LEZIUNI ALE LEZIUNI ALE EXTREMITEXTREMITĂŢĂŢILORILOR

Jim Holliman, M.D., F.A.C.E.P.

Profesor Asociat de Chirurgie şi Medicină de Urgenţă

Director al Centrului Internaţional de Medicină de Urgenţă

M.S. Hershey Medical Center

Penn State University

Hershey, Pennsylvania, USA

Identificarea leziunilor care pun în pericol viaţa sau extremităţile pacientului

Prioritatea tratamentului leziunilor extremităţilor faţă de alte leziuni

Stabilirea necesităţii tratamentului chirurgical de urgenţă pentru leziunile extremităţilor

Tratamentul luxaţiilor, fracturilor simple şi leziunilor ţesuturilor moi

LEZIUNI ALE EXTREMITÃLEZIUNI ALE EXTREMITÃŢŢILORILOROBIECTIVEOBIECTIVE

LEZIUNI LEZIUNI POTENŢIAL PERICULOASE POTENŢIAL PERICULOASE PENTRU VIAŢA PACIENTULUIPENTRU VIAŢA PACIENTULUI

Hemoragie activã dintr-un vas sanguin major Leziune severă prin strivire Fracturã deschisã severă Amputaţie proximalã Fracturi multiple proximale ale extremitãţii

LEZIUNI PERICLEZIUNI PERICULOASE PENTRUULOASE PENTRU EXTREMITEXTREMITĂŢIĂŢI

Leziune sau obstrucţie arterialã Sindromul de compartiment Fractura deschisã Strivire limitatã Luxaţia

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR SCHEMSCHEMĂĂ GENERAL GENERALĂ DEĂ DE MANAGEMENT MANAGEMENT

În cadrul evaluãrii primare se opresc hemoragiile prin pansament compresiv

În cadrul evaluãrii secundare:– se evalueazã statusul neurovascular al fiecãrei

extremitãţi– se identificã posibilele fracturi/luxaţii– se aplicã atelele – în special pentru leziunile potenţial

instabile– se stabilesc radiografiile necesare

În cadrul tratamentului definitiv se reduc fracturile sau luxaţiile şi se tratează plãgile

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR ELEMENTE DE ANAMNEZÃELEMENTE DE ANAMNEZÃ

Momentul producerii leziunii Mecanismul leziunii Dacã au fost deja reduse eventualele luxaţii Leziuni ale extremitãţilor în antecedente Cantitatea aproximativă de sânge pierdut la

locul incidentului Alergii / medicaţie curentă Statusul imunizãrii antitetanice

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR EXAMENUL CLINICEXAMENUL CLINIC

Trebuie sã includã:– inspecţia pentru deformări, tumefieri, echimoze,

plãgi– se palpeazã extremitãţile pentru depistarea

zonelor sensibile, crepitaţiilor– se verificã pulsurile distale, reumplerea capilarã,

sensibilitatea, activitatea motorie, mobilitatea activã şi pasivã a articulaţiilor

– se evalueazã funcţia şi integritatea tendoanelor

Fractură de humerusFractură de humerus

Fractură de humerusFractură de humerus

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR SEMNESEMNE POTENŢIALE POTENŢIALE DDE LEZIUNE LEZIUNEE

ARTERIALARTERIALĂĂ

Notă: pulsul palpabil nu exclude leziunea vascularã majorã

Se suspicioneazã leziune vascularã când apar:– dureri intense disproporţionale cu gravitatea leziunilor– slãbirea pulsului– reumplere capilarã mai mare de 3 secunde– parestezii– paloare– deteriorarea funcţiei motorii

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR SINDROMUL DE COMPARTIMENTSINDROMUL DE COMPARTIMENT

Se suspicioneazã în cazul leziunilor prin strivire, fracturilor, plãgilor împuşcate, leziunilor sau obstrucţiilor arteriale

Reprezintã creşterea tensiunii în ţesutul muscular putând duce la scãderea perfuziei şi la moarte celularã

Semne: tumefiere, durere slãbiciune, paralizie, sensibilitate la palpare,

scãderea pulsului, scãderea reumplerii capilare

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR DIAGNOSTICUL SINDROMULUI DE COMPARTIMENTDIAGNOSTICUL SINDROMULUI DE COMPARTIMENT

Cea mai bunã metodã este mãsurarea tensiunii în ţesutul muscular, direct, cu un ac sau un cateter cuplat la un aparat

Presiunea peste 30 mmHg necesitã fasciotomie de urgenţã

Presiunea sub 30 mmHg nu necesită fasciotomie dar evaluarea trebuie repetată la 2-4 ore

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE LEZIUNILE PRIN STRIVIREPRIN STRIVIRE

Pericolul este rabdomioliza şi insuficienţa renalã apãrutã datoritã hemoglobinei şi mioglobinei eliminate în circulaţie care se filtrează la nivel renal

Tratament fasciotomie de urgenţã dacã este cazul fluide i.v. pentru a menţine o diureză de peste 50

ml/orã (2 ml/kgc/orã la copii) NaHCO3 i.v. (50 mEq) sau manitol (1 g/kgc) pot

contribui la reluarea diurezei se monitorizeazã ureea şi creatinina pentru IRA

Sindrom de compartimentSindrom de compartimentFasciotomie medială superficialăFasciotomie medială superficială

Sindrom de compartimentSindrom de compartimentFasciotomie medială Fasciotomie medială

Sindrom de compartimentSindrom de compartimentFasciotomie lateralăFasciotomie laterală

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR EVALUAREA RADIOEVALUAREA RADIOLOGICĂLOGICĂ

Se efectuează în caz de:– edemaţiere sau echimozã– deformare– durere– status vascular alterat– crepitaţii– alterarea funcţiei motorii– suspiciunea prezenţei de corpi strãini

Examenul clinic nu poate preciza totdeauna, cu acurateţe, prezenţa sau absenţa unei fracturi

Radiografiile trebuie sã includã de obicei zona afectatã şi articulaţiile proximale şi distale

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR FRACTURI DESCHISEFRACTURI DESCHISE

Reprezintã o comunicare între soluţia de continuitate de la nivelul pielii şi fractura osoasă

Existã riscul infecţiei ţesutului moale şi a dezvoltării osteomielitei

Se suspicioneazã în cazul oricãrei plãgi care se aflã în vecinãtatea fracturii

Majoritatea necesitã intervenţie chirurgicalã Trebuie tratate cu antibiotice i.v. cu spectru

anti-stafilococic

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNI LEZIUNI FRECVENT ASOCIATEFRECVENT ASOCIATE

Fractura unui os lung pereche asociată cu luxaţia perechii acestuia

Fractura de femur cu luxaţia şoldului ipsilateral

Fracturã calcaneanã cu tasare de vertebrã lombarã

Fracturã de gleznã cu fracturã fibularã înaltã

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNI VASCULARE MAJORELEZIUNI VASCULARE MAJORE

În cazul leziunilor vasculare majore sau sindromului de compartiment factorul cel mai important este timpul

Moartea ţesuturilor extremităţilor se instalează în cazul leziunilor vasculare sau a sindromului de compartiment instalate în urmă cu 4 – 6 ore

Ambele situaţii trebuie depistate şi tratate cât mai urgent

Este obligatorie efectuarea angiografiei de urgenţã sau a explorãrii chirurgicale

Plagă împuşcată în regiunea popliteePlagă împuşcată în regiunea poplitee

Plagă împuşcată în regiunea popliteePlagă împuşcată în regiunea popliteeSecţiune de arteră popliteeSecţiune de arteră poplitee

Leziune de arteră popliteeLeziune de arteră popliteeRefacerea traiectului vascular cu grefă venoasăRefacerea traiectului vascular cu grefă venoasă

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LUXALUXAŢŢIILE ASOCIATE CU LEZIUNI VASCULARE IILE ASOCIATE CU LEZIUNI VASCULARE

MAJOREMAJORE Cele mai frecvente luxaţii care se asociazã cu

leziuni vasculare majore sunt localizate la:– genunchi - artera poplitee– cot - artera brahialã– gleznã - arterele dorsalis pedis +/- tibiala

posterioară– fracturi cu luxaţii ale oaselor lungi cu leziuni de

vase adiacente– uneori este necesarã reducerea în urgenţã a

acestor leziuni pentru restabilirea circulaţiei distale

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR MANAGEMENTUL AMPUTAMANAGEMENTUL AMPUTAŢŢIEI DISTALEIEI DISTALE

Se efectuează hemostaza cu pansament compresiv

Se pãstreazã partea amputatã - se pune în ser fiziologic rãcit (se evitã congelarea)

Posibilitatea reimplantãrii este decisă de chirurg - nu promiteţi pacientului reimplantarea

Antibiotice, ATPA, analgezie

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR CONTRAINDICACONTRAINDICAŢŢII PENTRU REIMPLANTAREII PENTRU REIMPLANTARE

Antecedente medicale care contraindicã anestezia generală de lungã duratã

Amputaţie de falangă distalã Timp de ischemie caldã mai mare de 4 ore Plăgi strivite, zdrenţuite (pentru o

reimplantare reuşită este necesară o plagă dreaptã, linearã)

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR DESCRIEREA DESCRIEREA ŞŞI CLASIFICAREA FRACTURILORI CLASIFICAREA FRACTURILOR

Simple sau cominutive Deschise sau închise Localizare Orientare Dislocare Scurtare Angulare Fracturile Salter – Harris la copii

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR DESCRIEREA FRACTURILORDESCRIEREA FRACTURILOR (cont.) (cont.)

Cominutive: mai mult de un fragment Localizare (de-a lungul osului)

– proximalã– distalã– medialã– intraarticularã

Fracturi simpleFracturi simple

Spirală Oblică Transversală

Fractură spirală de diafiză humeralăFractură spirală de diafiză humerală

Fractură transversă de diafiză femuralăFractură transversă de diafiză femurală

Fractură spirală de diafiză tibialăFractură spirală de diafiză tibială

Fractură spirală de diafiză tibialăFractură spirală de diafiză tibială

Fractură oblică de diafiză tibialăFractură oblică de diafiză tibială

Fractură transversală de diafiză tibialăFractură transversală de diafiză tibială

Fracturi cominutiveFracturi cominutive

Fractură spirală cominutivă de Fractură spirală cominutivă de diafiză humeralădiafiză humerală

Fractură spirală cominutivă de Fractură spirală cominutivă de diafiză humeralădiafiză humerală

Fractură complexă de Fractură complexă de diafiză radialădiafiză radială

Fractură multisegmentară Fractură multisegmentară intertrohanteriană intertrohanteriană

Orientarea:– transversã– oblicã– spiralã– în lemn verde (ruperea corticalei doar într-

o parte)– segmentarã (2 fracturi paralele ale

aceluiaşi os)

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR DESCRIEREA FRACTURILORDESCRIEREA FRACTURILOR (cont.) (cont.)

Deplasarea - se aprecizeazã localizarea, mãrimea în mm sau %

Scurtarea - suprapunerea capetelor osoase, se exprimã în mm sau cm

Impactul - întrepãtrunderea capetelor osoase, se verificã pe radiografie dacã acestea se ating în realitate sau sunt doar suprapuse pe o singurã incidenţã

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR DESCRIEREA FRACTURILORDESCRIEREA FRACTURILOR (cont.) (cont.)

Angularea:– se exprimã direcţia şi unghiul– dacã este la mijlocul osului se apreciazã

direcţia apexurilor– dacã este în apropierea capetelor osoase

se apreciazã fragmentul terminal (dorsal, ventral, ulnar, radial, etc.)

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR DESCRIEREA FRACTURILORDESCRIEREA FRACTURILOR (cont.) (cont.)

Clasificarea Salter-Harris a fracturilor pediatrice:

tip I – linie de fractură de-a lungul platoului epifizei tip II – linie de fractură de-a lungul întregii epifize

cuprinzând şi o parte din metafizã tip III – linii de fractură epifizară verticală şi transversală tip IV – linii de fractură care intersecteazã epifiza şi

metafiza tip V - zdrobirea platoului epifizei

Şansele de afectare a creşterii osului cresc o dată cu creşterea cifrei corespunzătoare tipului fracturii

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR DESCRIEREA FRACTURILORDESCRIEREA FRACTURILOR (cont.) (cont.)

Fractură Salter – Harris IFractură Salter – Harris I

Fractură Salter – Harris IFractură Salter – Harris I

Fractură Salter – Harris IIFractură Salter – Harris II

Fractură Salter – Harris IIIFractură Salter – Harris III

Fractură Salter – Harris IVFractură Salter – Harris IV

Fractură Salter – Harris VFractură Salter – Harris V

TEHNICA DE GIPSARETEHNICA DE GIPSARE

Se face cu apã cãlduţã - apa fierbinte întãreşte mai repede gipsul

Se alege lãţimea faşei gipsate Se folosesc mãnuşi

TEHNICA DE GIPSARETEHNICA DE GIPSARE (cont.) (cont.)

Se folosesc câmpuri protectoare care se aşeazã pe zona de gipsa; proeminenţele osoase necesitã câmpuri suplimentare de protecţie

Se scufundă feşile gipsate în apă cãlduţã şi se ţin pânã când nu mai ies bule de aer; se agitã puţin faşa în apã

Se stoarce faşa Se începe aplicarea faşei

TEHNICA DE GIPSARETEHNICA DE GIPSARE (cont.) (cont.)

Straturile se aplicã astfel încât sã se lipeascã de straturile subiacente

Marginile câmpurilor protectoare se îndoaie deasupra primului strat de gips

De obicei sunt necesare cel puţin 6-8 straturi

TEHNICA DE GIPSARETEHNICA DE GIPSARE (cont.) (cont.)

După aplicarea primelor straturi de faşă gipsată se aşteaptă întărirea lor după care se verifică duritatea prin compresie digitală. Dacă faşa se deprimă se vor mai aplica alte straturi de faşă gipsată

Trebuie lãsate afarã degetele şi paturile unghiale pentru a putea urmãri reumplerea capilarã

Pacientul nu trebuie sã aplice presiune pe aparatul gipsat cel puţin 1-2 ore (preferabil 12) pentru a evita ruperea prematurã a gipsului

TEHNICA DE GIPSARETEHNICA DE GIPSARE (cont.) (cont.)

Opţiuni pentru imobilizarea extremitãţilor faşã gipsatã cu strat de protecţie - se taie

doar la lungimea necesarã şi se aplicã feşi gipsate care necesitã câmpuri

protectoare

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR IMOBILIZAREA FRACTURILORIMOBILIZAREA FRACTURILOR

Trebuie efectuată în cadrul evaluãrii secundare

Trebuie efectuată înaintea mobilizãrii pacientului (pentru radiografii, etc.)

Este important pentru reducerea durerii Poate reduce chiar sângerarea - în cazul

fracturilor de femur la care se aplicã aparat de tracţiune

Trebuie reevaluat pulsul distal dupã aplicarea atelei

Se scoate şi se reaplicã dacã pacientul se plânge de intensificarea durerii, parestezii, sau dacă apar semne de alterare a circulaţiei

Degetele se lasã afarã pentru evaluarea circulaţiei

Se aplicã întotdeauna câmpuri protectoare sub atele mai ales la nivelul proeminenţelor osoase

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR IMOBILIZAREA FRACTURILORIMOBILIZAREA FRACTURILOR

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE MÂINIILEZIUNILE MÂINII

Se verificã poziţia degetelor în repaus şi alinierea lor în flexie pentru evaluarea leziunilor tendinoase fine

Se pot reface tendoanele extensorilor în UPU, dar refacerea tendoanelor flexorilor se recomandã a se efectua în sala de operaţie

Plagile vârfurilor degetelor se acoperă cu pansament neaderent (dacã nu este expus osul)

Leziunile patului unghial - se face bloc digital, se scoate unghia, se sutureazã cu fir subţire absorbabilã

Hematoamele subunghiale se dreneazã cu un ac

Fracturile degetelor (falangelor) dacã este prezentă rotaţia poate necesita fixare chirurgicalã

Police în schior - se suspicioneazã când este redusã abducţia policelui - se aplicã pansament (spica policelui) sau se rezolvã chirurgical

Luxaţiile degetelor - de obicei se reduc uşor prin tracţiune dupã bloc digital, se efectueazã radiografie dupã reducere apoi pansament pentru imobilizare

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE MÂINIILEZIUNILE MÂINII (cont.) (cont.)

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR

TEHNICA BLOCULUI DIGITALTEHNICA BLOCULUI DIGITAL

Se aplicã iod sau alcool pe ambele feţe ale degetului Se injecteazã cantitãţi mici de xilinã 1% sau 2% (fãrã

adrenalinã) pe feţele volare ale degetului Se introduce acul pânã la atingerea falangei Se retrage acul 1-2 mm (acesta este acum în

imediata vecinãtate a nervului digital), apoi se injecteazã 1 ml xilinã

Se repetă procedura pe latura opusă a degetului Se plasează un garou la baza degetului pentru a

menţine pe loc xilina injectată Se scoate garoul după terminarea suturii

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE LEZIUNILE ARTICULAŢIEI RADIO-CARPIENEARTICULAŢIEI RADIO-CARPIENE

În fractura de scafoid - chiar în cazul radiografiei negative - se aplicã spica policelui sau atelă gipsată; se reevaluează radiologic dupã 7-10 zile pentru depistarea demineralizãrii la nivelul fracturii; dacã radiografia este tot negativã se trateazã ca luxaţie

În cazul lãrgirii articulaţiei scafo-lunare (semnul Terry Thomas) se imobilizeazã braţul în aparat gipsat scurt

Lărgirea articulaţiei scafo-lunareLărgirea articulaţiei scafo-lunareSemnul Terry ThomasSemnul Terry Thomas

În cazul fracturilor angulate, cu deplasare sau suprapuse ale încheieturii sau antebraţului trebuie avut grijã ca radiografia sã cuprindã şi cotul:

fr. Galeazzi - fr. radius + luxaţie ulnã fr. Monteggia - fr ulnã + luxaţie radius proximal

Se foloseşte incidenţa lateralã pentru evaluarea radiologică a luxaţiilor lunare sau perilunare

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE LEZIUNILE ARTICULAŢIEI RADIO-CARPIENEARTICULAŢIEI RADIO-CARPIENE

Fractura GaleazziFractura Galeazzi

Fractura GaleazziFractura Galeazzi

Fractura MonteggiaFractura Monteggia

Fractura MonteggiaFractura Monteggia

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE COTULUILEZIUNILE COTULUI

Se efectuează radiografie - incidenţă laterală pentru semnele ”perniţei de grăsime”– în cazul unei fracturi intraarticulare ţesutul grãsos

anterior se va deplasa în jos ceea ce va permite vizualizarea ţesutului grăsos posterior (care nu apare de obicei); cel mai frecvent este vorba despre fractura capului radial

– se va verifica radiologic alinierea axei radiusului cu olecranonul, iar linia humeralã anterioarã trebuie sã intersecteze olecranonul (dacã nu este o fracturã intra sau supracondilarã)

Cotul “de dădacă”– luxaţia capului radial la copiii sub 4 ani– se suspicioneazã în cazul durerilor sau limitării mişcărilor la

nivelul extremitãţii respective– radiografie – aspect normal– pentru reducere se manipulează cotul exercitând în acelaşi timp

presiune pe capul radial; deseori se aude o pocniturã ce corespunde reducerii dislocãrii

Luxaţia cotului (humero-ulnarã)– se evaluează existenţa unor leziuni vasculare (artera brahialã)– de obicei necesitã sedare prealabilã– se reduce prin tracţiune în ax cu humerusul urmat de flexia

cotului

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE COTULUILEZIUNILE COTULUI (cont.) (cont.)

Fractură 1Fractură 1/3/3 proximală radius şi ulnă proximală radius şi ulnă

Leziunea capsulei rotatorilor– apare reducerea puterii de abducţie contra unei

rezistenţe cu braţul în abducţie de aprox 20 grade Luxaţia acromio-clavicularã

– gradul I - sensibilitate, edemaţierea articulaţiei, Rx normal

– gradul II - Rx aratã o continuitate parţialã a claviculei cu acromionul

– gradul III - Rx aratã discontinuitatea articulaţiei (capãtul claviculei se aflã deasupra acromionului)

Se trateazã cu imobilizare şi analgetice

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE LEZIUNILE UMĂRULUIUMĂRULUI

Fractura de claviculã– dacã este închisã se trateazã cu bandaj în 8– reducerea chirurgicalã este rareori indicatã

Fractura scapularã– poate fi asociatã cu leziuni majore toracice– dacã este izolatã se trateazã cu repaus şi

analgetice– necesitã rezolvare chirurgicalã în cazul luxării

suprafeţei glenoidale

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE LEZIUNILE UMĂRULUI (cont.)UMĂRULUI (cont.)

Cel mai bine se pune diagnsoticul pe radiografia scapularã Se reduce prin tracţiune efectuată de douã persoane;

dacã tracţiunea se face gradat nu necesitã sedare Dupã reducere se imobilizeazã 6 săptămâni Luxaţiile posterioare pot să apară în cadrul crizelor de tip

Grand Mal Pseudoluxaţiile sunt reprezentate de deplasarea în jos a

humerusului datoritã colecţiei sanguine intraarticulare provenită de la fractura humeralã sau glenoidã - nu necesitã reducere

Intervenţia chirurgicalã este indicatã doar dupã a treia luxaţia pentru prevenirea recurenţelor

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LUXAŢIA GLENO-HUMERALĂLUXAŢIA GLENO-HUMERALĂ

Fractură proximală intracapsulară de humerusFractură proximală intracapsulară de humerusLuxaţie gleno-humeralăLuxaţie gleno-humerală

Fractură proximală intracapsulară de humerusFractură proximală intracapsulară de humerusLuxaţie gleno-humeralăLuxaţie gleno-humerală

Aspect CTAspect CT

Fractură proximală intracapsulară de humerusFractură proximală intracapsulară de humerusLuxaţie gleno-humeralăLuxaţie gleno-humerală

Aspect CTAspect CT

Se efectueazã întotdeauna radiografie de bazin când se suspectează o fractură de şold

Posibilitatea de deplasare a pacientului nu exclude fracturã de şold

Fracturile de şold pot fi:– subcapitale– de col femural– intertrohanteriene– subtrohanteriene– trohanteriene

De obicei necesitã reducere chirurgicalã La copii durerea de şold poate fi cauzată de fracturi ale

genunchiului şi invers

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE LEZIUNILE ŞOLDULUIŞOLDULUI

Luxaţie de şold stângLuxaţie de şold stâng

Luxaţie de şold stângLuxaţie de şold stâng

Fractură de cap femuralFractură de cap femural

Fractură de cap femuralFractură de cap femuralAspect CTAspect CT

Fractură de cap femuralFractură de cap femuralAspect CTAspect CT

Fractură subcapitală cu uşoară deplasare Fractură subcapitală cu uşoară deplasare

Fractură intertrohanteriană multifragmentară Fractură intertrohanteriană multifragmentară

Examinarea genunchiului se evalueazã statusul neurovascular al extremitãţii se cautã tumefiere, colecţie articularã, sensibilitate se cere pacientului sã facã flexie şi extensie extinderea maximã exclude: ruptura de quadriceps,

fractura patelarã cu luxaţie transversalã, ruptura de ligament patelar, leziunea de menisc cu blocarea articulaţiei

se evalueazã laxitatea ligamentului cu genunchiul în flexie de 15 grade

Se va palpa fosa poplitee

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE LEZIUNILE GENUNCHIULUIGENUNCHIULUI

Luxaţia patelarã– de obicei se poate reduce cu extensie pasivã

completã cu sau fãrã presiune laterală patelarã

Luxaţia tibio-femuralã– reprezintã o realã urgenţã– genunchiul este de obicei instabil– se evalueazã statusul neurovascular al extremitãţii– se imobilizează precoce cu o atelã– necesitã de obicei angiografie de urgenţã

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE LEZIUNILE GENUNCHIULUI (cont.)GENUNCHIULUI (cont.)

Luxaţie de patelăLuxaţie de patelă

Colecţia articularã acutã - de obicei nu se trateazã imediat

Fractura platoului tibial - deseori se asociază cu colecţie articularã acutã, deseori se observã radiologic doar pe incidenţele oblice

Entorsa genunchiului

- nu se observã fracturi pe radiografie, se trateazã prin imobilizare de 3-28 zile

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE LEZIUNILE GENUNCHIULUI (cont.)GENUNCHIULUI (cont.)

La copiii sub 12 ani durerea şi sensibilitatea la nivelul maleolei laterale poate reprezenta o fracturã Salter I a epifizei fibulare distale - radiografia poate fi normalã - se aplicã aparat gipsat de mers 3-4 săptămâni

Entorsa gleznei - se trateazã cu pansament adeziv, - cel elastic de obicei nu este suficient- imobilizarea pentru 2-3 zile poate fi utilã

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR LEZIUNILE LEZIUNILE GLEZNEIGLEZNEI

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR TRATAMENTUL LEZIUNILOR TRATAMENTUL LEZIUNILOR ŢŢESUTURILOR ESUTURILOR

MOIMOI

Leziunile care trebuie lãsate deschise dupã toaletã, irigare şi debridare sunt:– plăgile cu impact energetic înalt– plăgile strivite– plãgile contaminate– plãgile care au venit în contact cu apa de mare– plăgile vechi de peste 6 ore– plăgile muşcate, de om sau animal

TRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILORTRAUMATISMELE EXTREMITĂŢILOR REZUMATREZUMAT

Se opreşte hemoragia în cursul evaluãrii primare Leziunile extremitãţilor se evalueazã în cursul examinării

secundare Se fac radiografiile zonelor suspectate de a prezenta fracturi Se imobilizeazã fracturile Se evalueazã rapid şi se trateazã leziunile vasculare sau

sindroamele de compartiment Se face angiografie de urgenţã dacã se impune Se administrează antibiotice, ATPA, analgetice Se va decide dacă tratamentul definitiv se va efectua în

UPU, în sala de operaţie sau dacă este necesar transferul într-un centru de traumă