LOCUL UNIUNII EUROPENEin economia MONDIALa

STOICESCU MARILENA SPTARU IONICA

-2010-

CUPRINS

I. Introducere..pg.3II. Economie mondiala...pg.3III. Moneda unica. .pg.10IV.Influenta Uniunii Europene pe scena mondiala.pg.12V. Locul Uniunii Europene in economia mondiala.....pg.14VI. Concluzie..pg.32VII. Bibliografie.pg.33

I. INTRODUCERE

Caracteristica cea mai pregnanta a economiei mondiale postbelice o constituie intensificarea fara precedent a interdependentei economice dintre tari. Procesul a rezultat ca urmare a dezvoltarii economice si adancirii specializarii internationale, sub impulsul noilor realizari ale stiintei si tehnicii.llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll Doua forte principale, dinamice si oarecum contradictorii conduc acest proces si anume: aparitia si dezvoltarea aranjamentelor economice regionale si adancirea procesului de globalizare a economiei mondiale. Regionalizarea presupune ca statele nationale cultiva relatii integrative tot mai stranse intre ele cu grade diferite de complexitate. In acest context integrarea economica si politica din Europa de Vest, extinderea acestui proces spre Est reprezinta unul din fenomenele cele mai semnificative, atragand atentia unor largi cercuri politice si economice, precum si a mai multor oameni de stiinta.

II. ECONOMIE MONDIALA

Nu exista nici o unanimitatea in ceea ce priveste definirea economiei mondiale.Si este firesc sa fie asa,mai ales atunci cind fenomenul studiat este complex si cunoaste un ritm de schimbare tot mai rapida.Economia Mondiala- reprezinta ansamblul economiilor nationale si a relatiilor economice stabilite intre acestea in virtutea interdependentilor dintre tari,generate de diviziunea mondiala a muncii ,precum si mecanismele ,normele juridice,institutiile cu caracter national,regional sau cu vocatie universala pe baza carora aceste relatii se desfasoara.

Originile i formarea economiei mondiale

La originea economiei mondiale se afl proprietatea privat, deoarece aceasta permite realizarea schimburilor economice. La nceputuri, proprietatea era colectiv. Alti doi factori au contribuit la formarea economiei mondiale: diviziunea muncii (specializarea); aparitia plus-produsului (ceea ce se produce peste nevoile proprii).Aparitia economiei mondiale a fost favorizat de dezvoltarea schimburilor la mare distant, precum i de aparitia pietei mondiale.Piata este locul n care cererea se ntalneste cu oferta.n evolutia formarii economiei mondiale, un moment important a fost reprezentat de sec. XVI, cnd prima dat toate regiunile cunoscute la acea data au fost unite prin relatii economice. Urmatorul moment important este reprezentat de prima revolutie industriala care se produce la sfrsitul sec. XVIII nceputul sec. XIX n Anglia.Pe baza revolutiilor istorice, formarea economiei mondiale a cunoscut 2 etape:1) Mondializare prin comert exterior (Desfasurare de relatii economice internationale prioritar preponderent prin intermediul comertului); a nceput odata cu revolutia industriala si a durat pana la nceputul sec. XX.2) Mondializare prin intermediul interventiilor straine (Relatiile dintre factori economici de pe tot globul se realizeaz prin intermediul interventiilor straine); de la sfrsitul primului razboi mondial.Economia mondiala este un studiu al schimbului de activitati economice la care participa majoritatea agentilor economici de pe glob. Aceste schimburi economice nu se limiteaz doar la comert, ele includ si schimburi n domeniul cercetarii, produsului, consumului.Trasaturile actuale ale economiei mondiale sunt urmatoarele: Principalii actori sunt reprezentati de economiile nationale Prezenta unor fenomene de globalizare, integrare i regionalizare Economia mondial este caracterizat de concurenta Economia mondiala este un sistem caracterizat de interdependente. n economia mondiala (si n orice economie de piata), perioadele de dezvoltare alterneaza cu perioade de recesiune Caracterul sau eterogen Economia mondial este format din actori foarte diferitiEconomia mondiala poate fi reprezentat ca un sistem format din component fundamentale si elemente de conexiune: statele nationale, societatile trans-nationale, organizatii economice interstatale.Elementele de conexiune sunt: diviziunea muncii, relaiile economice internaionale si piata mondiala.Puterea este capacitatea unei entitati de a impune vointa sa asupra altei entitati, fie pe cale pozitiv (prin liber acceptare), fie pe cale negativa (prin constrangere).Puterea economica reprezinta capacitatea de a controla procese si fenomene din economia mondiala sau de a impune anumite optiuni unor parteneri n relatiile economice internationale.Factorii de determinare a puterii la nivelul statelor nationale sunt urmatorii: Puterea fizica (data de suprafata si resurse naturale) Puterea politic (stabilitatea sistemului politic, sprijinul populatiei pentru guvernanti, gradul de pregatire al administratiei Puterea militara Puterea economica Puterea sistemului national de valori (inclusiv cele religioase) Puterea comunicationala (capacitatea de a genera si transmite mesaje)Aplicand aceste criterii, pe plan mondial exista trei tipuri de puteri: Puterea regionala (un stat) Puterea mondiala (un stat care are posibilitatea de a juca un rol hotarator pe mai multe planuri) Superputerea (un stat capabil sa manifeste o influena semnificativa pe toate planurileRaporturile economice intre state au existat din timpuri destul de indepartate.In antichitate, fenicienii si romanii faceau comert cu un important numar de popoare. Totusi,nici la inceputul epocii moderne si cu atat mai mult in antichitate sau in evul mediu,nu se putea vorbi de o economie mondiala in acceptiunea pe care o dam astazi acestui concept. Formarea economiei mondiale este rezultatul unui proces indelungat de evolutie a diviziunii muncii si a schimburilor economice de la nivelurile micro- si macroeconomice ale economiilor nationale,la scara internationala,regionala si universala,a trecerii de la economia de piata de tip capitalist, a descoperirilor geografice.In prezent economia mondiala constituie un sistem dinamic, evolutia lui fiind determinata de nivelul de dezvoltare si calitatea economiilor nationale,de natura relatiilor care se dezvolta intre acestea si a mecanismelor economice de desfasurare a acestor relatii,de caracterul normelor si al institutiilor existente la un moment dat.Daca se face o pivire directa asupra economiei mondiale,atat in evolutia sa istorica,cat si asa cum se prezinta ea la hotarele secolelor XX-XXI, descoperim elemente comune, precum si numeroase particularitati nationale si regionale care duc la concluzia ca economia mondiala are doua caracteristici fundamentale:1. Caracterul unic al acestei economii2. Eterogenitatea ei sub diferite aspecte social-politice ale dezvoltarii fortelor de productie.Evolutia s-a desfasurat pe parcursul a mai multor secole si cuprind urmatoarele trei etape de evolutie:-Crearea premiselor economiei mondiale-Procesul formarii economiei mondiale-Cristalizarea economiei mondiale

Uniunea Europeana REALIZARI SI PERSPECTIVE

In cele peste patru decenii de existenta, UE a intreprins pasi insemnati in realizarea prevederilor Tratatului de la Roma, care a pus bazele asocierii, si a inscris ca obiective esentiale armonizarea politicii economice a statelor, realizarea de politici comerciale comune, de politici agrare si crearea unitatii economice si monetare. Pe parcursul functionarii sale, piata comuna conceputa la Roma in 1957 a sprijinit cooperarea dintre statele membre, a contribuit la o anumita stabilitate a pietei muncii si la realizarea unor progrese notabile in domeniul politicii agrare, sociale si de securitate.Un moment deosebit in evolutia UE il constituie crearea, la 1 ianuarie 1993, a Pietei unice, prevazuta in Actul Unic European din 1987. In urma punerii in aplicare a acestui act, UE devine piata cea mai unificata din lume, cu efecte benefice asupra performantelor pietelor integrate si a sistemului de adoptare a deciziilor.Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht (noiembrie 1993), Comunitatea Europeana devine Uniunea Europeana, noua denumire fiind motivata de orientarea ei spre integrarea domeniilor politic si social.Tratatul are in vedere crearea unui spatiu fara frontiere interioare, prin accentuarea coeziunii economice si sociale si crearea unei uniuni economice si monetare care sa dispuna de o moneda unica.Uniunea Europeana se sprijina pe trei piloni: Dimensiunea economica a integrarii (piata unica si uniune economica - monetara); Dimensiunea sociala (politica de securitate sociala si externa comune); Dimensiunea politica (actiuni comune in domeniile justitiei si al politicii interne imigratie, vize, azil etc.)Consecintele economice ale realizarii pietei unice sunt apreciate de analisti prin efectele ei directe si indirecte, care reprezinta tot atatea pierderi daca nu s-ar realiza. Vor apare astfel beneficii directe rezultate din inlaturarea barierelor vamale, benficii indirecte prin integrarea completa a pietei (efecte de scara, ale adancirii concurentei etc.) si efecte generale asupra bunastarii (cresterea ocuparii, diminuari de preturi).La capitolul realizari pot fi inscrise si actiunile avansate pe linia crearii Uniunii Economice si Monetare prin infiintarea Bancii Centrale Europene si angajarea statelor de a raspunde criteriilor de aderare la moneda unica.Uniunea Europeana in perspectiva. Actiunile in perspectiva ale Uniunii Europene vizeaza doua planuri: pe de o parte realizarea prevederilor Tratatului de la Maastricht, iar pe de alta parte, extinderea Uniunii spre est.Organizatia care se ocupa cu realizarea obiectivelor Tratatului de la Maastricht este Uniunea Monetara si Economica (UME) care are doua componente: Cresterea functionalitatii pietei unice; Infaptuirea unitatii monetare, trecerea la moneda unica EURO - in statele in care s-au indeplinit criteriile de intrare in Uniune (rata inflatiei, deficitul bugetar, rata dobanzii, datoria publica) moneda unica europeana a intrat in vigoare de la 1 ianuarie 2002.Extinderea spre estul Europei reprezinta una din directiile importante ale evolutiei UE in urmatorii 10 15 ani. O asemenea orientare isi are premisele intr-o serie de deschideri si acorduri incheiate de UE cu aceste tari, inainte de 1990. Pe langa acordurile comerciale bilaterale incheiate cu unele tari din zona, UE a instituit si asa numitul sistem generalizat de preferinte comerciale unilaterale pentru produsele importate din aceste tari, care au facilitat accesul unor anumite categorii de produse (textile, siderurgie) pe piata comunitara.Pentru a veni in sprijinul statelor din centrul Europei, a fost conceput si pus in aplicare Programul PHARE (Asociatia pentru Reconstructie economica). Accesul la acest program, limitat initial la Polonia si Ungaria, s-a extins ulterior si pentru alte tari, intre care si Romania.Relatiile comerciale intre UE si tarile din centrul si estul Europei s-au dezvoltat sistematic, lor revenindu-le in anii 1993 1994 4,5% din importul Uniunii si 5,6% din exportul acesteia. In acelasi timp, UE detine in comertul exterior ale acestor tari peste 50%, iar unele din ele chiar peste 60%.Interesul pentru extinderea relatiilor catre est este reciproc. Pentur UE el este motivat de iportanta economica si politica a zonei: marile nevoi de modernizare a capacitatilor de productie si a tehnologiilor, cererea de consum dinamica, atractivitatea pietelor pentru producatori si investotorii din Uniune, resursele naturale si de forta de munca de care dispun aceste tari.La randul lor, tarile din centrul si estul Europei se simt atrase de UE din considerente politice (ca foste partenere ale tarilor din Uniune in anii antebelici), dar si economice: tratamentul comercial preferential de care ar beneficia ca membre si accesul liber pe piata UE, posibilitatea obtinderii de subventii si acces la fondul de dezvoltare regionala, fondul pentru agricultura si alte forme de sprijin si atragerea de investitii straine.Extinderea spre est a UE comporta realizarea prealabila a unor ajustari structurale menite sa pregateasca largirea Uniunii de la 15 membrii la 20 sau chiar mai multi. Schimbarile pe care ar trebui sa le opereze UE in interiorul sau vizeaza: Restructurarea institutional i a sistemului de adoptare a deciziilor; Simplificarea procesului legislativ; Ajustarea politicii agricole comune si a politicii externe si de securitate comuna pentru a putea functiona cu un numar mai mare de membri.In acelasi timp, extensia UE implica cheltuieli de ajustare, cele mai ridicate costuri de integrare solicitand Polonia si Romania.In vederea integrarii spatiului central si est european UE a incheiat in anii 90 o serie de acorduri de asociere cu majoritatea tarilor din zona. Statutul de asociere permite atat acestor tari, cat si Uniunii sa pregateasca conditiile aderarii si integrarii depline.Pornind de la nivelul precar al indicatorilor ce marcheaza situatia economico sociala a tarilor din zona (PIB pe locuitor, ponderea agriculturii in populatia activa si in PIB, deficitele bugetare ai ale balantei de plati s.a.), UE a elaborat o strategie (adoptata de Consiliul European) de pregatire a tarilor asociate pentru a accede la statutul de membru deplin, care prevede si masuri de sprijinire ca tarile candidate la aderare sa-si perfectioneze infrastructura, transporturile, sistemul enrgetic, cercetarea stiintifica si protectia mediului, sa realizeze armonizarea legislatiei si a politicilor de securitate interna.Perioada de preaderare este pentru tarile asociate o perioada consacrata infaptuirii unor reforme de anvergura in domeniul pietelor, al politicii monetare, de preturi, de comert exterior si al renuntarii la toate vestigiile politicii de comanda: subventii, sustinerea de agenti neperformanti etc. Ele trebuie sa faca dovada indeplinirii conditiilor privitoare la: Garantarea stabilitatii institutiilor si a democratiei; Existenta unei economii de piata functionale; Capacitatea de a rezista concurentei din interiorul UE; Indeplinirea obligatiilor rezultand din calitatea de membru al UE.

Conditiile de aderare sunt sintetizate in Cartea Alba adoptata de Consiliul European in 1995, la Cannes, care contine o lista detaliata a masurilor si etapelor ce trebuie parcurse in vederea aderari.

III. MONEDA UNIC

Uniunea monetara faa de uniunea economica presupune o moneda comuna, care sa circule intre tarile membre si o politica monetara unitara, comuna, pentru tarile membre.Exemplul cel mai recent il constituie uniunea monetara n Europa, prin introducerea monedei unice EURO, precum si crearea Bancii Centrale Europene, responsabila de stabilirea coordonatelor de politica monetara in tarile care au aderat la moneda unica.Uniunea economica totala implica o completa unificare a economiilor implicate si o politica comuna in cele mai importante domenii.In fine, cel mai inalt stadiu al integrarii este reprezentat de uniunea politica, ce implica, pe langa o politica externa si de securitate comuna, o cetatenie comuna, o constitutie comuna si un guvern comun.Pana astazi, cel mai nalt grad de integrare este atins de Uniunea Europeana, care este n faza de uniune economica si monetara, dar care si-a propus si realizarea uniunii politice.Toate formele de integrare implica un permanent dialog intre statele participante cu privire la procedurile de armonizare a intereselor, obtinerea consensului, elaborarea si aplicarea noilor forme de conduita economica. Prin urmare, cu cat este mai inalt stadiul de integrare, cu atat devine insuficienta armonizarea institutionala si se dovedeste necesara transferarea unor abilitati decizionale de la nivel national la nivel unional.

Nasterea monedei europene este in mod cert evenimentul financiar mondial cel mai important de la caderea sistemului Bretton Woods. Ea este o etapa importanta a constructiei europene, care se inscrie intr-un proces inceput de peste 40 de ani, o data cu crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), in 1951 si semnarea Tratatului de la Roma din 1957. Primele proiecte de unificare economica si monetara au vazut lumina zilei acum aproape 30 de ani; prin urmare ideea este departe de a fi noua. Euro-ul este o evolutie si nu o revolutie. El incoroneaza o lunga pregatire a economiilor europene, cu crearea unei piete comune (in anii 60), liberalizarea miscarii de capital (1990), realizarea pietei unice in 1993 si, dupa semnarea Tratatului de la Maastricht, convergenta economiilor inspre cele mai bune performante in materie de inflatie, rata dobinzii si a deficitului. Euro (EUR, sau ) este moneda unic a Uniunii Europene (UE).A fost introdus pe 1 ianuarie 1999, la miezul nopii, succednd vechea unitate monetar european ECU (European Currency Unit). Monedele naionale ale rilor participante au ncetat s existe legal, devenind simple subdiviziuni ale monedei europene. Totui bacnotele i monedele naionale au continuat s fie folosite n rile respective, pn la introducerea noilor bancnote i monede pe 1 ianuarie 2002. Vechile monede i-au mai pstrat valoarea legal pn la data limit de 28 februarie 2002.Un euro este divizat n 100 ceni, sau centime (nu conteaz ce declinare este folosit, centimos spanioli sau centesimi italieni).In prezent zona EURO este formata din urmatoarele state: Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Frana, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia, Slovacia.Moneda EURO a intrat deja in circulatie la data de 1 ianuarie 2002. Ea se prezinta sub forma de bancnote de 500, 200, 100, 50, 20, 10 si 5 EURO si sunt identice in toate cele 12 state. Monedele sunt de 1 si 2 euro, 50, 20, 10, 5, 2 si 1 cent. Monedele sunt emise de fiecare stat si au fata identica, iar pe verso sunt individualizate cu motive specifice fiecarui stat.

IV. Influenta Uniunii Europene pe scena mondialaPe plan economic, comercial si monetar, Uniunea Europeana a devenit o mare putere mondiala. Acest gigant economic ramane totusi, pentru unii, un pitic politic. Aceasta este, bineinteles, o exagerare. Uniunea Europeana are o influenta considerabila in cadrul organizatiilor internationale cum ar fi Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), organismele specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), si in cadrul summit-urilor mondiale pentru mediul nconjurator si dezvoltare.Nu este mai putin adevarat ca statele membre ale Uniunii Europene mai au multe progrese de facut pe plan diplomatic si politic, inainte de a se putea exprima la unison in problemele mondiale majore cum ar fi: pacea si stabilitatea, relatiile cu Statele Unite ale Americii, terorismul, Orientul Mijlociu si rolul Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite. Mai mult, sistemele militare de aparare, piatra de temelie a suveranitatii nationale, raman sub autoritatea guvernelor nationale, ale caror legaturi s-au sudat in interiorul unor aliane precum NATO.Cum tehnologia militara devine din ce in ce mai scumpa si mai sofisticata, guvernele UE considera ca este imperios necesar sa lucreze impreuna la fabricarea armelor. Mai mult decat atat, daca fortele lor armate trebuie sa execute misiuni in comun, sistemele lor trebuie sa fie interoperationale, iar echipamentele suficient de standardizate. Consiliul European de la Tesalonic a decis, in 2003, sa creeze o Agentie Europeana pentru Aparare .Din 2003, UE a intreprins o serie de misiuni de mentinere a pacii si de gestionare a crizelor. Cea mai importanta dintre acestea a fost in Bosnia si Hertegovina, unde misiunea de 7 000 de soldati condusa de Uniunea Europeana (EUFOR), a inlocuit in decembrie 2004 trupele NATO de mentinere a pacii.Uniunea Europeana nu are incheiate totusi acorduri comerciale specifice cu principalii sai parteneri comerciali din randul tarilor dezvoltate, cum ar fi Statele Unite ale Americii si Japonia. In acest caz, relatiile comerciale sunt gestionate prin intermediul mecanismelor OMC. Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana cauta sa dezvolte relatii bazate pe egalitate si parteneriat. Cu toate acestea, tarile membre ale UE nu sunt intotdeauna de acord asupra tipului de legaturi diplomatice, politice si militare ce trebuie stabilite cu Statele Unite. Uniunea Europeana isi extinde schimburile comerciale cu noile puteri aprute n alte pri ale lumii, cum sunt cele din America Latina, America Centrala, China sau India. Acordurile comerciale cu aceste tari includ, de asemenea, cooperari de ordin tehnic si cultural.Relatiile dintre Uniunea Europeana si tarile mediteraneeneData fiind apropierea lor geografica, afinittile istorice si culturale, precum si fluxurile migratoare prezente si viitoare, tarile din sudul Mediteranei sunt parteneri de prima importanta. Iata de ce UE a ales traditional sa urmeze o politica de integrare regionala. In cadrul Conferintei de la Barcelona din noiembrie 1995, la care au participat toate tarile membre UE si tarile mediteraneene (exceptie facand Albania, Libia si tarile din fosta Iugoslavie) Uniunea Europeana a pus bazele unui nou parteneriat euro-mediteraneean. Aceasta conferina a facut posibila definirea unui nou parteneriat care sa cuprinda: dialogul politic intre tarile participante si un parteneriat de securitate bazat, in special, pe mecanismul controlului armelor si pe rezolvarea pe cale pasnica a conflictelor; consolidarea relatiilor economice si comerciale intre cele dou regiuni: cheia catre aceasta este crearea unei zone de liber schimb euro-mediteraneene pana in 2010; parteneriate in domeniile social si cultural. Pentru perioada 2000-2006, Uniunea Europeana acorda ajutoare financiare catre tarile mediteraneene, in valoare de 5,3 miliarde de euro. Pentru perioada bugetara 2007-2013, Instrumentul European de Vecinatate si Parteneriat (ENPI) decurge din si se contopeste cu programul de sine statator, anterior program de sprijin pentru intrajutorarea tarilor mediteraneene si a tarilor invecinate, dintre statele aparute dupa destramarea fostei Uniuni Sovietice.

V. LOCUL UE IN ECONOMIA MONDIALA

Progresele economiei mondiala dupa 1948

Dupa al doilea razboi mondial au avut loc schimbri de o mare diversitate i complexitate n ansamblul condiiilor tehnico-stiintifice, politico-sociale, economice i culturale care formeaz cadrul general de miscare a economiei mondiale.La nivel mondial n aceast perioad se produc mutatii semnificative n economia mondial (globalizarea, economia post-industriala, mutarea centrelor de greutate ale lumii, trecerea de la o lume bipolar la o lume multipolar, unde alturi de S.U.A coexista mai multe puteri regionale (Europa Occidental, Rusia, China).Economia mondiala este rezultatul unui proces ndelungat avand ca rezultat totalitatea economiilor nationale legate ntre ele printr-un complex de relatii internationale generate de participarea statelor la diviziunea internationala a muncii si la circuitul mondial fiind guvernate de o ordine economic international specific etapei istorice date. Datele statistice arat ca jumatatea din populatia globului (cca 56,1%) se afla n tarile cu economie subdezvoltata, n care produsul national brut este situat ntre 90 dolari i 499 dolari/locuitor; aceste tari contribuind la productia mondial cu doar 8,5% n timp ce tarile dezvoltate detin peste 68% din productia mondiala, desi reprezinta doar 18,7% din populatia lumii. Cresterea sau scaderea preturilor la materii prime si combustibili, cresterea sau scaderea dobanzilor la creditele acordate diferitelor tari precum si ponderea datoriilor externe au facut sa creasca sensibilitatea economiilor nationale fat de evolutia i tendintele vietii economice internationale, imprimand interdependentelor dintre tari o dinamica pe care n-au avut-o pana acum.Luand n calcul doar trei centre de putere: Europa Occidentala, America de Nord si asia de Sud-Est si un singur indicator (PIB) se evidentiaz faptul ca asia de Sud-Est si Japonia continua sa avanseze spre primul loc, SUA avand tendinta sa decada, venind din urma tarile din Europa Occidentala. Inca din ultimul deceniu al secolului trecut aproape din jumatate din productia mondiala, calculata ca pondere n PIB global, apartin Asiei din zona Pacificului. Schimbari ca acestea sunt de natura sa exercite o anumita reorientare n ceea ce priveste interdependentele internationale.Dupa al doilea razboi mondial, in special ca urmare a revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, au aparut si au capatat o larga extindere cooperarea economica i tehnico-stiintifica. Toate aceste forme de legaturi economice intre state precum si multe altele poarta denumirea de fluxuri economice internationale. Acestea constituie o forma concreta de manifestare a interdependentelor dintre unitatile economice din diferite tari, dintre state i organisme internationale in cadrul circuitului economic mondial.Inegalitatea de fort economica dintre tari determina inegalitati n schimburile internationale. Exista o stransa corelatie intre potentialul economic al unei tari si participarea ei la circuitul economic mondial si ntre nivelul dezvoltarii economice si intensitatea antrenarii economice nationale n schimburile cu strainatatea. Economia mondiala cuprinde o mare varietate de economii nationale, aflate n stadii diferite ale evolutiei lor. Unele tari sunt puternic dezvoltate din punct de vedere economic si detin o pondere importanta n PIB-ul mondial (SUA, Germania, Japonia, Anglia, Italia, Canada etc) altele sunt tari n curs de dezvoltare si foarte multe alte tari sunt slab dezvoltate.Gradul deschiderii economiilor nationale spre economia mondiala depinde de un complex de factori dintre care cei mai importanti sunt: Capacitatea de a produce bunuri si servicii cerute de piata mondiala Forta de a sustine si asimila rezultatele cercetarilor stiintifice si de proiectare integrate productiei Asigurarea unui management de calitate permanent care sa permita realizarea unei nalte productivitati a muncii cat si costuri de productie scazute Realizarea unei rate de economisire i de investitii suficient de mari pentru a asigura echilibrul si cresterea economicaDin analiza cresterii economice mondiale n perioada 1980-2007 se constata o evolutie puternica a tarilor cu mare potential tehnic si tehnologic care realizeaz o dezvoltare intensiv-inovativa. In perioada 1960-1980 exporturile mondiale au sporit de peste 15 ori iar ntre 1950-1985 ponderea tarilor dezvoltate industrializate n exporturile mondiale a crescut de la 60,8% la 65,6%, pe cand a tarilor n curs de dezvoltare a scazut de la 31,1% la 23,9%. Actualmente exista tendinte de tripolizare a schimburilor comerciale internationale. Comunitatea vest europeana impreuna cu SUA si Japonia au ajuns sa totalizeze trei sferturi din valoarea exporturilor mondiale.

Uniunea Europeana in lume. Politica externa a Uniunii Europene

Constienta de importanta sa mondiala din punct de vedere economic si comercial,Uniunea Europeana isi foloseste influenta atat n interes propriu, cat si n interesul celorlalti. Uniunea promoveaza prosperitatea i sprijina valorile democratice n lumea intreaga; n acelasi timp, aceasta sprijina consolidarea stabilitatii i bunastarii pentru cetatenii din interiorul frontierelor sale. Integrarea de noi state membre n UE consolideaza rolul acesteia pe scena international. UE este cel mai mare partener comercial mondial, dar, n acelasi timp, este cel mai mare furnizor de ajutor pentru tarile n curs de dezvoltare. Uniunea a creat o politica externa si de securitate proactiva, cu posibilitatea de a efectua misiuni de gestionare a crizelor si de mentinere a pacii n Europa si in ntreaga lume. In contextul international complex de astazi, UE a adaugat noi instrumente la instrumentele traditionale ale politicii externe. A preluat, de exemplu, initiativa pentru a rezolva aspecte precum ncalzirea planetara i schimbarile climatice. Problemele globale necesita solutii globale...In numar de aproximativ cinci sute de milioane, populatia Uniunii Europene este a treia ca mrime din lume, dupa China si India. Intinderea sa si impactul sau din punct de vedere comercial, economic si financiar fac din Uniunea Europeana o putere importanta pe plan mondial. Aceasta realizeaza cea mai mare parte a comertului mondial si genereaza o patrime din bunastarea mondiala.kkkkkMarimea si puterea economica genereaza responsabilitati. Uniunea este cel mai mare furnizor de asistenta financiara si de consultanta pentru tarile mai sarace. Confruntata n prezent cu o ordine mondiala complex si fragila, Uniunea se implic din ce n ce mai mult n prevenirea conflictelor, in mentinerea pacii si n activitatile de combatere a terorismului, sprijinind eforturile de reconstructie a Irakului si Afganistanului. Uniunea a preluat initiativa n abordarea problemei incalzirii planetei i a emisiilor de gaze cu efect de sera.Reunificand continentul, Uniunea Europeana incearca sa construiasca o legatura stransa cu vecinii sai, astfel incat vechile diviziuni sa nu fie inlocuite cu o noua divizare artificiala. Astazi, Uniunea Europeana ofera cetatenilor sai stabilitate si prosperitate si lucreaza impreuna cu partenerii sai, intr-o lume interdependenta, la diseminarea avantajelor oferite de deschiderea pietelor, de cresterea economica si de un sistem politic bazat pe responsabilitate sociala si democratie.llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllUniunea Europeana nu incearca sa impuna sistemul sau celorlalti, dar este mandra de valorile sale. Orice tar europeana democratica poate sa-si depuna candidatura pentru a deveni membra a Uniunii; cateva tari au ales sa nu devina membre. In 50 de ani, Uniunea a reunit 27 de tari care si-au pus n comun, cu succes, resursele economice si politice n slujba interesului comun. Astfel, Uniunea a devenit un model de cooperare i integrare pentru alte tari, din alte regiuni ale lumii.Uniunea Europeana acioneaza pentru propriul sau interes dar bineinteles si pentru solidaritatea internationala. Intr-o lume caracterizata din ce n ce mai de interdependenta, sprijinirea dezvoltarii economice si stabilitatii politice in lumea intreaga reprezint o investitie pentru propriul sau viitor. Ajutandu-i pe altii, Uniunea actioneaza pentru crearea unui mediu de siguranta n interiorul frontierelor sale, pentru proprii sai cetateni. In timp ce lumea multipolarizarea planetei devine o realitate, statele membre ale Uniunii trebuie sa adopte o pozitie comuna, daca doresc ca opinia lor sa fie luat in considerare.Acordurile incheiate de UE cu partenerii sai din ntreaga lume merg mai departe decat simplele schimburi comerciale si asistenta traditional pentru dezvoltare. Acestea se refera la sprijinul in favoarea reformelor economice, la sanatate si educatie, la programele pentru dezvoltarea infrastructurii si n anumite cazuri la cooperarea n domenii precum cercetarea si dezvoltarea si politica de mediu. De asemenea, acordurile furnizeaza un cadru pentru discutarea aspectelor politice precum democratia si drepturile omului. Acordurile mai recente prevad, de asemenea, ca partenerii Uniunii sa se angajeze n favoarea neproliferarii armelor de distrugere n masa.lGestionarea relatiilor externe ale Uniunii este un proces dinamic: deoarece UE defineste propria sa politica externa, aceasta trebuie, de asemenea, sa ia n considerare factorii externi. Acesti factori se refera la interdependenta economica din ce n ce mai mare produsa de efectele combinate ale unui val de liberalizare a pietelor in ntreaga lume, ale revolutiei mondiale a comunicatiilor si ale accelerarii progresului tehnologic. Uniunea a trebuit sa-si actualizeze prioritatile in contextul unei concurente internationale din ce n ce mai puternice, ale unor fluxuri de investitii transfrontaliere din ce n ce mai mari si a cresterii cererii mondiale de materii prime, in special de petrol si de gaz.In economia mondiala exista zeci de asocieri regionale, diferind intre ele prin diversitatea obiectivelor sau gradul de institutionalizare.Conform datelor OMC, au fost notificate peste 200 de acorduri comerciale regionale, de tipul uniunilor vamale, zonelor de comert liber sau alte tipuri de aranjamente preferentiale; mai mult de 150 fiind astazi in functiune. Se asteapta ca pana in anul 2007, numarul acordurilor regionale negociate sa creasca la 300. Structura acestor acorduri este deosebit de complexa si multe tari fac astazi parte din mai multe acorduri. Comertul international constituie un factor mult mai important in cadrul dezvoltarii economice pentru tarile mici decat pentru cele mari. De aceea, pentru acestea, regionalizarea constituie o modalitate mai eficienta de integrare in economia globala.Cele mai multe intelegeri de acest tip sunt intre tarile dezvoltate, in special celeeuropene (60%), tarilor in dezvoltare revenindu-le o parte mai mica (15%). Restul suntintelegeri ce implica ambele categorii de tari.Gruparile integrationiste regionale sunt extrem de diferite si sub aspectul motivatiilor ce determina tarile sa initieze astfel de acorduri. Impulsionarea comertului dintre statele, cel mai adesea, vecine, accesul la o piata de desfacere mai mare sau la o sursa de aprovizionare ce poate deveni mai ieftina, compensarea deficitului sau excedentului de forta de munca (in functie de gradul de integrare) pot constitui cateva dintre motivatiile economice. Multe dintre acordurile comerciale preferentiale sunt mai ambitioase in ceea ce priveste angajamentele comparativ cu punerea in aplicare a prevederilor acestora.Si din punct de vedere institutional exista deosebiri semnificative intre diverseleacorduri regionale. Gruparile din Asia si Pacific, spre exemplu, sunt mai putininstitutionalizate decat cele din America Latina sau America de Nord. In general, gradul de institutionalizare este direct proportional cu profunzimea integrarii. Cea mai institutionalizata grupare este Uniunea Europeana, in Asia Pacific, neexistand nici o uniune vamala, nu este nevoie de o structura institutionala pentru negocierea cu alte state din afara acordului.Gruparile integrationiste regionale si subregionale aparute dupa cel de-al doilea razboi mondial au urmarit armonizarea politicilor lor economice, asigurand, in functie de gradul de integrare, libera circulatie a produselor, serviciilor, capitalurilor si a fortei de munca. Prin constituirea acestora, tarile lumii si, in special, tarile in dezvoltare au urmarit sa-si potenteze eforturile in vederea cresterii economice sustinute, sa contracareze efectele relatiilor externe inechitabile si sa lichideze subdezvoltarea.Europa reprezinta exemplul cel mai semnificativ al acestui proces de regionalizare a economiilor nationale, respectiv Uniunea Europeana este cea mai avansata pe calea punerii in practica a unui aranjament de integrare regionala. Succesul dobandit aici a oferit motivele imitarii si copierii acestui fenomen si in alte parti ale lumii.1.Primul val de regionalizare a comertului international a debutat la inceputul anilor 50 in Europa, prin crearea Comunitatii Europene, a continuat in Africa, din considerente de realizare a unor deziderate economice stringente sau, pur si simplu, din ratiuni de imitare a marilor metropole, si s-a extins in America Centrala si de Sud, Asia de Sud-Est si Orientul Mijlociu. Specifica acestei perioade a fost dorinta de a dinamiza schimburile intraregionale.Acest val de regionalism reprezinta inceputul unui proces de mare complexitate.2.Al doilea val de regionalizare a comertului international a debutat la mijlocul anilor 80, perioada in care SUA a devenit principalul actor. In aceasta perioada CEE a pus bazele pietei interne unice. In acelasi timp, dupa semnarea si incheierea unor acorduri de liber schimb bilaterale cu Israel si Canada, SUA a lansat propunerea de creare a unei zone de liber schimb la nivel nord-american, concretizata in crearea NAFTA. Vechile uniuni vamale sau zonele de liber schimb din Africa, Asia si America Latina au fost revizuite sau au fost completate cu altele noi. Noi dimensiuni ale colaborarii se inregistreaza in Piata Comuna a Americii Centrale si in ASEAN. In partea de sud a Americii Latine a fost creata Piata Comuna a Sudului (MERCOSUR), intr-o regiune in care existau si alte grupari integrationiste regionale.Ultimele evenimente arata ca procesele integrationiste au capatat un nou impuls si noi dimensiuni. Largirea fara precedent a Uniunii Europene, eforturile sustinute ale SUA de a pune bazele unei zone de liber schimb la nivelul celor doua Americi constituie dovezi ale dinamismului regionalismului. Privit din perspectiva economica, procesul de integrare regionala a inregistrat o dinamica ascendenta datorita, in special, a urmatoarelorevenimente: cresterea posibilitatii obtinerii de efecte de creare de comert, cresterea rolului in negocierile internationale si scaderea costurilor de distributie; incapacitatea organizatiilor internationale, in special a Organizatiei Mondiale a Comertului, de a solutiona cu succes problemele legate de liberalizarea schimburilor comerciale la nivel multilateral, ducand la reanalizarea rolului gruparilor integrative regionale in construirea unui sistem de comert liber global.S-a demonstrat ca aranjamentele comerciale regionale sunt generatoare de deturnare de comert prin instituirea unui tratament comercial preferential intre participanti, in raport cu tertii. Pe de alta parte se sustine ideea ca aranjamentele comerciale regionale promoveaza ideea de comert liber si consolideaza prin aceasta conduita comerciala multilaterala, cel putin, prin doua cai: pe de o parte, crearea de comert, si pe de alta parte, adancirea integrarii contribuie atat la dinamica interna, cat si la dinamica externa a liberalizarii globale.Analiza efectelor blocurilor comerciale regionale poate fi analizata si pe catevadirectii, cum ar fi:A. Efectele de creare de comertLiberalizarea schimburilor in cadrul blocului comercial regional are efecte de creare de comert, permitand surselor de aprovizionare ieftine sa le inlocuiasca pe cele mai putin eficiente. Efectele de creare de comert sunt cu atat mai mari, iar cele de deturnare de comert cu atat mai mici cu cat comertul dintre state era mai puternic inaintea constituirii blocului, partenerii au un nivel de dezvoltare mai ridicat si o economie cat mai diversificata, apropierea preturilor produselor comercializate in interiorul gruparii fata de preturile mondiale este mai mare, nivelul taxelor vamale inaintea formarii gruparii era mai ridicat, tarile au dimensiuni mari, nivelul taxelor extragrupare este mai redus.

B. Veniturile din taxele vamale Reducerea sau eliminarea taxelor vamale determina dezvoltarea altor alternative (TVA) pentru a compensa reducerile vamale. In esenta, deturnarea de comert implica inlocuirea unei surse eficiente de aprovizionare din afara uniunii vamale cu o sursa ineficient din interiorul uniunii vamale, dar transformata in mod artificial in sursaeficienta, ca urmare a efectului taxelor vamale. Crearea de comert presupune inlocuirea unei surse ineficiente din exteriorul uniunii vamale cu o sursa eficienta din interior, ca urmare a suprimarii taxelor vamale din calea schimburilor comerciale intragrupare. Fenomenele de creare de comert, ca si cele de deturnare d comert au fost puse in evidenta de teoria lui Vinner.Implicarea in astfel de acorduri implica restructurarea sistemului vamal si fiscal, ceea ce in multe cazuri presupune o armonizare a acestor sisteme intre membri gruparii, cu efecte benefice, dar si cu costuri pe termen scurt.C. Investitiile straine directeIn general, efectele sunt benefice, pentru ca acordurile comerciale regionale presupun o piata mai mare, un cadru legislativ armonizat, elemente favorizante investitiilor.D. ConcurentaBlocurile comerciale regional induc o crestere a concurentei, ceea ce are efect asupra cresterii eficientei si eliminarii monopolurilor. De asemenea, se creaza premise pentru aparitia economiilor de scara, acces liber la o piata mai mare, pentru initierea de reforme economice, cu efecte directe asupra cresterii concurentei, pentru integrarea la nivel de firma (asa cum s-a intamplat in cazul NAFTA). De cealalta parte, instituirea unorbariere pentru cei din afara gruparii, are efect de reducere a concurentei.Acordurile comerciale regionale constituie, totodata, sursa pentru numeroasecontroverse. Dat fiind numarul lor foarte mare, volumul semnificativ al fluxurilor comerciale care intra sub incidenta lor, gruparile cu caracter integrationist suscita dezbateri din ce in ce mai aprinse.

Principalele aspecte aduse in discutie se concentreaza pe:- beneficiile si costurile pentru statele membre, comparativ cu promovarea globalizarii si neimplicarea in acorduri regionale,- efectele asupra statelor nemembre ale unor astfel de grupari,- masura in care astfel de acorduri submineaza sistemul comercial multilateral creat sub egida OMC,- masura in care reglementarile OMC cu privire la crearea si functionarea acestor acorduri sunt adecvate situatiei internationale actuale,- diferentele in capacitatea de negociere in cadrul OMC dintre diferitele gruparicu caracter integrationist, pe de o parte si tarile membre OMC si gruparile regionale, pe de alta parte.Proliferarea blocurilor comerciale regionale poate conduce la scaderea credibilitatii OMC, dat fiind faptul ca acestea constituie derogari de la principiile liberalizarii comertului. Blocurile comerciale regionale satisfac cerintele anumitor grupuri de interese, care, ajungand la o anumita suficienta, nu mai manifesta nici un fel de interes pentru liberalizare. De altfel, din tarile membre OMC, doar Mongolia nu face parte din nici un acord regional, 97% din comertul mondial este derulat de state ce sunt membre in cel putin o grupare integrationista (fata de 70% in 1990), iar cele trei mari grupari (UE, NAFTA si APEC) detin 70% din comertul mondial. In plus, cresterea fortei blocului in comertul international poate face nediscriminarea dintre membri OMC, reflectata de principiul clauzei natiunii celei mai favorizate care prevede ca avantajele acordate de catre fiecare dintre membri sai cu privire la taxele vamale, alte taxe, reguli si proceduriunui stat membru OMC trebuie acordate neconditionat tuturor membrilor. Ori acordurile comerciale regionale sunt o exceptie de la clauza natiunii celei mai favorizate, pentru ca avantajele membrilor gruparilor cu caracter integrationist nu se rasfrang asupra membrilor aflati in afara gruparii.In concluzie, tendinta de regionalizare, manifestata prin crearea si perfectionarea de grupari cu caracter integrationist este dincolo de o realitate, un fenomen dinamic, cu profunde implicatii la nivel economic, politic si social.

UE si relatiile comerciale pricipalii parteneriProcesul propriu-zis de integrare vest-europeana a fost demarat, acum peste ojumatate de secol, de Franta, Germania, Italia, Olanda, Belgia si Luxembourg, celelaltenoua tari care compun actualmente UE aderand pe parcurs, in mai multe etape.Faptul ca numarul tarilor care au aderat ulterior la Uniunea Europeana a sporitconsiderabil cu 150 % fata de cel initial, acest lucru atesta atractia data de performantele deosebite realizate de aceasta forma integrationista europeana, prin activitatea sa de unire a eforturilor tarilor membre si de orientare a acestor eforturi in directia obtinerii progresului si prosperitatii. In functie de dimensiunea resurselor umane, patru din cele cincisprezece tari aleUniunii Europene, si anume Germania, Franta, Marea Britanie si Italia sunt tari mari, doua (Spania si Olanda) fac parte din grupa tarilor mijlocii, iar celelalte sunt considerate tari mici.Relatiile Uniunii Europene cu rivaliiSummitul americano-european i relaiile transatlantice:In iunie 2006 a avut loc intalnirea la nivel inalt dintre SUA si UE. Participantii, intre care presedintele Statelor Unite, s-au straduit sa-si semnalizeze armonia. Dar n fundal s-au manifestat divergente serioase intre americani si europeni. In centrul discutiilor se aflau domenii sensibile, precum politica energetica, schimburile comerciale globale si cooperarea transatlantica intre altele in Orientul Apropiat si Mijlociu si n campania impotriva terorismului. Aceasta cooperare e grevata de numeroase disensiuni. Colaboarera lor s-a impus si n combaterea pirateriei tehnologice, care a luat amploare indeosebi in China si estul Europei. Americanii si europenii doresc sa puna la punct un program de lucru comun, care prevede pentru prima data conlucarera dintre vami si politici in acest domeniu. Nerezolvata, din pricina subventiilor agrare americane si europene, risca sa ramana orice tentativa de scoatere din fundatura a negocierilor din cadrul organizatiei mondiale a comertului. La fel si incercarile de incheiere a unui acord comercial care sa confere societatilor aeriene accesul pe pietele interne americana si europeana. Probleme ridica si circulatia persoanelor. Invocand ratiuni de securitate Congresul american e pe cale sa anuleze turismul fara vize in SUA.Produsul national brut pe locuitor in tarile membre ale UniuniiEuropene(2002)

Nr.Crt.TarilePNB/loc.(mil. $ SUA)Loculin UEdetinutin lume

1.Austria27920412

2.Belgia26730519

3.Danemarca3489027

4.Finlanda24790920

5.Franta26300615

6.Germania28280311

7.Grecia116401449

8.Irlanda177901230

9.Italia201701124

10.Luxembourg4500012

11.UK208701022

12.Olanda25830818

13.Portugalia110101552

14.Spania144901338

15.Suedia26210716

Sursa: WORLD BANK ATLAS 2002.

Uniunea Europeana, in ansamblul sau, face parte din triunghiul mondial de putereeconomica, alaturi de SUA si Japonia.Principalii indicatori ai triunghiul mondial de putere economicaCentrele de putere economicaSuprafata(in km.2)Populatia(in mil. Loc.)

PNB

Mld. $ SUA la paritate PCB$ SUA pe loc. la paritatea PCB

SUA9.363.4052727.69028.740

UE 3.239.270 377,614.371 38.528

JAPONIA369.6601262.95123.400

Sursa: HUMAN DEVELOPMENT REPORT 2002.

Ponderea principalilor parteneri comerciali ai Uniunii Europene (n % 2000)

TariExport la UEImport la UE

SUA20,624,1

Japonia9,14,7

Ameria Latina4,76,7

Tarile ACP2,82,9

Tarile candidate la UE1215,6

Tarile ASEAN(fara Japonia)15,718,1

Alte tari31,538,6

Sursa: Avram Ion - Uniunea European i aderarea Romniei, Editura Sylvi 2001,pag. 26.UE promoveaza liberul schimb prin:- reducerea reciproca a tarifelor externe;- acorduri economice;- acorduri asociative;- acorduri de piata reglementate pentru domeniile sensibile;- masuri defensive in cazul unor practici comerciale neloiale;- cooperare in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului.Conform estimarilor Comisiei Europene, intre 10 si 12 milioane de slujbe depind direct de exporturi. Chiar ignorand schimburile comerciale care au loc intre statele membre, Uniunea este cel mai important partener comercial din lume.SUA sunt primul partener extracomunitar al tuturor tarilor UE, cu exceptia Danemarcei si in acelasi timp, UE este, dupa Canada, partenerul principal al SUA, atat in ceea ce priveste importul cat si exportul.Comertul Uniunii Europene cu SUA a crescut considerabil ca valoare intre 1995 si 2000.Comertul total (export +import) s-a dublat intre primul trimestru al anului 1995 si al treilea trimestru al anului 2000, crescand cu 50% la sfarsitul anului 1998 si cu inca 50% din valoarea initiala la inceputul anului 1999. Exporturile au crescut in valoare de la 26 miliarde de ECU in 1995 la 58 miliarde de Euro in al treilea trimestru al anului 2000 si importurile au crescut de la 26 miliarde de ECU la 48 miliarde de Euro. Balanta comerciala s-a imbunatatit considerabil in aceasta perioada ramanand pozitiva din al doilea trimestru al anului 1998 pana in prezent (desi a scazut la 3,5 milioane Euro in primul trimestru al anului 1999); in al treilea trimestru al anului 2000 a atins cel mai mare excedent, in valoare de 9,6 miliarde Euro.Germania este principalul exportator al Uniunii Europene catre SUA (29% dintotalul exporturilor Uniunii Europene in 2000), in timp ce Marea Britanie este principalulimportator (25% din importurile Uniunii Europene n 2000).

Exportul/Importul Uniunii Europene catre/din SUA pe tarile membre inanul 2000

Economia SUA a avut cel mai alert ritm de crestere dupa anul 1984

Cresterea economiei americane a fost cea mai rapida din peste 19 ani in trimestrul al treilea, in contextul in care consumatorii, cu venituri rotunjite in urma masurilor de reducere a impozitelor, au iesit la cumparaturi si firmele au marit cheltuielile. Produsul Intern Brut al SUA a crescut intr-un ritm anual de 7,2% in perioada iulie-septembrie, cresterea fiind cea mai abrupta din primul trimestru al anului 1984 si de doua ori mai importanta decat rata de 3,3% din trimestrul precedent. Ritmul expansiunii, care a reflectat si o accelerare a investitiilor realizate de companii, a surclasat previziunile avansate pe Wall Street, unde majoritatea economistilor au estimat un nivel mai apropiat de 6%. Cheltuielile consumatorilor au sporit cu 6,6%, rata de crestere fiind cea mai importanta de la nceputul lui 1988 si reprezentand aproape doua treimi din cresterea PIB.Companiile au cheltuit fonduri mai ridicate cu 11,1% in trimestrul trei. Diminuarea investitiilor n sectorul corporatist a fost mult vreme veriga lipsa pentru o redresare economica sustinuta, in conditiile in care firmele s-au aratat reticente fata de planurile de cheltuieli pe termen lung. Diminuarea deficitului comercial al SUA, pe fundalul progresului exporturilor, a ajutat de asemenea economia. Vanzarile de servicii si bunuri produse in SUA au crescut cu 7,8%, performanta fiind cea mai puternica din peste 25 de ani. Activitatea economica s-a intensificat in trimestrul al treilea, insa 41.000 de locuri de munca din afara sectorului agricol au fost pierdute, marind totalul din perioada mandatului presedintelui George W. Bush la 2,6 milioane.Administratia Bush a anuntat cu satisfactie rezultatul pe care recentele reduceri ale impozitelor le-au avut asupra economiei, angajandu-se totodata sa impulsioneze si piata muncii.TarileEXPORTIMPORT

Germania29%19%

Marea Britanie20%25%

Franta13%15%

Italia11%6%

Olanda4%11%

Belgia+Luxembourg5%8%

Altele18%16%

Sursa: EUROSTAT - Statistics in focus-external trade 2001.Pe piata asiatica, Uniunea Europeana este mai degraba slab reprezentata, comparativ cu prezenta ei pe piata nord - americana. De aceea, scopul Uniunii Europene este sasi asigure un segment din evolutia pietei asiatice in urmatorul deceniu, pentru a-si putea mentine pozitia importanta pe care o detine in cadrul economiei mondiale.Uniunea Europeana ocupa al treilea loc in importurile Chinei si al patrulea loc inexporturile Chinei. In acelasi timp, pe baza Sistemului Generalizat de Preferinte, China este a treia sursa de importuri pentru UE dar ajunge pe pozitia a saptea cand vine vorba de exporturi.Cea mai mare parte a comertului dintre UE si China se desfasoara cu produseindustriale, in timp ce comertul cu produse agricole inregistreaza cifre modeste, mai putin de 3% din importurile si exporturile dintre UE si China. Intre 1995 si 2000 exporturile UE catre China au crescut cu aproape 11,8% pe an, pe cand importurile europene de produse industriale din China au crescut cu o medie anual de 22% pe an.Produsele industriale domina comertul dintre UE-Rusia si UE-China. Grupele deproduse care fac obiectul schimburilor comerciale dintre acestea difera insa. De exemplu,echipamentele electrice si electronice, impreuna cu autoturismele, au o pondere de 38% din exporturile UE catre Rusia si de 60% catre China. Aceste produse sunt urmate de materialele plastice, optice si instrumentele fotografice.Importurile UE din Rusia sunt foarte diferite de cele din China, aproape jumatate din acestea sunt sub forma de produse petroliere, fier, otel si metale pretioase. Importurile UE din China includ produse care au un inalt grad de prelucrare. In anul 2000 peste o treime din acestea erau reprezentate de echipamente electrice si electronice, jucarii si jocuri pe calculator (8,4%), imbracaminte si accesorii (6%), produse din piele (4%) si materiale plastice (3,6%)20.

Comertul Uniunii Europene cu Rusia pe tarile membre

199519961997199819992000

VALOARE (milioane ECU/EURO)

EU15188132126126288221722035232655

Distributia pe tarile membre (%)

Germania33,232,531,732,932,532,0

Marea Britania6,26,47,68,37,26,6

Franta11,011,510,19,210,19,7

Italia14,013,013.613,814,616,6

Olanda7,37,28,28,08,28,7

Belgia+Lux5,25,15,24,54,13,5

Altele23,124,323,623,323,323,9

Sursa: EUROSTAT - Statistics in focus-external trade 2002Intre anii 1995-2000 comertul dintre UE si Rusia a inregistrat o importanta crestere (de la 18813 milioane ECU/EURO in 1995 la 32655 milioane ECU/EURO in 2000). Ca si in cazul Chinei Germania este principalul partener comercial din UE al Rusiei, aceasta tara alaturi de Italia si Franta in anul 2000 au inregistrat un procent de 58,3% din totalul comertului UE cu Rusia. De-a lungul acestei perioade relatiile comerciale ale UE cu Rusia au inregistrat un ritm constant, singura tara a UE care a inregistrat o usoara crestere in aceasta perioada a fost Italia (de aproape 20%).

UE oferA Rusiei o zonA economicA de liber schimb:Exporturile de petrol si gaz natural au facut din Federatia Rusa cel de-al treilea partener comercial al Uniunii Europene, dupa Statele Unite ale Americii si China. Peste 2/3 din exporturile Rusiei catre UE sunt de energie. Puternica dependenta a tarilor din Uniunea Europeana de aceasta din urma a fost dovedita in iarna 2005 cand Federatia Rusa a sistat temporar livrarile de gaz catre Ucraina, fapt ce a avut drept consecinta o reducere a livrarilor catre UE. De atunci, energia ocupa primul loc pe agenda UE in relatia cu Rusia.Deficitul comercial al UE pe aceasta relatie s-a dublat din 1999. In 2005, volumul exporturilor rusesti catre Uniunea Europeana s-a cifrat la 136 miliarde USD si a depasit cu mult importurile din UE care au inregistrat o valoare de 72 miliarde USD. Rusia a exportat in UE in special petrol, gaz, carbune si nichel si a importat din tarile vest-europene indeosebi aparatura, automobile, echipamente de telecomunicatii, medicamente, componente pentru avioane, computere si masini de spalat. Germania, cea mai mare economie din UE, este si cel mai important partener comercial al Rusiei, detinand 30% din totalul exporturilor UE si 19% din totalul importurilor din Rusia. Jos Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, a propus crearea unei zone economice comune cu Rusia in 2006 iulie, dupa ce aceasta tara va fi primita in Organizatia Mondiala a Comertului. Barroso nu ascunde faptul ca ceea ce intereseaza mai mult Uniunea Europeana este latura energetica.Oferta presedintelui Comisiei Europene este parte dintr-un plan mai vast, de reinnoire a relatiilor economice cu Rusia, mai ales ca actualul Parteneriat de Cooperare intre UE si Rusia va fi renegociat in 2007. Dupa evenimentele din 2006 ianuarie, europenii au pus la indoiala credibilitatea Rusiei ca principalul furnizor cu gaz al Europei de Vest.

Comertul Uniunii Europene cu Rusia si China (2001)

Importuri2001Import2001/2000Exporturi2001Export2001/2000

(Mld.EURO)(%)(Mld.EURO)(%)

CHINA753437,22978416,8

RUSIA470482,92764638,8

Sursa: EUROSTAT - Statistics in focus-external trade 2002.In anul 2001 fata de anul 2000 importurile UE din China au crescut cu 7,2%atingand un nivel de 75343 mld. pe cand cele din Rusia au inregistrat o crestere de doar 2,9% (47048 mld.), de asemenea si exporturile in aceasta perioada au inregistrat cresteri fata de anul precedent, in relatiile cu China s-a inregistrat o crestere de 16,8% iar exporturile UE catre Rusia au crescut cu aproape 40% fata de anul precedent. Desi exporturile UE catre Rusia au crescut cu 38% in anul 2001 fata de anul 2000 acestea au inregistrat o valoare mai mica (27646 mld.) decat cele pe care le-a realizat UE in China (23784 mld.).In timpul celei de-a doua jumatate a anilor 1990 comertul dintre Uniunea Europeana si Japonia a crescut foarte putin in comparatie cu comertul mondial. Intre 1995-2000 comertul mondial a crescut cu o medie de 13,3% pe an iar comertul Uniunii Europene din aceasta perioada a crescut cu 12% - in timp ce comertul dintre Uniunea Europeana si Japonia a crescut doar cu 8,4% avand o valoare de doar 44,8 miliarde Euro pentru importuri si 86 miliarde Euro pentru exporturi. In consecinta, cota de piata a Japoniei in comertul exterior al Uniunii Europene a scazut de la 7,8% in 1995 la 6,6% in 2000.

Cresterea economiei in UEComisia Europeana a estimat o crestere de 2,2 procente pentru economia Uniunii Europene, n anul 2006, iar pentru cele 12 state ale zonei euro a estimat o crestere de 1,9 procente.In anul 2004, economia celor 25 de state ale UE s-a majorat cu 1,5 la suta, iar eurozona a inregistrat o crestere de 1,3 procente. Estimarile sunt o extrapolare a prevederilor de crestere economica a celor cinci economii puternice ale UE, respectiv Germania, Franta, Marea Britanie, Italia si Spania, tari care acoper 75 la sut din productia economica a UE si 80 la suta din cea a zonei euro.Comisia a prevazut o inflatie de 2,2 la suta, pentru anul 2006, atat pentru UE cat si pentru zona euro, estimare neschimbata de la cea facuta in toamna anului 2005. Inflatia si preturile la petrol, adesea precursoare ale inflatiei, conduc la previziunea conform careia Banca Centrala Europeana ar putea ridica, la intrunirea din martie, rata dobanzii de referinta de la 2,25 la 2,5 procente.In 2007, cresterea economica se estimeaza ca va atinge 2,2% n UE si 1,8% n Zona Euro. Dupa aproape 3 milioane de noi locuri de munca create in ultimii doi ani, prognozele indica o crestere de 3,5 milioane pentru perioada 2006-07. Ca urmare, somajul va scadea de la "varful" de peste 9% inregistrat in 2004, la 8,2% n 2007 in UE. Inflatia va ramane la o valoare usor peste 2%, in ciuda pretului n crestere al petrolului - principalul risc in calea cresterii economice.Cresterea economica se va baza pe consolidarea cererii interne, in special pe sporirea investitiilor in echipamente (minimum 5% n ambele zone). Exporturile vor continua sa fie sustinute de puternica expansiune a economiei mondiale si de imbunatatirea competitivitatii companiilor UE in unele State Membre. Si situatia in Germania se va imbunatati, daca se are in vedere prognoza de crestere economica de 1,7% pentru anul 2006 (0,9% in 2005), dar n 2007 se va inregistra o noua scadere temporara, pana la 1.0%. Acest profil al cresterii este rezultatul masurilor de planificare bugetara, care se estimeaza ca vor avea per total un efect neutru asupra cresterii economice.

InvestiTiile In dezvoltarea afacerilor - motorul creSterii economice:Volumul productiei va urma trendul crescator in mare masura ca urmare a sporirii investitiilor. Explicatia consta in refacerea increderii in climatul de afaceri, imbunatatirea perspectivelor privind profitul, usoar imbunatatire a conditiilor de finantare si reluarea investitiilor dup o perioad de recul. Consumul privat va inregistra doar o crestere modesta, deoarece imbunatatirea situatiei de pe piata muncii se va face treptat.

Perspectivele generale rAmAn favorabile, dar riscurile persistA:Reluarea cresterii economice in UE este sustinut de perspective generale favorabile. Cresterea economiei mondiale se estimeaza ca va atinge valoarea de 4,3% in 2007. In Statele Unite, cresterea economica va fluctua usor in jurul valorii de 3%, in timp ce pentru Asia se estimeaza rate de crestere de peste 7,5%, cu exceptia Japoniei, pentru care se prognozeaz valori de 2,4% in 2007. Dezechilibrele externe continua insa sa ameninte cresterea economica in Europa. Corectia dezordonata a balantelor de cont curent ramane unul dintre principalele riscuri. Pe termen scurt, riscul principal este reprezentat de piata petrolului. Capacitatile neutilizate foarte reduse fac ca pietele sa fie extrem de vulnerabile la perturbatiile actuale si potentiale ale operatiunilor de aprovizionare. Cum pretul al petrolului include o prima considerabila de risc datorata tensiunilor geopolitice, reviziunile pentru pretul petrolului (o medie de 68,9 dolari/baril pentru 2006 si de 71 euro/baril pentru 2007) raman supuse unui risc considerabil de variatii.

VI. CONCLUZIECa exponent al intereselor tarilor pe care le prezinta si purtatoare a ideilor si nazuintelor de progres si prosperitate in lume, Uniunea Europeana se bucura de o larga recunoastere pe plan international. Drept urmare, ea a stabilit si intretine relatii diplomatice cu peste 130 de state de pe diverse meridiane ale globului si are statut de observator la ONU, participa la lucrarile Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) si ale Organizatiei pentru Securitate si Cooperare Europeana (OSCE), in 1990 semnand cu alte state europene si nord-americane Carta de la Paris pentru o noua Europa, care a urmarit sfarsitul divizarii continentului si al razboiulu rece. Toate rile Uniunii Europene aparin categoriei de ri cu economie dezvoltat.Pentru ilustrarea nivelului ridicat de dezvoltare economic realizat, nu poate fi omis faptul c patru din rile Uniunii Europene, i anume Frana, Germania, Marea Britanie i Italia fac parte din Grupul celor opt ri (G-8) industrializate ale lumii, care se reunesc anual la cel mai nalt nivel de reprezentare i decizie i dezbat probleme economico-sociale de interes planetar.n acelai timp, trebuie avut n vedere c Uniunea European n ansamblul su face parte din triunghiul mondial de putere economic, alturi de SUA i Japonia.Rezultatele din ultimii ani demonstreaz clar superioritatea Uniunii Europene fa de celelalte dou centre mondiale de putere economic att n ceea ce privete populaia ca factor determinant al potenialului economic, ct i n privina dezvoltrii economice exprimat n valori absolute i n P.N.B./ locuitor.

VII. BIBLIOGRAFIE:

1. Introducere in economia politica moderna,Philip Hardwick,John Langmead,Bahadur Khan,Ed. Polirom,Iasi 20022. Introducere in dreptul European-Prof univ. dr. Marin Voicu,Universul juridic,Bucuresti 20073.http://www.euractiv.ro/uniuneaeuropeana/articles|displayArticle/articleID_8937/EurMonitor-Business-Banca-Mondiala-Romania-risca-supraincalzirea-economica.html

4. Romania si Uniunea Europeana, Daniel Daianu, Radu Vranceanu. Ed. Polirom, Iasi, 2002

5. Romania in contextul globalizarii si integrarii europene, Constantin Ciupagia, Marcel Moldoveanu, Ed. Expert, Bucuresti, 20076.http://www.referat.ro/

7. Economie european-Mirela Diaconescu -Ed. URANUS Bucureti, 2004

8.Economie european-Dinu Marin, Cristian Socol, Marius Marina-Ed. Economic Bucureti, 2004

33