lucrare de laborator 2 adsl și adsl2+users.utcluj.ro/~dtl/stla/cursuri/lab_stla_2.pdf · 1...

1 Laborator 2 STLA – ADSL și ADSL2+ 2019-2020

Lucrare de laborator 2 – ADSL și ADSL2+

Ș.l. dr. ing. Zsuzsanna Șuta

ADSL/ADSL2/ADSL2+

Detaliile teoretice legate de tehnica de acces ADSL sun acoperite în primele 3 cursuri.

Tehnica ADSL utilizează o singură pereche de fire torsadate și permite coexistența serviciului

telefonic. Tehnicile ADSL2 și ADSL2+ sunt tehnici de acces asimetrice ce aduc o serie de

îmbunătățiri la standardul ADSL. ADSL2+ asigură debite între 24 și 32 Mbps în downstream și

între 1 și 4 Mbps în upstream.

Banda downstream ADSL/ADSL2 se întinde până la 1.1 MHz, iar ADSL2+ extinde banda

downstream până la 2.2 MHz. Pentru ADSL2+ cele două sub-benzi de downstream se pot aloca

împreună sau separat.

Anexe standard

Pentru standardul ADSL/ADSL2/ADSL2+ sunt definite mai multe anexe. Alocarea benzilor de

frecvență diferă în cazul fiecărei anexe definite.

Anexa A se referă la situația în care pe bucla de abonat se oferă și serviciul telefonic standard

(POTS).

Anexa B se referă la situația în care pe bucla de abonat se oferă și servicii ISDN de bază.

Anexa I descrie modul de lucru complet digital, situație în care nu se oferă alte servicii pe bucla

de abonat, spectrul POTS sau ISDN fiind alocat benzii de upstream.

Anexa J descrie modul de lucru complet digital cu extensie de upstream, banda upstream fiind

dublată.


Anexa L descrie modul de lucru cu acoperire extinsă (cabluri mai lungi) în situația în care se oferă

serviciul POTS. Extensia de acoperire atrage după sine o reducere a benzii alocate pentru

downstream, datorită calității slabe a canalului pe fire torsadate de lungime mare la frecvențe

mari.

Anexa M descrie modul de lucru cu extensie de bandă upstream și serviciu POTS pe bucla de

abonat.

Standardele ADSL2/ADSL2+ aduc în plus o serie de alte facilități suplimentare, cum ar fi:

management de putere, adaptare continua de rată, mod complet digital, definire subcanale pentru

diverse servicii, tehnici de reducere a diafoniei, protecție la zgomotul de impulsuri, utilizarea mai

multor perechi de fire torsadate.

Managementul puterii ADSL2/ADSL2+

Stare Nume Descriere

L0 Full On Conexiunea ADSL este funcțională.

L2 Low Power Conexiunea ADSL este activă, dar se trimite un semnal de putere redusă de la ATU-C la ATU-R pentru date de background. Un semnal de date normal se transmite de la ATU-R la ATU-C.

L3 Idle Nu există nici un semnal transmis pe linie. ATU poate fi alimentat sau nu în starea Idle.

Starea L0 este modul de operare normal. Debitul maxim posibil stabilit pentru conexiune poate fi

atins doar în această stare.

Starea L2 se folosește când sunt puține date de transmis de la ATU-C la ATU-R. Debitul în

downstream poate fi redus pe durata acestei stări, ceea ce permite reducerea puterii de

transmisie medie. Econimisirea puterii se aplică doar la ATU-C deoarece acest echipament are

constrângeri mai stricte în ceea ce privește consumul de putere și căldura disipată. În starea L2

operațiile de bit-swapping nu sunt premise, dacă acestea sunt necesare, trebuie să aibă loc

tranziția în starea L0. Există un interval minim între două stări L2 consecutive, valoarea maximă

fiind 255 s.

Starea L3 este modul în care nu se transmite nici un semnal pe linie, nu este posibilă transmiterea

informațiilor. În starea L3 se face economie de putere atât la ATU-C cât și la ATU-R.


Tranziția L0 – L2: Dacă ATU-C detectează că traficul downstream este redus sau inexistent,

poate iniția tranziția de la L0 la L2. ATU-C și ATU-R coordonează tranziția printr-un schimb de

mesaje. ATU-C trimite la ATU-R gama posibilă de reducere a puterii și de debite downstream.

ATU-R poate respinge cererea sau poate selecta setul de parametrii convenabil. Răspunsul ATU-

R include tabele noi de alocare a biților și de câștig.

Tranziția L0 – L3: Tranziția poate fi inițiată atât de ATU-C cât și de ATU-R.

Tranziția L2 – L0: Tranziția poate fi inițiată atât de ATU-C cât și de ATU-R și are la bază o

procedură rapidă de coordonare pe ambele părți. Intenția este de a ajunge în starea L0 cât se

poate de repede pentru a relua transmisia informațiilor. La revenirea în starea L0 parametrii

transmisiei trebuie să fie identici cu cei stabiliți în starea L0 precedentă.

Tranziția L2 – L3: Tranziția poate fi inițiată atât de ATU-C cât și de ATU-R.

Tranziția L3 – L0: Tranziția poate fi inițiată atât de ATU-C cât și de ATU-R. Tranziția trebuie să

efectueze procedura de inițializare a conexiunii definită de standard.

Separarea sensurilor de transmisie

În cazul ADSL separarea sensurilor de transmisie se realizează de obicei prin divizare în

frecvență. Este de asemenea posibilă separarea sensurilor de transmisie și prin tehnica de

compensare a ecoului (detalii despre această tehnică se găsesc în prima lucrare de laborator).

Separarea sensurilor de transmisie prin divizare în frecvență este mai ineficientă, fiind alocate

benzi separate de frecvență pentru upstream și downstream, dar asigură o separare mai bună a

celor două sensuri.

Conectarea la linie

Suprapunerea semnalelor digitale și a semnalului telefonic pe bucla de abonat necesită utilizarea

unui splitter ADSL.


Splitterul ADSL include un FTJ bidirectional cu frecvența de tăiere la aproximativ 4 kHz și opțional

poate include condensatoare de 20-30 nF care blochează tensiunea de pe bucla de abonat către

modemul ADSL.

În situația în care nu se utilizează splitter ADSL, lipsește FTJ de separare a benzii telefonice,

ceea ce va conduce la scăderea performanțelor transmisiei ADSL:

• Pot apărea probleme de adaptare de impedanță între modemul ADSL și linia telefonică,

FTJ având și rolul de a separa impedanța de intrare a aparatelor telefonice de linia

telefonică.

• Echipamentele telefonice pot genera componente de frecvență în afara benzii telefonice

în banda de frecvență ADSL. Aceste componente sunt generate în special de semnalele

de apel.

Distorsiunile ADSL

Transmisiile ADSL pe bucla de abonat sunt afectate de următoarele distorsiuni:

• Caracteristică de atenuare – frecvență neuniformă a firelor torsadate. Distorsiunea este

mai pronunțată la lungimi mari ale buclei de abonat.

• Dezadaptările de impedanță generate de utilizarea în bucla de abonat a unor tronsoane

de cablu cu diametre diferite și de derivațiile neutilizate și neadaptate. Aceste derivații

neutilizate trebuie înlăturate de pe buclele de abonat pe care se utilizează transmisii

ADSL. Semnalele reflectate generate de dezadaptările de impedanță pot crea în banda

ADSL nuluri spectrale, care sunt greu de egalizat.

• Zgomote (zgomot alb, zgomot de alice, zgomot de impulsuri) și interferențe

electromagnetice din mediul înconjurător.

• Distrosiuni de neliniaritate generate de amplificatoarele din modemurile ADSL precum și

de amplificatoarele de pe linia de transmisie.


• Diafonia dintre perechile din același cablu.

Diafonia area două componente și anume paradiafonia (Near End Crosstlak – NEXT) care apare

la capetele apropriate ale perechilor, și telediafonia (Far End Crosstalk – FEXT) care apare la

capetele îndepărtate ale perechilor. Datorită modului de alocare al benzilor de upstream și

downstream paradiafonia are un efect mai redus sau nu are nici un efect. Telediafonia reprezintă

o componentă de zgomot dependentă de semnal cu importanță mare asupra performanțelor

transmisiilor digitale pe bucla de abonat.

Asigurarea unor debite ridicate în condițiile unor distorsiuni de atenuare severe, zgomot de

impulsuri și interferențe necesită folosirea unor modulații care pot face față acestor distorsiuni.

Tehnica de modulație folosită de transmisiile ADSL este DMT (Discrete MultiTone), o tehnică de

modulație multipurtătoare. Principiul de bază este de a separa fluxul de date în N sub-fluxuri,

fiecare fiind transmis pe o purtătoare separată (subpurtătoare sau ton) pe un subcanal separat.

Transmisia pe fiecare subpurtătoare este independentă de celelalte transmisii și constelația de

modulare QAM de pe fiecare subpurtătoare se alege în funcție de caracteristica subcanalului și

nivelul de zgomot/interferență din subcanal. Separarea subpurtătoarelor se realizează prin

condiții de ortogonalitate, ceea ce permite subcanale alăturate fără a fi necesare benzi de gardă

separatoare.

În cazul transmisiilor ADSL se definesc 255 de subpurtătoare, iar în cazul transmisiilor ADSL2+

se definesc 511 subpurtătoare. Nu toate subpurtătoarele sunt alocate, datorită rezervărilor de

bandă pentru transmisia telefonică și a benzilor de gardă dintre banda telefonică și ADSL,

respectiv dintre banda upstream și banda downstream. Un grup de subpurtătoare se alocă

transmisiilor upstream, iar un alt grup pentru downstream.

Stiva de protocol ADSL

Rutarea în internet este realizată de protocolul IP. În stratul de legătură de date putem avea STM

sau ATM în funcție de tipul fluxului de date transmis (vezi detalii în curs).

Arhitectura rețelei de acces

Arhitectura unei rețele de acces ADSL include modemul ADSL, splittere, bucla de abonat,

modulul de acces DSL (DSLAM – DSL Access Module), rețele LAN și rețea WAN. Utilizatorul

poate conecta la modemul ADSL mai multe terminale prin intermediul unui switch Ethernet sau a

unui punct de acces WiFi. Unele modemuri ADSL au integrate switchul Ethernet și/sau punctul

de acces WiFi. Modemurile ADSL au integrate de asemenea un router IP, la fel ca și modulul de

acces DSL. Modulul de acces DSL are splitter încorporat pentru fiecare port DSL. Conectarea

DSLAM la o rețea de transport se realizează pe o interfață Ethernet.


Mersul lucrării

Modem Zyxel P-660RU-v2

Este un modem ADSL/ADSL2+ cu router încorporat și interfață de rețea Ethernet. Modemul are

5 LED-uri indicatoare, și anume: LED alimentare, LED Ethernet, LED DSL, LED Internet, LED

USB. Led-ul DSL pâlpâie pe durata inițializării și este aprins continuu după stabilirea conexiunii

DSL. LED-ul Internet se aprinde când există conexiune la Internet. Modemul are o priză RJ11

pentru linia telefonică, o priză de rețea Ethernet RJ45 pentru conectarea terminalului de date.


Modemul poate configurat din interfața web. Fereastra principală (Status) afișează o serie de

informații legate de echipament, adresele IP LAN și WAN precum și starea și debitele de pe

porturile DSL și LAN/Ethernet.


În fereastra de configurare WAN se poate stabili adresa IP WAN a modemului. Tot în această

fereastră se pot configura și parametrii conexiunii ATM. Se poate stabili încapsularea și protocolul

de acces folosit pentru ATM (PPPoE, PPPoA sau ENET ENCAP), modul de multiplexare pe

canalele ATM (LLC sau VC) a datelor de la diverse aplicații, respectiv parametrii VPI și VCI.

Utilizarea protocolului de acces ENET ENCAP permite ieșirea directă la Internet fără a fi necesară

utilizarea unui server de acces dedicat.

Modemul P-660RU-v2 permite diagnoza conexiunii fizice ADSL, a conexiunii ATM, precum și a

conexiunii IP. Există posibilitatea afișării unor parametrii ai legăturii fizice, cum ar fi încărcarea

subpurtătoarelor, puterile de emisie în downstream și upstream, rapoartele semnal-zgomot


precum și ai unor parametrii ai conexiunii ATM, cum ar fi numărul de celule

transmise/recepționate, număr de celule ATM pierdute, etc.

Modem Huawei HG655b

Este un modem ADSL/ADSL2+/VDSL2 cu router IP, switch Ethernet și punct de acces WiFi

încorporate.


Și acest modem se poate configura din interfața web.

Meniul Status permite monitorizarea atât conexiunii LAN (modem – terminal de date) cât și a

conexiunii WAN (modem – DSLAM). Se poate monitoriza starea legăturilor Ethernet, numărul de

octeți/pachete Ethernet transmise/recepționate precum și pachetele eronate sau cele eliminate.

Se pot urmări de asemenea adresele IP și MAC a terminalelor conectate la modem. În fereastra

de monitorizare WAN se pot obține infromații despre adresa IP WAN a modemului, valorile VPI

și VCI, starea legăturii WAN și tipul de tehnologie de acces.


În fereastra de monitorizare a parametrilor legăturii fizice DSL se afișează standardul utilizat,

debitele upstream/downstream, puterile de emisie downstream/upstream și rapoartele de semnal

zgomot în cele două sensuri de transmisie. Se afișează de asemenea atenuarea cablului, precum

și parametrii de calitate, cum ar fi numărul de secvențe CRC greșite și numărul evenimentelor de

corecție de erori realizate de codurile FEC.

Meniul Basic permite realizarea configurărilor de bază ale modemului, adică configurarea

conexiunii ATM (VPI/VCI, tehnica de acces ATM, încapsulare, clasa de serviciu ATM), a adreselor

IP LAN (inclusiv DHCP) și WAN, precum și configurarea punctului de acces WiFi (standard

802.11b/g/n, debit, putere de emisie, SSID, autentificare).

Din meniul Maintenance se pot accesa unele operații de diagnoză a conexiunii ATM și IP.

NOTĂ: În laborator există și alte modemuri de acces de la alți producători. Acestea vor fi

conectate și studiate la laborator, principiile de bază ale setărilor fiind cele descrise mai sus,

diferența constând preponderent în modul de implementare al interfețelor web. De asemenea

descrierea modemurilor de mai sus nu este completă, detaliile fiind studiate la laborator.

Splittere și microfiltre

Conectarea la bucla de abonat a modemului ADSL și a unor terminale POTS necesită un splitter

ADSL. Dacă pe bucla de abonat se conectează mai multe terminale atunci acestea se separă

printr-un microfiltru ADSL.

Modulul de acces ADSL Zyxel AAM-1008

Este un modul de acces ADSL cu 8 porturi DSL și echipat cu o interfață de rețea Fast Etehrnet

de 100 Mbps.


Modulele de acces AAM-1008 și AAM-1212 sunt introduse într-un rack IES-1000 care asigură

alimentarea și răcirea lor.

Modulul de acces AAM-1008 este echipat cu 8 prize RJ11 la care se conectează buclele de

abonat (USER) și alte 8 prize RJ11 la care se conectează liniile telefonice care vin de la centrala

telefonică (CO). Pentru fiecare port DSL există un splitter integrat care separă portul DSL de

portul CO. Modulul are o priză RJ45 Ethernet care asigură conectarea DSLAM-ului într-o rețea

WAN/rețea de transport. O priză RJ9 (CONSOLE) asigură conectarea la modulul DSLAM a unei

console de configurare. Este vorba despre un port serial UART la care se poate conecta un

calculator cu ajutorul căruia se poate configura modulul prin linia de comandă. Configurarea este

posibilă și prin intermediul interfeței web. Fiecare port DSL are asociat un indicator LED, care se

aprinde când modemul conectat la portul respectiv s-a sincronizat cu modulul de acces. Modulul

de acces are un LED de alarmă (ALM) care devine roșu în cazul modificării tensiunii de alimentare

sau al supraîncălzirii.

Configurarea AAM-1008 prin interfața web

Modulul de acces este un echipament complex, prin urmare permite configurarea unui număr

mare de parametrii ai protocoalelor din diferite straturi ale stivei OSI. Scopul acestei lucrări este

configurarea protocoalelor care controlează comunicația modem-DSLAM. Modulul de acces

acționează ca și master, deci impune parametrii acestor protocoale.

Prin configurarea porturilor DSL se permite stabilirea parametrilor transmisiei la nivel fizic. În

fereastra Port Setup se afișează toate porturile de comunicație ale modulului, inclusiv portul

Ethernet. Pentru portul Ethernet se afișează starea (activ/inactiv), modul de lucru (cu

autonegociere sau fără), debitul și modul de lucru duplex (half/full duplex). Pentru fiecare port

DSL se afișează starea (activ/inactiv), numele portului, numele profilului de transmisie asociat

portului, modul de lucru (standardul ADSL cu care lucrează, Auto înseamnă că se detectează

standardul folosit de modem), debitele maxime în upstream/downstream și numărul de canale

ATM instanțiate pe legătura fizică ADSL.


Prin clic pe numărul portului se deschide fereastra care permite configurarea portului respectiv.

Se poate stabili numele portului, se poate activa/dezactiva portul, se poate stabili profilul de

transmisie, modul de lucru, prioritatea pachetelor de date de pe acest port.

Profilul de transmisie permite setarea parametrilor de transmisie în stratul fizic, aceleași setări

putând fi asignate la mai multe porturi. Astfel nu este necesară definirea parametrilor transmisiei

pentru fiecare port ADSL în parte. Fereastra profile setup dă informații despre toate profilurile

definite.


Prin clic pe butonul Add se deschide fereastra care permite definirea unui nou profil de transmisie.

Un profil de transmisie este caracterizat de: nume, calea ADSL (fast/interleave), debitele

maxime/minime în upstream/downstream, marginile de zgomot maxime/minime/țintă pentru

upstream/downstream. De regulă marginea de zgomot țintă este de 6 dB.

După setarea parametrilor nivelului fizic trebuie configurați parametrii protocoalelor din straturile

superioare. Trebuie setată adresa IP WAN și parametrii canalelor ATM. Pentru fiecare port ADSL

se pot configura canalele ATM instanțiate peste legătura fizică. Din fereastra IP Setup – Edit Port

Setup se accesează meniul Channel Setup. În fereastră vor fi afișate canalele ATM existente. Tot

din această fereastră se pot adăuga canale ATM noi. Fiecare canal ATM este caracterizat de

VPI/VCI, de stare (activ/pasiv), de identificatorul de rețea virtuală (Port VLAN ID) și de un profil

specific canalului ATM. Profilul caracterizează gestionarea resurselor de transmisie realizată de

protocolul ATM. De asemenea este posibilă definirea unor profiluri ATM din Port Setup – Channel

Setup – VC Profile. Un profil de canal ATM este caracterizat de tipul de încapsulare folosit (LLC


sau VC), protocolul AAL, clasa de servicii pentru care este definit canalul și parametrii acelei clase

de servicii.

Modulul de acces AAM-1008 are integrate și facilități de diagnoză a liniei DSL, prin realizarea

unor bucle de test la nivelul legăturii fizice sau a canalului ATM. Există facilități de monitorizare a

hardware-ului DSLAM, a porturilor DSL, a canalelor ATM. La nivelul porturile se afișează numărul

de pachete trimise/recepționate, numărul erorilor, timpul de transmisie. La nivelul canalului ATM

se afișează numărul de celule ATM trimise/receționate, numărul de octeți transmiți/recepționați.

Notă: Configurările detaliate vor fi studiate la laborator.

Configurarea AAM-1008 prin linia de comandă

Pentru configurarea modulului de acces prin linia de comandă este necesară realizarea conexiunii

prin portul CONSOLE. Sistemul folosește o structură de comenzi pe două nivele. Comenzile

legate de un anumit subsistem sunt grupate sub o comandă primară pentru acel subsistem, de

exemplu comenzile pentru Ethernet sunt grupate sub comanda primară ethernet, cele de ADSL

sub comanda primară adsl. Pentru lucrarea de față sunt de interes comenzile legate de ADSL.

192.168.1.1 adsl> disable port <port number>

Permite dezactivarea unui anumit port.

192.168.1.1 adsl> disable ports

Dezactiveză toate porturile.

192.168.1.1 adsl> enable port <port number>

Permite activarea unui anumit port.

192.168.1.1 adsl> enable ports

Activeză toate porturile.


192.168.1.1 adsl> linedata <port number>

Arată alocarea biților pentru un port ADSL.

192.168.1.1 adsl> lineinfo <port number>

Arată configurare unui port, oferind informații despre modul de operare, protocol, canale, modul

de cadrare, mod de operare trellis, întârzieri, adâncime de întrețesere, număr simboluri pe cuvânt

de cod, putere de emisie.

192.168.1.1 adsl> lineperf <port number>

Arată performanțele liniei ADSL pentru un anumit port.

Indicator Semnificație

nfebe Numărul de blocuri eronate la capătul îndepărtat. ncrc Numărul de erori CRC la capătul apropiat. nfecc Numărul de corecții FEC la capătul îndepărtat. nfec Numărul de corecții FEC la capătul apropiat. nblks Numărul de blocuri transmise. nsec Numărul de secunde de la stabilirea conexiunii. n-eb- Numărul de supercadre care conțin cel puțin o eroare. n-bbe- Numărul de erori de bloc care nu apar pe durata SES. n-es Numărul de secunde eronate, conțin cel puțin un bloc eronat. n-ses Numărul de secunde eronate sever (SES), cel puțin 30% dintre

blocuri sunt eronate. non-ses-blks Numărul de blocuri non-SES, numărul de supercadre recepționate

în afara SES. n-uas Numărul de secunde indsiponibile. fe/ne_loss_seconds Numărul de secunde pierdute. fe/ne_fec_seconds Numărul de secunde cu una sau mai multe erori. fast_trains Numărul de antrenări rapide în ultimele 15 minute. fast_trains_fail Numărul de antrenări rapide eșuate în ultimele 15 minute.

192.168.1.1 adsl> linerate <port number>

Arată debitele de pe un port. Se oferă informații și despre atenuări, margini de zgomot.

192.168.1.1 adsl> list ports

Arată debitele stabilite pe fiecare port.

192.168.1.1 adsl> list profiles

Arată profilurile definite.

192.168.1.1 adsl> show profile <name>

Arată informațiile despre un anumit profil: debite, margini de zgomot, nume.

Modulul de acces ADSL Zyxel AAM-1212

Este un modul de acces ADSL2+ cu 12 porturi DSL.


Modulul de acces AAM-1212 este echipat cu o priză RJ21 (Telco-50) pentru conectarea buclelor

de abonat și a liniilor telefonice de la CO. Asignarea pinilor este conform figurii următoare. O priză

RJ9 (CONSOLE) asigură conectarea la modulul DSLAM a unei console de configurare. Este

vorba despre un port serial UART la care se poate conecta un calculator cu ajutorul căruia se

poate configura modulul prin linia de comandă. Configurarea este posibilă și prin intermediul

interfeței web. Fiecare port DSL are asociat un indicator LED, care se aprinde când modemul

conectat la portul respectiv s-a sincronizat cu modulul de acces. Modulul de acces are un LED

de alarmă (ALM) care devine roșu în cazul modificării tensiunii de alimentare sau al

supraîncălzirii.

Modulul are o priză RJ45 Etehernet care asigură conectarea DSLAM-ului într-o rețea WAN/rețea

de transport.

Configurarea AAM-1212 prin interfața web

Interfața web este similară cu cea a modulului de acces AAM-1008. Descrierea de mai jos are ca

scop perezentarea setărilor de port, profil și a operațiilor de diagnoză.


Configurarea porturilor se accesează din Basic Setting, xDSL Port Setup și clic pe numărul

portului și are următoarele configurări:

Active – permite activarea/dezactivarea portului

Customer info/Customer Tel – informații despre abonat

Profile – profilul ADSL asignat portului

Mode – selectarea modului de operare (G.dmt, G.dmt Annex B, ETSI, ANSI T1.413, ADSL2,

ADSL2 Annex M, ADSL2+, ADSL2+ Annex M, Auto). În modul Auto DSLAM detectează modul

de operare al modemului conectat pe port și stabilește automat acel mod de operare.

Alarm Profile/IGMP Filter Profile – pot funcționa cu setările implicite

Annex L, M, I - activarea/dezactivarea anexelor


PMM – activare/dezactivare management de putere. L2 se reduce puterea și debitul la trafic

redus. L3 folosește L2 și L3, dacă nu sunt date de transmis conexiunea intră în sleep. La L0 nu

se reduce puterea de emisie.

SRA – permite adaptarea ratei la condițiile din linie fără întreruperea conexiunii.

US INP/DS INP – protecția la zgomot de impulsuri minimă

Max US TX PSD/Max DS TX PSD – puterea de transmisie maximă. Se exprimă în 0.1 dBm/Hz.

L0 Time – perioada de timp minimă în starea L0 înaintea trecerii în L2

L2 Time – perioada de timp minimă în starea L2 înainte de a reduce din nou puterea de emsie în

L2

L2 ATPR – maximum Aggregate Transmit Power Reduction în dB ce se permite în modul L2.

Reducerea maximă a puterii individuale în L2.

L2 ATPRT – maximum Aggregate Transmit Power Reduction Total, reducerea maximă a puterii

globale în L2.

Max L2 Rate/Min L2 Rate – debitele maxime și minime permise în starea L2.

L0 to L2 Rate – este pragul pentru stările L0 și L2. Tranziția din L0 în L2 va avea loc dacă debitul

este sub acest prag pentru o perioadă de timp L0 Time. Se va face tranziția din L2 în L0 când

debitul este peste acest prag.

Mask – se pot defini măști pentru tonuri. Un ton mascat nu se poate folosi pentru transmisii ADSL.

Se poate folosi pentru tonurile puternic afectate de zgomot. Fiecare mască conține 8 cifre hexa.

Fiecare cifră hexa reprezintă 4 tonuri. După transformarea în binar valoarea ”1” dezactivează

tonul corespunzător.


Pentru un profil se configurează profilul de întârzieri (fast sau interleave), debitele minime/maxime

în upstream/downstream, marginile de zgomot minime/maxime/țintă în upstream/downstream

(similar cu AAM-1008).

Up Shift SNR – dacă SNR-ul crește peste această valoare, dispozitivul poate încerca

configurarea unui debit mai mare.

Down Shift SNR – dacă SNR-ul scade sub această valoare, dispozitivul poate încerca

configurarea unui debit mai mic.


Pe paginile de la Basic Setting, xDSL Line Data se pot obține informații despre transmisia ADSL:

debite, mod de operare, indicatori de performanță, numărul de biți alocați (vezi figurile următoare).


Pagina de diagnoză se accesează de la Management, Diagnostic.

Syslog/Event Log – permite afișarea datelor logate sau restarea

IP Ping – se poate folosi ping pentru testarea unei conexiuni

Loopback Test – se selectează un port. Se efectuază un test OAM F5 Loopback pentru acel port

DSL. Se folosește pentru testarea conexiunii între două dispozitive DSL. Se stabilește un circuit

virtual. Se trimite o celulă OAM F5, care va fi trimis înapoi de dispozitivul de la capătul opus.

LDM Test – Se selectează un anumit port. Durează aproximativ un minut testul. Get LDM data

va afișa rezultatele diagnozei.

SELT – Se va selecta un anumit port. Acest test verifică lungimea buclei de abonat (Single End

Loop Test).

PMM – se poate seta starea de management al puterii pentru un anumit port.


Tone Diag – va efectua diagnoză pe tonuri pentru un anumit port.

Notă: Configurările detaliate vor fi studiate la laborator.

Experimente

1. Conectați modemurile ADSL la modulul de acces AAM-1008.

2. Conectați liniile telefonice de la centrala telefonică la modulul de acces AAM-1008.

3. Conectați echipamentele utilizatorilor (PC/telefon).

4. Accesați interfețele web ale modemurilor.

5. Studiați performanțele transmisiei.

6. Extindeți lungimea buclei de abonat la 600m. Studiați modificările în parametrii transmisiei.

7. Extindeți lungimea buclei de abonat la 1200m. Studiați modificările în parametrii

transmisiei.

8. Studiați setările posibile ale modemurilor din punct de vedere WAN, DSL, ATM.

9. Schimbați setările și urmăriți modificările.

10. Conectați un osciloscop pe linia ADSL și studiați spectrul semnalului ADSL.

11. Cu ajutorul osciloscopului urmăriți inițializarea conexiunilor ADSL.

12. Studiați configurarea modului de acces AAM-1008 prin interfața web.

13. Schimbați setările pentru porturi și urmăriți schimbările la modem.

14. Accesați modulul de acces AAM-1008 prin portul serial și efectuați unele comenzi pentru

monitorizarea performanțelor.

15. Conectați modemurile ADSL2+ la modulul de acces AAM-1212.

16. Conectați liniile telefonice de la centrala telefonică la modulul de acces AAM-1212.

17. Conectați echipamentele utilizatorilor (PC/telefon).

18. Accesați interfețele web ale modemurilor.

19. Studiați performanțele transmisiei.

20. Extindeți lungimea buclei de abonat la 600m. Studiați modificările în parametrii transmisiei.

21. Extindeți lungimea buclei de abonat la 1200m. Studiați modificările în parametrii

transmisiei.

22. Studiați setările posibile ale modemurilor din punct de vedere WAN, DSL, ATM.

23. Schimbați setările și urmăriți modificările.

24. Studiați configurarea modului de acces AAM-1212 prin interfața web.

25. Schimbați setările pentru porturi și urmăriți schimbările la modem.

26. Schimbați anexele standardului și urmăriți schimbările la modem (nu toate modemurile

funcționează cu toate anexele).

27. Efectuați diferite operații de diagnoză a modulului de acces.

lucrare de laborator 2 adsl și adsl2+users.utcluj.ro/~dtl/stla/cursuri/lab_stla_2.pdf · 1...

Documents