Cuprins Introducere Capitolul I . Caracteristici generale ale orașului Cartagena

1.1 Istoric 1.2 Localizarea geografică

Capitolul II. Caracteristici fizice 2.1 Relief ( și procese geomorfologice semnificative dacă acestea există) 2.2 Clima (factori genetici.temperatura.precipitații. v nturi) 2.3 Hidrografie (domenii hidrologice: areic, endoreic, exoreic) 2.4 vegetație. faună. soluri

Capitolul III. Caracteristici demografice 3.1 Evoluția numerică a populației 3.2 Dinamica naturală (natalitate,mortalitate, bilanț natural) 3.3 Dinamica migratorie (imigranți, emigranți, bilanț migratoriu)

Capitolul IV. Caracteristici economice 4.1 Agricultură și industrie 4.2 Căile de comunicație și transporturile 4.3 Turismul 4.4 Comerțul și relațiile economice internaționale

Concluzii Bibliografie

INTRODUCERE

Lucrarea de față, reprezintă un studiu geografic asupra orașului Cartagena,

regiunea Murcia, Spania, despre situația demografică, economică, socială și potențialul

natural. Analiza a fost realizată pentru intervalul 1990­2015.

Provincia Murcia, este o regiune în general accidentată, străbătută de ultimele

șiruri ale Cordilierei Betice și de numeroasele sierre subbetice.

Climatul murcian este mediteraneean (temperatura medie anuală oscilează de la 14 °C la

18°C, după altitudine și depărtarea de mare, iar precipitațiile de la 300 la 400 mm, cu 30

zile ploioase pe an).

Regiunea este slab dezvoltată din punct de vedere economic.

Industria este, în general, slab dezvoltată. Ea se concentrează în general în sud, în

zona Cartagenei (singurul centru industrial de importanță națională) și a Mazarrónului.

Aici, în sierrele din jurul celor două orașe se exploatează plumbul și zincul (provincia

Murcia este prima și ­ respectiv ­ a doua producătoare spaniolă). Cartagena are (la

Escombreras, port special amenajat pentru petrol) o mare rafinărie de petrol, orașul fiind

și punctul de pornire al oleoductului care transportă petrolul brut la Puertollano, în

Castilia. Cartagena este și un important centru siderurgic și al construcțiilor de nave (de

veche tradiție).

Economia regiunii este mai mult agrară. Este o zonă de culturi mediteraneene, de

cultivarea legumelor, cultura viței­de­vie. La caise, piersici și lămâi, provincia Murcia

ocupă primul loc în Spania, iar la tomate, locul al doilea. Zona murciană este și o

căutată regiune turistică.

Din punct de vedere al populației, concentrarea urbană este destul de slabă (doar

două orașe ­ Cartagena și Murcia ­ trec peste 200.000 locuitori).

Cartagena (216 301 locuitori ­ 2015), este principalul centru industrial al întregii

regiuni, cu mari întreprinderi de prelucrare a minereului extras din regiune, cu un

important șantier de construcții navale (militare), cu o mare rafinărie de petrol și cu

întreprinderi ale industriei chimice (fertilizante). Cartagena este și cel mai important

port al Spaniei pentru petrol și unul dintre cele mai active porturi ale Mediteranei.

Istoria orașului este veche, de peste 3000 ani. Așezare Iberică (Mastia), pe vatra căreia

cartaginezii au ridicat orașul Quart­hadasat, cunoscut nouă cu numele roman Carthago

Nova. Decade apoi, în evul mediu, fiind o neînsemnată așezare pescărească.

Dar în secolul XVIII își recapătă importanța prin transformarea lui într­un arsenal

militar și prin construirea șantierului naval. În secolul XIX a fost un puternic nucleu al

mișcării anarhiste și centru de „pronunciamentos” (cel mai cunoscut, în 1873, când s­a

proclamat „cantonul federalist al Cartagenei”). Aici, la Cartagena, s­a pronunțat pentru

republică, în 1936, majoritatea flotei spaniole. Din vremurile apuse, se mai păstrează

resturile unei fortificații romane, unde s­a descoperit un bust al lui Hasdrubal ­ amintind

de Carthago Nova, iar din evul mediu, catedrala Santa Maria la Vieja (construită pe

locul celei mai vechi dintre bazilicile creștine ale Spaniei, din elemente ale

construcțiilor romane și bizantine) și biserica Santa Maria de Gracia, cu sculpturi

realizate de murcianul Salzillo.

Ca și încheiere a introducerii, lucrarea de licență este structurată după cum

urmează: o parte de introducere, 4 mari capitole in care sunt prezentate detaliile cu

privire la orașul Cartagena, iar în partea de final avem Concluziile și Bibliografia.

Capitolul I

Caracteristi generale ale orașului Cartagena

1.1 Istoric

Cei care au dat numele peninsulei, sunt „iberi”, o populație

nord­africană, infiltrată de­a lungul țărmurilor Levantului spaniol

pănă la Pirinei, iar de aici, mai departe, până în câmpiile Franței și

chiar până în insulele britanice.

După așezarea iberilor aici în peninsulă (sfârșitul mileniului II î.e.n.)

întreg mileniul I î.e.n. este marcat de evenimente care au contribuit

decisiv la formarea chipului istoric al Spaniei. ig. 1.1 ← F

ig. 1.2 ↓ F

Primii străini cu care

iberii au venit în contact,

au fost îndrăzneții

navigatori fenicieni care,

după ce au explorat

amănunțit țărmurile

Mediteranei, au abordat

și coastele Iberiei, pe

care au numit­o

Isaphania (coasta

iepurilor).

Pe la mijlocul mileniului I î.e.n. au abordat iberia (sau „Isaphania” în cazul

acesta) cartaginezii. Mult mai ambițioși decât predecesorii lor și având baza chiar în

bazinul vestic al Mediteranei, cartaginezii și­au extins dominația în aproape întreaga

peninsulă, preluând moștenirea feniciană, gonind pe elini (colonii grecești pontice),

distrugând pe cel mai puternic rival, Tartessos (un oraș portuar pe coasta sudică a

peninsulei Iberice, în Andaluzia de astăzi, faimos prin extraordinara bogăție din

comerțul cu metale, centrul unui întins și înfloritor regat) și creând în Baleare, puternica

bază de la Ebussus (Ibiza de azi). Și­au lărgit apoi metodic, teritoriile stăpânite, mai ales

în preajma și în timpul lungului și sângerosului conflict cu Roma cunoscut sub numele

de „războaiele punice” (pentru că „puni” îi numeau romanii pe cartaginezi).

Înfrântă în primul război punic (264­241 î.e.n.) Cartagina pierde Sicilia, apoi, în

241­238, Sardinia. Pierderea Siciliei ­ grânar al Cartaginei ­ a fost dezastruasă pentru

„puni” care au început extinderea domeniului lor iberic, ca o compensație. După

cucerirea Spaniei meridionale și orientale până la capul Nao, unde au construit

fortăreața cunoscută sub numele dat de elini, Akra Lenke (Alicante de azi), sub

conducerea lui Hamilcar Barcas, cartaginezii si­au extins teritoriile până la Ebru, sub

conducerea lui Hasdrubal. Acesta a creat o nouă bază pentru cuceririle cartagineze, pe

care a numit­o Quart­Hadasat, cunoscut cu numele roman de Carthago Nova (Cartagena

de azi).

În 219 î.e.n., tânărul Hannibal, fiul lui Hamilcar Barcas a atacat orașul Saguntum

care era aliatul Romei pe care l­a cucerit, după 8 luni de asediu, dezlănțuind astfel al

II­lea război punic în perioada 218­201 î.e.n., în cursul căruia s­a evidențiat marele

talent strategic al tânărului general cartaginez. Însă legiunile Romei au început să fie

stăpâne pe situație și în 206 î.e.n. Publis Cornelius Scipio a lichidat, prin acțiuni militare

energice, dominația cartagineză în Spania și l­a înfrânt, în Africa (202 î.e.n.) pe

Hannibal.

ig.1.3 Cei trei conducători cartaginezi F

Sursă (Fig.1­3):Francisco de P. Par é s, Historia de España, Editura F.T.D., 1924, pag. 8; 11; 12

Orașul a trăit cele mai bune momente pe perioada dominației romane între

sfârșitul secolului III î.Hr. și începutul celui de­al II­lea d.Hr..

Orașul s­a bazat pe bogăția minieră, pe totografia unică împrejmuită de dealuri și cu o

mare interioară ­ El Almarjal ­ ce permitea o apărare ușoară și sigură.

La sfîrșitul imperiului roman, intră într­o perioadă de declin ce a durat până în

epoca modernă. Această perioadă a fost marcată de trecerea vandalilor și dominația

vizigoților, perioadă ce s­a încheiat o dată cu venirea trupelor bizantine în anul 555 și au

transformat orașul în capitala provinciei spaniole, care se întindea în partea de S­SE, de

la Malaga până la Cartagena.

În perioada 621­734, orașul a fost dominat din nou de vizigoți până la cucerirea

arabilor care au domnit până în 1245. Perioada imediat următoare a fost una de declin,

revenindu­se în secolul XVI datorită economiei și politicii, decăzând din nou în secolul

XVII datorită epidemiilor ce au afectat orașul pe perioada întregului secol.

Cartagena și­a revenit în secolul XVIII, când a devenit capitala Departamentului

Maritim al Mediteranei în anul 1728. Datorită construcției Arsenalului, castelelor din

aceas perioadă și a bărăcilor furnizate în plan de fortificație al orașului, s­a declanșat o

mare activitate de construcții ce au atras în scurt timp, între 10 000 și 50 000 locuitori.

După o nouă perioadă de criză în prima jumătate a secolului XIX, a doua jumătate

a acestui secol a fost un succes datorită mineritului, ce a servit ca un stimul pentru

industrie și comerț. În tot acest timp au fost consruite numeroase edificii publice și

private.

În anii `50, Cartagena a cunoscut o nouă etapă de dezvoltare a industriei din Valle

de Escombreras, etapă ce a durat până în anii `90. După această perioadă, Cartagena a

început să privească spre trecut, transformându­l într­unul dintre principalele atracții

turistice. Așa, orașul a intrat în secolul XXI cu un bogat patrimoniu istoric, artistic și

arhelogic recuperat.

1.2 Poziția geografică a orașului Cartagena

Fig.1.2.1 Localizarea orașului Cartagena la nivelul Peninsulei Iberice

Fig. 1.2.2 Localizarea orașului Cartagena în cadrul regiunii Cartagena

Sursă (Fig.1­2): www.google.ro/maps

Orașul Cartagena este localizat în sud­estul Peninsulei Iberice, în regiunea

Murcia, la intersecția paralelei de 37°36`43” latitudine nordică cu meridianul de

0°58′55” longitudine vestică.

În cadrul regiunii Murcia, Cartagena oraș port mediteranean, se află situat în

partea de sud­est, la o distanță ce circa 50km față de orașul Murcia (oraș reședință) și

aproximativ 450km față de Madrid, capitala țării.

Fig.1.2.3 Municipiile regiunii Murcia (Sursa: http://www.carm.es/econet/mapas/mapa_municipios.html)

NV: Fuente Álamo de Murcia

N: Torre­Pacheco NE: Los Alcázares , San Javier

V: Mazarrón

E: La Unión

SV: Marea Mediterană S: Marea Mediterană SE: Marea Mediterană

Cartagena se învecinează la N cu Torre Pacheco, în NE cu Los Alcázares și San

Javier, în E cu La Unión, în V cu Mazarrón ,în NV cu Murcia si Fuente Álamo de

Murcia și în S, SE, SV cu Marea Mediterană.

Teritoriul administrativ al municipiului are o suprafață de 558,1 Km , iar ₂

populația este de 216 301 locuitori (2015). Aceste dimensiuni îl situează pe locul doi

după orașul Murcia cu 439 998 locuitori (2015).