Unele obiecte de metal, cum sînt fibulele cu piciorul romboidal (M. 39), sau în formă de cravată (M. 46), descoperite în mormintele de inhumaţie, ca şi fibula cu disc semilunar deasupra resortului şi cu placa pentagonală deasupra portagrafei (M. 57) datează necropola de la Bogdă­neşti în a doua jumătate a sec. al IV-lea pînă către sfîrşitul acestui secol şi începutul celui urmă­tor, aşa cum o atestă şi alte descoperiri de morminte cu fibule de acest tip 3 . Exemplarul de fibulă masivă, cu placa pătrată deasupra resortului şi cu placă trapezoidală deasupra portagrafei, avînd arcul puternic bombat (M. 3), deşi unic prin formă, se încadrează totuşi în tipul de fibulă de la sfîrşitul secolului I V e.n. şi începutul secolului următor 4 .

Pentru o datare către sfîrşitul secolului al IV-lea a necropolei de la Bogdăneşti-Fălciu, pledează şi tipul de pieptene cu minerul dreptunghiular, mai îngustat în partea terminală (fig. 13/3), care pare să marcheze trecerea spre tipul de pieptene dublu, specific secolelor următoare. Ca formă, acest pieptene este primul descoperit în cadrul culturii Sîntana dc Mureş de la noi dar el îşi găseşte unele analogii apropiate pe teritoriul U . R . S . S 5 .

Adăugăm aici că şi paharul de sticlă cu pereţii înalţi şi foarte subţiri (M. 26) (fig. 6/4), ca şi un exemplar de vas lucrat la roată, din pastă zgrunţuroasă de o compoziţ ie rudimentară, trădind un oarecare început de barbarizare (fig. 5/2) sînt elemente care par să indice pentru necropola de la Bogdăneşti-Fălciu aceeaşi etapă de sfîrşit al secolului a IV-lea e. n.

î n stadiul actual al cercetărilor, o problemă dificilă este stabilirea limitei dc început a necropolei. Toate obiectele de inventar, cît şi restul mijloacelor dc datare descoperite pledează pentru a doua jumătate a secolului al IV-lea c. n. Cercetările viitoare vor aduce, probabil, date mai precise pentru etapa de început şi de sfîrşit a acestei necropole.

Un aspect deosebit pe care-1 prezintă necropola de la Bogdăneşti-Fălciu şi asupra căruia dorim să ne oprim este proporţia aproape egală între mormintele de înhumaţic şi cele de incineraţie descoperite. Astfel, din cele 84 de morminte cercetate, amintim că 39 sînt de incineraţie şi 44 de inhumaţie , numărul înhumaţiilor depăşind doar cu 5 pe cel al incincraţiilor. Dacă avem în vedere cercetările (în general parţiale) efectuate în necropolele de tip Sîntana de Mureş din Moldova, necropola de la Bogdăneşti-Fălciu este singura în care cele două rituri de înmormîntare sînt reprezentate în proporţii aproape egale*.

* Gh. Diaconii, Tîrgşor, Necropola din sec. III —IV e.n. Bucureşti, Ed. Acad. R.S.R.. 1965, p. 52; Bucur Mitrea şi Niţâ Anghelescu, Săpăturile de salvare de la Independenţa. Materiale, 7, 1961, p. 496; idem, Materiale, 8, 1962, p. 612; Bucur Mitrea. Sebastian Morintz şi C. Preda, Săpăturile de salvare de la Spanfov, Materiale. 8, 1962, p. 617; A. Dankantis şi I . Ferenczi, Săpăturile arheologice de la Ciumbrud. Materiale, 6, 1959, p. 614 ; B. Mitrea şi C. Preda, Săpăturile de salvare de la Gogoşari si Cacalefi. SCIV. 5, 1955, 3 -4 , p. 639; N. Zaharia, Em. Zaharia şi V. Palade, Sondajul din necropola de la începutul epocii migraţilor de la Pietriş, Materiale, 8, 1962, p. 594 ; Istvan Kovacs, Amarosszentannai nepvan-dorlashori temei o, Dolg-Cluj, 3, 1912. 2, p. 266 şi 272; M. Macrea, Săpăturile arheologice de la Palatca. Studii, , 1Θ49, 2, p. 112 ; Radu Vulpe, Izvoare 1957, p. 45.

1 Gh. Diaconu, op. cit., p. 94 ; Bucur Mitrea, C. Preda Necropole din secolul al I V-lea e.n. in Muntenia, Bucureşti Ed. Acad. R.S.R.. 1966. p. 138-139.

4 A. K. Ambroz, <t>u6y.tu *Μ·<Ι eeponeùtmu sacmu CCCP, II e.âo H . J . — IV e.H.j. Αρχοο ,ΊΟΓΗΗ, URSS, Moskwa. pl. X , fig. 14 ; pl. X I I , fig. 12, 18; Dorin Popesc u,

Fibeln aus dem Nationalmuseum filr AltertUmer in Bucu­reşti. Dacia. 9-10, 1941-1944, p. 499, fig. 8, 22.

4 V. N. Pctrov, lepiixjoecKitù juoeu-tbHun, MIA, 116, fig. 139; Χ. Μ. Caravţcnko, lioraiurecKUU Moeu iuutr, MIA, 139, pl. X I , 2; ν. A. Rikinan, IleiMnmiiun anoxu ae.tUKoeo rtepece.ienun napodoe, 1967, fig. 49, 3.

• Este posibil ca acest echilibru să sufere eventuale schimbări In favoarea înhumaţilor sau incineraţilor. In continuarea cercetărilor, dar aceasta nu mai poate schimba caracterul biritual al necropolei.

www.cimec.ro

1 ι y. 10. 15 jyd'iiu'şii I'Alciii. Morminte de incineraţie şi de inhumaţie.

www.cimec.ro

182 V A S I L E P A L A D E

Este adevărat că ritul incineraţiei este prezentat şi în alte necropole din Moldova T , sin­gurele care fac excepţie fiind necropolele de la Izvoru 8 , Săveni ·, şi Obîrşeni-Voineşti 1 0 , unde n-au apărut decît morminte de inhumaţie, dar chiar şi acolo unde au apărut ambele rituri, inci­neraţii reprezintă un procent foarte redus u .

Necropola ne furnizează unele elemente de com­paraţie, pe baza cărora apreciem, că ambele rituri de înmormîntare sînt contemporane. Astfel, fibulele cu semilună sau placa pătrată deasupra resortului, des­coperite în mormintele de incineraţie, se încadrează cronologic la sfîrşitul secolului al IV-lea e. n., ca şi fibulele cu placa romboidală deasupra portagrafei, descoperite pe data aceasta în mormintele de inhuma­ţie. Rezultă de aici că mormintele de incineraţie 3 şi 57 sînt contemporane cu mormintele de inhumaţie 39 şi 46. Ca o dovadă a dăinuirii ambelor rituri de înmor­mîntare pînă către sfîrşitul secolului al IV-lea, este şi faptul că mormintul 42 de incineraţie fără urnă su­prapune mormintul de inhumaţie 41 (cu schelet chircit, fig. 10/2). în sprijinul contemporaneităţi i celor două rituri de înmormîntare poate fi adusă şi existenţa obiceiului de a se purta cîte două fibule, obicei surprins în mormintul de inhumaţie 39, dar şi în mormintul de incineraţie fără urnă 77, unde s-au găsit cîte 2 fibule, ca şi prezenţa scoicilor de mare atît în morminte de inhumaţie (M. 12 şi 24), cît şi la cele de incineraţie (M. 20).

Printre obiectele de inventar frecvente în ambele tipuri de morminte semnalăm pieptenele de os şi unele tipuri de mărgele din cuarţuri naturale.

Nu ni se pare lipsit de semnificaţie nici faptul că, printre cei incineraţi se găsesc atît maturi cît şi copii, ca de altfel şi în rîndul înhumaţilor. Şi această carac­teristică subliniază contemporaneitatea celor două rituri de înmormîntare pe perioada cît a fost folosită necropola, ca de altfel şi în cadrul altor necropole din ţara noastră I 2 .

Fig. i i . - Bogdăneşti-Fălciu. Ceramică lucrata O altă problemă în legătură cu necropola birituală la roată, ι, M. 5; 2, M. 76. d e tip Sîntana de Mureş-Cemeahov de la Bogdineşt i -

Fălciu este şi aceea a apartenenţei etnice a celor înmor-mîntaţi aici. După opinia celor mai mulţi cercetători din ţara noastră, care s-au ocupat de

7 Ion loniţă, Contribuiţi cu privire la cultura Sîntana de Mureş-Cerneahov pe teritoriul R.S.R., Arh. Mold., 4, 1966, p. 220-221.

• Radu Vulpe, op. cit., p. 42. ' Aristotel Crlşmaru, Un cimitir de tip Sîntana de

Mures descoperit la Săveni, SCIV, 19, 1968, 2, p. 298¬302.

*· Ion Mitrea, Necropola din sec. al IV-lea e.n. de la Obirscni-Voincsti. Carpica, 1, 1969 p. 230.

1 1 D. ph. Teodor si Emilia Zaharia Sondajele de la Spinoasa fi Erbiceni, Materiale, 8, 1962, p. 38 şi urm. ; N. Zaharia, Em. Zaharia şi V. Palade, op. cit., p. 593.

" Gh. Diaconu, op. cit., p. 72.

www.cimec.ro

Fii;,. 12. — Jtoj>dnni-Mi Ι·;Ί1< πι Morminte de inhumaţie şi (le incineraţie

www.cimec.ro

1 H I

www.cimec.ro

I-'ig. 14. Hngriăneşli Ι'Λΐιπι Ι'π\ irr generală . i -u|ir ; i şanlio-ruin i .

www.cimec.ro

186

Q 5cm Fig. 15. - Bogdăncşti-Făiciu, 1, iibule, M. 39; 2 -4 , fibule, M. 3, M. 46 şi M. 57.

www.cimec.ro

S Ă P A T U R I L E A R H E O L O G I C E D E L A B O G D A N E Ş T I - F A L C I U 187

problema caracterului etnic al culturii materiale de tip Sîntana de Mureş-Cerneahov, această cultură aparţine unei populaţii eterogene : goto-sarmatică şi dacică l*.

Mormintele de inhumaţie din necropolele Sîntana de Mureş de la noi au fost, cel mai ade­sea, considerate ca reprezentînd, din punct de vedere etnic, populaţiile gotice (vizigoţii) cu com­ponenţa lor sarmatică M . Mormintele de incineraţie cu urnele arse secundar din aceleaşi necro­pole au fost atribuite altor neamuri germanice (taifalii) 1 S , iar mormintele de incineraţie fără urne, avînd resturile cinerare amestecate cu fragmente ceramice, sau acoperite cu asemenea fragmente, au fost puse pe seama herulilor de neam germanic l e . Singurele morminte care repre­zintă populaţia autohtonă în interiorul necropolelor amintite ar fi, după opinia unor cercetători, cele de incineraţie cu urnele nearse secundar 1 ? . î n majoritatea lucrărilor care se ocupă de as­pect u etnic al celor înmormîntaţi în necropolele de tip Sîntana de Mureş, se acreditează ideea că nealmurile carpo-dace nu cunoşteau şi nu practicau alt rit funerar în afară de incineraţia în urne nearse secundar.

Ocupîndu-se de riturile funerare la daci, D . Protase, pe baza cercetărilor arheologice efec­tuate la noi, constată că populaţia dacocarpică practica atît incineraţia în urne şi fără urne, cît şi înhumaţia încă din a doua epocă a fierului, ajungînd pînă în secolul I V e .n . 1 β . Autorul con­chide, pe baza materialului faptic studiat, că şi pe teritoriile neocupate (de romani) incineraţia în urne şi fără urne, ca şi înhumaţia se menţin la carpo-daci pînă în secolul al IV-lea e.n., cu predominarea numerică a incineraţiei în urne w .

Cercetările întreprinse în ultimii ani în necropola carpică de la Văleni-P.Neamţ confirmă faptul că populaţia carpică din Moldova practica în secolele I I — I I I e.n. atît înhumaţia, cît şi incineraţia în urne şi fără urne £ 0 . Autorii săpăturilor au surprins în această necropolă unele practici rituale identice, în mare măsură, cu cele constatate în necropola din secolul I V e.n., la Bogdăneşti-Fălciu, aparţinînd culturii materiale de tip Sîntana de Mureş. Printre obiceiurile semnalate în necropola carpică de la Văleni este şi acela al purificării pe rug a vasului-urnă, odată cu incinerarea mortului, practică surprinsă în unele morminte de la Bogdăneşti-Fălciu. Şi în necropola carpică de la Văleni, dar şi în necropola de la Bogdăneşti , datînd cu un secol mai tîrziu, se întîlneşte varianta incineraţiei făiă urnă, resturile cinerare aşezîndu-se direct în groapă, uneori amestecate cu cenuşă şi fragmente ceramice, provenind de la unul sau mai multe vase.

Pînă şi obiceiul de a pune (simbolic) in urne sau direct în groapă numai o mică parte din resturile cinerare, întîlnit în necropola de la Bogdăneşti-F"ălciu, îşi găseşte corespondenţe jn practicile rituale carpo-dace din secolele anterioare de la Văleni

Faptul că populaţia carpo-dacică practică incineraţia în urne arse şi nearse secundar, cît şi varianta incinerării fără urne, în secolele I I — I I I e.n., ne îngăduie să atribuim, din punct de vedere etnic, mormintele de incineraţie din necropola de la Bogdăneşti-Fălciu, cu toate varian­tele surprinse aici, populaţiei autohtone din sec. I V e.n. fără să excludem însă posibilitatea ca printre cei incineraţi să se afle şi alte etnosuri.

1 1 1st. Rom., I . Bucureşti, 1960. p. 686 — 694 ; Ion Nestor, Die menschliche Gesellschaft an der un-teren Donau in vor-und nachrômischer Zeit Raports II. Antiquité, XI-e Congres International des Sciences Histo­riques, Stockholm. 1960, Gôteborg-Stockholm Uppsala, 1960; Radu Vulpe, op. cit., p. 314-815; Gh. Diaconu, Tirgsor. ., p. 112-126; Bucur Mitrea, C. Preda, op. f i / , p. 152-161; Ion Ioniţă, op. cit., p. 250—252.

" 1st. Rom., I , 1960, p. 687 - 693. Gh. Diaconu, op. cit., p. 112-127; Radu Vulpe, op. cit.. p. 314-315; B. Mitrea, C. Preda, op. cit.. p. 152—160.

u Gh. Diaconu, op. cit., p. 115-119.

" Gh. Diaconu, Noi contribuţii la cunoaşterea culturii Sintana de Mureş-Cerneahov, SCIV, 19. 1968, 3, p. 443¬444.

1 7 Idem, Tirgşor, p. 115. 1 1 D. Protase, Considerations sur les rites funéraires

des Daces. Dacia, N. S., 6, 1962. p. 185-194; idem, PC .... 1966, p. 17-18 şi 76.

u D. Protase. op. cit.. p. 185-190. *° Ion Ioniţă şi Vasile Ursache, Noi date arheologice

privind riturile funerare la capro-daci, SCIV, 19, 1968, 2, p. 211-214.

» Ibidem, p. 214-215.

www.cimec.ro

188 V A S I L E P A L A D E

tn sprijinul autohtonismului acestor morminte aducem şi c î teva tipuri de vase lucrate cu mina, cît şi elementele ornamentale de pe această specie ceramică. Printre acestea, amintim tipul de vas-borcan lucrat cu mîna, din M. 6,20 şi 63, ca şi decorul aplicat pe unele din urne (M. 6 şi M. 50), constînd din crestături oblice pe buză (fig. 3/4 ; 8/1) sau din proeminenţe conice pe umeri (fig. 3/1), manieră de lucru autohtonă tradiţională M .

In ce priveşte ceramica lucrată la roată, existentă în mormintele de incineraţie, amintim urna din M. 13, de formă sferică cu buza înaltă şi răsfrintă în afară (fig. 13/3), cana cu o toartă, cu corpul sferic sau bitronconic, avînd gîtul înalt în formă de pîlnie (prezentă în 14 morminte) (fig. 11/1) 2 Ï , strachina cu umerii carenaţi (M. 2, 3, 10 etc.). Acestea sînt doar cîteva din formele de vase care constituie o perpetuare a tipurilor ceramice bine cunoscute în lumea carpo-dacică din secolele anterioare 2 4 şi care pledează pentru etnosul autohton al mormintelor respective.

Inventarul din unele morminte de inhumaţie şi în primul rînd ceramica ne Îndeamnă către aceeaşi interpretare privind caracterul etnic autohton, cel puţin în parte, al unora din aceste morminte. Astfel, unele vase lucrate cu mîna, ca cel din M. 8, au drept decor aceleaşi crestături oblice pe buză (fig. 8/2), ca şi vasele din mormintele dc incineraţie.

Un exemplar de ceaşcă în M. 53, din specia lucrată cu m î n a " , la care adăugăm cîteva forme de vase lucrate la roată, din pastă fină, cum ar fi cana cu gîtul înalt (fig. 11/2) şi strachina, avînd analogii cu formele ceramice locale din secolele precedente, constituie indicii care, după părerea noastră, nu pot fi neglijate atunci cînd se încearcă atribuirea etnică a unor morminte, care cuprind în inventarul lor ofrande de felul celor amintite. Aceasta cu atît mai mult cu cît , ultimele exemplare de ceşti apărute în necropolă nu lasă idei un dubiu în privinţa caracterului lui autohton â \ Bineînţeles că arhitectura interioară a gropilor unor morminte de inhumaţie (praguri, nişe etc.) reflectă obiceiuri care nu pot fi puse pe seama autohtonilor şi că, probabil, acestea atestă prezenţa unor etnosuri eterogene printre cei înhumaţi in necropola de la Bogdă­neşti. Nu excludem însă posibilitatea ca printre aceştia să se afle şi reprezentanţi ai populaţiei autohtone, fie chiar şi numai pentru faptul că înhumaţia era folosită de către carpo-daci în seco­lele imediat precedente a 7 .

întrucît necropola n-a fost cercetată în întregime, este de presupus că, materialele ce vor fi-obţ inute în campaniile viitoare vor aduce noi dovezi în sprijinul opiniei noastre cu privire la croi-nologia necropolei şi a caracterului e tnic al mormintelor de la Bogdăneşti-Fălciu.

n D. Protase, Problema continuităţii tn Dacia tn lumina arheologiei ţi numismaticii. Bucureşti, Edit. Academici K. S. România, 1966, p. 67 ; Ion H>raţiu-Crişan,Ceramica daco-getied. Bucureşti, Edit, ştiinţifica, 1969, p. 162 şi 208.

" In M. 10 apar fragmente din 8 exemplare de câni repre-zentind regiunea gttului şi toartelor, ctt şi jumătatea supe­rioară a corpului.

" Radu Vulpe, Izvoare, p. 312-313; Radu Vulpe şi Ecatcrina Vulpe. Les fouilles de Poiana, Dacia, 3 — 4, 1927 — 1933, p. 248 - 254.

" In campaniile din 1969—1970 a mai apărut o ceaşcă Într-un mormînt dc Inhumaţie.

" Avem In vedere opinia prof. I Nestor şi a altor cercetă­tori, la care nc asociem, opinie potrivit căreia populaţia

daco-romanică este prezentă alături dc goţi etc., In aşezările şi necropolele din Moldova şi Muntenia In secolul IV e.n. Vezi I. Nestor, Arheologia perioadei de trecere la feudalism. Studii, 15, 1962, 6, p. 1429. In ce ne priveşte socotim că inventarul din unele morminte de incineraţie şi înhumaţii reflectă aceste realităţi.

· ' Ion Ioniţă şi V. Ursache, op. cit., p. 223 - 225; V. Ursache, Cercetări arheologici efectuate de Muzeul de istorie din Roman, Carpica, 1, 1969. p. 115; I. Antonescu, Săpăturile de la Gabăra Porceşti, Materiale. 6, 1959. p. 475¬485. Noi ne asociem opiniei lui I . Ioniţă şi G. Bàko cu privire la originea etnică a mormintelor dc Inhumaţie de la Poieneşti. Vezi I. Ioniţă şi V. Ursache, op. cit., p. 220 - 224 ; G. Bâko, Cu privire la organizarea internă a necropolelor de tip Poieneşti, SCIV, 20, 1969, 3, p. 461-468.

www.cimec.ro

SĂPATURILE A R H E O L O G I C E D E L A BOGDĂNEŞTI-FĂLCIU 189

FOUILLES ARCHÉOLOGIQUES DE BOGDĂNEŞTI-FĂLCIU, DÉP. DE VASLUI (1967-1968)

RÉSUMÉ

Les recherches effectuées durant les années 1967—1968 ont mis au jour un nombre de 85 tombes, dont 44 d'inhumation et 39 d'incinération. Dix des squelettes appartenant aux tombes d'inhumation sont intactes et 34 ont été dérangés. Les squelettes sont orientés nord-sud. Vingt-deux des incinérés ont été entérrés avec les restes cinairaires mis directement dans la fosse, é tant mêlés de cendre et des fragments céramiques et les autres 17 dans les urnes, dont 8 étaient tra­vaillées à la main.

Le contenu des tombes appartenant aux deux rites d'enterrements consiste en des pots de céramique travaillées à la main et au tour. Dans la catégorie de la poterie faite à la main on rencontre des pots ayant des formes et des é léments ornementaux (des proéminences coniques sur les épaules, des entailles sur le bord etc.), d'une facture autochtone. Parmi les pots faits au tour, le grand nombre de canettes d'ancienne tradition autochtone attire particulièrement l'attention, présentes surtout dans des tombes d'incinération.

On rencontre ensuite des fibules en bronze et en fer, appartenant au type du pied tordu en dessous, ainsi qu'aux autres types parmi lesquels celui au pied aplati ou «en cravate », à plaque rhomboïdale, au-dessus de la porte-agrafe, ayant un semi-disque et une plaque rhomboïdale.

Un type différent, paru pour la première fois sur le territoire de notre pays est la fibule apartenant à la tombe d'incinération n ° 3 , ayant une plaque carrée au-dessus du ressort et tra­pézoïdale au-dessus de la porte-agrafe (fig. 15, 3).

On trouve en nombre relativement grand des peignes formés de trois plaques superposées fixées par des rivets métaliques. Dans la T . 58 on a identifié un fragment d'un peigne (peut-être etait-ce un peigne entier) d'un type à part ; une seule plaque, à l'un des ses bouts étaient taillés des dents, à l'autre (la manche) la décoration était réalisée par des cercles concentriques (fig. 2,4).

Dans les tombes on trouve encore des boucles d'oreille en bronze et en fer, des couteaux de fer, des perles de verre, des coquillages, des pendentifs en fer et en bronze ayant la forme d'un petit chaudron etc.

On remarque le caractère unitaire de la nécropole reflété grâce au contenu commun pour les deux rites funéraires, ce qui atteste le fait que les enterrements ont eu lieu à la même époque.

Conformément au contenu, on peut encadrer la nécropole dans la deuxième moitié du I V e

siècle de n. è. et au commencement du V e siècle de n.è. Tenant compte du rite funéraire et de l'inventaire (surtout la céramique) des tombes, la

nécropole de Bogdăneşti-Fălciu, appartient à la population autochtone.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Bogdăneşti-Fălciu. Le plan des fouilles archéologiques pendant les années 1967— 1968. Fig. 2. - Bogdăneşti-Fălciu. 1. T. 8 ; 2. peigne, T. 74 ; 3, fibule, T. 77, 4. peigne. T. 58. Fig. 3. - Bogdăneşti-Fălciu. Poterie travaillée à la main, 1, T. 50 ; 2 et 3, T. 22 ; 4 et 5. T. 6. Fig. 4. - Bogdăneşti-Fălciu. Poterie travaillée à la main et au tour. 1, T. 31 ; 2. T. 49 ; 3, T. 2 ; 4, T. 10; 5, T. 26. F'ig. 5. — Bogdăneşt i - F'â le i u. Poterie travaillée au tour. Fig. 6. - Bogdăneşti-Fălciu. Amphore, T. 8 ; 2, T. 39; 3, amphore T. 39; 4, pot en verre, T. 26. Fig. 7. — Bogdăneşti-Fălciu. Parure et une écuelle. Fig. 8. - Céramique travaillée à la main, 1, T. 6; 2. T. 8. Fig. 9. — Bogdăneşti - F'ălciu. Poterie travaillée au tour. F'ig. 10. — Bogdăneşti-Fălciu. Tombes d'incinération et d'inhumation. F'ig. 11. — Bogdăneşti-F'ălciu. Poterie travaillée au tour, I. T. 5; 2, T. 76. Fig. 12. — Bogdăneşti-Fălciu. Tombes d'inhumation et d'incinération. Fig. 13. — Bogdăneşti-Fălciu. 1 —2, objets et parures, T. 13 ; 3— 10, fragments de peignes calcinés. Fig. 14. — Bogdăneşti-Fălciu. Aspect du chantier. Fig. 15. - Bogdăneşti-Fălciu. 1. fibules. T. 39; 2 -4 , fibules, T. 3, T. 46, T. 57.

www.cimec.ro

RAPORT PRELIMINAR DESPRE SĂPATURILE DE LA BRATEI, JUD. SIBIU (1959-1972)

I O N N E S T O R şi E U G E N I A Z A H A R I A

SĂ P Ă T U R I L E de la Bratei au început în anul 1959, primul monument cercetat fiind Cimi­tirul nr . 1. Lucrările care s-au continuat de atunci an de an, descoperindu-se două aşezări şi patru cimitire, au avut în permanenţă caracterul unor săpături de salvare

datorită exploatărilor de nisip de pe terasa Tîrnavei-Mari, de lîngă Bratei. Pentru acelaşi motiv săpăturile s-au concentrat rînd pe rînd asupra descoperirilor mai ameninţate .

Raportul de faţă prezintă pe scurt rezultatele săpăturilor de la Bratei din anii 1959 — 1972. Aşezarea nr. 1 a fost descoperită datorită cercetărilor de suprafaţă efectuate de noi în

anul 1960. Săpăturile au fost executate în perioada anilor 1961 — 1964, reluate apoi şi continuate cu începere din anul 1970

Aşezarea este situată pe o terasă înaltă, de lîngă şosea, pe partea stingă a Tîrnavei-Mari, la 2 km distanţă de corn. Bratei, spre Sighişoara. î n urma sondajelor executate între 1961 — 1962, s-a delimitat întinderea acestei aşezări, precum şi caracterul ei, după care începînd cu campania din 1970 s-a început dezvelirea integrală a ei dinspre vest spre est. Terasa este ocupată de o întinsă aşezare din secolele V — V I e.n. urmată de o alta, mai mică ca întindere, în acest loc, din secolele V I — V I I e.n. şi care se continuă printr-un număr mai mare de bordeie în aşezarea nr. 2. în acelaşi loc se găseşte şi un marc cimitir de incineraţie in groapă, din secolele I V — V I I e.n. Ultimele cercetări au dus la identificarea unui număr important de gropi de origine dacică, din perioada Latène, care alcătuiesc probabil un cimitir sau sînt gropi rituale de caracter funerar.

Aşezarea din secolele V — V I e.n. ca şi cimitirul nr. 1, aparţin aceleiaşi culturi materiale a populaţiei daco-romane, pe care am denumit-o cultura Bratei.

Aşezarea este formată numai din locuinţe semibordeie, cuptoare de copt aşezate fie în interiorul bordeiului, fie în exterior ; acestei aşezări îi aparţine şi un cuptor pentru ars oalele.

Bordeiele au o formă rectangulară, cu latura lungă de 3—3,50 m; unele sînt mai mari, depăşind chiar 4 m pe latură. î n principal ele se deosebesc prin prezenţa sau absenţa instalaţiei de foc, precum şi prin cantitatea de ceramică din groapa bordeiului. Bordeiele care conţin un număr mai mare de fragmente ceramice au şi foarte multă cenuşă. Un număr important de bor-

1 I. Nestor, Necropoli a incinerazione et abilato del V° tecolo e.n., Fasti Archaeologici. X V I I , 1965, p. 498, 7630 ; idem, Bratei, Enzyklopadischcs Hmdbuch (Jan Filip), I , Praga, 1966; Ligia Bârzu, Contribuţia arheologiei la cunoaş­terea perioadei hunier la Dunărea de Jos, AUB. Scria ştiinţe sociale. Istorie. X, 1961, p. 13 şi urm.; idem. Romani şi daco-romani tn sec. IV e.n., AUB. Scria ştiinţe sociale, Istorie,

X I X , 2, 1970, p. 19 şi urm. ; idem, Cimitirul nr. I delà Braţe* Edit. Acad., 1973 , Eugenia Zaharia, Sondajele de la Bratei din 1959, Materiale, 8, 1962, p. 624 şi urm. ; idem. Données sur l'archéologie des IV —XI' siècles sur le territoire de la Roumanie {La culture Bratei et la culture Dridu) Dacia, N.S., 15, 1971, p. 269 şi urm.

www.cimec.ro

192 ION NESTOR si E U G E N I A Z A H A R I A

deie au vatră : simplă, puţin îngropată, pavată cu pietre şi cu gardină din pietre. Altele au pietrar sau cuptor rezervat la săparea gropii.

Unele bordeie nu au însă amenajată nici un fel de instalaţie de foc ; ele nu prezintă nici urme de ardere, cu excepţia unuia singur în care s-au păstrat urme de la incendiu. Resturi de la lipitura arsă de pe nuiele se întîlnesc de asemenea foarte rar în pămîntul de umplutură al gropilor de bordeie.

Cuptoarele de gospodărie sînt în general foarte rare, fiind uneori cuptorite dintr-un perete al gropii, alteori situate la exterior şi grupate unul lîngă altul, două sau trei.

C u p t o r u l de a r s o a l e a aparţinut aşezării datate în secolele V — V I e.n. Din cuptor s-au păstrat camera pentru foc, precum şi placa găurită pe care erau aşezate oalele. î n interiorul acestei camere s-au găsit cioburi Bratei, arse secundar pînă la vitrificare. Groapa olarului, gura cuptorului, încăperea superioară în care se aşezau oalele ca şi o parte din camera de foc au fost tăiate şi distruse de groapa unui bordei Bratei. După nivelul la care se găsea situată placa găurită (adică la baza stratului de cultură), reiese că partea superioară, adică cupola sau cuptorul unde erau aşezate oalele, a fost construită !a nivelul de călcare. Cuptorul avea o formă uşor ovală (0,90 χ 0,80 m), cu placa dintre cele două încăperi făcută din boţuri de lut îmbucate între ele, în aşa fel încît să rezerve loc pentru găurile de tiraj. Placa astfel construită a fost apoi lutuită şi sprijinită pc mai mulţi popi din lut cu paie, avînd forma unor „ardei graşi".

Următoarele observaţii de ordin stratigrafie dovedesc existenţa a două nivele de locuire ale depunerii culturii Bratei.

1. Un bordei cu pietrar a tăiat un cuptor de ars oale. 2. Un bordei cu cuptor a tăiat un cuptor de gospodărie. 3. Un bordei cu foarte multă cenuşă şi fără instalaţie de foc a tăiat trei cuptoare de gospo­dărie. 4. Un grup de patru bordeie, toate cu foarte multă cenuşă şi fără instalaţie de foc, se între­taie ; unul din aceste patru bordeie tăia trei cuptoare dc gospodărie. Considerînd bordeiele din punct dc vedere al formei şi al conţinutului lor, reiese la prima

vedere că cele două nivele dc locuire nu prezintă deosebiri. Urmează ca din analiza tipologico-statistică a ceramicii, să se precizeze dacă într-adevăr se pot desprinde unele deosebiri între cele două faze.

Inventarul bordeielor constă în principal din : ceramică, fusaiole, piepteni din os, fibule, cuţite din fier, săgeţi cu trei muchii (de perioadă bunică), seceri din fier, fragmente de sticlă, rîşniţe de origine romană, ţigle şi cărămizi romane folosite secundar la vetrele de foc.

C e r a m i c a este lucrată la roata rapidă şi cu mina. Din prima categorie fac parte vasele din pastă cu pietricele, decorate cu caneluri, coaste, benzi de striuri sau striuri continue, linii orizontale alternînd cu benzi dc linii în val. Forma principală este oala cu u m e r i i p r o e ­m i n e n ţ i (forma romană), cea cu umerii lăsaţi şi gîtul înalt (caracteristică perioadei romano-bizantine) ; apare şi capacul conic (de asemenea de origine romană) (fig. 1). Mult mai rar întîlnim străchinile, ulcioarele, cana cu o toartă şi amfora. Foarte frecvent şi mai ales caracteristic regiu­nilor noastre e s t e v a s u l m a r e d e p r o v i z i i (Krausengefâss). Ceramica fină, cenuşie este reprezentată de vasele bitronconice cu marginea groasă sau lată şi de căni cu o toartă. Decorul caracteristic este alcătuit din panouri late lustruite, alternînd cu spaţii mate pe care se întîlnesc linii sau benzi de linii lustruite în zigzag vertical, apoi benzi înguste, reţeaua şi motivul „joc de şah", în care suprafeţele păstrate mate alternează cu suprafeţe haşurate vertical de linii lustruite. Foarte puţine fragmente ceramice au decor ştampilat.

Ceramica lucrată cu mîna este prezentă în toate complexele, dar considerabil mai puţ in numeroasă decît cea lucrată la roată. Din această categorie (ceramica lucrată cu mîna) face parte

www.cimec.ro

193

Fig. 1. — Ceramică şi o fibulă dc bronz din aşezarea nr. 1 de la Bratei. 1—7. ceramică cenuşie lucrată la roată rapidă ; 8, fragment dintr-un vas lucrat cu mtna, decorat cu crestături pc buză ; 9, fragment de vas din pastă fină

cenuşie cu decor lustruit.

iS-c. 797

www.cimec.ro

194 ION NESTOR şi E U G E N I A Z A H A R I A

doar o singură formă şi anume o a 1 a, în mai multe variante : cu umerii dezvoltaţi şi cu margine arcuită şi buza teşită (de origine romană) sau oala cu umeri reduşi, margine scurtă şi puţin îndo­ită (formă de origine dacică) ; unele sînt decorate cu crestături pe buză, iar pe umăr cu decor în val. Ambele forme se vor transmite culturii Ipoteşli-Cîndeşti, din secolele V I — V I I e.n.

Recent (1970— 1972), s-au descoperit două bordeie de tip Bratei în care s-a găsit ceramică aparţinînd celor două categorii (lucrată la roată şi cu mîna) mai susmenţionate, cea fină cenuşie fiind lustruită (fără decor lustruit). Tot în acelaşi bordei s-au mai găsit trei fibule mari din bronz avînd piciorul întors pe dedesubt.

Atît ceramica lustruită cît şi fibulele permit o datare mai timpurie decît a celorlalte bordeie cunoscute pînă în prezent, în secolele I V - V e.n., fără a se integra în cultura Sîntana de Mureş. Bordeiul aparţine celei mai vechi etape cunoscută pînă azi a culturii Bratei, foarte probabil etapei de locuire cărei îi corespunde cimitirul nr. 1 şi o parte din cimitirul nr. 4.

în ultimele campanii de săpături au fost identificate un număr important de bordeie din secolele V I — V I I e.n. Locuirea se continuă în aşezarea nr. 2, situată la 500 m spre N E de prima aşezare. Cele mai multe dintre bordeie au un pietrar scund sau înalt în forma unui cub din bolo­vani ; altele au vetrele uşor alveolate. în general, gropile acestor bordeie sînt goale de material, ceramica fiind concentrată lîngă vatră şi pe fundul bordeiului.

Bordeiele aparţin la două faze de locuire stabilite pc baza întretăierii lor şi pe baza materi­alului ceramic. în aceste bordeie predomină ceramica cu mîna în care se întîlneşte oala de tradi­ţie romană ca formă ca şi cea de tradiţie dacică, tigăiţa din lut, opaiţul, pieptenele de os şi rîş-niţa romană.

Pentru prima dată apare ceramica de caracter slav. Categoria ceramicii lucrate la roata rapidă, deşi diferă cantitativ dc la o locuinţă la alta, este totuşi , mai ales în prima etapă, puţin numeroasă faţă de cea lucrată cu mîna. Caracteristice sînt vasele de dimensiuni mici, cu gîtul scurt sau marginea arcuită, avînd buza lată, uneori îngroşată spre exterior. Vasele sînt arse cas­taniu şi decorate cu benzi înguste de linii incizate sau de caneluri, cu linii sau benzi de linii în val aşezate în registre, decor tipic culturii Ipoleşti-Cindeşti, din toate regiunile ţării.

3. Aşezarea nr. 2 se găseşte pc aceeaşi terasă stingă a Tîrnavei-Mari, la aproximativ 500 m distanţă N E de prima aşezare.

în afara unor resturi sporadice de locuire Coţofeni şi Latène, primul nivel dc locuire apar­ţine culturii Bratei (sec. V — V I ) ; după aceasta urmează o întinsă aşezare Ipoleşti-Cindeşti din secolele V I — V I I e.n., urmată dc o locuire din secolele V I I — V I I I , corespunzătoare cimitirului nr. 2. Ultima locuire aparţine secolelor X I I — X I I I e.n. şi are ca locuinţă tot bordeiul, fără instalaţie de foc. Aceste bordeie conţin multă ceramică şi obiecte din fier. Ceramica este lucrată la roata de mînă perfecţionată, din pastă cu nisip. Formele principale sînt : o a l a şi c a z a n u l cu marginea lată. Vasele au ştampile pe fund şi sînt decorate cu linii în val, striuri orizontale în benzi înguste, linii distanţate, linii în val, arcuri, virgule etc.

Dintre obiectele de fier menţionăm cuţitele, secerile, foarfecele, pieptenii, pintenii şi cuiele. 4. Cimitirul nr. 1. Aparţine populaţiei daco-romane din secolele I V — V e.n. O bună parte

din cimitir, poate ceva mai mult de cît 1/4, a fost distrus de exploatările întreprinderii Mediaş şi de Trustul de Construcţii-Mediaş. Săpăturile noastre s-au încheiat în anul 1969, totalizînd un număr dc 364 morminte de incineraţie. Despre rezultatele săpăturilor din cimitirul nr. 1 de la Bratei nu relatăm, deoarece s-au publicat mai multe articole şi o monografie.

5. Cimitirul nr. 4 ultimul descoperit la Bratei, se găseşte pe locul aşezării nr. 1. Este un cimitir cu morminte de incineraţie în groapă, care aparţin în parte culturii Bratei, în parte peri­oadei mai noi, Ipoteşli-Cîndeşti ; cimitirul, poate fi datat în secolele I V — V I I e.n.

www.cimec.ro

ιθ.»

rig. '-· I — I . un»' ilin l iriiilii ul nr. 2 ilr la I lral i i ; 4 — 4a, urnă cu ştampilă in formă <U- m u . înscrisă in cerc ; 5. amnar.

C i l e m a i vechi m o r m i n t e a u acelaş i carac ter (cul tură m a t e r i a l ă şi c ronologie) cu cele d i n c i m i t i r u l n r . 1 , a v î n d g r o p i de formă lungă şi ova lă cu pereţ i i arşi sau nears i .

O categorie n o u a p ă r u t ă de g r o p i , în c a d r u l acestui c i m i t i r , o f o r m e a z ă g r o p i l e m a r i o v a l e , o r ienta te a p r o x i m a t i v X E - S Y , a v î n d la u n cap, de obice i spre Ν I i , o g roapă mică r o t u n d ă p r o ­b a b i l p e n t r u i n s t a l a t u n t r u n c h i de l e m n sau u n copac. Acestea c o n s t i t u i e un r i t u a l f u n e r a r n o u întî lnit în c u l t u r a Uratei. Felul în care a u fost a l c ă t u i t e aceste m o r m i n t e cu groapă p e n t r u s t î lp este a s e m ă n ă t o r c u a l ce lor la l te d i n p u n c t de vedere al c o n ţ i n u t u l u i şi al f e l u l u i în care acesta este depus. Numeroase f r a g m e n t e ceramice , oase de a n i m a l e , p r i n t r e care şi o m o p l a ţ i de v i t ă , p i e t r e , cenuşă, puţini c ă r b u n i , p i e p t e n i d i n os, în m o d e x t r e m de r a r m i c i f r a g m e n t e de os c a l c i n a t , toate sînt î n g r ă m ă d i t e în g u r a g r o p i i şi în muşuroiul de deasupra ei .

www.cimec.ro

196 ION NESTOR şi E U G E N I A Z A H A R I A

O altă categoric de morminte o formează cele cu gropile ovale în care se găsesc ; pietre, cenuşă, cărbuni, foarte rar aşchii de os calcinat, mărgele de sticlă şi fragmente ceramice din vase lucrate cu mîna, aglomerate mai mult tot în gura gropii şi în muşuroiul ei. Ele continuă unele rituale ale fazei Bratei din cimitirul nr. 4, deosebindu-se doar prin ceramică şi celelalte obiecte de inventar, care sînt datate în secolele V I — V I I e.n., şi corespund locuirii Ipoteşli-Cîndeşti din aşezările nr. 1 şi nr. 2. Din muşuroiul uneia dintre gropi s-a întregit un vas, avînd o cruce incizată pe umăr, element tipic al acestei perioade în toate regiunile ţării noastre, care ar indica un moment de mai largă răspîndire a creştinismului.

Caracterul culturii materiale, al ritului şi ritualelor din cele două cimitire de incineraţie (nr. 1 şi nr. 4) ca şi al aşezării nr. 1 de la Bratei (locuinţe, cuptoare de gospodărie şi de ars oale, unelte de fier agricole şi meşteşugăreşti, rîşniţe romane, podoabe şi ceramică) sînt de origine daco-romană. Aspectul nou în ceea ce priveşte dezvoltarea vechii culturi daco-romane, deosebită în comparaţie cu celelalte elemente de cultură materială ale popoarelor din epoca migraţiilor, ne dă dreptul să formulăm conceptul de Cultură Bratei, pentru cultura materială cuprinsă în cadrul secolelor I V — V I e.n. depe teritoriul patriei noastre. E a se formează şi se răspîndeşte atît în Dacia romană cît şi în restul ei, din vremea dominaţiei hunice pînă la venirea slavilor, în forme de viaţă sedentară, de caracter rural, întemeiată pe o economie agricolă, păstorească şi meşteşugărească. Asemănarea uneori pînă Ia identitate cu resturile de cultură materială din cetăţile imperiului în secolele V — V I I e.n., justifică integrarea culturii Bratei în marea arie a cul­turii romano-bizantinc şi atribuirea ei populaţiei daco-romane de la nord de Dunăre, existenţa ei fiind dovada de neînlăturat a continuităţii etnice daco-romane. Prin rolul pe care 1-a avut în dezvoltarea ulterioară a culturilor Ipoteşli-Cîndeşti (secolele V I — V I I e.n.), şi a culturii Dridu (secolele V I I I — X I e.n.), descoperirile de la Bratei înfăţişează cultura romanică a populaţiei de la nordul Dunării, a cărei dezvoltare se poate urmări în spaţiul daco-roman pînă în perioada secolelor Χ — X I e.n.

Subliniem în mod deosebit atît caracterul local al dezvoltării culturii Bratei, cît şi integra­rea ei în ansamblul culturii materiale romano-bizantine a populaţiei din secolele V - V I I , a regiu­nilor Dunării, deoarece acest fapt este rezultatul convieţuirii daco-romane şi constituie fondul principal al dezvoltării etnice, lingvistice şi culturale a poporului român.

6. Cimitirul nr. 2 a fost situat pe dreapta drumului Mediaş-Sighişoara, la trei km de corn. Bratei. Distrus pe latura lui dinspre răsărit de către nisipărie, a fost cercetat prin săpături siste­matice în perioada anilor 1964—1967. Este un cimitir biritual din secolele V I I — V I I I e.n., în care predomină incineraţia (208 morminte), mormintele de inhumaţie fiind în proporţie dc 16% (31 dc morminte de înhumaţic) 2 .

M o r m i n t e l e d c i n c i n e r a ţ i e au mai multe rituale, dintre care principalele sînt înmormîntărilc în groapă sau în urnă ; în cuprinsul acestor două mari grupe se întîlnesc numeroa­se variante dintre care menţionăm : mormintele de incineraţie în urnă şi în groapă, în groapă cu ofrande dc cioburi sau cu vas-ofrandă ; morminte cu fragmente ceramice risipite pe gura gropii ; în acest din urmă caz fragmentele ceramice sînt totdeauna arse secundar, ceea ce indică prezenţa lor pe rug. în rare cazuri, chiar şi vasul-urnă a fost ars secundar. Se mai întîlnesc variante în ceea ce priveşte forma gropilor (gropi de forma unei pungi, de lighean sau de lighean cu pungă), conţinutul lor (oase, cărbuni, cenuşă, ofrande) şi raportul cantitativ dintre oase şi cărbuni, sau după felul în care acestea sînt depuse în groapă. î n afară de ceramică, se mai găsesc cuţite şi amnare din fier, mărgele din sticlă, cercei de argint şi altele.

* Eugenia Zaharia, Données sur l'archéologie des II'' — Uratei et la culture Dridu), Dacia N S., 15, 1971, p. 284 şi Λ7'' sieclès sur le territoire de la Roumanie (La culture urm.

www.cimec.ro

R A P O R T D E S P R E SĂPATURILE D E L A B R A T E I 197

M o r m i n t e l e d e î n h u m a ţ i c sînt în genere îngropate superficial, doar excepţional ajungînd pînă la 1,80—1,90 m adîncime; majoritatea sînt întinse pe spate cu capul la răsărit şi numai cîteva cu capul la apus.

Inventarul care le însoţeşte este asemănător cu cel al mormintelor de incineraţie : cuţ i te din fier şi mărgele, cercei din bronz sau de argint cu ciorchine mic de granulaţii, cu un capăt lăţit în bandă îngustă şi răsucită ca un mic con sau verigi înfăşurate cu un fir subţire ; vasele sînt aşezate în regiunea picioarelor.

Ceramica din cimitirul nr. 2, atît cea din mormintele de incineraţie, cît şi cea găsită in mormintele de inhumaţie este lucrată la roata înceată şi prost arsă, cu excepţia cîtorva vase arse secundar şi a unor fragmente aşezate pe gura unei gropi, care au aparţinut unui vas mic lucrat la roata rapidă. în cimitirul nr. 2 s-a folosit o singură formă, oala fără toartă, de dimensi­uni variate, care se prezintă în două variante principale : oala fără umeri proeminenţi şi cu pîntec prelung, avînd mărginea scurtă şi uşor îndoită ; a doua variantă este oala cu umerii formaţi, bine articulată ca profil, cu margine scurtă şi dreaptă, care formează un gît scurt ; alteori au marginea arcuită în afară, sau este aşezată oblic pe corpul vasului ; la această formă de vas buza este de o¬bicei teşită şi doar rareori rotunjită sau îngroşată ca un colac. Această ultimă formă predomină faţă de prima şi are mai multe variante, legate de aspectul marginei şi al buzei, de lărgimea la gură a vasului şi a umerilor. Decorul constă din : caneluri, linii incizate distanţat, striuri conti­nue, linia simplă orizontală alternînd cu linia în val, benzi de linii orizontale şi în val, impresiuni cu dinţii pieptenului pe suprafaţa vasului. Predomină decorul unitar format din caneluri conti­nue sau distanţate şi linia incizată distanţat ; sînt însă destul de multe exemplare cu decorul combinat din striuri şi benzi de linii în val, din caneluri şi linii în val ; impresiunilc cu dinţii pieptenului apar singure sau împreună cu benzile de linii orizontale şi chiar în val. Apar încă din această vreme, benzile de linii in val peste striuri orizontale continue (fig. 2).

Cimitirul nr. 2, corespunde unui nivel de locuire din aşezarea nr. 2. Nici în aşezare şi nici în cimitir nu s-a găsit încă ceramică cenuşie cu decor lustruit, prezentă în celelalte complexe din această vreme ca de exemplu la Izvorul şi Obîrşia. S-ar putea ca data mai timpurie a cimitirului de la Bratei, în secolele V T I - V T I I e.n. să explice poate lipsa acestei categorii ceramice. Problema rămîne însă deschisă în principal pentru că aşezarea din secolele V I I — V I I I nu a fost încă cercetată în întregime. în afară de aceasta trebuie să ţinem seama că atît din cimitirul nr. 2 cît din aşezarea corespunzătoare lui, au fost distruse morminte şi locuinţe de exploatarea nisipăriei, motiv pentru care concluziile noastre nu se vor putea întemeia niciodată pc o cercetare integrală.

î n rest, atît caracterul biritual, ritualele, ceramica, cît şi celelalte elemente din inventarul mormintelor integrează cimitirul nr. 2 de la Bratei în cadrul culturii materiale din secolele V I I — V I I I e.n., de pe teritoriul patriei noastre. Multe dintre formele de ritual se leagă de cele întîlnite în cimitirul dc incineraţie (Ipoteşli-Cîndeşti) din secolele V I — V I I e.n., de la Sărata-Monteoru. Caracterul ceramicii, formele şi decorul, situează aşezarea şi cimitirul nr. 2 de la Bratei la nivelul celei mai vechi etape a culturii Dridu.

în ruptura făcută de către cariera de nisip în marginea dc răsărit a terasei pe care se găsea cimitirul nr. 2, loc de unde de fapt au început şi săpăturile noastre din anul 1964, s-a găsit în cadrul lucrărilor de la carieră, mormintul unui luptător avar cu cal ; o parte din oase şi din piesele de inventar, ca de exemplu : scările de călărie, zăbala cu psalii, cuţitul, aplice de harnaşament, au fost recuperate de noi. Prezenţa acestui mormînt izolat din secolul al V U I - l e a e.n., într-un cimitir aparţinînd populaţiei autohtone, trebuie înţeleasă ca un efect al dominaţiei avarilor tîrzii, care supravegheau militar şi economic regiunea.

www.cimec.ro

198 ΙΟΝ NESTOR şi E U G E N I A Z A H A R I A

l'ijf. 3. Cimitirul nr. 3 de la Uratei. 1. vas din pastil finii ars negru cu decor ştampilat ; 2 A, vase din pastă cu pietricele arse cenuşiu ; 5, 6. catarame din bronz.

7. Cini if irul nr. 3 a fost situat la 3 km dc corn. Bratei pe stînga drumului Mediaş-Sighişoara şi în rînd cu cimitirul nr. 2. Λ fost distrus în parte de nisipărie. Săpăturile noastre s-au executat între anii 1965—1969, descoperindu-se un număr de 298 morminte.

în afară de distrugerea recentă provocată de către cariera de nisip, a fost distrusă o altă parte din cimitir încă din secolul al X I X - l c a , cu ocazia lucrărilor de construire a căii ferate şi a şoselei. Cimitirul cuprinde numai morminte de înhumaţic ; poziţia scheletelor este cea întinsă pc spate cu capul orientat spre apus ; cimitirul cuprinde şi morminte de cai. Mormintele au fost răvăşite încă din vechime, în afara cîtorva care nu au fost deranjate, cazuri care într-adevăr sînt o excepţie. în numeroase cazuri, mormintele sînt deranjate în întregime, oasele schelctclui fiind puse grămadă într-un capăt al gropii ; majoritatea au fost deranjate numai parţial, din regiunea ti unchiului pînă la mijloc sau pînă în regiunea bazinelor, restul (picioarele) rămînînd în poziţia originară, împreună cu inventarul depus în acea regiune.

Mormintele conţineau un inventar foarte bogat, care consta din obiecte dc podoabă (măr­gele, fibule digitate, coliere, lanţ cu pandantive, inele, cercei, diademe din foi de argint decorate în tehnica au repousse etc.), amnare, cuţite, catarame, arme (săbii, săgeţi, vîrfuri de lance) ;

www.cimec.ro

R A P O R T D E S P R E SĂPATURILE D E L A B R A T E I 11)!»

frecvente sînt în morminte şi vasele de lut, lucrate la roata rapidă sau cu mîna, toate de dimensiuni mici. Ceramica lucrată la roată rapidă este reprezentată de categoria fină, lustruită, arsă cenuşiu sau negru, uneori cu un decor ştampilat, caracteristic gepizilor. Cea de a doua categorie ceramică este lucrată din pastă cu nisip şi pietricele, arsă cenuşiu sau roşu şi decorată cu caneluri, benzi de linii incizate sau în val. Ceramica lucrată cu mîna este nedecorată ; într-un singur caz vasul găsit purta pe umăr o cruce incizată înainte de ardere.

Cimitirul aparţine populaţiei gepide din secolele V I - V I I e.n. Purtarea armelor îi indica pc gepizi ca o populaţie dominantă militar şi economic alături de avari sau în serviciul acestora.

Bogăţia pieselor de origine bizantină, în special cataramele şi cerceii, prezenţa fibulelor digitate caracteristice pentru regiunile dunărene, precum şi a numeroase obiecte creştine (două filacterii, cruci de purtat la gît, catarame cu cruce şi vasul cu cruce mai sus menţionat) , îi arată pe gepizi creştinaţi şi în strînse legături cu Imperiul bizantin (fig. 3).

Deranjarea integrală a cimitirului din vechime (cu excepţia unor oase în conexiune anato­mică), dar lăsîndu-se însă anumite obiecte foarte preţioase, obiecte din argint, arme, podoabe, poate fi interpretată fie ca un jaf propriu-zis (în acest caz luau numai obiectele din aur), fie ca o profanare rituală a mormintelor.

Morminte celtice. î n marginea dinspre sud-vest a cimitirului nr. 2, s-au găsit trei morminte celtice de incineraţie. Un al patrulea mormînt fusese descoperit cu cîţ iva ani înainte de începerea lucrărilor noastre şi distrus de lucrările nisipăriei ; din el s-a recuperat o parte din material.

î n cimitirul nr. 3, s-au găsit resturi şi din alte morminte celtice, care au fost deranjate de mormintele gepidice. Tot din aria cimitirului gepidic au mai fost adunate de către noi fragmente dintr-un vas mare celtic şi o ceaşcă.

In mormintele celtice s-au găsit numeroase vase, un mic vas elenistic cu firnis, fibule, bră­ţări din bronz cu ove, brăţară din sticlă, precum şi o serie de obiecte din fier care pot fi datate în secolele I I I — I I î .e .n. După situarea lor în teren reiese că atît în regiunea cimitirului nr. 2, cît şi a cimitirului nr. 3 au fost grupe răzleţe de cite 1 —3 morminte celtice.

î n aşezarea nr. 1 cît şi în aşezarea nr. 2 s-au găsit resturi sporadice ale culturii Coţofeni şi resturi bogate ale locuirii dacice. Din aceeaşi vreme s-au găsit resturi dc locuire celtică, fragmente ceramice cu grafit şi o fibulă mică de bronz.

în marginea dinspre Tîrnava-Mare a terasei pe care se găsea cimitirul nr. 3, a fost o aşezare distrusă în întregime de cariera de nisip. Din pămîntul decapat şi depus grămadă, am cules frag­mente ceramice ale culturilor Criş, liniară, Precucuteni-Zăneşti, Tisa, Coţofeni, Wietenberg, Hallstatt, Latène şi din sec. V I — V I I .

R A P P O R T P R É L I M I N A I R E C O N C E R N A N T L E S F O U I L L E S A R C H É O L O G I Q U E S D E B R A T E I (DÈP. D E SIBIU) (1959-1972)

RÉSUMÉ

Les recherches de Bratei, village situé à 6 km de la ville de Mediaş, ont commencé en 1959 par des sondages exécutés dans le cimetière n" 1 ; les fouilles ont ensuite continué, en dé­couvrant deux établissements et quatre cimetières. Tous les objectifs sont situés sur la terrasse gauche de la Grande Târnava, à distance de 1—3 km du village de Bratei, sur la route vers Sighişoara.

Les fouilles ont été achevées dans les cimetières n" 1, n° 2 et n° 3. Par les recherches de Bratei qui concernent la période entre le I V e et V I e siècles (l'établissement n" 1 et les cimetières

www.cimec.ro

200 ION NESTOR si E U G E N I A Z A H A R I A

n° 1 et n° 4), nous sommes arrivés à connaître et à définir la culture matérielle des autochtones daco-romains après l 'évacuation de la province Dacia.

L'établissement n" 1. Sur la même place notée par nous avec le n° 1, il y a deux établisse­ments et le cimetière n" 4.

L a première station dc caractère rural, non fortifiée, appartient aux I V e — V I e siècles. Les habitations sont des huttes à demi enterrées. Seulement quelques-unes des huttes ont des foyers où des âtres simples ou pavés et entourés de pierres. On a découvert aussi des fours domestiques et un four de potier. Dans les huttes on trouve de la céramique, des ossements d'animaux, des outils, des objets de parure et des moulins à bras de type romain.

Le cimetière n" 1 se situe chronologiquement aux I V e — V e siècles pendant la domination des Huns. C'est une grande nécropole (364 tombes), avec des tombes à incinération en fosse ; la plu­part d'elles sont de forme ovale et brûlées rituellement ; les autres, en nombre plus réduit, ne sont pas brûlées, ovales ou en forme de bouteille. Les tombes contiennent des ossements, des frag­ments céramiques, des fibules, des couteaux en fer, des perles et des fragments de gobelets en verre, des fusaïoles, des peignes, des instruments agricoles ou d'artisanat, des moulins de type romain, du charbon et de la cendre ; les ossements humains calcinés sont peu nombreux.

Le cimetière n" 4 contient aussi des tombes d'incinération à fosse, les plus anciennes appar­tenant à la même époque et culture que la nécropole n" 1 ; les plus tardives s'attachent à la cul­ture d'Ipoteşti-Cîndeşti des V F — V I F siècles.

L a céramique s'intégrant dans la culture de Bratei (nécropole n" 1 et les premières cou­ches de l'établissement n" 1 et de la nécropole n" 4) est travaillée au tour rapide et à la main. L a première catégorie est d'origine romaine, travailée en pâte à petits cailloux et cuite au gris. Dans la plus ancienne phase on trouve encore la céramique cuite au rouge et à glasure jaune-verdâtre. L a deuxième catégorie, travaillée à la main, continue les formes d'origine daco-gète. I l y a aussi de la céramique fine, grise, à décor lustré qui marque la présence des Gépides.

L a plupart des formes de la catégorie travaillée au tour et les décor en cannelures, à bandes de stries continues, à lignes ou à bandes de lignes ondulées, à stries et à lignes incisées espacées, se trouvent dans la céramique provinciale romaine de Ia Dacic, de la Mésie, de la Pan-nonie et même sur le Rhin. L a céramique travaillée à la main, de tradition dacique, précise le caractère daco-romain dc la culture Bratei.

Le développement d'une culture matérielle daco-romaine en établissements ruraux au nord du Danube, ayant le même caractère que celle des villes de l'Empire, constitue une preuve évidente de la continuité daco-romaine.

L'établissement n" 2est situé à 500 m distance vers le X E de là première station. L a plus an­cienne couche d'habitation appartient à la culture de Bratei et la deuxième à lacul ture d'Ipoteşti-Cîndeşti des V F — V I F siècles, période marquée par la présence des Slaves sur notre territoire.

L a troisième couche d'habitation correspond à la nécropole n" 2 dc Bratei des V I I "— V I I F siècles de n e, A partir de ce niveau culturel les importants changements constatés dans la culture matérielle nous permettent de parler des débuts d'une nouvelle culture, appelée Dridu.

Le dernier niveau d'habitation dans l'établissement n° 2 est une couche des X I I e — X I I F siècles.

Le cimetière n° 2 est une nécropole birituelle des V I F — V I I I e siècles avec la prédominence de l'incinération. On a trouvé 208 tombes d'incinération et 30 tombes d'inhumation. Dans le cadre du rite d'incinération on rencontre beaucoup de rituels, parmi lesquels les plus nombreux sont à urne et à fosse.

L a céramique est travaillée au tour lent et décorée de cannelures, de lignes incisées espa­cées, de lignes incisées horizontales, ou ondulées, des stries continues et des imprressions de dents de peigne. Parmi les objets d'inventaire on trouve habituellement des perles en verre, des bou­cles d'oreille en bronze ou en argent, des briquets et des couteaux en fer.

La nécropole n" 3. C'est un cimetière gépide d'inhumation des V F — V I F siècles, avec des chevaux enterrés séparément. On a découvert 298 tombes', très riches en objets de parure et en armes, des vases, toujours petits, travaillés au tour rapide ou à la main, des perles en verre et en ambre, des fibules à boutons, des peignes en os, de boucles d'oreille et de ceinture, des poin­tes de flèches et de lance, des couteaux et des sabres en fer à deux tranchants etc. Les objets de

www.cimec.ro

R A P O R T D E S P R E SĂPATURILE D E L A B R A T E I 201

parure byzantins, surtout les boucles d'oreille et de ceinture, ainsi que les croix et les phylactères trouvés, prouvent que les Gépides étaient chrétiens et en très étroites relations avec l'empire byzantin.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Céramique et une fibule trouvées dans l'établissement n° 1 de Bratei : 1 — 7. céramique cuite au gris, travaillée au tour rapide ; 8, fragment d'un vase travaillé à la main, décoré d'entailles sur la lèvre ; 9, fragment dc vase en pâte fine, cuite au gris, à décor lustré.

Fig. 2. — 1—4, urnes trouvées dans lecimitière n° 2 dc Bratei ; 4 — 4 a, urne à marque de potier ; 5, briquet. Fig. 3. — I-e cimetière n° 3 de Bratei ; 1, vase en pâte fine, cuite au noir à décor estampillé ; 2 — 4, vases en pâte à

cailloux cuites au gris; 5 — 6, boucles de ceinture en bronze.

www.cimec.ro

AŞEZAREA DIN SECOLUL AL VI-LEA E.N. DE LA OLTENI, JUD. TELEORMAN (1966)

S U X A N A DOLINliSCU-rURCI Iii

Ρκ I Z L A Z U L satului Olteni (jud. Teleorman), în apropierea apei Teleormănelului, la aproxi­mativ 150 m depărtare de şosea, locuitorii au săpat gropi pentru a-şi procura pămîntul

necesar lucrării cărămizilor. într-una din aceste suprafeţe a apărut în anul lâBB un tezaur monetar geto-dacic. Cercetările Ia faţa locului au fost efectuate de Bucur Mitrea, procedîndu-se atît la recuperearea cît şi la identificarea pieselor care alcătuiau acest tezaur. Tot cu această ocazie au mai fost identificate, în profilelc suprafeţelor răscolite, fragmente ceramice care pro­veneau în urma distrugerilor parţiale a bordeielor, datînd din secolul a! YI-lea e.n. şi aparţinînd grupului cultural cunoscut sub denumirea de l poteşti-Ciurel-Cindeşli.

Săpătura de salvare efectuată în toamna aceluiaşi an şi-a propus ca obiectiv principal recuperarea resturilor dc bordei parţial distruse precum şi practicarea unei secţiuni de verificare stratigrafică (fig. l/a). S-a constatat că nu a existat o depunere intermitentă, complexele de locu­ire semnalate fiind grupate pe o zonă mai restrînsă, iar stratul cenuşiu, caracteristic locuirilor aparţinînd secolului al VI-lca e.n. dispare complet spre sud, unde terenul, spălat de ploi şi revăr­sări de ape, coboară spre Teleormănel. Pe profilul uneia din suprafeţele răscolite, se puteau vedea foarte clar gropile a două bordeie.

Groapa bordeiului 1, se contura pe un profil pornind din stratul cenuşiu şi adîncindu-se în solul galben la 1,20 m. Pămîntul din umplutura bordeiului era negru, cu o compoziţ ie cenuşoasă.

Spre centrul gropii bordeiului, podeaua albiază în faţa cuptorului, iar pigmentarea cu bucăţi de chirpici roşu cu direcţie oblică spre centru, provine din bolta cuptorului prăbuşită (vezi profilul stratigrafie fig. 2 şi l/b).

L a demontare s-a văzut că umplutura bordeiului conţine o mică cantitate de fragmente ceramice şi nici o altă categoric de obiecte de inventar arheologic. Din cuptorul parţial distrus, s-a păstrat jumătatea din spate. Acesta va fi notat cu nr. 1 (vezi planul fig. 2/1 şi profilul de la fig. l/b). Cuptorul fusese construit într-o treaptă de pămînt galben, care a fost ferită pe o porţi­une ce acoperea aproape o treime din bordei, latura şi colţul de nord-est. Alături de primul cup­tor a fost construit un al doilea cuptor (nr. 2) în aceeaşi treaptă, neavînd certitudinea că ar fi avut o boltă, presupun că acesta ar fi folosit doar ca o vatră deschisă. Spre deosebire de primul cuptor scobit chiar la nivelul podelei, cel dc al doilea a fost amenajat mai sus cu 20 cm, faţă de podeaua bordeiului. Făţuiala vetrei apare ca o crustă albă, pietrificată, dar nu atinge grosimea arsurii vetrii cuptorului nr. 1. în umplutura celui de al doilea cuptor, direct pe vatră, au apărut cîteva fragmente de vase, arse puternic şi cu un profil de oală, păstrate mult mai bine. Deci ambele cup-

www.cimec.ro

Fig. 1 — .1, bordeiele nr. 1—2 distruse parţial dc lucrările ocazionale, b, bordeiul nr. 1.

www.cimec.ro

A Ş E Z A R E A D I N S E C . V I E . N . D E L A O L T E N I 205

toare din bordeiul nr. 1 au fost construite in aceeaşi treaptă din lut, dar la niveluri diferite şi probabil la intervale de asemenea diferite de timp, după cum reflectă însăşi uzura cuptorului nr. 1, faţă de cuptorul nr. 2.

Bordeiul nr. 2. Din bordeiul nr. 2, s-a păstrat numai o treime ; restul fiind distrus de săpă­turile ocazionale. A fost distrusă partea de bordei care conţine cuptorul, resturile răvăşite ale acestuia (pămînt ars, fragmente de vase, vălătuci) rămînînd însă în pămîntul de dărâmătură alături de malul din care au fost desprinse.

î n porţiunea care nu a fost distrusă, s-a găsit un vas întregibil lucrat la roata rapidă (fig. 3/a—b) precum şi fragmente din alte vase, o fusaiolă din lut. Sub aceste vase a apărut o cataramă de formă ovală din fier şi fragmente de amforă cu striuri dese şi ondulate. în cele-

L ε GEN DA *///\ Treaptă de lut cruţată pentru cuptoare

k\\Yl Podeaua cuptorului

ţjţt H Crusta pietrificaţi pf re/re cuptorului

Fig. 2. — Plan şi secţiune stratigrafie! a bordeiului nr. 1 cu cuptoarele nr. 1 şi 2.

lalte suprafeţe răscolite de către localnici nu au mai apărut alte materiale arheologice care să ne indice prezenţa unor complexe.

Pentru a verifica zona de nord, singura porţiune de altfel, unde se prelungeşte stratul ce­nuşiu propriu locuirii prefeudale, a fost trasată o secţiune lungă de 20 m, orientată nord-sud, care pornea din caseta deschisă pentru degajarea resturilor aparţinînd bordeiului nr. 1. î n această

www.cimec.ro

I'"ig. 3 Vas descoperit ill bordeiul nr. 2 ; a, vasul restaurai ; b, acelaşi vas in situ.

www.cimec.ro

207

- 3 , 9, ceramica lucrata la roata, catarama dc fier. fragment de amfora bizantina din bordeiul nr. 2; 4 - 8 . fragmente ceramice din bordeiul nr. I.

www.cimec.ro

208 SUZANA D Û L I N Ê S C U - F E R C H Ê

secţiune nu a mai apărut nici un alt complex din secolul al VI-lea e.n. sau urme arheologice din perioadele anterioare sau posterioare.

Ceramica descoperită în cele două complexe este reprezentată prin variante ale oalei-borcan lucrată cu mîna sau la roată din pastă de culoare roşiatică, cu nisip mai mare sau mai

fin în compoziţia ei (fig. 4/1—9), opt vălătuci din lut tot din pastă roşiatică (fig. 5/1,2) şi fusaiole din lut bitron-conice aplatizate sau tronconice (fig. 5/3,4).

Sondajul de salvare de la Olteni a recuperat două complexe parţial distruse şi a furnizat o serie de date privitoare la tipul de locuinţă, categoriile ceramice şi cuptoarc.Complexele recuperate au reprezentat urme izolate ale unei aşezări, care se întindea probabil în vatra satului actual, situat pe terasa joasă a apei Teleormăne-lului, într-un loc ferit de revărsările apelor.

Aspectul arheologic documentat la Olteni se identi­fică cu varianta culturii Ipoteşti-Ciurelu-Cîndeşti specifică pentru cîmpia Burdea, care a fost cercetată în mod sis­tematic mai ales în raza Sfinţeşti şi Dulceanca şi cunos­cută şi prin alte materiale arheologice identificate în urma unor ample cercetări de suprafaţă efectuate între Teleorman şi Vedea.

/

Fig- δ- Ι — 2. vălătuci dc lut din bordeiul nr. 2 ; 3 — 4, fusaiole dc lut ars.

ÉTABLISSEMENT DU V I e SIÈCLE DE N. È. D'OLTENI, DÉP. DE T E L E O R M A N (1966)

RÉSUMÉ

Les travaux occasionnels effectués à l 'extrémité Ouest du village d'Olteni, ont signalé l'existence d'une habitation qui peut être datée du V I e siècle de n.è.

A la suite d'une fouille de sauvetage on a réussi à récupérer deux huttes à demi enfouies dans la terre.parti-

elleinent détruites, ainsi que d'autres traces appartenant à une couche datée de même du V I e

siècle de n. è. On remarque la présence de la céramique travaillée à la main et au tour, des briques à

torchis et des fours. Ces complexes représentent probablement des traces isolées d'un établissement qui se trouve

sous le village actuel, situé sur la terasse basse du rivage de Teleormănel.

E X P L I C A T I O N D E S F I G U R E S

Fig. 1. — a, les cabanes n° 1 et n° 2 détruites partiellement par les travaux occasionnels ; b, la cabane n° 1. F'ig. 2. — Flan et section stratigraphique dc la cabane n™ 1 avçc les fours n° 1 et n° 2. Fig. 3. — Vase découvert dans la cabane n° 2, a, le vase restauré ; b, le même vase in situ. Fig. 4. — 1 —3, 9, céramique travailéc au tour, boucle en fer et fragment d'amphore byzantine delà cabane n° 2 ;

4—8, fragments céramiques de la cabane n° 1. Fig. 5. — 1 - 2, rouleau en terre glaise de la cabane n° 2 ,3 — 4, fusaïolcs en terre cuite.

www.cimec.ro

NECROPOLA FEUDALĂ TIMPURIE DE LA I Z V O R U - G I U R G I U , JUD, ILFOV (1970)

B U C U R M I T R E A

NE C R O P O L A feudală timpurie este situată pe o terasă în partea de vest a localităţii , terasă ce se ridică în pantă domoală de la gîrla aflată la o distanţă de aproximativ 200 m spre sud. Punctul pe care se situează necropola este cunoscut sub denu­

mirea « L a Drăghiceanu ».

Cimitirul a fost descoperit în toamna anului 1962 de către locuitorii din localitate, în timpul unor lucrări cu caracter gospodăresc. Cu această ocazie au fost descoperite un mormînt de inci­neraţie în urnă şi două morminte de inhumaţie care conţineau şi obiecte de inventar funerar.

Săpăturile întreprinse, in perioada anilor 1963—1969 inclusiv, au dus la descoperirea unui număr total de 323 de morminte.

Marca lor majoritate aparţin acestei necropole, iar din punct dc vedere cronologic pot fi datate în secolul al V I I I - l e a e.n. Datorită proporţiilor pe care le are şi mai ales a datei care ur­mează a fi luată în consideraţie, cimitirul care constituie obiectivul cercetărilor noastre, poate aduce noi contribuţii la problema formării poporului român.

Despre rezultatele obţinute de pe urma cercetărilor anterioare, am referit cu alte ocazii. Astfel, în 1967 am prezentat o dare de seamă generală asupra concluziilor la care am ajuns pînă în anul 1966 inclusiv De asemenea pentru aceeaşi perioadă a fost întocmit şi un raport dc săpă­turi deja publicat 2 .

în cadrul Conferinţei naţionale dc arheologie care a avut loc la Craiova în anul 1969, luna decembrie, am expus în comunicarea prezentată cu această ocazie, rezultatele obţinute pentru anii 1967-1969 3 .

î n cele ce urmează voi prezenta rezultatele săpăturilor privind anul 1970, integrînd însă şi pe cele obţinute în anii anteriori.

Pentru anul 1970 mi-am propus următoarele obiective : I . Cercetarea în continuare a sectorului de vest, cu scopul epuizării sale. I I . Unele săpături suplimentare pentru a delimita mai exact marginea de nord a necropolei. I I I . încercarea de a identifica şi preciza topografic aşezarea care corespunde necropolei.

1 Bucur M ii na. Unele probleme tn legătură cu necro­pola yrejeudald de la Izvoru — Giurgiu, SCIV, 18, 1967, 3. p. 443-461.

1 B. Mitrea, C. Freda, M. Chiţcscu, Gh. Radulescu

şi M. lonescu, Săpăturile de la Izvoru, Materiale 9, 1970, p. 329-335.

3 Bucur Mitrea, Necropola de la Izvoru — Giurgiu, Rezultate fi probleme (in ms).

14 - c. 7»7

www.cimec.ro

210 BUCUR M I T R E A

I. SECTORUL DE V E S T AL N E C R O P O L E I

Primul obiectiv urmărit în campania de săpături din anul 1970 a dus la dezvelirea în conti­nuare în sectorul de vest al necropolei a altor 39 de morminte, încît la sfîrşitul campaniei de săpături din anul 1970 totalizam un număr de 362 morminte.

Privite sub aspectul ritualului de înmormîntare 308 aparţin mormintelor de inhumaţie, iar 54 celor de incineraţie.

Aşa cum am mai amintit şi cu alte ocazii 1 la Izvoru-Giurgiu nu avem de-a face cu un cimi­tir unitar. Observaţiile făcute în decursid campaniei de săpături referitoare la orientarea gene­rală a scheletelor, poziţia în mormînt, prezenţa sau absenţa obiectelor de inventar confirmate şi de poziţia stratigrafică a acestora (întretăierea gropilor dc morminte), ne-au condus la concluzia că în acest cimitir avem de-a face cu o succesiune dc inmormîntări ce au avut loc în decursul timpului. Rămîne ca la sfîrşitul lucrărilor să putem stabili cînd este vorba de necropolă şi cînd şi în ce măsură este vorba de grupele de morminte sau chiar de unele morminte izolate. L a finele anului 1970 am putut schiţa următoarea succesiune : 1, un grup de morminte chircite ; 2, mor­minte izolate aparţinînd culturii de tip Coslogeni ; 3, necropola cu mormintele orientate N — S ; necropola birituală în care înhumaţia avea orientarea V — E .

Pentru moment mă voi rezuma să prezint în mod cronologic caracteristicile generale ale fiecărei necropole sau grup dc morminte împreună cu datele şi informaţiile esenţiale de care dis­pun actualmente.

Voi insista în mod evident mai mult asupra necropolei cu orientarea V — E , care, avînd cele mai numeroase morminte nc-a oferit şi cel mai bogat material arheologic.

1 . G r u p a de m o r m i n t e c h i r c i t e ( f i g . 1)

Prima grupă dc morminte de inhumaţie, care constituie, după cît reiese pînă acum şi cea mai veche diri punct de vedere cronologic este cea a mormintelor cu schelete chircite. Pînă la finele anului 1970 au fost dezvelite zece asemenea schelete. După cum reiese din plan, ele sînt morminte răzleţe, toate formînd însă un grup.

Se caracterizează prin lipsa oricărui obiect de inventar. Aceste schelete rămîn să fie atri­buite unei etape din orînduirea comunei primitive.

2. M o r m i n t e Izo la te de t i p C o s l o g e n i 6 ( f l g . 3)

Săpături întîmplătoarc întreprinse de cărămidăria din apropiere au condus la descoperirea a două morminte de înhumaţic. Din aceste morminte au fost recuperate trei vase de lut. Referitor la un mormînt am putut afla de la descoperitor că scheletul era chircit şi avea capul orientat spre S —SV. Ca inventar a fost aflată o căniţă în regiunea picioarelor. Alte obiecte de inventar n-au fost semnalate.

3. N e c r o p o l a c u scheletele o r i e n t a t e N—S. ( f i g . 3)

în cursul săpăturilor au fost sesizate şi dezvelite unele morminte de inhumaţie care după caracteristicile ce le prezintă, formează un grup aparte în cadrul necropolei pe care o cercetăm. Scheletele sînt aşezate pc spate, cu mîinile şi picioarele întinse şi paralele. Elementul esenţial şi

4 Bucur Mitrei, Unele probleme..., SCIV, 18, 1967, cultură a epocii bronzului din România. Cultura dc tip 3. p. -143-461. Coslogeni, SCIV, 21. 1970, 3, p. 373-416 (cu toată

4 CI. Sebastian Morinlz şi N. Anjiliclescu, O nouă bibliografia).

www.cimec.ro

211

Fig. 1 . -- Izvoru, 1970. M. 351 cu scheletul chircit.

Fig. 2. — Izvoru, 1970. Cană dc lut din cui- Fig. 3 — Izvoru, 1970. M. 351, schelet cu orientare N —S. tura Coslogeni.

www.cimec.ro

212 BUCUR M I T R E A

definitoriu al acestei categorii de morminte îl constituie orientarea regulată şi constantă N — S. Spre nord este aşezat capul, iar spre sud picioarele. O altă caracteristică a acestor schelete a fost pînă în 1969, lipsa oricărui clement dc inventar, care să le însoţească în mormînt şi pe baza căruia să încercăm o precizare cronologică.

î n sprijinul definirii independenţei tipului de înmormîntare Ν — S faţă de restul cimitirului, au apărut pc parcursul săpăturilor două fapte de ordin arheologic. î n două cazuri mormintele cu orientare N — S au fost secţionate de mormintele cu orientarea V — E . Acestor fapte de observa­ţie, săpăturile din anul 1969 vin să le adauge un altul : un follis de la Diocleţian, emis între 298 şi 301 la Tessalonic, precum şi o mărgică pastilată, descoperită în M. 301. Pe baza acestor docu­mente ne gîndim că această necropolă poate fi datată la finele secolului al I I I - l ea şi începutul secolului al IV-lea. Pînă în 1970 au fost descoperite 23 asemenea morminte.

4. N e c r o p o l a b l r l t u a l â d i n f e u d a l i s m u l t i m p u r i u

Din cele 362 morminte dezvelite pînă acum la Izvoru, 329 aparţin necropolei feudale tim­purii, care privită şi numai din acest punct de vedere se prezintă ca una din marile necropole din această vreme.

După cum am amintit mai sus, cimitirul ce ne reţine atenţia este biritual : pe de-o parte avem de a face cu ritul înhumaţiei , iar pe de alta cu cel al incineraţiei. înhumaţi i sînt cei mai numeroşi, însumînd 275 de morminte, pe cînd incineraţii au fost întîlniţi în 54 morminte.

î n cele ce urmează voi prezenta pe scurt fiecare rit în parte. Voi începe cu cel al înhumaţiei, care este cel mai bine reprezentat şi dă nota dominantă necropolei.

A . Î n h u m a ţ i i (fig. 4)

Numărul mare dc schelete, 275, ce aparţin necropolei feudale timpurii de la Izvoru, repre­zintă 83,60 % din totalul mormintelor.

Scheletele sînt înhumate întinse pe spate, de regulă cu mîinile şi picioarele paralele. Orien­tate V (capul), ν (picioarele) sînt însoţite de anumite obiecte dc inventar, precum şi de ofrande. Din prima categorie amintim : cercei, mărgele, inele, tuburi de os pentru ace, cuţ i te şi uneori o oa lă dc lut (fig. 5).

Dintre ofrande : păsări, ouă, resturi dc carne dc porc, oaie, peşte. L a această categoric de schelete cercetările întreprinse în anul 1970 au venit să adauge în plus un nou element : un mor­mînt dublu (51. 357) descoperit pentru prima dată în cimitirul de la Izvoru-Giurgiu (fig. 6).

De asemenea, mai merită să fie semnalată apariţia pentru a doua oară a unor brăţări de bronz cu capetele apropiate şi plan convexe în secţiune.

Tot la înhumaţi mai menţionăm faptul că M. 327 reprezenta un înhumat cu faţa în jos, ceea ce în necropola de la Izvoru constituie o excepţie, am putea spune chiar o noutate (fig. 7).

Β. Incineraţii

Moimintcle de incineraţi (16,4 %) sînt în urnă sau groapă simplă şi de regulă nu au in­ventar (fig. 8 şi 9). Totuşi în două din acest tip de morminte s-au găsit pe lîngă alte obiecte şi cîteva mici fragmente ceramice Examinate mai îndeaproape, am putut constata că aceste frag­mente ceramice sînt identice din punct de vedere al pastei şi tehnicii, formei şi ornamentării cu

www.cimec.ro

www.cimec.ro

www.cimec.ro

N E C R O P O L A F E U D A L A T I M P U R I E DE L A IZVORU

vasele dc lut aflate în mormintele de inhumaţie. Această observaţie vine să sublinieze contempo­raneitatea celor două rituri şi ne dă astfel posibilitatea unor discuţii în continuare pe această temă.

II. P R E C I Z A R E A LIMITELOR D E NORD A L E NECROPOLEI

Prezenţa unor morminte pe latura de nord a necropolei, în capătul de nord al unor secţiuni, a ridicat problema prelungirii acestora spre a ne asigura dacă mai sînt sau nu morminte în această

Fig. 9. — Izvoru, 1970. M. 345 incineraţie în groapă simplă.

direcţie. î n acest scop am prelungit capetele secţiunilor în aşa fel ca să rămînă suficient spaţiu

fără morminte, spre a ne asigura că ne aflăm în mod cert la marginea necropolei. Cu această

ocazie s-au mai aflat trei morminte de înhumaţic cu orientarea vest-est.

III. AŞEZAREA

între problemele care stăruiau de mai multă vreme şi aşteptau să fie rezolvate era şi aceea a aşezării corespunzătoare necropolei feudale timpurii. Faptul că terenul din apropierea gîrlei Jitaru, pe malul ei nordic, unde bănuiam că trebuie căutată aşezarea era loc de grădină şi viţă de vie a C.A.P . din localitate, a întîrziat efectuarea unor sondaje de verificare.

www.cimec.ro

216 BUCUR M I T R E A

în toamna tîrzie a anului 1970 am întreprins în aceste puncte unele sondaje de proporţii reduse pentru a putea aduce preciziuni topografice în acest sens.

î n urma acestora am putut stabili că aşezarea care corespunde necropolei s-a întins pe malul nordic al gîrlei Jitaru la punctul pe care locuitorii îl numesc « L a cruce ». Aşezarea se află s i tuată la SV de necropolă şi la o distanţă de 300 —400 m. Pe acest loc, cum am mai amintit, înainte se întindeau grădini de zarzavat, iar din anul 1970 s-a plantat viţă de vie.

Pe temeiul unor reduse sondaje executate printre rîndurile de viţă de vie am putut preciza existenţa unor aşezări din etape cronologice diferite, între care şi aceea a necropolei ce ne intere­sează. Deocamdată, resturile de cultură materială au apărut în mod izolat şi în cantităţi insuficiente.

Cu toate dificultăţile semnalate lucrările vor trebui să fie continuate pentru a se rezolva şi această importantă problemă a aşezării, care va veni să completeze datele oferite de cimitir.

LA N E C R O P O L E DU HAUT FÈODALISME D'IZVORU-GIURGIU, DEP. D'ILFOV (1970)

RÉSUMÉ

Dans la nécropole appartenant à l'époque du haut féodalisme d'Izvoru-Giurgiu (dép. d'Ilfov) on a découvert jusqu'à la fin de l'année 1970 un nombre de 362 tombes. On peut dis­tinguer, comme suite d'une étude préalable une succession d'enterrements qui ont appartenus à diverses époques :

1. Un groupe de 10 tombes, à squelettes accroupis, sans inventaire funéraire, appartenant à la commune primitive (fig. 1).

2. Deux tombes isolées appartenant à la culture du type Coslogeni (fig. 2). 3. Une nécropole d'inhumation dans laquelle les squelettes sont orientés vers N —S, d'ha­

bitude n'ayant pas d'inventaire. Les 23 tombes mises au jour seront problement datées du commencement du I V e siècle de n. è. (fig. 3).

4. Une nécropole birituelle à 329 tombes appartenant à l'époque du haut féodalisme, datée du V I I I e siècle de n.è., dont un nombre de 275 tombes (83,60%) sont d'inhumation (fig. 4) et 54 (16,40%) d'incinération (fig. 8—9). Les tombes d'inhumation contenaient d'habitude des objets d'inventaire et des offrandes. De la première catégorie on mentionne : des boucles d'oreil­le, des perles, des anneaux, un tube en os pour les aiguilles, un couteau et quelquesfois un pot en argile (fig. 5), Parmi les offrandes on a pu préciser les œufs et la viande de porc ainsi que le poisson et la volaille.

Les fouilles archéologiques effectuées durant l'année 1970 ont mis au jour une tombe avec deux squelettes (T. 357, fig. 6) et une autre tombe qui contenait un squelette trouvé à plat ven¬tre. (T. 327). (fig. 7).

L'établissement qui correspond à la nécropole semble'être remarqué à une distance d'en­viron 300 — 400 m direction S—O de la nécropole susmentionnée, sur le bord d'un lac. Les recherches seront continuées, malgré la difficulté qui se relève à cause du vignoble qui a été planté.

www.cimec.ro

N E C R O P O L A F E U D A L A T I M P U R I E D E L A IZVORU 217

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Izvoru, 1970. T. 351 avec le squelette accroupi. Fig. 2. — Izvoru. 1970. Pot en argile de type Coslogeni. Fig. 3. - Izvoru, 1970. T. 351, squelette orienté N - S . Fig. 4. - Izvoru, 1970. T. 340. squelette orienté O - E . Fig. 5. — Izvoru, 1970. Pot en argile découvert dans la T. 338. Fig. 6. — Izvoru, 1970. Tombe double 357 à l'orientation O - E . Fig. 7. — Izvoru, 1970. T. 357 avec le squelette enseveli à plat ventre au-dessous d'une tombe d'incinération. Fig. 8. — Izvoru, 1970. T. 342 d'incinération dans l'urne. Fig. 9. — Izvoru, 1970. T. 345, incinération dans une fosse simple.

www.cimec.ro

SĂPĂTURILE E X E C U T A T E DE MUZEUL DIN SF, G H E O R G H E (1967-1970)

SZÎiKLiLY Z O L T . A N

IN I ' K K I O A D A dintre anii 1967—1970, Muzeul din Sf. Ghcorghe (jud. Covasna) a executat săpături şi cercetări în următoarele localităţi :

1. A R I U Ş D (Jud. H a r g h i t a )

în anul 1968, Institutul de arheologie din Bucureşti împreună cu Muzeul din Sf. (iheorghe au reluat săpăturile arheologice în vechea aşezare dc la Ariuşd cercetată anterior dedr. L â s z l o F . la începutul secolului X X .

Cercetările din 1968—1969 au fost făcute pe laturile de nord, nord-est şi nord-vest ale aşeză­rii pentru a obţine secţiuni prin depunerile arheologice. Pînă în prezent s-au descoperit cinci ni­veluri locuire (în care s-au remarcat şi nivelările vechi în care ceramica era foarte corodată) pe latura de nord, fără a se fi ajuns la pămîntul viu. Toate depunerile aparţin culturii Ariuşd. în regiunea de nord-vest a aşezării resturile de locuire şi depunerile arheologice se găsesc pe terase amenajate, fără urme de nivelări.

î n primele trei niveluri de locuire, considerate astfel dc sus în jos, adică în ordinea săpării lor, există o categorie ceramică avînd ca singură formă castronul de mici dimensiuni cu marginea îngroşată şi puţin îndoită ; acestea sînt decorate pe umăr cu crestături simple sau ,,în căpriori". Prin formă şi decor acestea se leagă de ceramica veche a culturii Coţofeni.

Pînă în prezent, nu s-a găsit nici un clement de caracter Cucuteni C. Săpăturile arheologice se vor continua.

2. P A U L E N I (Jud. H a r g h i t a )

S-a făcut un nou sondaj de verificare «La Cetate » şi s-a constatat că observaţiile făcute în campaniile de săpături din anii precedenţi au fost juste. Materialul ceramic descoperit arată asemănări cu cultura Monteoru (în faza ei timpurie) păstrînd şi unele elemente din cultura Glina I I I . Această cultură denumită cultura Ciomortan atestată tot pe teritoriul de răspîndire a cultu­rii Schneckenberg din valea Oltului a contribuit la dezvoltarea culturii Wietenberg (fig. 1/1—8; 3/3).

www.cimec.ro

220 SZÉKELY Z O L T A N

3. C O V A S N A (Jud. Covasna)

Cetatea dacică din « Valea Zînelor » este aşezată pe un vîrf de munte amenajat în trei te­rase, şi înconjurată cu ziduri de piatră făcute din lespezi mari legate între ele cu pămînt. Grosimea zidurilor variază între 3,5—9m. Terenul pornind de la platou pînă la ultima terasă a fost secţionat cu un şanţ lung de 110 m. Pe platou şi pe terase au fost găsite fragmente din vase lucrate cu mîna sau la roată, unelte dc uz casnic, arme şi monede romane. Pe terasa a doua au fost găsite 7 monede dintre care 5 sînt dinari republicani romani secolul I î .e .n. , iar unul aparţine perioadei împăratului Vespasian (anul 72 e.n.).

Pig. 1. — 1 — 7, unelte <le piatră şi din lut ; idoli şi vase din aşezarea din epoca bronzului de la Păulcni (cultura Ciomortan) ; 8, idol antropomorf de la Kiiseni.

www.cimec.ro

S A F A T U R I L E E X E C U T A T E D E M U Z E U L D I N S F . G H E O R G H E 221

Pietrele zidurilor de incintă au fost arse la roşu, la fel şi pămîntul de lîngă ziduri. Peste tot s-au văzut urmele unui incendiu puternic. Moneda lui Vespasian serveşte pentru datare ca ter­minus post quem, şi cu toată probabilitatea s-a putut stabili că cetatea a fost incendiată cu ocazia celor două războaie purtate de Traian. După această dată nu mai sînt urme de vieţuire în cetate.

4. O L T E N I (Jud. Covasna)

L a capătul nordic al satului, terasa din dreapta Oltului este mai ridicată, formînd un pla­tou cu mal abrupt. Pe acest loc se află castelul conţilor Miko, care s-a suprapus ruinelor unui castru roman. Cercetările arheologice au fost executate în anii 1964 şi 1970. î n cursul săpăturilor a fost dezvelită pe latura sudică o poartă cu două bastioane dreptunghiulare. Pe laturile de est şi de vest castrul nu a avut porţi, iar poarta de pe latura de nord se află sub clădirea construită la începutul secolului nostru. Castrul este de formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite. Dimen­siunile : 142/92,5 m. Au fost dezvelite şi resturile unui praetorium.

Materialul descoperit în castru constă din ceramică, arme şi unelte de fier. Au fost găsite 4 monede, dintre care ultima este a lui Alexandru Severus. Este de relevat că în interiorul cas­trului, în stratul roman, au fost găsite fragmente de vase dacice, aparţinînd unei faze tîrzii. î n cursul săpăturii n-au fost găsite cărămizi ştampilate sau inscripţii (în afară de un disc de bronz). Trupa care a avut garnizoana la Olteni a făcut cărămizi cu ştampila C IUI BE, găsită într-un sarcofag făcut din cărămizi. Ştampila poate fi citită : Cohors II Bessorum sau altfel. Nu este exclus să avem a face cu o unitate militară din Dacia Inferior, necunoscută pînă acum. Castrul a fost construit la începutul secolulului al II-lea în timpul lui Hadrian sau Traian şi abandonat la mijlocul secolului al I I I - l ea e.n.

5. P O I A N (Jud. Covasna)

în cursul săpăturilor din anul 1967 au fost obţinute următoarele rezultate : a) descoperirea unui mormînt de inhumaţie aparţinînd culturii Ciomortan ; b) un bordei din epoca tîrzie a bronzului ; c) o locuinţă de origine dacică din Latènul timpuriu ; d) 12 bordeie din epoca prefeu­dală dintre care 4 aparţin secolului al VI-lea e.n., iar restul din secolele V I I I şi I X e.n. Inventarul bordeielor consta dintr-un material ceramic bogat (fig. 2/1, 4 ; 3/1, 2), unelte din fier, os şi lut. î n nivelul secolului al λ'Ι -lea e.n. s-au găsit două fibule din bronz una digitată, iar cealaltă b izant ină .

6. S I M O N E Ş T I (Jud. H a r g h i t a )

Săpăturile începute în anul 1965 au fost continuate şi terminate în anul 1968. î n cursul acestor ani au fost descoperite resturi de locuire din epoca bronzului (cultura Wietenberg) şi bordeie prefeudale din secolul al V I I I - l e a e.n. S-au cercetat 26 bordeie prefeudale. Aşezarea a procurat un bogat material ceramic, unelte din fier, os şi lut. Este demn de relevat un fier de plug descoperit într-un bordei, dovadă a unei intense activităţi agricole, pentru acea epocă.

www.cimec.ro

222 SZÉKELY Z O L T A N

I ·" i U - 2- 1,4 vase din aşezarea prefeudală de Ia Poian ; 2, 3, vase de 'a Simoneşti.

7 . CRISTUR (Jud. H a r g h i t a )

în apropierea oraşului Cristur, pc locul numit «Valea Pîrîului Cetăţii » a fost descoperită o aşezare din epoca prefeudală (secolele V I I şi V I I I e.n.). Au fost dezvelite 8 bordeie cu vatră-pietrar şi cu ceramică făcută la roată şi cu mîna. Lîngă cuptorul unui bordei a fost descoperită jumătatea unei valve de tipar pentru turnat bijuterii. Pe baza materialului ceramic aşezarea se încadrează în secolele V I I şi V I I I e.n. (fig. 3/4).

www.cimec.ro

SĂPATURILE E X E C U T A T E DE M U Z E U L DIN SF. G H E O R G H E 223

Fig. 3. — I , 2, vase făcute cu mina şi la roată, din aşezarea prefeudală de la Poian ; 3, vas din aşezarea de Ia Păuleni (cultura Ciomortan) ; 4, valva de tipar de la Cristur ; S. β, inel de timplă şi inel de argint din cimitirul din secolul al Xl-lea

de la Zăbala.

8. ELISENI ( i u d . H a r g h i t a )

î n hotarul comunei, într-o vale laterală cunoscută sub denumirea de «Cimitirul lui Lod » a fost descoperită o aşezare Vv'ietenberg, peste care s-a suprapus una din Latènul dacic şi apoi una din epoca prefeudală (secolele V I I I şi I X e.n.), aparţinînd populaţiei româno-slave. Din această ultimă perioadă au fost dezvelite 4 bordeie cu vatră-pietrar. Inventarul bordeielor constă din vase şi fragmente de vase făcute cu mîna şi la roată înceată, unelte de uz casnic, cuţite din fier şi prîsnele de lut.

9. Z Ă B A L A ( i u d . Covasna)

L a vest de comuna Zăbala se află o movilă cunoscută sub denumirea de «Dealul Tătarilor ». Pe acest loc a fost descoperită o aşezare care aparţinea unei noi culturi descoperită în sud-estul Transilvaniei, mareînd perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului, pe care o denumim

www.cimec.ro

224 S Z É K E L Y Z O L T A N

cultura Zăbala. Tot în acest loc s-a descoperit şi un cimitir de inhumaţie al culturii Bjelo Brdo. Săpăturile începute în anul 1969, au fost continuate şi terminate în anul 1970.

S-a constatat că pe platoul movilei s-au aşezat mai întîi purtătorii unei faze timpurii a culturii Glina-Schncckenberg, întărind movila spre sud cu un şanţ. î n mare parte materialul de pe platou s-a scurs în şanţ, păstrîndu-se in situ un mormînt cu schelet în poziţie chircită, orientat sud-nord ; la picioare a avut un vas. Peste aşezare s-a suprapus un cimitir de la începutul mile­niului al II- lea, cu morminte fără coşciug, scheletele aşezate pe spate şi orientate cu faţa spre est. Inventarul mormintelor consta din inele de tîmplă cu capătul în formă dc , ,S", inele de argint şi monede de argint (fig. 3/5—6).

LES FOUILLES ARCHÉOLOGIQUES EFFECTUÉES PAR LE MUSÉE DE SF. G H E O R G H E (1967-1970)

RÉSUMÉ

Les campagnes des fouilles archéologiques durant la période comprise entre les années 1967—1970 ont eu comme résultat les recherches sur des complexes appartenant à des différentes périodes historiques.

On a continué la recherche d'un établissement de type Cucuteni-Ariuşd (dans la localité d'Ariuşd) où on a mis au jour et on a pu préciser deux couches : la culture de Zăbala, datant de la première époque d e l ' à g e d u f e r (la localité de Zlbala) et la culture de Ciomortan, pour la période moyenne de l'époque du bronze (localité de Păuleni). On a entrepris des recherches dans la cité dacique (localité de Covasna), datant du I r siècle av.n.è . , ainsi que dans le castrum romain (la localité d'Olteni). Une grande attention a é té spécialement accordée aux complexes datés des V I e — X I " siècles de n.è. (les localités suivantes : Poian, Simoneşti , Cristur et Eliseni).

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — 1 — 7, outils on pierre et en terre glaise ; figurines et vases provenant de l'agglomération dc l'époque du bronze, la localité dc Păuleni (la culture Ciomortan) ; 8, figurine antropomorphe dc Kliscni.

F'ig. 2. — 1 et 4, vases provenant de l'agglomération preféodale de Poian ; 2 — 3, vases dc Simoneşti. F'ig. 3. — 1,2, vases travaillés à la main et au tour dc l'agglomération préfcodale de Poian ; 3, vase dc l'agglomé­

ration dc Păuleni (culture dc Ciomortan) ; 4, moule dc Cristur ; 5 — 6, anneau de tempe et une bague en argent, provenant du cimetière dc Zăbala datés du X I e siècle de n. è.

www.cimec.ro

D E S C O P E R I R I D E T I P P R O T O D R I D U L A B I R L A D — C A R T I E R U L M U N T E N I , J U D . V A S L U I

(1964)

N I C O L l f T A C I U C A

Λ

IN ANI L 1964, cu ocazia unor lucrări agricole efectuate la grădina legumicolă din apropierea cartierului Munteni, situat în partea de nord a municipiului Bîrlad, au fost descoperite trei bordeie care după inventarul ceramic pot fi datate pentru secolele I X - X e.n. Bordeiele se

aflau pe un grind de pe partea dreaptă a rîului Bîrlad, la circa 150 m de la confluenţa rîului Simila cu rîul Bîrlad

î n cadrul lucrărilor amintite, într-una din gropile săpate spre a se scoate pămînt afinat pentru răsaduri, muncitorii au descoperit fragmente ceramice provenind de la mai multe vase, bucăţi dc lipitură şi c îteva pietre de rîu de dimensiuni mijlocii care au fost depozitate pe mal. Materialele scoase din groapă dc muncitori au fost adunate de noi. întrucît cantitatea de frag­mente ceramice şi restul materialelor indicau probabil existenţa unui bordei, s-a executat o talu-zare a unuia din maluri şi s-a curăţat fundul gropii.

S-a constatat astfel că este vorba de un bordei, care a fost distrus aproape în întregime prin lucrările amintite. î n spre latura dc vest a gropii, pc o suprafaţă de 0,40 χ 0,90 m a mai fost surprinsă lipitură şi pietre dispuse la o distanţă de 0,30 m una de cealaltă. Pe lipitură se găsea puţină cenuşă şi c î teva resturi de cărbune, toate provenind de la un cuptor a cărui boltă înaltă dc 0,30 m a fost scobită în peretele de vest al bordeiului notat de noi Β 1. Bordeiul are o adîncime dc circa 1,40 m, celelalte dimensiuni nu au putut fi stabilite din cauza lucrărilor efectuate pc suprafaţa amintită.

L a circa 60 m sud de groapa bordeiului 1, a fost săpată o groapă de circa 20 m lungime, 5 m lăţime şi 1,80 m adîncime pentru amenajarea unei sere. în malul de vest al gropii a fost surprins un alt bordei Β 2, distrus mai mult dc jumătate , tot cu vatră. Nu s-au putut stabili dimensiunile bordeiului deoarece a fost surprinsă în întregime numai latura de Υ — Ν — V a bordeiului lungă dc 3 m iar adîncimea bordeiului a fost de 1,20 m. Se poate totuşi presupune, în funcţie de latura amintită, că bordeiul a fost orientat cu faţa spre S — K . Pc podeaua bordeiului zăceau fragmente ceramice, un fragment dc gardină, probabil dc la o vatră şi patru împungătoarc de os (fig. 3/3). L a numai 5 — 6 m de bordeiul 2, în malul de sud al serei, a apărut conturul unui nou bordei (notat B . 3). Latura de sud a bordeiului este lungă dc 3 m, iar latura de est lungă de 2,70 m ; această din urmă latură a fost deranjată pe o lungime de 1 m. Adîncimea bordeiului a fost de 1,50 m.

1 L'nclo descoperiri dc suprafaţa mai vechi din aceeaşi aşezare au fost publicate in literatura dc specialitate sub numele dc Simila sau Tœrleni. Vezi, Dan Gh. Teodor, Unele probleme privind evoluţia culturii materiale din Moldova in

secolele Γ/ — Λ", C irpica, 2, 1969, p. 257; Ghenuţa Coinan, Cercetări arheologice cu privire la secolele V—XI in sudul Moldovei (Stepa culinară Horincra-F-lan-Prut), ArhMold, 6. 1969, p. 283.

15 - c. 797

www.cimec.ro

226 N I C O L E T A C I U C A

Fig. 1. — Bîrlad. Cartierul Munteni. Ceramica din lx>rdcicle 1, 2, 3,

Pămîntul alunecat a antrenat şi un pietrar care se găsea în colţul dc.N — ν al bordeiului, cu gura dispusă probabil spre sud. Pe latura de est a bordeiului s-au păstrat cîteva pietre, unele deranjate de alunecarea terenului, iar altele nederanjate şi care par să indice talpa în formă de potcoavă a pietrarului cu deschiderea spre sud, avînd în jurul lui cîteva pietre. Pe podeaua bordeiului au apărut doar cîteva fragmente ceramice.

Fragmentele ceramice din cele trei bordeie constituie principalul clement dc inventar care ne permite să le încadrăm în secolele I X - X e.n.

Ceramica a fost lucrată din argilă amestecată cu njsip şi pietricele, lucrată pc o roată de mînă cu învîrtiri destul dc repezi. Fragmentele aparţin unor borcane fără toarte, cu fundul îngust, umerii mai mult sau mai puţin bombaţi (fig. 1/4), cu gîtul scund şi buza răsfrîntă spre exterior ; muchia lor este teşită sau rotunjită (fig. 2 /1 ,2; 3/1). Vasele sînt arse la roşu-cărămiziu,

www.cimec.ro

D E S C O P E R I R I D E T I P PROTODRIDU L A B l R L A D 2

cu pete negre. Decorul este executat prin incizie constînd din linii orizontale (fig. 2/2 ; 3/2), linii în val (fig. 1, 2, 3 ; 3/1) sau benzi de linii în val alternînd cu benzi de linii orizontale (fig. 1/1).

Avînd în vedere câ nici unul din fragmentele descoperite nu reprezintă întreaga suprafaţă dintr-un vas, nu se poate preciza, în stadiul actual, dacă clementele ornamentale descrise erau dispuse numai pe partea superioară a vaselor sau coborau pînă spre fund Cum este cazul ceramicii de la Bogdăneşti-Fălciu (bordeiul 3) 2 sau cea de la Dă-n e ş t i 3 .

O încadrare cronologică şi cultu­rală a resturilor de cultură materială din cartierul Munteni poate fi făcută cu destul de multă certitudine ps baza descoperirilor similare de pe teritoriul Moldovei 4.

în lipsa unui clement mai precis de datare, doar prezenţa speciilor ceramice amintite facilitează o înca­drare cronologică mai sigură.

Astfel, ceramica lucrată la roata înceată, în care predomină tipul de „borcan" cu corpul mai mult sau mai puţin bombat, cu buza răsfrîntă, teşită sau rotunjită, cu un decor constînd din linii orizontale, vălurile sau linii orizontale alternînd cu linii vălurite, îşi găseşte în ceea ce priveşte tehnica de lucru, formele ca şi decorul analogii în Moldova, în ceramica din aşezările dc la Bogdăneşti 5 , Banca 6 , Dăneşt i 7 , Spi­noasa 8 , Murgeni 9 încadrate cronologic în secolele I X — X e.n.

î n ceea ce priveşte tipul dc loCU- i.-jg. 2 . _ Bîrlad. Cartierul Munteni. Ceramica din bordeiul 1. inţă se poate preciza, avînd în vedere dimensiunile pe care le-am putut surprinde, că ele se înscriu în tipul de locuinţă semibordei de formă rectangulară, aproape pătrată locuinţă întîlnită frecvent în aşezările din această perioadă , 0 .

3 N. Ciucft, V. Paladc, Ghcntiţft Coman, llordeie de tip protodridu descoperite la Hogdăncsti-Fălciu, McmAntiq, 2, 1970 U"72).

3 M. lVtrcscu-DîmlK»viţa şi Km. Zaharia, Sondajul arheologic de la Dăneşti, Materiale, 8, 1962. p. 53, fig. 7, 5.

4 M. Pctrcscu-Dimlx>viţa, Considerations sur le problème des périodes de la culture matérielle en Moldavie du VI' au A'" siècle. HUH 2. 1967, 6, p. 191 şi urm ; Dan Gh Teodor, Contribuia la cunoaşterea culturii Dridu pe teritoriul Moldovei SCIV, 19, 1968, 2, p. 227 şi urm. ; Dan. Gh. Teodor, op. cit., Carpica, 2, 1969, p. 253 şi urm. ; Ghenuţ.l Coinan, Cercetări arheologice în sudul Moldovei cu privire la secolele Γ —Λ*!,

SCIV, 20, 1969, 2, ρ. 287 şi urm. ; Ghcnuţa Coman. op. cit.. ArhMold. 6, 1969, p. 277 şi urm. ; N. Ciucâ, V. Paladc, Ghcnuţa Convin, op. cit. McmAntiq. 2, 1971.

5 N. Ciucă, V. Paladc Ghcnuţă Coman, op. cit. • N. Ciucă, Un cuptor din secolul IX —X, descoperit la

Banca (in mss). * M. Petrescu-Dîmboviţa, op. cit.. Materiale 8, 1962, p.

53, fig. 7-8 . β A. Niţu şi D. Gh Teodor, Sondajul din aşezarea prefeu­

dală de la Spinoasa. Materiale 5, 1959, p. 489. fig. 6. » Dan. Gh. Teodor, Carpica, 2. 1969. p. 283, fig. 25-26. 1 5 Idem, p. 258 şi urm., fig. 6.

www.cimec.ro

228 N I C O L E T A C I U C A

VU: 3.

' f i r liirlad. Carlicr.nl Munteni. Ceramic"! din Imrdeicle li , 3 şi iiii|>iini;ătciarc dc <>-;

dm bniili iul 'Λ

Ca ins ta la ţ i i dc foc, r e m a r c ă m c u p t o r u l c o t l o n i t i n peretele de v i s t a l b o r d e i u l u i 2, carc -ş i g ă s e ş t e a n a l o g i i în descoper i r i le de la Spinoasa " , D ă n c ş l i - V a s l u i 1 2 ; p i e t r a r u l fără b o l t ă , p lasat în co l ţu l de Ν Κ, c u o a r c u i r e i n formă de p o t c o a v ă d i n b o r d e i u l M, pre/.entînd a n a l o g i i c u cel de la H l i n c e a - l a ş i ' " .

Pe baza a n a l o g i i l o r cu a l t e c o m p l e x e d i n M o l d o v a , p u t e m c o n c h i d e că descoper i r i le d i n c a r t i e r u l M u n t e n i se încadrează în aspectul c u l t u r a l P r o t o d r i d u , î m b o g ă ţ i n d c u n o ş t i n ţ e l e noas­t r e despre răspîndirea acestor aşezări şi despre evo luţ ia c u l t u r i i m a t e r i a l e a populaţ ie i a u t o h t o n e d i n p e r i o a d a de început a f e u d a l i s m u l u i .

1 1 A. Xiţu. Km. Zaharia şi Dan Gh. Teodor. S-mlainl ,t, Iu riale. 8. ΙίΧΰ, p. 53. Spinoasn-lùbu, ni, Materiale ti. IH59. p. .SMS. '•' I i.ui Gh. Teodor Carpica. 2. 1969, p, 262

1 2 .VI. I'clic-cii I I I I I I I H I V iţa şi Km. Zaharia, .·/>. ut.. Mate-

www.cimec.ro

D E S C O P E R I R I DE T I P PROTODRIDU L A B l R L A D

DÉCOUVERTES DE T Y P E PROTODRIDU À B l R L A D - L E QUARTIER MUNTENI, DÉP. D E V A S L U I (1964)

RÉSUMÉ

Grâce aux travaux agricoles, exécutés dans la partie nord-ouest dc Bîrlad, sur une des collines situées sur la rive droite de la rivière Bîrlad, ont été découvertes des restes d'habitations datant d ^ s J X l r r X ^ s i è c l e s ^

À la suite d'un sondage de sauvegarde on a découvert trois huttes, plus ou moins détruites par les travaux ment ionnés .

À l'intérieur des huttes ont été découvertes de la poterie en pâte grossière travaillée à la main et aussi de la poterie d'une pâte exécutée avec soin, travaillée au tour. Celle-ci est parfois sans ornements, d'autres fois elle présente des bandes de lignes ondulées, des lignes horizontales ou bien des lignes ondulées alternant avec des lignes horizontales, à la manière spécifique de la poterie du type Protodridu de Moldavie. Dans deux huttes il y avait des installations de chauf­fage-four en pierres (B3) ou four creusé dans la paroi de l'habitation (B,).

Les é léments décoratifs de la poterie ainsi que la technique de construction des habitations et des installations de chauffage, nous permettent d'attribuer les trois huttes à l'aspect culturel Protodridu.

E X P L I C A T I O N S DES F I G U R E S

Fig. 1. — Bîrlad. Quartier Munteni. Céramique provenant des huttes η 0* 1, 2, 3. Fig. 2. — Bîrlad. Quartier Munteni. Céramique provenant de la hutte n° 1. Fig. 3. — Birlad. Quartier Munt.mi. Céramique provenant des huttes n'" 2 et 3 et aiguilles d'os provenant de la

butte n°3 .

www.cimec.ro

RAPORT ASUPRA SĂPĂTURILOR DE LA HÂRMAN, JUD* BRAŞOV (1961-1970)

Λ. I). A L I i X A X D R L i S C L I , I. POP şi M. M A R C U

I. SĂPĂTURILE D E PE D E A L U L LEMPEŞ

PIC P L A T O ι I. ce constituie partea cea mai înaltă a dealului Lempcş (pl. I V , 1), care separă hotarele comunelor Hărman şi Sînpctru, s-a urmărit cercetarea cetăţii medievale (pl. I ) 1 . Cetatea de formă aproximativ ovală este înconjurată de un şanţ cu val în faţă.

Spre est, de unde este accesibilă dinspre Hărman, culmea este tăiată de încă două şanţuri. Spre nord apărarea era asigurată dc şanţ şi val, panta fiind abruptă (pl. I V , 4). Spre vest şi sud, pe unde accesul era mai uşor, se mai păstrează urmele unui al doilea şanţ de apărare. Pentru cercetarea cetăţii s-au executat 18 secţiuni (pl. I I — I I I ) şi s-au deschis 6 mici suprafeţe.

Locuirea în cetate a lăsat puţine urme, constînd mai ales din fragmente ceramice. Faptul se explică prin lipsa apei ce trebuia adusă din şes. O albiere în partea de sud a platoului a putut eventual servi ca cisternă. Materialele s-au descoperit pînă la o adîncime de aproximativ 0,40 m, mai numeroase fiind în partea de est a platoului. Spre vest, stînca apare în mai multe locuri la suprafaţă.

în afară dc săparea şanţului circular (pl. I V , 2) şi a şanţurilor ce barau căile de acces nu s-au constatat decît puţine amenajări la cetate : în partea de nord-est pc o lungime de 1,50 m, buza platoului era întărită de două rînduri de bolovani (pl. I V , 3,5), iar în capătul sudic al S.I şi în partea de sud a suprafeţei Β, o mică porţiune era pavată cu bolovani mici şi mijlocii (pl. I V , 6). Ceramica descoperită în cetate este toată lucrată la roată şi se poate împărţi în două cate­gorii mari. în prima intră fragmente aparţinînd unor oale cu pereţii în general subţiri din pastă relativ bună cu mult nisip şi multe pietricele ; suprafaţa este netezită şi de culoare ce variază de la cenuşie-brună la neagră şi de la brună-deschisă spre cărămizie. Cele mai multe fragmente pro­vin din oale cu pereţii relativ bombaţi şi cu buze de profiluri diferite (pl. V, 1 — 12). Un număr mic de fragmente au suprafaţa vălurită sau cu rare şănţuleţe orizontale (fig. 1). Valul apare numai pe două fragmente, odată în bandă dezorganizată (pl. V, 17), altădată ca val simplu pe trei rîn­duri, pe gîtul şi umărul unei oale fragmentare 2 . în mai multe cazuri apare decorul din mici şiruri oblice dc împunsături fine executate cu pieptenele (pl. V, 13, 15). Un singur fragment este

1 \V. Hirwath, M'allburgen ans dim llurzenlande, MUM, timpuriu in Ţara Birsei (ms). 5, 1944, 1 -4, p. 38 şi urm. ; A. D. Alexamlrcscu, Contribuia 1 Λ. U. Aloxandrcscu, op. cit , fig. 4. a cunoaşterea populafiei autohtone in timpul feudalismului

www.cimec.ro

232 A. D. A L E X A N D R E S C U , I. POP şi M. MARCU

decorat cu şiruri dese de impresiuni mai grosolane făcute de asemenea cu pieptenele. Tot din această categorie ceramică mai fac parte o serie de funduri ştampilate : cu vîrtej, cercuri concen­trice cu raze, cerc cu cruce etc. (pl. V I ) . Tot aici semnalăm prezenţa unui fragment ceramic decorat cu două şiruri de impresiuni triunghiulare, realizat într-o pastă cu un conţinut foarte bogat în paiete de mică (pl. V, 14).

I'iR. I . Hărman Lempcş. 1—8, ceramică, secolele XII -XII1 din cetate.

î n cea de a doua categorie intră un mic număr de fragmente din pastă foarte densă cu mult nisip, de culoare brună-deschisă, ce provin de la vase cu pereţii mai groşi, avînd suprafaţa cu uşoare văluriri late sau cu şănţuleţe rare (pl. V, 20). Din această categorie s-a putut întregi un vas (fig. 2).

Mai semnalăm un vas fragmentar din pastă bună cu mult nisip, de culoare cenuşie, avînd forma cilindrică (pl. V, 19) precum şi două fragmente dintr-o tigaie cu marginea puţin înaltă decorată cu alveole (fig. 3). în afară de ceramică s-a descoperit doar un vîrf de săgeată din fier (fig- 4).

Ceramica descoperită pe dealul Lcmpeş se prezintă a fi mai evoluată decît cea obişnuită în regiune datată în secolul al XI- lea , ceea ce ne face să atribuim cetatea secolului al X I I - l e a . E a a dăinuit probabil şi la începutul celui următor.

Platoul cetăţii şi larga terasă ce se află la sud de acesta au fost locuite şi de purtătorii cul­turii Schneckcnberg. Locuirea a fost mai intensă în partea de nord-est a platoului, unde în capă-

www.cimec.ro

SĂPATURILE DE L A HAHMAN 233

tul vestic al S. X V I I s-au descoperit urme mai consistente de chirpici. Tot în această parte a platoului — în S.I . şi continuîndu-sc in suprafaţa Β — a apărut un complex format din bolovani, două rîşniţc şi fragmente ceramici1 (fig. 5).

Fig.2. - Il'miiaii-I.empcş. Vas fraiMiieiilar. Fiţi- 3·. IlArman-Lempcş. Fragment dc tigaie (1/1).

Fig.-I. Hărnian-I.empeş. \ ir( l'ig. 5. Hărman-I.cmpcş. Complex cu rîşniţe, cultura de săgeată (1,1). Schneckenbcrg.

www.cimec.ro

234 A. D. A L E X A N D R E S C U , I. POP şi M. M A R C U

Depunerea Schneckenberg care începe de la 0,40 m adîncime şi merge în general pînă la stîncă, are o grosime medie de 0,40 m, atingînd însă în dreptul complexului cu rîşniţe grosimea de 0,60 m. î n această depunere s-a descoperit un bogat material constînd din mai multe rîşniţe, două toporaşe plate, un topor-ciocan fragmentar, multe cuţite curbe din gresie, un brăzdar din corn de cerb şi mai multe împungătoare din os (pl. V I I ) , pe lîngă numeroase fragmente ceramice obişnuite în această cultură (pi. V I I I — I X ) . în afara celor două vase mici găsite întregi (pl. X , 2, 3) s-au mai putut reconstitui trei căniţe — dintre care două askoide (pl. X , 1) — şi un vas mai mare (pl. X , 1). S-au găsit de asemenea în cantitate relativ mare resturi de oase de animale. Cele mai multe aparţin boului domestic, foarte puţine sînt ovicaprine şi doar cîteva de porc ; sînt de semnalat şi cîteva oase ale unui cal. Interesant este şi faptul că oasele animalelor sălbatice lip­sesc aproape cu totul : menţionăm doar cîteva oase de la doi cerbi şi de la o vulpe 3 .

în general materialele descoperite se încadrează în ceea ce A. Prox numea Schneckenberg Β ; singurele elemente Schneckenberg A— ţinînd seama de faptul că prin săpăturile de la Cuciu-lata * s-au putut determina două niveluri, care în mare corespund fazelor stabilite tipologic de A. Prox — sînt cele două toporaşe plate dintre care unul a apărut la baza depunerii în suprafaţa A (pl. V I I , 9). Dar cum în săpături nu a putut fi surprinsă nici o întrerupere în depunerea Sch­neckenberg, începuturile aşezării de pe Lempeş se plasează în perioada de început a fazei mai noi. Aşezarea a dăinuit probabil în tot timpul acestei faze.

Pe baza materialelor descoperite se poate spune că principalele ocupaţii ale purtătorilor culturii Schneckenberg erau agricultura şi creşterea vitelor mari, vînătoarea jucînd un rol cu totul secundar.

A. D. A L E X A N D R E S C U şi I. POP

II. SĂPĂTURILE D E LA P O A L E L E D E A L U L U I LEMPEŞ

Pentru descoperirea aşezării civile a constructorilor cetăţii s-a cercetat panta sudică pre­cum şi partea înălţată a cîmpiei de la poalele dealului (pl. X I ) . Pe panta cu terase a dealului s-au executat 5 secţiuni ( II — V I ) în care în afară de cîteva fragmente ceramice atipice nu s-a găsit decît un vîrf de săgeată din fier (fig. 6).

î n incinta viei şi livezii C.A.P . Hărman s-au executat mai multe secţiuni, care chiar dacă nu au dus la descoperirea aşezării corespunzătoare cetăţii *, au dat rezultate interesante pentru mai multe perioade.

Cele mai vechi urme descoperite în jumătatea estică a terenului îngrădit (S. X , X I V , X V , X X V I — X X I X , X X X I V — X X X V I I ) , aparţin culturilor Criş şi cu ceramică liniară cu capete de note. Ambele culturi sînt reprezentate în special prin ceramică. Condiţiile de găsire a materialelor

3 Materialele au fost determinate de Dr. S. Haimovici de Ia Facultatea de biologic a Universităţii ,,ΛΙ. I. Cuza" din Iaşi.

' Gh. Bichir, lieitrag zur Kennlnis drr frukcn Bronzezeit im sUdostlichen Transsilvanien und in der Maidan. Dacia,

N. S., 6, .1962, p. 87 şi urm. 4 In săpăturile D.M.I. la biscrica-cctate din comuna Hăr­

man s-au descoperit cltcva fragmente ceramice asemănătoare celor din cetatea de pe Lempeş, indiciu că vechea aşezare se afla pc teritoriul satului actual. Informaţie de la M. Beldie.

www.cimec.ro

235

5 β ι

Pl. IV. — Hărman-Lempeş. 1, Dealul Lempeş văzut dinspre sud; 2, şanţul de apărare spre sud; 3, 5. jirul de pietre de pc latura nordică a cetăţii ; 4. valul la nord de cetate ; β, suprafaţa pavată din partea din nord-est a cetăţii.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

237

l'I. VI. — Hărm.in-Lempeş. 1 —6, (muluri dc vase cu mărci dc olar descoperite în cetate

www.cimec.ro

8

io ft

Τ2

IM. VII . - HftrlMvn-Lcinpcş. 1 — 13, unelte, cultura Schneckenberg.

www.cimec.ro

Pl. VIU. — Hârman-Lempeş. 1—30, fragmente ceramice, cultura Schiieckenl»crg.

www.cimec.ro

240

ΓΙ. IX . — Harmaii-I.cmpoş. 1 — 11, fragmente ccr.imicc, cultura Selineckenberg.

www.cimec.ro

ΓΙ. \ . — Harman-I.cmpcş. 1 4, ceramică, cultura ScliiHckcnl,crg.

www.cimec.ro

12-11» A. D. A L E X A N D R E S C U , I. POP şi M. M A R C U

Criş şi liniare sînt nesemnificative, materialele apărind adeseori amestecate, totuşi se poate afirma că materialul Criş apare în general la adîncime mai mare. Pînă în prezent nu s-a descoperit nici un complex care să poată fi atribuit uneia sau alteia dintre culturi.

Ceramica Criş de la Hărman (pl. X I I ) e , apărută in cantitate apreciabilă, se împarte în trei categorii : ceramică cu multă pleavă şi nisip, de culoare brună-deschis cu nuanţe mai gălbui sau mai roşcate, uneori vag cenuşii ; formele principale sînt borcane cu partea superioară arcuită sau cilindrică, corp bombat şi fundul îngroşat şi profilat (în majoritate) şi străchini semisferice cu fundul îngroşat şi profilat. Borcanele sînt în bună parte neornamentate. Cele care sînt deco­rate prezintă de obicei adîncituri duble pe tot corpul sau grupate. Barbotina a fost utilizată mai rar, fiind uneori asociată cu brîie în relief. Celei de a doua categorii îi aparţin fragmente de vase din pastă cu multă pleavă, cu pereţi subţiri şi cu suprafaţa în general lustruită. Şi în această categorie borcanul este forma principală, care în majoritatea cazurilor apare neornamentat. Uneori prezintă proeminenţe. A doua formă a categoriei o formează străchinile. în sfîrşit a treia categorie ceramică este reprezentată de un număr mult mai mic de fragmente de borcane mici şi străchini cu suprafaţa netedă şi acoperită cu un strat subţire de culoare roşie-vişinie. Pe un singur fragment, pe acest fond s-au păstrat urme de decor pictat cu benzi arcuite alb-gălbui. Ceramica de la Hărman se poate apropia de cea din aşezările de la Leţ şi Valea Lupului, ceea ce o situează în perioada de sfîrşit a culturii Criş.

Ceramica liniară 7 face parte din categoriile obişnuite : mai grosolană, cu multă pleavă, uneori cu adaos de pietricele şi nisip ; culoarea variază dc la cenuşie-dcschisă şi cenuşie-gălbuie pînă la cenuşie-închisă, cenuşie-brună sau neagră. Nu s-a putut reconstitui nici o formă. Majori­tatea fragmentelor aparţin unor vase bombate, decorate cu şiruri de impresiuni alveolare şi prevăzute sau nu cu butoni. Ceramica fină conţine în multe cazuri un procent relativ mare de nisip, mai rar pietricele şi numai în cîteva cazuri rare cioburi pisate foarte mărunt ; culoarea variază între cenuşie-deschisă uneori gălbuie şi cenuşie-închisă pînă la neagră, mai rar cu nuanţe brune. Din această categorie s-a putut întregi un singur vas (fig. 7). î n rest fragmentele aparţin

Fig. 7. — Hărmarf «Grcapa_Bunului ». Bol liniar.

holurilor mai mici sau mai mari. Ceramica liniară de la Hărman se datează în etapa cea mai tîrzie a culturii. împreună cu ceramica liniară consemnăm prezenţa a două fragmente ceramice aparţinînd culturii Boian — faza Bolintineanu. »

• Eugen Comsa, Unele probleme ale culturii Criţ (pe ba:a ' A. D. Alexandrescu, Ceramica liniară de la Hărman, descoperirilor de la Hărman), Μ\ΛΆ, 1, 1879— 1969,p.35şi urm. Cumidava, 5 (sub tipar).

www.cimec.ro

SĂPATURILE DE L A HARMAN 243

î n zona nordică a terenului îngrădit, unde se găsise la suprafaţă un fragment ceramic Boian—Giuleşti, în S. X X X V I I au mai apărut cîteva fragmente.

Neoliticul mai este prezent prin cîteva fragmente ceramice foarte corodate proba')il Cucuteni—Ariuşd (în S. X I V ) precum şi printr-un fragment de vas de culoare neagră-brună, lustruit, aparţinînd probabil culturii Tisa (în S. X I V ) .

Epoca bronzului este slab reprezentată în acest sector. Doar cîteva fragmente ceramice Schneckenberg şi un askos (în S. X I V ) , cîteva fragmente Wietenberg) (fig. 8) (în S. X V ) precum şi rare fragmente Noua (în S. X X şi la suprafaţă în partea sud-vestică a terenului îngrădit) ca şi un vas fragmentar (pl. X I I I 1, în S. X X V I I I ) . Mai notăm un ac dz bronz de tipul cu „Rollenkopf" descoperit în zona de la vest de îngrăditură în preajma S. X X I I I - X X V (fig. 9).

Prima epocă a fierului este reprezentată de un număr relativ mare de fragmente ceramice (pl. X I I I , 2—6) dintre care un număr redus au fost descoperite în gropi (S. X I V ) . Locuirea hallstattiană nu a format o depunere. Materialele sînt răspîndite pe o arie mare, fiind prezente în aproape toate secţiunile din îngrăditură, în secţiunile de la vest de aceasta precum şi în Sectorul C. Este vorba în cea mai mare parte de ceramică roşie-neagră, în bună parte cu decor de caneluri. Ceramica hallstattiană de la Hărman are unele analogii la Reci 8 iar altele la Mediaş*, ambele datate în Hallstatt timpuriu. Este posibil să avem de a face cu două etape

8 Székely Z., Sondajele executate de Muzeul regional din ' Eugenia Zahpria, Remarques sur le Hallstatt ancien di Sf. Gheorghe, Materiale. 8, 1962, p. 328 şi urm. Transylvanie. Fouilles et trouvailles de Médias, 1958, Dacia,

N. S., 9. 1965. p. 83 şi urm.

www.cimec.ro

244 A. D. A L E X A N D R E S C U , I. POP şi M. M A R C U

de locuire corespunzătoare celor două aspecte culturale, dar tot atît de posibil poate fi vorba de un aspect care îmbină ambele elemente. î n acest din urmă caz materialele de la Hărman ar documenta o perioadă de trecere de la Hallstatt A la Hallstatt B . Lipsa, poate întîmplătoare, a motivelor cu cercuri şi tangente imprimate, ca acelea descoperite la B r a ş o v - P ă t i c e l I 0 , datate în Hallstatt B , pare a confirma aceasta.

Urme dacice s-au găsit de asemenea pe tot terenul îngrădit, fiind în număr mai mare în zona centrală. Locuinţele nu au fost descoperite, în schimb au apărut mai multe gropi. Nici locuirea dacică nu a dus la formarea unor depuneri. în marc parte şi această locuire este re­prezentată prin ceramică (pl. X I V ) . Lxistă la Hărman un număr mic de fragmente databile în secolul al I I —lea sau poate chiar în secolul al III- lea î.e.n. dar majoritatea o formează ceramica din secolele I î.e.n. — I e.n. 1 1 (fructi­ere, ceşti, cănite etc.) (fig. 10). De remarcat prezenţa unui fragment de bol cu decor în relief (pl. X I V , 10) ca şi a unui fragment de vas cu tub de scurgere şi toartă deasupra gurii (pl. X I V , 9), cu bune analogii la Poiana şi T i s e s t i l 2 , indicînd o strînsă legătură între populaţia din sud-estul Transilvaniei şi cea din Moldova în această vreme. Printre materialele dacice menţionăm mai multe rîşniţe rotativ e fragmentare, un fragment de brăţară de bronz şi o verigă deschisă din argint (fig. 11), ambele cu capete stilizate în cap de şarpe.

I iu. 10. - I {arman «Groapa Caniţa dacici.

Banului

A. D. A L E X A N D R E S C U

Cele mai bogate urme la Hărman şi totodată cele cu cea mai largă răspîndire, care cuprind întreaga zonă centrală a terenului îngrădit ca şi zona dc Ia vest de acesta, aparţin secolului al I V - lea e.n. Pînă în prezent au fost săpate şase locuinţe de formă rectangulară cu colţurile rotunjite şi cu suprafeţe variind între 6,46 şi 17,75 m 2 . Adîncirea lor în pămînt variază între 0,40 şi 0,60 m (pl. X V ) , fiind deci vorba de semibordeie a căror orientare este li-X cu mici variaţii. în cazul B. 5 (pl. X V I ) s-au constatat urme de gropi de pari, cîte doi pe laturile scurte în care erau fixaţi stîlpii dc susţinere ai acoperişului, situaţie asemănătoare cu cea a B . 3 dc la Alexandria Nu s-au putut preciza intrările decît la două din bordeie (B.5 şi B. 7) .şi anume pe laturile scurte dinspre est. Intrarea la B. 5 era flancată dc cei doi stîlpi ai acoperişului. î n niciuna din locuinţe nu s-au descoperit vetre, iar podelele nu prezintă ui me de amenajare specială. Aceleaşi observaţii s-au făcut şi la Străuleşti-Măicăneşti u . în stadiul actual al cercetărilor nu se poate spune dacă amplasarea locuinţelor a urmărit un plan

1 0 Α. D. Λ le xa η drese u şi I Pop, Sondajele de la Urasem- Anton Niţu şi Minai Zamoşteanu, Sondajul in celdţuia getici Păticel, Materiale, 9, 1970, p. 159 şi urm. de la Tisrşti, Materiale H, 1959, p. 379, fig. 5, 2.

" A. D. Alexandreseu, Aşezarea dacicii de la Hărman, 13 C. Preda, Săpăturile de la Alexandria, Materiale, 7, Cumidava, β (in pregătire). I960 p. 212, fig. 5.

1 2 Radu şi ICcaterina Vulpe, Les fouillis di Poiana, Dacia, 1 1 XI. Constantiniu, Aşezarea prefeudală de la Străuleţti-3-4 , 1927-1932. p. 301, (ig. 60, 8, iig. 75, 4; fig. 79. 7; Măicăneşti, Cerc. Arh, 2, 1965, p. 142 şi urm.

www.cimec.ro

SĂPATURILE DE L A HARMAN 245

anumit ; se poate remarca însă că acestea se plasează pe o fîşie lungă şi îngustă de teren, distanţa dintre cele mai depărtate locuinţe descoperite pînă în prezent — B. 5 şi B. 7 — fiind de aproximativ 350 m.

Şi în cazul aşezării din secolul al IV-lea s-a constatat lipsa formării unei depuneri, mate­rialele găsindu-se mai ales în interiorul locuinţelor şi în preajma acestora. Acestea constau în special din ceramică. Cea lucrată de mină este realizată dintr-o pastă grosolană cu pietricele şi cu mult nisip de culoare brună-cenuşie care merge pînă la neagră sau la brună-gălbuie, uneori cu nuanţe roşiatice-cărămizii. Formele principale sînt oalele de diferite dimensiuni şi în număr sensibil mai mic de exemplare, ccştilc. Ceramica de mînă este rar decorată, decorul constînd din impresiuni în jurul fundului şi din crestături sau alveole pe buza vaselor (pl. X V I I ) . Ceramica la roată se împarte în două categorii : cea fină, de cu­loare cenuşie, mai rar cenuşie-gălbuie sau cenuşie-neagră, mai mult sau mai puţin lustruită. Formele mai frecvente sînt strachina cu diferite profiluri, oalele şi în număr mai mic, cănile (pl. X V I I I , 2, 3). Ornamente apar rar şi constau din brîuşoare simple, linii lustruite în zigzag sau reţea ; rar apare şi decorul ştampilat. A doua categoric este reprezentată pe de o parte de ceramica zgrunţuroasă cu pietricele şi nisip în pastă, dc culoare cenuşie-brună cu nuanţe spre neagră şi cărămizie — oale simple cu pereţi subţiri —, iar pc de altă parte de vasele de provizii de tip „KrausengefăO" (pl. X V I I I , 1). Ceramica de import este reprezentată prin cîteva fragmente de amforă.

Dintre toate categoriile ceramice, cea lucrată dc mînă apare cantitativ sensibil mai nume­roasă decît cea lucrată cu roata, aceasta din urmă fiind reprezentată în număr mai mare numai prin fragmente de vase de provizii 1 S .

Din inventar nu lipsesc unele unelte şi podoabe. Atît în locuinţe cît şi în afara lor s-au găsit greutăţi de lut (pl. X I X , 12 - 13), fusaiole (pl. X I X , 9 — 11), cute dc ascuţit din gresie (pl. X I X , 7), cuţitaşe de fier (pl. X I X , 6). Podoabele sînt reprezentate în special prin fibule unele cu „piciorul întors pe dedesubt" (pl. X I X , 2) şi un singur exemplar cu semidisc (pl. X I X , 1). Mai sînt de menţionat un pandantiv din colţ de mistreţ (pl. X I X , 6) şi altul de os de formă piramidală (pl. X I X , 7), o verigă din sîrmă de bronz cu ochi dc prindere (pl. X I X , 3) şi una din argint cu capetele deschise şi îngroşate. Nu lipsesc piepteni dc os, din care s-au găsit mai mulţi în stare fragmentară (pl. X I X , 8).

Această aşezare datează probabil din a doua jumătate a secolului al IV-lea şi aparţine populaţiei autohtone daco-romane, în care au pătruns o serie de elemente ale culturii Sîntana de Mureş-Cerneahov.

Pentru identificarea necropolei aşezării s-a cercetat prin secţiuni zona de cîmp spre sud-vest de terenul îngrădit (Sector C). Aici au apărut pe lîngă gropi şi materiale hallstattienc şi mai multe gropi cu materiale din secolele I I I - I V , indicînd prezenţa unei alte a ş e z ă r i l 7 . în campania din 1970 s-au mai putut surprinde pe lîngă trei semibordeic dintr-o perioadă mai tîrzie şi o locuinţă ca şi mai multe gropi din secolele I I I - I V e.n. Locuinţa (B. 4) din secolele I I I - I V e.n. este un semibordei întru totul asemănător celor din prima aşezare. De altfel distanţa dintre aşezarea din « Groapa Banului » şi cea din zona de cîmp (Sector C) este de aproxi­mativ 300 m. î n această zonă se constată deci existenţa unei alte aşezări mai timpurii ;

u M. Marcu, Vasele de provizii din aşezarea din secolul al IV-lea de la Hir.nan, Comunicare la a III-a Sesiune ştiinţi­fica a muzeelor. Bucureşti, 1967.

M Ci. Gh. Diaconu, Necropola din sec. III-IV e.n. de la Tirgsor, Bucureşti, 1965, p. 92. pl. L X X X I . fig. 6 şi 4 a ; p. 93 şi pl. C X I I I , fig. 3 — 4. Fibulele au mai fost semnalate şi

de M. Marcu, Aşezarea din sec. IV de la Hărman, Comunicare la a IV-a Sesiune ştiinţifici a muzeelor, Bucureşti, 1968.

" M. Marcu. Fazele de locuire prefeudale timpurii de la Hărman, Comunicare la a V-a Sesiune ştiinţifică a muzeelor, Bucureşti, 1969.

www.cimec.ro

2J6 A. D. A L E X A N D R E S C U . I. POP şi M. MARCU

aceasta aparţine tot unei comunităţi a populaţiei localnice, în cultura materială a căreia abea încep să pătrundă unele influenţe din lumea ccrneahoviană cxtracarpatică.

M. M A R C U

î n zona centrală a terenului îngrădit al C.A.P. Hărman precum şi în imediata vecinătate la vest de acesta au apărut în toate secţiunile mai multe sau mai puţine materiale, în special ceramică databilă între secolele V I - X (pl. X X I I ) . Nici această locuire n-a dus la formarea unei depuneri, materialele răspînditc indieîndu-ne prezenţa în preajmă a unor locuin­ţe, î n cursul săpăturilor de la « Groapa Banului » au fost dezvelite cinci locuinţe de tip

Fig. 11. — Hărman «Groapa Hanului». Fig. 12. Hărman «Groapa Jianului ». Cuptor «lin secolele Podoabă dc argint dacică ( I/1). VI11 IX.

semil>ordci. Toate au forma rectangulaiă cu coltuiilc ι şor rotunjite, suprafeţele lor variind între 7,50 şi 18 m-, iar adîncimea lor între 0,45 şi 0,85 m. I a Ii . 9, Β. 12 (pl. X X - X X I ) s-au observat gropile parilor ce susţineau acoperişul. B. i i ,9 şi B. 12 erau orientate V N V - E S E . B. 1 şi B . 4 ale căror limite erau mai puţin clare par a fi avut orientarea N-S. B. 9 şi B. 12 au în colţul N E cîte un cuptor din bolovani. B. 1 avea aproape de colţul S E o mică vatră rotundă uşor albiată, cu cîteva pietre deasupra. în B. 4 şi B. 6 nu s-au observat nici vetre, nici cuptoare. Aceste două din urmă bordeie au însă o caracteristică comună şi anume prezenţa unui marc număr de pietre mijlocii pc fundul lor.

în afara bordeielor au mai apărut şi două cuptoare de formă relativ rotundă cu gura spre est, cuptorul 1 (fig. 12) din S. V I I I avînd gura pavată şi mărginită cu bolovani, iar cuptorul 2 din S. X X X I I I avea în faţa gurii o vatră înconjurată cu pietre.

î n bordeie ca şi în apropierea lor s-a găsit o cantitate importantă de material, în special ceramică. Dintre obiectele de fier, foarte reduse ca număr, menţionăm un fragment de amnar, un cuţitaş, o toartă de găleată şi un toporaş. Se mai pot aminti cîteva fusaiole precum şi un caboşon fragmentar din caleedonă.

www.cimec.ro

SĂPATURILE D E L A HARMAN 247

Ceramica este realizată dintr-o pastă insuficient frămîntată ce conţine ca degresant nisip, pietricele şi uneori cioburi pisate. Pînă în prezent predomină ceramica lucrată la roata înceată. Pe lîngă aceasta a apărut însă şi ceramică lucrată la roata rapidă şi cu mîna. Ceramica fiind în totalitatea ei fragmentară, nu s-au putut întregi vase ci doar părţi ale acestora. S-a stabilit totuşi că avem de a face în general cu vase cu funduri înguste şi corpul zvelt, diametrul maxim fiind în partea superioară.* Umerii vaselor sînt puţin pronunţaţi iar gîtul foarte scurt. Buzele sînt şi ele de obicei scurte, puţin răsfrînte în afară ; unele sînt rotunjite iar altele tăiate drept sau oblic. De subliniat prezenţa cîtorva buze foarte profilate, a buzelor atîrnate în jos precum şi a celor alungite. De asemenea sînt specifice şi buzele cu şănţuire interioară, foarte accentuată în unele cazuri. Pereţii vaselor variază ca grosime între 0,5 şi 1,2 cm. Arderea oxidantă este destul de uniformă. Există totuşi şi fragmente cu o ardere mai superficială. Culoarea suprafeţei vaselor este negricioasă, cenuşie-neagră, cenuşie-cărămizie, brună. Miezurile în majoritatea cazurilor au o culoare negricioasă sau cenuşie-negricioasă.

în ceea ce priveşte ornamentaţia, predomină decorul format din benzi de linii în val ; de asemenea portative, linii izolate drepte şi ondulate, caneluri orizontale. î n cîteva cazuri apar alveole făcute cu pieptenele. Pe unele fragmente întîlnim benzi de linii în val formînd „ochiuri" şi benzi de linii în val trase peste linii sau striuri orizontale dese. î n trei cazuri buzele sînt decorate cu benzi de linii în val. Pe cîteva fragmente decorul compus din linii drepte şi benzi de linii în val dispune orizontal începe pc gît continuînd pînă în partea inferioară a peretelui vasului.

în ce priveşte ceramica lucrată la roata rapidă, aceasta este îngrijit executată avînd în general pereţii subţiri, iar arderea uniformă. Culoarea este în majoritatea cazurilor negricioasă, cenuşie sau cenuşie-neagră. Ornamentaţia constă de obicei din linii incizate.

Ceramica lucrată dc mînă este incomplet arsă, avînd culoarea brună-roşcată şi negricioasă, î n mare parte este lipsită de decor. Piesele ornamentate poartă benzi de linii drepte, ondulate etc.

Pentru datarea aşezării ne putem baza pe elementele oferite de ceramică I e . Avînd în vedere caracteristicile acesteia distingem în existenţa aşezării trei faze principale. Paza întîia, sesizată în ultima vreme este caracterizată prin următoarele categorii : a) ceramică lucrată la roata rapidă, dc tradiţie şi influenţă romano-bizantină ; b) ceramică lucrată de mînă, de factură autohtonă ; c) ceramică lucrată de mînă dc tip Jitomir-Korceak (conţinînd ca degresant nisip şi cioburi pisate).

Toate cele trei categorii îşi găsesc analogii în cultura Ipoteşti-Cîndeşti din secolele V-Vf l 1 * . Astfel începuturile primei faze pot fi datate — după cum arată unele cioburi aparţinînd grupei b — în jurul anului 500 ; iar perioada finală — pe baza ceramicii din grupa c — către sfîrşitul secolului al VI-lea şi în secolul al Vl l - lea 2 u .

Ceramica celei de a doua faze este lucrată aproape exclusiv de mînă avînd strînse legături cu cea din aşezările de la Sălaşuri şi Bezid 2 1 ca şi cu cea din necropolele de la Someşeni, Mediaş, Ocna Sibiului etc 2 2 . Paza a doua se poate data astfel în perioada cuprinsă între sfîrşitul secolului al V I I - l c a şi mijlocul secolului al IX- lea .

" I-a determinarea materialului ain primit un preţios ajutor din partea prof. Ion Nestor, Maria C miţa şi Bikô Gcza, pentru care le aducem mulţumirile noaitre.

" V. Teodorescu, D:spre cultura Ipoteşti-Cîndeşti in lumina cercetărilor arheologice din nord-rstu! Munteniei {regiunea Ploieşti). SCIV. 15. 1964, 4, p. 485 şi urm.

*° Ceramica de tip Jitomir-Korceak apare şi in cultura Ipoteşti-Cîndeşti numai în a doua jumătate a perioadei sale dc existenţă, adică spre şfirşitul secolului al VI-lca. V.Te3do-rescu, La civilisation Ipoteşti-Cîndeşti (V — VII' siècles de

né.). Actes du VII' Congres I nit motional des Sciences Préhistoriques et Protohistorujues, 2, Fraga, 1971. p. 1043.

1 1 Szdkcly Ζ., Contribuţii la cultura slavă in sec. VII — VIII în sudestul Transilvaniei. SCIV, 13, 1962, I, p. 47 şi urm.

M M. Macrea, Şantierul arheologic Somcşeni-Cluj, Mate­riale, 6, 1959, p. 519 şi urm. ; K. Horcdt, Un cimitir din seco-. lele IX —X e.n. la Mediaş. Studia. 2, 1965, p. 7 şi urm. ; D. Protase Cimitirul slav de la Ocna Sibiului, Omagiu lui Petre Constantinescu-laşi, Bucureşti 1965. p. 153 şi urm.

www.cimec.ro

I M S

Γ'. X I I . — Hărman «Groapa Banului». 1-13, fragmente ceramice, cultura Criş.

www.cimec.ro

Γ1. X I I I . - Hărman «Groapa Banului ». I, vas fragmentar, cultura Noua ; 2 — 6, fragmente ceramice hallstattiene 7 — 8, rotiţe dc lut fragmentare, hallstattiene.

www.cimec.ro

2Ô0

www.cimec.ro

Pl. X V I . - Hărman «Groapa Banului ». Planul şi profilul B. 5 din secolul al IV —lea. www.cimec.ro

Γ*1. X V I I . — Hărman «Groapa Banului ». 1—B, ceramică lucrată dc mină din secolul al IV-lea.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

www.cimec.ro

j r 6 e

e u *

• > 9 r 8 d

|B10?

66?

• Vatră (sec VIII — IXen) 68,1012 Bordee(sec Vl-X)

gr. 1-12. Gropi (iee.lî.en-le.n") - dacice

3 2 4 6 8 10m I I I ι I

Pl. X X . - Hărman «Groapa Banului ». Planul secţiunii X X X cu gropi dacice, bordeie şi vatră din secolele V11I -1X.

www.cimec.ro

250

Pl. X X I . - Hărman «Groapa Banului ». Planul Β. 12 (din secolele V I I I - I X )

www.cimec.ro

Pl. X X I I . — Hărman «Groapa Banului». 1 — 14. ceramică din secolele VI —X.

www.cimec.ro

258 A. D. A L E X A N D R E S C U , I. POP şi M. MARCU

Ceramica aparţinînd fazei a treia caracterizată printr-o factură mai îngrijită, prin apariţia buzelor profilate, atîrnate în jos, alungite şi pîlniate, a unor motive noi ornamentale cum ar fi liniile izolate adinei cu profilul colţuros etc., îşi găseşte analogii perfecte la Dinogetia (faza I ) , Capidava (fazal), Dridu, Dăbîca, Bucov : ' şi în alte aşezări contemporane, manifestînd totodată strînse legături genetice cu ceramica lucrată la roată de tip Sălaşuri-Bezid, caracte­ristică şi fazei a doua de la Hărman.

Cele trei faze de la Hărman arată o continuitate culturală şi cronologică a acestei impor­tante aşezări din sud-estul Transilvaniei.

I. POP

R A P P O R T SUR L E S F O U I L L E S D E H Ă R M A N , D E P . D E B R A Ş O V

(1961-1970)

RÉSUMÉ

Le principal objectif des fouilles archéologiques a été la place fortifiée, située sur la colline Lempeş. Celle-ci était entourée d'un fossé et d'un vallum ; dans les points d'accès plus facile, le fossé était doublé. Comme la fortification ne pouvait offrir des conditions d'habitat de durée, les restes de culture matérielle se réduisent à un certain nombre de tessons datés du X I I e siècle^ et probablement du commencement du X I I I " siècle. ' ~~~"

L'endroit avait été habité précédemment à l'époque du bronze par les représentants de la culture Schneckenberg.

Les fouilles effectuées sur la pante méridionale de la colline de même que dans la plaine au sud de celle-ci, à la recherche de l 'établissement permanent des constructeurs de la fortification n'ont pas abouti à la découverte de celui-ci. Elles ont mené pourtant à des trouvailles importan­tes concernant plusieures époques, en commençant du néolithique jusqu'au X e siècle de n.è.

Les matériaux de l'époque du bronze (cultures de W'ictenbcrg et de iJoua) et ceux de la deuzième période d e j ' â g e du fer, de même que les matériaux datés des V I e — V i l " et Χ" s ièc les sont en moindre quantité . "Les matériaux appartenant au néolithique (culture Criş récent et rubané récent), à la première périede de l 'âge du fer, au I V e siècle dc n.è., dc même que ceux datés des V I I I e — I X e siècles de n. è . , apparaissent en grand nombre.

Les matériaux néolithiques dz même que ceux dc l 'époque du bronze n'ont pas été mis au jour dans de bonnes conditions stratigraphiques. Ceux qui appartiennent aux deux périodes de l 'âge du fer sont apparus surtout dans des fossés. Pour les époques plus récentes, à savoir le I V e et les V I e — X e siècles de n.è., on a dégagé plusieures habitations, toutes du type à demi enfoui.

Les matériaux des époques récentes sont représentés, à part un certain nombre d'objets, par la céramique. Dans les deux sites successifs et avoisinés datés du IV" siècle de n.è., on re­marque une prédominance de la céramique travaillée à la main, de tradition locale.

L a dernière période d'habitat dc l'endroit comprend plusieures phases non suffisamment contourées pour le moment.

n Dinogetia, I, Bucureşti, 1967, p. 135 fin. 76; p. 138, fig. 78, 2; Capidava. 1, 1958, p. 199, fig. 107 etc.; Eug. Zaharia, Săpăturile de la Dridu Bucureşti, 1967, pl. I l l 6,8 ; pl. IV. 19; pl. V. 4 ; pl. V I I I , 6; pl. I X 7-11 ; pl. X X I I I

1,3 etc. ;'şt. Pascu şi colab., Cetatea Dăbîca, AMN, 5, 1968, p. 186, pl. IV şi p. 187, pl. V. Unele materiale analoge de la Bucov le-am putut verba prin bunăvoinţa Măriei Comşa.

www.cimec.ro

S Ă P A T U R I L E D E L A H ARMAN 259

Pig. 1. Pig. 2. Fig. 3. Pig. 4. Pig. 5. Kig. 6. Pig. 7. Fig. 8. F'g. 9. Fig. 10. Fig. I I . Fig. 12. PI. 1. PI. II . PI. I I I . PI. IV.

P I . V . P I . V I . P I . V I I . P I . V I I I . P I . I X . P I . X . P I . X I . P I . X I I . P I . X I I I .

P I . X I V . P I . X V .

P I . X V I . P I . X V I I . P l . X V H I . P I . X I X . P I . X X .

P I . X X I . P I . X X I I .

E X P L I C A T I O N D E S F I G U R E S

- Hărman —Lempeş. 1—8, céramique des X I I e — X I I I e siècles dc la forteresse - Hlrman —Lempeş. Vase fragmentaire. - Hărman — Lempeş. Fragments d'une casserole (1/1). - Hărman — Lempeş. Pointe de flèche (1/1). - Hărman — Lempeş. Un complexe avec des moulins à main de la culture Schneckenberg. - Hărman —Lempeş. Pante méridionale. Pointe de flèche. - Hărman «Groapa Banului ·, Bol rubané. - Hărman «Groapa-Banului », 1—3, fragments céramiques dc la culture Wictcnbcrg. - Hărman «Groapa Banului ». Aiguille en bronze, dc la culture Noua (1/1). - Hărman «Groapa Banului ». Une petite tasse dacique. - Hărman «Groapa Banului ». Parures dacique en argent (1/1). - Hărman «Groapa-Banului ». Foyer datant des V I I I e — I X e siècles dc n.è. - Hărman -Lempeş. Plan d'ensemble dc la forteresse. - Hărman — Lempeş. Les profils des sections I, I I , V. - Hărman-Lempeş. Les profils des sections VII . V I I I , I X , X, X I I , X I I I . - Hărman — lempeş. 1, La colline de Lempeş vue du côté sud; 2, fossé de défense du côté sud; 3,

S, rangé dc pierres du côté nord de la forteresse 4, vallum au nord dc la forteresse β, pavement dc pierre, au nord-ouest de la forteresse.

- Hărman — Lempeş. 1 —23, céramique provenant de la forteresse des X I I e — X I I I e siècles dc n.è. Hirman-Lcmpcş. 1 — 6, des fonds dc vases à estampille découverts dans la forteresse.

- Hărman — Lempeş. 1 — 13, outils dc la culture dc Schneckenberg. - Hărman-Lcmpcş. 1—30, fragments céramiques dc la culture Schneckenberg. - Hărman — Lempeş. 1 — 11, fragments céramiques de la culture Schncckenl>erg. - Hărman — Lempeş. 1—4, céramique dc la culture Schneckenberg. • Hărman «Groapa Banului ». Plan des fouilles archéologiques.

Hărman «Groapa Banului ». 1 — 13, fragments céramiques dc la cultura dc Criş. Hărman «Groapa Banului ». 1. vase fragmentaire de la culture Noua ; 2 — 6, fragments céramiques hallstatticns ; 7 — 8, petites roues d'argile fragmentaires datées de l'époque hallstattienne.

- Hărman «Groapa Banului ». 1 —10. fragments dc céramique daciques. Hărman «Groapa Banului ». Un fragment appartenant au profil dc a section V I I I des huttes n°* 2 - 3 , datées du I V e siècle de n. è. et la hutte n° 1 des \ T I I e - I X e siècles. Hărman «Groapa Banului ». Plan et profil de la hutte n° 5 datant du I V e siècle dc n.è. Hărman «Groapa Banului ». 1 —8, céramique modélée à la main du I V e siècle dc n.è. Hărman «Groapa Banului », 1 — 3, céramique modélée au tour du I V e siècle dc n.è. Hărman «Groapa Banului ». 1 — 13, outils et parures datés du I V e siècle dc n. è.

• Hărman «Groapa Banului ». Plan dc la section XXXàfoscs daciques, huttes et àtre des V I I I e — I X e

siècles dc n.è. Hărman «Groapa Banului ». Plan dc la hutte n° 12, des V I I I e — I X e siècles dc n.è. Hărman «Groapa Banului ». 1 — 14, céramique des V I e — X e siècles de n.è.

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C BRĂŞĂUŢI, JUD. NEAMŢ (1969)

V I C T O R SPINIil şi D A N M O N A H

A

IN LUNA iulie 1969 au fost efectuate săpături arheologice în satul Brăşăuţi, comuna Dumbrava Roşie, situat pe partea stingă a Bistriţei, la 10 km S E de oraşul Piatra Neamţ Cer­cetările s-au făcut pe terasa inferioară a Bistriţei, la circa 600 m de actualul curs al rîului, în

curtea şcolii, aflată în centrul satului. Pe acest loc, prin cercetările de suprafaţă întreprinse cu un deceniu în urmă de M. Zamoşteanu şi A. Buzilă de la Muzeul arheologic din Piatra Neamţ, fuseseră identificate resturi de locuire din perioada prefeudală şi feudală 2 .

Săpăturile au avut ca obiectiv obţinerea de date cît mai cuprinzătoare asupra locuirii din perioada prefeudală tîrzie şi din feudalismul timpuriu şi dezvoltat. Alegerea locului de cercetare a comportat dificultăţi, dat fiind că vatra actuală a satului corespunde cu cea din vechime. Din acest motiv săpăturile au trebuit restrînse la suprafaţa curţii şcolii şi în imediata ei apropiere, renunţîndu-se deocamdată la delimitarea întinderii aşezării.

S-au trasat şase secţiuni, cu lăţimea de un metru, dintre care trei (1,5 şi 6) cu lungi­mea de 39, 19 şi 6 m, orientate 250° N N E - 345° SSV, iar celelate (2,3 şi 4) cu lungimea de 26, 20 şi 24 m perpendiculare pe primele. L a unele au fost necesare lărgiri pentru a se putea degaja complexele de locuire surprinse (fig. 1)

Situaţia stratigrafică este următoarea : sub solul vegetal, de culoare cafenie, de circa 0,15 m, fără resturi arheologice, urmează o depunere groasă de aproximativ 0,40 m, de culoare cenuşie, mai granuloasă în partea superioară, care corespunde perioadei feudalismului dezvoltat (secolul X V ) şi mai densă spre partea inferioară, corespunzînd feudalismului timpuriu (secolele X I I I - X I V ) , aceasta din urmă fiind mult mai subţire, de 0,05—0,10 m.

Sub acest strat, în unele porţiuni, s-a constatat existenţa unei depuneri de prundiş, provenind desigur de la o revărsare a Bistriţei, care suprapune semibordeiele din perioada pre­feudală tîrzie, cărora le corespunde un strat negricios, subţire, neunitar. Pămîntul din umplutura semibordeielor este negru, acestea fiind săpate într-un sol de culoare cenuşie închisă, gros de circa 0,25 m şi parţial în stratul gălbui, constituit din nisip şi prundiş, fără urme arheologice, aflat la 0,70 — 0,80 m faţă de nivelul actual de călcare. Compoziţia sa este probabil fn legătură cu aluviunile aduse de Bistriţa, a cărei albie s-a deplasat adesea în decursul secolelor.

1 Colectivul şantierului a fost alcătuit din Victor Spinei, -lea, Bucureşti, 1970, p. 360. Cf. şi I. Mitrea, Carpica, 1, de la Institutul de istorie şi arheologie din Iaşi şi de Dan 1968, p. 255. Pentru unele descoperiri din perioade mai v:chi Monah, de la Muzeul arheologic din Piatra Neamţ. (cultura amforelor sferice) vezi C. Matasă, BCMI, 31,1938,

> N. Zaharia. M. Petrescu-DImboviţa şi Em. Zaharia. 97. p. 129-130. Aşezări din Moldova. De la paleolitic ptnâ tn sec. al XVIII-

www.cimec.ro

262 V I C T O R SPINEI şi DAN MONAH

Săpăturile arheologice de la Brăşăuţi din anul 1969, au dus la descoperirea mai multor complexe de locuire din epoci diferite. Cele mai vechi sînt semibordeicle de la sfîrşitul mi­leniului I , din perioada prefeudală tîrzie. Din vremea feudalismului timpuriu s-a descoperit o groapă şi fragmente ceramice izolate, în timp ce din perioada feudalismului dezvoltat s-au cercetat mai multe locuinţe de suprafaţă.

1. LOCUINŢELE P R E F E U D A L E TÎRZII

S. 2 a surprins două scmibordeie (IV şi V) 3 aparţinînd perioadei prefeudale tîrzii. Făcîndu-se lărgirile necesare cercetării acestora a mai fost descoperit încă un semibordei (VI) aparţinînd aceleiaşi perioade. Fragmente ceramice contemporane lor s-au mai mai găsit şi în S. 1 şi 6 (fig. 1), fără însă ca ele să constituie un strat continuu.

Trebuie remarcată gruparea acestor trei locuinţe şi apropierea la care s-au găsit una faţă de cealaltă : semibordeiul I V se afla la numai 0,9—1 m de semibordeiul V I şi la 1,4 — 1,5 m de semibordeiul V.

Forma acestor semibordeie este rectangulară, cu colţurile rotunjite şi fundul orizontal fiind adîncite în prundişul aluvionar cu 0,30 — 0,40 m faţă de nivelul de călcare din vechime. E l e au următoarele dimensiuni: 4,20 χ 3,85 m ( IV) , 3,85 χ 3,60 m (V) şi 4 χ 3,25 m (VI) . î n colţul de SV al semibofdeiului I V se aflau numeroase pietre răvăşite, de dimensiuni nu prea mari, unele fiind arse, care proveneau probabil dintr-un cuptor dărîmat. î n semibordeiul V cuptorul era dispus în colţul de N E , fiind adîncit faţă de podeaua locuinţe­lor cu 0,20 — 0,25 m. L a baza sa se aflau pietre mai mari şi multă cenuşă. în semibordeiul V I nu s-a constatat existenţa vreunui cuptor. Spaţiul extrem de mic dintre cele trei locuinţe pare să indice folosirea lor de către aceeaşi familie. Deosebirile dintre ele în ceea ce priveşte complexele de încălzit şi cantitatea de ceramică descoperită ar presupune o destinaţie diferită a celor trei scmibordeie.

Inventarul locuinţelor se compune din cîteva împungâtoarc dc os (fig. 2/19—21) şi ceramică. Ceramica cuprinde trei categorii, aflate în proporţii diferite. Prima din ele, compusă din

vase modelate cu mîna, arse oxidant, avînd ca degresant cioburi pisate, constituie circa 40—45% din totalul ceramicii. Materialul este în cea mai marc parte fragmentar. Se pot distinge cu precizie numai două forme : borcanele cu buza uşor răsfrîntă spre exterior, decorată cu alveole şi cu umerii nerclicfaţi (fig. 2/1—4, 6—9), care sînt cele mai numeroase şi tipsiile (fig. 2/5) în număr mai redus. Este jiosibil ca unele fragmente ceramice să provină de la cas­troane. A doua categorie ceramică corespunde speciei lucrate cu roata înceată, dintr-o pastă de calitate în general inferioară, cu cioburi pisate ca degresant şi numai cu totul rar şi cu cîteva pietricele (fig 2/10—18). Această categorie reprezintă aproximativ 15% din totalul ceramicii prefeudale descoperite la Brăşăuţi. Singurele forme identificate sînt borcanele cu buza arcuită spre exterior şi cu un umăr ceva mai proeminent decît la borcanele modelate cu mîna. Decorul este alcătuit din benzi dc linii incizate, orizontale şi in val, asociate în cele mai numeroase cazuri. Numai cu totul rar fragmentele dc vase lucrate cu roata înecată nu conţin nici un element de decor. Ultima categorie de vase din stratul prefeudal tîrziu, cuprinzînd circa 40 — 45% din totalul ceramicii este constituită din fragmente de borcane lucrate la roată cu turaţie medie, din pastă cu nisip şi microprundişuri, arse oxidant (fig. 3).

* Numerotarea locuinţelor s-a făcut In ordinea descopc-ririilor, fără să se aibă in vedere perioada căreia ii aparţin. Astfel, locuinţele nr. I, I I , III şi VII sînt din epoca feudalismu­

lui dezvoltat, celelalte (III, IV şi V) din perioada prefeu dală Urzic.

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C BRAŞAUŢI 263

în funcţie de arcuirea şi teşirea buzei şi a reliefării umărului se pot stabili mai multe variante de borcane, unele avînd buza foarte uşor răsfrîntă, îngroşată sau cu aceeaşi grosime ca şi marginea, cu umerii aplat isaţ i , altele cu marginea buzei îndoită în afară, cu gîtul scurt şi arcuit şi corpul steroidal. Ornamentarea ceramicii din această categorie constă din striuri orizontale şi în val realizate cu un instrument dinţat (fig. 3/8—10, 13—15). înt î lnim, de asemenea, cele două motive asociate, striurile în val fiind plasate de regulă pe umărul vasului. Sînt cazuri cînd benzile de linii în val intersectează pe acelea orizontale şi invers (fig. 3/1,3—7, 11, 12, 16, 17).

Nu s-a constatat prezenţa ceramicii cenuşii fine. Spre deosebire de semibordeiul V, care conţinea un bogat material ceramic, în celelalte

două semibordeie cercetate (IV şi VI ) nu s-au descoperit decît puţine fragmente de vase, păs-trîndu-se în general proporţiile amintite pentru cele trei categorii stabilite.

Caracteristicile materialului ceramic, ca şi celelalte elemente de cultură descoperite, permit încadrarea nivelului prefeudal tîrziu de la Brăşăuţi într-o etapă evoluată a culturii Hlincea *. Dintre aşezările cercetate din Moldova, cu materiale care prezintă analogii mai apro­piate cu cele de la Brăşăuţi, menţionăm aici pe acelea de la Hlincea 5 , Spinoasa *, Suceava-Drumul naţional (faza I I ) 7 , Bîtca-Oituz 8 , Băiceni (faza I) · şi Fundul H e r ţ e i 1 0 . Anumite simili­tudini se pot stabili şi cu anumite categorii ceramice descoperite la Suceava-Curtea Domnească", Dorobanţu 1 2 şi Lozna I 3 , care în general prin arhaismul lor accentuat şi prin procentajul mare al speciei modelate cu mîna, se plasează într-o etapă anterioară. Dimpotrivă, aşezările de la D ă n e ş t i 1 4 şi Băiceni (faza I I ) 1 5 sînt ceva mai noi ca cea de la Brăşăuţi, de care se deosebesc între altele prin prezenţa ceramicii cenuşii fine, decorată prin linii lustruite şi a ceramicii cărămi­zii cu ornamente incizate de tip Dridu. Celelalte categorii de vase şi, în parte, anumite elemente de cultură nu prezintă deosebiri faţă de acelea descoperite la Brăşăuţi.

Mai menţionăm legăturile dintre materialul ceramic din semibordeiele de la Brăşăuţi şi acela din complexele prefeudale tîrzii din sud-estul Transilvaniei (Filiaş, Bezid, S ă l a ş u r i , e , Bra te i , 7 ) . Amintim, de asemenea, pregnantele analogii cu complexe de locuire şi inventarul arheologic ale unor aşezări din nordul gurilor Dunării de la sfîrşitul mileniului I l e .

Avînd în vedere apropierile care se pot stabili cu alte aşezări de tip Hlincea din Moldova, în care au apărut elemente de datare mai concludente, aşezarea de la Brăşăuţi poate fi da­tată în secolele V I I I — I X . Nu ni se pare exclus ca în spaţiul cuprins între Şiret şi Carpaţi, materialele dc tipul celor descoperite la Brăşăuţi să aibă o durată mai marc de folosire ca în alte părţi, în primul rînd datorită izolării acestei regiuni şi distanţei apreciabile care o separa de ţinuturile aflate sub influenţa directă a civil izaţiei bizantine.

4 M. Petrescu-Dîmboviţa. R R H , 6 1967 2. p. 191 şi urm. 8 M. Pctrcscu-Dlmboviţa şi colaboratori, SCIV, 5 1954,

1-2, p. 237 - 239; idem, SCIV. 6 1955, 3-4. p. 689 şi urm.

• A. Niţu şi I). Toudjru. .Materiale, 5. 1959, p. 485 şi urm. ; A. Niţu. Em. Zaharia şi D. Teodoru, Materiale, 6. 1959. p. 531 şi urm. ; I>. Teodor şi Em. Zaharia, Materiale, 8, 1962, 35 şi urm.

7 M. I). Matei. SCIV. 10, 1959, 2. p. 417 şi urm. ; idem, Dacia, N.S., 4, 1960, p. 384 şi urm.

8 D Oh. Teodor, C. Buzdugan şi I . Mitrea Carpica, 2, 1969. p. 309 şi urm.

• I. loniţft şi V. Spinei. ArhMold 7, 1972, p. 312 - 322; V. Spinei, Săpăturile arheologice de la Hăiceni-Dimbul lui Plelosu în anii 1967-1968, ms.

1 0 M. Petrescu-Dlmboviţa, D. Gh. Tecdor şi V. Spinei, Archeologia Polski 16, 1971. p. 373-377; cf. şi C. Ambro-jevicişiR. Popovici. Dacia, 9-10, 1941-1944 p. 119 şi 121,

« M. D. Matei. SCIV, 10. 1959, 2. p. 413 şi urm. ; idem, Dacia. N. S., 4. 1960. p. 381 -384.

» M. Petrescu-Dîmboviţa, R R H , 6, 1967. 2, p. 192-193; N. Zaharia, M. Pctrcscu-Dlmboviţa şi Em. Zaharia. op. cit., p. 188-189.

" D. Gh. Teodor şi I. Mitrea, ArhMold. 4, 1966, p. 279 şi urm.

1 4 M. Petrescu-Dîmboviţa 3Ί Em. Zaharia, Materiale, 8, 1962, p. 47 şi urm.

1 5 V. Spinei, op cit. 1 8 Szckely Z.. SCIV. 13, 1962, 1. ρ 47 şi urm.; idem,

Rev Muz, 2 1965, num.1r special p. 448. Cf. şi M. C >inşa. Dacia N. S.. 12, 1968, p. 363.

1 7 I. Nestor, Magazin istoric, 3, 1969. 5 (26), p. 7 şi 6 (27), p. 27.

1 8 G. B. Fed M O V . MI A 89, I960 p. 180 şi uim. ; G I". C"hotarcnko, Mamepua.iu u urcAeOoeanuH no apxeo.ioeuu u jmnoepafntu Mo.u)aecn>ii ('CP, Chişinău (R. S. S. Moldoveneasca), 1964, p. 200 204, Izvc.Uiia-Chişinău (R.S.S. Moldoveneasca). 12, 1965. p. 62 şi urm. ; I. G. Hincu. ActaArchBudapcst. 17, 1965, 1-2, p. 11 şi urm.

www.cimec.ro

264 V I C T O R SPINEI si DAN MONAH

2. STRATUL M E D I E V A L DIN S E C O L E L E X I I I - X I V

Depunerile corespunzătoare secolelor X I I I — X I V au fost sesizate cu claritate în S. 1, 2 şi 6. î n celelalte secţiuni urme din perioada menţionată s-au întîlnit numai cu totul sporadic. Nu s-a descoperit nici o locuinţă, ci numai o groapă. Aceasta avea o formă ovală (1,70 X 1,20 m) şi pereţii oblici, fiind adîncită faţă de nivelul de la care a fost săpată cu circa 0,35 m. Dest inaţia ei este dificil de precizat.

Inventarul gropii constă dintr-un împungător mic de os, perforat la un capăt (fig. 4/16) şi din numeroase fragmente ceramice. Din punct de vedere al compoziţiei pastei, ceramica este unitară. Pasta, insuficient frămîntată, conţine ca degresant pietricele şi nisip cu bobul mare, care îi dau un aspect poros. A fost lucrată la o roată cu turaţie înceată. Arderea este oxidantă, dar insuficientă, aşa încît în spărtură ceramica are miezul negricios. Singura formă care se poate reconstitui din materialul fragmentar descoperit este borcanul. î n cadrul acestei forme se pot stabili mai multe variante. Unele borcane au buza numai uşor răsfrintă spre exterior (fig. 4/1) şi marginea buzei fie subţiată, fie tă ia tă ; altele, din contră, au buza arcuită mult în exterior, cu gîtul profilat şi corpul globular. Elementele de decor se grupează de regulă pe umărul vasului şi depăşesc mai rar această zonă. Ele constau din linii incizate în val, simple (fig. 4/10) sau în benzi (fig. 4/2,4—8, 12,14), din linii în val, alternînd cu linii incizate orizontale (fig. 4/4,5), din impresiuni realizate cu spatula (fig. 4/9) sau cu pieptenele (fig. 4/11, 13). Marginea buzei unor vase a fost decorată cu crestături (fig. 4/17).

Ceramică dc tipul descris mai sus se întîlneşte în numeroase centre urbane şi rurale din perioada anterioară formării statului moldovenesc de sine stătător şi din prima perioadă a existenţei sale. Amintim printre descoperirile mai importante pe cele de la Hlincea ··, Suceava r u , Lunca 2 1 şi Piatra Neamţ-Pietricica 2 2 . Deocamdată astfel de descoperiri lipsesc din extremitatea meridională a Moldovei. Dintre motivele ornamentale menţionate la Brăşăuţi, impresiunilc realizate cu spatula şi cu pieptenele nu se întîlnesc pe ceramica din alte aşezări din Moldova din secolele X I I I — X I V aparţinînd populaţiei locale.

î n unele complexe de locuire din ultimele decenii ale secolului al X I V - l c a ceramica cărămi­zie cu microprundişuri dc tip arhaic s-a descoperit alături de ceramica cenuşie. Un vas-borcan din prima categoric, depus într-un mormînt ca inventar funerar, s-a găsit în necropola de la Dărmăneşti , fiind datat cu o monedă de argint de la Petru Muşat î 3 . Pentru fixarea limitei inferioare a apariţiei în Moîdova a ceramicii cărămizii cu pietricele în pastă lipsesc pînă în prezent dovezile mai concludente. Se poate presupune însă existenţa ei încă din secolul al X I I I - l e a , pc baza analogiilor cu ceramica din centrele româneşti din Maramureş din secolul al X I I I - l e a u şi cu ceramica de la Sîncrăieni din aceeaşi epocă a .

n M. Petrescu-Dîmboviţa şi colaboratori, KCIV, 5, 1954, 1-2, p. 242.

1 0 M I). Matei, Contribuia arheologice la istoria oraşului Suceava, Bucureşti, 1963 p. 34 şi urm. ; Elena Busuicc, SCIV, 15, 1964, 1. p. 85 şi urm.

1 1 Dan Gh. Teodor, P U R . Neamţu şi V. Spinei, ArhMold, 6, 1969, p. 187 şi urm.

n Materialele se află in colecţia Muzeului arheologic din Piatra Neamţ, fiind consultate prin bunăvoinţa lui A. B-.izilă,

căruia ii mulţumim şi pc această ca'.c. » V Spinei. McmAntiq I, 19Γ9 p. 220-221 şi fig. 3,1,

a -b . 1 4 R. Popa, M. Zdroba. Şcntiuul arheologic Cuhea, un

centru voievodal din veacul al XlV-lea, Baia Marc, 1966, p. 44-45 ; R. Popa, SCIV, 22 1971. 4 p. 615 şi urm. Cf. şi V. Spinei, SCIV. 21, 1970, 4, p. 600.

u C. Preda, Materiale, 6. 1959, p. 845 şi uim.

www.cimec.ro

265

1 ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι—I I I I I I I I I I I I I I I I I I

Sosea

1 • ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι ι

ί

Fig. 1. — Planul general al săpăturilor de la Brăşăuţi : 1, pietre ; 2. conturul aproximativ al locuinţelor dc supra­faţă ; 3, groapă din secolele X I I I - X I V ; L . I, I I , I I I , VII , locuinţe din secolul al X V - l c a ; L . IV, V, Vl.semibor-

dcic din secolele V I I I — I X .

www.cimec.ro

266

Fig. 2. — Semibordeiul V : 1—9, ceramică lucrată cu mîna ; 10— 18, ceramică lucrată cu roata Înceată ; 19—21, lmpungătoare din os.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Fig. 4. — Groapa din secolele X I I I — XIV : 1 — 15, 17, ceramica ; 16, Impungător din os perforat.

www.cimec.ro

ŞANTIERUL ARHEOIXX3IC BRAŞAUŢI 269

3 . LOCUINŢELE M E D I E V A L E DIN SECOLUL AL X V ^ L E A

Depunerii celei mai bogate de la Brăşăuţi, cea aparţinînd perioadei secolului al XV-lea , îi corespund mai multe locuinţe. Au fost identificate în total patru din acest fel de lo­cuinţe, dintre care două (I şi I I ) au fost cercetate în întregime, iar celelalte două ( I I I şi V I I ) numai parţial. Clădirea şcolii şi alte construcţii adiacente au împiedicat dezvelirea întregii suprafeţe a acestor locuinţe. Locuinţa I a fost surprinsă în S. 1, locuinţele I I şi V I I în S. 2 şi locuinţa I I I în Ş. 3 (fig. 1).

Locuinţele medievale nu au putut fi delimitate cu prea mare precizie şi nici nu s-au făcut observaţii concludente cu privire la sistemul lor de construcţie, condiţiile lor de conservare nefiind dintre cele mai bune. Se poate presupune că erau construcţii destul de uşoare din lemn, material care se găseşte din abundenţă în împrejurimi. Intrucît stratul de pămînt de sub locuinţe este în cea mai mare parte asemănător cu cel de deasupra lor, contururile gropilor de pari nu au fost surprinse. Podeaua locuinţelor era indicată de un strat subţire negricios, bătătorit şi nu lutuit, cu numeroase urme de cărbuni mici, ceramică şi oase de animale. Podeaua a fost probabil de lemn, care putrezind nu a lăsat urme. Forma locuinţelor era, după cîte se pare, dreptunghiulară. Dimensiunile celor cercetate în întregime erau urmă­toarele : circa 5,25 χ 4 m locuinţa I şi 5 χ 4 m locuinţa I I .

O caracteristică a acestor locuinţe este prezenţa, într-unui din colţuri, a unui cuptor de lut, destinat desigur pentru încălzit şi prepararea hranei. Nu s-a descoperit cuptorul locu­inţei V I I , cercetată parţial. Locuinţa I I avea două cuptoare, dispuse în colţurile de pe latura de SV, corespunzînd probabil unor încăperi diferite. Cuptoarele erau de formă ovală, âvînd un diametru cuprins între 0,80 şi 1,25 m. Bolta fiind prăbuşită nu s-a putut preciza înălţimea lor. Pereţii, din lut cu pleavă, erau groşi de 0,06 — 0,10 m. Datorită folosirii îndelungate a cuptoarelor pereţii lor au căpătat o culoare roşie-cărămizie, cu nuanţe diferite. Stratul gros de cenuşă şi cărbuni de pe fundul cuptoarelor era adîncit cu 0,25 — 0,30 m sub nivelul podelei locuinţei. In faţa unor cuptoare s-a observat existenţa unei gropi nu prea mari, servind pro­babil, pentru introducerea combustibilului.

Inventarul locuinţelor constă din cîteva piese de fier şi din numeroase fragmente ceramice. Dintre obiectele de fier menţionăm un cuţit cu peduncul (fig. 5/3), o săgeată cu o singură

aripioară şi cu tub de înmănuşare (fig. 5/1) şi cîteva cuie (fig. 5/4), descoperite în lo­cuinţa I , două ace de cusut (fig. 5/5,6), aflate în locuinţa I I ; un cuţit cu minerul perforat, cu nituri de cupru pentru fixarea prăselelor de lemn sau os (fig. 5/2) din locuinţa V I I .

Ceramica, constituind în lipsa monedelor singurul criteriu mai important de datare a complexelor de locuire, este destul de diversă ca tipuri şi forme. Nu sînt deosebiri prea mari între materialele ceramice din cele patru locuinţe, ceea ce constituie un argument pentru contemporaneitatea lor.

Materialul ceramic poate fi grupat în mai multe categorii. Cea mai numeroasă dintre acestea este ceramica roşie, care reprezintă aproape trei sferturi din totalul materialului recoltat. Destul de bine reprezentată este şi ceramica cenuşie. într-o proporţie foarte redusă apare şi ceramica arhaică arsă oxidant, de un tip care este în mare parte asemănător ceramicii descope­rite în nivelul anterior, corespunzător secolelor X I I I — X I V , precum şi ceramica fină smălţuită.

Vasele din pastă roşie arsă oxidant conţin ca degresant nisip fin şi mai rar nisip cu grăuntele mai mare sau chiar pietricele, fapt pentru care suprafaţa ei este poroasă. Pereţii vaselor sînt subţiri. Repertoriul formelor cuprinde în special borcane şi oale cu toartă, precum

www.cimec.ro

270 V I C T O R SPINEI şi DAN MONAH

şi căni, ulcioare, castroane şi capace. Cele mai multe borcane şi oale au buza îngroşată şi arcuită spre exterior, cu şănţuire interioară, gîtul scurt şi umerii proeminenţi, îngustîndu-se spre fund. Decorul cel mai frecvent constă din caneluri, plasate de regulă pe umerii vaselor,

realizate în timpul modelării lor cu roata rapidă (fig. 6/1,2,4,6—8). Se întîlnesc, de asemenea, incizii (fig. 6/3) şi motive imprimate.

Forme asemănătoare, din pastă roşie, cu cele descoperite la Brăşăuţi, s-au găsit pc teritoriul Moldovei în mai multe aşezări din secolul al XV-lea «·

Un loc însemnat în cadrul ceramicii medi­evale de la Brăşăuţi îl ocupă, aşa cum arătam, ceramica cenuşie. Cele mai multe vase din această categorie sînt din pastă zgrunţuroasă, cu nisip cu bobul mai mare, tipul care s-a generalizat

V în perioada muşatină, alături dc care apare şi ρ ceramica cenuşie fină. î n ceea ce priveşte formele,

întîlnim borcane, ulcioare, capace, căni cu buza F rotundă şi trilobată. Pe lîngă caneluri şi incizii ρ s-a folosit ca element de decor şi ornamentul Q realizat cu rotiţa, dispus pe umărul vasului. I Ceramica cenuşie se întîlneşte în Moldova π în ultimele decenii ale secolului al XIV- l ea şi R de-a lungul întregului secol următor, atît în l i aşezările cu caracter rural (Hlincea 2 7 , Lunca 2 e ) ,

·> C r c ' * m c e n i r e ' e urbane (Suceava * · , I a ş i s o , 2 ^ .5 B Vaslui" 1 , Piatra Neamţ 5 t ) , şi cetăţi (Cetatea

I Neamţului a 3 , Scheia 3 4 ) . î n perioada la care ne referim, ceramica de uz comun nu prezenta în mediul sătesc particularităţi care să o deosebească prea mult dc ceramica descoperită pe teri­

toriul oraşelor. Documentele menţionează în mai multe rînduri drepturi date de domnie locuitorilor unor sate de a comercializa vase făcute dc ei în toată Moldova, fără a li se percepe vamă. Amintim în acest sens actul emis de Alexăndrel-voievod, la 23 februarie 1453, acordat mănăstirii lui Iaţco de lîngă Suceava 8 5 şi cel dat dc către Ştefan cel Mare, la 13 martie 1466, locuitorilor satului Negoieşti

Fig. 5. — Obiecte de fier descoperite in locuinţe : 1.3 din L . I ; 2. din L . VII ; 5 -6 , din I.. II .

" C. Matasâ, SCIV, 6, 1955. 3 - 4, p. 830- 833 ; T. Mar-tinovici. Materiale, 4. 1957, p. 361 şi urm. ; Al. Andronic, E . Neamţu şi FI. Banu, Materiale. 8. 1962. p. 95 şi urm. ; E l . Busuioc. SCIV, 17, 1966. 2. p. 299 şi urm. ; idem, SCIV, 18, 1967, 3, p. 477 şi urm. ; Al. Andronic, Eug. Neamţu şi M. Dinu, ArhMold 5, 1967. p. 213 şi urm.

" M. Petrescu-Dîmboviţa şi colaboratori, SCIV, 4, 1953. 1-2, p. 323; idem. SCIV, 5. 1954, 1-2 p. 242-244.

** Dan Gh. Teodor. Eug. Neamţu şi V. Spinei, op. cil.. p. 201 şi urm.

** M. D. Matei. Contribuţii arheologice . . . , p. 131 şi urm. ; E . Busuioc. SCIV, 15. 1964 2. p. 205 şi urm. ; idem. SCIV, 17, 1966. 2. ρ 299 şi urm

** Al. Andronic şi Eug. Neamţu. ArhMold. 2 - 3. 1964. p. 414 — 415; Al. Andronic, Eug. Neamţu şi M. Dinu, op.

cit.. p. 193-199. 1 1 Al. Andronic Eug. Neamţu şi FI. Banu, op. cit., p. 95. » C. Matasâ, SCIV. 6. 1955, 3-4. p. 833 - 834. n Β. Mitrea, Gh. Diaconu, M. D. Matei şi colaboratorii,

SCIV. 6. 1955 3-4 , p. 800. M Gh. Diaconu, Materiale. 6. 1959. p. 925 şi urm. ;

Gh. Diaconu şi N. Constantincscu. Cetatea Şcheia. Bucureşti, I960, p. 70 şi urm.

** M. Costâchescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, I I , Iaşi, 1932, p. 461-463; DIR. veacul XIV-XV^ A. Moldova, vol. I (1384-1475), Bucureşti, 1954. p. 260.

m I . Bogdan, Documentele lut Ştefan cel Mare, I . Bucu­reşti 1913, p. 94 - 99; DIR. veacul XIV-XV, A. Moldova. vol. I . (1384- 1475), Bucureşti, 1954. p. 342-343.

www.cimec.ro

271

www.cimec.ro

272 V I C T O R SPINEI »l DAN MONAH

Preponderenţa ceramicii cenuşii s-a menţinut la Suceava, in nordul Moldovei, in prima jumătate a secolului al X V - l e a , după care raportul s-a inversat in favoarea ceramicii roşii S 7 . In unele aşezări din jumătatea de sud a Moldovei ceramica roşie ocupă un loc predominant încă din prima jumătate a secolului al X V - l e a situaţie ce pare să se confirme şi la Brăşăuţi.

Alături de cele două categorii ceramice menţionate, într-o proporţie cu totul redusă, apare şi ceramica arhaică din pastă grosieră, cu nisip şi microprundişuri în pastă, arsă oxidant incomplet, lucrată cu roata cu turaţie destul de lentă. E a se întîlneşte numai în locuinţa I , cuprinzînd cîteva fragmente de borcane cu buza mult răsfrintă în exterior, cu un profil ceva mai evoluat ca în cazul vaselor din nivelul secolelor X I I I — X I V , dar cu o pastă asemănătoare. E le erau decorate cu crestături pe marginea buzei şi cu linii incizate pe umerii bombaţi (fig. 6/5,9). Coexistenţa ceramicii arhaice cărămizii cu ceramica cenuşie a fost dovedită în mai multe complexe arheologice din Moldova. Amintim pe acelea de la Piatra Neamţ s e , Şcheia 4 0

şi Hudum-Botoşani 4 1 . Aşa cum au dovedit cercetările recente de la Hudum, confirmate şi de constatările de la Brăşăuţi, ceramica cărămizie arhaică persistă în anumite situaţii şi în prima jumătate a secolului al X V - l e a .

In ceea ce priveşte specia ceramică smălţuită, în locuinţa I I s-au descoperit doar două fragmente cu smalţ verzui şi alburiu, provenind probabil de la un pahar. Ceramica smălţuită apare în Moldova în numeroase complexe din prima jumătate a secolului al X V - l e a **.

Avînd în vedere toate elementele ceramice prezente în complexele de locuire cercetate la Brăşăuţi şi proporţia in care apar, ele se pot data, pe baza analogiilor cu celelalte aşezări cercetate din Moldova, în prima jumătate şi spre mijlocul secolului al X V - l e a . Locuirea se pare a fi durat destul de mult, ea nefiind afectată de vreun incendiu sau de o altă calamitate.

Satul Brăşăuţi este menţionat documentar pentru prima oară într-un act emis la Suceava, în ianuarie 1411, de către Alexandru cel Bun, sub numele de Braşouţi. Prin actul amintit voievodul ţării întăreşte stăpînirea Mănăstirii Bistriţa asupra satelor ,, Miticouţi şi Braşouţi, cu toate hotarele lor vechi" 4 8 .

tn prima jumătate şi la mijlocul secolului al X V - l e a Brăşăuţiul este menţionat ulterior în mai multe acte interne, între care amintim pe acelea din anii 1428 **, 1462 " şi 1467 4·. Satul Brăşăuţi, deşi aflat în apropiere de Piatra Neamţ, nu făcea parte din ocolul curţii şi al tîrgului 4 7, fiind, aşa cum indică documentul citat din 1411, proprietate mănăstirească.

Cercetările arheologice efectuate au dovedit o vechime mai mare a aşezării medievale decît cea consemnată în documente, începuturile ei precedînd cu mai multe decenii întemeierea statului moldovenesc.

LE C H A N T I E R ARCHÉOLOGIQUE DE BRĂŞĂUŢI, DÊP. DE NEAMŢ (1969) RÉSUMÉ

Les fouilles archéologiques entreprises dans le village de Brăşăuţi, situé sur la rive gauche de la Bistriţa, à environ 600 m de son lit actuel, ont mis au jour plusieures couches culturelles. L a plus ancienne contenait trois huttes à demi enfouies, de haute époque médiévale (numéro-

" T. Martinovici, op. cit., p. 363 şi urm. ; E . Busuioc, SCIV. 17, 1966, 2. p. 302.

u Al. Andronic, Eug. Neamţu şi FI. Banu op. cit., p. 95 ; Al. Andronic, Eug. Neamţu şi M. Dinu, op. cit.. p. 213.

M C. Matasâ, SCIV, 6. 1955. 3 -4 , p. 833-834; Eug. Neamţu, McmAntiq, 1. 1969. p. 234.

** Gh. Diaconu şi N. Constantinescu, op. cit., p. 70 şi urm. " Săpături inedite, efectuate in 1968-1969 de N.

Zaharia şi Em. Zaharia şi In 1970—1972 de V. Spinei şi R. Popovici-BaltA.

u B. Mitrea. Gh. Diaconu, M. D. Matei şi colaboratori, op. cit., p. 781 ; Al. Andronic. ArhMold, 1, 1961. p. 275 ; Al. Andronic, I . Ioniţă şi FI. Banu. Materiale. 8, 1962, p. 799.

«* M. Costâchescu, op. cit, I , Iaşi. 1931, p. 80. «· P. Mihailovici, Cerclst. 8 - 9, 1932-1933, 1. p.

200 -202. α M. Costâchescu, Documente de la Ştefan cel Mare, Iaşi,

1948. p. 10-12 şi 16. *» Ibidem, p. 23 -26. ·' Vezi D. Ciurea, AHA, Iaşi, 2, 1965. p. 225.

www.cimec.ro

ŞANTIERUL A R H E O L O G I C ERAŞAUŢI 273

tees I V , V et V I ) , très rapprochées les unes des autres. Elles étaient de forme rectangulaire, aux angles arrondis et profondes d'environ 0,30—0,40 m par rapport à l'ancien niveau du sol. Leurs dimensions sont les suivantes : 4,20 χ 3,85 m (IV) , 3,85 χ 3,60 m (V) et 4 X 3,25 m (VI) . Les huttes I V et V étaient dotées d'un four de pierre, dans le premier cas situé dans l'angle SO, dans le second dans l'angle N E .

Le mobilier des huttes se compose de pcrçoirs en os et de céramique. Cette dernière compte trois catégories : la première englobe des vases confectionnés à la main, en pâte à tessons pilés. Les formes caractéristiques sont les pots, les plateaux et les bols. Elle constitue environ 40—45% du total de la céramique. L a deuxième catégorie comprend des vases modelés au tour lent, en utilisant toujours pour dégraissant les tessons pilés. L'unique forme connue est le pot orné de bandes d i lignes incisées, horizontales ou ondulées. Cette catégorie représente 15% du total. L a troisième catégorie se compose de pots confectionnés au tour de vitesse moyenne, en pâte avec du sable et du gravier, à cuisson oxydante et ornés de stries horizontales ou ondulées. Elle représente envion 40—45% du total. À part la hutte V, les deux autres (IV et V I ) n'ont livré que des rares fragments céramiques.

Les caractères généraux des éléments culturels mis au jour permettent d'insérer l'horzont de la haute époque féodale de Brăşăuţi dans le cadre de l'étappe évoluée de la culture Hlincea. On retrouve ses plus proches analogies dans les stations de Hlincea, Spinoasa, Suceava-Drumul Naţional ( I I ) , Bîtca Oituz et Băiceni (I) ; on les y retrouve aussi dans une certaine mesure dans le sud-est dc la Transylvanie. Ces matériaux peuvent être datés des V I I I e — I X e siècles de n.è.

Cette couche ancienne est superposée par une autre, sporadique, d?s X I I I e — X I V siècles. Elles contiennent une fosse ovale (1,70 χ 1,20 m), profonde de 0,35 m, où on a découvert un petit, perçoir en os, perforé à l'une des extrémités, ainsi qu'une quantité de fragments céramiques Mcdeléc au tour lent, cette céramique à cuisson insuffisamment oxidante, comporte dans sa pâte du sable et du gravier. Le motif décoratif se compose de lignes incisées, horizontales ou ondulées ; d'encoches et d'impressions réalisées avec une spatule et avec le peigne. Le motif au peigne apparaît ici pour la première fois sur la céramique médiévale de Moldavie.

L a couche la plus riche découverte à Brăşăuţi appartient à la première moitié et au milieu du X V e siècle et elle se compose des vestiges de plusieurs habitations de surface. Deux de ces habitations (I et I I ) ont été explorées de manière exhaustive et deux autres ( I I I et V I I ) en partie seulement. Les dimensions des habitations explorées exhaustivement étaient de 5,25 χ 4,00 m (I) et 5,00 χ 4,00 m ( II ) . Elles étaient dotées de fours en glaise, de forme ovale, aux parois épaisses de 6—10 cm. L'habitation I I était même dotée de deux fours de cette espèce.

L'inventaire des habitations se compose de quelques objets de fer (couteaux, aiguilles, poin­tes dc flèche, clous) et d'une poterie de plusieurs catégories. C'est la céramique rouge qui est la plus nombreuse, suivie de près par la céramique grise. Elles comportent des formes variées (pots, cruches, tasses, couvercles, bols), confectionnées d'une pâte fine utilisant le sable comme dégraissant. L a céramique de tradition archaïque est également présente, mais dans des pro­portions réduites à l'extrême. Celle-ci est modelée au tour lent, dans une pâte contenant du sable et du gravier. Notons aussi quelques fragments d'une fine poterie émaillée.

Bien que le village de Brăşăuţi soit mentionné pour la première fois dans un document de 1411 sous le nom de Braşouţi, les fouilles archéologiques attestent que celui-ci précéda de plusi­eurs décennies la fondation dc l 'État moldave.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Plan d'ensemble des fouilles de Brăşăuţi : 1, pierre*; 2, délimitation approximative des habitations de surface; 3. fosse des X I I I e - X I V e siècles; L. I, I I , I I I , VII , habitations du X V e siècle; L . IV. V, V L huttes à demi en­fouies des V i l I e — I X e siècles.

F'ig. 2. — Hutte V : 1—9, céramique travaillée à la main; 10—18, céramique travaillée au tour lent; 19 — 21, perçoire en os.

I'ig. 3. — Hutte V : Céramique travaillée au tour dc vitesse moyenne. Fig. 4. — Fosse des X I I I e — X I V e siècles : 1 — 15, 17, céramique ; 16, perçoir perforé en os. F'ig. 5. — Objets en fer découverts dans les habitations : 1,3 — 4, dc L. I ; 2, de L. VII ; 5 — 6, de L . I L F'ig. 6. — L . I : Céramique médiévale.

18 c. - 797

www.cimec.ro

SĂPĂTURILE DE SALVARE DE LA HUŞI, JUD. VASLUI (1964)*

A L A N D R O N I C şi E U G E N I A NLiAMŢU

CKKCKTĂKII.K arheologice de la Huşi au avut scopul să salveze şi să precizeze vechimea resturilor dc cultură materială feudală, scoase la iveală cu ocazia construirii noului local al şcolii medii aflat în preajma clădirii Muzeului , ,D. Cantcmir" din locali­

tate, unde a fost sediul episcopiei Huşi.

După cum se ştie, Episcopia Huşi a fost înfiinţată de Ieremia Movilă, imediat după urcarea sa pe tronul Moldovei E a a funcţionat pe locul vechii Curţi Domneşti , existente acolo încă din vremea lui Ştefan cel Mare 2 . Pentru această Curte Domenască, Ştefan cel Mare a construit, în anul 1495, aşa cum procedase şi la celelalte „Curţi" ale sale, o biserică de piatră 3 .

Avîndu-se în vedere situaţia similară de la Hîrlău, Vaslui şi Iaşi, unde Ştefan cel Mare a construit bisericile respective, pentru Curţile domneşti existente, putem considera că şi la Huşi Curtea Domnească exista deja la data cînd se construia biserica mai sus menţionată.

Dealtfel, cercetările arheologice întreprinse în ultima vreme la diversele Curţi Domneşti din Moldova au scos în evidenţă rolul jucat dc aceste Curţi în procesul de urbanizare a unor aglomerări omeneşti din epoca feudală *. Se ştie că întocmai ca la Suceava, Piatra Neamţ, Iaşi, Vaslui, Hîrlău, Cotnari etc., în vremea lui Ştefan cel Mare au mai funcţionat şi alte Curţi Domneşti , dintre care şi cea dc la Huşi. Deşi pomenită de cronici şi documente, ea nu făcuse însă obiectul unor cercetări arheologice sistematice.

Este ştiut că unele din actele cancelariei domneşti au fost emise şi la Huşi, ceea ce constituie, alături de informaţiile din cronici, o indicaţie precisă a prezenţei voievodului aici, împreună cu Divanul său, la Curtea Domnească cu caracter permanent, dar nu continuu, ci sezonier.

Recapitulînd principalele evenimente aflate în legătură cu această Curte Domnească, trebuie să menţionăm faptul că Bogdan al III - lea a murit la Huşi în anul 1517 &, Petru Rareş

* Săpăturile arheologice de la Curtea Domnească din Huşi s-au efectuat, in lunile septembrie, octombrie şi noiem­brie 1964 de cătie un colectiv alcătuit din : Alex. Andronic (responsabil), Kugcnia Neamţu, Ghcorghc Melinte, licaterina l'etrovici (membri).

1 Const. C. Giurcscu, Istoria României, fl. 1, 1940, Bucureşti, p. 252.

1 Grigorc Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, lid. P. P. Panaitcscu, Bucureşti, 1959. p. 100; cf. Repertoriul Monumen­

telor şi Obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel Marc, Bucureşti, 1958, p. 235.

3 Grigorc Ureche, op. cit., ρ 100. 4 Alex. Andronic, La contribution des recherches archéologi­

ques a l'histoire de la ville de Jassy, Dacia, N. S., 9, 1965, p. 463 - 467.

* Cronica lui Macarie, Cronicele slavo-romăne din sec. . ν ΐ ' - Χ Γ / , publicate de loan Bogdan, cd. P. P. Panaitcscu, Bucureşti, 1959, p. 92; Grigorc Creche op. cit., p. 133.

www.cimec.ro

276 A L . ANDRONIC şi E U G E N I A NEAMŢU

a avut şi el reşedinţa domnească aici e , iar Iliaş Rareş se afla la Huşi în anul 1548 7 , cînd a ordonat uciderea hatmanului Yartic. Alexandru Lăpuşneanu emite în anul 1555 un act domnesc la H u ş i 8 , iar în 1561, după înfrîngerea suferită la Yerbia, se retrage aici pentru a continua lupta împotriva lui Despot *. în 1574, loan Vodă cel Cumplit îşi aşază tabăra în preajama Huşilor I 0 . în 1588 Petru Şchiopul se afla la Huşi, probabil la Curtea Domnească de aici, de unde emitea acte domneşti u . Astfel, se poate observa cu uşurinţă faptul că, în cursul secolului al X I V - l e a , Curtea Domnească de la Huşi a avut un rol important în desfăşura­rea unor evenimente din istoria Moldovei. în schimb, în secolul al X V I I - l c a această Curte decade şi se ruinează, fapt observat şi de cronicari, care menţionează că aceste Curţi ,,sînt surpate, numai beciurile stau pînă astăzi" 1 8 .

într-adevăr, în secolele următoare au mai existat doar beciurile vechilor Curţi Domneşt i , care s-au păstrat parţial intacte pînă în zilele noastre, după cum o dovedesc resturile încastrate în actuala clădire a Muzeului , ,D. Cantemir" din localitate. Beciul existent aici mai păstrează, pe lîngă cea mai mare parte din zidurile iniţiale, din vremea lui Ştefan cel Mare, şi o uşă cu ancadrament din piatră ecariasată, cu arc ogival, în stil gotic întîrziat, specific epocii lui Ştefan cel Mare.

Complexul feudal care alcătuia Curtea Domnească de la Huşi a suferit diverse prefaceri, iar unele clădiri, rămînînd în ruină, s-au transformat într-o serie de movile, pe care, în anul 1869, Melchisedek, episcopul Huşilor, le semnala existente în preajma sediului episcopiei şi le atribuia unor eventuale morminte comune ale diverşilor luptători, căzuţi în vreo bătălie oarecare 1 3 .

într-adevăr, astfel de movile au existat, dar cu timpul s-au aplatisat, păstrînd totuş i sub pămînt ruinele unor diverse complexe feudale. Astfel de complexe au fost scoase la iveală cu ocazia lucrărilor pentru construirea noului local al şcolii medii din localitate, ceea ce a determinat şi efectuarea săpăturilor arheologice. Recunoaşterea la faţa locului, întreprinsă de M. Petrescu-Dîmboviţa, din partea Filialei Iaşi a Academiei R . S . România, şi A l . Andronic, a prilejuit constatarea că, pe locul respectiv se impun dc urgenţă săpături de salvare, fiind vorba de resturi ale unor construcţii medievale, urmînd ca pe viitor Muzeul , ,D. Cantemir" din Huşi să înscrie în planul său de cercetare ştiinţifică şi săpături sistematice la Curtea Domnească.

î n vederea unor precizări dc ordin stratigrafie, săpăturile de la Huşi au început cu trasa­rea unui şanţ lung de 24 m şi lat de 1,50 m, orientat perpendicular pc curba de nivel, urmă-rindu-se succesiunea depunerilor arheologice din cele mai vechi timpuri şi pînă în zilele noastre, î n funcţie de complexele descoperite, au fost dezvelite şi unele suprafeţe ca de pildă caseta A.

Stratigrafia locului cercetat se prezintă după cum urmează : Deasupra solului viu, reprezentat printr-un strat dc lut galben, se găseşte o depunere dc

pămînt negru măzăros. Pe acest strat, cu o grosime de aproape 1 m şi prczentînd un procent de humus mai ridicat la partea superioară, au călcat constructorii de la Curtea Domnească din Huşi, în vremea lui Ştefan cel Mare. Activitatea desfăşurată în această vreme este documen­tată de depunerea de lut galben purtat, aflată deasupra pămîntului negru. Stratul de lut galben purtat provine de Ia săparea fundaţiilor şi bcciurilor Curţii Domneşti dc aici. Se observă astfel la Huşi, întocmai ca în alte obiective din vremea lui Ştefan cel Mare, procedeul de a se aşterne pămîntul scos din şanţuri chiar în preajma locului săpat. Astfel, la Suceava, pe

• Melchisedek, Cronica Huşilor fi a episcopiei, Bucureşti, 1 0 Melchisedek, op. cit., p. 24. 1869, ρ 18. 21. » Ibidem, p. 25.

' Grigore Ureche, op. cit., p. 156. 1 1 Grigore l'ruchc, op. cit., p. 100. 8 Melchisedek. op. ctt., p. 23. 1 3 Melchisedek, op. cit., p. 11. • Grigore Ureche, op. cit., p. 162.

www.cimec.ro

SĂPATURILE D E S A L V A R E D E L A HUŞI 277

platoul din faţa Cetăţii de Scaun, lutul galben scos din şanţul de apărare, reamenajat în vremea lui Ştefan cel Marc, a fost împrăştiat pc toată suprafaţa platoului, marcînd din punct de vedere stratigrafie un anumit moment din activitatea constructorilor de la cetate M .

î n săpătura noastră, acolo unde depunerile n-au fost deranjate dc şanţurile fundaţiilor din secolele X V I I - X Y I I I , stratul de lut galben purtat zace întins uniform, avînd o grosime de 0,50—0,60 m. Peste acest strat s-a depus un altul, constituit dintr-un pămînt negru cenuşos, reprezentînd nivelul dc locuire dc la sfîrşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al X V I -lea. în acest strat, cu o grosime de 0,40 — 0,60 m, s-au găsit fragmente ceramice atribuite, de regulă, epocii lui Ştefan cel Mare.

Cu stratul următor, parţial răzuit, constituit din gunoi de grajd începe nivelul pe care-1 atribuim celei de a doua jumătăţi a secolului al XVI- lea . De la nivelul superior al acestui strat încep să apară şi diverse lentile dc mortar, mărturie certă a unor construcţii de piatră, efectuate la această Curte Domnească, care cunoaşte o viaţă mai intensă tocmai în secolul al X Y I - l c a . Peste aceste depuneri se găseşte un strat compact, de pămînt purtat şi resturi menajere, avînd o grosime de circa 0,40 m. De la nivelul acestei depuneri se adincesc fundaţiile unor construcţii dc piatră şi cărămidă, a căror datare parc mai probabilă în secolul al X V I I - l e a .

Secolului al X V I I I - l e a îi corespunde depunerea de pămînt negru, amestecat cu cărbune şi cărămidă sfărîmată, de deasupra căreia se sapă şanţurile pentru o conductă de olane roşii, care în traseul său a spart pereţii unei locuinţe (nr. 1), descoperită în caseta A, în imediata apropiere a şanţului trasat.

în fine, stratul dc pămînt brun, amestecat cu pămînt galben purtat, cu cărbune, resturi dc cărămidă şi pietre, reprezintă depunerea din secolul al X I X - l e a , care a fost deranjată de şanţul unor conducte de olane roşii prinse cu ciment, reprezentînd intervenţii recente.

Peste aceste depuneri se află solul actual (fig. 1). în felul acesta, pe baza stratigrafiei locului cercetat, s-au putut constata următoarele ;

1) în partea de vest a Curţii Domneşti , acolo unde s-au efectuat săpăturile, nu s-au găsit urme de locuire anterioară celei de a doua jumătăţi a secolului al XV-lea ; 2) de asemenea, aici nu s-au descoperit resturi de cultură materială de factură orăşenească, care să probeze prezenţa orăşenilor înainte de a se construi Curtea Domnească ; 3) construcţiile din secolele X V I — X V I I nu distrug altele anterioare, fiind primele construcţii în piatră de pe locul cercetat.

în legătură cu această ultimă constatare este cazul să ne oprim mai mult atenţia asupra locuinţei nr. 1, descoperită în caseta A.

L a capătul de sud-est al secţiunii I , a fost dezvelit un colţ al unei locuinţe de suprafaţă, care a fost apoi cercetată prin dezvelire în suprafaţă (caseta A). Locuinţa construită din piatră şi cărămidă arc o lungime de 14 m şi o lăţime dc 7 m, fiind dz formă dreptunghiulară (fig. 2) şi a cunoscut trei faze de amenajare.

în prima fază, datînd după toate probabilităţile de la sfîrşitul secolului al XVI- l ea şi începutul secolului al XVtl - lea , locuinţa a avut trei încăperi şi era prevăzută cu două intrări, situate pe latura de est a construcţiei. Podelele încăperilor, alcătuite din piatră mare şi aşezată cu grijă, sînt specifice unor locuinţe cu caracter gospodăresc. De aceea, propunem a se identifi­ca această casă cu acareturile Curţii Domneşt i , existente într-un plan al episcopiei Huşi de la sfîrşitul secolului al X V I I I - l e a ; în plan se menţionează bucătăria sau cuhnea gospod şi grajdurile. Această identificare este sugerată şi de descoperirea în interiorul locuinţei, ca şi în imediata apropiere, a unor straturi de cenuşă. Desigur, unele din acestea au provenit de la diversele incendii, dar cenuşa din preajma casei putea proveni şi de la o eventuală bucătărie sau cuhne domnească. 11 Şantierul arheologic Suceava-Cetatea Nemfului. S C I V , 6, 1955, 3 — 4. ρ 762, fig. 4.

www.cimec.ro

278 A L . ANDRONIC şi E U G E N I A NEAMŢU

în faza a doua, imediat după un incendiu care a dus şi la schimbări în planul interior al complexului, s-au folosit aceiaşi pereţi, iar pardoseala din pietre mari nedistrusă a fost acoperită cu o alta, din cărămizi rectangulare. Pardoseala nouă zace pc un strat subţire de cenuşă, ca şi unii pereţi despărţitori, din cărămidă, amenajaţi în încăperile anterioare. Cele două intrări de pe latura de est a clădirii au fost menţinute şi în această fază.

Kig. 2. - Planul locuinţei nr. 1: 1. zid <le cărămidă eu temelie ile piatra (see. X V I I ) ; 2, zid de cără­midă (sec. X V I I I ) ; :i, zid de piatra (sec. XV X V I ) ; 4. po lea din piatră; 5, podea din cărămida; 6, con­ductă de apă (sec. X V I I I ) ; 7, conductă de apă (see. X I X ) ; 8, ţeavă de apă; 9. gropi (Gr. I, f întina; Gr. 2. groapa de var); 10. gropi mici pentru pomi; 11, podea din nisip bătătorit; 12, strat de cenuşă; 13, strai de pămînt galben, amestecat eu pămini negru; 14. pămint de umplutură.

Faza a treia este şi ea marcată de un incendiu, de data aceasta mult mai puternic. Numeroasele stricăciuni produse cu acest prilej au impus modificări în interiorul casei. Astfel, cele două intrări de pe latura est au fost zidite şi în locul lor, a fost amenajată o singură intrare, prin spargerea peretelui dintre cele două intrări anterioare. L'şii noi amenajate îi cores­punde un nou nivel, atît în interior, unde peste o parte din molozul şi cenuşa provenită de

www.cimec.ro

SĂPATURILE D E S A L V A R E D E L A HUŞI 279

la incendiu, s-a amenajat o nouă pardoseală din cărămizi dreptunghiulare, cît şi în exterior, unde, în dreptul intrării, apare un pavaj din aceleaşi cărămizi rectangulare. Această ultimă fază a dăinuit pînă la sfîrşitul secolului al X V I I I - l e a , cînd construcţia a fost distrusă definitiv de ultimul incendiu, de altfel şi cel mai puternic, aşa cum o dovedeşte stratul de arsură şi cenuşă din interiorul şi exteriorul complexului cercetat.

L a începutul secolului al X I X - l e a complexul respectiv nu mai prezenta interes pentru episcopie, deoarece o conductă de olane roşii, prinse cu mortar din var hidraulic, mărturie a unor amenajări gospodăreşti, distruge în diagonală, dinspre est-nord-est către vest-sud-vest, atît pereţii, cît şi pardoselele din ultimele două faze. Astfel, se ajunge ca, în unele porţiuni ale casei, olanele de conductă să zacă direct pe podeaua din pietre mari, fără însă a o distruge.

Pe locul respectiv s-a format, cu timpul, una din movilele amintite de episcopul Melchise­dek în lucrarea sa referitoare la episcopia Huşi. Dovadă că locul era înălţat este faptul că, atunci cînd acest episcop a amenajat fîntîna din preajma palatului episcopal şi a construit alte conducte de olane roşii, prinse cu ciment, acestea din urmă, n-au mai întîlnit în calea lor ruinele complexului de mai sus, deşi şanţurile conductei au fost destul de adinei ; noile conducte zac pe un strat de lut galben, aflat imediat deasupra zidurilor de cărămidă ale locuinţei. Proba­bil, din aceeaşi vreme datează şi groapa cu diametrul de circa 1,80 m, care a distrus o bună parte din complex în partea de nord-est. După unele informaţii obţinute la faţa locului, ar reieşi că aici s-a încercat a se construi o fîntînă, la care apoi s-a renunţat. Groapa a distrus o parte din pardoselele succesive ale încăperilor din complex, o bună parte dintr-un perete despărţitor al încăperilor precum şi o bună parte din conducta de olane roşii, construită după părăsirea complexului. î n fine, colţul de nord-est al construcţiei a fost complet distrus de o groapă recentă pentru stins varul, iar pereţii de nord şi vest au avut de suferit de pe urma instalării unei ţevi recente de apă.

Complexul astfel dezvelit prezintă un dublu interes. în primul rînd, pentru cunoaşterea curţii Domneşt i de aici, construcţia din secolele X V I — X V I I I se găseşte în legătură nemijlocită, funcţional şi cronologic, cu această Curte Domnească din vremea lui Ştefan cel Mare şi a urmaşilor săi. Cercetările arheologice viitoare ar urma să se planifice în funcţie de acest obiec­tiv.

î n al doilea rînd, descoperirile de la Huşi prezintă un real interes muzeistic, iar pentru punerea lor în valoare trebuie folosită experienţa de la Iaşi, unde ruinele Curţii Domneşt i din secolele X V — X V I I I , desvelite în perimetrul Teatrului de Vară, au fost conservate ; de aceea considerăm că este absolut necesar să se ia măsurile de conservare şi consolidare a ruinelor desvelite la Huşi, în cadrul complexului Curţii Domneşt i , pentru amenajarea unui muzeu în aer liber.

F O U I L L E S D E S A U V E G A R D E A HUŞI , D É P . D E V A S L U I (1964)

RÉSUMÉ

Les fouilles pratiquées à Huşi avaient pour but de sauvegarder les constructions d'époque féodale mises au jour par quelques travaux édilitaires. Elles visaient aussi à localiser les vestiges du complexe fécdal «Curtea Domnească ». Celui-ci, mentionné déjà par les documents de l'épo­que d'Etienne le Grand, a subi de nombreuses modifications, surtout après que l'évêché de Huşi s'y fût installé à la fin du X V I e siècle. Avec le temps, une partie des bât iments de l'ancien palais princier ( = Curtea Domnească) se sont dégradés jusqu'à ne laisser plus de nos jours qu'une seule cave, dans le sous-sol de l'actuel Musée d'Histoire « D. Cantemir ».

www.cimec.ro

280 A L . ANDRONIC şi E U G E N I A NEAMŢU

Un niveau d'habitat des X V e — X V I I I e siècles a été dégagé par les fouilles effectuées aux environs du musée, sur l'emplacement de l'ancien évêché et, fort probablement, de l'ancien palais princier. Les mêmes fouilles ont mis au jour également des constructions datées des X V I I ' - X V I I I e siècles.

On a entièrement dégagé de la sorte les vestiges d'un bâtiment important, dont les fonda­tions en pierre se sont conservées, ainsi qu'une partie des murs en maçonnerie et le plancher tout entier, pavé de pierres de grande taille ou de taille moyenne. Cet édifice — long de 14 m et large de 7 m — porte les traces de trois incendies, marqués au point de vue stratigraphique par trois horizons successifs ; le plancher atteste plusieurs réfections et l'entrée semble avoir subi des modifications. L'édifice, identifié grâce à un plan de l 'évêché de Huşi d a t é d u X V I I I ' s i è c l e avec certaines dépendances de l'ancien palais, est lié à un mur de pierre du X V e siècle, dont l'étude doit conditionner les futures fouilles de «Curtea Domnească » de Huşi.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Profil du mur est de la Section I ; 1, sol actuel ; 2, fossés à remplissage dc pierres et de mortier ;3, len­tille dc terre jaune, mêléé de briques et de mortier ; 4, restes des briques broyées ; 5, fossé d'un conduit d'eau (deuxième moitié du X I X e siècle) ; β, fossé d'un conduit d'eau (première du moitié X I X e siècle) ; 7, couche dc terre jaune, mêlée de terre brune ; 8, terre noire-brune, mêlée dc cendre et de charbon ; 9, tuillcs écroulées ; 10, paroi écroulée à l'intérieur d'une habitation; 11, murs datant du X V I I I e siècle ; 12, dépôts en terre jaune-brune portés; 13, terre noire-brune, mêlée de charbon, dc cendre et dc briques broyées ; 14, fumier mêlé de cendre et de charbon ; 15, terre cendreuse, mêlée de mortier et de pierres ; 16, mur datant du X V I I e siècle; 17, lentille dc mortier ; 18, fumier; 19, terre glaise, portée, mêlée de terre noire-cendreuse ; 20, dépôts de terre noire (des X V e — X V I e siècles) ; 21, terre glaise, portée ; 22, couche de terre noire (humus médiéval) ; 23, sol vierge.

Fig. 2. — Plan de l'habitation n° 1 : 1, paroi en briques à fondement en pierre ( X V I I s siècle) ; 2, paroi en briques ( X V I I I e siècle); 3, mur en pierre ( X V e — X V I e siècles); 4, pavement en pierre; 5, pavements en briques; 6, conduit d'eau ( X V I I I e siècle) ; 7, conduit d'eau ( X I X e siècle) ; 8, conduit d'eau ; 9. fosse (G. 1. puits ; G. 2 fosse à chaux) ; 10, petites fosses pour des arbres ; 11, pavement en sable piétiné ; 12, couche dc cendre ; 13, couche de terre jaune mêlée de terre noire ; 14, terre do remplissage.

www.cimec.ro

CERCETĂRILE A R H E O L O G I C E DE LA „CASA DOSOFTEI" DIN IAŞI (1966-1968)

E U G E N I A N E A M Ţ U şi STELA CI lEI 'TEA

IN C K I ' Î N D cu anul 1950 pe actualul teritoriu al laşului au fost efectuate cercetări arheolo­gice care au înlesnit delimitarea nucleului iniţial al aşezării feudale şi urmărirea extinderii treptate a acesteia în secolele următoare. De asemenea, construirea Teatrului de vară,

în anul 1960 a permis cercetarea laturii sud-estice a incintei exterioare a vechii Curţi Domneşti din Iaşi, adăugită şi lărgită în secolul al XVI- l ea şi mai ales în secolul al X V I I - l e a .

Grija deosebită pentru restaurarea monumentelor istorice, laice şi religioase, mărturii ale artei şi arhitecturii trecutului nostru, unele din ele vechi focare de cultură, a dus la cerceta­rea unui alt complex medieval, situat în imediata vecinătate a Curţii Domneşti , alcătuit din biserica Sf. Nicolae Domnesc, „Casa Dosoftci".

Astfel, prin cercetările efectuate în primăvara anului 1966, s-a identificat fundaţia laturii estice a zidului dc incintă al bisericii Sf. Nicolae Domnesc. Dc asemenea, a fost surprins traseul acestuia pe latura sudică aflat în continuarea porţiunii de zid existente deasupra solu­lui '. î n urma cercetărilor s-au putut stabili două faze constructive pentru zidul de incintă. O fază mai veche, reprezentată prin fundaţia propriu-zisă, datată din secolul X V şi o alta mai nouă atribuită secolului al X V I I - l e a , cînd prima fundaţie a fost consolidată, prin adosarea unor contraforţi interiori şi exteriori, pentru a putea susţine noul zid construit 2 . Stabilirea acestor două faze constructive pentru zidul de incintă al bisericii Sf. Nicolae Domnesc, a ridicat probleme noi cu privire la data construirii „Casei Dosoftci", aflată în interiorul incintei şi adosată, în mod vădit , zidului acesteia , .

Ca atare, cercetările au fost axate în continuare, după cum o impuneau şi lucrările de restaurare, asupra „Casei Dosoftci", care prin arhitectura şi importanţa sa a atras şi mai înainte atenţia cercetătorilor. Astfel, în toamna anului 1967 au fost efectuate săpături pe latura nord-estică a monumentului, care însă nu au dus la rezultate concludente, datorită faptului că stratigrafia la zidul de incintă era deranjată dc o pivniţă modernă, iar la casă, dc fundaţiile unor z iduri 4 .

î n iunie 1668 s-au efectuat în interiorul casei cercetări arheologice menite să aducă date noi privitoare nu numai la construirea monumentului, dar şi la fazele ds refacere a lui 5 . Astfel

1 I.a săpaturi au participat At. Andronic (responsabil), Eugenia Neamţu, Cătălina Dloşiu şi Stela Cheptea. Vezi, Al. Andronic, Eugenia Neamţu şi Stela Cheptea, Principa lele rezultate ale cercetărilor de arheologic feudală de la laşi din anii 1951— 1967. nis.

- Al. Andronic, Eugenia Neamţu, Stela Cheptea, op.

cit. 3 11, d m.

4 Vezi nota I. 1 Cercetările au fost efectuate de Eug. Neamţu şi Stela

Cheptea.

www.cimec.ro

2813

Om

1 A

; SES 267.. i U I I I I I I I I I I I I I I I I I I Ml HI I I I I I I I I I 111111 111 I I I I I I I I I

ι ι ι ι I I ι I I I

I

ΤΜ7ΤΓΤΤ 1111111 l) |t II113 111111111 1111111 11 11 11111 111111 111111111 11 il 11 I I I M I I I I l l l l M 1111 · 1111 111111

Β , NVN5d%o

*fmn *Μ£ « 'ίΤΠΤΠ]

Im

l'"ig. I. :ι. planul săpăturii şi 1). profilul peretelui sud-vestic al S.I : I, sol viu; 2, sol brun-gălbui ; 3, păminl negru ; -l, lentilă cu piatră, cărămidă, mortar şi urme de cărbune ; 5, pămînt negru-cenuşiu cu pigmenţi c\rbune ; 6, pă­mînt cenuşiu compact cu pigmenţi cărbune, piatră şi cărămidă ; 7. pămînt cenuşiu granules cu pietre, cărămizi, mor­tar şi pigmenţi cărbune ; 8, umplutură cu moloz ; 9, zid de cărămidă ; 10, pietre ; 11, duşumeaua casei cu grinzi ; 12,

gropi de morminte.

www.cimec.ro

CERCETĂRILE A R H E O L O G I C E D E L A „CASA DOSOFTEI" 283

s-a trasat o secţiune (de 7,75 m χ 1,50 m, orientată nord-vest nord 58%—sud-est sud 26%) (fig. 1 a) la mijlocul şi în lungul încăperii sud-vestice a casei. L a adîncimile de 1 m şi 1,10 m au apărut oasele unor reînhumaţi (M. 1 şi M. 2) (fig. 2 a-b) iar la adîncimea de 1,30 m un schelet înhumat (M. 3), parţial deranjat de groapa unui mormînt aflat la aceeaşi adîncime, în cea mai marc parte în peretele nord-estic al secţiunii (M. 4) (fig. 2 c). L a adîncimea de 1,40 m a apărut un alt schelet înhumat avmd de asemenea, numai capul în secţiune, restul fiind tot în peretele nord-estic al acesteia (M. 5) (fig. 2 c). S-a deschis o casetă pe latura nord-estică (de 1,75 m χ 1,50 m) pentru dezvelirea celor două schelete (M. 4 şi M. 5) ale căror cranii au fost surprinse în secţiune. M. 4 era parţial deranjat dc groapa lui M. 5, iar ambele schelete aveau labele picioarelor deranjate de şanţul de fundaţie al peretelui despărţitor dintre cele două încăperi ale casei (fig. 3 a). î n pămîntul de umplutură al gropii mormintului surprins la adîncimea dc 1,30 m (M. 4) a fost descoperit un mic fragment ceramic din caolin, cu smalţ galben-brun; caracteristic secolului al X V I I - l e a . Cu excepţia acestuia, la nici unul din mormintele dezvelite în secţiune şi în casetă, pînă la acest nivel, nu a mai fost descoperită nici o piesă de inventar care să permită încadrarea lor cronologică. După demontarea schelete­lor IVI. 4 şi M. 5 continuîndu-se săpătura a fost descoperit sub M. 4, un alt înhumat la adînci­mea de 1,45 m (M. 6) (fig. 3 b), la care a fost găsit un dinar unguresc din argint de la Ferdi­nand I (1526—1564) emis în anul 1563. Dedesubtul lui M. 6, la adîncimea de 1,70 m a fost descoperit scheletul unui alt înhumat (M. 7) (fig. 3 c), la care a fost găsit un dinar unguresc de argint tot de la Ferdinand I , emis însă în anul 1542. De asemenea, şi aceste două schelete descoperite în casetă (M. 6 şi M. 7) aveau ca şi primele două (M. 4 şi M. 5), labele picioarelor deranjate cu ocazia săpării aceluiaşi şanţ de fundaţie al peretelui despărţitor al încăperilor casei, care merg pînă la adîncimea de 2.10 m faţă de duşumeaua actuală a casei (existentă în momentul efectuării cercetărilor).

î n ceea ce priveşte stratigrafia din interiorul casei, deasupra solului viu se află un strat brun-gălbui cu o grosime de 0,10—0,20 m peste care se suprapune un sol negru reprezentînd humusul medieval, cu o grosime de circa 0,40 m la nivelul căruia s-a săpat şanţul de fundaţie al zidului de incintă din prima fază. Acesta se fundează cu 0,10 m în solul viu, deci fundaţia lui avea o adîncime de circa 0,60 m faţă de nivelul de călcare de atunci. Peste acesta se suprapune o lentilă cu piatră, cărămidă, mortar şi urme de cărbune, formată în timpul construirii zidului. Această lentilă, care lîngă zid măsoară 0,15 m grosime subţiindu-se apoi treptat, este evident în legătură cu prima fază de construcţie a zidului, datînd din secolul X V . E a este suprapusă de un strat de pămînt negru-cenuşiu cu pigmenţi de cărbune.avînd o grosime de 0,25—0,30 m. Deasupra acestui strat se află o a doua lentilă cu multă piatră, cărămidă, mortar şi cărbu­ne, care a fost pusă în legătură cu cea de a doua fază constructivă, atribuită celei de a doua jumătăţi a secolului X V I I , cînd a fost refăcut zidul incintei. Această situaţie s-a constatat—aşa cum am mai arătat — şi cu ocazia cercetărilor făcute în primăvara anului 1966 la zidul de incintă de pe latura sudică. Cu această ocazie, constructorii au refolosit fundaţia veche a zidului. Faţă de nivelul dc călcare din secolul X V I I , fundaţia zidului măsura 1 m adîncime. Urmează apoi un strat dc pămînt cenuşiu compact cu pigmenţi de cărbune, piatră, şi cărămidă, peste care se suprapune un pămînt cenuşiu granulos cu pietre, cărămizi, mortar şi cărbune, deasupra căruia se află podeaua actuală a casei (fig. 1 b). Raportul stratigrafie între zidul incintei şi casă este deranjat de amenajarea unei pivniţe în interiorul casei şi anume înspre peretele sud-estic al acesteia, pivniţă construită din cărămidă şi cu foarte puţină piatră, pentru amenajarea căreia s-a spart duşumeaua casei existentă în rest pînă în momentul efectuării cerce­tărilor. Unele observaţii au fost însă posibile.

www.cimec.ro

281 E U G E N I A NEAMŢU şi S T E L A C H E P T E A

1 ' ι—L , 1 im;. I i η •

- I/O m

~ — 1 — L 1 1 \*»/. ι - L - i - L - p

b.

I-"i|ţ. 2. - l'liinul S. I la diferite adincimi.

Cu privire Ia construirea casei s-ar putea pune mai multe ipoteze. Aceea după care casa ar ii fost construită anterior zidului incintei cade de la bun început,

căci în acest caz ca ar fi avut perete propriu şi pa latura nordica şi nu ar fi folosit zidul in­cintei de pe această latură drept perete al ei, adosîndu-se acestuia.

Dc asemenea, nu poate fi acceptată nici ipoteza după care casa s-ar adosa zidului incintei din prima fază, construindu-sc la o distanţă nu prea mare în timp după acesta, căci am văzut că cele mai vechi morminte datează, pc bază dc monede, din secolul al XVI- lea iar în groapa lui M. 4(mormînt care se suprapunea lui M. 6, datat printr-o monedă din anul 1563), s-a găsit — în partea neafectată de şanţul de fundaţie al zidului interior al casei, — un fragment ceramic din caolin, specific secolului X V I I şi că pe acest loc au mai fost practicate şi alte înhumări şi rcinhumări, lipsite însă de inventar.

Nu putem admite nici ipoteza după care casa ar fi fost construită concomitent cu zidul incintei. în acest caz zidul ei s-ar ţese cu zidul incintei şi nu s-ar adosa acestuia, folosindu-1

www.cimec.ro

www.cimec.ro

286 E U G E N I A NEAMŢU şi S T E L A C H E P T E A

drept perete al casei pînă la limita lui superioară şi de abia de acolo cei patru pereţi exteriori ai casei ridicindu-se în continuare ca un tot unitar.

Pe baza observaţiilor stratigrafice s-a putut constata că ambele lentile cu mortar sînt tăiate dc gropi de moi minte (fig. 1 b). Aceasta înseamnă că după refacerea zidului incintei, refacere marcată de cea de a doua lentilă cu mortar, cimitirul din această parte a continuat să fie folosit pînă ce pe acest loc a fost construită casa. Deci aceasta datează cert dintr-o vreme ulterioară celei de a doua faze a construcţiei zidului incintei, căci ea se adosează în mod cu totul vizibil acestuia. M. 4, M. 7 sînt parţial deranjate de şanţul de fundaţie al perete­lui interior al casei. Făcînd cu totul abstracţie de ultimele observaţii enumerate, este de la sine înţeles că, după construirea casei, cimitirul de pe locul respectiv nu a mai putut fi utilizat.

Chiar dacă durata în timp dintre refacerea incintei şi construirea casei a fost mult redusă, trebuie să admitem, totuşi, că ca a existat, chiar şi numai pentru simplul fapt că în caz contrar zidul casei ar trebui să se ţeasă cu cel al incintei, şi nu să i se alipească.

î n ceea ce priveşte data la care a putut avea loc refacerea zidului incintei în secolul X V I I , avem informaţii preţioase în Letopiseţele cronicarilor Nicolae Costin e , Ion Neculce 7 , Nicolae Muşte 8 , în Cronica anonimă tradusă de Alexandru Amiras ·, precum şi în Hrisovul lui Antonie Vodă Kuset din 29 martie 1677 , 0 . Din toate aceste informaţii, reiese că lucrările de refacere au avut loc în timpul domniei lui Antonie Vodă Ruset (1675—1678), şi că ele s-au încheiat în anul 1677.

„Casa Dosoftei" din Iaşi aşa cum o arată observaţiile arheologice deosebit de clare, a fost construită la o dată greu de precizat, dar în orice caz posterioară anului 1677, cînd potrivit Cronicilor şi Hrisovului lui Antonie Ruset, s-a terminat zidul de incintă, la care ea se adosează.

Casa care, aşa după cum am văzut, a fost construită ulterior anului 1677 a suferit în decursul anilor mai multe refaceri.

Pentru construirea acesteia, s-au săpat şanţuri în care s-au fundat zidurile pînă la 2,05 m — 2,10 m adîncime faţă de nivelul de călcare, din momentul construirii casei, şi care, aşa după cum s-a constatat în casetă, se afla la nivelul podelei actuale a casei. L a acest nivel este pragul dintre zidul nerostuit al fundaţiei şi cel rostuit al pereţilor ce se înălţau deasupra solului. Faţă de podea zidul incintei merge pînă la 1,80 m adîncime.

î n faza sa iniţială, casa adosată la zidul incintei, avea faţada înspre sud-est (biserica Sf. Nicolae şi Curtea Domnească) , deci înspre curtea bisericii. Pentru amenajarea podelei iniţiale a casei s-a efectuat o nivelare cu nisip pînă la 0,80 m deasupra nivelului de călcare şi dc construcţie al casei, peste care s-a amenajat apoi podeaua, probabil din lemn. Din întreaga pardoseală, în urma unui incendiu, a rămas de jur împrejurul pereţilor interiori ai casei peste tot la 0,80 m înălţime faţă de nivelul de călcare, numai o dungă înegrită de la ardere. De la această dungă în sus, piatra şi mortarul sînt arse, fenomen ce nu se mai observă sub nivelul dungii dc arsură. Pentru intrarea în casă se urca desigur pe trepte, iar în interior duşumeaua era aproximativ la nivelul pragului.

într-o fază mai tîrzie s-a amenajat în spatele casei o faţadă prin adăugirea unui pridvor deschis, cu coloane cilindrice din piatră, avînd o bază paralelipipedică din piatră cioplită, aşezată peste un zid-centură. Acesta se mai păstrează şi acum deasupra solului în părţile laterale ale pridvorului, fundaţia lui fiind surprinsă şi în rest de restauratori, cu ocazia lucrărilor de

• Nicolae Costin, Letopiseţul Terii Moldovei, Cronicile * Cronica anonimă a Ţerei Moldovei, traduşi de Alexandru României, cd. M. Kogălniceanu, I I , Bucureşti, 1872, p. 14. Amiras, Cronicile României, ed. M. Kogălniceanu, I I I , 1874,

' Ion Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, el. lorgu p. 101. Iordan, Bucureşti, 1955, p. 147. 1 0 Constantin Krbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei fi

* Nicolae Muşte, Letopiseţul Ţării Moldovei, Cronicile Sucevei, Bucureşti, 1888, p. 3. României, ed. M. Kogălniceanu, Bucureşti, 1874, I I I , p. 18.

www.cimec.ro

CERCETĂRILE A R H E O L O G I C E D E L A „CASA DOSOFTEI" 287

consolidare. Atunci a fost desigur spart şi peretele de nord-vest al casei, respectiv zidul de incintă al bisericii la care casa se adosează.

într-o fază mult mai tîrzie, pardoseala casei şi a pridvorului a fost coborită, după o decapare, la nivelul celei actuale, iar zidul pridvorului pe care erau amplasate coloanele, a fost distrus pe porţiunile dintre coloanele de la stradă, menţinîndu-sc doar în părţile laterale ale pridvorului. Soclurile coloanelor-au rămas mai sus cu 0,80 m — 0,90 m faţă de solul actual al pridvorului şi de podeaua casei, sprijinindu-se pe suporţi cruţaţi în acest scop din zidul centură cu totul inestetici faţă de frumoasa arhitectură a casei. Prin grija restauratorilor ca va căpăta însă o înfăţişare pe cît posibil mai apropiată de cea iniţială.

L E S R E C H E R C H E S A R C H É O L O G I Q U E S A IAŞI, « C A S A D O S O F T E I » (1966-1968)

RÉSUMÉ

E n 1968 ont été effectuées des fouilles archéologiques à l'intérieur de la «Casa Dosoftei » de Jassy, dans le but d'obtenir des nouvelles données concernant la construction du monument et les phases de sa reconstruction. Les fouilles, effectuées dans la pièce du sud-ouest, se résument à une section et une cassette.

À cette occasion, on a découvert sept tombes (M. 1— M.7) parmi lesquelles les plus récen­tes, M. 1, M. 2 étaient d'inhumation. Dans deux de ces tombes, on a trouvé des monnaies : dans la tombe M. 7, la plus ancienne, une monnaie hongroise (denier) du temps de Ferdinand I e (1526— — 1564) émise en 1542 ; dans la tombe M. 6. une autre monnaie, de l'année 1563. Dans la tombe M. 4, qui superpose la tombe M. 6, on a trouvé un fragment céramique de kaolin caractéristique du X V I I e siècle.

Du point de vue stratigraphique, on a trouvé deux lentilles de mortier, partant de la paroi de l'enceinte, qui ont été mises en relation avec les deux phases de construction, toutes les deux coupées par des fosses de tombes. Ce fait nous explique que le vieux cimetière ait continué son existence après la deuxième phase de la reconstruction des parois de l'enceinte, auxquelles on a attaché la maison.

L a maison date certainement de la période ultérieure à la deuxième phase de la réparation du mur de l'enceinte, attribuée à la période d'Antoine Ruset (1677) conformément aux infor­mations des chroniques et des documents.

L a maison est datée ultérieurement de l'année 1677 et elle a été soumise à certaines modifi­cations à diverses époques. Ainsi, la paroi se trouvant derrière la maison a été transformée en façade principale par l'adossement d'une véranda au mur de ceinture, sur lequel s'appuiaient les socles à section carrée et les colonnes cylindriques.

C'est bien en ce temps-là qu'on a démoli le mur nord-ouest de la maison, c'est-à-dire, le mur d'enceinte de l'église auquel la maison est adossée.

Plus tard, le plancher initial de la maison a été abaissé et le mur dc ceinture de la véranda démoli, étant aménagés seulement quelques supports pour soutenir les colonnes.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — a. plan des fouilles ; b. profil dc la paroi SO dc S.l : 1, terre vierge ; 2. terre brune-jaunâtre ; 3. terre noire; 4, lentille à pierres, briques, mortier et restes dc charbon ; 5, terre noire-grise à pigments de charbon ; 6, terre grise compacte à pigments dc charbon, pierre et briques ; 7, terre grise granuleuse à pierres, briques, mortier et pigments de charbon ; 8, remplissage dc plâtras ; 9, mur en briques ; 10, pierres ; 11, plancher à poutres dc la maison ; 12, fosses des tombes.

Fig. 2. — Plan de S.l à des diverses profondeurs. Fig. 3. — Plan de S.L et dc la cassette Λ à des diverses profondeurs.

www.cimec.ro

NOI DESCOPERIRI DIN EPOCA FEUDALISMULUI TIMPURIU LA DINOGETIA-GARVĂN, JUD.

TULCEA (1963-1968)

I . B A R N Li A

A

INCEPÎNDdin anul 1960, săpăturile arheologice dc la Dinogetia-Garvăn, com. Jiji la, jud. Tulcea, au avut un volum din ce în ce mai redus, iar rapoartele preliminare asupra lor n-au mai fost publicate. Lucrarea cu caracter monografic tipărită cu cîţiva ani în urmă 1 re­

prezintă o sinteză a rezultatelor săpăturilor dintre 1939 şi 1962, cu privire numai la aşezarea feudală timpurie (sec. X — X I I ) din acea localitate, urmînd ca descoperirile din epocile mai vechi şi în special din cea romano-bizantină (sec. I V — VI) să-şi găsească locul într-o altă lucrare mono­grafică, între anii 1963—1968 săpăturile arheologice s-au concentrat asupra a două obiective situate unul în afara şi altul în interiorul incintei fortăreţei romano-bizantine (fig. 1). Rezultatul lor a fost descoperirea în afară a unor terme, iar înăuntru a unei mari clădiri de locuit (domus), ambele din epoca stăpînirii romane (sec. I V ) . Deoarece au fost publicate numai cele două construcţii romane şi unele materiale mărunte aparţinînd aceleiaşi perioade 2 , vom căuta în cele ce urmează să facem cunoscute şi descoperirile din acele sectoare aparţinînd epocii feudale timpurii, ca uncie ce reprezintă o continuare şi o completare a lucrării monografice tipărite mai înainte.

I . SECTORUL TERME

î n vara anului 1963, desfinţîndu-sc viile plantate pc terenul mai jos, de la sud de ruinele cetăţii Dinogetia, la circa 100 m S E de poarta principală a acesteia, a apărut la suprafaţa solului creştetul unui colţ de zid cu mortar, indicînd prezenţa în acel loc a ruinelor unei clădiri romane. Săpîndu-se mai întîi două secţiuni (S. 6, S. 7.) dispuse cruciform pc zidul abia apa­rent, iar apoi, în anii 1964 — 1965, o întreagă suprafaţă de circa 30 χ 20 m, prin secţiuni paralele (S.8 — S.12), orientate E - V şi late de cîte 2 m fiecare, s-au descoperit în întregime ruinele clădirii unor terme romane din secolul al IV-lea e.n. Deasupra lor se aflau, ca şi în restul popinei Bisericuţa, vestigiile unei aşezări feudale timpurii (sec. Χ — X I ) , peste care s-au suprapus în secolele X I — X I I morminte aparţinînd unui cimitir dc înhumaţic (fig. 2).

1 Gh. Ştefan, I. Baraca, Maria Comsa, Eugen Comşa, ! I. Baraca, Les thermes de Dinogetia, Dacia, X. S., 11, Dinogetia, I : Aşezarea feudală timpurie de la Bisericuţa — 1967, p. 225 — 252 ; idem, O casă romană linie dc la Dinogetia. Garvăn, BHU, 13, Bucureşti, 1968, 409 p. SCIV, 20, 1969, 2, p. 245 - 266.

www.cimec.ro

292 I. B A R N E A

Cu prilejul săpăturilor au fost identificate trei niveluri de locuire, datate cu ajutorul monedelor bizantine între anii 969—1081 (loan I Tzimiskes-Nichifor I I I Botaneiates). Primele două niveluri mai vechi sînt reprezentate de bordeie a căror podea de lut se află la 1,80 — 2 m şi respectiv 1 — 1,50 m adîncime, iar al I I I - lea şi ultimul, de locuinţe uşor adîncite în pămînt, cu podeaua între 0,15 pînă la 0,50 — 0,60 m adîncime faţă dc nivelul solului actual. Deşi au fost sesizate laturile a numai cîtorva gropi dc bordeie, totuşi cele vreo 20 cuptoare de piatră („pietrare"), descoperite în suprafaţa de teren ocupată mai înainte de clădirea fermelor, arată că bordeiele erau aşezate în şiruri oarecum regulate, orientate N —S. în această privinţă deosebit de elocvente sînt cuptoarele aflate în interiorul fostei încăperi Λ a fermelor, construite unele direct pe pavimentul acesteia, altele pe stratul de moloz şi dărîmături în care predomină fragmentele de ţiglă şi olane de acoperiş (fig. 2 ; 3). Aproape fiecare bordei împreună cu cuptorul său au fost refăcute cîte o dată sau de două ori. Ca şi în interiorul cetăţii , gropile unor bordeie s-au oprit pe stratul mai compact dc dărîmături amestecat cu pămînt galben, care a fost folosit ca podea, iar acolo unde au hitîlnit cîte o porţiune de zid, au rupt-o şi s-au adîncit cît se s imţea nevoie pentru noua locuinţă. Astfel s-a întîmplat cu bordeiele săpate în încăperea — praefurnium Ε şi pe platforma de la V dc aceasta, cu cel descoperit către latura de ν a caldariumAui (încăperea I)) şi cu cel suprapus peste zidul de la S de intrarea dintre încăperile A şi Β ale tcrmelor. Acesta de pe urmă şi bordeiul descoperit în afara clădirii termelor, la Ν de absida încăperii Λ, ambele refaceri din prima jumătate a secolului al XI- lea ale unor bordeie de la sfîrşitul secolului al X-lea sau începutul celui de al XI- lea , au fost incendiate, pe cît se pare, în timpul marei invazii a uzilor din anul 1064 sau cu prilejul tulburărilor de la Dunărea de Jos din anii 1072—1074 a . Pe podeaua şi pe laturile lor s-au găsit resturi de grinzi arse, cîte un vas întregibil (fig. 4 ; 5) şi fragmente ceramice purtînd urmele unui puternic incendiu.

După acest incendiu, pc suprafaţa de teren din zona termelor, în loc de bordeie s-au construit colibe puţin adîncite în pămînt, ale căror urme au fost mult distruse cu prilejul cultivării pămîntului, îndeosebi dc către plantaţia de vie din ultimul timp. Urme sporadice ale unor astfel dc locuinţe au fost găsite din loc în loc pe tot terenul despre care este vorba. Ele constau din resturi dc podele dc lut bătătorit, peste care uneori se aflau fragmente de lipitură dc lut cu amprente de trestie. L a acestea se adaugă cîteva piroane de fier, subţiri şi lungi de 10—12 cm, aflate izolat în ultimul nivel de locuire (fig. 7/2—4). Adîncimea pînă la care au apărut astfel de urme dc locuire variază între 0,15 — 0,60 m faţă de nivelul terenu­lui actual.

î n strînsă legătură cu locuinţele din secolele Χ — X I se aflau gropile de bucate, transfor­mate în a doua etapă în adevărate gropi de gunoi, în care se aruncau vase sparte, obiecte scoase din uz şi tot felul de resturi menajere, în primul rînd oase de animale şi de peşte, în sectorul termelor au fost identificate un număr dc 25 astfel de gropi (fig. 2). Majoritatea aveau diametrul de circa 1 m şi adîncimea de aproximativ aceeaşi dimensiune. î n mod excep­ţional unele ajungeau pînă la 2 m diametru. Ca şi gropile dc bordeie şi poate mai mult decît acestea, din cauză că erau mai numeroase, gropile de provizii au distrus din ziduri, din paviment şi chiar din hypocaustul termelor. Una din ele, care a pătruns pînă la adîncimea de 2,35 m faţă de nivelul actual, a distrus parte din canalul dc scurgere cc traversa încăperea A, trecînd prin faţa absidei acesteia (fig. 2). în această groapă s-au descoperit numeroase fragmente ceramice provenind din oale de uz comun, decorate majoritatea cu incizii orizontale şi mai puţine cu rotiţa dinţată, cîteva fragmente de amfore sferoidale şi două de căldări de lut. L a

3 Idem. Din istoria Dobrogei, I I I , Bucureşti, 1971, p. 133 şi 135- 137.

www.cimec.ro

D E S C O P E R I R I DIN F E U D A L I S M U L T I M P U R I U D E L A D I N O G E T I A - G A R V A N 293

acestea se adaugă două greutăţi de cărămidă pentru plasa de pescuit, un miner de os, cîteva fragmente de vatră cu margine, două fragmente de brăţări dc sticlă albastră, puţine oase de animale (bovideie-oviporcine) şi boabe de grîu carbonizat.

O groapă de provizii, care merită să fie menţionată, se afla sub mormintele marcate cu si­glele M.4 şi M. 5 (fig. 2). E a avea diametrul de 1,50 m, fundul atingînd cea mai mare adîncime : 2,75 m faţă de suprafaţa solului actual, ajungînd pînă la două pilae de hypocaust dinspre colţul de S V al încăperii Β a termelor. în groapă s-au găsit numeroase fragmente ceramice feudale timpurii, dintre care aproximativ jumătate decorate cu incizii orizontale, iar cealaltă jumătate cu rotiţa dinţată, unele din acestea şi cu val pe umăr ; două fragmente de căldări de lut, un frag­ment de oală din pastă cenuşie, lustruită, o bucată de zgură de fier, trei fragmente de brăţări şi o mărgea de sticlă colorată, oase de animale mari şi de peşte.

O a treia groapă de provizii, cu diametrul şi adîncimea dc aproximativ 1 m, se afla către latura de Ν a încăperii Λ şi avea fundul la 2,10 m faţă dc suprafaţa solului actual. în ea s-au găsit mai multe fragmente dintr-o vatră cu gardină, ce se fixa de obicei deasupra cuptoarelor din bordeie; numeroase fragmente ceramice, majoritatea decorate cu rotiţa dinţată şi circa 1/4 cu incinzii orizontale ; un ulcioraş de factură locală, cu gura trilobată, aproape întreg (fig. 5/4) ; un fragment de castron tronconic, patru funduri dc vase cu mărci de olar, dintre care unul cu o marcă în formă de cruce în relief (fig. 6/13) ; cîteva fragmente de amfore cu torţi supraînălţate, gură în formă de pîl η ie şi buza răsfrîntă ca un guler, un fragment cu smalţ vcrde-măsliniu ; opt greutăţi de plasă din cărămidă, cîteva bucăţi dintr-o piatră de rîşniţă din şist local, o fusaiolă din piatră roşiatică, oase dc animale mari, solzi şi oase de peşte. După condiţiile de găsire şi inventar groapa datează de pe la mijlocul secolului al XI- lea .

începînd cu ultimele două decenii ale secolului al XI- lea, locuirea a încetat nu numai în sectorul tcrmelor, ci, pe cît se pare, pe întregul teritoriu din afara cetăţii, aşezarea mărginindu-se numai la platoul mai înalt, închis de zidurile acesteia 4. Terenul de la S de cetate a fost folosit drept cimitir, după cum o dovedesc unele morminte izolate apărute mai înainte în secţiunile executate în această zonă şi mai ales cele 20 dc morminte descoperite în sectorul termelor, asupra cărora vom reveni mai departe.

După cum era de aşteptat, cele mai numeroase descoperiri sînt resturile de ceramică locală aparţinînd tipurilor deja cunoscute în aşezarea feudal-timpurie de la Dinogetia, mai puţin cera­mica întîlnită în ultimul nivel de locuinţe de suprafaţă şi de bordeie, cu inventar bogat in situ şi puternice urme de incendiu, din interiorul cetăţii s . Marea majoritate a fragmentelor ceramice provin din oale-borcan de uz comun, aproape totdeauna fără toarte, lucrate la roată dintr-o pastă amestecată cu nisip, pietricele, cuarţ sau scoici pisate, mai rar din humă alburie, destul de bine arse şi purtînd urme de funingine şi fum, în urma întrebuinţării la fiert. Pe faţa exterioară sînt ornamentate cu incizii orizontale sau cu şiruri dc impresiuni executate cu rotiţa dinţată. Vasele din care provin purtau adesea pe umăr cîte o linie vălurită sau o bandă de incizii în val, gropiţe executate cu vîrful pieptenului sau incizii oblice. Rareori cîte o singură linie în val, puternic adîncită, împodobea corpul oalei-borcan în punctul de maximă lărgime sau puţin mai sus de mijloc. Unele vase purtau pe fund cîte o marcă de olar în relief (fig. 6/13—15). Restul

4 In acest sens trebuie precizată afirmaţia că locuirea In afara incintei cetăţii a dăinuit numai pină in a doua jumă­tate a secolului al XI-lea (Dinogetia, I , p. 378 ; I. Baraca, Dinogetia1, Bucureşti, 1969, p. 32). Dealtfel, descoperirea unor monede din timpul împăraţilor Constantin X (1059 — - 1067) şi Roman IV (1067- 1071) in bordeiele din S.3 şi S. 4 din afara incintei cetăţii (Materiale 6, 1959, p. 635 şi 638) ; Materiale, 8, 1962 p. 679). arată că în punctele res­pective locuirea a dăinuit şi o bună parte din a doua jumătate

a secolului al XI-lca. Faptul că ultimele monede descoperite în moi repetat in bordeiele din afara incintei aparţin lui Roman IV, confirmă că cel mai tirziu nivel al unor astfel dc locuinţe extramuranc datează din timpul acestui împărat, după care a urmat o locuire sporadică, sub împăraţii Slihail VII Ducas şi Nichifor I I I Botanciates, ca Incctind la înce­putul domniei lui Alexios I Comnenul (Dinogetia, I , ρ 205).

s Dinogetia, I, p. 134 - 229.

www.cimec.ro

294

www.cimec.ro

295

Zidromm cu morfer (sec. IV) SU

m m cupimnt (see VI)

" i l Borde» (sec X-Xl) C Π Cuptoare (tac X-Xl)

Θ Gropi de pari 6r Q Oropi depmrizii

M Morminte (see.XI-XII) R Risniţi S. Secţiuni sipete

a-b.e-d- Profile

0 1 Ζ 3 4 5m

a 3 7 •m B -/.»

CaaetaS

δ.7a

-#.*s <0

Fig. 2. — Sectorul termelor romane, plan.

www.cimec.ro

296 I. DARNEA

ceramicii lucrate în aceeaşi tehnică şi avînd acelaşi decor, constă din castroane cu pereţii încli­naţi, înalţi, de obicei uşor arcuiţi spre interior, la gură (fig. 4/3;5/2) şi din căldări de lut. L a acestea se adaugă vase (oale şi ulcioare) din pastă caolinoidă de bună calitate, datate în ultimele

Fig. 3. — Cuptoare ale bordeielor din secolele X — X I peste ruinele termelor romane.

decenii ale secolului al X-lca şi la începutul secolului al XI-lea,purtînd ca decor pe faţa exterioară pete sau dungi late de vopsea maroniu-roşiatică. în număr şi mai redus decît acestea sînt frag­mentele de vase din pastă cenuşie, cu decor lustruit în reţea. în cel mai vechi strat feudal tim-

www.cimec.ro

D E S C O P E R I R I DIN F E U D A L I S M U L T I M P U R I U DE L A D I N O G E T I A - G A R V A N 297

puriu, datat cu monede de la loan Tzimiskcs, au mai apărut : un fragment de oală lucrată cu mîna, cu o toartă mică şi un fragment de ulcior din pastă gălbuie-roză cu faţa exterioară lus­truită, în acelaşi strat şi mai tîrziu, în stratul de locuire din prima jumătate a secolului al XI- lea , s-a găsit cîte o ulcică cu toartă lată prinsă cu capătul superior la nivelul buzei (fig. 5/3). Pe umărul şi pe toarta uneia din ele (fig. 4/1 sînt incizate semne greu de explicat.

Ceramica cu smalţ verde-oliv este nelipsită din toate straturile de locuire, fără să se întîl-nească prea des. î n afară de diferite fragmente, este dc menţionat o ceaşcă aproape întreagă, cu o singură toartă (fig. 5/1). O pată de smalţ verde-oliv pe un fragment de oală de uz comun, din pastă cu nisip, decorată cu incizii orizontale mărunte, confirmă observaţiile anterioare că ambele categorii de vase se lucrau în aceleaşi ateliere °.

Mai numeroase sînt fragmentele de amfore sferoidale şi cele piriforme cu torţile supra-înălţate, cu gura în formă de pîlnie şi buza răsfrîntă ca un guler. Pe unele din acestea sînt inci­zate diferite semne (fig. 8/1) şi litere greceşti sau chirilice 7 . Amforele piriforme cu torţile supra-înălţate, de tipul celor atît de numeroase din ultimul nivel de bordeie incendiate din interiorul cetăţii 8 , sînt reprezentate numai prin cîteva fragmente izolate datîr.d din a doua jumătate a secolului al XI - l ea , fapt ce constituie un indiciu preţios pentru începuturile acestei specii cera­mice, frecventă în secolul al X I I - l e a . Din categoria ceramicii de lux smălţuite, de diferite culori, s-au găsit numai două fragmente de ceşti constantinopolitane dincaolin.cu smalţul maron şi galben pe dinăuntru şi pe dinafară, iar în jumătatea superioară cu smalţ negru pe fond alb · şi un fragment de toartă mică din acelaşi material, cu smalţ verde-deschis. N-a apărut nici un frag­ment ceramic cu sgraffito, ceea ce arată data mai tîrzie (sfîrşitul secolului X I , prima jumătate a secolului X I I ) a acestei ce/amici 1 0 .

Cîţiva bulgări de zgură de fier şi două mici bucăţi de plăci de plumb confirmă prelucrarea acestor metale în aşezarea feudală timpurie de la Dinogctia-Garvăn, in secolele X — X I n .

Dintre unelte cele mai numeroase sînt greutăţile pentru plasa dc pescuit, tăiate sub diferite forme şi mărimi d n bucăţi de cărămizi romane găsite pe loc (fig. 8/8, 9). în sectorul termelor s-au descoperii peste 30 de exemplare, împrăştiate în toate straturile de locuire, cu excepţia unei gropi de provizii de la mijlocul secolului al XI- lea, deja amintită, în care se aflau opt exemplare la un loc (v. mai sus, p. 293). Pe o astfel de greutate se află incizat semnul magic al pentagramei (fig. 8/17). O singură greutate din piatră de calcar, cu dimensiunile de 0,20 χ 0,10 m, a fost descoperită în ultimul nivel de locuire (a doua jumătate a secolului X I ) . Aceste unelte confirmă, dacă mai era nevoie, că ocupaţia principală a locuitorilor era pescuitul. Legate de această îndeletnicire trebuie puse cele cîteva cuţite de fier (fig. 6/8, 12 ; 7/1, 5, 8) şi gresii pentru ascuţit descoperite în acelaşi sector şi mai ales un cîrlig mare de fier folosit probabil pentru pripon, găsit în strat de locuire din cea de a doua jumătate a secolului al XI- lea (fig. 7/9). Se pune şi de data aceasta întrebarea dacă dintre numeroasele fusaiole de piatră roşie (fig. 8/10—12) aflate în toate nive­lurile feudale timpurii, unele nu erau folosite mai curind ca greutăţi pentru plasa de pescuit ·".

î n legătură cu agricultura, unealta cea mai preţioasă este un brăzdar de plug din fier. lung de 0,23 m şi lat la bază de 0,15 m, găsit în nivelul de locuire aparţinînd primei jumătăţi a secolului al XI- lea . E l aminteşte unicul exemplar din aceeaşi perioadă de timp descoperit mai înainte tot pe terenul de la S de cetate Sînt de menţionat în plus cîteva fragmente de pietre de rîşniţă din şist de Bugeac şi doi bulgări de sămînţă de mei carbonizaţi.

• Ibidem, p. 238. ' Cf. ibidem, p. 249-259. » Ibidem, p. 259 - 264. • Ibidem, p. 244 şi fig. 148, 1.

10 Ibidem, p. 244-249. » Ibidem, p. 70 72 şi 80. " Ibidem, p. 55. 1 3 Materiale, 5, 1959, p. 575.

www.cimec.ro

298 t. BÂRNE A

Torsul şi ţesutul sînt documentate de numeroase fusaiole de piatră roşie, de cărămidă şi de lut ars, precum şi de un cap de , ,t indeică" de aramă, din a doua jumătate a secolului al XI- lea , care confirmă existenţa războiului de ţesut orizontal u . Mai multe împungătoare din picioare de animale mici, de obicei de miel, arată prelucrarea pe loc a pieilor de animale pentru îmbrăcă­minte şi încălţăminte. O navetă (igliţă) de corn era folosită probabil la împletitul plaselor de pescuit.

Armele sînt mai puţin numeroase decît uneltele de lucru. Ele se reduc la două greutăţi de os (corn) şi una de bronz pentru vîrful biciului de luptă (fig. 7/11, 12), o plăcuţă de os pentru arc, c î teva vîrfuri de săgeţi din fier (fig. 6/4, 7, 9— 11 ; 7/7), unul din os, de tip neîntîlnit pînă acum în aceeaşi aşezare (fig. 6/5) şi mai multe bile de praştie, din lut, găsite cu totul izolat.

î n afară de cele de mai sus, mai trebuie menţionate următoarele piese mai mărunte : un amnar (fig. 7/6), o falangă din fier (fig. 7/13), un clopoţel din bronz (fig. 9/13), un mic fragment de fluier din os (fig. 8/5) ş.a. Demn de remarcat este faptul că în sectorul termelor şi pe cît se pare şi în restul aşezării extra muros, piesele de os şi corn lucrat sînt foarte puţine. Singurele piese demne de amintit sînt două prăsele de corn prinse între ele în chip de mîner, cu patru cuie de fier şi decorate pe feţele late cu incizii în formă de arce ce se întretaie, iar pe cant cu incizii mărunte transversale şi o a treia prăsea izolată tot de corn, ornamentată pe faţă cu un decor constînd din incizii şi puncte (fig. 9/11). Alte c î teva piese de corn şi os nu poartă nici un fel de ornament şi nu se poate preciza ce anume întrebuinţare aveau (fig. 8/13, 14).

Obiectele de podoabă constau din numeroase fragmente de brăţări de sticlă, împrăştiate pe toată suprafaţa cercetată şi în toate nivelurile de locuire. Patru mici exemplare întregi, din sticlă albastră, circulare în secţiune, se aflau cîte două pe fiecare antebraţ al scheletului de copil M. 6 (fig. 8/2,3). Un fragment de brăţară de bronz dintr-o tijă circulară în secţiune, lăţită la un capăt, a fost găsită în nivelul de locuire din prima jumătate a secolului al XI - l ea (fig. 9/7), iar o piesă întreagă, bine conservată, cu capetele zoomorfe (fig. 9/12), era prinsă de antrebraţul scheletului marcat cu sigla M.9. Din rîndul podoabelor mai fac parte două aplice circulare (fig. 9/3,5), un cercel (fig. 9/8) şi trei butoni de bronz (fig. 9/6, 4, 9), un inel şi două mărgele de sticlă. Tot aici pot fi amintite trei cruciuliţe dintre care două de bronz (fig. 8/6; fig. 9/1) şi una de plumb (fig. 8/7 ; 9/2). O ult imă menţiune merită făcută asupra cîtorva turtiţe de lut folosite probabil drept jucării (fig. 8/15, 16) 1 6 şi c îteva arşice descoperite izolat în straturile de locuire din secolele X — X I . O mărgea din pastă neagră de formă circulară (diam. 1,5 cm), plată, avînd pe faţă o figură umană în relief (fig. 9/10) executată prin turnare, deşi găsită în stratul feudal-timpuriu la o adîn­cime de 0,25 m (cea de a doua jumătate a secolului X I ) , pare antrenată din straturile romane sau adusă din altă parte şi refolosită.

M O R M I N T E L E

Primul mormînt pe terenul de la S de cetate a fost descoperit cu prilejul săpării secţiunii S. 3, în anii 1955—1957, în scopul cunoaşterii urmelor de viaţă omenească de pe suprafaţa între­gii popine Bisericuţa-Garvăn. Aflîndu-se izolat şi la mică adîncime (0,40—0,50 m), s-a crezut că este vorba de un mormînt mult mai tîrziu şi anume din timpul războaielor de la 1877 sau 1916, de aceea nu i s-a acordat atenţia cuvenită, nefiind nici înregistrat pe plan. Aceeaşi idee a trezit-o pentru moment apariţia primului mormînt omenesc (M. 1) din sectorul termelor. Dar descoperi-

Dinogetia, I , p. 119. " Ibidem, p. 328.

www.cimec.ro

2ôi>

Fig. 4. - Ceramică din secolele X - X I .

www.cimec.ro

300 I BARNEA

rea şi altor morminte, care pînă la urmă au atins un număr de 20, ale căror gropi tăiau ultimul nivel de locuire şi mai ales aflarea unor obiecte de podoabă din secolele X I X I I la două dintre acestea (fig. 8/2 — 4; 9/12), au dus la convingerea că este vorba de un adevărat cimitir creştin, care s-a format pe terenul amintit după încetarea locuirii acestuia, adică începînd cel mai din

I ii; 5. — Ceramica din set uleie Χ Χ I .

timpuriu cu ultimele două decenii ale secolului al XI- lea şi continuînd cu prima jumătate a seco­lului al X I I - l e a . Ţinînd seama şi de mormintul izolat descoperit în S. 3, se poate presupune că partea centrală a cimitirului se întinde la vest de sectorul termelor şi că acest cimitir nu a dăinuit prea multă vreme, mormintele fiind destul de rare. Majoritatea mormintelor se aflau la o mică adîncime (0,25 — 0,60 m), din care cauză unele s-au păstrat destul dc prost sau au fost distruse de lucrările agricole sau viticole. Numai două schelete (M. 3 şi M. 12) au fost descoperite la o adîncime de 0,80 m, iar un singur mormînt (M. comun 15- 17) la 1,40 m. l a nici un mormînt nu s-au găsit urme de sicrie. Toate scheletele erau aşezate în poziţia ritualului creştin, întinse pe spate, cu capul spre vest şi picioarele la est, cu deviaţii mai mici sau mai mari de la această orientare, probabil în funcţie de anotimpul cînd avea loc înmormîntarea şi cu mîinile pe pîntece, mai frecvent stînga peste dreapta, t'îteodată o mînă era întinsă de-a lungul corpului, iar cea-

www.cimec.ro

D E S C O P E R I R I DIN F E U D A L I S M U L T I M P U R I U D E L A D I N O G E T I A - G A R V A N 301

laltă pe bazin (M. 8, M. 10). într-un singur caz (M. 13) ambele mîini erau îndoite pe piept, dreapta peste stînga. Scheletul din M. 2, al cărui craniu arc pomeţii proeminenţi, aparţine unui tip mon­goloid, iar M. 6 şi M. 7 cîte unui copil. Pc antebraţele copilului din M. 6 se aflau cîte două mici brăţări de sticlă cu secţiune circulară, iar pc gît în partea dreaptă un mic inel tot de sticlă (fig. 8/4). De observat că cele două schelete de copil (M. 6 şi M. 7) se aflau la marginea de ν a cimiti­rului, unde s-au mai găsit oase împrăştiate şi schelete foarte rău conservate de la alţi doi-trei copii. M. 9, care se pare că ar fi aparţinut unei femei, avea pe antrebraţul stîng o brăţară de bronz cu capetele zoomorfe (fig. 9/12), prima brăţară de acest tip descoperită pînă acum la Bisericuţa-Garvăn. Scheletele M. 15, M. 16 şi M. 17, aruncate unele peste altele în neorînduială, într-o groapă comună, şi descoperite în colţul de NV al sectorului termelor, se pare că nu trebuie puse în legătură cu una din marile invazii ale pecene jilor din anul 1036 I e, ci cu o catastrofă similară de la sfîrşitul secolului al XI- lea sau din prima jumătate a celui următor.

Raportul dintre cimitirul descoperit pc cetate, în jurul clădirii bisericuţei 1 7 , şi cel de pe terenul de la S de fortăreaţa romano-bizantină, pare să fi fost unul de contemporaneitate. ν de presupus că acesta din urmă a fost creat din cauza aglomerării celui dinţii, situat la un loc cu aşezarea. E l era destinat probabil celor inai puţin înstăriţi din rîndul comunităţi i feudale tim­purii. O dovadă în acest sens ar putea fi considerat faptul că la mormintele din sectorul termelor nu s-a găsit nici o urmă dc sicriu. Urmează ca date mai multe în legătură cu cimitirul de la S de cetate să fie obţinute după săparea sa în întregime sau în cea mai mare parte.

2. SECTORUL DOMUS

în anii 1966—1968 săpăturile arheologice de la Dinogetia-Garvăn au urmărit dezvelirea în întregime a ruinelor unei mari casc romane (domus) dc epocă tîrzie (secolul I V ) , situată în apro­pierea turnurilor nr. 6. şi 7 ale cetăţii (fig. 1). î n acest scop au fost săpate în primul rînd straturile de depuneri de deasupra aparţinînd aşezării feudale timpurii (secolele X — X I I ) , iar apoi stratu­rile romano-bizantine (secolele I V — V I ) , oprindu-ne pe nivelul corespunzător intrărilor clădirii şi turnurilor cetăţii (secolul I V ) . în cele ce urmează vom prezenta numai descoperirile feudale timpurii, cele romano-bizantine fiind în cea mai mare parte publicate 1 β .

I . î n partea de N Y a clădirii (vezi planul fig. 10), pe o suprafaţă de 11,50 X 5,20 m, denu­mită convenţional D/1960, săpătura a fost reluată la adîncimea de 0,41—0,50 m, unde fusese întreruptă în anul 1960. Pe această mică suprafaţă de teren se identificase mai înainte un bordei (B. nr. 168), iar în anul 1966 s-au descoperit resturile altor trei bordeie din secolul al XI- lea : nr. 171, 172, şi 173 (fig. 10).

Bordeiul nr. 171 avea dimensiunile de circa 2,80 χ 3 m. L a colţuri şi pe trei din cele patru laturi s-au păstrat resturi din parii dc lemn ce susţineau acoperişul. Pe margini, între pari şi maluri, fuseseră fixate seînduri de lemn aşezate orizontal, pe cant. Din ele nu s-a mai păstrat decît praf de putregai, iar pe latura de V, un rest mai mare de seîndură putredă. Podeaua bor­deiului era de lut bătătorit şi se afla la adîncimea de 1,50— 1,65 m faţă de nivelul solului actual. Pe anumite porţiuni au fost folosite ca podea zidurile clădirii romano-bizantine, nivelate în

'· P. Diaconu, Les Petchénègues au Bas-Danube, Bucu­reşti, 1970, p. 49. Datarea acestui mormînt comun în prima jumătate a secolului al XI-lea nu mai poate fi susţinută. Numărul dc 6 schelete ce se întilneştc aici este poate sub influenţa numărului dc schelete din bordeiul nr. 177 din cetate, unde totuşi au fost găsite şapte, nu şase schelete.

Acest bordei, datorită monedei de la Mihail IV Paflagoni-anul, descoperită in cuprinsul lui, poate într-adevăr fi pus in legătură cu vreuna din invaziile pecenegilor din anul 1038 (v. mai jos, ρ 3(18).

11 Dinogetia, I, p. 367 - 373. 1 8 V. mai sus, nota 2.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

303

P'g. 7. — 1—9, 13, Obiecte din fier; 10, obiect din aramă : 11, obiect din corn; 12, obiect din bronz aparţinînd sectorului tcrmelor (secolele X şi XI ) .

www.cimec.ro

304

www.cimec.ro

D E S C O P E R I R I DIN F E U D A L I S M U L T I M P U R I U D E L A D I N O G E T I A - G A R V A N 305

acest scop. î n colţul de Ν V se afla cuptorul de pietre, orientat cu gura spre latura de S unde exista intrarea bordeiului. In cenuşa din cuptor s-au găsit trei fragmente din fundul unui ulcior cu smalţ verde-măsliniu; unul dintr-o farfurie de caolin cu pete de smalţ verzui pe faţa interioară, altul de oală mică, împodobită cu benzi de incizii orizontale şi două fragmente de brăţări de sticlă albastră. Pe podeaua bordeiului s-au descoperit puţine fragmente ceramice, printre care unul de ulcior din pastă cărămizie de bună calitate, decorat cu ornament în val şi cu dungi oblice lustruite, un clopoţel de bronz (fig. 12/8) ş.a.

Un număr destul de mare de fragmente ceramice se afla în pămîntul de umplutură al gropii bordeiului. Dintre acestea majoritatea provin din oale de uz comun, împodobite unele cu incizii orizontale, iar altele cu şiruri de impresiuni executate cu rotiţa dinţată, la care se adaugă cîteva fragmente de castroane tronconice, cu peretele înalt. în acelaşi pămînt de umplutură au apărut : un fragment de toartă de amforă piriformă, cu torţile supraînălţate, pe care este incizată litera K , cîteva fragmente.de farfurii şi străchini smălţuite, o jumătate de cutie circulară din foaie dc ara­mă, cu diametrul de 4,5 cm şi înălţimea de 1,5 cm, un cîrlig de fier folosit probabil pentru închi­derea unei uşi (fig. 13/12), un mîner de corn fără ornament, un fragment de brăţară de sticlă albastră, circulară în secţiune şi numeroase oase de animale (bovidee, oviporcine), de păsări şi de peşte.

Bordeiul nu poartă urme de incendiu. Părăsindu-1, cei care îl locuiseră au luat cu ei aproa­pe întregul inventar. Materialul găsit în umplutura bordeiului aparţine în cea mai mare parte unei faze ulterioare dc locuire (sec. X I — X I I ) .

Sub bordeiul 171, către latura de E , se afla o groapă de provizii cu diametrul de 1,25 m şi adîncimea de 1,30 m, al cărei fund a ajuns şi rupt stînca naturală. Groapa aparţine bordeiului, în umplutura ei găsindu-sc puţine fragmente ceramice din oale dc uz comun, împodobite cu incizii orizontale, doi mici bolovani de zgură de fier, un fragment de brăţară de sticlă şi puţine oase de animale (bovidee şi oviporcine).

L a un metru V de acelaşi bordei s-au descoperit resturile unui cuptor de pietre şi ale unei laturi de bordei, ce pare să fi construit o fază mai veche a bordeiului nr. 171.

L a 2,25 m sud de bordeiul nr. 171 se afla latura de Ν a bordeiului nr. 172, identificat numai parţial. Cuptorul lui era dc dimensiuni mai mari, fiind orientat cu gura spre V şi aflîndu-se la aceeaşi adîncime cu cuptorul bordeiului nr. 171. î n afară de puţine fragmente ceramice, din pă­mîntul de umplutură al bordeiului 172 au mai fost culese două greutăţi de cărămidă pentru plasa de pescuit şi o mică aplică de bronz l e .

Bordeiul nr. 173 era situat la S de cel precedent şi avea fiecare latură de circa 3 m lungime. Cuptorul era construit în colţul de S V al bordeiului. Podeaua de lut bătătorit se afla la 1,80 m adîncime faţă de solul actual. Din pămîntul afinat de umplutură al gropii bordeiului sînt de remarcat o toartă fragmentară de amforă piriformă, cu toartele supraînălţate, pe care este incizat un semn runic (fig. 25/2), un fragment dintr-o mare amforă bizantină aparţinînd unei cate­gorii ce constituie o excepţie în aşezarea de la Dinogetia-Garvăn şi o monedă de bronz de la împăratul Isaac I Comnenul (1057 — 1059). î n acelaşi pămînt s-a găsit un ulcioraş amforoidal, a cărui formă aminteşte de ulcioarele mari, cu două toarte, întîlnite în unele bordeie incendiate, cu inventar bogat in situ, din aceeaşi aşezare M . Un fragment de topor de piatră şlefuită, aparţi­nînd neoliticului tîrziu sau bronzului timpuriu, şi un picior de tegula mammxla, din epoca ro­mană tîrzie, aflate de asemenea în pămîntul de umplutură al bordeiului nr. 173, confirmă cît de mult a fost răscolit pămîntul popinei Bisericuţa de locuitorii aşezării feudale timpurii.

»· Cf. Dinogetia. I. fig. 173. 10. «· Ibidem, fig. 165. 1-4.

www.cimec.ro

306 I. BÂRNE A

î n jumătatea de răsărit a clădirii romano-bizantine fuseseră descoperite cu mai mulţi ani în urmă resturile bordeielor nr. 37, 37 A - C şi 37 b =>. Săpăturile din 1966 şi 1967 au dezvelit alte cinci bordeie, care au fost numerotate în continuare, în ordinea descoperirii lor, cu numerele 174-178 (fig. 10).

Bordeiul nr. 174 se afla în interiorul uneia din încăperile din partea de N E a clădirii men­ţionate. Laturile lui variază între 3—3,45 m. în cele patru colţuri ale bordeiului au fost identifi­cate găurile parilor de susţinere, iar în pămîntul mai tare şi zgrunţuros de pe laturi, în special spre Ν şi V , amprentele lemnelor (loazbelor) orizontale de pe margini. într-o fază mai veche bordeiul a avut un cuptor de pietre în colţul de N E , iar într-o fază mai nouă altul în colţul de S V. Ultimul se păstra mai bine şi avea gura spre N. L a gura lui, în peretele dinspre V, era aşezată pe cant o cărămidă romană. î n afară de cuptoare, urme de cenuşă s-au găsit şi într-o mică adîn-citură din colţul de NV al bordeiului. Podeaua era de lut bătătorit şi se afla la adîncimea de 1,95 m faţă de nivelul de azi al solului. Locul rezervat pentru intrare era pe latura de E , unde mai înainte cu cîteva secole existase intrarea dintr-o încăpere în alta a clădirii romane tîrzii.

î n pămîntul de umplutură al gropii bordeiului, pînă aproape de podea, s-au descoperit fragmente ceramice din oale dc uz comun, de bună calitate, împodobite pe corp majoritatea cu incizii fine orizontale, iar cîteva decorate cu rotiţa dinţată. Din rîndurilc ceramicii locale de uz comun mai fac parte două fragmente de castroane tronconice, iar din cel al ceramicii de import, două fragmente de vase de caolin, unul cu smalţ verde de foarte bună calitate pe ambele feţe, iar celălalt cu smalţul verde-gălbui pe dinăuntru şi un fragment de toartă dc amforă din categoria amforelor piriforme, cu toartele supraînălţate, mai mică şi de calitate mai bună decît cele obiş­nuite £ 2 . î n acelaşi pămînt de umplutură s-au mai găsit : două fusaiole din piatră roşiatică-vio-lacce, doi colţi de mistreţ, oase dc animale şi de peşte şi o mare cantitate de solzi de peşte. Bor­deiul nr. 174 a fost construit probabil în ultimele decenii ale secolului al X-lea şi refăcut în prima jumătate a secolului al XI- lea , cînd a şi fost părăsit.

Bordeiul nr. 175 se afla la 11 m S de bordeiul nr. 174, printre ruinele altei încăperi ale aceleiaşi clădiri romane tîrzii. E l a fost sesizat numai parţial. Singura latură cunoscută în între­gime este cea de V', a cărei lungime măsoară 2,90 m (fig. 10). Podeaua bordeiului consta din-tr-un strat de pămînt galben, gros de 1—2 cm şi se afla la 1,30 m adîncime faţă de suprafaţa solului actual. Cuptorul era situat probabil în jumătatea dispărută din partea de ν a bordeiului, săpată în campaniile anterioare, deoarece el n-a fost găsit în jumătatea de V. Trei cuptoare de piatră grupate în afara colţului de NV al bordeiului, la adîncimea dc 1,40—1,60 m, aparţin, se parc, altor faze mai vechi ale lui. O grindă arsă de lemn, lungă de 4,50 m, descoperită la distanţă de 1,25— 1,50 m NV şi care se unea spre V cu altă grindă mai mică, ambele la adîncimea de 1,20 m, aparţineau unui bordei mai tîrziu, din care nu s-au mai găsit alte urme.

înăuntrul bordeiului nr. 175, către latura de N, se afla o mică groapă de provizii, cu dia­metrul gurii de 0,40 m şi fundul puţin mai larg. î n ea s-au găsit c î teva fălci de ştiucă, oase şi solzi de peşte, îndeosebi de crap. î n pămîntul afinat de umplutură al bordeiului era amestecată o marc cantitate de solzi şi oase de peşte la un loc cu oase de animale domestice şi sălbatice, printre care se aflau un corn de cerb retezat şi altul tăiat de-a lungul, în formă de placă în curs de prelucrare. De asemenea s-au mai găsit : o greutate de plasă de pescuit, dintr-o bucată de cără­midă, tăiată în formă de suveică, găurită spre capete şi o toartă de fier pentru căldare.

Fragmentele ceramice aflate în acelaşi pămînt de umplutură şi anume jumătatea inferi­oară a unui vas mare, probabil un ulcior cu două mănuşi, un fragment de amforă cu torţile su­praînălţate, altul de opaiţ în formă de castronaş cu cioc, un fragment de strachină smălţuită şi

" SCIV, 6, 1955, 3 -4 , p. 717 şi urm şi fig. 1. " Dinogetia. I . fig. 159, 4.

www.cimec.ro

D E S C O P E R I R I DIN F E U D A L I S M U L T I M P U R I U D E L A DINOGETIA-GARVÀN 307

împcdobită în tehnica sgraffito etc., arată că inventarul umpluturii bordeiului aparţine secolelor X I — X I I e. n. datare confirmată de o monedă din timpul împăratului Alexios I Comnenul (1081-1118).

L a V de bordeiul nr. 175 s-au descoperit resturile bordeielor nr. 178 şi 178 a (fig. 10). Primul avea dimensiunile de circa 4 χ 3 m, laturile lui de ν şi S suprapunînd două din zidurile clădirii romane tîrzii. Pcdeaua de lut bătătorit a bordeiului se afla la adîncimea de 1,70 m faţă de supra­faţa terenului. Cuptorul construit din pietre de mari dimensiuni era situat în colţul de NV, vatra lui fiind, ca de obicei, cu puţin mai jos faţă de podea. In pămîntul de umplutură al gropii borde­iului s-au găsit : o oală întregibilă, din pastă amestecată cu pietricele, fără nici un decor, frag­mente ceramice din oale de uz comun, ornamentate unele cu incizii orizontale şi altele cu rotiţa dinţată (sec. X I ) , un fragment de vatră cu margine, o brăţară întreagă şi trei fragmente de bră­ţări de sticlă, oase de animale, mulţi solzi şi oase de peşte. Bordeiul nr. 178 se situează în timp către mijlocul secolului al XI- lea .

Aproximativ pe acelaşi loc cu bordeiul nr. 178 se afla mai înainte un alt bordei (173 a), din care s-a păstrat întreaga latură de V , reprezentată printr-o scîndură de lemn carbonizată aşezată pe cant, în lungime de 3,75 m. Latura de S a bordeiului o forma zidul clădirii romane tîrzii. Po­deaua bordeiului nr. 178 a se afla cu 0,10 m mai jos decît a bordeiului nr. 178, chiar pe stratul de pămînt galben compact aparţinînd perioadei romano-bizantine. L a colţurile de NV şi SV ale bordeiului s-au descoperit două din găurile parilor de susţinere a acoperişului, pe marginea cărora erau aşezate pietre, ajutînd la o mai bună consolidare a parilor. In pămîntul de umplutură de deasupra podelei s-au găsit puţine fragmente ceramice, majoritatea din oale de uz comun, împodobite unele cu incizii orizontale şi altele cu rotiţa dinţată ; c î teva fragmente de amfore sferoidale, o fusaiolă bitronconică de lut gri şi o monedă bizantină de bronz din timpul împăra­tului Roman I I I Argyros (1028-1034).

Dc dimensiuni mai mici decît cele obişnuite era bordeiul nr. 179, a cărui groapă a rupt o bună porţiune din latura de Ν a clădirii romane tîrzii (fig. 10). Acest bordei avea laturile de 2,20— 2,50 m. Podeaua lui era de lut galben şi se afla la adîncimea de 0,90—1,15 m faţă de suprafaţa solului actual. Fiind situată deasupra pămintului de umplutură al unei gropi mai vechi, ea era puternic albiată la mijoc.

Ultimele patru bordeie descoperite în săpăturile din anii 1966—1968 au fost distruse de cîte un incendiu puternic. Acestea aparţin la două niveluri de locuire diferite şi prezintă o impor­tanţă deosebită pentru descoperirile făcute înăuntru lor. Cel mai vechi este bordeiul nr. 177 (fig. 10; 11 ; 14). E l avea fiecare latură de circa 3 m. î n cele patru colţuri şi pe margini, către mijlocul laturilor de Ν şi V, s-au păstrat resturi carbonizate din parii de lemn, fiecare avînd grosimea de circa 0,20 m. Pe laturi, la bază, cîte o scîndură de lemn, de asemenea arsă în incendiu, era aşezată pe cant, între pari şi malurile gropii bordeiului. Podeaua lutuită cu un strat de pămînt galben, gros de 1 cm, se afla la adîncimea de 1,45 — 1,60 m faţă de nivelul solului actual. E a era mai înaltă pe latura de E , unde întîlnise unul din zidurile clădirii romano-bizantine. Cuptorul era situat în colţul de S E . Intrarea se afla pe latura de V, către colţul de S V al bordeiului, între parul dc colţ şi altul înfipt la 1,20 m distanţă de acesta.

înăuntrul bordeiului s-a găsit un strat gros de peste un metru de pămînt făinos, de culoare gălbuie-roşiatică, prăbuşit în timpul incendiului din lipitura pereţilor şi de pe acoperişul de stuf, peste care se pare că era aşezat un strat de pămînt galben, după cum se mai obişnuieşte pînă astăzi pentru unele mici construcţii din regiune. Acest strat de pămînt ajuta pe de o parte la o mai bună păstrare Înăuntru bordeiului a căldurii iarna şi a răcoarei vara, împiedica pe de altă parte ca vînturile puternice să ridice şi să poarte cu ele acoperişul bordeiului. In pămîntul făinos

www.cimec.ro

308 I . B A R N E A

din groapa bordeiului erau căzute o amforă sferoiadilă (fig. 14; 15/7), fragmente din amfore de acelaşi tip, o ulcea scundă şi fără mănuşe, din pastă nisipoasă, arsă incomplet şi cu incizii fine pe corp (fig. 15/6) ; puţine fragmente din oale dc uz comun, decorate unele cu incizii orizontale pe corp şi cu incizii în val pe umăr, iar altele cu ornamente executate cu rotiţa dinţată. Pe un fragment de fund de Oală se află o marcă de olar în formă de cruce în relief. î n cenuşa din cuptor s-a găsit s făr îmatăo oală de uz comun împodobită dc asemenea cu rotiţa dinţată.

Pe'podea, către colţul de SV, unde se afla intrarea, zăceau căzute în diferite poziţii, 7 schelete omeneşti şi arfume': un" bărbat în vîrstă de aproximativ 45 de ani (Μ. 1), altul sub 30 de ani (M.2), un al treilea bărbat (?) (M. 3 ) , * fémeie de 35—40 de ani (M. 4), o fată de 14 —15 ani (M. 5), un bâiat ( ?) de'10— 11 ani (M. 6) şi un copil de aproximativ 2 ani (M. 7). Toţi prezintă o structură antropologică omogenă şi alcătuiau—cel mai probabil —membrii uneia şi aceleiaşi f a m i l i i M , surprinsă de o catastrofă, care i a adus sfîrşitul (fig. 14).

îndreptîndu-se spre ieşire, ei au căzut unul peste altul, deasupra lor prăbuşindu-sc în flă­cări acoperişul cu partea de sus'a bordeiului.'Toţi au murit Înăbuşiţi sub dărâmături, parte din ei arşi de vii. Catastrofa a avut loc în prima jumătate a secolului all XI- lea , probabil cu prilejul invaziei pecenegilor din anul 1036, după cum pare să arate o monedă de bronz din timpul îm­păratului Mihail a lTV-lea Paflagonianul (1034 — 1041), aflată în stratul gros de arsură dină­untrul bordeiului M . Este pentru prima dată cînd într-unui din cele peste două sute de bordeie feu­dale timpurii, descoperite pînă acum pe popina Bisericuţei, s-au găsit Schelete omeneşti . Sub scheletele M. 3 şi M. 5 s-au păstrat mici resturi de pînză şi stofă de lînă ( ?) carbonizare. Scheletul femeii marcat de noi cu M. 4 purta la o mînă patru 4jrăţări de sticlă albastră, circulare în sec­ţiune, iar la cealaltă una la fel. Un inel din sîrmă de bronz cu capetele desprinse şi două mici mărgele, una de. sticlă, iar cealaltă de bronz, găsite lîngă acelaşi schelet, au aparţinut probabil aceleiaşi femei. Băiatul (?) de 10—11 ani (M. 6) purta în mîna stingă două inele din s î rml de bronz răsucită, iar în mîna dreaptă un inel mai mic, din sîrmă simplă, toate trei inelele desprinse la capete (fig. 15/1—3). L a gîtul copilului dc circa 2 ani (M. 7), căzut lîngă latura de S a borde­iului, se afla o cruciuliţă de bronz cu capetele braţelor lăţite şi decorată pe faţă în tehnica niello (fig. 15/4), identică cu alta descoperită mai înainte în aceeaşi aşezare 2 S .

După ridicarea scheletelor, pe podeaua bordeiului s-au mai găsit : o mică copcă din bronz (fig. 15/5) £ β , o teslă şi două mici obiecte nedefinite din fier, trei fragmente de tablă de aramă, o împungătoare, (sulă^ din osul unui picior de miel şi o mărgea dc sticlă albastră.

Deasupra bordeiului nr.. 177, la adîncimea dfc 0,70 — 0,80 m de 'la suprafaţa solului, s-a întîlnit un rest dc podea de lut galben, care indică existenţa în acelaşi loc a unei locuinţe mai tîrzii (a doua jumătate a secolului al XI-lea) . Această podea era : perforată dc o groapă de provizii aparţinînd ultimului nivel de locuire. Gura gropii se afla chiar^ub pămîntul vegetal, iar fundul ei se oprea la adîncimea de 1,75 m, pe stratul romano-bizantin de pămînt galben compact. Groapa. i întâlnit şi a spart colţul de NV şi podeaua bordeiului nr. 177. î n pămîntul de umplutură a l gropii de provizii s-au găsit fragmente ceramice din oale dc uz comun, decorate cu incizii orizontale, iar unul singur cu rotiţa dinţată, am fragment din gîtul unui ulcior dc bună calitate, împodobit cu un fascicul de incizii în val, parte dintr-o strachină bizantină cu ornament în, tehnica sgraffitq pe faţa interioară (fig. 16)4), un fragment de brăţară de

· · \ ι. ....

*.·*-. *' Όχι A ι NicuU · Jcu-Plopşor ţi Ioana Popovici, Cpracte- prima jumătate a secolului XI.SCIV, 18.1967, 3, p. 467. 470 ;

rizarea antropologică a unei familii din prima jumătate a seco- idem. Les Pétchenegues au Bas-Danube, p. 47 — 49. lulu* XI de'la Dinogetiâ'.'Staăii şi cercetări de antropologie, • ** Dinogetia, I , fig. 192, 4. 8, 1971, 1. p. 13-19. » Ibidem Ji%. 173.27. . ,

u P. Diaconu, Despre pecenegi la Dunărea de Jos hi

www.cimec.ro

3Q0

Fig. 9. — Obiecte din sectorul tcrmelor (secolele Χ —XI) .

www.cimec.ro

Turnul β

• e. β - .

ο ο Ο

—ι I * : ί

m\ ;

( ι / I / _ J 1

/Τ»

ι ι ι ι

ttn

Fig. 10. - Sectorul domus.

www.cimec.ro

Nesăpat

Pămînt gălbui compact (sec S-ΈΤ Bordei 177,dm primajumătate a sec.S M \ V N Pămînt măzăros

f \ ^ \ X l Pămînt cenuşiu afinat Niveide călcare sec W Bordei Î78. din a doua jumătate a sec Σ

V7A Pămînt cenuşos compact A n * /W (pSmint oalben făinos.ameste *' ' * cat cupămfntcenuşos afinat) cat cu pămfnt cenuşos afinat)

Fig. I ! . - Profilul a — b din sectorul domin

Y/Y/X Humus aciua/

— Grinzi arse

ea <s> Pietre Ùungâ de cenuşa şi cărbune ^ .

2m

www.cimec.ro

Fi >. 12. Obiecte de corn, os şi ti'η br« tiz din stctriul tU iiiii: (seci lele X — X I I ) .

www.cimec.ro

Tig. 13. — Obiecte din fier, aramă (13) şi marmură (14), provenind din sectorul damns.

www.cimec.ro

I. B A R N E A

sticlă şi oase dc animale (bovidee, oviporcine, o falcă de mistreţ) şi dc pasăre dc baltă (oase de picioare lungi). Astfel, în punctul unde se afla bordeiul nr. 177 sînt clar documentate trei niveluri dc locuire aparţinînd epocii feudale timpurii (sec. X — X I I ) .

Bordeiul nr. 176 aparţine celui mai nou nivel dc locuire (sec. X I I ) 2 7 . E l avea laturile inegale, Văf î înd între -3720 — 3,60 m. î n colţuri şi pe laturi s-au găsit resturi carbonizate de pari şi grinzi de lemn, Alţi doi pari se aflau pe latura de V şi încă unul pe cea de E , către colţul de S E , unde era construit cuptorul de pietre cu gura spre V. în faţa cuptorului, pe latura de V, către colţul de SV, exista intrarea. Podeaua bordeiului era dc lut bătătorit şi se afla la adîncimea de 1,30 — 1,45 m faţă de solul actual. Pe podea, sub un strat gros de pămînt galben-făinos, s-au găsit două pietre de rîşniţă, cu diametrul dc cîte 0,40 m, pe faţa uneia din ele fiind lipit un strat de pămînt galben, gros de 0,03 m (fig. 10; 11; 17). î n apropierea lor, către colţul de N E , zăcea o gresie neobişnuit de mare, mult tocită din cauza ascuţirii pe ca a obiectelor tăioase. Către colţul de SV erau îngrămădite cinci oale dc calitate inferioară, fără torţi şi una de calitate mai bună, cu toartă (fig. 17), iar către colţul de S E , se aflau sparte în bucăţi trei amfore piriforme, cu toartele supraînălţate şi încă o oală de acelaşi fel cu cele amintite. L a mijlocul bordeiului stăteau izolate un castronaş şi un opaiţ cu pereţii scunzi şi cu cioc. în afară de cele de mai sus, s-au găsit împrăştiate, îndeosebi către colţurile de S V şi S E ale bordeiului, următoarele obiecte de fier: o seceră, un tîrpan (fig. 18/17), o scară dc şa (fig. 18/18), o talangă pentru vite, un cuţitaş, o mică verigă (fig. 18/12), fragmente de cercuri şi o toartă pentru găleată de lemn, fragmente dintr-un cosor, o ostie (furcă) pentru pe:cuit; o greutate de plasă în formă de suveică (din cărămidă), un mic miner de corn fără ornament, o piesă dc os pentru arc şi alta dc corn pentru miner (fig. 18/13), o piesă dc corn pentru curele de harnaşament (fig. 18/19), două fusaiole din piatră roşiatică, o gresie mică pentru ascuţit, o mărgea dc sticlă albastră decorată cu galben, un fragment de cruce dublă relicviar, un sîmbure de piersică şi o monedă de bronz de la Miliail ; 1 IV-lea Paflagoni-anul antrenată din straturile mai vechi.

Imediat sub podea, către colţul de S V al bordeiului 176, s-au descoperit resturile unui cuptor de piatră aparţinînd unei faze mai vechi a aceluiaşi bordei, iar către colţul dc S E o groapă de provizii cu diametrul şi adîncimea de 1,60 m. î n groapă s-au găsit fragmente ce­ramice amestecate, romano-bizantine (antrenate din straturile mai vechi) şi fcudal-tiinpurii. Acestea din urmă proveneau, majoritatea, din oale de uz comun, dintre care aproximativ jumătate sînt decorate cu incizii orizontale, iar cealaltă jumătate cu rotiţa dinţată. Cîteva fragmente aparţin unei amfore piriforme, de bună calitate, cu toartele supraînălţate şi cu buza răsfrîntă ca un guler, datată pe la mijlocul sau începutul celei de a doua jumătăţi a secolului al X I - l c a ί β . în aceeaşi groapă au mai apărut : un văscior-miniatură din lut gălbui-cenuşiu (fig. 19/1) ; două toarte de vase mici smălţuite, 16 fusaiole dintre care 12 din piatră roşiatică-liliachic, 3 din piatră gri şi una de cărămidă, două cuţitaşe de fier (unul .cu mîner de lemn), doi colţi de mistreţ perforaţi la capătul mai gros pentru a fi purtaţi ca amulete (fig. 12/5,6) o mică aplică în formă de rozetă 2 · , de aur (fig. 20/2), două monede romane din secolul al IV-lea şi una bizantină de la Mihail al IV-lea Paflagonianul (1034—1041) ; oase de animale, majoritatea dc oviporcine, solzi şi oase de peşte.

Bordeiul nr. 180 era adîncit în încăperea din colţul dc S V al clădirii romane tîrzii, supra-punînd parte din zidurile acesteia (fig. 10). E l aparţine de asemenea ultimului nivel de bordeie de la Dinogetia-Garvăn, distrus de un mare incendiu, ca/e a pîrjolit întreaga aşezare feudală

17 Ibidem, p. 29. V. şi mai jos, nota 36. ** Ibidem, fig. 159, I şi 161. 1. " Un tipar dc bronz pentru altfel de podoabe a fost des­

coperit la I'acuiul lui S:>are, in strat de locuire din ultima parte a veacului al XI-lea 1*. Diaconu, Păcuiul lui Soare, I. Bucureşti, 1972, p. 158.

www.cimec.ro

D E S C O P E R I R I DIN F E U D A L I S M U L T I M P U R I U DE L A DINOGET1A-GARVAN 315

timpurie. Dimensiunile bordeiului erau mai mari decît cele obişnuite : latura de S 4,70 m, latura de Ν 4,85, latura de ν 3 m, şi latura de V 3,50 m. Faţă dc solul actual podeaua borde­iului se afla la adîncimea de 1,10 — 1,20 m. î n med neobişnuit înăuntru brodeiului nu s-a găsit nici o urmă de cuptor. ν probabil că focul se făcea direct pe pămînt, către mijlocul laturii de nord, unde podeaua bordeiului era puternic albiată şi unde s-a găsit o cantitate mare de cărbuni şi cenuşe. î n stratul de arsură galben-roşiatic, amestecat cu multe bucăţi dc grinzi arse, căzute din suprastructura şi din pereţii bordeiului, zăceau îngropate trei pietre de rîşniţă, 26 vase de lut ars, majoritatea întregi (fig. 21). Dintre acestea 19 sînt de factură locală: 16 oale fără mănuşă, o oală mare cu două mănuşi (fig. 22/16), o cană aproape cilindrică, înaltă de 0,40 m, de asemenea cu două mf.nuşi (fig. 22/12) 3 0 , un castron (fig. 22/11) iar restul vase de import : 4 ulcioare (fig. 22/1,5,15), o oală cu mănuşă (fig. 22/7) şi două amfore cu toartele supraînălţate, un thuribulum de bronz (fig. 22/10) £ 1 ; fragmente dintr-o placă de fier, ce se pare că îmbrăca un obiect de lemn (fig. 22/18) şi o mică rotiţă de lemn. Două monede de bronz de la Mihail al IV-lea Paflagonianul (1034—1041), aflate una către colţul de S E şi cealaltă către colţul de S V al boideiului, erau probabil căzute din malurile gropii acestuia.

î n pămîntul de umplutură cenuşos făinos din jumăta tea superioară a boideiului nr. 180, pînă la adîncimea de 0,50 — 0,60 m, s-au găsit aruncate multe pietre, printre care şi două pietre fragmentare de rîşniţe. Din rîndul descoperirilor mărunte aflate in acelaşi pămînt de umplutură, sînt de remarcat unele întîlnitc de obicei în nivelul locuinţelor dc suprafaţă, ca de exemplu : fragmente de amfore piriforme cu torţile supraînălţate, un fragment de opaiţ în iormă de castronaş cu cioc, altul dintr-o strachină de argilă arsă uniform la roşu, smălţuită şi împodobită pe faţa interioară cu dungi cafenii în reţea şi cu dungi verzi pe for.dul alb (prima jumăta te a secolului X I I ) , două fusaiole din piatră violacee, dintre care una cu o linie în zigzag incizată pe margine (fig. 24/6) ş.a.

Bordeiul nr. 181 aparţine aceluiaşi nivel de locuire şi aceleiaşi categorii ca şi bordeiele nr. 176 şi 180 (secolul X I I ) . IT se afla la circa 4 m V de zidul dj incintă şi la 3 m dc colţul de S E al casei romane tîrzii, din apropierea turnului nr. 6 al cetăţii (fig. 10). Latura de Ν a bordeiului fusese dezvelită încă din timpul primelor campanii de săpături de la Dinogctia-Garvăn. î n anul 1S68, cu prilejul îndreptării malului de la S de casa romană a mai fost desco­perită o parte, iar restul împreună cu latura de sud continuă sub malul încă nesăpat. î n interior, în afară de grinzile carbonizate de pe margini, care formau tălpile locuinţei, şi dc parii de stejar de la colţuri, s-au descoperit mai multe fragmente dc grinzi arse, printre care unul lung de vreo 3 m, cu direcţia E - V , căzut aproximativ pe mijloc si care probabil forma coama acoperişului. Peste el zăceau alte bucăţi dc grinzi mai mici, carbonizate, prăvălite din supra­structura bordeiului.

în colţul de N E , deasupra zidului romano-bizantin, se afla cuptorul de piatră (,,pietrarul"), orientat cu gura spre sud. Podeaua bordeiului era de lut bătătorit şi se afla Ia adîncimea c!e 1,10 — 1,20 m faţă de suprafaţa de azi a terenului. Pc podea şi în pămîntul dc umplutură dc deasupra ei, s-au descoperit puţine fragmente ceramice, de calitate inferioară, caracteristice bordeielor din această categorie, un fragment de brăţară de sticlă, plată în secţiune şi o monedă de bronz de la Isaac I Comnenul (1057—1059) care constituie un terminus post quem pentru datarea întregului complex.

** Ibidem, fig. 79. 5. Cf. J . Vijarova. Slauianobilgarsk>!o selifte kral st'.o Popim, Silistrensho, Sofia, p. 22, fig. 12 — H.

a I O „cădelniţă dc bronz" asemănătoare, din secolul al XH-lea, a fost văzută de noi tn aprilie 1973 In Muzeul dc

Arheologic din Kiev. Archeologilnii Muzei, Kiev, 1971, p. 90 (menţiune). Cf. J . Strzygowski, Catalogue général des anti­quités égyptiennes du Mus.'c du Caire, Vicna, 1904, nr. 9111.

www.cimec.ro

I. B A R N E A

în afara bordeielor de mai sus, s-au descoperit mai multe gropi dc provizii, dintre care unele merită o menţiune aparte pentru inventarul lor. Astfel este groape e dc la vest de borde­iul nr. 172 ale cărei dimensiuni sînt mai mari decît cele obişnui te : 1,80—1,90 m diametrul,

Fig. 14. - Bordeiul nr. 177.

mai largă la fund şi cu înălţimea aproximativ egală cu diametrul. Groapa perfora toate straturile de depuneri feudale mai vechi, inclusiv partea superioară a stratului roman tîrziu, oprindu-sc la adîncimea de 2,20 m faţă de suprafaţa solului actual. î n pămîntul de umplutură al gropii s-au descoperit numeroase fragmente ceramice din oale de uz comun, majoritatea ornamentate

www.cimec.ro

www.cimec.ro

318

5 e

Fig. 16. — Fragmente ceramice din sectorul domus (secolele X I — X I I ) .

www.cimec.ro

DESCOPERIRI DIN FEUDALISMUL T I M P U R I U DE L A DINOGETIA-GARVAN 319

c u şiruri dc i m p r e s i u n i e x e c u t a t e c u r o t i ţ a d i n ţ a t ă , l ' n cas t ron t r o n c o n i c , c u pereţ i i îna l ţ i şi uşor c v a z a ţ i spre g u r ă , este împodobi t cu aceiaşi decor. în groapă s-au m a i descoperi t : u n f r a g m e n t de c ă l d a r e de l u t , f r a g m e n t e de a m fort' s feroidale şi p i r i f o r m e , cu tor ţ i le s u p r a î n ă l ţ a t e , u n u l c i o r b i z a n t i n on f i r n i s a r g i n t i u ( f i g . 19 (S), u n f r a g m e n t de u l c i o r c u smal ţ v e r d e - o l i v , decorat cu baghete v e r t i c a l e în rel ief , t r e i vîrfuri de săgeţi de f ier ( f i g . 13 β ,7 ,9 ) , două f r a g m e n t e de b r ă ţ ă r i de s t i c l ă , p l a n c o n v e x e în sec ţ iune , şase monede de b r o n z , d i n t r e care t r e i r o m a n e tîrzii >i c e k l a t c t r e i b i z a n t i n e , de la R o m a n I I I A r g v r o (1) şi M i l i a i l 1 \ ' l ' a i l a g o n i a n u l (2) şi oase de j ieş le şi de a n i m a l e p r i n t r e care m a i m u l t e oase de a n i m a l mare , p r o b a b i l de b i v o l .

Fi','. 17. lînrcliinl nr. 17'- IM-COIUI NU' .

( i r o a p a ,c, s i t u a t ă i n m a r g i n e a de Κ a s e c t o r u l u i 1) I960 , t r e b u i e a m i n t i t ă îndeosebi p e n t r u două obiecte m ă r u n t e ce- făceau p a r i i d i n i n v e n t a r u l său : 1) i m f r a g m e n t de ulcică d i n p a s t ă cu m a r ţ , a v î n d peretele s u b ţ i r e şi u m e r i i b o m b a ţ i , iar g u r a c v a z a t ă o r n a m e n t a t ă ţie u m ă r cu o l i n i e p u n c t a t ă în z igzag, î n c a d r a t ă de c i t e două m i c i l i n i i în v a l şi 2) u n f r a g m e n t de psalie dc c o r n z o o m o r f ă , de u n carac ter real is t a c c e n t u a t ( f i g . 24 .3 ) .

O groapă de la c i rca 3 m i st de boi d i i u l n r . 177 c o n ţ i n e a , în a fară de ob i şnui te le f r a g m e n t e ceramice , solzi de peş le şi oase de a n i m a l e , r e s t u r i l e u n u i ob iec t m a i m a r c de f i e r , p r o b a b i l un f i e r de plug, i n i v i i i de săgeată de Cer (i ;g. 13 ,8) , fin< de i n sau c î n e p ă , două fusa io le , g r e u t ă ţ i de c ă r ă m i d ă p e n t r u plasa de pescuit şi o m o n e d ă b i z a n t i n ă dc a u r , de la î m p ă r a ţ i i Yasi le al I I - l e a B u l g a r o c t o n u l şi C o n s t a n t i n al V U I - l e a (976 — 1025).

Al tă groapă de m a r i d i m e n s i u n i ( d i a m . 1,80 m ) , care a p e r f o r a t p a v i m e n t u l de c ă r ă m i d ă a l a t r i u l u i casei r o m a n e t î rz i i , o p r i n d u - s e la a d î n c i m e a de 2,35 m , c o n ţ i n e a m a i m u l t e f r a g m e n t e

www.cimec.ro

www.cimec.ro

21-c. 707

www.cimec.ro

www.cimec.ro

DESCOPERIRI DIN F E U D A L I S M U L T I M P U R I U DE L A D I N O G E T I A - G A R V A N 323

ceramice din vase dc uz comun, printre care predomină cele decorate cu rotiţa dinţată şi două fragmente coranvec bizantine : unul de strachina smălţuită, împodobită cu un frumos decor zoomorf (fig. 16/3), iar celălalt dintr-o cană cu firnis argintiu şi cu ornament liniar de culoare roşie.

ι

l in. 21. - Bordeiul nr. 180 (secolul X I I ) .

in pămîntul cenuşos afinat, ce constituie umplutura unei gropi mai mici (m), situate la V de bordeiul 178 a şi aparţinînd ultimului nivel de locuire, la un loc cu fragmentele ceramice

www.cimec.ro

324

Fig. Ti. — 1—9, «eratuicil ; 10, obiect de bronz, 17 — ÎS, da fier, provenind din bordeiul nr. 180.

www.cimec.ro

D E S C O P E R I R I DIN F E U D A L I S M U L T I M P U R I U D E L A D I N O G E T I A - G A R V A N 325

din secolele X I — X I I , amestecate cu cîteva mai vechi, romane tîrzii şi feudale timpurii, s-a găsit altă monedă de aur de la Vasile al II- lea Bulgaroctonul şi Constantin al V I I I - l e a . Din conţinutul aceleiaşi gropi merită să fie menţionat în plus un mic fragment din marginea unei far­furii de caolin, asemănător cu altele găsite mai înainte şi socotite de origine constant inopol i tană 3 2 .

Dintre descoperirile izolate mărunte, unele trebuie amintite în chip special. Astfel sînt : o oală cu corpul oval, decorat cu incizii orizontale (fig. 19/7) ; trei ulcioraşe, dintre care unul amforoidal, cu smalţul verde-măsliniu (fig. 19/5) ; c î teva fragmente dc amfore sferoidale, pe care sînt incizate litere şi semne (fig. 25/1,5) ; un fragment din marginea unei farfurii dc caolin smălţuite cu un frumos decor floral multicolor (fig. 16/1) ; două greutăţi din corn dc cerb pentru biciul de luptă (fig. 12/10—11) 3 3 ; două cuţite de fier (fig. 13/1—2); o sulă de fier cu mîner de corn împodobit cu motive geometrice (fig. 12/3) ; un tubuşor de corn cu decor sculptat la capete (fig. 24/1) ; două fragmente dc piese din lemn sculptat (fig. 20/9,10) ; o aplică de bronzy în formă dc inimă (fig. 20/7) ş.a. Din straturile de locuire aparţinînd secolelor X I — X I I sînt de menţionat : două fragmente de olane de acoperiş bizantine cu litera Κ şi al treilea cu litera q în relief 3 1 ; o oală cu corpul înalt şi umerii bombaţi , decorată cu o linie în val mai sus de mijloc (19/8) ; o ulcică de import cu mănuşă (fig. 19/3) ; fragmente dintr-un mic castron de lut lucrat cu mîna şi decorat cu motive punctate amintind unele semne runice (fig. 25/4) ; două turtiţe de lut (fig. 20/11) ; c î teva fusaiole de piatră roşiatică, unele cu semne incizate (fig. 24/5,7,9) şi una de lut ars cu decor punctat (fig. 24/8) ; un cap de tindeică de aramă (fig. 13/13) ; un cuţit de fier (fig. 13/3) ; un miner tubular pentru cuţit de fier (fig. 13/4) ; o prăsea de corn cu decor geometric şi zoomorf dc o execuţie tehnică superioară (fig. 12/2); alte două fragmente cu decor geometric (fig. 12/1,4) ; o piesă pentru arc, tot din corn, fără decor (12/7) ; patru pandantive (fig. 20/1,3 ; 26/5,7) ; trei aplice circulare (fig.26/2,3 ; 12) ; două brăţări de sticlă (fig. 26/8,9) ; două inele (fig. 20/5 ; 26/1) ; două fragmente de cruci duble relicvar (fig. 20/8; 26/4), toate de bronz ; o cataramă dc fier (fig. 26/11) ; alta de bronz (fig. 26/10) etc.

Cu totul excepţională este apariţia în stratul de locuire feudal (secolele X I — X I I ) a unui toporaş din marmură albă-zaharoidî cu început de perforare, aparţinînd după formă epocii de bronz (fig. 13/14). O limbă de curea de bronz argintat, găsită mai înainte într-o groapă din sectorul A, dar încă inedită (fig. 20/6 ; 26/6) este identică cu exemplarul purtînd decor normanic descoperit în anul 1950 în acelaşi sector 3 5 .

Un amnar de fier găsit întîmplător în pămîntul din interiorul ruinelor Bisericuţci-Garvăn, aminteşte prin forma sa (fig. 13/11) un alt exemplar descoperit în « bDrdeiul fierarului» de la S de aceasta 3 e .

M Dinogetia, I. fig. 148, 9. " Ibidem, fig. 182. 12-17. M Ibidem. fig. 189, 1-6. M Ibidem, p. 299 -300 şi fig. 173. 26. M Ibidem, fig. 39, 19. «Bordeiul fierarului », In care s-a

descoperit amnarul tn forma dc B, asemănător cu cel de faţă, aparţine categorici dc bordeie incendiate cu inventar bogat in situ, datate In Dinogetia. I, p. 29. 203 309. către mijlocul sau tn a doua jumătate a secolului X I I şi socotite ultimul nivel dc bordeie dc la Biscricuţa-Garvăn. Intr-o lucrare ulte­rioară [Din istoria Dobrogei, I I I , p. 173), noi înşine am pus incendierea şi părăsirea acestor bordeie în legătură cu invazia cumanilor din anul 1148. Datării la începutul secolului al XIII-lea a acestor bordeie (P. Diaconu, Dacia, N.S., 16, 1972, p. 322 —323) i se opun: 1) încetarea circulaţiei monedelor bizantine tn aşezarea amintită In timpul împăratului loan al II-lea Comnenul (1118—1143); 2) raportul stratigrafie dc posterioritatc al cimitirului şi deci şi al bisericuţei din cetate

faţă di bordeiele incendiate sau măcar faţă dc uncie din ele (SCIV, 2, 1951, 1. p. 41, fig. 29), care (cimitir şi bisericuţă: In aocst caz. ar trebui datate In plin secol al XIII-lea, ceea cc nu îngăduie puţinele obiecte de podoabă găsite în mormin­te. In ipoteza prelungirii vie,ii In a doua jumătate a secolului al XH-lea — începutul secolului al ΧΓΙΙ-lca, ciudată pare lipsa totală dc la Biseri euţa-G.ir văn a monedelor din timpul împăratului Manuel I C >mnenul (1143 — 1180) şi al urmaşilor lui, monede ce pj teritoriul Dobrogei de nord au circulat destul de intens (Din istoria Dobrogei, I I I , p. 333 - 335). Despre o eventuala întrerupere a vieţii în a doua jumătate a secolului al XH-lea şi o reluare a ei in secolul al XIII-lea, nu cxislăiiici un indiciu. Dimpotrivă, faptul că bordeiele incendiate cu inventar bogat in sila, folosesc cu regularitate gropile bor­deielor anterioare (sec. XI), sînt construite la fel şi au aceleaşi dimensiuni ca şi acelea, arată o succesiune neîntreruptă in timp a populaţiei care a folosit acest tip dc locuinţe.

www.cimec.ro

D E S C O P E R I R I DIN F E U D A L I S M U L T I M P U R I U D E L A D I N O G E T I A - G A R V A N 325

din secolele X I — X I I , amestecate cu cîteva mai vechi, romane tîrzii şi feudale timpurii, s-a găsit altă monedă de aur de la Vasile al II- lea Bulgaroctonul şi Constantin al V I I I - l e a . Din conţinutul aceleiaşi gropi merită să fie menţionat în plus un mic fragment din marginea unei far­furii de caolin, asemănător cu altele găsite mai înainte şi socotite de origine constant inopol i tană 3 2 .

Dintre descoperirile izolate mărunte, unele trebuie amintite în chip special. Astfel sînt : o oală cu corpul oval, decorat cu incizii orizontale (fig. 19/7) ; trei ulcioraşe, dintre care unul amforoidal, cu smalţul verde-măsliniu (fig. 19/5) ; c î teva fragmente dc amfore sferoidale, pe care sînt incizate litere şi semne (fig. 25/1,5) ; un fragment din marginea unei farfurii dc caolin smălţuite cu un frumos decor floral multicolor (fig. 16/1) ; două greutăţi din corn dc cerb pentru biciul de luptă (fig. 12/10—11) 3 3 ; două cuţite de fier (fig. 13/1—2); o sulă de fier cu mîner de corn împodobit cu motive geometrice (fig. 12/3) ; un tubuşor de corn cu decor sculptat la capete (fig. 24/1) ; două fragmente dc piese din lemn sculptat (fig. 20/9,10) ; o aplică de bronzy în formă dc inimă (fig. 20/7) ş.a. Din straturile de locuire aparţinînd secolelor X I — X I I sînt de menţionat : două fragmente de olane de acoperiş bizantine cu litera Κ şi al treilea cu litera q în relief 3 1 ; o oală cu corpul înalt şi umerii bombaţi , decorată cu o linie în val mai sus de mijloc (19/8) ; o ulcică de import cu mănuşă (fig. 19/3) ; fragmente dintr-un mic castron de lut lucrat cu mîna şi decorat cu motive punctate amintind unele semne runice (fig. 25/4) ; două turtiţe de lut (fig. 20/11) ; c î teva fusaiole de piatră roşiatică, unele cu semne incizate (fig. 24/5,7,9) şi una de lut ars cu decor punctat (fig. 24/8) ; un cap de tindeică de aramă (fig. 13/13) ; un cuţit de fier (fig. 13/3) ; un miner tubular pentru cuţit de fier (fig. 13/4) ; o prăsea de corn cu decor geometric şi zoomorf dc o execuţie tehnică superioară (fig. 12/2); alte două fragmente cu decor geometric (fig. 12/1,4) ; o piesă pentru arc, tot din corn, fără decor (12/7) ; patru pandantive (fig. 20/1,3 ; 26/5,7) ; trei aplice circulare (fig.26/2,3 ; 12) ; două brăţări de sticlă (fig. 26/8,9) ; două inele (fig. 20/5 ; 26/1) ; două fragmente de cruci duble relicvar (fig. 20/8; 26/4), toate de bronz ; o cataramă dc fier (fig. 26/11) ; alta de bronz (fig. 26/10) etc.

Cu totul excepţională este apariţia în stratul de locuire feudal (secolele X I — X I I ) a unui toporaş din marmură albă-zaharoidî cu început de perforare, aparţinînd după formă epocii de bronz (fig. 13/14). O limbă de curea de bronz argintat, găsită mai înainte într-o groapă din sectorul A, dar încă inedită (fig. 20/6 ; 26/6) este identică cu exemplarul purtînd decor normanic descoperit în anul 1950 în acelaşi sector 3 5 .

Un amnar de fier găsit întîmplător în pămîntul din interiorul ruinelor Bisericuţci-Garvăn, aminteşte prin forma sa (fig. 13/11) un alt exemplar descoperit în « bDrdeiul fierarului» de la S de aceasta 3 e .

M Dinogetia, I. fig. 148, 9. " Ibidem, fig. 182. 12-17. M Ibidem. iiR. 189, 1-6. M Ibidem, p. 299 -300 şi fig. 173. 26. M Ibidem, fig. 39, 19. «Bordeiul fierarului », In care s-a

descoperit amnarul tn forma dc B, asemănător cu cel de faţă, aparţine categorici dc bordeie incendiate cu inventar bogat in situ, datate In Dinogetia. I, p. 29. 203 309. către mijlocul sau tn a doua jumătate a secolului X I I şi socotite ultimul nivel dc bordeie dc la Biscricuţa-Garvăn. Intr-o lucrare ulte­rioară [Din istoria Dobrogei, I I I , p. 173), noi înşine am pus incendierea şi părăsirea acestor bordeie în legătură cu invazia cumanilor din anul 1148. Datării la începutul secolului al XIII-lea a acestor bordeie (P. Diaconu, Dacia, N.S., 16, 1972, p. 322 —323) i se opun: 1) încetarea circulaţiei monedelor bizantine tn aşezarea amintită In timpul împăratului loan al II-lea Comnenul (1118—1143); 2) raportul stratigrafie dc posterioritatc al cimitirului şi deci şi al bisericuţei din cetate

faţă di bordeiele incendiate sau măcar faţă dc uncie din ele (SCIV, 2, 1951, 1. p. 41, fig. 29), care (cimitir şi bisericuţă: In acest caz. ar trebui datate In plin secol al XIII-lea, ceea cc nu îngăduie puţinele obiecte de podoabă găsite în mormin­te. In ipoteza prelungirii vie,ii In a doua jumătate a secolului al XH-lea —începutul secolului al ΧΓΙΙ-lca, ciudată pare lipsa totală dc la Biseri euţa-G.ir văn a monedelor din timpul împăratului Manuel I C minenul (1143 — 1180) şi al urmaşilor lui, monede ce pj teritoriul Dobrogei de nord au circulat destul de intens (Din istoria Dobrogei, I I I , p. 333 - 335). Despre o eventuală întrerupere a vieţii în a doua jumătate a secolului al XH-lea şi o reluare a ei in secolul al XIII-lea, nu cxislăiiici un indiciu. Dimpotrivă, faptul că bordeiele incendiate cu inventar bogat in sila, folosesc cu regularitate gropile bor­deielor anterioare (sec. XI), sînt construite la fel şi au aceleaşi dimensiuni ca şi acelea, arată o succesiune neîntreruptă in timp a populaţiei care a folosit acest tip dc locuinţe.

www.cimec.ro

326

Vig. 23. — Ceramici clin bordeiul nr. 180.

www.cimec.ro

Fig. 24. — Obiecte din sectorul domus (secolele X —XII ) .

www.cimec.ro

Fig. 25. — Fragmente ceramice clin sectorul doiiius (secolele X —XII)

www.cimec.ro

www.cimec.ro

330 I. BARNEA

L a V de bordeiul nr. 175 şi parţial dedesubtul lui, s-au găsit două schelete umane rău păstrate (v. planul fig. 10). Ele erau orientate exact ν — V (capul spre V). Cel de la Ν avea lungimea de 1,90 m şi a aparţinut unui bărbat, iar cel de la S de 1,50 m aparţinînd unei femei. Cîteva oase dintr-un al treilea schelet s-au găsit cu prilejul sondajului de control în încăperea F a domus-u\u'\. Pe antebraţul mîinii stingi a acestui schelet se aflau trei brăţări de sticlă, ceea ce arată că el aparţinea unei femei. Gropile celor trei morminte au pătruns pînă la adîncimea de 1,85 — 2 m, cu puţin sub nivelul pavajului clădirii romane tîrzii. Primele două morminte nu posedau nici un obiect dc inventar, în afară de slabe urme de putregai din coşciugele de lemn. Toate trei mormintele aparţin secolelor Χ — X I , fiind, se parc, cele mai vechi morminte din perioada feudală timpurie, descoperite la Dinogetia-Garvăn.

N O U V E L L E S D É C O U V E R T E S D U H A U T F É O D A L I S M E À D I N O G E T I A - G A R V Ă N , D É P . D E T U L C E A (1963-1968)

RCSUMÉ

Éditions des découvertes datées des X e — X I I e siècles mises au jour par les fouilles archéo­logiques effectuées dans l'intervalle 1963—1968 et qui ont exploré le secteur des thermes et celu, d'une imposante habitation (dotnus) — deux secteurs romains du I V e siècle dont les vestiges ont été déjà publ iés /L'emplacement des thermes romains se trouve à l'extérieur de l'enceinte romaine de basse époque dc Dinogetia, sur le terrain en contrebas du bord de l'eau, à environ 100 m au sud-est de la principale porte d'accès dans la forteresse (fig. 1). Sur les ruines des thermes s'est épanouie aux X e — X I e siècles une agglomération de haute époque féodale, cpii a fini par cou­vrir toute la superficie de l'îlot de Bisericuţa. Trois niveaux d'habitat ont pu y être localisés grâce aux fouilles de 1963—1965. Ils ont été datés, par les monnaies découvertes sur place, des années 969—1081 (Jean Tzimiskès — Nicéphore I I I Botaneiatès) . Les habitations qui les com-jx)sent — des huttes à demi enfouies dans la terre — appartiennent au type déjà connu de l'îlot de Bisericuţa. E n étroite relation avec ces huttes sont les fosses à provisions, devenues plus tard, dans une seconde étape de développement, de véritables fosses à détritus contenant — dc même d'ailleurs que les fosses des huttes abandonnées — des fragments de vases brisés, des objets sortis de l'usage, ainsi que toutes sortes de restes ménagers et notamment des os d'animaux ou des arêtes dc poissons. Ces fosses (celles à provisions autant que celles constituant le fond des huttes) s'enfonçaient dans la terre traversant la couche d'époque romaine et endommageant les murs, ainsi que le pavage des thermes. A partir des deux dernières décennies du X I e siècle, l'habitat cesse non seulement sur l'emplacement des thermes mais aussi dans le reste dc l'îlot, se repliant sur le plateau plus élevé protégé par les murs de la forteresse. Le terrain s'étendant au sud de celle-ci semble avoir servi aux X I e — X I I e siècles de cimetière, comme tendent à en témoigner les quelques tombes isolées mises au jour par les sections pratiquées auparavant dans cette zone et surtout les 20 sépultures trouvées dans le secteur des thermes (fig. 2).

Les fouilles des années 1966—1968 ont dégagé entièrement, devant les tours 6 et 7 dc la forteresse, les vestiges d'une imposante maison romaine (domus), superposée par plusieurs huttes des X e — X I I e siècles, accusant la forme et les dimensions dc celles déjà connues à Dinogetia-Garvăn (fig. 10). Elles ont reçu sur le plan des numéros d'ordre continuant la série dc celles déjà mises au jour à l'intérieur de la forteresse et allant de 171 à 181. A en juger d'après leur mobilier, les plus importantes entre toutes s'avèrent les huttes 177, 176 et 180 — la première anéantie par un incendie dès la première moitié du X I e siècle, les deux autres également détruites par le feu vers le milieu du X I I e siècle. L a hutte n" 177 (d'environ 3 X 3 m) avait son plancher en argile jaunâtre à une profondeur dc 1,50 m par rapport au sol actuel ; elle a conservé aux quatre coins et sur les bords des restes de pieux et de planches carbonisés. A même le sol, cou­verts par une couche épaisse de restes calcinés, gissaient 7 squelettes humains, dans un grand désordre, tels que l'incendie a dû les surprendre. Ce sont sans doute les membres d'une même

www.cimec.ro

D E S C O P E R I R I DIN F E U D A L I S M U L T I M P U R I U D E L A D I N O G E T I A - G A R V A N 331

famille, tués par les décombres ou brûlés vifs (fig. 10 et 14). Le sinistre se place dans la première moitié du X I e siècle, ainsi que semble l'indiquer également la monnaie de bronze de l'empereur Michel I V le Paphlagonien (1034 — 1041), trouvée à l'intérieur de la hutte. I l pourrait s'agir des conséquences de l'une des grandes invasions petchénègues (1036). A retenir que c'est la première fois que l'une des nombreuses huttes (plus de 200) de haute époque féodale ( X e — X I I e siècles) mises au jour jusqu'à présent dans l'îlot de Bisericuţa-Garvăn aura livré des squelettes humains. Notons aussi parmi les objets constituant son mobilier une amphore sphéroïdale (fig. 14, 15/7), un petit pot (fig. 15/6), une petite croix en bronze (fig. 15/4) et quelques pièces de parure (fig. 15 /1-3) .

Egalement détruites par un puissant incendie, les huttes n°" 176 et 180 sont fort proba­blement l'illustration des ravages faits par les Cumans lors de leur invasion de 1148 qui, à ce qu'il paraît, mit fin de façon définitive à l'agglomération de haute époque féodale développée dans l'îlot de Garvăn. Ces habitations font partie de la catégorie des huttes incendiées, avec un riche mobilier in situ, trouvées uniquement à l'intérieur de l'ex-forteresse de Dinogetia. A même le pavement d'argile de la hutte n° 176, recouvert par l'épaisse couche de restes calcinés, on a découvert deux meules destinées à un moulin à bras, un aiguisoir en grès de dimensions inusi­tées, des vases, des outils, ainsi qu'un étrier en fer (fig. 10—11 et 17—18). Située dans l'angle sud-ouest de la maison de basse époque romaine, la hutte n° 180 superpose en partie ses murs. Ses dimensions sont plus grandes que de coutume : d'environ 4,80 X 3,50 m. À une profondeur de 1,10 — 1,20 m par rapport du sol actuel, on a relevé sur son plancher d'argile trois meules pour moulin à bras, 26 vases en terre cuite, d'origine locale dans leur majeure partie mais quel­ques uns aussi constituant des objets d'importation, un thuribulum en bronze, des restes d'objets de fer ou bois (fig. 10, 21 et 22).

Parmi les autres découvertes de haute époque féodale livrées par le secteur domus, il con­vient de mentionner encore : les pièces de poterie, les outils, les armes, quelques objets en corne parfois joliement sculptés (fig. 12/2—3), des objets de parure, etc.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

FÎR. I. — Ilôt de Bisericuţa, plan d'ensemble. FÎR. 2. — Secteur des thermes romaines, plan. KIR. 3. Tours des huttes des X e — X I e siècles dc n. è., sur les ruines des thermes romaines. Fig. 4. Céramique des X e — X I e siècles de n.è. Fig. 5. — Céramique des X e — X I e siècles dc n.è. Fig. 6. — Céramiques, outils et armes des X e — X I e siècles dc n.è. Fig. 7. — 1—9, 13, Objets en fer ; 10, objet en cuivre ; 11, objet en corne; 12, objet en bronze, du secteur des

thermes ( X e — X I e siècles de n.è.). Fig. 8. — Objets du secteur des thermes ( X e — X I e siècles dc n.è.). Fig. 9. — Objets du secteur des thermes ( X e — X I e siècles de n.è.). Fig. 10. — Secteur de domus. Fig. 11. — Profil a —b du secteur de domus. Fig. 12. — Objets en corne, os et bronze du secteur de domus ( X e X I I e siècles de n.è.). Fig. 13. — Objets en fer, cuivre et marbre du secteur dc domus. Fig. 14. - Hutte n° 177. Fig. 15. - Objets de la hutte n° 177. FÎR. 16. — Fragments céramiques du secteur dc domus ( X I e — X I I e siècles dc n.è.). Fig. 17. - Hutte n° 176 ( X I I e siècle de n.è.). Fig. 18. - Objets de la hutte n" 176. Fig. 19. — Céramique du secteur dc domus ( X e — X I I e siècles de n.è.). F"ig. 20. — Objets des secteurs dc domus et A (XI e — X I I e siècles de n.è.). Fig. 21. - Hutte n° 180 ( X I I e siècle dc n.è.). F'ig. 22. — 1 —9, céramique ; 10, objet en bronze, 17— 18, en fer, objets provenant dc la hutte n° 180. Fig. 23. - Céramique dc la hutte n° 180. F'ig. 24. — Objets du secteur de domus ( X e — X I I e siècles dc n.è ). F'ig. 25. — Fragments céramiques du secteur dc domus ( X e — X I I e siècles dc n.è.). Fig. 26. — Objets dc parure, vestimentaires et de culte des X e — X I I e siècles de n.è.

www.cimec.ro

I I . CERCETĂRI DE SUPRAFAŢĂ

www.cimec.ro

CERCETĂRI DE T O P O G R A F I E ARHEOLOGICĂ ÎN BAZINUL SUPERIOR AL TÎRNAVEI MARI

(PARTEA I)

GÉZA PERENCXI şi STEPAM FERENCZI

A

IN G E N E R A L , sc poate spune că părţile răsăritene ale Transilvaniei, clar mai ales ver­santul de vest al Munţilor Gurghiului şi al Harghitei, sînt destul de puţin cunoscute, sub raportul urmelor de viaţă aparţinînd epocilor mai vechi. în aceste regiuni nu au fost

întreprinse cercetări arheologice sistematice dc amploare mai mare, de lungă durată şi cu un caracter exhaustiv.

între cercetătorii care s-au ocupat de acest teritoriu putem aminti numele lui Orbân Balâsz ', Elek Jakab 2 , Gibor Teglâs care au cercetat cîteva obiective. î n anul 1940, un mic colectiv format din C . Daicoviciu, Al . Ferenczi şi M. Macrea a întreprins noi cercetări de teren în această regiune 4. î n urma problemelor ridicate dc aceste cercetări, Al . Ferenczi a făcut sondaje de mică amploare cu caracter informativ pe două înălţimi pe teritoriul comunii Porumbenii Mici, ale căror rezultate au rămas încă inedite. î n anul 1942, urmărind resturile liniei de apărare romană, Is tvân Paulovics a cutreierat o parte destul de redusă din teritoriul amintit 5 .

în afară de aceşti cercetători, mai trebuie să menţionăm şi cîteva sondaje sau săpături reduse efectuate de Szdkely Zoltân, în castrul roman de la lnlăceni 6 , precum şi în cetatea

1 Halasz Orbân, A S:ekc!yfi>!d letrăsa lôrlénelmi, rcgészeti, tcrnicszelrcjzi és népismei szcmpontlôl, l'est (sic !), 1868.

1 Kick Jakab, Budvàri es Budvdr kôrr.yéki lelcleh, AK, 14, 1894, p. 210-216.

3 Gâbor Téglàs, Ddh varak Vdvarhely megye heleli es cszehi hegyvidéhein, Kidélyi Mûzcum, 12, 1895, p. 227 247, 312 — 319; idem. A jdnosfalvi routai hobdnya és annak hàront falképc Vdvarhely megyében, AÉ, 6. 1886, p. 21—26; idem, A limes Dacicus heleli része, AkadKrt. 6, 1895, p. 413 422; idem, A limes Dacicus hét KitkullO és OU kozôtti részlele Vdvarhely megyc északi és heleli hegységeiben Oros/alulol (sic !), Alsôrdhosig, ArchK'ïzl, 19, 1895, p. 5 — 54; idem, A romaiah végvdrai a Hargile hegység aljdn és a heleli haldrvédelem célja és rendszere, Erdélyi Mûzcum, 13. 1896, p. 384-389, 416-427; idem.

A hét h'ilkullô vOlgyfcjënél liithatô romai végvtirah és a haltirlôltésck viszonya Dacia halonai és larlomdnyi széh-helyethcz. H E , 9, 1897, p. 53-59; idem, Dacta keleti hatdrvonale és annak védclmi rendszere a Maros felsb' volgyélol az OU ràhos-hévizi szoroseig. Erdélyi Mûzcum, 17, 1900, p. 361-369, 313-324; idem, A Hargila alji Toltés-vonalah credetére vonalkozô néphagyindnyok, Kthnogra-phia, 16, 1905, p. 38 — 40; idem, A székely-udvarhelyi romai castrum és hatonai filrdiije, Erdélyi Mûzcum, 14, 1897, p. 257 - 268.

4 Cf., C. Daicoviciu, Neue Mitteilttngen aus Dazien, Dacia, 7 - 8, 1937 1940, p. 318-321.

* Ddcia heleli haldrvonala és az ùgynevezelt ,,ddk"-ezUsthincsch hérdése. [ClujJ, 1944.

• Székély Zoltàn, Jegyzetek [or. Si. Ghcorghe], 1946, p. 39-43. 52.

www.cimec.ro

336 GÊZA F E R E N C Z I şi ŞTEFAN F E R E N C Z I

Tetea 7 . în sfîrşit, în anul 1950, un colectiv al Academici R . P . R . , condus de K . Horedt şi M. Macrea 8 a început o seric de recunoaşteri pe teren şi săpături de mai mică amploare.

Ţinînd seama de importanţa destul de mare din punct de vedere arheologic pe care o are bazinul superior al Tîrnavei Mari, Muzeul din Odorheiul Secuiesc a înscris în planul său de cercetare recunoaşteri pe teren, mici sondaje, precum şi săpături de salvare. Aceste cercetări au fost eşalonate pe mai mulţi ani.

•

Bazinul superior al Tîrnavei Mari face legătura între bazinul transilvănean propriu-zis şi între cele două depresiuni intracarpatice : depresiunea Ciucului prin pasul . .Vlăhiţa" (980 m) şi cea a Gurghiului prin pasul „Liban" (991 m). Scopul final al recunoaşterii pe teren este acela de a alcătui un „cadastru", o hartă arheologică, urmînd micile unităţi geografice din împrejurimile municipiului Odorheiul Secuiesc.

î n acest cadru, ca prim obiectiv a fost aleasă valea Tîrnavei Mari, începînd de la izvoarele ei şi pînă la trecătoarea dintre Porumbenii Mici şi Betcşti . Cercetările noastre au fost începute In vara anului 1955 şi au continuat pînă în vara anului I960, cuprinzînd teritoriul a 25 de sate. Au fost atinse toate obiectivele planificate, cu excepţia a două puncte care prezintă importanţă pentru cercetarea noastră şi anume : „Dîmbul capelei" dc pe teritoriul corn. Dealu şi Cetatea de la Vărşag, care rămîn să constituie obiectul unor cercetări viitoare.

î n cele ce urmează vom încerca să prezentăm pe scurt, observaţiile noastre făcute cu ocazia cercetărilor amintite, grupîndu-le după epoci şi în funcţie de aşezarea geografică a punc­telor studiate.

I . E P O C A ENEOLITICÀ

1) Mugeni. Pe o culme a fost semnalată mai demult, tangenţial, ca aparţinînd pro­babil culturii neolitice, o aşezare unde s-au descoperit resturi ceramice aparţinînd probabil culturii Tisa ·.

Aşezarea se găseşte la nord de corn. Mugeni, pc malul drept al Tîrnavei Mari, pe o terasă spaţioasă de înălţ ime mijlocie. Partea de est a terasei formează un promontoriu neted între valea Tîrnavei Mari şi valea pîrîului dc la Beta. Terasa este înconjurată din trei părţi de maluri foarte abrupte, iar în partea de nord se leagă de dealul alăturat. Promontoriul lung de circa 125 m şi lat de 35 — 45 m a fost intens locuit într-o perioadă destul de lungă, aşa cum o dove­deşte ceramica abundentă. L a suprafaţa locului s-au putut observa două porţiuni fiecare de peste 100 m , cu material arheologic foarte bogat. î n peretele puţin prăbuşit din sudul terasei nu am reuşit să identificăm nici un strat dc cultură, ceea ce denotă că aşezarea nu s-a întins pînă aici. Pe baza fragmentelor ceramice pe care le-am adunat se poate afirma că aşezarea aparţine culturii Ariuşd. Săpăturile sistematice din acest loc au fost executate în cursul anilor 1960-1961.

2) Văleni (pe hartă nr. 2), com. suburbană Feliceni. De pe teritoriul acestui sat se sem­nalează o aşezare din epoca neolitică, în care s-au găsit fragmente ceramice (unele aparţi-

' Székély Zoltân. Zcttvdra [or. Sf. Gheorghc], 1949.

1 Despre rezultatele cercetărilor întreprinse de şan­tierul arheologic Sf. Gheorghe - Brefcu, SCIV, 2, 1951, 1. p. 286, 303-306.

• Kiss R., A nemeş szêkely nemzet hëpe, Debrecen, I , 1939, p. 13 ; Roska, Repertorium. p. 48. nr. 192 ; Reper­toriul arheologic al R. S. România (lucrare colectiva In faza dc ms. aflată Ia Inst. dc istorie şi arheologie. Filiala Acad. de ştiinţe sociale şi politice din Cluj, vezi art. Şt. şi Gcza Ferenczi, Mugeni).

www.cimec.ro

CERCETĂRI DE T O P O G R A F I E A R H E O L O G I C A 337

nînd culturii Tisa), fusaiole de lut ars („greutăţi de plasă"), mărgele din lut, vase miniaturale, piatră pentru ascuţit etc. S-au mai găsit şi vase aparţinînd unei culturi nedeterminate din epoca bronzului . . . 1 0 " .

Cu ocazia cercetărilor noastre noi nu am reuşit să găsim aşezarea amintită, deşi am utilizat toate posibilităţile de informare în legătură cu cele căutate. Din relatările locuitorului Pâl Ferenczi, în grădina sa situată în mijlocul satului, pe o terasă de dimensiuni reduse, s-au găsit încă înainte dc primul război mondial, fragmente de urne, probabil dintr-o epocă mai tîrzie (eneolitic, epoca bronzului sau chiar prima vîrstă a fierului) din pastă grosolană. Tot aici imediat deasupra „Pîrîului viilor" au ieşit apoi la iveală fragmente ceramice din epoca romană, între ele şi bucăţi de terra sigillata. Toate acestea s-au pierdut. Ar fi posibil să fi existat aici o villa rustica, în imediata apropiere a drumului antic roman dintre Odorheiul Secuiesc şi Sînpaul.

De altfel, în literatura arheologică nu se pomeneşte nicăieri că pe teritoriul satului se afla o aşezare de ţ ip Tisa, în afară de harta nr. 5 din repertoriul lui M. Roska u , care o enu-meră (foarte probabil greşit) între localităţile cu resturi materiale de tip Tisa. î n text (p. 220 nr. 14) însă şi el vorbeşte numai de fragmente ceramice din epoca eneolitică, păstrate în MIC (nr. inv. 1777-1786; 2272-2273).

I I . E P O C A BRONZULUI

1) Aluniş (Măghcruş, corn. Mugeni, pc hartă nr. 3). Pc in Iul drept al Tîrnavei Mari înainte de intrarea în defileul scurt dintre Dejuţiu şi Porumbenii Mari, imediat deasupra satului, aşezat şi el pe prima terasă a rîului, pc coasta dealului „Leş" se găseşte un loc în formă de terasă cu numele de „Cetăţuie". în realitate, această terasă este din punct de vedere geografico-morfologic o platformă de dimensiuni foarte reduse, avînd o lungime de circa 200 m, şi o lăţ ime dc circa 40—45 m, care a luat naştere prin masive şi repetate alunecări de teren. î n urma acestor alunecări, s-a format un izvor cu un debit de apă apreciabil, iar în groapa din Imediata apropiere remarcăm apariţia unui mic lac. Pe acest loc foarte prielnic pentru o aşezare de dimensiuni mai reduse, în arătură, se găsesc fragmente ceramice atipice, care după pastă şi ardere aparţin poate epocii bronzului. Aşezarea este necunoscută pînă acum în literatura de specialitate.

Deoarece pe întregul teritoriu al satului nu se cunosc deocamdată urme din epoca bronzu­lui, ni se parc foarte verosimilă ipoteza că anume din această aşezare provine sabia miceni-ană 1 2 din epoca bronzului mijlociu ( B 2 — C ?) descoperită în această localitate (mai ales că după spusele localnicilor,,.. . odinioară s-a găsit o armă în formă de baionetă"), care desigur că à ajuns în Transilvania prin relaţiile de schimb cu lumea egceană (Muzeul de istorie din oraşul Sf. Gheorghe, nr. inv. 16—1884). Tot dc pe teritoriul acestei aşezări ar putea proveni şi cele patru seceri de bronz cunoscute ca aparţinînd fostei colecţii Ferenc K o v â c s — din Tîrgu Mureş.

2) L a est de corn. Mugeni (pe hartă nr. 10), la jumătatea vestică a terasei mijlocii a Tîrnavei Mari, se află un loc numit „Terenul lacului". Aici, pe un teren vast se pot vedea sporadic fragmente ceramice atipice, lucrate cu mîna, din pastă destul de grosolană, cu multe

1 0 A. Koch. Redely Osemlôs n.aradvdnyai és az >* G. Téglàs, OTTF, 13, 1888, p. 7 0 ; G. Nagy, osemberre lotiatkozé leletei, F . M I M ÛZ , 5, 1876. p. 133; SznMÉ, 1890, p. 5 1 ; Marţian, Repertoriu, nr. 412 ; M. Gooss, Chrottik. p. 4 5 ; idem. AVSL. 13, 1876, p. 414; Roska, EmlékSzNM. 1929, p. 281, fig. 4 1 ; idem. Reper-Marţian. Repertoriu, p. 220, nr. 14 ; Repertoriul arheologic torium. 1942, p. 269, nr. 181 ; G. V. Childc. Danube, p. al R. S. România, art. Ştefan şi Gcza Fércnczi, Văleni, 389; D. Popcscu, Bronzezeil, p. 128; K. Horedt, NEH, 2 , ms). 1960, p. 32, nr. 5, p. 3 4 - 4 4 .

» Roska, Repertorium, 1942, p. 3 2 1 - 3 2 2 , nr. 85.

Î2 - c. 797

www.cimec.ro

338

I'ig. 2. Cetatea ,,Mara", văzută dinspre şoseaua Odorheiul Secuiesc —Miercurea Ciuc. Săgeţile indică cele două extremităţi ale aşezării fortificate. In stingă se observă

şanţul de apărare.

www.cimec.ro

340 GÊZA F E R E N C Z I şi ŞTEFAN F E R E N C Z I

b. Coborînd din nou în valea „Tăieturii" şi continuînd drumul către Dobeni, la o dis­tanţă de circa 700 m de traseul drumului judeţean ne apropiem de o înălţime la nivelul teraselor mijlocii ale rîurilor oarecum izolată (fig. 1). Terasa are trei laturi cu pante foarte abrupte, stîncoase, formate din conglomerat pannonian. Această înălţime care sus este destul de netedă, alcătuieşte o altă ramificaţie a dealului „Leş". Numai în partea de sud este legată pe o porţiune destul de lată cu restul dealului.

Pe platoul descris (pe hartă nr. 6), se găsesc o serie de valuri şi şanţuri puternice de apărare. Despre sistemul destul de complicat al acestora, deocamdată nu vorbim mai detaliat acum. In cîteva gropi făcute de către căutătorii de comori, am aflat fragmente ceramice dacice grosolan lucrate. Nu au fost găsite urme datînd din alte epoci.

Luînd în consideraţie poziţia topografică a aşezării întărite, dacă ne vom gîndi la situaţia geografică şi a altor cetăţi .din acea epocă, cum sînt de exemplu cele de la Sără ţe l 1 S , Hue­din I e sau Someşul Rece " , aceasta poate fi considerată drept un loc de refugiu.

Pe baza cazului asemănător din punct de vedere cronologic, atît la Sărăţel cît şi la Someşul Mare, putem eventual considera că diferitele obiecte de bronz, provenite din „locurile neprecizate" de pe teritoriul satelor, ca de exemplu : trei celturi din epoca tîrzie a bronzului 1 β , un vîrf de lance 1 9 şi un topor de bronz din aceeaşi epocă 2 0 au fost descoperite pe teritoriul aşezării de la punctul a.

9) Telt/ir 4pe hartă nr. 7), com. suburbană Feliceni. Mai jos dc sat, la nord-vest de acesta, la întîlnirea a două pîraie mici care vin pe de o parte de la Teleac şi pe de altă parte de la Alexandriţa, pe un cîmp neted potrivit pentru amplasarea unei aşezări omeneşti , în muşuroaiele făcute de către cîrtiţe au fost găsite fragmente ceramice aparţinînd probabil sfîrşitului epocii bronzului, sau chiar din prima vîrstă a epocii fierului. Terenul fiind acoperit de iarbă, nu am putut culege mai mult material arheologic, dar însăşi denumirea populară a locului de „Satul lui Tămas", arată că aici a existat probabil o aşezare încă necunoscută nouă pînă în momentul de faţă 2 I .

3)__Salu Mare (pe hartă nr. 8). în literatura de specialitate se amintesc la locul numit „Vîrful Cetăţi i" sau „Cetatea Mada", urme de ziduri construite din pietre mari aparţinînd unei epoci istorice încă neprecizate 2 î . într-adevăr pe locul indicat se găseşte o întăritură stră­veche. E a se află pe terminaţia unei părţi din platoul larg vulcanic al Munţilor Harghita înconjurată din trei părţi de pante foarte abrupte (fig. 2), totodată şi valea fiind foarte adîncă (circa 15C—180 m diferenţă de nivel). Poziţia geografică se aseamănă cu poziţia cetăţii din epoca hallstattiană de la Someşul Rece.

Cetatea arc numai un singur clement de fortificaţie, înspre vest unde este şi singurul drum dc acces, constituit dintr-un şanţ dc apărare şi dc un val, primul fiind înălţat din blocuri mari de rocă vulcanică. în starea lui actuală, valul ni se prezintă ca un zid dărîmat. Se pare

1 1 N. Vlassa şi St. Dănilă. Materiale, 8, 1962, p. 341.

'· I. Alcxa. I . Ferenczi, N. Stcin. ΛΜΝ, 2, 1966, p. 637. Ca analogic, eventual putem aminti şi aşezarea Întărită de la Slngiorgiu dc Pădure; vezi Székcly Zoltân, Materiale, 7, 1960, p. 183-184.

1 7 Pe teritoriul „Cetăţii" s-a găsit mai demult un vîrf dc lance care a (ost datat pentru prima vlrstă a fieru­lui (HaB,, Muzeul dc istoric din Cluj, nr. inv. IV, 2525) ; cf., M. Rusu. Dacia, N.S., 7, 1963, p. 190, nr. 43; St. Ferenczi, AMN. 1, 1964, p. 67-76.

" Muzeul dc istoric din Cluj, nr. inv. 1062-1063; Muzeul de istoric din Cristurul Secuiesc ; Marţian, Reper­toriu, nr. 525.

u Muzeul dc istorie din Cluj, nr. inv. IV, 2590; M. Roska. FmlékSzNM, 1929, p. 284 ; idem, Repertorium, p. 192, nr. 31 ; M. Rusu, Dacia, N.S., 7, 1960, p. 190-194, 209, nr. 33.

1 0 Muzeul din or. Sf. Gheorghc pînă in 1944 ; M. Rusu. Dacia, N. S., 7, 1963, p. 209, nr. 33.

« Roska, Repertorium, p. 280, nr. 25; Repertoriul arheologic al R. S. România (vezi art. Ştefan şi Géza Ferenczi, Teleac, mss).

** Balăsz Orbân, Székelyfôld, 1, 1901, p. 69; Gooss, Chranik, p. 34 ; G. Tcglâs, OTTÉ, 12, 1887, p. 194 ; Kônyoki-Nagy, p. 294 ; Repertoriul arheologic al R. S. România (vezi art. Ştefan şi Géza Ferenczi, Satu Mare, ms).

www.cimec.ro

CERCETĂRI DE T O P O G R A F I E A R H E O L O G I C A 341

că de la început a fost un simplu val care din cauza condiţiilor naturale, nu s-a putut construi din pămînt, ci numai din blocuri naturale de formă neregulată. Precizăm că pe acest platou nu se găseşte nicăieri un strat mai gros de pămînt. Lungimea valului este de circa 40 m, lăţimea lui de bază fiind de aproximativ 10—12 m, iar înălţimea atinge uneori 1,80—2,10 m.

Suprafaţa cetăţii are două niveluri, „terase" ; unul deasupra celuilalt, fiecare prezentînd o lungime de aproximativ 60 — 70 m, lăţimea variind între 8—20 m. în acest loc nu am reuşit să găsim nici un obiect care ar prezenta un interes arheologic, ceea ce face ca datarea cetăţi i să rămînă deocamdată îndoielnică. Nu este exclus ca ea să fi fost construită în grabă, cei care au ridicat-o nemaiavînd prilejul şi să o locuiască efectiv. Totuşi, avînd în vedere înălţimea ei considerabilă precum şi valul de mari dimensiuni, putem să o datăm deocamdată doar ipotetic pentru prima vîrstă a fierului (iar nu ca aparţinînd epocii feudale) şi să o considerăm ca un loc de un ultim refugiu.

I V . AŞEZĂRI „PREISTORICE"

înainte de a trece la prezentarea materialelor aparţinînd epocii dacice, trebuie să vorbim in mod succint despre acele aşezări care, numai datorită investigaţiilor pe care noi le-am efec­tuat, nu pot fi datate cu precizie pentru o anumită etapă istorică, însă cu siguranţă au apar­ţinut comunei primitive.

1) Aşa de exemplu este staţiunea dc la Aluniş (pc hartă nr. 9), care se găseşte mult dea­supra „Cetăţuiei", amintită printre aşezările din epoca bronzului. Aşezarea despre care vorbim acum este situată la mijlocul pantei dealului „Leş", la stînga drumului ce duce spre Dobeni. Aici se află un fel de terasă care a luat naştere prin alunecările de teren. Localnicii o numesc şi „Tăietura" (precizăm că nu are nici o legătură cu comuna ce poartă acelaşi nume situată în apropiere). L a arat s-au dat la iveală aici, sporadic, fragmente ceramice atipice precum şi bulgări de chirpic. Deasupra aşezării, la o distanţă dc 200 m, se găseşte şi un izvor, locul fiind deci prielnic pentru o aşezare. Limitele aşezării nu s-au putut stabili, însă după cît se pare nu întrec marginile alunecării. Aşezarea nu este cunoscută în literatura de specialitate.

2) L a sud de corn. Mugeni, la o distanţă de circa 3 km, în partea superioară a văii care vine din direcţia Dîrjiu (pe hartă nr. 32), se formează o fundătură ferită de vînturi cu un izvor cu un debit apreciabil. Cam la mijlocul acestui teren există o aşezare datînd din epoca comunei primitive (prima vîrstă a fierului?), unde s-au descoperit un număr considerabil de fragmente de chirpic şi de vase mari. Nici această aşezare nu a fost pînă în prezent cunoscută în literatura arheologică.

3) L a sud-est de 9.a\\\\_Valeni (pe hartă nr. 11), puţin spre Chinuşu, la o distanţă de de 1,5 km de la biserica satului, în sus, în groapa dintre înălţimile ^ û a z o d a " şi „Rîpa Roşie" se pot observa mai multe trepte de teren avînd forma unor terase. După afirmaţiile localnicilor, aici ar fi existat, mai demult un sat. Pe treptele mai joase sînt răspîndite fragmente ceramice foarte mici, atipice, probabil din epoca comunei primitive, uneori amestecate cu fragmente ceramice medievale tîrzii sau chiar din epoca modernă. Alte precizări nu s-au putut face. Aşe­zarea nu a fost semnalată pînă acum.

4) L a nord de corn. Dealu (pe hartă nr. 12), pe înălţimea „Piatra Deş", la locul „Cetatea Macului", după datele biTïïîografice 2 3 se văd urmele unei întărituri de pămînt, fără indi-

« Ualasz Orbân. Székehfôld, 1, 1890, p. 104; G. p. 424; JszNM, 1910, p. 49; Marţian, Repertoriu, nr. 567; Tcglas, F.rrtclyi Muz-uni, 12, 1895. p. 314-317; 13, 1896. Roska, Repertorium, p. 214, nr. 66.

www.cimec.ro

342 G E Z A F E R E N C Z I şi ŞTEFAN F E R E N C Z I

caţia epocii, dar aici încă nu s-au făcut cercetări". Orbân o consideră drept o fortificaţie avansată a unei cetăţi situată mult mai la noid-nord-est. G. Téglâs o enumeră printre cetăţile dacice.

Această cetate ca şi cea de la Satu Mare se găseşte pe una dintre ultimele înălţimi ale platoului vulcanic al Harghitei. Mamelonul dealului este izolat de două văi înconjurătoare foarte adînci, cu pante foarte abrupte, aproape de neumblat. Pe vîrful acestui mamelon, oarecum teşit (fig. 3 a-b), într-adevăr se văd urmele unei întărituri de pămînt (?) . L a locul unde spre vest şaua de legătură se strîmtează în mod simţitor (aproape de vîrf) se poate constata un şanţ de apărare, al cărui traseu, deşi s-a surpat pămînt în el, se mai vede încă destul de bine.

înaltă a platoului vulcanic,

www.cimec.ro

C E K C E T A R I DE T O P O G R A F I E A R H E O L O G I C A

Din pămîntul scos din şanţ s-a format un val (diferenţa de nivel este de aproximativ 2 m între fundul şanţului şi vîrful valului), care nu se continuă însă nici pe o latură nici pe cea­laltă pînă la capătul pantei cu şanţul, ci formează două unghiuri de aproape 90°. De la aceste două coturi pare că încep două valuri (?) înconjurătoare paralele, care împreună cu un al treilea, închid o suprafaţă care are laturile de aproximativ 20 X 26 m. Deoarece contururile acestor valuri care închid suprafaţa sînt foarte puţin vizibile, nu putem afirma hotărît că

www.cimec.ro

3J4 GÊZA F E R E N C Z I si ŞTEFAN F E R E N C Z I

în cazul de faţă avem dc-a face cu o fortificaţie pătrată sau este pur şi simplu un şanţ şi un val de apărare. Partea de est a mamelonului pînă unde panta este mai dulce şi unde începe apoi partea abruptă are aspectul a două ,,terase", una deasupra celeilalte.

Cu ocazia cercetărilor de suprafaţă nu s-a aflat nici un fel de material care să ne indice data construirii. Pe baza analogiilor ce ne stau la îndcmînă (cetatea de la Satu Mare), fortifi­caţia de la Dealu s-ar putea data, cu multe rezerve, în a doua jumătate a epocii bronzului sau în prima vîrstă a fierului, dar nu parc să fie o întăritură dacică.

Fig. 6. Valul <lc vest al cashllum-nUti roman de la Hai Io llomorud

Y . A DOUA VÎRSTĂ A FIERULUI . E P O C A DACICĂ

După o cercetare de teren efectuată în ultimul deceniu al secolului al X I X - l e a , G. Téglâs a constatat că există ,,o serie de cetăţi dacice" 2 4 în regiunea despre care vorbim. între acestea a enumerat şi cetatea „Blid" de la Odorheiul Secuiesc, precum şi pe cea de la „Zetea". într-adevăr, amîndouă sînt dacice, destul dc bine cunoscute, mai ales ultima în care s-au făcut şi săpături pe scară redusă. N-ar fi cazul deci să mai vorbim despre acestea. Totuşi trebuie să ne oprim puţin asupra cetăţilor pentru ca să relevăm probleme încă neridicatc pînă în prezent.

1) Pe baza aşa-zisei „Cronici săcuieşti din Ciuc", care în realitate era un fals, cetatea „Bud", care se înalţă măreţ (fig. 4) în vecinătatea oraşului Odorheiul Secuiesc (pe hartă nr. 13) £ S , a fost considerată timp de mai multe decenii drept sediul foştilor conducători stră­vechi secui (a rabombanilor) rămaşi aci încă din vremea dominaţiei bunice. Aceasta nu este decît o simplă poveste cărturărească. în realitate, prin poziţia ci geografică deosebit de favo­rabilă, cetatea a servit mult timp, începînd încă din neolitic (cult urile Ariuşd şi Coţofeni) şi pînă în epoca dacică. După cît se pare a fost mai intens locuită în această ultimă perioadă a

' * Vezi nota 3 din art. de faţa la pag. 335. " l i . Jakal), op. cil. ; G. Ténias, Kik cpitcttck a szckclyudvarhtlyi BitdidrâO, A l l , 17, 1897, p. 116 -127,

www.cimec.ro

CERCETĂRI D E T O P O G R A F I E A R H E O L O G I C A 345

existenţei sale, fiind probabil centrul unui trib dacic. Pe baza descoperirilor făcute pînă acum pe platoul cetăţi i , se poate afirma că începînd din epoca romană, ea nu a mai fost folosită în mod statornic.

Orbân Balâsz aminteşte că un avanpost al cetăţii , ,Bud" s-ar afla pe culmea înaltă împădurită, vecină, numită „Cicer" 2 e . Cu ocazia cercetărilor pe care noi le-am întreprins, nu am dat de nici o urmă d'e întăritură. Acele fortificaţii cu aspect de val, care într-adevăr se găsesc pe platoul destul de mare al dealului „Cicer", parte sînt de origine naturală, parte — eventual — reprezintă urmele căutătorilor de comori. Nu le putem considera ca elemente de fortificaţie deoarece ele nu se continuă nici pc o parte şi nici pe cealaltă,

Fig. 7. Bazinul superior al Tîrnavei Mari (cercurile pline marchează aşezările (meneşti confirmate).

mergînd chiar pînă la marginea platoului. L a suprafaţă nu s-au găsit nici un fel de urme arheologice.

2) Cu ocazia cercetărilor noastre am vizitat şi renumita cetate „Zetea" (pe hartă nr. 14). Deşi s-a scris mult despre această cetate 2 7 , făcîndu-se acolo şi sondaje 2 e , nimeni nu s-a ocupat mai îndeaproape de o serie de probleme, ca de exemplu : a fost aceasta o cetate izolată sau

«· Cf., Balâsz Orl)ân, Székelyjold, 1, 1901 p. 62 ; Roska, Repertorium, p. 270 —271, nr. 188, cu o bibliografie detaliată.

2 7 Ualâsz Orbân, Székelyjôld, 1, 1901, p. 66 - 67; L. Kôvâri, Erdépeml, p. 46-47; G. Ténias, Krdélyi Mûzcum 12, 1895. p. 246; Jakab Szâdcczky, p. 134, 146;

Konyôlci-Xagy, p. 294; Marţian, Repertoriu, nr. 758; Marţian, Urme; C. Daicoviciu, Dacia, 7 - 8, 1937-1940. p. 319; Roska, Repertorium, p. 310, nr. 17.

M Cf.. Székély Zoltàn, Zetevdra, Materiale. 6, 1959, p. 194, 237.

www.cimec.ro

3J6 G£ZA F E R E N C Z I şi ŞTEFAN F E R E N C Z I

avea legături cu alte obiective de acest fel? Dacă avea astfel de legături, în ce constau ele şi cu cine anume ? Ce rol a putut într-adevăr să joace această cetate ?

a. Prima problemă este în legătură cu poziţia geografică a cetăţii , într-un cadru mai mare. E a se află pe un mamelon (fig. 5), pe partea de est a drumului care, prin Valea Tîrnavei Mari dă singura posibilitate de comunicaţie dintre Munţii Harghita cu Munţii Gurghiului. Cetatea păzeşte deci singura cale de acces pentru trupe venite dinspre Bazinul Transilvaniei spre depresiunea Gurghiului *· iar prin intermediul acesteia şi în Bazinul superior al Ciucului.

b. Din examinarea poziţiei cetăţii reiese că ea a avut misiunea de a păzi un drum impor­tant şi a făcut faţă oricărei intenţii de pătrundere dinspre sud şi sud-vest în aceste bazine intracarpatice. Aceasta ar explica şi amplasarea ei (într-un cadru mai restrîns) pe panta de est a văii Tîrnavei Mari, deci în faţa Munţilor Harghitei.

c. Din descrierile anterioare, care dealtfel coincid cu observaţiile noastre, se vădeşte în mod neîndoielnic că cetatea propriu-zisă are dimensiuni foarte reduse, cum dealtfel este descrisă şi de B . Orbân un cuib de vulturi", de mică proporţie. Dacă ne gîndim la alte cetăţi dacice contemporane sau aproape contemporane (lăsînd la o parte pe cele din Munţii Sebeşului care bineînţeles trebuie altfel considerate), cele din Ciuc sau din alte părţi ale Tran­silvaniei (ca de exemplu cea de la Măgura Môigradului sau chiar cetatea , ,Bud" de Ia Odorheiul Secuiesc) sînt de dimensiuni cu mult mai mari. Ni se pare deci foarte puţin verosimil ca cetatea „Zetea" să fi fost centrul unui trib dacic 3 0 . î n orice caz, ea nu a putut servi de adăpost în sensul unei adevărate cetăţi dc refugiu.

d. Cetatea „Zetea" nu a fost o cetate marc şi prea importantă, lucru dovedit prin însăşi sistemul ei de construcţie dealtfel destul de primitiv, care s-a distrus destul de repede din cauza intemperiilor. Deşi pe baza ceramicii existente nu încape îndoiala că aparţine dacilor, ea nu prezintă nici o terasă unde să se fi putut cultiva pămîntul.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, credem că cetatea „Zetea" a fost un punct înaintat, un avantpost al populaţiei dacice libere din zona bazinelor Gurghiului şi Ciucului. Ar fi posibil ca acest element de fortificaţie să dateze dintr-o epocă mai tîrzie, eventual fiind construită chiar după cucerirea Daciei de către romani, cu precădere pentru ocuparea teritoriilor înve­cinate dinspre apus.

3) Despre cetatea dacică de pămînt de la Porumbcnii Mari nu mai este cazul ca s î amintim, deoarece am descris-o puţin mai pe larg cu ocazia clarificării situaţiei din punct de vedere topografic referitoare la aşezările semnalate de pe teritoriul satului.

V I . E P O C A STÂPlNlRII ROMANE

î n legătură cu epoca romană avem trei puncte de prezentat şi anume : 1) primul este centrul municipiului Odorheiul Secuiesc (pe hartă nr. 15) ; 2) fortificaţiile romane dc la Băile Homorod (pe hartă nr. 16) ; 3) locul numit „Telek" (pe hartă nr. 33).

» p c lingi acest drum, probabil au fost folosite rîului Mureş Intre Topliţa şi Deda. încă două drumuri şi anume : 1) prin ρ·"» 1 Bucin (In M. 3 0 Această regiune, afară dc comunele Tirnăviţa şi Gurghiului, tn dreptul localităţii Pr:. d dc astăzi, peste Zetea a fost aproape nelocuită pînă tîrziu In sec. al 1200 m) ; 2) mult mai puţin probabil, defileul lung al XlX-lca.

www.cimec.ro

CERCETĂRI D E T O P O G R A F I E A R H E O L O G I C A 347

1) S-a ştiut încă din secolul al X V I I I - l e a , că pe locul actual al municipiului Odorheiul Secuiesc a existat în epoca romană o aşezare cu caracter civil, eventual şi militar s l . Abia în anul 1874 s-au descoperit urme sigure romane pe locul fostului Obor şi anume s-au dat la iveală temeliile unei construcţii cu ziduri care continuau în mai multe direcţii. C . Goos, care a văzut ruinele şi a consemnat descoperirile crede că este vorba de o baie romană, deoarece s-au găsit numeroase tuburi de conducte pentru apă. Tot de aceeaşi părere este şi G. Téglâs, care a întreprins aici mai multe sondaje în anul 1S94. Ruinele construcţiei (care totuşi ar putea să nu fi fost o baie romană, ci doar o clădire oarecare prevăzută cu un sistem de încălzire hi-pocaust) conţineau numeroase obiecte şi monumente romane. Aici s-au descoperit cărămizi purtînd ştampila C(ohors) I (VBiorum) ( C I L , I I I , 8074, 25) 3 î . Monedele descoperite încep cu una a lui Antonius triumvir şi continuă cu monede imperiale de la Vespasian şi Traian pînă la Filip Arabul. Deasemenea, se relatează că pe lîngă un zid al clădirii amintite s-a aflat şi un mormînt de inhumaţie, al cărui inventar s-a pierdut. Exis tenţa unui castru roman la Odorheiul Secuiesc, situat pe graniţa de est a fostei provincii Dacia, a fost susţinută de mulţi cercetători şi pare plauzibilă. Pe teren însă castrul roman nu a fost încă identificat î n orice caz, se pare că urmele lui nu trebuie căutate neapărat sub cetatea medievală din mijlocul ora­şului pentru că la temeliile acestei cetăţi nu s-au găsit resturi de zidărie romană (cum deseori s-a afirmat acest lucru, dar fără temei) şi nici nu se cunosc astfel de descoperiri de la locul cetăţii medievale sau din imediata ei apropiere.

Tocmai din această cauză este important acel material ceramic care a fost dat la iveală, în cantitate foarte mare cu ocazia lucrărilor de canalizare din centrul oraşului, efectuate pe o porţiune considerabilă. Cu toate că acest material a fost găsit amestecat cu resturi ceramice din alte epeci (epoca bronzului, perioada prefeudală şi feudală timpurie), din punct de vedere topografic ne arată în mod cert că aşezarea elin epoca romană avea o întindere cu mult mai marc decît se presupunea pînă acum. Locul cel mai îndepărtat care a dat la iveală urme arheologice, se află situat la o distanţă de circa 6C0 m de fostul Obor, iar descoperirile prile­juite de instalarea unor conducte dc canalizare într-un lec la numai circa 100 m de locul cetăţii medievale. Este însă natural, ca din mateiialul provenit din cîteva şanţuri de canalizare să nu se poată trage concluzii mai importante în legătură cu fosta aşezare din epoca romană. Totuş i , după părerea noastră, acest material numai într-o oarecare măsură ar dovedi existenţa unui castru roman. Ni se pare neverosimil să fi existat numai o aşezare civilă deschisă spre graniţa de est a provinciei, lipsită de apărare în faţa atacurilor dacilor liberi din vecinătate şi anume din depresiunile Ciucului. Dar problema aşezărilor civile romane se mai ridică şi altfel şi anume : ce rol a avut această aşezare civilă, dacă nu a existat un castru, deoarece noi în momentul dc faţă nu cunoaştem nici un factor important geografic sau economic, care să fi putut determina înfiinţarea unei astfel dc aşezări. Pentru existenţa unui castru la Odor­heiul Secuiesc, se poate aduce şi un alt argument şi anume : distanţa dintre castrele de

3 1 Cf. Fr. Mûllcr, MCC, 4, 1859, p. 163; AE, 8, 1874, p. 160; I. Szombathy. Udvarhelyszéh és Vdvarhely vdros rôvid tôrténete [Odorheiul Secuiesc], 1874, p. 62 ; M. Papp. T L . 9. 1874, p. 137 -133; C. Gooss. Programm-Schassburg, 1873-1874, p. 46-47; idem, AVSL, 12, 1874, p. 173-175; idem, Chronih, 1874, p. 116; idem, AFM, 1, 1877, p. 32; idem, Programm-Schàsiburg, 1879 -1880, p. 74; Balâsz Orbàn, A F , 7, 1897, p. 86; „Ro­mânul", 92, 1887 ; E . Jakab, AÉ. 14, 1894, p. 213 (ştiri dc la începutul secolului al XlX-lea) ; J . Jung, Fasten, 1894, p. 138; G. Téglàs, ArchKôzl. 19. 1895, p. 34-41; idem, AÉ. 15, 1895, p. 92; idem, Erdélyi Mûzcum. 13, 1896, p. 419-420; idem, 14, 1897, p. 257 -268; idem. Klio, 11, 1901. p. 509; I . Szcles, I . Szàjdel, Erdélyi

Mûzcum. 15, 1898, p. 391 (ştiri dintr-un manuscris datat dc la sfîrşitul secolului al XVIII-lea) ; Jakab-Szàdeczky, p. 146, 150, 186. 284; Marţian. Repertoriu, nr. 475; V. Christescu, Viaţa economică a Daciei romane, Piteşti, 1929, p. 103 ; idem, Istoria militară a Daciei romane. Bucureşti, 1937. p. 109, 120, 191 ; M. Roska. Székclység. 3. 1933, 6. p. 50 —51 ; W. Wagner, Die Dislohation der rômischen Auxiliarformationen . . ., p. 196; C. Daicoviciu, Dacia, 7 -8 . 1937-1940, p. 321; I. Paulovics, Ddcia . . . . p. 48 - 5 3 ; I. Szilâgy. Téglabélyegek . . . . p. 17; vezi SCIV, 1, 1951. 2, p. 303.

** Pentru problema cohortei / Vbiorum, vezi D, Protase, Dacia, N.S.. 6. 1962, p. 507 - 508.

www.cimec.ro

348 GÉZA F E R E N C Z I şi ŞTEFAN F E R E N C Z I

la Inlăceni şi Sînpaul este mult prea mare. încadrarea unui castru la Odorheiul Secuiesc, în acest spaţiu ar corespunde perfect cu distanţele obişnuite dintre castrele de pe linia estică de apărare a provinciei Dacia.

2) Fortificaţiile romane de la Băile Homorod (pe hartă nr. 16). Din literatura de spe­cialitate se cunoaşte : , , . . . pe teritoriul oraşului Satu Mare, mai sus de km 53, pe drumul spre Miercurea Ciuc, o fortificaţie pătrată de pămînt avînd laturile de 36 m, cu o singură poartă spre est. Această fortificaţie se pretinde a fi romană, ceea ce nu pare probabil . . . s s " . De asemenea , , . . . pe un vîrf de deal la nord de Băile Homorod, s-au identificat urmele unei circum-valaţii , eventual cu ziduri, datînd probabil din epoca f e u d a l ă . . . M " .

Dat fiind faptul că cele două localităţi sînt vecine, din primul moment ni s-a părut că aceste circumvalaţii sînt identice. Pe culmea propriu-zisă, care formează cumpăna apelor între bazinul hidrografic al Tîrnavei Mari şi cel al Homorodului Mare, respectiv al Oltului nu s-a putut găsi nici un fel de element care să prezinte interes arheologic. Se pot vedea numai nişte formaţiuni de stînci de origine vulcanică avînd o culoare brună-roşiatică.

a. Mai la est de culmea lată, amintită mai sus, pe teritoriul staţiunii climaterice Băile Homorod, pe o ultimă ramificaţie a ei cu pante abrupte situată imediat deasupra văii puţin adîncite a pîrîului Homorodul Marc, pe o a doua terasă a pîrîului, se află o fortificaţie de formă pătrată, uşor vizibilă (fig. 6). E a este aşezată aproape de marginea de sud-est a ramificaţiei platoului şi se pare că păzeşte singurul drum pe care putem ajunge şi astăzi din Bazinul mij­lociu al Ciucului în valea Tîrnavei Mari.

Promontoriul este înconjurat spre nord de „Pîrîul cetăţii de pămînt", spre est de valea Homorodului şi spre sud-sud-est de o vale seacă unde cobora pînă nu demult vechea cale medieva lă ale cărei urme mai pot fi văzute şi azi.

Fortificaţia patrulateră (circa 41 χ 31 m) este în stare bună de conservare, are colţurile rotunjite, iar la exterior este înconjurată de un şanţ de apărare. Astăzi, în afară de cîteva gropi ale căutătorilor de comori care întretaie o porţiune din partea de nord-est a valului, nu i se vede nici o „intrare".

î n interiorul fortificaţiei nu am reuşit să dăm de nici un obiect de interes arheologic, deşi am căutat cu atenţie chiar şi în pămîntul ieşit din gropile căutătorilor de comori. Valul parc a fi făcut din pămînt amestecat cu bucăţi de piatră.

Cu toate că deocamdată nu avem nici un indiciu sigur în privinţa datării pe baza situaţiei topografice a monumentului şi în funcţie de planul său bine cunoscut şi din atîtca alte locuri din Transilvania, considerăm că este vorba de o fortificaţie romană.

b. Surpriza cercetărilor noastre a constituit-o faptul că la o depărtare dc aproximativ 180—200 m de această fortificaţie, spre sud-vest, am descoperit o altă fortificaţie asemănătoare dar necunoscută pînă acum. Această ultimă întăritură se afla acolo unde Valea Seacă, care înconjoară prima fortificaţie din direcţia sud-sud-vest se bifurcă. Pe un mic promontoriu aşezat între aceste două braţe se găseşte un alt „pătrat" de pămînt, într-o stare mai proastă de conservare. Valul acestei aşezări se poate vedea din orice poziţie foarte precis, dar şanţul nu mai este la fel de uşor vizibil. Şi această fortificaţie are colţurile rotunjite. Pătratul are laturile de Circa 24 χ 24 m. Diferenţa de nivel între fundul şanţului şi vîrful valului, variază între 1,20—1,50 m. Pe baza caracteristicilor amintite, considerăm că se poate data şi această fortificaţie tot în epoca romană. Avînd în vedere starea ei de conservare, precum şi dimensiunile

" G. TéRlâs. AkadF.rt. 6, 1896, p. 417; idem. rod. ms.). ArchKôzl. 19, 1895, p. 17; idem, Erdélyi Mûzcum, 13, M Mailer. MCC, 4, 1859, p. 164; Balâsz Orbân, 1896, p. 423; Repertoriul arheologic al It. S. România Szikelyfold. 1. 1901, p. 70; I. Marţian, Urme. p. 86; (vezi art. Şt. şi Géza Ferenczi, Satu Mare şi Băile Homo- Roska, Repertorium, p. 108, nr. 51.

www.cimec.ro

CERCETĂRI DE T O P O G R A F I E A R H E O L O G I C A 349

mai reduse, înclinăm deocamdată să credem că această fortificaţie a fost construită înaintea celeilalte şi apoi părăsită în favoarea celei de a doua fortificaţii.. Nici aici nu s-a găsit vreun element de datare.

î n ceea ce priveşte rolul lor, putem considera eventual că ele au fost avantposturi ale apărării romane, dar care nu au nimic comun cu sistemul de valuri de pe versantul de vest al Munţilor Harghita, care au fost ţjreşit considerate ca fiind dc origine romană şi aparţinînd limes-u\ui dacic 3 S .

3) între locul numit „Telek" şi corn. Mugeni, cam la 2 km de ultima (pe hartă nr. 33). în aceeaşi vale în care se află şi o aşezare datînd din epoca comunei primitive, aminti tă mai sus, pe locul de întîlnire a trei mici văi s-au găsit în arătură fragmente ceramice de culoare roşie şi cenuşie, datînd din epoca stăpînirii romane. Tot aici au existat probabil nişte clădiri aparţinînd eventual unei villa rustica, sau unei aşezări mici rurale.

V I L E P O C A MIGRAŢIILOR ŞI ÎNCEPUTUL EPOCII F E U D A L E

Singura localitate din care putem semnala astfel de obiecte este municipiul Odorheiul Secuiesc (pe hartă nr. 17) 3 β . Cu ocazia lucrărilor de canalizare mai susamintite, în perimetrul Pieţei Libertăţii, au fost date la iveală numeroase fragmente ceramice: a) secolele I V — V ; b) secolele V I - V I I ; c) secolele X I - X I I .

Ceramica din secolele I V — V e.n. ar întări datarea în acest interval de timp a mormintului de înhumaţic amintit în legătură cu aşa-zisa baie romană de unde probabil provine un craniu deformat artificial, care datează cu siguranţă din primele secole ale perioadei de trecere spre feudalism S 7 . în sprijinul acestei datări vin şi acele monede găsite încă în anul 1850 ,,în diferite puncte ale oraşului" (monede mici de bronz, de argint şi aur,dintre care 10 dc la Constantin cel Mare, 20 de la Constantius, Constans, Valens etc 3 β .

Datarea ceramicii tîrzii (secolele X I — X I I ) ar confirma-o şi pe aceea a capelei din subur­bia denumită Gyârosfalva, din oraşul Odorheiul Secuiesc. Aceasta are un plan circular cu trei abside semirotunde ; ea este unică în Transilvania propriu-zisă şi are analogii în Europa-centrală (Germania) daT mai ales în regiunile slavilor de vest (Polonia, Cehia, Moravia) şi sud-vest (Dalmaţia şi Slovenia). Originea tipului nu este încă lămurită, dar cum toate exemplele cunoscute datează din perioada secolelor I X — X I I , nu sc poate presupune o datare mai tîrzie de secolul al X I I - l e a nici pentru această capelă 3 · .

3 5 Intro altoie cf. C. Daicoviciu, Dacia, 7 -8 , 1937¬1940, p. 319.

: · Acest fapt chiar şi in mod indirect pledează oarecum pentru un castru roman la Odorheiul Secuiesc.

3 7 !.. Bartucz, Laureat Aquinccnscs, DissPann, Sir. 2, 1, 10, p. 18; J . Werner, Beitrăge zur Archaeologie des Atlila-Kciches. Baycrischc Akadcmic der Wisscn-schaften, Philosophisch-Historischc-Klassc, Abhandlungcn, X . F . Hcft, 38 A, Munchcn, 1956, p. 107, pl. X X X I V , G, 102.

3 8 M. J . Ackner, MCC, 1, 1856, p. 101; O. Gohl. NumKozl, 13, 1914, p. 22; Roska, Repertorium, p. 271, nr. 188.

3 · Orbân Balâsz, Székelyfôld. 1. 1901, p. 45 (il) ; J . Strzygowsky, Altslawische Kunst, Augsburg, 1929, p. 19,

226, 241, 255; C. Pctreanu, L'art roumain de Transylvanie, Bucarest, 1938, p. 87 - 88; T. Gercvich, Magyararorszdg romdnkori cmlékci. Budapest, 1938. p. 27, 32-33; V. Vătăşianu, Istoria artei feudale tn ţările române. Bucureşti, I, 1959, p. 88 - 89; J . Cscmcgi. Épilés és Kozlekedés-tudomdnyi, Kozlcmcnvck, 4, 1960, p. 323.-348; Κ. H. Gytlrky, ActaArchBudapcst. 15, 1963, p. 357-37; J . Poulik, Dvc velkomoravské rotundy ν Mikulcilich. (Zwei grossmăhrische Rotunden in Mikulcice), Monumcnta Ar-chacologica, 13, 1963, p. 116 100, 197 - 214. fig. 6, 12¬14, 46 — 47, pl. I —IV ; V. Gcrvcrs, Cahiers de civilisation médiévale, X e - X I I e siècles, Paris, 11, 1968, 4, p. 521¬54 3; C. Fnlz, AclaAtaHung. 14, 1968, 1-2, p. 45, fig. 46.

www.cimec.ro

350 G E Z A F E R E N C Z I şi ŞTEFAN F E R E N C Z I

Atît materialul ceramic, capela cît şi existenţa documentată a unei cetăţi medievale încă din secolele X I I — X I I I , ne arată că regatul maghiar feudal a cucerit acest punct, pre-zentînd o deosebită importanţă strategică, încă înaintea colonizării acelor grupări secuieşti care sînt amintite în documente ca de exemplu Universitas Siculorum de Thelegd, dar se pare mai sigur că ar fi început existenţa sa către mijlocul secolului al X I I I - l e a .

Tot în centrul municipiului Odorheiul Secuiesc în anul 1955, s-a descoperit un depozit format din diferite unelte de fier datînd probabil din secolele X I I I - X I V 4 0 .

CONCLUZII

1) Ajungînd la sfîrşitul dării noastre de seamă asupra cercetărilor executate în bazinul superior al Tîrnavei Mari, putem recapitula următoarele. Am verificat sau am descoperit în total 20 de puncte de interes arheologic, am cercetat 13 puncte suspecte după nume, dar care nu prezintă urme arheologice.

Cele mai importante dintre rezultatele cercetărilor noastre sînt : 1) aşezarea eneolitică de tip Ariuşd de la Mugeni ; 2) staţ iunea din epoca bronzului de la „Cetăţuia" Alunis ; 3) aşezările datînd din aceeaşi epocă de tip Wietenberg de la Odorheiul Secuiesc şi cea de la Mugeni, precum şi cea de la Teleac ; 4) cele două aşezări hallstattiene şi dacice de la Porumbenii Mari ; 5) eventual tot din epoca hallstatt iană se poate data şi cetatea „Mare" de la Salu Mare ; 6) constatarea că aşezarea romană de la Odorheiul Secuiesc este dc o întindere mult mai mare decît s-a crezut pînă acum ; 7) singurul punct unde pînă în prezent au fost sesizate urme din perioada prefeudală şi începutul epocii feudale este teritoriul municipiului Odorheiul Secuiesc.

Aici se poate urmări întrucîtva o continuitate de viaţă, începînd din epoca bronzului şi pînă astăzi. Această împrejurare ne dovedeşte că aşezarea a avut o importanţă deosebită prin poziţia sa geografică, ceea ce s-ar putea dovedi şi prin descoperirile din perioada dc trecere spre feudalism, care a avut probabil la bază o aşezare mai întinsă datînd din epoca romană.

Pe baza investigaţiilor noastre putem constata că în trecutul îndepărtat al istoriei ţării, bazinul superior al Tîrnavei Mari a fost mai dens populat decît se credea pînă acum. Prin cercetările făcute în perioada anilor 1955—1960, se confirmă apoi părerea că o astfel dc activitate planificată, eşalonată pe mai mulţi ani poate avea rezultate destul de importante.

Ca un prim pas în această muncă de cercetare noi am considerat necesar în primul rînd să schiţăm istoricul unui teritoriu mai larg. Lucrarea aceasta fiind realizată numai pc baza datelor bibliografice de pînă acum, în cea de a doua fază a activităţi i noastre am trecut la verificarea pe teren a datelor cunoscute şi pe lîngă acestea, pe cît a fost posibil, să recunoaştem cît mai multe puncte noi de interes arheologic. Scopul nostru final — cum am arătat şi în introducere — este cunoaşterea tuturor punctelor de importanţă arheologico-istorică care există în raza de activitate a Muzeului din Odorheiul Secuiesc. Intenţ ia noastră este deci să se continue această activitate de cercetare pe teren şi în viitor.

4 0 Pentru o cronologic destul dc apropiată In sens Kclemen Emlihkănyu, Cluj, 1957, p. 334—348. geografic, datind din secolul al XIII-lea, cf. Κ. Horcdt,

www.cimec.ro

CERCETĂRI D E T O P O G R A F I E A R H E O L O G I C A 351

R E C H E R C H E S DE TOPOGRAPHIE ARCHÉOLOGIQUE DANS L E BASSIN SUPÉRIEUR DE T l R N A V A M A R E

(I è r e PARTIE)

RÉSUMÉ

D'après les résultats obtenus on a pu préciser que le bassin supérieur de la Tîrnava Mare était plus peuplé autrefois qu'auparavant.

Durant les années 1955—1960 on a effectué une série de recherches de topographie ar­chéologique dont les résultats sont assez significatifs :

On a précisé en total 20 sites d'intérêt archéologique. Aussi on a vérifié sans obtenir des résultats positifs autres 13 localités dont la toponymie suggérait des places anciennes.

Les résultats les plus importants sont les suivants : 1. — Site néolithique, de la civilisation d'Ariuşd (phase récente) découverte à Mugeni. 2. — Station appartenant à l'âge du bronze trouvée à « Cetăţuia » Aluniş. 3. — Station de l'âge du bronze, civilisation de Wietenberg, identifiée dans le centre-ville

d'Odorheiul Secuiesc. Autre station de la même civilisation, identifiée à Mugeni. 4. — Établissement ouvert du premier âge du fer et fortifié, d'époque dace, les deux

découvertes à Porumbenii Mari. 5. — Site fortifié, découvert dans le territoire du village Satu Mare. 6. — L a surface occupée par la station romaine dans le centre de la ville d'Odorheiul Se­

cuiesc, s'avère plus étendue que l'on croyait ; ainsi on peut envisager là, l'existence d'un camp romain.

Parmi toutes ces stations on peut remarquer que la seule qui possède aussi des traces de l 'époque préféodale ( I V e - V I I e siècle) de même que du début du Moyen Âge ( X I * - X I I e siècles) est pour le moment celle d'Odorheiul Secuiesc. On peut constater ici, jusqu'à présent, une certaine cont inuité de vie, assurée sans doute aussi par sa position géographique.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — I-a « terassc » de la forteresse dacique dc Porumbenii Mari, vue du nord. Les flèches indiquent les deux extrémités du complexe fortifié. Fig. 2. — Le. forteresse « Marc », vue dc la route principale Odorheiul Sccuiesc-Micrcurca Ciucului. Les flèches indi­quent les deux extrémités du site fortifié, λ gauche on voit le fossé dc défense. F'ig. 3. — a-b. I.a forteresse « Macul » vue du sud-ouest. On remarque le haut bord du plate;..1 volcanique. Fig. 4. Roche de la forteresse « Bud » vue de la périphérie dc la ville Odorheiul Secuiesc. F'ig. 5. — l.a forteresse « Zetea · vue de l'ouest. F'ig. 6. — I.e vallum ouest du castrltinn romain de Băile Homorod. F'ig. 7. — I.e bassin supérieur de Tîrnava Mare. Ces cercles pleins représentent les sites confirmés.

www.cimec.ro

CERCETĂRI A R H E O L O G I C E DE SUPRAFAŢĂ LA SUD DE BUCUREŞTI

Y . C H I R I C A si R. I 'OI 'OX'ICI-IV-XLTA

IX Λ Ν ΓΙ. 1969, colectivul condus de M. Petrescu-Dîmboviţa* şi Eugen Comşa în colaborare cu Muzeul dc istoric al R . S . România a reluat săpăturile arheologice în aşezarea în formă de tcll, din punctul numit « L a Nuci », dc pc teritoriul satului Glina. î n timpul celor două

campanii dc săpături din anii 1969—1970, au fost întreprinse cercetări de suprafaţă în împreju­rimile satelor Glina şi Bobeşti ·, care au dus la identificarea unor noi puncte arheologice cu resturi de locuire din diferite epoci.

în cele ce urmează prezentăm descoperirile arheologice efectuate cu prilejul acestor periegheze.

1. B o b e ş t i «Canal c o l e c t o r » (corn. Căţelu)

L a circa 300 m NV dc foişorul de apă de la Bobeşti, cu ocazia lucrărilor de săpături efectuate pentru canalul fabricii de carne şi conserve din Popeşti-Lcordeni, canal cu o lăţime de 12 m la partea superioară, de 4 m la bază, şi adînc dc 9 m, orientat NNV 60" — S S E 2S°, au fost scoase la iveală spre capătul de NNV al canalului, la circa 0,60 —0,70 m adîncime, mai multe morminte de inhumaţie, probabil din epoca feudală. Scheletele erau orientate cu capul la vest şi picioarele la est. Pe acelaşi loc, pe lîngă fragmente ceramice din perioada feudal-tîrzie, s-au descoperit şi resturi de locuire din vremea culturii Gumelniţa, precum şi din epoca dacică. Fragmentele ceramice gumelniţene descoperite sînt lucrate din pastă de bună calitate, arsă uniform, de culoare şocolatie sau brună, lustruite la exterior şi interior. Ca forme, întîlnim vase bitronconice (fig. 1/1), boluri (fig. 1/7) sau străchini, cu buza trasă spre interior (fig. 1/8). Perioada secolelor I I — I I I e.n. este reprezentată printr-un fragment de la partea superioară a unui vas mare dc provizie, din pastă fină, bine frămîntată şi arsă uniform, de culoare cărămizie, cu urme dc ardere secundară (fig. 1/2). Din etapa feudalismului tîrziu au fost găsite fragmente ceramice din pastă roşie, aspră la pipăit, cu fluturaşi dc mică

• Mulţumim şi această calc prof. M. Petrescu-Dimbo-viţa pentru sprijinul acordat in ved:rea publicării materiale­lor adunate in periegheze.

ii - e. 7*7

1 La aceste cercetări de teren au participat studenţii Bauman lonjl şi Dorin Mihai dj la Facultatea de istorica Universităţii „Al. I . Cuza" din Iaşi.

www.cimec.ro

354 V. C H I R I C A , R. P O P O V I C I - B A L T A

în nisipul folosit ca degresant. Unul dintre acestea este decorat pe umăr cu trei linii incizate (fig. 1/9).

L a capătul de S S E al canalului, în profilul peretelui de V S V , s-au identificat gropile a trei bordeie adîncite la circa 1,50 m faţă de solul actual. Aflate la distanţă de circa 7—8 m între ele, gropile bordeielor erau de formă ovală, largi la partea superioară de 3—4 m. Spre fund, mărimea gropilor se micşorează. î n pămîntul de umplutură, de culoare neagră-cenuşie, s-au găsit fragmente ceramice de tip Boian (faza Giuleşti), din pastă cu cioburi pisate şi cu fluturaşi de mică. Decorul constă din benzi de nervuri orizontale, separate prin şănţuiri

Fig.l. — Fragmente ceramice : 1,3, 7, 8, cultura Gumelniţa; 2, epoca dacică; 4, S, cultura Glina; 6, 9, epoca feudală; 1, 2, 7 — 9, Bobeşti «Canal colector», 3, 4, Bobeşti «Pe Deal »;

5, Glina «Cantina fermei » ; 6, Bobeşti «Via lui Polcaşcă ».

www.cimec.ro

CERCETĂRI D E SUPRAFAŢA L A SUD D E BUCUREŞTI 355

excizate şi umplute cu alb (fig. 5/12), sau nervuri meandroide executate în aceeaşi tehnică (fig. 9/1). Alteori, sub banda de linii orizontale sînt trasate benzi de nervuri oblice, încadrînd motive cruţate, spaţiile unghiulare fiind umplute cu nervuri verticale (fig. 9/3). Pe un alt

Fig. 2. — 1 "rotile de vase: 1—5. 7, 9. cultura Boian; 6, 8. 10, cultura Gumelniţa; 1-5, 7. 9, Glina «Cantina fermei · ; 6, 8, 10, Platforma de la SSV de tell.

fragment (fig. 9/2), banda de nervuri orizontale delimitează în partea superioară o zonă decora­tivă lată, mărginită la limita inferioară dc o bandă îngustă, încadrată de două linii adîncite. Zona lată are un decor de aspect metopic, cu benzi înguste mărginite de linii adîncite şi dispuse vertical sau în diagonală.

2. B o b e ş t i « P e D e a l » (corn. Căţe lu)

L a circa 600—700 m sud de foişorul de apă, în punctul numit « Pe Deal », au fost iden­tificate resturi arheologice din epoca neolitică, aparţinînd culturilor Boian (fig. 2/4) şi Gumelniţa (fig. 1/3)

Cultura Boian, ale cărei faze nu au putut fi precizate, datorită lipsei unor elemente caracteristice în privinţa pastei şi a decorului, este documentată prin fragmente ceramice din pastă cu pleavă, arsă inegal, de culoare neagră în spărtură, brună la interior şi exterior.

www.cimec.ro

356 V. C H I R I C A , R. POPOVICI-BALTÀ

Printre fragmentele de tip gumelniţean se remarcă unele din pastă cu cioburi pisate şi cu barbotină la exterior, lustruite pe faţa interioară şi cu două mici proeminenţe (fig. 1/3).

3. B o b e ş t i «Via I u l Poleaşcă» (corn. Căţe lu)

L a circa 500 m NV de foişorul de apă, pc locul numit « Via lui Poleaşcă» , au fost descoperite resturi de locuire din neolitic (cultura Gumelniţa) şi din feudalismul tîrziu. Fragmen­tele gumclniţenc au în com]>oziţia pastei ca degresant nisipul de prundiş. Vasele sînt lustruite atît la interior cît şi la exterior. Alte fragmente aparţin speciei poroase, cu barbotină la exterior, pasta fiind amestecată cu cioburi pisate. Ca forme se remarcă bolurile al căror profil este uşor arcuit spre interior (fig. 3/9) şi vasele mai mari, cu proeminenţe plate triunghiulare pe carena vasului, tipice culturii Gumelniţa (fig. 3/10). Tot de pe acest loc au fost culese mai multe fragmente ceramice din pastă fină, bine frămintată, de culonre galbenă-roşcată, atribuite culturii Tei. Unul dintre acestea este decorat pe umăr cu o bandă lată de linii oblice, execu­tate cu pieptenele, prevăzute cu împunsături succesive. Sub această bandă se află un şir de trei romburi executate în aceeaşi tehnică (fig. 6/8) 2 .

Din feudalismul tîrziu datează un fragment de fund de vas din pastă roşie, densă, cu fluturaşi de mică în compoziţia pastei (fig. 1/6).

4. G l i n a «Cantina fermei» (corn. Gl ina)

Pe terasa care se întinde spre N E , unde se află ferma nr. 3 sin satul Glina şi cantina acesteia, în urma cercetărilor de suprafaţă întreprinse în octombrie 1969, a fost identificată o aşezare de la începutul epocii bronzului (cultura Glina I I I ) . în iulie 1970, cercetările au dus şi la descoperirea unor resturi de locuire din neoliticul dezvoltat (cultura Boian) 3 . Materialele au fost găsite pe panta care coboară dinspre vest spre est, observîndu-se că acelea din vremea culturii Boian apar mai frecvent spre baza terasei, în timp ce materialele de tip Glina sînt mult mai numeroase la partea superioară a terasei. Totodată, s-a putut face şi observaţia că frag­mentele ceramice aparţinînd culturii Boian, se găseau amestecate cu bucăţi de chirpici de la lo­cuinţele distruse de lucrările agricole.

Ceramica din vremea culturii Boian cuprinde vase de dimensiuni mai mici sau mai mari, cu profilul puţin arcuit în afară, cu buza dreaptă sau uşor oblică, avînd dc cele mai multe ori un prag pc umăr (fig. 2/1—5,7,9). în ceea ce priveşte compoziţia pastei şi calitatea vaselor, ceramica dc tip Boian se poate împărţi în două categorii : ceramică dc uz comun şi ceramică fină. Olăria din prima categorie este de calitate inferioară, din pastă amestecată cu pleavă. Datorită arderii, aceste vase au culoare neagră în spărtură, iar la suprafaţă culoare roşcată sau cărămizie. î n categoria a doua, au fost incluse vasele de bună calitate, din pastă cu flutu­raşi de mică în compoziţia nisipului, unele lustruite la exterior şi interior, altele lustruite numai la exterior, iar altele fără lustru. Dator i tă arderii uniforme, vasele au căpătat o culoare brună sau cărămizie.

Decorul este foarte variat : pe vasele din prima categorie au fost executate spirale din linii incizate avînd între ele triunghiuri excizate, iar la bază o bandă de linii orizontale (fig.

* V. Lcariu, Cultura Tei, p. 87 şi urm. ' V. Leahu, Săpăturile arheologice de salvare de la Giuleşti-

Sirbi, Cercetări arheologice tn Bucureşti, 1, 1963, p. 206, (ig. 21, 1 ; Eugen Comşa, Considerafiuni asupra evoluţiei

culturii Boian, SCIV, 5, 1954, 3 -4 , p. 372 şi urm.; idem, Stadiul cercetărilor cu privire la faza Giulesti a culturii Boian, SCIV, 8, 1957. 1-7, p. 34 şi urm.

www.cimec.ro

CERCETĂRI D E SUPRAFAŢA L A SUD DE'BUCUREŞTI 357

6/10). Alte motive constau din benzi liniare incizate, formînd un decor vălurit şi avînd la limita superioară sau la ambele limite, un şir de înţepături triunghiulare (fig. 6/7). Ceramica din pastă fină este decorată în aceeaşi tehnică a inciziei şi exciziei, spaţiile excizate fiind umplute cu o materie albă. De cele mai multe ori, pragul vaselor prezintă pe muchie mici crestături (fig. 6/4,9), care apar şi pe buza vasului (fig. 6/9). Motivul cu crestături se găseşte

Fig. 3. — Fragncntc ceramice : 1,3—11, cultura Gumelniţa; 2, cultura Tei ; 1—8, 11, Glina «Cantina fermei»; 9, 10, Bobeşti «Via lui Poleaşcă».

şi pe muchiile unui suport de vase descoperit pe acelaşi loc (fig. 6/12). De asemenea, există şi motivul în „Z" cruţat în relief, interspaţiul fiind acoperit cu nervuri orizontale în relief, separate prin şănţuiri excizate îngust şi umplute cu alb (fig. 6/5). Banda de linii orizontale poate delimita zona decorativă, pe umărul sau corpul vasului, decorat cu bsnzi de nervuri oblice, în aceeaşi tehnică (fig. 6/4,9). Uneori pe umărul vasului, sub prag, au fost trasate linii orizontale şi verticale ca un grătar, sub care s-au executat, prin excizic, nervuri

www.cimec.ro

358 V. C H I R I C A , R. P O P O V I C I - B A L T A

grupate în benzi unghiulare încadrînd spaţii cruţate (fig. 6/9). Nu lipseşte nici decorul în tablă de şah cu careuri alternativ cruţate şi excizate (fig. 6/11), prezent şi în alte aşezări aparţinîr.d culturii Boian *. Motivul apare pe mijlocul unei benzi late delimitată sus printr-un şir de adincituri triunghiulare dispuse sub prag, iar jos printr-o bandă de nervuri orizontale. Caracteristice culturii Boian sînt şi triunghiurile cu vîrful în sus, de la care pornesc striuri verticale (fig. 6/2), împunsăturile executate pe umărul vasului (fig. 6/3), precum şi proeminenţe­le alveolate (fig. 6/1). Suportul pentru vase (fig. 6/12) are pe una din laturi benzi în zigzag separate printr-o linie adîncită şi încadrate de spaţii triunghiulare excizate şi scrijelate pentru încrustarea culorii crude, iar pe latura cealaltă benzi spiralice delimitate prin linii adîncite. Menţionăm că alte fragmente de suporturi nu sînt decorate. Observăm că banda de linii orizon­tale (fig. 6/4) este înlocuită cu cele două şiruri de mici proeminenţe în relief (fig. 6/9) sau cu şirul de împunsături triunghiulare (fig. 6/11). De asemenea, constatăm că motivul tablei de şah derivă din acel „grătar", cu deosebirea că toate careurile sînt cruţate, lipsind exciziile. în ceea ce priveşte triunghiurile, acestea sînt redate prin adincituri (fig. 6/2) şi împunsături (fig. 6/7,11).

In afară de ceramică, culturii Boian i se pot atribui un gratoar (fig. 8/5), aşchii (fig. 8/3,8) şi lame fragmentare din silex (fig. 8/4,6,7,12).

Prin elementele caracteristice (pastă, decor, tehnica de cioplire a uneltelor), materialele descrise mai sus aparţin fazelor Bolintineanu şi Giuleşti *.

Cultura Glina I I I este la fel de bine documentată prin varietatea formelor şi a decorului. Astfel, se remarcă vase mici cu profilul drept sau uşor arcuit, cu degresant din nisip cu bobul mare sau cu pietricele, uneori cu fluturaşi de mică, de culoare neagră în spărtură ; cioburile au culoare brună la interior şi exterior, (fig. 1/5).

De cele mai multe ori, vasele sînt prevăzute cu găuri-butoni executate din interior spre exterior (fig. 4/13; 14,7/1,6) însoţite de brîu în relief simplu (fig. 4/13) sau alveolar (fig. 7/3,7). Alte fragmente au ca decor un şir de mici împunsături rotunde aflate sub buză (fig. 7/11) sau oblice, situate pe umărul vasului (fig. 7/2). Motivul alveolar este format din alveole simple (fig. 7/10) sau în brîu, fie pe buza vasului (fig. 7/8), fie sub buză (fig. 7/5,7,12). De asemenea, briul alveolat este însoţit de două sau mai multe proeminenţe plate (fig. 7/9).

Tot din vremea culturii Glina provine o măsuţă de cult, cu patru proeminenţe mici dispuse la colţuri, avînd picioarele rupte din vechime ·. Printre uneltele caracteristice culturii Glina se remarcă un fragment de cuţit curb de gresie (Krummesser) (fig. 8/9) două fusaiole fragmentare (fig. 8/2,10), un fragment de dăltiţă din gresie fină, ruptă la partea activă (fig. 8/1) şi un nucleu lamelar din silex folosit şi ca percutor (fig. 8/13).

5. «Terasa I» (corn. Gl ina)

In marginea de nord-vest a satului Glina se află o terasă întinsă, numită convenţional de noi « Terasa I ». Tăiată de platforma satului prin str. Morii, terasa este orientată spre est în direcţia tell-ului.

tn malul dinspre est al terasei, la capătul de nord al str. Morii.au fost găsite fragmente ceramice care, după natura pastei şi decor, sînt caracteristice culturii Gumelniţa.

* Eugen Comsa. op. cit., SCIV. 8, 1957. 1-4. p. 37-39. ' Fragmente da mVmţe de cult, cu proieminenţe la

colţuri au fost d34cop_Titc şi la Dudeşti, cf. Eugen C:<nişa, Rezultatele sondajelor de la Dudeşti şi unele probleme ale neo­

liticului de la sud de Carpafi, SCIV, 7, 1956, 1-2, p. 45. ' Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu. Contribuţii la

arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului român, Βjeureşti. 1967. p. 79 - 85.

www.cimec.ro

CERCETĂRI D E SUPRAFAŢA L A SUD D E BUCUREŞTI 359

Pe aceeaşi terasă, pe proprietatea locuitorilor Ion Lăptaru şi Petre Vătuiu, au fost descoperite fragmente ceramice din secolele I I — I I I e.n. (fig. 5/9,10), secolele I I I — I V e.n. (fig. 5/4,6,7), precum şi numeroase fragmente ceramice dc tip Dridu şi din feudalismul tîrziu. De asemenea, pe proprietatea C.A.P. — Glina, ca şi în panta terasei orientată spre nord, s-au găsit fragmente de tip Dridu şi din feudalismul tîrziu, probabil din secolele X V I I şi X V I I I .

Fig. 4. — Ceramica de tip Glina I I I dc la Glina «Cantina fermei ».

Fragmentele ceramice de tip Dridu provin de la vase lucrate la roata înceată de mînă, din pastă roşie sau cenuşie, cu mult nisip şi pietricele în compoziţie. O parte din ceramica arsă la roşu prezintă o ardere incompletă, păstrînd în spărtură miezul negru, culoarea şi aspec­tul ei fiind modificate de arderea secundară. Ornamentaţia constă din striuri orizontale sau

www.cimec.ro

mo V. C H I R I C A , R. P O P O V I C I - B A L T A

linii în val realizate cu ajutorul unui pieptene în timpul modelării la roată. După felul în care au fost executate striurile, se pot deosebi : striuri adinei dispuse uneori neregulat (fig. 5/1,14), striuri mărunte, cu spaţii egale între ele (fig. 5/5) şi benzi de striuri dispuse în grupe lăsînd

Pig. 5. — Fragmente ceramice: I. 2. 5. 8. 13. 14. 16. 17. cultura Dridu ; 3. feudalismul timpuriu ;4, 6. 7. 9, 10, epoca migraţiilor : I I , 12, cultura Boian ; 15, cultura Gumelniţa; 1-10, 13, 14, 16, 17. «Terasa I » ; 11, 15, Platforma de la SSV de tell ; 12, Btibcşti

«Canal colector ».

între ele spaţii cruţate (fig. 5/8,16). Mai rar sc întîlneşte decorul format din benzi late de linii în val (fig. 5/17) sau benzi dc linii în val nedistanţate (fig.5/13). î n special, atrage atenţia un fragment ceramic decorat cu crestături scurte, oblice şi linii în val peste striurile orizontale

www.cimec.ro

CERCETĂRI D E SUPRAFAŢA L A SUD D E BUCUREŞTI 361

(fig. 5/2). Prin tehnica de lucru şi decor, ceramica de acest tip aparţine grupei A din clasifica­rea făcută de Eugenia Zahar ia 7 .

Descoperirile de tip Dridu de la Glina atestă încă o dată, în zona Bucureştiului, o intensă locuire în perioada feudală timpurie, îmbogăţind numărul descoperirilor dc acest fel cunoscute la Militari 8 , Alba ·, B ă n e a s a - s a t 1 0 şi Giuleşti-Sîrbi ».

Bogatele resturi de locuire din epoca feudală tîrzie sînt prezente prin numeroasele fragmente Ceramice decorate în benzi de linii din humă albă sau smălţuite la exterior, într-o variată gamă de culori. Ele îşi găsesc cele mai apropiate analogii în ceramica descoperită în aşezarea rurală de la Cernica 1 2 .

6. P l a t f o r m a de l a SSV de t e l l (com. Gl ina)

în partea de S S V a tW/-ului cu cele trei niveluri de locuire, la circa 200 de m, se întinde o platformă destul de largă, ale cărei margini dinspre nord şi est se termină în pantă. Pe această platformă s-au identificat resturi de locuire din neoliticul dezvoltat (culturile Boian şi Gumel­niţa), din secolele I I — I I I e.n. şi feudalismul tîrziu.

Culturile Boian şi Gumelniţa sînt bine reprezentate prin fragmente ceramice din pastă cenuşie, lustruită la exterior, cu linii incizate, încrustate cu alb (fig. 5/11) şi respectiv prin frag­mente din pastă galben-roşcată sau brună, lustruită pe ambele feţe. Atrage atenţia în mod special, un fragment de buză evazată orizontal (fig. 2/10), dintr-un vas mare de provizie, un fragment de strachină (fig. 2/8) şi altul dintr-un vas mai mare din pastă roşie, cu barbotină la exterior (fig. 2/6). Un singur fragment de vas cu profilul uşor arcuit este decorat cu două caneluri largi orizontale (fig. 5/15). Epocii neolitice i se mai poate atribui şi toporaşul dc marnă (fig. 8 11), puternic calcinat, găsit pc aceeaşi platformă.

Ceramica secolelor I I — I I I e.n. este reprezentată printr-un fragment din partea superioară a unui vas, din pastă cenuşie, cu mult nisip în compoziţ ie , aspră la pipăit, avînd toartă în formă de „ X " (fig. 6/6).

Feudalismul tîrziu este documentat doar printr-un singur fragment de vas cu smalţ verde la exterior.

î n cursul cercetărilor de teren întreprinse pe teritoriul celor două sate, au fost identificate şase noi puncte arheologice.

Cultura Boian este reprezentată prin urmele de locuire de la Bobeşti în punctele « Canal--colector », «Pe Deal » şi de la Glina, pc platforma de la S S V de tell şi la «Cantina fermei ». Des­coperirea celor trei gropi de bordeie la Bobeşti «Canal colector » întăreşte constatarea potrivit căreia, în faza Bolintineanu, purtătorii culturii Boian aveau locuinţe de tipul bordeielor 1 3 . De asemenea, se impune şi concluzia că, în timpul aceleiaşi faze erau alese ca locuri de aşezare marginile joase şi însorite ale teraselor î 4 fapt dovedit dc obseravaţia, că la Glina «Cantina fermei » materialele de tip Boian sînt grupate la baza terasei. Materialele găsite pe platforma dc la S S V

7 Gh. Cazimir şi Vlad Zirra, Unele rezultate ale săpăturilor arheologice de pe Ctmpul Boja din cartierul Militari, Cercetări arheologice in Bucureşti, 1, 1963, p. 63-69.

• M. Constantinii! şi Panait I. Panait, Săpăturile de la Bucureştii Noi din 1960, Cercetări arheologice in Bucureşti, 1. 1963, p. 104-124.

' M. Constantiniii şi Panait I . Panait, Şantierul arheologic BăncasaStrăuleşti. Cercetări arheologice tn Bucureşti, π , 1964, p. 94 140

1 0 Vabrfu I.oahu, Săpăturile arheologice de la Ciuleşti

•Sirbi, Cercetări arheologice in Bucureşti, 1, 1963, p. 249 — 253.

1 1 Gh. Cantacuzino, Unele probleme istorice privind ase zările medievale muntene in lumina cercetărilor arheologice dc la Cernica, SCIV, 14, 1963, 2, n. 371.

1 1 Eugen Coinşa, Stadiul cercetărilor despre viata oamenilor din faza Bolintineanu a culturii Boian, SCIV, 6, 1955,1—2, p. 15.

" Ibidem, p. 15. » Fugen Comşa, op. cit., SCIV, 8, 1957, 1-4, p. 20.

www.cimec.ro

ΓΊκ. β. -· Fracturii te ceramice : 1 - 5 , 7. 9 - 12, cultura Boian ; β, see. al III-Ιο ι eu ; 8, cultura Tei ; 1—5, 7, 9—12, (Mina «Cantina fermei » ; β. d i n a — Platforma do la SSV de ti ll ; 8, Hol>eşti «Via lui l'nleaşca ».

www.cimec.ro

Fig. 7. — Ceramică aparţinînd culturii Glina I I I , descoperită la Glina «Cantina fermei ».

www.cimec.ro

364

www.cimec.ro

CERCETĂRI D E SUPRAFAŢA L A SUD D E BUCUREŞTI 36.-,

de tell nu au putut fi încadrate în una din fazele culturii Boian, dar, avînd în vedere că, în faza Giuleşti erau preferate, ca loc de aşezare terasele înalte 1 5 sau partea superioară a teraselor, încli­năm spre o datare a lor, în această fază. întrucît , la circa 2 km est de descoperirile din fazele Bolintineanu şi Giuleşti de la «Cantina fermei » se află tellul, unde este documentată şi faza Vidra, considerăm că nu este exclusă o legătură între cele două aşezări, în sensul că, după ce în primele faze ale culturii Boian erau folosita ca loc de aşezare marginile joase ale teraselor, în fazele urmă­toare au fost preferate locurile în formă de tell apărute din mai multe direcţii.

Pig. 9. — Fragmente- ceramice aparţinînd culturii Boian de la Bobeşti «Canal colector ·.

Din vremea culturii Gumelniţa au fost identificate resturi de locuire la Bobeşti , în toate cele trei puncte amintite, la Glina «Terasa I » şi pe platforma de la S S V de tell. Datorită lipsei unor elemente caracteristice, nu s-a putut stabili în care din etapele acestei culturi se încadrează ma­terialele descoperite.

A fost depistată o nouă aşezare aparţinînd culturii Glina, în punctul «Cantina fermei » din satul Glina. Avînd în vedere distanţa mică dintre acest punct şi aşezarea de pc tell, credem că nu este exlusă posibilitatea că, înainte de a se aşeza pc locul sub formă dc tell, triburile culturii Glina să fi folosit, ca loc dc aşezare, partea superioară a unor terase joase sau mijlocii. Săpăturile viitoare care se vor efectua în punctul «Cantina fermei » vor putea preciza dacă aşezarea de aici este anterioară aceleia descoperite pe tell sau dacă ele sînt contemporane.

Cultura Tei este documentată doar prin cele cîteva fragmente ceramice descoperite la Bobeşti «Via lui Poleaşcă ». Decorul cu romburi haşurate, avînd însă pe gît alt motiv decît banda haşurată, a fost încadrat în faza a doua a culturii Tei. Fragmentele dc tip Tei, descoperite la Bobeşti , nu pot fi deci atribuite cu destulă siguranţă unei anumite faze a acestei culturi.

Din perioada corespunzătoare secolelor I I — I I I e.n. şi I I I — I V e.n. au fost găsite materiale în două puncte din satul Glina : «Terasa I » şi Platforma de la S S V de tell.

Descoperirea, pe «Terasa I » a unor bogate materiale de tip Dridu şi din epoca feudală, sugerează o locuire intensă a terasei în aceste perioade. Urmele de locuire din feudalismul tîrziu de la Glina-platforma de la S S V de tell, «Terasa I », Bobeşti «Canal colector » şi «Via lui Poleaşcă » prezintă importanţă pentru localizarea unor vechi aşezări dispărute.

" Valcriu I.eahu, Considera/ii cu privire la faza a doua a neasa. Materiale de istorie şi muzeografic, I I , 1965, p. 8, culturii Tei in lumina noilor săpături arheologice de la liă- fig. 4, 4.

www.cimec.ro

366 V. C H I R I C A , R. P O P O V I C I - B A L T A

R E C H E R C H E S A R C H É O L O G I Q U E S D E S U R F A C E , A U S U D D E B U C A R E S T

RÉSUMÉ

Pendant les fouilles archéologiques effectuées en 1969—1970 à Glina, aux environs de Bucarest, on a entrepris des recherches de surface sur le territoire des villages de Glina et de Bobeşti . Ces investigations ont mené à la découverte de nouveaux points archéologiques présen­tant des traces d'habitation de diverses époques.

Les découvertes faites aux endroits de «Cantina fermei » et de la Platforme au SSO du tell ont prouvé l'existence de certains habitats de la période des cultures de Boîan, de Gumelniţa et de Glina. De même, des traces d'habitats appartenant aux cultures de Boîan (phase Giuleşti) et de Gumelniţa ont été découvertes à Bobeşti dans les points « Canal colector», « Pe Deal » et «Via lui Poleaşcă ».

Les riches vestiges archéologiques des périodes préféodale, haute féodale (culture de Dridu) et féodale tardive ( X V I I e — X V I I I e siècles), identifiés sur la Terrasse I , attestent une intense habitation durant ces périodes.

Les nouvelles découvertes enrichissent la carte archéologique de cette zone, apportant en même temps certaines données concernant la vie matérielle des habitats des époques mention­nées.

E X P L I C A T I O N DES F I G U R E S

Fig. 1. — Fragments céramiques : 1, 3, 7 —8, culture de Gumulniţa ; 2, époque dacique; 4, culture de Glina; 6, 9, époque féodale ; 1, 2, 7 —9, Bobeşti «Canal colector » ; 3—4. Bobeşti « Pe Deal · ; S, Glina «Cantina fermei » ; 6, Bobeşti «Via lui Poleaşcă >

Fig. 2. — Profils de vases : I —5. 7, 9, culture de Boîan ; 6, 8. 10, culture de Gumelniţa ; 1 —5, 7, 9, Glina «Cantina fermei » ; 6, 8, 10, plate-forme SSO du tell.

Fig. 3. — Fragments céramiques : 1.3—11, culture de Gumelniţa ; 2, culture de Tei ; 1—8, 11, Glina « Cantina fer­mei · ; 9—10, Bobeşti «Via lui Poleaşcă».

Fig. 4. — Céramique du type Glina I I I de Glina «Cantina fermai ». Fig. 5. - Fragments céramiques : 1, 2, 5, 8. 13. 14, 16, 17, culture de Dridu ; 3, haut féodalisme; 4, 6, 7. 9, 10,

époque des migrations ; 11 — 12, culture de Boîan ; 15, culture de Gumelniţa ; 1 — 10, 13, 14, 16, 17, «Terasa I » ; 11, 15, plate-forme SSO du tell; 12, Bjbcşti « Canal colector ».

Fig. 6. — Fragments céramiques : 1—5, 7, 9—12, culture de Boîan; 6, I I I e siècle dc n. è. ; 8, culture de Tei; 1-5, 7, 9 — 12, Glina « Cantina fermei » 6, Glina, plate-forme SSO du tell ; 8, Bobeşti · Via lui Poleaşcă ».

Fig. 7. — Céramique appartenant à la culture dc Glina I I I , découverte à Glina · Cantina fermei ». F'ig. 8. — Outils en pierre et en terre cuite : 1, petit ciseau en pierre ; 2, fusaiole en terre cuite; 3, 4, 6—8, 12,

éclats et lames en silex ; 5, grattoirs en silex ; 9, couteau courbé (Krummesscr) (à l'échelle 1/2) ; I l.hâchc en grès; 13, nucleus — percuteur en silex ; 1 — 10, 12, 13, Glina « Cantina fermei · ; 11, plate-forme SSO du tell.

F'ig. 9. — Fragments céramiques appartenant à la culture de Boian de Bobeşti « Canal colector ·

www.cimec.ro

A B R E V I E R I

Bucureşti. 1926 1931-

Siliiu.

1935, Clui.

ActaAcadHung Acta Acadcmiae Scicntianim Hungaricac. Budapesta. ActaArchBudapcst Acta Archacologica, Budapesta. AMN Acta Musci Napoccnsis, Cluj. AkadÉrt Akadémiai Értcsitô, Budapest. Aluta Aluta, I (1969) — VI (1973); Muzeul dc istoric. Oraşul SI. Gheorghe. AUB Analele Universităţii din Bucureşti. Seria ştiinţe socialc-istoric. Bucureşti AUBB Analele Universităţii Babeş-Bolyai. Cluj. AnnÉp Année Épigraphiquc, Paris. ACMI Anuarul comisiunii monumentelor istorice, 1915, 1942—1943 ACMT Anuarul comisiunii monumentelor istorice pentru Transilvania, AHA Anuarul Institutului de istorie şi arheologie, Iaşi. AÎi Archaeologiai értcsitô, Budapesta. ArchKôzl Archaeologiai K<';zlemenyck,Budapesta. ArhMold Arheologia Moldovei,Iaşi. AVSL Archiv des Vereins (ûr sicbcnbùrgischc I-andcskundc (1843- 1941 AO Arhivele Olteniei, l - X I X (1922- 1948), Craiova. BerRGK Dcutschcs Arch&ologisches Institut, Bericht dor Rômisch-Germanischen Kommission BHR Academia Republicii Socialiste România, Bibliotheca Historica Romanise, Bucureşti. BCMI Buletinul comisiunii monumentelor istorice I — X X X V I I I (1912—1947), Bucureşti Carpica Carpica, Muzeul dc istoric din Bacău. C I L Corpus Inscriptionum Latinarum. Cumidava Cuinidava. Culegere de Studii şi Cercetări a Muzeului Judeţean Braşov. Dacia Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie. I — X I I

vclle Série (N.S.) Revue d'Archéologie et d'Histoire Ancienne. I (1957) DissPann Disscrtationcs Pannonicac. Budapesta. DIR Documente privind istoria României, Bucureşti. Danubius Danubius. Muzeul dc istoric din Galaţi I (1967) - VI (1972). DolgCluj Dolgozatok az Erdélyi Nemzcti Mûzcum érem- és Régiségtârâbol, I - I X (1909-1919) Cluj. EmlékSzNM Emlékkônyv a Székcly Ncmzcti Mûzcum 50 éves jubilcumâra Or. Sf. Gheorghe, 1929. ErdMûz Az Erdélyi Mûzcum EgyesQlct évkônyvc Erdélyi Mûzeum Erdélyi Mûzcum. Az Erdélyi Mûzcum-Egycsûlct Bôlcsészet Nyclv- es Tôrténct tudomânyi.vala

mint Jeg-, Kôzgazdasâg- és Târsadalomtudomânyi Szakosztâlyanak Kôzlônyc, Cluj. Ethnographia Ethnographia. A magyar Néprajzi Târsasâg Értesitôje, Budapesta. Godisnik-Sofia Godisnik. Annuaire du Musée National d'Archéologie de Sofia. Gooss, Chronik C. Gooss, Chronik dcr.archăologischen Funde Siebenburgens, In AVSL, X I I , 1876. Iz vesti ja-Chişinău Izvestija Moldavskogo Filiala Akadcmii Nauk SSSR. Jalcab-Szâdeczky E . Jakab, L . Szâdeczky, Udvarhely vârmegye tôrténctc a legrégibb idôktôl 1848 ig, Budapesta.

1901.

(1924 1947) ; Dacia Nou¬- X V I I (1973). Bucureşti.

www.cimec.ro

36S A B R E V I E R I

JSzNM Jcléntcs az Székely Ncmzcti Mûzcum, or. Sf. Gheorghe. Klio Klio. Bcitrâgc zur Altcn Gcschichtc, Leipzig Kônyôk:-Nagy J . Kônyôki, B. Nagy, Kôzépkori ν irak kulônôs tekintettel Magyarorszâgra, Budapesta, 1905. KôzICluj Kôzlcményck az Erdélyi Ncmzcti Mùzeum (1941 — 1944) Cluj. Marţ-an, Repertoriu I . Marţian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistriţa-N&saud, 1920. Marţian, l'rmc I . Marţian, Urme din războaiele Romanilor cu Dacii, Cluj, 1921. Materiale Materiale şi cercetări r.rheologicc, I (1953) — X (1973) Bucureşti. MIA Materiali i îsslcdovanija pc arheologii SSSR. McmAntiq Memoria Antiquitatis. Acta Musci Pctrodavcnsis Muzeul dc Istorie din Piatra Neamţ. MBM Mitteilungcn des Burzcnlăndcr Săchsischen Museums, Braşov. MMC Mitteilungcn der Ccntralkommission zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmalc (1856—

1873). Viena. N E H Nouvelles Études d'Histoire, Bucureşti. NumKôzl Numizmatikai Kôzlôny (1908-1928) Budapesta. OR' D- Tudor. Oltenia Romand, ed. I l i a, Bucureşti, 1968. OTTÉ Értcsitô az Erdélyi Mûzeum-Egyesûlct Orvos-Természcttudomânyi Skakosztàlyabol, Cluj. PA Pamatky Archcologicki. RevMuz Revista muzeelor, Bucureşti. Românul Românul literar şi politic, Bucureşti. Rodea. Repertorium M. Roska, Erdély régészcti rcpertôriuma, I , Oskor. Cluj, 1942. R R H Revue roumaine d'histoire, Bucureşti. Sargctia Sargetia, Buletinul Muzeului judeţean Hunedoara, Deva. Studii Studii. Revistă dc istoric, Bucureşti. SCIV Studii şi cercetări dc istoric veche, I (1950) — 24 (1973), Bucureşti. StCoinSibiu Studii şi comunicări, Sibiu. StMMC Studii şi materiale dc muzeografic şi istoric militară M.M.C. SzNMÉ A Székely Ncmzcti Mûzcum Krtesftôje, or. Sf. Gheorghe. T L Tôrténcti Lapok, Cluj.

Rotator BEATRICE B U D E S C U

Tehnoredactor PETRE B R U M A

Dm it lipar 29 It. 197J. Tiraj 900 et. Hlrlit cretaU format Sfii χ 86 it 100 Glm>. Coli it tipar 46. Plante «· C.Z. penln biblioteci mari 902. 6 (498) 082· C.Z. pmtm biblioteci mici 902. 6 (R) 082.

întreprinderea poligrafica ..Informaţia", tir. Dre-Sùianii nr. 23-25 , Bucuretti. Republica Socialista

Romania

m I S S ι

www.cimec.ro

www.cimec.ro