Scoala Posliceală FEG de asistenţi generalişti Ploieşti

Referat

Teorii de nursing

Referat realizat de :Irimia Profesor: Orlic Antigona

Tudor Filofteia

Clasa: AMG I A

1

Cuprins

I.Tehnici de nursing

O mica introducere………..….…3

1.Dorotheea Orem………...…..4

2.Carista Roy………….…….4

3.Nancy Roper………….….…5

Si

II. Mari personalitaţi ale medicinei Româneşti

Victor Babes………………….6-12

2

IO mica introducere…..

Trăim într-o lume în continuă schimbare, iar pentru societatea de astăzi, multe din problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult, probleme ale societăţii. Efectele extinse ale transformărilor care au loc în dinamica socială determină această schimbare de atitudine. În acelaşi timp, problemele majore ale societăţii se înscriu ca factori modelatori ai personalităţii individului. Respectarea individualităţii se conturează tot mai mult ca şi regulă esenţială a unei societăţi civilizate. În acest context, procesul de nursing, se defineşte ca un proces dinamic, adaptabil la cerinţele individului şi trebuinţele societăţii, mentinându-şi nealterat obiectivul principal, obţinerea unei mai bune stări de sănatate pentru individ, familie, comunitate.

Astăzi procesul de nursing a căpătat valenţe noi, rolul asistentului medical a devenit mai complex, în sensul lărgirii sferei de activitate, una dintre îndatoriri fiind aceea "de a diagnostica şi stabili atitudinea terapeutică adecvată pentru răspunsul individului faţă de o problemă de sănătate actuală sau potenţială”.

În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai este perceput simplist doar ca un individ ce suferă de o anumita boală, ci este apreciat holistic ca o persoană cu necesităţi fizice, emoţionale, psihologice, intelectuale, sociale şi spirituale. Aceste necesităţi inter-relaţionează, sunt interdependente, de egală importanţă şi reprezintă fundamentul intervenţiilor asistentului medical ce va trebui să se adapteze la o infinitate de reacţii, manifestări, trăiri, relaţii interpersonale, generate de unicitatea profilului psihic al protagoniştilor implicaţi şi de specificul situaţiei concrete în care îşi desfăşoară activitatea.

Este important ca asistentul medical să fie familiarizat cu aspectul complex al naturii psihice umane, să înţeleagă că indivizi diferiţi au reacţii diferite faţă de aceeaşi problemă urmare a structurii lor unice de personalitate. Există mai multe accepţiuni ale conceptului de personalitate, dar cea mai folosită este aceea ce defineşte personalitatea ca fiind "organizarea mai mult sau mai puţin durabilă a caracterului, temperamentului, inteligenţei şi fizicului unei persoane; organizare ce determină adaptarea sa unică la mediu” , (Eysenck).

Vom putea aprecia pe deplin un individ doar dacă îi vom cunoaşte mediul de viaţă şi activitate. Suntem ceea ce suntem şi devenim ceea ce devenim, în mare parte, datorită contextului social în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea. Socializarea se realizează în interiorul diverselor grupuri umane (familie, şcoală, prieteni, colectiv de muncă). Grupul intermediază individului relaţia cu societatea şi cu sine.

3

Individul dezvoltă concomitent şi continuu relaţii informaţionale cu lumea externă şi cu propria fiinţă, întreţinând la nivelul normalului, un echilibru între cunoaşterea de sine şi cunoaşterea realităţii. Fiecare ne naştem cu un potenţial uman care se valorifică şi se dezvoltă treptat pnn . socializare, asimilarea valorilor şi comportamentelor sub forma unei învăţări continue.

1.Teoria conceptului Dorothea OremDorothea Orem se bazează pe 3 concepte: autoîngrijirea, deficitul de auto îngrijire şi sistemul nursing.

Modelul se centrează pe abilitatea fiecărui individ de a realiza autoîngrijirea. În acord cu acest model există 3 categorii de cerinte pentru autoîngrijire:

◦ Cerinţe universale – asociate cu procesul vieţii şi menţinerea integrităţii structurale şi funcţionale

◦ Cerinţe de dezvoltare - asociate cu procesul de creştere şi dezvoltare în diverse stadii ale ciclului vieţii

◦ Cerinţe determinate de starea de sănătate – deviaţii de la sănătate, de la deviaţii structural funcţionale sau constituţionale/defecte genetice.

În modelul Dorothea Orem scopul nursingului este să ajute oamenii să-şi satisfacă propriile cerinţe de auto îngrijire. D. Orem a identificat 3 tipuri ale sistemului nursing:

◦ Sistemul complet compensator – compensarea în totalitate a incapacităţii pacientului de a îndeplini activităţile de autoîngrijire, sprijin şi protecţie.

◦ Sistemul parţial compansator – compensarea parţială pentru pacienţii care sunt incapabili de a îndeplini activităţile de autoîngrijire.

◦ Sistemul de sprijin şi educaţie – nursa ajută pacienţii care sunt capabili şi pot învăţa activităţi de autoîngrijire, îi asistă pe ei în luarea deciziilor şi-i ajută să dobândeasca îndemânări şi cunoştinţe.

2.Teoria de adaptare Carista Roy În viziunea lui Callista Roy, fiinţele umane sunt sisteme adaptative bio-psiho-social, care au capacitatea de a face faţă la schimbarea mediului, prin procesul de adaptare. Conform Modelului Roz în sistemele umane există 4 subsisteme: nevoi fiziologice, conceptul de sine, rolul funcţional şi interdependenţa. Aceste subsisteme constituie moduri adaptative care furnizează mecanisme pentru a face faţă stimulilor de mediu şi schimbării. Modelul de adaptare legat de nevoile fiziologice este interesat de nevoia pentru integritate fiziologica. Modelul adaptativ al conceptului de sine se adresează nevoii de integritate psihică. Modurile de adaptare ale rolului funcţional şi interdependenţa se concentrează pe nevoia de integritate socială. Scopul nursingului în acord cu acest model este să promoveze adaptarea individului în cele patru moduri, pe durata sănătăţii şi a bolii. Nursingul de altfel reglează stimulii care afectează adaptarea.

4

Intervenţiile nursing, în g eneral, dau forma creşterii şi descreşterii, modificării, retragerii sau menţinerii stimulilor interni şi externi care afectează adaptarea.

3.Teoria lui Nancy Roper Punctul de plecare și abordarea teoretică ale lui Roper (de asemenea, cunoscut sub numele de modelul de întreținere HVAC, după inițialele numelui autorului) este un model de viață in care sunt concentrate acțiunile sale. Aceaste acțiuni au loc în fiecare zi și în fiecare om in viața lui, și, douăsprezece domenii de activitati sunt asociate cu - activități de viață. Cele douăsprezece activități de viață sunt: Oferi un mediu sigur Comunica Respira Mâncatul și băutul Excreta Pentru a le menține curate și să îmbrace Regla temperatura corpului Muta Lucrează și joacă Simțiți-vă ca un om, femeie, si se comporta Dormi Mori

Pe de altă parte, teoreticienii care au mers la Roper consideră ca punerea în aplicare a acțiunilor este influențată de diferite stari fizice, psihologice, socio-culturale, de mediu-dependente și politico-economice.

Conceptual arată ca activitățile de viață au o asemănare puternică pentru cele 14 nevoile de bază ale modelului de îngrijire de Virginia Henderson pe care alți teoreticieni care se adapteaza (de exemplu, Monika Krohwinkel , Liliane Juchli , Chris Abderhalden ) au luat abordarea Roper, dezvoltate ulterior și nuanțate. În special prin activitatea de Krohwinkel și Juchli această abordare de teorie are cea mai mare recunoaștere purtand astazi numele în spitale și asistență medicală dobândite în Germania.

5

II

Victor Babeş

Nume emblematic al medicinei româneşti, Victor Babeş (1854-1926) a fost recunoscut de tânăr de comunitatea ştiinţifică europeană, fapt ce l-a făcut pe Rudolf Virchow, fondatorul anatomiei patologice moderne, să afirme: „Nu cunosc un savant tânăr care s-ar putea compara cu dr. Victor Babeş în ceea ce priveşte permanenta râvnă, abilitatea şi conştiinciozitatea lucrărilor sale ştiinţifice“. A publicat lucrări ştiinţifice încă din studenţie, iar la 30 de ani a descoperit granulaţiile din citoplasmă, care au fost denumite „granulaţiile Babeş-Ernest“. Printre numeroasele sale contribuţii, Victor Babeş a intrat în istoria medicinei ca unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, autor al primului tratat de specialitate din lume, „Bacteriile şi rolul lor în anatomia şi histologia bolilor infecţioase“, scris în anul 1885 împreună cu savantul francez A.V. Cornil şi distins cu premiul Montyon. Fondatorul scolii romanesti de Microbiologie, Victor Babes, s-a nascut la 28 iulie 1854, la Viena, din tata cu origini in Banat si mama austriaca. Renunta la o cariera muzicala, de care se simtea atras, studiind medicina la Budapesta si Viena. Si-a inceput cariera stiintifica ca asistent in laboratorul de Anatomie Patologica de la Budapesta (1874-1881). Intre anii 1881-1887 devine doctor-docent ( profesor asociat) si profesor de histopatologie la Facultatea de Medicina din Budapesta. A efectuat stagii de specializare la Munchen, Heidelberg, Strassbourg, Paris si Berlin.

6

Un an de zile (1885-1886) a lucrat la Berlin in laboratoarele lui Rudolf Virchow si Robert Koch. A fost distins de trei ori cu premii academice, de catre Academia de Stiinte din Paris, cu premiul Montyon, in 1886 si 1924, si cu premiul Breant in 1913. Cu primul dintre premii a fost distins pentru lucrarea “Les bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histologie pathologiques des maladies infectieuses”, primul tratat din lume, complet si sistematic, de bacteriologie, publicat in 1885 impreuna cu André-Victor Cornil. Victor Babeş a urmat cursurile liceale la Lugoj şi Budapesta, înclinat fiind spre literatură, ştiinţele naturii, artă dramatică şi sport, însă adevărata vocaţie a fost medicina, căreia i s-a dedicat şi care i-a adus consacrarea în ţară şi în străinătate. A făcut studii medicale la Budapesta şi Viena, unde şi-a luat şi doctoratul, după care şi-a continuat specializarea la Munchen, Heidelberg, Strasbourg, Paris şi Berlin. Cariera ştiinţifică a început-o la Budapesta ca asistent de anatomie patologică. După celebrele descoperiri ale lui Louis Pasteur, s-a simţit atras de microbiologie şi a plecat la Paris, unde a lucrat cu vestitul savant şi apoi cu A.V. Corneil, împreună cu care a scris celebrul tratat. Între anii 1885-1886 lucrează în laboratoarele lui Rudolf Virchow şi Robert Koch şi îşi continuă activitatea ştiinţifică la Universitatea din Budapesta, unde a primit titlul de profesor asociat şi profesor de histopatologie.În anul 1887, Victor Babeş este chemat în ţară de guvernul român şi numit profesor la catedra de anatomie patologică şi bacteriologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, începând o carieră universitară care avea să se desfăşoare strălucit de-a lungul a patru decenii. A iniţiat şi editat „Analele Institutului de Patologie şi Bacteriologie“, revista „România medicală“ şi „Archives des sciences medicales“. A pus bazele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti, primul institut de cercetare ştiinţifică din ţara noastră, unde a înfiinţat Centrul de vaccinare antirabică, al doilea după cel creat de Pasteur la Paris. În ordine, a urmat întemeierea Societăţii Anatomice din Bucureşti, care a contribuit la dezvoltarea studiilor de anatomo-clinice din ţara noastră. În anul 1919 a fost numit profesor la Universitatea din Cluj. Tot Victor Babes punele bazele publicatiilor “Analele Institutului de Patologie si Bacteriologie” (1889), “Romania medicala” (1893) si “Archives des sciences médicales” (1895).

Activitatea ştiinţifică Fiind considerat unul dintre

fondatorii microbiologiei moderne, Victor Babes a adus contributii deosebit de importante, de renume mondial, la studiul turbarii, leprei, difteriei, tuberculozei. De asemenea el este primul care a demonstrat prezenta bacililor tuberculozei in urina persoanelor bolnave si a descoperit peste 50 de microorganisme patogene noi (pseudobacilul rapciungii, germenii din grupul paratific). De o deosebita importanta este descoperirea unei clase de paraziti- sporozoari intracelulari nepigmentati- care

7

cauzeaza febra de Texas la pisici si alte imbolnaviri la animalele vertebrate. La Congresul International de Zoologie din Londra (1900) acesti paraziti sunt clasificati in genul Babesia (bolile provocate sunt denumite babesioze- piroplasmoze- babesia bovis si babesia ovis) in memoria descoperitorului lor. Victor Babes a pus in evidenta si corpusculii virotici din celulele creierului animalelor turbate- corpusculii Babes-Negri. Alte eponime asociate numelui sau sunt reprezentate de Corpusculii Babes-Ernst: incluzii metacromatice in protoplasma unor bacterii gram pozitive (de exemplu bacilul difteric). Responsabil de introducerea vaccinarii antirabice in tara noastra, marele savant a descoperit si valoarea serului imun, capabil sa inactiveze microbii, a enuntat principiul imunizarii pasive si a inventat o metoda originala de imunizare antirabica (tratament asociat: vacin si ser antirabic), cunoscuta in lume ca “Metoda romana de tratament antirabic” (1888). Victor Babes a fost promotorul conceptiei morfopatologice despre procesul infectios, orientare medicala bazata pe sinteza dintre bacteriologie si anatomia patologica, Savantului roman i s-a atribuit si meritul de a fi inventat primul model rationalizat de termostat, al unor metode de colorare a bacteriilor si a ciupercilor din preparate histologice si din culturi. El a studiat, al doilea dupa Louis Pasteur, “concurenta vitala” dintre speciile bacteriene si a introdus, pentru prima oara in lume, tehnica antibiogramei, preluata imediat de elvetianul Karl Garse care a folosit-o in cercetari similare de antagonism bacterian, si in 1887, de catre biologul german Iulius Richard Petri, cu care savantul roman a realizat placa de diagnostic Babes-Petri, folosita si astazi in toate laboratoarele de microbiologie. Victor Babes a enuntat si principiul teoretic al antibiozei, care explica antagonismul dintre microorganisme, pe baza secretarii de catre acestea a unor substante cu actiune reciproc inhibitorie. Constatand ca aceste substante pot opri chiar dezvoltarea speciei care le-a indus, el a fost primul care a emis ideea ce sta la baza principiului autoantibiozei. In 1892 savantul roman a publicat impreuna cu Gheorghe Marinescu un Atlas de Histologie patologica a Sistemului Nervos. Din 1893 Babes a fost ales membru titular al Academiei Romane, el fiind deja membru al Academiei de Medicina din Paris si al Comitetului International pentru combaterea leprei. S-a preocupat indeaproape de problemele medicinei profilactice ( alimentarea cu apa a oraselor si satelor, organizarea stiintifica a luptei antiepidemice, etc.). Ca director al Institutului care ii poarta numele, Babes a abordat unele din problemele medico-sociale ale acelor vremuri, cum ar fi problema pelagrei, si a formulat solutii realiste privind organizarea medicala a tarii, preconizand oraganizarea unui Minister al Sanatatii. In 1900 a infiintat la Bucuresti Societatea Anatomica care a dat un puternic impuls studiilor anatomo-clinice din tara noastra. In 1913 a contribuit la combaterea epidemiei de holera din Bulgaria, preparand un vaccin antiholeric. In 1919 a fost numit profesor la Universitatea din Cluj, nou infiintata.

8

Strans legat de popor, Victor Babes a luptat pentru aplicarea cuceririlor stiintei in scopul imbunatatirii vietii oamenilor. A studiat cauzele bolilor cu extindere in masa (pelagra, tuberculoza), atragand atentia asupra radacinilor sociale ale acestora. In intreaga activitate stiintifica si sociala, un rol important l-a avut conceptia sa filozofica materialista, expusa in special in lucrarile: “Consideratiuni asupra raportului stiintelor naturale catre filozofie” (1879) si “Credinta si stiinta” (1924). Vorbind despre importanta epocii asupra careia si-a pus incontestabil amprenta, Victor Babes spunea intr-o comunicare facuta la Academia Romana (14 februarie 1903) : “Descoperirle epocale asupra microbilor au modificat in mod radical anatomia patologica, care se ocupa pana atunci aproape exclusiv cu descrierea si morfologia leziunilor pricinuite de boala […] Anatomia Patologica a contribuit mai mult ca oricare alta doctrina la crearea erei bacteriologice” .La 19 octombrie 1926, la Bucuresti, s-a stins unul dintre cei mai mari savanti romani, Victor Babes. Descoperirile sale au oferit insa noi perspective si au deschis noi porti urmasilor sai.

Spre a-i înţelege mai bine vastitatea activităţii ştiinţifice şi contribuţiile care l-au făcut celebru în întreaga lume redăm din propria mărturisire: „Nu m-am ocupat cu lucrările uşoare, ci de cele mai grele şi mai periculoase, atât pentru omenire, cât şi pentru cercetător. Am căutat pericolul cercetând turbarea, răpciuga, ciuma, difteria. Le-am înfrânt fiindcă am avut mijlocul de a le combate. Am găsit etiologia boalelor, bacteriologia, ştiinţa microorganismelor. Am găsit microbul febrei galbene“. De altfel, verbul care îl caracterizează cel mai bine este „a descoperi“. În celulele creierului animalelor turbate a descoperit corpusculii virotici intraţi în literatura de specialitate cu denumirea de „corpusculi Babeş-Negri“. A descoperit valoarea serului imun care inactivează microbii, formulând principiul imunizării pasive şi a

9

inventat o metodă originală de imunizare antirabică (o asociere de vaccin şi ser antirabic) cunoscută sub numele de „Metoda românească de tratament antirabic. A inventat un nou tip de termostat şi o serie de tehnici de colorare a bacteriilor şi ciupercilor din culturi şi preparate histologice. A pus în evidenţă peste 40 de microorganisme patogene. Între priorităţile acestui adevărat deschizător de drumuri mai amintim tehnica antibiogramei, preluată şi de biologul german I.R. Petri, care a realizat placa de diagnostic „Babeş-Petri“. A descoperit o clasă de paraziţi - sporozoari intracelulari nepigmentaţi - care produc febra de Texas la animale, ceea ce a făcut ca, în 1900, la Congresul Internaţional de Zoologie de la Londra, aceşti paraziţi să fie numiţi Babesia, iar bolile provocate au fost denumite „babesiose“ (babesiosia bovis şi babesia ovis). Mai adăugăm doar şi faptul că a enunţat principiul antibiozei, care explică antagonismul dintre microorganisme cu acţiune de inhibare reciprocă. Şi încă alte numeroase descoperiri prezentate în peste 1.300 de lucrări şi articole ştiinţifice din care amintim: „Die Lepra“, „Pelagra“, „Traite de la rage“, „Cercetări asupra serului antidifteric“, „Studii asupra combaterii holerei“.

Între preocupările sale au fost şi cele legate de activitatea profilactică (alimentarea cu apă de la sate şi oraşe, organizarea activităţii antiepidemice). Ca director al Institutului care îi poartă numele s-a preocupat de o serie de probleme medico-sociale ale timpului, preconizând înfiinţarea unui Minister al Sănătăţii şi a atras atenţia asupra cauzelor sociale ale unor boli mai ales a pelagrei.

În semn de recunoaştere a activităţii sale novatoare în medicină, Victor Babeş a fost ales membru al Academiei de Medicină din Paris, al Comitetului Internaţional pentru Combaterea Leprei din Paris, a primit de trei ori premiu al Academiei de Ştiinţe din Paris. A fost distins cu titlul de cavaler al Legiunii de onoare.

Membru al Academiei Române10

În 1889, Victor Babeş a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi în 1893 membru titular; a fost vicepreşedinte al Academiei între anii 1899-1900 şi 1918-1919, iar între 1922-1925 a fost preşedinte al Secţiunii Ştiinţifice. A desfăşurat o bogată activitate academică susţinând numeroase comunicări, bună parte cu rezultate ale cercetărilor sale cum sunt: „Despre microbul turbării“, „Despre accidente în urma tratamentului antirabic“, „Cercetări nouă asupra pelagrei“, „Cercetări nouă asupra serului antidifteric şi rezultatele obţinute cu acest ser“, „Starea actuală în contra tuberculozei“. În şedinţa din 2/15 noiembrie 1918, după ce Bucureştiul fusese eliberat de armatele de ocupaţie, Victor Babeş afirma: „Libertatea pe care n-am preţuit-o niciodată îndeajuns şi-a făcut din nou apariţia. Suntem iarăşi liberi. Români liberi în toate acţiunile şi aspiraţiile noastre şi mai aproape ca oricând de înfăptuirea idealului naţional“. Imediat după Marea Unire, într-o telegramă trimisă Comitetului Naţional Român din Sibiu, semnată împreună cu Gr. Antipa, I. Bianu, Al. Lapedatu, Simion Mehedinţi, I. C. Negruzzi, Vasile Pârvan, P. Poni şi Gh. fiiţeica se sublinia: „Academia Română, care reprezintă, de la început, unitatea culturală a românilor de pretutindeni, trimite salutul ei frăţesc Comitetului Naţional al Adunării care a proclamat unirea politică a românilor din Transilvania, Banat, fiara Ungurească cu regatul, realizând, prin actul lor, gândul statornic al neamului nostru“. La 24 martie/5 aprilie 1995, Victor Babeş şi-a susţinut discursul de recepţie cu tema „Despre transmiterea proprietăţilor imunizante prin sângele animalelor imunizate“.

Spre a completa imaginea acestui mare savant, vom mai aminti doar că în 1924 a donat Academiei suma de 240.000 lei, destinată instituirii unui premiu pentru „cea mai bună lucrare tipărită în limbile română, franceză sau germană asupra unui subiect medical“. La stingerea sa din viaţă (19 octombrie 1926),

11

Gheorghe Marinescu afirma că a fost „cel care a purtat făclia ştiinţei româneşti timp de 40 de ani“, fiind „cel mai ilustru reprezentant al ştiinţei medicale româneşti“

12