Linii directoare pentru selecţia şi formarea multiplicatorilor

din proiectul de parteneriat de învăţare pe tot Parcursul Vieţii GRUNDTVIG

Germania, Grecia, RomâniaEUROPA PRO. HOSPIZ

1

EUROPA PRO.HOSPIZGRUNDTVIGPARTNERSHIPS

Cuprins:

1. Prefaţă

2. Introducere 3. Formarea multiplicatorilor

3.1. Modul de formare I3.1.1. Introducere în istoria mişcării hospice3.1.2. Sprijinul bolnavului incurabil şi familiei acestuia3.1.3. Sisteme familiale3.1.4. Moderarea unei discuţii

3.2. Modul de formare II3.2.1. Conducerea proceselor de grup

3.3. Modul de formare III3.3.1. Recrutarea şi menţinerea voluntarilor

3.4. Modul de formare IV3.4.1. Dobândirea şi împărtăşirea cunoştinţelor

4. Retrospectivă a persoanelor care învață4.1. Germania4.2. Grecia4.3. România

5. Bibliografie

6. Recomandări de literatură

7. Anexe

2

1. Prefaţă - Dr. Arthur Sárosi (Cluj-Napoca)

Sprijinirea pacienţilor incurabili şi a familiilor acestora, necesită din partea voluntarilor în hospice o temeinică auto-cunoaştere, o bază temeinică de cunoştinţe despre derularea unei boli incurabile, precum şi o mulţime de caracteristici şi aptitudini cum ar fi: cunoaşterea omului, capacităţi de comunicare, spirit de echipă, empatie, echilibru, perseverenţă, disponibilitate, acceptarea insuccesului şi a diversităţii, a transcendenţei, şi înainte de toate motivaţia şi dorinţa de a duce povara altora. Faptul că totul se face voluntar, subliniează şi mai mult autenticitatea serviciului hospice.

Sprijinul bolnavilor incurabili constituie o cale spre cunoaşterea problemelor cu care ei se confruntă şi găsirea unor răspunsuri la întrebările puse de aceştia. Este o cale spre o moarte decentă şi până la urmă spre un doliu sănătos.

Proiectul Grundtvig Europa Pro Hospiz facilitează cunoaşterea şi acceptarea tuturor formelor, posibilităţilor şi limitelor serviciilor hospice dezvoltate în funcţie de specificul unei anumite ţări şi culturi. Aceste experienţe conduc la o înţelegere reală, la acceptarea problemelor şi a diversităţii, la o cunoaştere reciprocă, la prietenie şi modestie. În cele din urmă aceste experienţe ne apropie de semenii noştri suferinzi, de noi înşine, contribuind la dezvoltarea unei societăţi empatice şi cooperative.

3

2. Introducere:

În spaţiul cultural european sprijinul bolnavilor incurabili a fost responsabilitatea familiei.Tendinţele de individualizare a societăţii şi progresul tehnic din domeniul medical au dus la schimbări de mentalitate privind moartea, procesul morţii şi doliul.

Bolnavii incurabili deseori se simt singuri şi sunt izolaţi de societate. Sprijinul oferit de comunităţile tradiţionale bolnavilor gravi dispare treptat.A doua parte a secolului 20 aduce o reînnoire în ceea ce priveşte abordarea bolnavilor incurabili, asistenţa şi sprijinul lor.

Mişcarea hospice are ca scop ca procesul morţii să fie de sine înţeles aparţinând procesului vieţii de care este de nedespărţit şi aduce societăţii o nouă înţelegere şi abordare a procesului morţii şi a doliului. Nevoile bolnavului incurabil şi familiei acestuia stau în centrul atenţiei mişcării hospice.

Îngrijirea/asistenţa paliativă este apanajul specialiştilor, care au preluat ideologia mişcării hospice şi caută ca prin servicii specializate oferite de echipe multidisciplinare, să se adreseze nevoilor bolnavilor incurabili şi familiilor acestora, având ca scop principal creşterea calităţii vieţii.Îngrijirea bolnavilor incurabili a fost dintotdeauna o datorie a familiei, ajutorul voluntar oferit din partea vecinilor sau a comunităţii a fost esenţial şi de sine înţeles. În secolul 20 aceste roluri sau schimbat mult, dar prin mişcarea hospice rolul voluntarilor în îngrijirea bolnavilor incurabili a redevenit esenţială. (Student 2004).

Voluntarii din cadrul grupurilor/mişcării hospice oferă bolnavilor incurabili şi familiilor acestora sprijin în viaţa de toate zilele, precum şi în perioada de doliu. Aceşti voluntari nu trebuie să aibă o calificare profesională de specialitate, dar trebuie să dobândească o formare adecvată.Cetăţenii care se dedică în mod voluntar unui scop, preiau din responsabilităţile sociale şi politice ale societăţii, doresc să aibă de-a face cu alţi oameni şi să ofere acestora un sprijin esenţial. Aceşti voluntari doresc să împărtăşească experienţa lor personală şi cunoştinţele pe care le-au dobândit pe parcursul vieţii. (BMFSFJ, 2009; Türk, 2004). Recrutarea, identificarea, formarea şi menţinerea voluntarilor hospice este responsabilitatea multiplicatorilor. Sprijinul implicării voluntarilor în asistenţa bolnavilor incurabili pe baza motivaţiei şi nevoilor acestora, va avea ca rezultat sentimentul de autorealizare pentru aceştia.

Un rol important al multiplicatorilor constă în câştigarea unor persoane pentru mişcarea hospice, pe parcursul cursurilor de formare pentru voluntari şi prin discuţii personale cu aceştia.

Deşi dăruirea, motivaţia, angajamentul social şi experienţa de viaţă sunt cerinţe esenţiale pentru sprijinul bolnavilor incurabili, ele singure nu sunt de ajuns. „Asistenţa bolnavilor incurabili şi aparţinătorilor acestora implică combinarea omeniei, cu abilităţi profesionale şi aplicarea unor metode practice.” (Barden/Hiemenz, 1999).

Este important ca voluntarii hospice să frecventeze cursuri de formare în domeniu, să beneficieze de sprijin şi supervizie în mod regulat, pentru a depăşi situaţiile dificile.Multiplicatorii vor avea un rol definitoriu, de competenţa lor depinde câştigarea unor oameni care îşi vor asuma voluntariatul, formarea lor şi crearea cadrului organizaţional pentru o perioadă îndelungată.

4

3. Formarea multiplicatorilor:

Rolul multiplicatorilor

Câştigarea voluntarilor prin adresare directă, informare şi activitate de PR Selecţia voluntarilor în corelaţie cu criteriile de selecţie şi calităţile lor personale Discuţii individuale cu potenţialii voluntari pentru a clarifica angajamentul şi

motivaţia. Această discuţie este premergătoare deciziei de admitere la cursul de formare pentru voluntari hospice. După cursul de calificare urmează o altă discuţie personală cu fiecare cursant în parte cu scopul de a clarifica modalităţile unui eventual angajament pe mai departe.

Organizarea şi implementarea unui curs de formare pentru a pregăti potenţialii voluntari. Organizarea constă în asigurarea spaţiului pentru curs, legătura cu mass- media pentru mediatizarea cursului, planificarea formării, câştigarea lectorilor pentru temele de specialitate, a fi prezent pe parcursul cursurilor, a pregăti modulele cursului din punct de vedere logistic, evaluarea cursului de formare.

Cerinţe pentru funcţia de multiplicator:

Uşurinţa de a stabili contacte, a avea capacitatea de a stabili contacte cu personalităţi ale comunităţii locale şi cu bisericile locale

Capacitate bună de comunicare, capacitatea de convingere şi de motivare a oamenilor

Experienţă de a conduce un grup Experienţă în mişcarea hospice sau asistenţă paliativă, capacitatea de a reflecta la

propriile experienţe privind pierderi personale, experienţă cu persoane care suferă sau au suferi de boli incurabile ori în perioadă de doliu.

Experienţă în educaţia adulţilor, abilităţi didactice şi metodice Cunoştinţe de specialitate şi abilităţi corespunzătoare cerinţelor cursului de

pregătire pentru voluntari hospice Perseverenţă, tenacitate, rezistenţă la frustraţie Capacitate organizatorică

5

3.1.Modul de formare I

„Când nu mai poţi da zile vieţii, dă viaţă zilelor!”

3.1.1. Introducere în istoria mişcării hospice:

Scop - Participanţii sunt familiari cu istoria mişcării hospice şi cu principiile de bază ale acesteia precum şi cu principiile de bază ale asistenţei paliative.

- Participanţii au capacitatea de a identifica asemănările şi deosebirile dintre mişcarea hospice şi asistenţa paliativă.

Subiecte - Istoric, starea actuală, răspândirea şi formele de aplicare ale mişcării hospice.

- Principiile de bază a mișcării hospice (WHO).- Clarificarea noţiunilor: Hospice Care şi Palliative Care.

Metode - Citirea materialului de studiu înaintea începerii cursului de formare.

- Prezentarea situaţiei actuale din ţările participante la proiect.

Anexe: 01. și 01.1

6

3.1.2. Sprijinul bolnavilor incurabili şi familiilor acestora

Scop - Participanţii înţeleg sprijinul bolnavilor incurabili ca o parte importantă a vieţii acestora, şi sunt dispuşi să se confrunte cu propria lor moarte, cu faptul că propria lor viaţă este şi ea trecătoare, precum şi cu fenomenul doliului.

- Participanţii dispun de cunoştinţe despre aspectele sociale, culturale şi religioase legate de moarte şi doliu.

Tematică - Fazele acceptării bolii incurabile / dimensiunile (fizice, psihice, sociale şi spirituale) ale acceptării bolii incurabile.

- Nevoile bolnavilor incurabili şi ale aparţinătorilor acestora.- Limbajul simbolic şi metaforic legat de moarte şi doliu.

Valori culturale şi ritualuri legate de moarte şi doliu în cele trei ţări care participă la proiect.

- Experienţe personale privind boala gravă, moartea, doliul şi influenţele acestora asupra propriului comportament şi valori.

- Fazele doliului / procesul doliului – asistarea persoanelor îndoliate.

Metode - Bagajul pentru ultima călătorie – ce ai lua cu tine?- Exerciţiul cu centimetrul - conştientizarea că propria viaţă

are un sfârşit. - prezentări: stadiile fazei terminale, conceptului de

demnitate, discuţii plenare cu împărtăşirea unor experienţe personale.

- Discuţii cu partenerii de proiect despre valori / ierarhia valorilor (foaie de lucru).

- Partenerii de proiect îşi descriu contextul lor actual, schimbă opinii despre asemănări şi deosebiri. Clarificarea noţiunilor relevante.

Anexa: 02

7

3.1.3. Sisteme familiale

Scop - Prezentarea sistemelor familiale in corelaţie cu îngrijirea bolnavului incurabil (impuls din Grecia, România şi Germania).

Tematică - Definirea termenului „familie“.- Sisteme şi dinamici familiale.- Nevoile aparţinătorilor.

Metode - Discuţii clarificatoare: noţiunea de familie.- Harta familiei: constelaţii familiale.- Portretul familiei şi genograma propriei familii.

Materiale şi instrumente folosite

- Tablă magnetică.- Bloc de desen, creioane, simboluri de genogramă.- Power Point.

Anexa: 03

8

3.1.4.Moderarea discuţiilor

Scop - Participanţii sunt capabili să comunice cu bolnavii incurabili şi aparţinătorii acestora.

- Participanţii recunosc limbajul simbolic al bolnavilor incurabili şi sunt în stare să-l interpreteze.

Tematică - Empatie şi apreciere.- Exprimarea sentimentelor în cadrul convorbirilor.- Limbajul bolnavilor incurabili, înţelegerea limbajului

simbolic şi metaforic.- Oglindirea realităţii şi a relaţiilor interpersonale în

comunicare.- Arta de a pune întrebări pentru planul sentimentelor.

Metode - Exerciţiul ascultării active şi exprimarea sentimentelor prin limbajul verbal şi non-verbal.

- Situaţii de dialog/tehnici de a adresa întrebări, exersate în joc de rol.

- Prezentare: bazele comunicării efective.- Discuţie plenară pe tema „A fi bine înţeles, a fi greşit

înţeles“.

Anexe: 04.1 – 04.5

9

3.2. Modul de formare II Conducerea unui grup

3.2.1. Conducerea proceselor de grup

Scop - Participanţii recunosc diferitele faze de dinamică ale grupului şi sunt capabili să conducă procesele de grup.

- Participanţii cunosc diferitele modalităţi de susţinere psiho-socială pentru voluntarii hospice. Sunt familiarizaţi cu criteriile de selecţie a unui supervizor sau consilier.

Tematică - Roluri în cadrul grupului.

- Fazele unui grup: orientare, conflicte, consolidare, faza efectivă şi dizolvare.

- Autoritatea în cadrul grupului, rolul moderatorului în cadrul grupului.

- Supervizarea, grupul Balint, consilierea sistemică, discuţii de caz.

Metode - Construirea unui turn - exerciţiu în grupuri mici.- „Labirintul“ - joc de dinamică a grupului.- Reflectare asupra dinamicii grupului în funcţie de criteriile

de observaţie primite.

Anexa: 05.0 – 05.3

10

3.3. Modul de formare III

3.3.1.Câştigarea şi menţinerea voluntarilor

Scop - Participanţii cunosc şi recunosc motivaţia şi nevoile voluntarilor şi se pot adresa în funcţie de acestea diferitelor grupuri de potenţiali voluntari.

- Participanţii sunt în stare să stabilească contacte cu persoane şi instituţii şi să construiască o reţea.

- Participanţii sunt în stare să prezinte esenţa mişcării hospice şi hospice care pentru publicul larg şi să folosească mas-media în funcţie de necesităţi.

- Participanţii sunt familiarizaţi cu diferitele forme de discuţii în ceea ce priveşte câştigarea, selecţia şi sprijinul voluntarilor hospice.

Teme - Motivaţia şi nevoile voluntarilor – reflectare asupra motivaţiei de multiplicator: tipologia persoanelor dispuse să ajute pe alţii, apropiere – distanţare, conştientizarea propriilor limite

- Găsirea unor căi de a transmite esenţa mişcării hospice- Activitate PR, mass-media.

- Dezvoltarea de idei pentru câştigarea şi menţinerea voluntarilor.

- Discuţii de selecţie, clarificare, negociere a scopului, şi consiliere în legătură cu viitorii voluntari.

- Feed-back.

Metode - Propriile limite – limitele celuilalt: exerciţiul cu sfoara.- Scrierea unui comunicat de presă: exerciţiu în grup.- Realizarea planului unei reţele.

Anexe: 06.0 – 06.6

11

3.4. Modul de formare IV

3.4.1. Dobândirea şi împărtăşirea cunoştinţelor

Scop - Participanţii cunosc diferite tehnici de prezentare şi moderare a discuţiilor pe care le utilizează în funcţie de tema prezentată.

- Participanţii sunt capabili să planifice, să implementeze şi să evalueze un curs sau un modul de formare. Modulul de formare este planificat în concordanţă cu sfera de activitate a voluntarilor hospice.

- Participanţii dispun de diferite metode ale formării adulţilor pe care le utilizează adaptat situaţiei de învăţare.

Tematică - Tehnici de prezentare şi moderare.- Planificarea şi implementarea unor prezentări scurte

conform metodei în 7 paşi.- Planificarea unui seminar: scop, conţinut, procese de

învăţare şi evaluare, pe baza temelor pentru voluntari hospice.

Metode - lucrul individual, discuţii în grup, discuţii de caz, joc de rol, schimb de experienţă, tehnici de creativitate etc.

- Crearea şi exersarea unor prezentări (are loc pe parcursul întregului proiect, de exemplu prezentarea lucrului din grupuri mici).

- Exersarea moderării grupului.

Anexa: 07

12

4. Retrospectivă a persoanelor care învață

4.1. Retrospectivă din Germania:

Conceptul hospice se răspândeşte peste hotare.

Serviciul Hospice din Ettlingen participă la proiectul european Europa pro Hospiz. Astfel se intitulează primul proiect european dezvoltat din toamna anului 2009 pe tema hospice de Centrul Diaconal din Baden, alături de parteneri din Thessaloniki / Grecia şi Cluj-Napoca (Klausenburg) /România. Proiectul este structurat pe doi ani şi este finanţat din programul GRUNDTVIG. Serviciul Hospice din Ettlingen a participat la acest proiect având astfel posibilitatea unui schimb de experienţă fructuos cu organizaţiile partenere, împărtăşindu-le acestora din experienţa acumulată de-alungul anilor, dar şi asimilând informaţii noi de la acestea. Pentru noi, această şansă a fost o expresie a recunoaşterii. Serviciul nostru a fost reprezentat de patru persoane, dintre care 3 voluntari şi un angajat.Serviciul Hospice din Ettlingen a găzduit partenerii din Cluj-Napoca (Klausenburg) / România şi Thessaloniki / Grecia în iunie 2010 şi martie 2011.

Pentru fiecare întâlnire în parte a fost conceput un program complex, astfel încât pe lângă abordarea unor teme de specialitate şi un schimb intercultural de experienţă, participanţii au vizitat diferite instituţii rezidenţiale pentru vârstnici printre care şi centrele de tip hospice din Ettlingen: căminele „Stephanus-Stift am Stadtgarten şi Stephanus-Stift am Robberg“, Hospice-ul „Arista“ precum şi biroul de consiliere „Die Zeder“ („Cedrul)“ din incinta cimitirului Ettlingen.

Au fost organizate mai multe întâlniri cu voluntarii implicaţi în activitatea serviciului nostru hospice, acestea concentrându-se asupra schimbului de idei, pe prezentarea activităţii noastre concrete, surpriza uneia dintre seri fiind o expunere artistică a tematicii hospice, creaţie a voluntarilor noştri.

În martie 2011 oaspeţii au participat la concertul aniversar „5 ani Hospice Arista Ettlingen“. Excursiile la Baden-Baden, vizitarea oraşelor Ettlingen şi Karlsruhe şi participarea la un festival artistic de vară în Ettlingen au reuşit să ofere celor prezenţi o imagine despre peisajul cultural al regiunii.

Onoarea de a organiza o întâlnire de proiect ne-a revenit în luna iulie a anului 2010, ocazie cu care 4 learneri din cadrul Serviciului Hospice din Ettlingen au venit la Cluj-Napoca. Urmarea firească a acestei succesiuni de întâlniri a fost faptul că, în septembrie 2010 şi iunie 2011, angajatul serviciului nostru a participat la şedinţa coordonatorilor de proiect ţinută la Thessaloniki.

13

4.2. Retrospectivă din Grecia:

Biserica evanghelică de limbă germană din Thessaloniki (Grecia) este o instituţie în care trăiesc aprox. 25.000 nemţi, dintre care aprox. 80 % femei migrante prin căsătorie. Comunitatea acoperă teritoriul Greciei Centrale până în Nord şi Est având deci o activitate însemnată în diaspora. Începând cu anul 2000 un grup de femei provenind din diferite oraşe participă activ la serviciul hospice – la început în educaţie, iar mai apoi în asistenţa paliativă.

În ultimele decenii, societatea elenă a trăit o importantă transformare, resimţită în mod deosebit în domeniul social. Dacă acum 40, 50 de ani se trăia în familii mari, în care bolile şi decesul în rândul aparţinătorilor erau des întâlnite, în momentul de faţă decesul a ajuns să fie localizat în afara cadrului domestic şi are loc într-o atmosferă nepersonală specifică spitalelor, lipsită de spaţiul ocrotitor al anturajului propriu, intim.Totuţi, aparţinătorii, se implică în mare măsură în îngrijire, sunt suprasolicitaţi fizic, dar nu beneficiză de un suport emoţional.Vedem, ca o sarcină a noastră, să acordăm cel puţin unui număr limitat de persoane de etnie germană asistenţă prin intermediul discuţiilor şi prin menţinerea contactului cu aceştia. Ideea participării la un proiect european pe tema hospice ni s-a părut foarte atrăgătoare. Era foarte interesant să dezbatem cu partenerii din Germania şi România probleme concrete referitoare la formarea profesională a voluntarilor. Am avut şansa să vorbim despre greutăţile cu care ne confruntăm ca şi grup de imigranţi, să arătăm cât de complicat ne este să ajungem la un consens în probleme legate de moarte şi deces, totul datorită tradiţiilor atât de diferite din Europa Centrală şi Grecia.

Am avut şansa de a relata despre experienţele noastre şi să ascultăm experienţele celorlalţi participanţi. Am clarificat împreună aspectele primordiale ale hospice-ului rezidenţial sau ambulant, care trebuiesc cunoscute de multiplicatori. Întotdeauna s-a luat în considerare specificul social şi cultural al locului. Am constatat că această realitate nici nu este atât de diferită în situaţii extreme din viaţa unui om, indiferent în ce ţară trăieşte. Din acest punct de vedere am ajuns, credem, la un consens perfect. Ascultându-i pe ceilalţi participanţi relatând despre situaţii dificile, bine cunoscute şi de noi, ne-au făcut să înţelegem anumite faze prin care am trecut. Confruntarea cu teme şi metode a contribuit la o mai bună înţelegere şi conştientizare a problemei. Fiecare individ al grupului s-a îmbogăţit şi s-a dezvoltat datorită confruntării cu această temă. Am învăţat să reflectăm asupra bolilor severe, a morţii, a decesului, a doliului şi a influenţei acestora asupra comportamentului nostru.

Discuţiile cu participanţii din Germania şi România au fost foarte deschise, vizitele desfăşurate în celelalte ţări şi cunoaşterea metodelor de lucru a motivat grupul nostru să se angajeze pe viitor într-un mod mult mai creativ. Astfel comunitatea noastră a lansat recent o ofertă pentru persoane în doliu, oferindu-le un spaţiu ocrotit pentru discuţii şi recreere.

De parteneri ne leagă relaţii de prietenie. Am fost impresionaţi de angajamentul lor. Ne bucurăm că vom putea împărtăşi experienţele noastre şi ne vom susţine reciproc şi pe viitor.

14

4.3. Retrospectivă din România

Învăţăm din Europa şi întretimp devenim cunoscuţi pentru Europa.

Fundaţia Creştină Diakonia a început în anul 2007 să ofere servicii de îngrijire paliativă la domiciliu în Cluj-Napoca. Îngrijirea paliativă („palliativ care”) s-a născut din mişcarea hospice şi poate fi considerată ca fiind cea mai mare realizare a secolului 20 în domeniul îngrijirii bolnavilor incurabili. Eram conştienţi de faptul că echipa noastră este alcătuită doar din medici, asistente medicale şi asistenţi sociali angajaţi. Am învăţat că numărul voluntarilor implicaţi în serviciile hospice vest-europene depăşeşte cu mult numărul personalului angajat şi că munca lor reprezintă o contribuţie indispensabilă la îngrijirea în ansamblu a bolnavilor incurabili. Asistenţa hospice este de neimaginat fără voluntari.

Proiectul Grundtvig implementat din 2009 alături de partenerii din Germania şi Grecia şi-a definit ca obiectiv principal facilitarea schimbului de experienţă şi cunoştinţe în domeniul voluntariatului în hospice.

Parteneriatul finanţat din fonduri europene face posibilă învăţarea comună prin intermediul unui anumit număr de mobilităţi transnaţionale, acoperind costurile de călătorie şi subzistenţă.

Diakonia Cluj a implicat şi membrii ai echipele filialelor din Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş, Reghin şi o îngrijitoare din cadrul Bisericii Evanghelice din Mediaş. Cu două ocazii au participat câte 9 persoane la cursuri de formare în Germania. De două ori am găzduit partnerii noştri de proiect, ultima întălnire din România fiind chiar conferinţa de încheiere a proiectului din iulie 2011.

Ce am putut învăţa pe parcursul acestor doi ani? Am învăţat că nu doar grecii sunt ospitalieri, ci şi nemţii; că nu doar nemţii muncesc mult, ci şi grecii. Am fost impresionaţi de angajamentul şi disponibilitatea voluntarilor. Deşi conceptul de voluntariat are particularităţi caracteristice fiecărei ţări în ceea ce priveşte activitatea şi structura sa, am învăţat multe despre voluntariat în general şi despre voluntariatul în hospice în mod special.

Acum ştim că mulţi sunt dispuşi să-şi asume răspunderea pentru bolnavi, pentru familiile acestora şi implicit pentru societatea în care trăiesc. Investesc mult timp şi multă energie în implicarea lor, sunt atenţi să se formeze continuu şi se sprijină reciproc.

Asistenţa hospice din Germania este deosebit de bine organizată, astfel încât o singură persoană, angajată cu jumătate de normă se ocupă de partea oficială şi ţine legătura cu instituţiile private sau de stat, respectiv cu organizaţiile bisericeşti cu care colaborează. Colaboratorii voluntari sunt de diferite confesiuni, motivaţia acestora fiind de o suprinzătoare varitate – cea mai frecventă fiind totuşi confruntarea, în cadrul propriei familii, cu o boală sau un deces. Ceea ce contează, este până la urmă atenţia, îndeplinirea sarcinilor şi spiritul de echipă.

Un lucru exemplar pentru noi a fost faptul că majoritatea voluntarilor sunt persoane mai în vârstă - pensionari sau în prag de pensionare – care se decid să-i ajute pe cei aflaţi în dificultate. În pofida vârstei, datorită experienţei şi cunoştinţelor acumulate, aceştia sunt foarte creativi şi energici. Nu sunt aroganţi dimpotrivă, sunt modeşti şi deschişi faţă de trăiri noi, dispuşi să ia parte la călătorii şi schimburi de experienţă. Au fost permanent

15

interesaţi să afle despre activităţile noastre, au susţinut şi s-au identificat rapid cu interesele noastre.

Pe baza aspectelor discutate şi a liniilor directoare formulate, ne dorim ca serviciul de îngrijire paliativă din Cluj-Napoca să se dezvolte datorită contribuţiei voluntarilor. Din anul 2012 ne propunem să începem recrutarea şi formarea voluntarilor pentru a-i încadra în echipa noastră.

16

5. Bibliografie

Barden, I./Hiemenz,T. in Student, J.C. (Hrsg) (1999): Das Hospizbuch, Lambertus-Verlag, Freiburg im Breisgau, 4. Aufl.

Bundesarbeitsgemeinschaft für Hospiz e.V. (Hrsg.)(2005). Qualitätsanforderungen zur Vorbereitung Ehrenamtlicher in der Hospizarbeit in http://www.hospiz.net/themen/broschuere_quali_ehrenamtl.pdf

Bundesministerium für Familie, Senioren, Frauen und Jugend (2009): Bericht zur Lage und zu den Perspektiven bürgerschaftlichen Engagements in Deutschland, Wissenschaftszentrum Berlin für Sozialforschung (WZB)

Student, J.-C. (Hrsg.) (2004): Sterben, Tod und Trauer. Handbuch für Begleitende, Herder-Verlag, Freiburg im Breisgau

Tietze, K.O. (2003): Kollegiale Beratung - Problemlösungen gemeinsam entwickeln. Reinbek: Rowohlt.

Türk, B. (2004): Freiwilliges Engagement in Nonprofit-Organisationen am Beispiel eines Hospizes, Universität Konstanz in http://kops.ub.uni-konstanz.de/volltexte/2004/1210/pdf/Tuerk.pdf; Zugriff 15.10.09

6. Recomandări de literatură

Linkuri pentru studiu individual

http://www.wdr.de/tv/quarks/global/pdf/Q_Lernen_2.pdfhttp://www.wdr.de/tv/quarks/sendungsbeitraege/2005/0612/03_aufmerksamkeit.jsp

Antons, Klaus Praxis der GruppendynamikGöttingen 1998, 7.Aufl.

Brocher, Tobias Gruppendynamik und ErwachsenenbildungBraunschweig 1967

Heintel, Peter Das ist GruppendynamikMünchen 1974, 2. Aufl.

König, Oliver Einführung in die GruppendynamikSchattenhöfer, Karl Heidelberg 2008, 3. Aufl.Langmaack, Barbara Wie die Gruppe laufen lerntBraune-Krickau, Michael Weinheim 2010, 8. Vollständig überarbeitete Aufl. Schmidt, Eva Renate Beraten mit KontaktBerg, Hans Georg Frankfurt am Main 2002Wellhöfer, Peter R. Gruppendynamik und soziales Lernen

Stuttgart 1993

7. Anexe:

Anexele pot fi descărcate de pe internet de pe adresa http://www.diakonie-baden.de/PDF_Dateien/euro-hospiz.pdf

17