STANISLAW LEM EDEN

I Calculele fusesera eronate. De fapt nu trecusera pe deasupra atmosferei, ci se i zbisera de ea. Naveta patrunsese n patura superioara de aer cu un bubuit din cauz a caruia i dureau timpanele. Turtiti n fotolii, simtira comprimarea amortizoarelor , ecranele frontale se luminara si se stinsera, iar perna de gaze ncinse care apa sa asupra partii din fata nvalui dispozitivele exterioare; frnarea fusese insufici enta si ntrziata. Un miros de cauciuc ars inundase sala de comanda; sub presiunea deceleratiei orbisera si asurzisera. Era sfrsitul, dar nici unul nu putea gndi ast fel; nu mai aveau putere nici sa si umfle toracele ca sa traga aer n piept; n locu l lor faceau aceasta operatiune aparatele de oxigen, care pompau n ei ca n niste b aloane sparte. Deodata bubuitul nceta. Se aprinsera luminile de avarie, cte sase pe fiecare parte. Oamenii se zvrcoleau; deasupra tabloului de comanda, spart si strivit, se declansase semnalul de alarm a; bucati de izolatie, resturi de plexiglas alunecau fosnind pe podea, un suiera t intens se nstapnise. Ce s a..., mormai Doctorul, scuipnd furtunul de cauciuc. Stai culcat! l avertiza Coordonatorul, cu privirea spre singurul ecran ramas nedet eriorat. Nava se rostogoli de parca o izbise un berbec, plasele de nailon ce i sustineau zvcnira ca niste strune, pentru o clipa totul atrna ca n vrful unui balansoar rastur nat, apoi racheta ncepu sa duduie. Muschii ncordati n asteptarea ultimei lovituri se relaxara. Din vrful coloanei vert icale a jetului propulsor, nava cobora lent, duzele duduira timp de cteva minute, ca de obicei, apoi peretii fura cuprinsi de un tremur. Vibratia deveni tot mai i nsuportabila, suspensiile turbinelor cedasera. Se uitara unul la altul. Nimeni nu scoase un cuvnt. Stiau ca totul depinde de rotoare, daca se vor toci sau vor rez ista. Sala de comanda ncepu sa vibreze brusc, de parca era izbita din afara cu un cioca n de otel, ntr un ritm nebunesc. Lentila groasa si concava a ultimului ecran se a coperi ct ai clipi din ochi cu un dens paienjenis de crapaturi, cadranul ei fosfo rescent se stinse; n lumina lesioasa de jos, de la becurile de avarie, si vedeau um brele marite pe peretii nclinati, duduitul se preschimba ntr un bubuit continuu, s ub ei ceva trosnea, se dezmembra, fuzelajul, cuprins de zgltituri groaznice, zbura, zbura ntruna, orbit, mort; ei se chircisera, si oprisera respiratia; era ntuneric bezna, haos; corpurile lor, proiectate deodata pe toata lungimea firelor de nail on, nu ajunsera la tablourile sparte, de care s ar fi ranit; atrnau oblic, legannd u se ncet ca niste pendule greoaie... Nava se prabusi ca un munte, cu un bufnet surd; bulgarii de pamnt desprinsi alune cau pe blindajul exterior, lovindu l usor. Totul ncremeni. Sub ei ssiau cablurile, ceva bolborosea ngrozitor, rapid, tot mai ra pid, un zgomot de apa curgnd, amestecat cu un sfrit patrunzator, continuu, ca si cnd un lichid picura pe o tabla ncinsa. Traim! exclama Chimistul. Spusese asta ntr o bezna totala. Nu vedea nimic. Atrna n husa lui de nailon ca ntr u n sac. Asta nsemna ca nava zacea nclinata. Daca ar fi fost verticala, asternutul a r fi stat orizontal. Ceva plpi. Flacaruia palida a vechii brichete a Doctorului. Echipajul? ntreba Coordonatorul. O frnghie a hamacului sau plesnise, iar el se rasucea ncet, neputincios, ncercnd far a succes sa se prinda de ceva iesit din perete si ntinznd mna prin ochiul de nailon . Primul! spuse Inginerul. Al doilea! se auzi vocea Chimistului.

Al treilea! reactiona Fizicianul. Al patrulea! spuse Ciberneticianul, care se tinea cu mna de frunte. Al cincilea! ncheie Doctorul. Suntem toti. Felicitari! Vocea Coordonatorului era linistita. Automatele? Se asternu tacerea. Automatele! Liniste. Bricheta ncepu sa arda degetele Doctorului. O stinse. Se lasa din nou ntun ericul. Am sustinut mereu ca suntem croiti dintr un material bun, spuse Doctorul n ntuneri c. Are cineva un cutit? Eu. Sa tai frnghiile? Daca poti iesi fara sa le tai, e mai bine! Eu nu pot. Sa ncerc! Se auzira niste zgomote, o respiratie grabita, ceva se lovi si rasuna un trosnet de cioburi. Sunt jos. Adica pe perete! exclama Chimistul. Vocea lui venea parca din strafund ul ntunericului. Doctore, aprinde un pic bricheta. Sa te ajut? Grabeste te. Mi se termina gazul! Bricheta licari din nou. Chimistul se nvrtea pe lnga crisalida Coordonatorului, dar nu i ajungea dect pna la talpi. n sfrsit, reusi sa i desfaca clema laterala si Coord onatorul cazu greoi n picioare. n doi lucrara mai repede. Dupa o clipa stateau tot i pe peretele nclinat al cabinei de comanda, tapisat cu material semielastic. Cu ce ncepem? ntreba Doctorul. Pipai marginile ranii de pe fruntea Ciberneticianului si aplica un leucoplast pe care l avea n buzunar. ntotdeauna purta la el diferite nimicuri utile. Sa vedem daca vom reusi sa iesim, raspunse Coordonatorul. Mai nti trebuie sa avem lumina. Ei, cum e? Gata? Doctore, lumineaza putin, poate mai e curent la capetel e tabloului, cel putin la semnalizatorul de alarma. De data aceasta bricheta nu scoase dect scntei. Doctorul freca piatra pna i se lua pielea de pe deget; scnteie deasupra fragmentelor unei placi zdrobite, n care cotr obaiau, asezati n genunchi, Coordonatorul si Inginerul. Este? ntreba Chimistul, stnd n spatele lor pentru ca nu mai avea loc. Deocamdata nimic. Nu are nimeni un chibrit? Ultima data am vazut chibrituri acum trei ani. La un muzeu, marturisi confuz Ingi nerul, care ncerca sa rupa cu dintii izolatia de la capatul firului. Deodata o scnteie albastruie lumina mna Coordonatorului, facuta plnie. Este! striga el. Acum ne trebuie un bec! Gasira unul bun la semnalizatorul de alarma de deasupra tabloului lateral. Un li car puternic lumina cabina, ce arata ca o parte dintr un tunel ascendent, cu per etii conici. Sus, deasupra lor, acolo unde era acum tavanul, se vedea usa nchisa. Peste sapte metri! spuse ncruntat Chimistul. Cum o sa ajungem acolo? Am vazut cndva la circ o coloana vie, formata din cinci oameni, unul n crca celuila lt, replica Doctorul. Pentru noi e prea greu. O sa ne suim pe podea, raspunse Coordonatorul. Lua cutitul din mna Chimistului si ncepu sa taie adnc n stratul de burete al podelei . Trepte? Dar nu se mai aude glasul Ciberneticianului! se mira deodata Inginerul, asezndu se pe resturile tabloului de distributie. Lega voltmetrul la cablurile iesite n afara. A ramas vaduv! raspunse zmbind Doctorul. Ce e un cibernetician fara automate?! Sa le rasucesc, spuse Ciberneticianul si se uita prin orificiile ecranelor sparte . Licuriciul electric se ngalbenea ncet, devenind tot mai palid si mai sters. Si acumulatoarele? mormai Fizicianul. Inginerul se ridica. Asa se pare. Dupa un sfert de ora expeditia de sase persoane porni spre fundul, sau mai curnd n susul navei. Mai nti ajunse ntr un coridor, iar de acolo, n diferite cabine. n cea a

Doctorului gasira o lanterna. Doctorului i placea sa aiba o multime de lucruri m arunte. O luara. Peste tot dadura de distrugeri. Mobilierul prins de podea nu se deteriorase, nsa dispozitivele, instrumentele, vehiculele auxiliare, rezervele a lcatuiau un talmes balmes n care se cufundau pna deasupra genunchilor. Acum sa ncercam sa iesim, propuse Coordonatorul cnd se aflara din nou pe coridor. Si scafandrele? Sunt n camerele de presiune. N ar fi trebuit sa li se ntmple nimic. Eden are o atmos fera suportabila. A mai ajuns cineva aici vreodata? Da, acum zece cincisprezece ani, o sonda cosmica din patrula de cercetare, atunc i cnd a disparut Altair cu nava sa. Tineti minte? Dar nici un om? Nu, nimeni! Capacul interior al ecluzei atrna oblic deasupra capetelor lor. Impresia ciudata determinata de noua configuratie a ncaperilor peretii devenisera acum pardoseal a, iar plafoanele pereti disparu ncetul cu ncetul. ntr adevar, n o sa ne descurcam fara o scara adevarata, zise Coordonatorul. Luminara bine capacul cu lanterna Doctorului. Pata de lumina l nconjura. Era nchis e rmetic. Nu arata rau! aprecie Ciberneticianul. Statea n picioare, cu privirea ndreptata n s us. ntr adevar! fu de acord Inginerul. Se gndea ca forta uriasa, care presase suporturile n asa fel nct tabloul de alimenta re prins ntre ele se facuse zob, putea sa ntepeneasca si capacul, dar pastra acest gnd pentru el. Coordonatorul i arunca o privire Ciberneticianului si dori sa l ro age sa se aplece si sa se bage sub perete, dar si aminti de fiarele ndoite pe care le vazuse n camera automatelor si i se adresa Chimistului: Tine picioarele departate si minile pe genunchi, asa o sa ti fie mai bine! Visul meu dintotdeauna era sa ajung la circ! l asigura Chimistul si se apleca. Coordonatorul i puse o talpa pe umar, se agata, se ridica si, lipindu se de peret ele vizat, atinse cu vrful degetelor maneta ngrosata la capat ca o maciuca. Trase de ea, apoi o zglti si se atrna de ea. Atunci aceasta ceda scrsnind, ca si cum dispo zitivul de nchidere ar fi fost plin cu sticla pisata. Efectua un sfert de rasucir e si se opri. Tragi n directia corecta? ntreba Doctorul, care lumina de jos cu lanterna. Nava e culcata! Am tinut seama de asta! Mai tare nu poti? Coordonatorul nu raspunse. Atrna pe perete, agatat cu o mna de maneta. ncerca prude nt sa se prinda si cu cealalta mna. Era foarte greu, dar pna la urma reusi. Atrnnd a cum ca la trapez, si strnse picioarele pentru a nu l lovi pe Chimist, chircit sub el, si trase de cteva ori, ridicndu se mai nti n brate si lasndu se apoi cu toata greu tatea corpului, pna cnd gemu, izbindu si puternic trupul de perete. Dupa a treia sau a patra ncercare, maneta mai cedase putin, mai erau cinci centim etri pna la capat. Coordonatorul si aduna puterile si se mai lasa o data n jos. Maneta se izbi cu scrsnet puternic de bratul opus. Zavorul interior era tras. A mers ca pe roate! se bucura Fizicianul. Inginerul tacea. Stia el ce stia! Urma deschiderea capacului, ceea ce nu era del oc usor. Inginerul ncerca sa l miste, apasnd mnerul dispozitivului hidraulic, dar s tia dinainte ca n o sa reuseasca. Tevile plesnisera n mai multe locuri si tot lic hidul se scursese. Maneta manuala si arata deasupra lor mnerul rotund ca o aureola , cnd Doctorul ridica lanterna. Era prea sus peste patru metri pentru posibilitat ile lor ntr ale gimnasticii. ncepura sa care din toate cabinele aparatele distruse, pernele, cartile deosebit de utila se dovedi biblioteca, mai ales atlasele stelare, foarte mari si groase. Facura din ele o piramida ca din caramizi. naltarea maldarului de doi metri le lua aproape o ora. O data, o parte a alunecat si atunci se apucara sa lucreze siste matic, sub supravegherea Inginerului. Totusi munca fizica e groaznica! spuse gfind Doctorul. Lanterna statea nfipta ntr o nisa a ventilatorului si le lumina calea n timp ce ale

rgau spre biblioteca si reveneau cu teancuri de carti. Nu mi am imaginat niciodata ca n calatoriile spre stele pot exista conditii att de primitive! continua Doctorul. Numai el mai vorbea. n sfrsit, sustinut de colegi, Coordonatorul se urca atent pe p iramida astfel naltata si atinse cu degetele mnerul. N ajung! mi lipsesc cinci centimetri. Nu pot sa sar fiindca s ar surpa totul! Am aici Teoria zborurilor rapide exclama Doctorul, cntarind n mna o carte voluminoas a. Cred ca e exact ce ne trebuie. Coordonatorul se agata de mner. l luminau cu lanterna. Umbra lui se misca pe supra fata alba a plasticului ce acoperea fostul plafon. Deodata vrful piramidei se mis ca. Atentie! suiera Fizicianul. N am de unde sa ma sprijin! glgi ca sugrumat Coordonatorul. Tineti bine, la toti dr acii! se rasti el. Mnerul i aluneca din mini, o clipa ramase suspendat n aer, dar pna la urma si recapata echilibrul. Nici unul nu se mai uita n sus. mpreunndu si minile, sprijineau din toa te partile labila constructie din carti, ca sa nu se darme. Nu mai njura! Daca ncepem, n o sa mai terminam! l preveni de jos Doctorul. Coordonatorul prinse iarasi mnerul. Deodata se auzi un scrsnet lung, dupa care urm a fosnetul surd al tomurilor n miscare. Coordonatorul atrna n aer deasupra lor, dar mnerul de care era agatat efectuase ntreaga rotatie. Si asa mai departe, nca de unsprezece ori! spuse, urcndu se pe platforma de lupta construita din carti. Abia dupa doua ore razbira chepengul. Cnd ncepu sa se deschida, scoasera n cor un s trigat de triumf. Dupa ce se deschise de tot, atrna la jumatatea naltimii coridoru lui, alcatuind parca o punte orizontala, pe care se putea intra n ecluza fara mar i dificultati. Gasira intacte scafandrele, n dulapul plat din perete care acum statea orizontal. Calcara pe usa acestuia. Iesim toti, sau cum facem?... ntreba Chimistul. Mai nti ncercam sa deschidem intrarea! Era acoperita. Parca forma un ntreg cu corpul navei. Prghiile nu se puteau misca, desi mpingeau toti sase umar lnga umar, apoi ncercara prin rasucire filetele, lasndu se cnd ntr o parte, cnd n cealalta, dar n zadar. Se vede ca a zbura pna la destinatie nu nseamna nimic. Cel mai greu e uneori sa at erizezi! conchise Doctorul. Felicitari pentru umor! mri printre dinti Inginerul. Sudoarea i intra n ochi. Se asezara pe usa dulapului din perete. Mi e foame! recunoscu Ciberneticianul n tacerea generala. n acest caz trebuie sa mncam! declara Fizicianul si se oferi sa mearga la magazie. Mai degraba la bucatarie. n instalatia frigorifica poate ca... Singur nu ma descurc. Trebuie sa dau la o parte o jumatate de tona de fier vechi pna ajung la provizii. Cine are chef sa ma nsoteasca'? Doctorul se oferi primul. Chimistul se ridica fara multa tragere de inima. Cnd cap etele lor disparura dupa marginea chepengului nclinat, iar ultima licarire a lante rnei pe care o luasera se stinse, Coordonatorul spuse cu voce scazuta: As prefera sa nu vorbesc. Va dati seama de situatie? Da! spuse Inginerul n bezna din jur. Atinse cu mna talpa Coordonatorului si nu si retrase degetele. Avea nevoie sa sim ta pe cineva aproape. Crezi ca chepengul poate fi taiat? Cu ce? ntreba Inginerul. Cu arzatorul electric sau cu gaz. Avem autogen si... Ai mai auzit de autogen care sa taie un sfert de metru de ceramita? Fii serios! Tacura. Din fundul navei, ca din adncul unui rezervor metalic subteran, se auzi un zgomot surd. Asadar ce facem? Ce? izbucni enervat Ciberneticianul. Auzira cum i trosnesc articulatiile. Se ridicase. Stai jos! spuse blnd, dar ferm, Coordonatorul.

Credeti ca... chepengul s a sudat de blindaj? Nu neaparat, raspunse Inginerul. Ti ai dat seama ce s a ntmplat? Nu chiar! Am intrat cu viteza cosmica n atmosfera, acolo unde aceasta nu trebuia sa existe! De ce? Pilotul automat nu putea sa greseasca. El n a gresit, ci noi! preciza Coordonatorul. Am uitat de corectia cozii. Ce coada? Ce tot spui? Trena de gaz pe care o trage dupa sine orice planeta cu atmosfera. Nu stiai? A, da, da! Am nimerit n aceasta coada? Dar ea ar fi trebuit sa fie extrem de rare fiata. Zece la minus sase, raspunse Coordonatorul, sau cam asa ceva, dar am avut peste saptezeci de kilometri pe secunda, dragule. Ne a stopat ca un zid. Asta a fost p rima zguduitura, va amintiti? Da, relua Inginerul, si cnd am patruns n atmosfera, am avut mai mult cu zece sau c hiar doisprezece. n mod normal, ar fi trebuit sa se faca praf, ma mir cum a rezis tat! Nava? E calculata la o suprancarcare de douazeci de ori mai mare, dar nainte ca ecranul sa se sparga, am vazut cu ochii mei cum sarise sageata de pe scala. Scala are o rezerva de pna la treizeci! Si noi? Ce e cu noi? Cum de am rezistat? Vrei sa spui ca deceleratia completa a fost de treizeci g? Nu n permanenta. n momentele de vrf, cu siguranta. Frnele au dat tot ce au putut. De aceea s a ajuns la pulsatie. Dar automatele au redresat si, daca n ar fi fost compresoarele..., spuse cu o urm a de smerenie n glas Ciberneticianul. n fundul navei ceva se rostogoli cu zgomot, ca o roata pe o tabla. Apoi nu se mai auzi nimic. Ce ai cu compresoarele? ntreba Inginerul. Cnd o sa mergem n sala masinilor, o sa ti arat ca au facut de cinci ori mai mult dect erau proiectate. Nu s dect niste agreg ate auxiliare. Mai nti li s au topit lagarele, iar cnd a intervenit pulsatia... Sa fie rezonanta? Si rezonanta. De fapt ar fi trebuit sa ne mprastiem pe o distanta de ctiva kilomet ri, ca nava aceea de marfuri de pe Neptun, ti amintesti? O sa te convingi singur cnd o sa vezi sala masinilor. Pot sa ti spun dinainte ce i acolo! Nu ma grabesc deloc sa vad sala masinilor. Ce naiba, de ce stau att de mult? E un ntuneric de te dor ochii. O sa avem si lumina, nu ti fie teama, spuse Inginerul. Continua, parca fara sa vrea, sa tina vrfurile degetelor sprijinite de talpa Coord onatorului, care nu se misca si tacea. n sala masinilor o sa mergem doar asa, de plictiseala, ce altceva avem de facut? Chiar crezi ca n o sa iesim de aici? Nu, glumesc, mi plac glumele de felul acesta! nceteaza! interveni Coordonatorul. n primul rnd exista iesirea secundara. Omule, aia este exact sub noi. Nava s a nfipt serios, nu sunt sigur daca chepengu l iese deasupra solului. Si ce i cu asta? Avem scule, putem sapa un tunel. Si intrarea agregatelor? continua Ciberneticianul. Inundata, explica laconic Inginerul. M am uitat la aparatura de control. Cred ca a plesnit unul dintre rezervoarele principale. Acolo sunt cel putin doi metri d e apa. Probabil e contaminata. De unde stii? Asa se ntmpla ntotdeauna. Radiatorul reactorului cedeaza primul. Nu stiai? Mai bine uita de intrarea agregatelor. Trebuie sa iesim pe aici, daca... Sapam un tunel, adauga ncet Coordonatorul. Teoretic este posibil, confirma pe neasteptate Inginerul. Tacura. Se auzeau pasi din ce n ce mai aproape. Pe coridor, sub ei, aparu o lumina; mijira ochii, orbit i.

Sunca, pesmeti, limba sau stiu eu ce o fi n cutia asta... totul din ratia stricta . Aici e ciocolata, iar aici, termosurile. Veniti sus! i chema Doctorul. Intrara n camara, luminara cu lanterna si deschisera conservele. Adusesera si farf urii de aluminiu. Mncau n tacere la lumina lanternei. Termosurile sunt ntregi! se mira deodata Ciberneticianul. si turna cafea n cana. Ciudat, dar asa e. Cu conservele nu stam rau. Dar congelatorul, frigiderele, cupt oarele, micul sintetizator, aparatura de purificare, filtrele de apa astea s pra f! Si aparatele de purificare? ntreba Ciberneticianul. Si. Poate ca s ar putea repara, daca am avea cu ce. Dar e un cerc vicios: ca sa pornim fie si cel mai simplu semiautomat pentru reparatii, avem nevoie de curent . Ca sa avem curent, trebuie sa reparam agregatul, iar pentru asta e nevoie iara si de semiautomat. V ati oprit aici, savantilor ntr ale tehnicii? Si? Unde i raza de speranta? ntreba Doctorul, ungndu si un pesmet cu unt si punnd deasupra o felie de sunca. Fara a a stepta raspunsul, continua: n copilarie am citit, cred, mai multe carti despre cos monauti dect cntareste defuncta noastra racheta si totusi n am gasit nici o istorio ara, nici o poveste care sa semene cu ceea ce ni s a ntmplat noua. De ce? Nu price p! Pentru ca e un subiect plictisitor! explica n batjocura Ciberneticianul. Da, e o noutate. Un Robinson interplanetar, spuse Doctorul. nchise termosul. Cnd o sa ma ntorc, o sa ncerc sa l descriu, daca mi va permite talentul. Se lasa deodata linistea. Adunara cutiile de conserve, pna cnd Fizicianului i veni ideea sa le pastreze n dulapul cu scafandre, asa ca trecura lnga perete, fiindca al tminteri usa dulapului nu se putea deschide. Stiti, n timp ce scotoceam prin magazie, am auzit niste zgomote ciudate, spuse Ch imistul. Ce zgomote? Un fel de gemete si trosnete, de parca ceva ne strngea, ne presa! Sa se fi prabusit vreo stnca asupra noastra? ntreba Ciberneticianul. E cu totul altceva, interveni Inginerul. La intrarea n atmosfera stratul exterior a atins o temperatura foarte ridicata, s ar putea chiar sa se fi topit, iar acu m parti ale lui se racesc, se deplaseaza, apar tensiuni interioare, si de aici ac ele zgomote... O, si nca cum se mai aud! Fiti atenti! Tacura. Doar fetele le erau luminate de lanterna asezata pe roata plata de deasu pra intrarii. n interiorul navei se auzi un geamat prelung, o serie de trosnituri scurte, atenuate, si se lasa iarasi linistea. Sau poate e un automat? se ntreba, cu speranta n glas, Ciberneticianul. Doar ai vazut tu nsuti! Da, dar nu ne am uitat la rezerve. Ciberneticianul se apleca spre latura ntunecoa sa a coridorului si, stnd chiar pe marginea chepengului, striga: Automatele de re zerva! Vocea bubui n spatiul nchis. i raspunse tacerea. Vino ncoace, sa cercetam serios iesirea, l ndemna Inginerul. ngenunche n fata placii usor curbate si, apropiindu si ochii de marginea ei, o lumina centimetru cu cent imetru. Plimba pata de lumina de a lungul etansarii... n interior nu s a topit nimic, de altfel nu i de mirare, ceramita nu e conducatoa re de caldura. Sa mai ncercam o data! propuse Doctorul, punnd mna pe mner. N are rost! protesta Chimistul. Inginerul puse palma pe chepeng si se ridica drept n picioare. Baieti, e nevoie de apa! De multa apa rece! Pentru ce? Atingeti chepengul. E fierbinte, nu? Cteva mini se ntinsera n acelasi timp sa l atinga. Aproape ca frige! spuse cineva. Norocul nostru! Cum asa?

Corpul e ncins, s a dilatat. Si chepengul la fel. Daca vom raci chepengul, se va contracta si s ar putea micsora! Numai cu apa nu ajunge. Poate a mai ramas niste gheata. Ar trebui sa fie n lazile frigorifice! spuse Coordonatorul. Alergara unul dupa altul spre fundul coridorului, care duduia sub greutatea pasi lor. Coordonatorul ramase lnga iesire mpreuna cu Inginerul. Cedeaza, spuse ncet, de parca ar fi vorbit singur. Daca nu s a topit, mormai Inginerul. Cu minile desfacute, pipai marginea, examinnd u i temperatura. Ceramita ncepe sa curga la peste trei mii sapte sute de grade. N ai observat ct a avut stratul ultima oara? Ultima oara toate cadranele aratau datele de anul trecut. Cnd am frnat erau peste doua mii si jumatate, daca nu ma nsel. Doua mii si jumatate de grade, asta nu i nimic! Da, dar pe urma? Deasupra chepengului aparu figura Chimistului. si agatase lanterna de gt si lumina se clatina, alunecnd pe bucatile de gheata care ieseau din galeata. Le dadu Coor donatorului. Stai putin... De fapt, cum o sa l racim? se framnta Inginerul. O clipa! Disparu n ntuneric. Imediat i se auzira din nou pasii. Doctorul aduse doua galeti c u apa, n care plutea gheata. Chimistul tinea lanterna, Doctorul mpreuna cu Fizicia nul ncepura sa toarne apa peste chepeng. Se scurgea pe podea, pe coridor. Cnd stro pira chepengul a zecea oara, li se paru ca aud ceva, ca un scrtit slab. Adusera un reflector mare de la un scafandru, cu fixare printr o banda la naltimea pieptulu i. Raza lui mai spori putin lumina. Inginerul arunca pe podea un brat din placil e de plastic ale capitonajului. ncepura sa captuseasca chepengul cu resturi de gh eata, mpingndu le cu plastic, perne umflate, cu cartile pe care le aducea ntre timp Fizicianul; n sfrsit, cnd abia mai putura sa si ndrepte spinarile, iar din ziduletu l de gheata mai ramasese putin att de repede se topise n contact cu placa ncinsa a intrarii , Ciberneticianul prinse mnerul cu ambele mini si ncerca sa l rasuceasca. Asteapta, nu e gata! striga furios Inginerul, dar mnerul se rasuci ciudat de usor . Sarira cu totii la o parte. Se rasucea tot mai repede. Inginerul prinse mnerul tr iplului zavor care asigura capacul, trase, se auzi un sunet asemanator unui geam gros spart si... intra ceva care i apasa la nceput usor, apoi i izbi pe cei din ap ropiere, iar din afara navali cu zgomot o avalansa neagra, acoperindu i pna la ge nunchi pe cei de vizavi. Chimistul si Coordonatorul, care stateau cel mai aproap e, fura aruncati ntr o parte. Capacul l lipi pe Chimist de peretele lateral, n asa fel nct nu se mai putea misca, dar nu pati nimic. Coordonatorul abia reusi sa sara ntr o parte n ultima clipa, ct pe aci sa l rastoarne pe Doctor. Ramasera nemiscati . Lanterna Doctorului fusese acoperita si se stinsese; lumina doar reflectorul d e pe pieptul Inginerului. Ce i asta? se mira Ciberneticianul cu un glas nefiresc. Statea n rnd cu ceilalti, ultimul, pe marginea platformei. Un esantion de pe planeta Eden! raspunse Coordonatorul. l ajuta pe Chimist sa se desprinda de dupa capacul atrnat lnga perete. Da, adauga Inginerul, toata intrarea e acoperita, probabil ca am patruns serios n adncime! E prima aterizare SUB suprafata unei planete necunoscute, nu i asa? ntreba Doctor ul. Deodata toti ncepura sa rda. Ciberneticianul hohotea n asemenea hal, nct i dadusera la crimile. Destul! striga aspru Coordonatorul. N o sa stam asa pna dimineata. Baieti, dupa s cule, trebuie sa sapam! Chimistul se apleca si ridica un bolovan greu, compact, din. movila care se form ase pe podea, n fata intrarii. Prin orificiul oval patrundea mereu pamnt; din cnd n cnd farmaturi, lucind a unsoare negricioasa, se rostogoleau pe suprafata micului p ovrnis pna pe coridor. Se retrasera pe coridor, fiindca pe platforma nu mai era nici macar loc de stat jos; Coordonatorul si Inginerul coborra ultimii.

Oare ct de adnc am patruns? l ntreba Coordonatorul, cu jumatate de glas, pe Inginer. Mergeau pe coridor unul lnga altul. Departe, naintea lor, se vedea o pata de lumin a alunecnd rapid. Inginerul i daduse Chimistului reflectorul. Ct de adnc?... Asta depinde de prea multi factori. Tagerssen s a nfipt n sol la o adn cime de optzeci de metri! Da, dar ce a mai ramas din el si din racheta?! Si sonda aceea de pe Luna? Pentru a o dezgropa, au sapat zdravan n stnca! n stnca! Pe Luna este pumex... De unde sa stim ce o fi aici? Ai vazut ca seamana cu un fel de pietris... La intrare, dar mai departe? Cu sculele stateau foarte prost. Nava, ca toate cele de cursa lunga, avea pe pun te un dublu ansamblu de automate si de semiautomate comandate de la distanta, pe ntru orice fel de lucrari, chiar si pentru cele de la suprafata solului, impuse de diversele conditii planetare. Aceste aparate nsa nu functionau; fara sursa de curent, nici nu putea fi vorba de punerea lor n functiune. Chiar si singura uneal ta mai mare de care dispuneau, excavatorul actionat cu micropila atomica, avea n evoie de electricitate pentru a fi pornita. Era absolut necesara alcatuirea unui inventar de unelte de a dreptul primitive, lopeti si trnacoape. Dar si aici ntmpin ara dificultati uriase. Dupa cinci ore de truda, echipajul se ntoarse pe coridor spre ecluza, aducnd trei sape ndoite si turtite la capete, doua bare de otel si trnd placi mari de tabla pentru consolidarea peretilor din dreptul sapaturilor. n afa ra de galeti, pentru caratul pamntului improvizasera cteva cutii mari de plastic, carora le fixasera de o parte si de alta tevi scurte din aluminiu, drept mnere. D e la momentul catastrofei trecusera circa optsprezece ore si abia se mai tineau pe picioare de oboseala. Doctorul conveni ca aveau nevoie macar de cteva ore de s omn. Dar trebuia mai nti sa pregateasca asternutul, fie si provizoriu, deoarece pa turile din ncaperile de dormit, fixate n podea, stateau acum n pozitie verticala. D emontarea lor dadea multa bataie de cap, asa ca trra n biblioteca saltelele umflate aproape jumatate din carti fusesera scoase pe coridor si se lungira curnd cu tot ii. Constatara ndata ca, n afara de Chimist si de Inginer, nimeni nu putea sa adoarma. Doctorul se scula din nou si porni cu lanterna n cautare de somnifere. Asta i lua aproape o ora, ntruct trebui sa si faca loc spre sala de pansamente, prin vestibu lul acesteia, baricadat cu maldare de aparate si instrumente de analiza facute z ob. Cazusera toate din dulapul aflat n perete si blocau accesul spre usa. n sfrsit, ceasul sau indica ora patru dimineata, dupa orarul navei; distribui tabletele, lanterna se stinse si n scurt timp ritmurile respiratiei linistite umplura ncapere a ntunecata. Se trezira surprinzator de repede, aproape toti, cu exceptia Ciberneticianului, care nghitise o doza prea mare de pilule si era ametit. Inginerul acuza din nou o durere acuta la umar. Doctorul descoperi n locul respectiv o umflatura dureroasa ; probabil ca si fortase umarul atunci cnd se luptasera cu manetele trapei de intr are. Moralul le era scazut. Nimeni, nici macar Doctorul, nu scotea o vorba. La celela lte provizii nu puteau ajunge, pentru ca n fata usii dulapului cu scafandre se ri dicase o movila uriasa de moloz, astfel ca Fizicianul si Chimistul se mai dusera o data la camara din bucatarie, de unde se ntoarsera cu alte cutii de conserve. Cnd trecura la saparea tunelului, se facuse ora noua. Munca nainta n ritm de melc. n orificiul oval al intrarii nu te puteai misca n voie, oamenii desprindeau bucati tari de pamnt cu lamele sapelor improvizate, iar cei din spate le scoteau pe coridor. Dupa o clipa de meditatie, hotarra sa depoziteze pamntul n cabina de navigatie, fiind cea mai apropiata si necontinnd nimic din ceea ce le ar fi trebuit n scurta vreme. Dupa patru ore sala se umpluse cu pamnt pna la genunchii unui om, iar tunelul masu ra doi metri lungime. Materialul era compact, tare, dar nu asta era problema, ci faptul ca ascutisul barelor si al lamelor ramnea n el, iar tijele lor, apasate pr ea brutal din cauza nversunarii cu care lucrau oamenii, se ndoiau; cel mai bine se comporta lama de otel din minile Coordonatorului. Inginerul se temea ca nu cumva plafonul de pamnt sa cedeze si avea grija sa l sus

tina cu orice mijloace. Spre seara, cnd, mnjiti de argila, se asezasera la masa, t unelul sapat nspre trapa, naintnd abrupt n sus cu o nclinatie de aproape saptezeci de grade, masura abia cinci metri si jumatate. Inginerul se mai uita o data la putul prin care se putea ajunge la nivelul infer ior; acolo, spre pupa, la o distanta de treizeci de metri de la intrarea princip ala se afla, n blindaj, trapa de avarie, dar nu vazu dect oglinda neagra a apei; e ra mai sus dect n ziua precedenta, ceea ce nsemna ca nca un rezervor se fisurase si continutul lui se scurgea ncet nauntru. Apa descoperi el numaidect, cu un mic aparat Geiger era infestata radioactiv si acoperea complet accesul... Se ntoarse la tov arasii sai fara a scoate o vorba despre ceea ce descoperise. Daca lucrurile merg bine, o sa iesim mine, daca merg ceva mai prost, peste doua z ile, interveni Ciberneticianul, bnd a treia ceasca de cafea din termos. Toti simteau nevoia sa bea. De unde stii? se mira Inginerul. Simt asta. El are intuitia de care nu dispun automatele sale, rse Doctorul. Pe masura ce ziua se apropia de sfrsit, era ntr o dispozitie din ce n ce mai buna. Cnd ceilalti l nlocuiau n partea frontala a sapaturilor, el alerga spre cabinele nav ei, mbogatind n felul acesta echipajul cu doua lanterne magnetoelectrice, o masina de tuns, ciocolata vitaminizata si un set ntreg de prosoape. Toti erau murdari d e noroi, combinezoanele li se umplusera de pete si de unsoare; din cauza lipsei de curent electric nu se barbierisera, iar masina de tuns, pe care o adusese Doc torul, nu o luara n seama. De altfel, nici el nu o folosi. Ziua urmatoare fu dedicata n ntregime saparii tunelului; pamntul din cabina de navi gatie ajunsese att de sus, nct era din ce n ce mai greu sa fie aruncat pe usa. Sosi rndul bibliotecii. Doctorul avu anumite retineri n aceasta privinta, dar Chimistul , cu care cara targa facuta din foaie de tabla, rasturna fara a ezita gramada de moloz pe carti. Tunelul se deschise ntr un mod cu totul neasteptat. Solul devenise de la un timp mai uscat si parca mai putin compact, dar nimeni nu lua n seama aceasta observati e a Fizicianului. Molozul depus n interiorul rachetei li se parea acelasi. Schimb ul din fata, Inginerul si Coordonatorul, tocmai preluase uneltele ncinse de strnso area minilor, cnd dupa primele lovituri aplicate n peretele natural ce prezenta mai multe umflaturi, una dintre acestea disparu deodata, iar prin orificiul format p atrunse o usoara adiere de aer. Se putea simti suflul sau blajin presiunea din e xterior era ceva mai mare dect cea din tunel si din nava. Uneltele ncepura sa lucre ze febril, nimeni nu mai cara pamntul, restul echipajului, neavnd cum sa i ajute p e cei din fata din cauza locului strmt, statea n spate, n grup compact. Dupa ultime le lovituri, Inginerul dadu sa iasa, dar Coordonatorul l opri. El hotar mai nti sa f ie largita iesirea. Ordona sa fie carata n nava si ultima ramasita de pamnt, pentr u a facilita drumul prin tunel, astfel nct mai trecura cteva minute bune pna cnd cei sase oameni iesira trs, prin orificiul nefasonat, la suprafata planetei. II SE LASASE SEARA. Gura neagra a tunelului se casca la poalele pantei blnde a unui delusor. Departe, dincolo de orizontul deasupra caruia luceau primele stele, la mare departare, se naltau niste forme neclare, suple, asemanatoare arborilor. Lum ina care provenea doar din dra joasa a amurgului era att de slaba, nct culorile din jur se contopeau ntr un cenusiu uniform. n stnga celor ce stateau n picioare, nemisc ati, se nalta oblic n vazduh uriasul fuselaj bulbucat al navei. Inginerul i aprecie lungimea la saptezeci de metri, ceea ce nsemna ca n cadere patrunsese peste patru zeci de metri n inima dealului. n momentul acela nsa, nimeni nu acorda atentie cili ndrului urias, ce se profila negru pe cer, cu . ajutajele de zbor atrnndu i neputi ncioase la capat. Inspirau avid aerul racoros, cu miros greu perceptibil, necuno scut, imposibil de definit, si priveau n tacere drept nainte. Abia acum i cuprinses e sentimentul neputintei totale mnerele de otel ale sapelor le scapasera fara sa vrea din mini. Stateau, plimbndu si lent privirea peste ntinderea nemarginita, pust ie, cu orizontul nvaluit n ntuneric, cu stelele tremurnd lenes, egal, deasupra lui. Steaua Polara? ntreba deodata Chimistul cu glas soptit, aratnd o stea joasa care m

ijea usor pe cerul ntunecat din partea de rasarit. Nu, de aici nu se vede... acum suntem... da, suntem sub Polul Sud al Galaxiei. O clipa... Undeva ar trebui sa fie Crucea Sudului. Priveau toti, cu capetele ridicate, cerul aproape complet negru, puternic brazda t de constelatii. ncepura sa le pronunte denumirile, sa le indice cu degetele, ce ea ce i facu sa se nvioreze o clipa. Stelele erau singurele absolut familiare, dea supra acestei cmpii moarte, pustii, straine. Se lasa din ce n ce mai frig, ca n desert, spuse Coordonatorul. N avem ncotro, astazi si asa nu mai facem nimic. Trebuie sa ne ntoarcem nauntru. Cum, n cavoul acela? se indigna Ciberneticianul. Fara cavoul acela, n mai putin de doua zile am disparea aici, raspunse cu raceala Coordonatorul. Nu va comportati ca niste copii! Fara a mai scoate o vorba, se ntoarse pornind cu pas masurat spre orificiul a car ui pata neagra se contura abia vizibil la ctiva metri mai sus de panta dealului s i, lasndu si picioarele nauntru, se trase cu totul n jos. O clipa i se mai vazu doa r capul. Disparu. Cei ramasi se privira n tacere. Mergem, mormai Fizicianul, pe jumatate ntrebator, pe jumatate afirmativ. Pornira n urma lui, cu oarecare retinere. Dupa ce primii se strecurasera prin ori ficiul strmt, Chimistul, stnd lnga Cibernetician, i spuse: Ai observat ce miros ciudat are aerul aici? Da, are un iz amarui. i cunosti compozitia? E asemanator celui de pe Pamnt, plus un oarecare amestec, dar inofensiv. Nu mai r etin datele, sunt ntr un volumas verde, pe raftul al doilea din biblio... Se ntrerupse, fiindca si aduse aminte ca el nsusi umpluse biblioteca cu pamnt. Fir ar sa fie..., spuse fara mnie, cu o mare tristete, si porni spre groapa cea n eagra. Cnd ramase singur, Ciberneticianul avu o senzatie ciudata. Nu era teama, ci senti mentul apasator al ratacirii, al ngrozitoarei ostilitati a peisajului si, n plus, acea rentoarcere n adncul tunelului de argila avea n sine ceva umilitor, ca niste vie rmi", gndi el, lasndu si capul n jos si strecurndu se n tunel. Nu rezista nsa; scufund at pna la umeri, si nalta capul, privi n sus si se desparti din priviri de stelele c e plpiau cuminti. A doua zi, cineva dori sa iasa cu proviziile la suprafata si sa ia acolo micul d ejun, dar Coordonatorul se opuse, afirmnd ca ar fi o complicatie inutila. Mncara d eci la lumina celor doua lanterne, sub trapa de la intrare, sorbind cafeaua rece . Deodata, Ciberneticianul spuse: De fapt, cum se face ca aerul e tot timpul respirabil? Coordonatorul zmbi. Pe obrajii supti avea dre cenusii. Buteliile cu oxigen sunt ntregi. Stam mai prost cu purificarea. Doar un singur fil tru automat functioneaza normal fireste, cel chimic, de avarie, pentru ca toate celelalte, electrice, au cedat. Peste circa sase sapte zile am ncepe sa ne asfixi em. Stiai asta? zise alene Ciberneticianul. Coordonatorul nu raspunse. Ce o sa facem? ntreba Fizicianul. Spalara vasele ntr un castron cu apa. Doctorul le stergea cu unul dintre prosoape le sale. Aici exista oxigen, spuse Doctorul, aruncnd cu zgomot farfuria de aluminiu peste celelalte vase, ceea ce nseamna ca exista viata. Ce stii despre asta? Aproape nimic. O sonda cosmica a prelevat un esantion din atmosfera si pe asta s e bazeaza toata stiinta noastra. Cum asa? Nici macar nu a aterizat? Nu! ntr adevar, o gramada de cunostinte, spuse Ciberneticianul. Se straduia sa si spe le farfuria cu spirt, turnnd dintr o sticluta pe o bucatica de vata. Aveau foarte putina apa buna pentru uzul obisnuit. Fizicianul si privi profilul n lumina lampi i, folosind drept oglinjoara suprafata lucioasa a climatizatorului. E bine si att, replica linistit Coordonatorul. Daca aerul ar fi avut alta compozi tie, daca n ar fi avut oxigen, v ar fi ucis. Poftim? Ciberneticianului era ct pe aci sa i scape sticluta.

Si pe mine, fireste. Nu am fi avut nici o sansa la un miliard. Acum o avem. Tacura. Prezenta oxigenului presupune existenta plantelor si a animalelor? ntreba Ingineru l. Nu neaparat, raspunse Chimistul. Pe planetele Alfa ale Micului Cine exista oxigen , dar nici urma de plante sau animale. Dar ce exista? Lumenoizi! Lumenoizi? Adica bacterii? Nu sunt bacterii. N are importanta! interveni Doctorul. Puse vasele la locul lor si nchise conserve le cu mncare. Acum chiar ca avem necazuri. Aparatorul nu poate fi pornit, nu i asa ? Aparatorul? Nici n am apucat sa l vad! recunoscu Ciberneticianul. Nu se poate aju nge la el. Toate automatele s au desprins din lacasele lor. E un talmes balmes s i ne ar trebui o macara de doua tone pentru a desface toate fiarele. Aparatorul zace chiar la fund. Dar o arma, ceva, trebuie sa avem! ridica glasul Coordonatorul. Exista electrojectoarele. Sunt curios cu ce le ncarci?! Nu exista curent n cabina de comanda? Parca era! Nu exista, se pare ca a avut loc un scurtcircuit n sala acumulatorilor! De ce nu sunt ncarcate electrojectoarele? Instructiunile interzic transportarea electrojectoarelor ncarcate! ngaima fara chef Inginerul. Sa le ia dracu' de ins... nceteaza! La auzul vocii Coordonatorului, Ciberneticianul se ntoarse, ridicnd din umeri. Doc torul iesi. Inginerul aduse din cabina sa un rucsac usor de nailon, vr n buzunarele lui cutiile plate cu ratia stricta de hrana, cnd aparu Doctorul. Tinea n mna un ci lindru scurt, oxidat, cu un robinet la capat. Ce i asta? se interesa Inginerul. O arma! Ce arma mai e si asta? Gaz somnifer. Inginerul ncepu sa rda. De unde stii ca ceea ce traieste pe aceasta planeta poate fi adormit cu gazul ta u? Si cum vrei sa te aperi cu asta n caz de atac prin narcoza cu picaturi? n caz de mare primejdie, vei putea cel putin sa ti asiguri narcoza, spuse Chimist ul. Toti rsera, iar Doctorul mai tare dect ceilalti. Orice fiinta care respira oxigen poate fi adormita cu asta, spuse, iar n privinta apararii, priveste! Apasa pe tragaciul de la baza cilindrului. Un jet de vapori de lichid subtire ca acul tsni n fundul ntunecat al coridorului. Ei, n lipsa de ceva mai bun..., spuse Inginerul fara convingere. Mergem? ntreba Doctorul, bagnd cilindrul n buzunarul combinezonului. Mergem. Soarele atrna sus de tot; era mic, mai ndepartat, nsa si mai ncins dect cel de deasup ra Pamntului. Dar altceva i uimi pe toti: nu era deloc rotund! Se uitau la el prin tre degete, prin hrtie de culoare rosu nchis, pe jumatate transparenta, provenita de la mpachetarea truselor individuale mpotriva radiatiilor. Turtit ca urmare a vitezei de rotatie n jurul axei sale, nu? l ntreba Chimistul pe Coordonator. Da. Mult mai bine se vedea asta n timpul zborului. Nu tii minte? Poate ca atunci, cum sa spun, nu ma interesa nimic din toate astea... ntorcndu si fetele de la soare, toti se uitau la nava. Fuzelajul alb tsnea oblic din dealul scund n care se nfipsese. Semana cu afetul unui tun gigantic. nvelisul, lap tos la umbra, argintiu la soare, parea neafectat. Inginerul se apropie de locul n care fuzelajul intrase n pamnt, trecu peste buza rotunjita a ridicaturii care ncon

jura ca un guler de pamnt corpul nfipt n panta si si lasa mna sa alunece pe blindaj. Nu i rea deloc ceramita asta, spuse fara sa se ntoarca. Daca as putea sa ma uit l a ajutaje..., si privi neputincios n sus, n directia lor, cum atrnau deasupra cmpiei . O sa ai timp sa le vezi, spuse Fizicianul. Acum sa mergem ntr o mica recunoastere , ce ziceti? Coordonatorul se urcase pe vrful unei movile. Ceilalti l prinsera din urma. Scalda ta n soare, cmpia se ntindea uniform, n toate partile, neteda, ngalbenita; departe se naltau siluetele suple, sesizate cu o zi n urma, dar la lumina puternica se vazu ca nu era vorba de copaci. Cerul, albastru la fel ca pe Pamnt, capata la orizont o nuanta vizibil verzuie. Nori firavi, pufosi, alunecau spre nord, aproape imper ceptibil. Coordonatorul verifica punctele cardinale cu o busola mica, pe care o avea fixat a la ncheietura minii. Doctorul se apleca si izbi solul cu piciorul. De ce nu creste nimic aici? spuse cu mirare n glas.. Asta i surprinse pe toti. ntr adevar, cmpia era goala ct vedeau cu ochii. Pare se ca e o zona cuprinsa de fenomenul de stepa, raspunse nesigur Chimistul. Vedeti n departare petele acelea? Spre apus sunt din ce n ce mai galbene. Banuiesc ca acolo e desertul de unde vntul aduce aici nisipul. Fiindca dealul este argilos . Despre asta ne am convins pe pielea noastra! zise Doctorul. Trebuie sa ne facem macar un plan general al expeditiei, spuse Coordonatorul. Pr oviziile pe care le am luat ne ajung pentru doua zile. Apa e cea mai putina, interveni Ciberneticianul. Pna gasim apa aici, trebuie sa facem economie. Daca e oxigen, se va gasi si apa. Cred ca o sa procedam n felul urmator: de la baza, abordam o serie de incursiuni n linie dreapta, mergnd de fiecare data att de departe ct sa ne putem ntoarce n siguran ta si fara prea mare graba. Maximum treizeci de kilometri ntr o singura directie, observa Fizicianul. De acord. Este vorba doar de o recunoastere preliminara. Stati putin, spuse Inginerul, care statuse pna atunci retras, cufundat parca n gndu ri sumbre, nu vi se pare ca procedam ca niste nebuni? Am avut parte de o catastr ofa pe o planeta necunoscuta. Am reusit sa iesim din nava. n loc sa ne apucam de ce este mai important, n loc sa ne punem toate foitele n repararea, n repunerea n fun ctiune a ceea ce se mai poate, n recuperarea rachetei si asa mai departe, pornim n excursii aiurea, fara arme, fara nici un fel de mijloace de aparare, fara a avea vreo idee despre ce ni se poate ntmpla?! Coordonatorul l asculta n tacere. si purta privirea de la unul la altul. Toti erau nerasi, iar barba de trei zile le dadea n mod vizibil o nfatisare de salbaticie. Cu vintele Inginerului facura impresie, dar nimeni nu reactiona, ca si cnd asteptau ce urma sa le mai spuna. Sase oameni nu vor dezgropa nava, Henryk, spuse Coordonatorul, cntarindu si cuvint ele cu grija, stii asta foarte bine. n actuala situatie, pornirea celui mai mic a gregat cere o perioada de timp pe care nici macar nu o putem defini. Planeta est e locuita. Dar nu stim nimic despre ea. N am nconjurat o nici nainte de catastrofa. Ne am apropiat dinspre emisfera nordica si dintr o eroare fatala am cazut ntr o coada gazoasa. Caznd, am ajuns la linia terminatorului. Am stat lnga ecranul care s a fisurat ultimul. Am vazut, sau cel putin mi s a parut ca am vazut, ceva ce a rata a... oras. De ce nu ne ai spus nimic despre acest lucru? l ntreba ncet Inginerul. Chiar, de ce? l seconda Fizicianul. Pentru ca nu sunt sigur. Nu stiu nici macar n ce parte sa l caut. Nava se rasucea . Mi am pierdut orientarea. Cu toate acestea exista o sansa, destul de firava, s a obtinem un oarecare ajutor. Regret ca trebuie sa v o spun, dar fiecare dintre voi stie perfect ca n general avem sanse foarte reduse. Mai mult, avem nevoie de apa. O parte nsemnata din rezerva de apa a inundat nivelul de jos si este infesta ta. Astfel nct consider ca putem sa ne permitem un anumit risc. Sunt de acord, spuse Doctorul. Si eu, adauga Fizicianul. Fie, mormai Ciberneticianul si se departa ctiva pasi, privind spre sud, de parca n

ar fi dorit sa auda ce spun ceilalti. Chimistul ncuviinta din cap, Inginerul nu raspunse, cobor doar de pe deal, si arunc a rucsacul pe umeri si ntreba: ncotro? Spre nord, raspunse Coordonatorul. Inginerul o lua din loc, urmat de ceilalti. Dupa cteva minute, cnd se uitara n jur, dealul nu se mai vedea aproape deloc. Doar fuzelajul navei se nalta spre cer ca teava unui tun de cmp. Era foarte cald. Pe masura ce naintau, umbrele lor se scurtau, bocancii se afunda u n nisip, se auzea doar pasul egal si respiratia grabita. Se apropiau de una din tre formele acelea suple, pe care n amurg le luasera drept arbori. ncetinira pasul . Din terenul cafeniu se nalta un trunchi vertical, cenusiu, ca pielea de elefant , cu un usor luciu metalic. La baza, trunchiul nu depasea n grosime bratul unui b arbat; n partea de sus se continua cu un fel de cupa larga, care la vrf, la vreo d oi metri deasupra solului, se extindea ntr o forma plata. Nu se putea vedea daca n partea de sus cupa era deschisa sau nu. Aproape ca nu se misca. Oamenii se opri ra la ctiva metri de bizara formatiune, iar cnd Inginerul porni spre ea si ridica mna pentru a atinge trunchiul", Doctorul striga: Stop! Inginerul se retrase instinctiv. Doctorul l trase de brat, lua o pietricica de pe sol, nu mai mare dect un bob de fasole, si o arunca n sus, n aer. Piatra descrise un arc abrupt si cazu direct pe suprafata usor ncretita a cupei. Toti se nfiorara, att de violenta si de neasteptata fusese reactia. Cupa" se nchise, scoase un ssit sc urt, asemenea gazului deschis, si ntreaga coloana cenusie, vibrnd acum febril, se afunda n sol, absorbita parca de acesta. Cavitatea creata se umplu pentru o clipa de o unsoare cafenie, spumoasa, apoi pe suprafata ei ncepura sa pluteasca fire d e nisip, ca o mantie care devenea tot mai groasa, pentru ca dupa alte cteva secun de sa nu mai ramna nici urma de groapa; suprafata solului nisipos devenise neteda ca peste tot n jur. nca nu le trecuse uluirea, cnd Chimistul striga: Priviti! Se uitara n jur. Cu o clipa n urma, la o distanta de cteva zeci de metri i nconjurau trei sau patru forme similare, nalte si nguste; acum nu mai ramasese nici una. S au scufundat toate? se mira Ciberneticianul. Privira mai atent, dar nu vazura nici cea mai mica urma lasata de cupe". Soarele n cingea tot mai tare si caldura torida devenise insuportabila. Pornira mai depart e. Dupa o ora alcatuiau o lunga caravana. Primul mergea Doctorul, ducnd acum rucs acul, n urma lui, Coordonatorul. Chimistul ncheia coloana. Toti si descheiasera com binezoanele, unii si suflecasera mansetele; scaldati n sudoare, cu gura uscata, se trau ncet prin cmpie. La orizont aparu o dra lunga. Doctorul se opri si l astepta pe Coordonator. Ce crezi, ct am facut? Acesta se uita n urma, nspre linia orizontului, unde ramasese nava. Nu se mai vedea . Planeta are o raza mai mica dect cea terestra, spuse. Tusi, si si sterse fata cu batista. Am facut n jur de opt kilometri, conchise el. Doctorul abia mai vedea prin crapaturile pleoapelor umflate. Pe parul negru ca p ana corbului si legase o fsie de pnza. Din cnd n cnd o umezea cu apa din bidon. Totusi e o nebunie, stii? spuse si rse pe neasteptate. Amndoi privira n directia unde pna de curnd nava se mai contura deasupra orizontului printr o linie oblica subtire. Acum, acolo se vedeau doar siluetele zvelte ale c upelor", palid cenusii de la distanta. Se ivisera din nou la locul lor, fara ca ei sa prinda de veste. Ceilalti se apropiara. Chimistul ntinse pe pamnt foaia de c ort rulata si se aseza, sau mai curnd se arunca pe ea. Nu prea se vad urme ale civilizatiei de aici, spuse Ciberneticianul, scotocindu s i buzunarele. Gasi pastilele vitaminizate ntr o cutie turtita si i servi pe toti. Pe Pamnt n ai fi dat peste un asemenea pustiu, nu? adauga Inginerul. Nici drumuri, nici masini zburatoare. Sper ca nu te asteptai ca tocmai aici sa gasim copia fidela a civilizatiei pamnte ne! fornai Fizicianul.

Sistemul este stabil, ncepu Doctorul, si civilizatia se putea dezvolta pe Eden vr eme mai ndelungata dect pe Pamnt, astfel ca... Cu conditia sa existe o civilizatie! A celor cu nfatisare umana, adauga Coordonato rul. Sa mergem mai departe, ntr o jumatate de ora trebuie sa ajungem aia... arata fsia subtire de la orizont. Dar ce i acolo? Nu stiu, dar e ceva. Poate gasim apa. Deocamdata m as multumi cu putina umbra, zise Inginerul cu voce ragusita. si clati gura si gtul cu o nghititura de apa. Curelele rucsacurilor strnse la spate scrtira; grupul se desfasura iarasi si porni n ordine prin nisipuri. Trecura pe lnga cteva cupe" si observara si alte formatiuni mai mari, care pareau ca se sprijina cu ajutorul lianelor sau al lastarilor cres cuti pna la sol, dar nici una nu era mai aproape de doua sute de metri, astfel ca nu mai avura chef sa se abata de pe linia de mars. Soarele atinsese zenitul, cnd peisajul si schimba nfatisarea. Era din ce n ce mai putin nisip n dune lungi, plate; se desprindea de sub el pamntu l rosiatic, ars de soare. Ici si acolo crescusera insulite de muschi albicios, a cum mort. Izbit de bocanci, se transforma ntr un fel de praf, care cadea pe sol c a o hrtie arsa. Fsia ntrezarita se diviza n grupuri singulare ale unor forme de reli ef stranii; de asemenea, culoarea solului devenise mai deschisa, fiind mai curnd un verde presarat cu albastru. O mireasma delicata, adusa de adierea dinspre nor d, le mbie narile si o adulmecara cu o curiozitate banuitoare. Cnd ajunsera aproap e de peretele usor nclinat al formelor ntunecoase, nclcite, cei care mergeau n fata nc etinira, astfel nct cei din urma sa li se poata alatura si, ntr un grup dezordonat, mersera mai departe pna cnd se oprira n fata frontului nemiscat al bizarelor forme . De la distanta de o suta de pasi, ele nca mai puteau sa para lastari, tufisuri n c are se adaposteau numeroase cuiburi mari, vinetii nu att datorita asemanarii prop riu zise, ct mai ales efortului ochilor, care se straduiau sa claseze formele str aine n ceva familiar. Parc ar fi niste paianjeni! spuse nesigur Fizicianul si, deodata, tuturor li se par u ca vad niste tulpini paienjenoase cu corpuri mici, fusiforme, acoperite cu o e piderma densa, proeminenta, stnd nemiscate pe picioarele neobisnuit de lungi si d e subtiri, strnse sub burta. Astea sunt plante! striga Doctorul. Se apropie ncet de un paianjen" nalt, cenusiu verzui. n esenta, picioarele" se dovede au a fi niste tulpini groase cu umflaturi acoperite cu par, ce puteau fi luate dr ept articulatii ale genunchiului. Tulpinile, iesind din solul acoperit cu muschi, n numar de sase, sapte sau opt, se adunau n partea de sus ca ntr un arc, ntr un corp " gros, n forma de con, nconjurat de fire de paienjenis, stralucind n soare. Paianje nii" plante cresteau aproape unul de celalalt, dar se putea trece printre ei; pe alocuri, tulpinile dadeau noi lastari si ramurele mai deschise la culoare, asem anatoare frunzelor de pe Pamnt, terminate la capat cu muguri nchisi. Doctorul arunc a din nou, n felul sau caracteristic, mai nti o pietricica n conurile" suspendate la ctiva metri deasupra solului, iar cnd vazu ca nu se ntmpla nimic, examina tulpina. n final o taie cu cutitul. Din interior curgeau picaturi mici de seva apoasa, galb uie, care ncepu de ndata sa se precipite si sa si schimbe culoarea n portocaliu si roscat, pna ce, dupa cteva secunde, se coagula ntr o substanta asemanatoare rasinii , cu un puternic miros parfumat, care la nceput le placuse, dar apoi l gasira resp ingator. nauntrul bizarului codru" era ceva mai multa racoare dect pe cmpie. Doar coroanele exotice ale plantelor ofereau ceva umbra; de altfel, pe masura ce se afundau n acel hatis, umbra se ndesea; se straduiau pe ct posibil sa nu atinga tulpinile, mai ales ramurile albicioase, care le strneau o repulsie inexplicabila . Terenul semana cu un burete moale, emannd un fel de aburi umezi n care era greu sa respiri; pe fete, pe mini le alunecau umbrele boschetelor", cnd mai mari, cnd mai mi ci; unele ramuri erau subtiri si spinii lor aveau culoarea portocaliu intens, al tele uscate, vestede, mortificate din ele atrnau fire de paienjenis lungi, flasce . Cnd vntul adia, ntreg paienjenisul scotea un fosnet surd, neplacut, neavnd nimic c

omun cu freamatul molcom al codrilor pamnteni, ci reamintind parca de frecarea a mii si mii de hrtii zgrunturoase. Uneori anumite plante le baricadau calea si era u nevoiti sa caute alt culoar prin ramificatiile mpletite. n felul acesta naintau c eva mai lent dect pe cmpie. Dupa un timp ncetara sa se tot uite n sus, spre coroanele " de spini, si sa caute asemanari cu cuiburile, conurile de pin sau crisalidele viermilor de matase. Deodata Doctorul, care mergea n frunte, observa chiar n fata lui un fir de par gro s, negru, atrnnd un fel de ata zdravana, lucioasa, sau srma lacuita; simti nevoia s a l dea la o parte cu mna, dar fiindca nu mai ntlnise asa ceva pna atunci, si ridica ochii instinctiv si ncremeni pe loc. Ceva palid, sidefiu, atrnat ca un bulb printre tulpinile ce se adunau laolalta ch iar la baza uneia dintre crisalide", l privea nemiscat simti aceasta privire nainte de a observa unde erau ochii creaturii fara forma; nu i putea deslusi nici capu l, nici picioarele vedea doar o piele ntinsa ca un sac diform, lucind usor. Din pl nia ntunecoasa si alungita se desprindea firul de par negru gros, atrnnd pe o lungi me de doi metri. Ce i acolo? ntreba Inginerul, care tocmai se apropiase de el. Doctorul nu i raspu nse, celalalt si purta privirile n sus si nu mai misca. Cu ce se uita el? ntreba Inginerul si se retrase instinctiv un pas, ntr att l umplus e de scrba acea faptura care parca l pironea cu o privire lacoma, extrem de intens a, desi nu i vedea si nici nu i intuia ochii. Oh! Ce porcarie! suiera din spate Chimistul. Toti se oprira n spatele Inginerului si al Doctorului, care se retrase mai nti de s ub faptura suspendata ceilalti se dadura la o parte , scoase din buzunarul combin ezonului cilindrul oxidat, l ndrepta cu o miscare cumpatata spre corpul bulbucat, mai deschis la culoare dect plantele din jur, si apasa pe tragaci. Atunci, ntr o fractiune de secunda, se ntmplara foarte multe lucruri deodata. Mai nti vazura un licar att de puternic, nct nu mai distinsera absolut nimic, cu exceptia Doctorului, care tocmai n acel moment clipise. Jetul subtire nca mai plutea n aer, cnd tulpinile se ndoira si ncepura sa trosneasca nvaluite ntr un nor de vapori negri; n acelasi timp creatura alunecase jos cu un plescait greu, umed. Ramase nemiscat a circa o secunda, ca un balon cenusiu, plin cu tuberculi, din care iesise aerul . Apoi firul de par disparu si, pe muschiul buretos, la picioarele lor ncepura sa se trasca n toate partile, cu miscari de melc, fragmentele diforme si bulbucate a le creaturii; nainte ca vreunul dintre ei sa poata misca sau reactiona, fuga, sau mai curnd mprastierea se ncheiase, ultimele bucatele ale ciudatei vietati, mici ca niste omizi, se infiltrau de zor n subsol, la baza tulpinilor; locul ramase gol. Doar n nari mai persista un miros dulceag, insuportabil. Sa fi fost o colonie?... spuse nesigur Chimistul. Ridica mna la ochi si se freca, iar ceilalti mijira pleoapele; petele negre nca li se mai nvrteau n ochii orbiti. E pluribus unum, raspunse Doctorul, sau mai degraba uno plures, nu stiu cum e co rect n latina, dar cred ca este tocmai o asemenea plurifaptura, care se divizeaza la nevoie... Pute ngrozitor, spuse Fizicianul. Hai sa plecam de aici! Sa plecam, accepta Doctorul. Cnd se aflara la peste zece metri de locul respectiv, el adauga pe neasteptate: Sunt curios ce s ar fi ntmplat daca as fi atins firul acela... Satisfacerea curiozitatii te ar fi putut costa scump, zise Chimistul. Sau poate nu m ar fi costat nimic. Stii doar ct de des evolutia le ofera fiintelor absolut inofensive vesminte aparent nfricosatoare. Of, lasati balta discutia asta! Acolo, n margine, locul se mai lumineaza, striga Ciberneticianul. Nu stiu ce dracu' am cautat n padurea asta de paianjeni! Auzira susurul unui izvor si se oprira. Apoi pornira din nou. Se auzea cnd mai ta re, cnd mai ncet, uneori disparnd cu totul, dar nu reusira sa l descopere. Tufisul se rarise, terenul era mult mai moale, mersul devenise anevoios, calcau parca pe un covor mocirlos, uneori sub talpi scrtia ceva ca iarba uda, dar nicaieri nu era nici o urma de apa. Deodata ajunsera la marginea unei adncituri circulare, cu diametrul de cteva zeci de metri. Niste plante cu opt brate se naltau nauntru, la distanta una de alta, si

pareau foarte batrne tulpinile se despartisera, incapabile parca sa mai sustina bulbul central, si reaminteau de paianjenii" uriasi, uscati, ntr o masura mult mai mare dect toate cele ntlnite pna acolo. Fundul adnciturii era acoperit pe alocuri cu bucati ruginii, dintate, de materie poroasa, partial nfipte n sol, partial mpletit e cu lastarii plantelor. Inginerul cobor rapid panta abrupta, desi nu prea nalta, si lucru ciudat adncitura li se paru, abia cnd se aflara acolo, privind o de sus, un crater, loc al unei catastrofe. Parca i de la o bomba! spuse Fizicianul. Statea pe creasta unui povrnis si se uita cum Inginerul ajunge la resturile mari de la poalele celui mai nalt paianjen", ncercnd sa le miste din loc. Fier?! striga Coordonatorul. Nu! raspunse Inginerul si disparu printre bucatile unui fel de con cu suprafata laterala sparta. Se desprinse dintre tulpinile care se rupeau, trosnind cnd le dadea la o parte, s i reaparu cu o expresie mohorta. I se ntinsera cteva mini, se catara sus si, vaznd ca ceilalti asteapta sa le spuna ceva, dadu din umeri. Nu stiu ce e, marturisi el, habar n am. E gol. Dedesubt nu e nimic. Coroziune av ansata, o poveste veche care s a petrecut poate acum trei sute de ani... Ocolira n tacere craterul si se ndreptara spre tufisuri, acolo unde acestea erau m ai scunde. La un moment dat se ntrerupsera, sau mai curnd se separara n doua parti, ntre ele ntinzndu se un defileu att de strmt, nct un om de abia se putea strecura, un fel de coridor, uluitor de drept. De ambele parti tulpinile parca fusesera retez ate si strivite. ngrosarile mari, n forma de con partial mpinse n laturi, spre celel alte plante paienjenoase, partial bagate n pamnt erau aplatizate, uscate si vrfuril e lor trosneau sub bocanci ca scoarta uscata a copacilor. Se hotarra sa mearga pe traseul acesta, decupat n tufisuri, deplasndu se unul dupa altul, fiind nevoiti s a mpinga la o parte resturile de tulpini uscate, dar si asa naintau mai repede dect pna atunci. Descriind un arc mare de cerc, coridorul ducea tot mai vizibil spre nord; lasara n urma ultimele resturi de plante, degenerate, moarte, si dadura ntr o cmpie de partea cealalta a tufarisului. n locul unde defileul" parasea tufisurile , se observa o urma firava pe care n primul moment o luara drept poteca. Pe solul gol era sapata o brazda sau un santulet, adnc de peste zece centimetri si tot att de lat. n el cresteau licheni verzui argintii, catifelati la pipait. Acest bizar gazon", cum l denumise Doctorul, se ntindea drept nainte n zare, terminndu se naintea unei centuri luminoase, ntinse ca un zid, de la o margine la alta a cmpiei, si nchi zndu le ntreg orizontul. Deasupra acelei centuri straluceau niste ridicaturi ascutite, asemanatoare vrfuri lor gotice ale turnurilor nvelite cu tabla argintie. Ei mergeau repede si aproape la fiecare pas distingeau noi detalii. Pe mai multi kilometri n lateral se ntinde a o suprafata intersectata de arcuri regulate, ca acoperisul unui hangar de dime nsiuni hiperbolice. Arcurile erau ntoarse cu convexitatea n jos, iar sub ele plpia c eva cenusiu, ca si cum din plafon curgea praf marunt sau apa tulbure, pulverizat a. Cnd se mai apropiata, vntul aduse mireasma amaruie, dar placuta a unor flori ne cunoscute. Mergeau micsornd intervalul dintre ei. Acoperisul arcuit se nalta parca tot mai sus, fiecare arc ca o arcada gigantica rasturnata ntinzndu se pe o distant a de aproape un kilometru. Sus de tot, n locul unde se mpreunau doua arcuri, pe fu ndalul norilor, ntr o taietura vizibila stralucea ceva puternic, ca si cnd oglinzi special dispuse acolo reflectau n jos razele solare. Lumina plpia ritmic. Peretele din dreptul lor alcatuit din priase sau snururi de culoare alb cenusie nfa tisa un soi de peristaltica se misca, dinspre stnga spre dreapta si linii convexe se unduiau pe el, periodic. Arata ca o cortina dintr un material neobisnuit, pr in spatele careia treceau la intervale regulate niste elefanti, de fapt niste an imale mult mai mari dect elefantii, izbind o cu partile laterale. Cnd ajunsera n lo cul n care se termina acea cararuie ngusta, ca ntr o fundatura acoperita cu muschi catifelati, intensitatea mirosului amar devenise insuportabila. Ciberneticianul ncepu sa tuseasca. S ar putea sa fie o emanatie otravitoare, spuse el. Se oprira toti; jos, la picioarele lor, jucau umbre scurte, diforme, n timp ce pri veau trecerea ritmica a ciudatelor valuri. Cnd pornira iarasi si nu i mai despart eau dect ctiva pasi de cortina", aceasta li se paru uniforma, mpletita parca din fir

e groase, mate. Doctorul lua o pietricica si o arunca n fata lui. Toti vazura pia tra zburnd. Ea disparu de parca s ar fi topit sau evaporat, fara a atinge suprafat a miscatoare. A cazut nauntru? ngaima nesigur Ciberneticianul. Da' de unde! striga Chimistul. Nici macar n a atins asta... asta... Doctorul lua un pumn de pietricele si bulgari de pamnt, le arunca rnd pe rnd si toa te disparura la ctiva centimetri de cortina, fara a ajunge la ea. Inginerul desfa cu o cheie din micul set de chei si o arunca nspre suprafata. Cheia rasuna ca si cnd s ar fi izbit de metal si se facu nevazuta. Si acum ce facem? ntreba Ciberneticianul uitndu se la Coordonator. Acesta nu raspunse. Doctorul si lasa ranita jos, scoase din ea o conserva, taie c u cutitul o bucatica de carne n aspic si o arunca n cortina". O farma de aspic se li pi de suprafata mata si atrna de ea o clipa, apoi ncepu sa dispara ca si cnd s ar f i topit. Stiti ce, spuse Doctorul, cu ochii lucind, asta i un fel de filtru, o perdea sel ectiva, ceva asemanator... Chimistul gasi la inelul de la cureaua rucsacului sau un fir uscat, frnt, dintr o planta paianjen", care se agatase acolo cnd se strecurasera prin lastaris. Fara a sta pe gnduri, l arunca n perdeaua valurita, dar ramura plapnda, izbindu se, cazu l a picioarele lui. Un selector!... exclama el nesigur. Da, sigur ca da! Doctorul se apropie de cortina" pna ce capatul umbrei sale ajunse la marginea ei; s i ndrepta arma neagra si apasa tragaciul. Jetul subtire ca acul abia atinse nvelisul uscat si n el aparu un orificiu n forma de suveica, dnd la iveala un spatiu mare, ntunecat, cu scntei alergnd n sus si n jos. interior zburdau o multime de flacarui albicioase si trandafirii. Doctorul se r etrase brusc. Tusea si se nabusea, iar mirosul amar i ardea narile si gtul; toti se ndepartara din nou si se oprira. Orificiul n forma de lentila se restrnsese. Valuri le n alergare, apropiindu se de el, ncetineau, l ocoleau n partea de sus si de jos s i curgeau n graba mai departe. Se micsora din ce n ce mai mult. Deodata, din inter ior se ivi ceva negru, avnd la vrf un fel de excrescenta n forma de deget, nconjura rapid marginile gaurii, care se nchise pe loc si se pomenira iarasi n fata nvelisul ui ce se valurea si se umfla n ritmuri egale. Inginerul propuse un fel de consfatuire. Dupa expresia Doctorului, aceasta n ar f i nsemnat dect recunoasterea ncurcaturii n care se aflau. Pna la urma hotarra sa si co ntinue drumul de a lungul uriasei constructii; si luara ranitele si pornira. Parc ursera astfel n jur de trei kilometri. Pe drum ntlnira zece gazoane" nguste ce dadeau n cmpie. Un timp se gndira ce reprezentau ele ipoteza ca ar fi avut ceva comun cu agricultura cazu ca neverosimila. Doctorul ncerca chiar sa smulga dintr o fsie ver de nchis ctiva licheni asemanatori muschilor si, examinndu i, constata ca prezentau bulbi de marimea unor perle n care cresteau seminte mici, tari, de culoare neagra . Amiaza trecuse de mult. Li se facuse foame. Se oprira asadar sa mannce cte ceva n p lin soare, fiindca nicaieri nu era umbra, iar n lastarisul care se ntindea la o di stanta de opt sute de metri nu intentionau sa se mai ntoarca; paduricea de paianje ni" nu le lasase o impresie favorabila. Dupa povestile pe care le am citit ca baietandru, spuse Doctorul cu gura plina, n acea perdea blestemata ar aparea acum o gaura din care tsneste foc si de acolo a r iesi un tip cu trei mini si un singur picior, dar foarte gros, care ar avea la subsuoara un telecomunicator interplanetar sau ar fi un telepat stelar si ne ar da de nteles ca este reprezentantul unei civilizatii extrem de dezvoltate, care.. . Mai bine ai nceta cu prostiile, spuse Coordonatorul. si turna din termosul bidon a pa n cana, care se acoperi numaidect de roua. Mai bine ne am gndi ce avem de facut. Eu cred, spuse Doctorul, ca trebuie sa intram acolo! Se ridica de parca ar fi intentionat chiar sa faca acest lucru. Sunt curios pe unde..., replica lenes Fizicianul. Cred ca nu esti n toate mintile! striga n gura mare Ciberneticianul. Ba cred ca sunt n toate mintile. Evident, putem sa hoinarim mai departe, cu condit

ia ca tipii cu un singur picior sa ne arunce cte ceva de ale gurii. Sper ca nu vorbesti serios?! se minuna Inginerul. Ba da, si stii de ce? Pentru ca m am saturat! Se rasuci pe calcie. Stai! striga Coordonatorul. Doctorul porni direct spre perete fara a lua n seama chemarile lor. Se afla la un metru fata de perdea, cnd se ridicara si alergara dupa el. Auzind tropaitul de pic ioare, ntinse mna si atinse perdeaua. Mna disparu. Doctorul ramase nemiscat pret de o secunda, apoi facu un pas nainte s i nceta sa mai existe. Cei cinci se oprira cu respiratia taiata, cu picioarele ndo ite n locul n care se vedea urma pantofului sau stng. Deodata, n aer, deasupra perde lei, se ivi capul Doctorului. Avea gtul retezat parca de cutit, din ochi i curgeau lacrimi, stranuta puternic, convulsiv. Aici nauntru e cam sufocant, spuse el, si te furnica nasul al naibii de tare, dar cteva minute se poate rezista. E vreun lacrimator, sau asa ceva. Intrati dupa min e, nu o sa va doara nimic. n general nici n o sa simtiti ceva anume.. Si la naltimea unde ar fi trebuit sa i fie umarul, din aer se desprinse bratul. Fir ai tu sa fii! icni Inginerul, mai cu teama, mai cu admiratie, si i prinse mna Doctorului, care l trase n asa fel nct si el disparu din ochii celorlalti. Unul dupa altul se apropiara de perdeaua unduitoare. Ultimul fu Ciberneticianul. Ezita si i se puse un nod n gt; inima i batea ca un ciocan. nchise ochii si facu un pas naint e. l mpresura deodata ntunericul, apoi se lumina din nou. Se afla lnga ceilalti, pe fundul unui. spatiu imens, dominat de un gfit astmatic, s uierator. Din partea de jos, oblic n sus, de sus, vertical n jos, dintr o parte n a lta alergau cilindri sau coloane uriase, de grosime neuniforma, ntretaindu se; pe alocuri si mareau volumul, n alta parte se subtiau, nvrtindu se totodata n jurul pro priilor lor axe lungi; se acopereau reciproc, vibrau, iar din strafundul acestei paduri de corpuri lucioase, n continua miscare, se auzea un plescait tot mai rap id, care nceta deodata, urmat de cteva bolboroseli, si seria de sunete se relua. Era greu sa rezisti mirosului amar. Unul dupa altul ncepura sa stranute, ochii le lacrimau. Acoperindu si fiecare fata cu batista, se ndepartara putin de perdeaua care din interior arata ca o cascada de lichid negru, siropos. n sfrsit, suntem acasa asta i o fabrica, o fabrica automata! reusi sa articuleze In ginerul ntre doua stranuturi. Parca se mai obisnuisera un pic cu mirosul amar, socul stranutului trecuse, se u itau cu ochii mijiti, lacrimnd. nca zece pasi pe solul elastic ca un cauciuc ntins si n el aparura puturi negre din care tsneau obiecte stralucitoare ntr un asemenea ritm, nct era imposibil sa le dis tinga forma. Erau de marimea capului uman, pareau ca se aprind, zburau sus si un a din sirul de coloane ncovoiate de deasupra lor, ca o lulea, le nghitea fara a nce ta sa se roteasca. Obiectele nu dispareau dintr o data, fiindca prin peretii col oanei supusi vibratiilor transparea, ca printr o sticla de culoare nchisa, lumina lor trandafirie, din ce n ce mai slaba, astfel nct se vedea cum si continua drumul mai departe prin inima coloanei". Productie de serie, pe banda, mormai Inginerul, cu batista la nas. nconjurara puturile calcnd prudent. De unde venea lumina? Plafonul era semitranspa rent, un halou cenusiu se pierdea n marea tuburilor agile. Toate aceste formatiun i suple pareau ca actioneaza la o singura comanda; n acelasi ritm din puturi tsnea u n sus obiecte ncinse si acelasi lucru se ntmpla la mare naltime, acolo unde, sub pl afon, se vedeau de asemenea arcuri desenate n aer de margelele rosii ale corpuril or zburatoare, dar de dimensiuni mult mai mari. Trebuie sa gasim depozitul produselor finite, sau cel putin sa ntelegem ce reprez inta acest produs, ardea de curiozitate Inginerul. Coordonatorul i atinse bratul. Oare ce fel de energie sa fie? Inginerul ridica din umeri. Habar n am! Ma tem ca produsul final o sa l gasim dupa un an. Hala asta se ntinde pe o lungim e de kilometri ntregi, interveni Fizicianul. Un lucru curios: cu ct patrundeau mai adnc n interiorul halei, cu att respirau mai u

sor, ca si cnd mirosul amar era emanat doar n zona din apropierea cortinei". N o sa ne ratacim? se ngrijora Ciberneticianul. Coordonatorul duse busola la ochi. Nu. Vad ca indica bine... S ar parea ca aici nu exista nici un fel de metale si nici electromagneti. De mai bine de o ora rataceau prin tumultuoasa padure a neobisnuitei fabrici, pna ce n jurul lor se deschise un spatiu larg. Se putea simti adierea de aer proaspa t, rece, parca ventilat; multidirectionalele coloane se despartisera, iar ei ajun sera la capatul unei uriase instalatii n forma de cochilie. De sus coborau spre e a ramuri ncovoiate; flfind n aer ca un bici, se terminau la capete cu un fel de bulb i turtiti, din care zburau rostogolindu se violent o droaie de obiecte negre, ac operite parca cu un lac lucios, ce cadeau apoi n interiorul cochiliei, ntr un loc pe care nsa nu l vedeau, ntruct se afla la ctiva metri deasupra capetelor lor. Peretele cochiliei bulbucate ca o lentila de culoare gri nchis ncepu sa se unduias ca drept n fata lor, ceva l zgltia din interior, se umfla involuntar facura ctiva pas i napoi, ntr att de nfricosator arata basica cenusiu murdar ce se tot labarta si deo data plesni fara zgomot, iar din orificiul rotund navali un suvoi de corpuri neg re. n aceeasi clipa, mai jos, dintr un put larg, pornea o cuva cu marginile ntoars e si obiectele cadeau n ea, rasunnd ca si cnd s ar fi lovit de o perna groasa de ca uciuc; cuva salta, zgltita de trepidatiile care ordonau obiectele ntr un mod uluito r, nct dupa cteva secunde se odihneau pe fundul ei neted aranjate n patrulatere egal e. Productia finita, striga Inginerul, alergnd spre buza albiei si aplecndu se imedia t pentru a prinde un capat al obiectului negru aflat mai aproape. Coordonatorul l prinse de cordonul combinezonului n ultima clipa si numai datorita acestui fapt Inginerul nu cazu cu capul n cuva, fiindca nu voia sa dea drumul ob iectului, iar sa l ridice singur nu putea. Fizicianul si Doctorul l ajutara si ab ia reusira sa traga n sus, cu eforturi comune, uriasa greutate. Era de marimea trunchiului uman; la jumatate avea niste segmente deschise, trans parente, n care straluceau siruri implantate de cristale din ce n ce mai marunte, c u luciu metalic, niste orificii nconjurate de protuberante n forma de ureche, iar la suprafata, un mozaic poros la pipait, dintr un material extrem de tare, de cu loare violet nchis, care la lumina se nnegrea. ntr un cuvnt, era extrem de complicat . Inginerul ngenunche lnga el, i examina orificiile din toate partile, ncerca sa i g aseasca anumite parti mobile, l pipai, l ciocani, fara ca sa fie deranjat de cinev a. Toata treaba dura destul de mult; ntre timp, Doctorul se uita la ceea ce se ntmp la n cuva. Formnd, un patrulater regulat din aceleasi corpuri precum cel lnga care se chircise Inginerul, cuva se ridica ncet pe un suport gros, vibrnd parca din cau za efortului, si deodata ncepu sa se nmoaie, dar numai dintr o parte, schimbndu si forma ntr un fel de lingura uriasa. n acel moment, din fata iesi n relief un fel de rt puternic ce se deschise si dinauntrul lui rabufni un miros amar de ars; cu un plescait oribil, botul cascat absorbi toate obiectele, se nchise de parca le ar fi nghitit si dintr o data tot acest rt urias ncepu sa se lumineze pe dinauntru. Do ctorul vazu miezul de foc aprins n interior, obiectele care se topeau, dizolvndu s e si formnd o pasta portocalie omogena, ncinsa. Lumina se stinse, rtul ncepu sa se nt unece. Uitnd de tovarasii sai, Doctorul porni de a lungul celor doua coloane mari n al caror interior curgeau acum, ca ntr un esofag monstruos, granulele de foc al e materiei; se afunda n labirint si cu capul ridicat, frecndu si mereu ochii nlacri mati, ncerca sa urmareasca drumul pastei incandescente. Uneori aceasta i disparea din vedere, apoi dadea iarasi de urmele ei, pentru ca stralucea din adncul praielo r negre ce se agitau ca serpii, pna ce deodata se opri ntr un loc care i se parea cunoscut; vazu cum corpurile scaldate n foc, partial modelate, zboara ntr un fel d e prapastie, n timp ce de alaturi tsneau altele, ca azvrlite dintr un put deschis; coloanele negre, groase, atrnnd n partea de sus, una lnga alta, le aspirau ca niste trompe de elefant; siruri rosiatice de jar mocnit se ndreptau nspre adncul coloanel or, micsorndu se la naltime; Doctorul umbla ntruna cu capul ridicat, uitnd de toate, sirurile i o luau nainte, dar asta n avea importanta pentru ca necontenit soseau alte esaloane; la un moment dat, fu gata gata sa se rastoarne si scoase un strig at nabusit. Se afla iarasi ntr un loc pustiu, n fata lui se contura uriasul melc n f orma de cupola, o droaie de obiecte negre, racite deja pe tot parcursul ndelungat

ei calatorii, se prabusira n interiorul acestuia. Doctorul cuprinse cu bratele laturile melcului, pentru ca acum stia n ce parte ar trebui sa se produca nasterea", si iata ca se afla iarasi alaturi de cei care nca mai examinau, strnsi n jurul Inginerului, obiectul negru, n timp ce marea basica, s pargndu se, scuipa mereu productia finita" n cuva reaparuta n valea adnca. Hei! Puteti sa nu va mai obositi! Stiu totul! O sa va spun ndata! Unde ai fost? ncepusem sa mi fac griji! i reprosa Coordonatorul. ntr adevar ai desco perit ceva? Inginerul nu ntelege nimic! De ar fi nimic, tot ar fi bine! mormai Inginerul. Se ridica n picioare, izbi furios obiectul negru si si atinti privirea mnioasa asu pra Doctorului. Si, ma rog, ce ai descoperit? Asadar, lucrurile arata astfel, spuse Doctorul cu un zmbet ciudat: aceste obiecte sunt absorbite acolo arata spre botul care tocmai se deschidea. Acum el se ncing e n interior, vedeti? Toate se vor topi, se vor amesteca, vor porni n sus n sarje, acolo ncepe prelucrarea, cnd nca mai sunt putin stacojii de caldura, zboara jos sub pamnt. Acolo mai trebuie sa fie un nivel, din nou li se face ceva, revin prin pu tul acesta aproape albe, dar fara sa si fi pierdut stralucirea complet, fac o ex cursie chiar pna aproape de acoperis, cad n zona asta le arata melcul apoi, n depoz itul productiei finite", de aici pornesc napoi spre bot, se topesc n el si asa mere u la nesfrsit se modeleaza, prin anumite forme, se topesc, se modeleaza. Tu ai nnebunit? spuse n soapta Inginerul. Pe frunte i aparura broboane mari de sudo are. Nu ma crezi? Poti sa verifici si singur! Inginerul verifica de doua ori. Dura mai bine de o ora. Cnd revenira lnga cuva pe care tocmai o umplea o noua serie din produsul finit", organizndu se n patrulater, n cepuse sa se nsereze si hala devenise cenusie. Inginerul arata ca un nebun tremur a de furie, figura i era cuprinsa de convulsii; ceilalti, nu mai putin uluiti, nu traiau nsa ntreaga descoperire att de violent. Trebuie sa iesim de aici ct mai repede, spuse Coordonatorul, pe ntuneric s ar putea sa nu ne fie deloc usor. l prinse de brat pe Inginer. Acesta se lasa tras anevoie; deodata se smulse si al erga spre obiectul negru pe care l parasisera si l ridica cu greu. Vrei sa l iei cu tine? spuse Coordonatorul. Bine. Baieti, dati i o mna de ajutor! Fizicianul prinse protuberantele ca niste urechi si, mpreuna cu Inginerul, carara amndoi obiectul negru. Ajunsera astfel pna la granita curbata a ncaperii. Doctorul porni linistit spre peretele cascadei", sticlos ca siropul, si ajunse din nou n cm pie, n seara racoroasa. Trase cu nesat n piept aerul proaspat. Ceilalti iesira n ur ma lui, Inginerul si Fizicianul adusera cu greu obiectul pna n locul unde si lasase ra rucsacul si i dadura drumul jos. Aprinsera aragazul portabil, ncalzira putina apa, pregatira supa de carne concent rata si ncepura sa nfulece. Mncau n tacere. ntre timp se ntunecase de a binelea, aparu sera stelele. Stralucirea lor se ntetea aproape cu fiecare clipa st hatisurile co nfuze ale ndepartatului lastaris se topisera n bezna; doar flacara albastruie a but eliei, leganata de usoare adieri, oferea putina lumina. Peretele nalt al halei di n spatele lor, cufundat n noapte, nu scotea nici cel mai mic zgomot. Nu se vedea nici macar daca valurile mai alearga pe el. Aici se face ntuneric ca la noi la tropice, spuse Chimistul. Am cazut n regiunea e cuatoriala, nu i asa? Se pare ca da, raspunse Coordonatorul, desi nu stiu nici macar nclinatia planetei fata de eliptica. Cum asa? Ar trebui sa se cunoasca! Desigur, datele sunt pe nava. Tacura. i lua cu frig, asa ca se nvelira cu paturile, iar Fizicianul se apuca sa in staleze cortul. Umfla pnza pna ce se ntinse, parnd o emisfera turtita cu o mica intra re deasupra solului, cauta mprejur cteva pietre cu care s ar fi putut fixa margine a cortului pentru a nu fi ridicata de vnt aveau tarusi, dar nimic cu ce sa i bata , nu gasi nimic, astfel nct reveni cu minile goale la colegii care stateau n jurul f ocului albastrui. Deodata privirea i cazu asupra obiectului greu, adus din hala, l ridica si fixa cu

ajutorul lui marginea cortului. Cel putin a folosit la ceva, spuse Doctorul, care i luase seama. Inginerul statea chircit, si sprijinise capul pe brate si era foarte abatut. Nu s cotea nici o vorba, chiar si farfuria o ceruse cu un mormait nedeslusit. Si acum ce facem, dragilor? ntreba el deodata, ndreptndu se. Ne culcam, binenteles! raspunse linistit Doctorul. si scoase pe ndelete o tigara din pachet, o aprinse si trase din ea cu nesat. Si mine? ntreba Inginerul si se vedea ca linistea lui aparenta era ca o membrana s ubtire ntinsa la maximum. Henryk, te comporti ca un copil, spuse Coordonatorul, ncepnd sa si curete cratita cu pamnt. Mine vom cerceta urmatoarea sectie a halei. Astazi am vazut, din cte am p utut aprecia, circa patru sute de metri. Crezi ca o sa gasim altceva? Nu stiu. Mai avem la dispozitie o zi. Dupa amiaza va trebui sa ne ntoarcem la nav a. Ma bucur nespus, mormai Inginerul. Se ridica, se ntinse, gemu. Parca am toate oas ele frnte, marturisi el. Si noi la fel, l asigura binevoitor Doctorul. Asculta, chiar nu poti sa ne spui n imic despre asta? arata cu chistocul aprins al tigarii spre forma aproape invizi bila care apasa marginea foii de cort. Pot, de ce sa nu pot? Este o instalatie care ajuta ca mai nti sa o... Nu, serios. Doar are anumite parti. Eu nu ma pricep! Crezi ca eu ma pricep? izbucni Inginerul. E rodul gndirii unui nebun. Arata cu mna n directia halei, care nu se vedea. Sau, mai curnd, a unor nebuni. Civilizatia un or dementi, iata ce este blestematul acesta de Eden! Ceea ce am carat este produ s printr o serie ntreaga de procese, adauga el mai linistit. Presare, fixarea seg mentelor transparente, prelucrarea termica, lustruire. Sunt niste polimeri molec ulari si niste cristale anorganice. La ce folosesc, nu stiu. Asta e doar o parte , nu un ntreg. Dar chiar scoasa din moara aia zapacita, aceasta parte n sine mi se pare o tmpenie. Ce vrei sa spui? l ntreba Coordonatorul. Chimistul strngea farfuriile si alimentele si si desfacea patura. Doctorul stinse t igara si, cu multa grija, puse cealalta jumatate n pachet. Nu am argumente. Acolo, n interior, exista anumite elemente. Ele nu se leaga prin nimic. Ca si cnd ar fi un circuit electric nchis n sine, dar ntretaiat prin intercal area unui izolator. Asta n ar putea functiona. Asa mi se pare. n definitiv, dupa attia ani, omul si formeaza o anumita intuitie profesionala. S ar putea sa ma nsel, evident, dar nu, prefer sa nici nu vorbesc despre asta! Coordonatorul se ridica. Ceilalti i urmara exemplul. Cnd stinsera arzatorul, i nvalu i bezna nfricosatoare. Stelele nalte nu dadeau lumina, ci luceau doar intens pe ce rul ce parea ciudat de jos. Deneb, spuse ncet Fizicianul. Se uitara pe cer. Unde, acolo? ntreba Doctorul. Vorbeau cu voci scazute fara sa si dea seama. Da, dar aceea mai mica de alaturi e Gamma Cygni. Teribil de luminoasa! De trei ori mai luminoasa dect se vede de pe Pamnt, confirma Coordonatorul. E frig si pna acasa i cale lunga, mormai Doctorul. Nimeni nu mai spuse nimic. Intrara pe rnd n banita umflata a cortului. Erau att de obositi nct, cnd Doctorul le ura n ntuneric, dupa obiceiul sau, noapte buna, i raspuns doar respiratia celor adormiti. El nu adormise, nca se mai gndea ca procedasera n mod nechibzuit; pe timpul noptii, din lastarisul apropiat putea sa iasa vreo bazaconie, ar fi trebuit sa stea cin eva de paza. O clipa i trecu prin minte sa se ofere sa ocupe el nsusi acest post, dar zmbi nca Odata n ntuneric, se ntoarse pe partea cealalta si ofta. Nici nu prinse de veste cnd se cufunda ntr un somn greu. A doua zi dimineata i ntmpina soarele. Pe cer erau mai multi nori albi, nvolburati. Micul dejun fu destul de modest, restul alimentelor pastrndu l pentru ultima masa ; pentru alte provizii ar fi trebuit sa se ntoarca ia nava. Macar daca ne am putea spala! se plnse Ciberneticianul. Nu mi s a mai ntmplat asa c eva, sa put tot a sudoare, groaznic! Trebuie sa fie apa pe undeva!

Unde i apa, e si frizer, raspunse senin Doctorul, uitndu se ntr o oglinjoara. Ma t em nsa ca frizerul de pe planeta asta mai nti te barbiereste si apoi ti implanteaza tot parul la loc. E chiar foarte posibil, sa stii! Si n mormnt ai sa glumesti, se aprinse Inginerul apoi se simti ncurcat si adauga: S cuza ma, n am vrut... Nu face nimic, raspunse Doctorul, n mormnt, nu, dar ct e cu putinta... Ei, mergem? mpachetara lucrurile, dezumflara cortul si, mpovarati, pornira de a lungul cortinei ce se unduia ritmic, pna ce se ndepartara mai mult de un kilometru de locul de tab ara. Nu stiu, poate gresesc, dar cortina arata aici parca mai nalta, spuse Fizicianul privind printre pleoapele ntredeschise spre arcurile ce alergau n ambele directii; vrfurile lor scnteiau sus ca un foc argintiu. Lasara ncarcatura ntr un singur loc si pornira spre hala. Patrunsera ca si n ziua p recedenta, fara sa li se ntmple nimic. Fizicianul si Ciberneticianul ramasera n urm a. Ce crezi, ce sa fie cu disparitia asta? l ntreba Cibemeticianul. Se ntmpla attea lucr uri, ca ieri am uitat complet chestia asta! Ceva cu refractia, raspunse Fizicianul cu convingere. Pe ce se sprijina plafonul? Doar nu pe asta! Arata perdeaua umflata de valuri, de care se apropiau. Nu stiu, poate ca elementele de sustinere sunt ascunse undeva n interior sau pe p artea cealalta. Alice n Tara Minunilor"! i saluta dinauntru vocea Doctorului. ncepem? Astazi stranut ceva mai rar! S ar putea sa fie vorba de adaptare. n ce parte mergem mai nti? mprejurimile semanau destul de mult cu cele pe care le vazusera cu o zi mai nainte. Se miscara nsa mai sigur si mai repede. La nceput, li se paru chiar ca totul este identic ca dincolo. Coloane, puturi, padurea de esofaguri oblice, pulsnd si vibrn d, scntei, ntreg ansamblul de operatiuni se derula n acelasi ritm. Privind nsa produsele finite", al caror rezervor ca o cuva l gasira dupa ctva timp, descoperira ca sunt altele, mai mari si cu alta forma dect cele din ziua preceden ta. Asta nu era tot. Acele produse, prinse de altfel la iesire si reintroduse n c ircuit, la fel ca dincolo, nu semanau perfect. n esenta reaminteau de partea supe rioara a jumatatii unui ou. Diferite urme de pe aceasta jumatate sugerau ca se v or mbina cu alte parti din ea ieseau capetele unor tevi n care se miscau niste pla ci n forma de lentila, un fel de supape sau ventile. Cnd comparara ntre ele mai mul te obiecte de acest fel, constatara ca unele aveau doua coarne deschise, altele trei sau chiar patru, aceste elemente suplimentare fiind mai mici si deseori par ca neterminate, ca si cum prelucrarea s ar fi oprit undeva la jumatate. Placa n f orma de lentila umplea uneori ntregul lumen al canalului, alteori doar o parte a acestuia, iar pe alocuri lipsea cu totul odata i gasira doar germenul, un fel de bob degenerat, ceva mai mare dect mazarea. Suprafata oului" era slefuita la unele, la alte exemplare parea poroasa; la un exemplar gasira doi germeni, partial uni ti ntre ei si comu-nicnd printr un mic orificiu, placile alcatuind un fel de opt". Doctorul i numi gemeni siamezi". Aceasta parte avea n plus coarne din ce n ce mai mi ci; cele mai mici nu se deschideau deloc n afara, asa cum se ntmpla cu celelalte. Ce zici despre toate astea? l ntreba, stnd n genunchi. Coordonatorul pe Inginer, car e scotocea prin toata colectia pescuita din depozitul" albiei. Deocamdata nimic. Mergem mai departe, spuse Inginerul, ridicndu se, dar starea de spirit i se schimbase simtitor. ntelesesera deja ca hala se mpartea ntr un fel de sectii succesive, nedespartite ntr e ele prin nimic n afara de unitatea interioara a ciclului de operatiuni efectuate . Instalatia de productie, adica padurea care serpuia, si strngea tentaculele, gfia, era peste tot la fel. Cteva sute de metri mai departe, dadura peste o sectie care, efectund aceleasi mis cari ca si cea dinainte, zvrcolindu se, plescaind, gfind, cara n canalele sale, arun ca n puturile deschise, cobora de la naltime, absorbea, prelucra, strngea si topea. .. nimic. Peste tot unde n sectiile anterioare se puteau observa semifabricate sau obiecte d eja prelucrate pe cale de a se raci, toata aceasta preumblare n dreapta si n stnga, n sus, n jos, era nlocuita aici de un vid.

Creznd initial ca produsul este att de transparent nct nu se vede, Inginerul se aple ca mult n afara rampelor, ncercnd sa apuce ceva din ceea ce ar fi trebuit sa zboare din gtlejurile deschise, dar nu gasi nimic. Idioata poveste! exclama Chimistul consternat. Inginerul nu parea deloc impresionat. Foarte interesant, spuse el si pornira mai departe. Se apropiara de zona din care venea un zgomot tot mai mare. Era nfundat, dar cu a tt mai asurzitor ca si cnd milioane de piei grele, umede, cadeau pe o membrana car e nu era bine ntinsa. Deodata se facu mai multa lumina. Din zecile de turturi n fo rma de maciuca, ce se leganau cu capetele n jos chiar din plafon, zbura o adevara ta ploaie de obiecte negre, se loveau de laturile groase ale diafragmelor cnd din tr o parte, cnd din cealalta, ntinzndu se vertical si pulsnd regulat ca si cum ar fi fost umflate cu un gaz diafragmele erau cenusii transparente ca niste basici si , nsfacate la jumatatea drumului de bratele serpuitoare, ce lucrau att de repede, n ct se constituiau n adevarate vrtejuri, aterizau undeva n adncuri. Aici obiectele se asezau n ordine unul lnga altul, n patrulatere, n siruri perfecte, iar din partea op usa se tra la anumite intervale de timp un corp urias, turtit ca un cap de rechin , si printr un suspin prelung sorbea cteva siruri deodata din productia finita". Depozitul, explica flegmatic Inginerul. De sus vin de a gata, iar dincolo e un f el de transportor le ia si le reintroduce n circuit. De unde stii ca le reintroduce? S ar putea ca aici sa nu fie asa! ricana Fizicia nul. Am dedus, datorita faptului ca depozitul e plin. Nimeni nu ntelesese bine ce voia sa spuna, dar tacura si trecura mai departe. Se facuse ora patru, cnd Coordonatorul hotar ntoarcerea. Stateau pe fundul unei sec tii alcatuite din doua sectoare. Primul producea discuri groase, prevazute cu mne re ca niste urechi, celalalt reteza mnerele si fixa n locul lor inele eliptice, du pa care discurile se ndreptau spre subsol, de unde se ntorceau netede, rase", cum s punea Doctorul, pentru a fi supuse din nou procesului de sudare a mnerelor urechi. Cnd iesira n cmpie, deasupra careia soarele atrna nca destul de sus, si pasira n direc tia unde lasasera cortul si obiectele, Inginerul spuse: ncet ncet, lucrurile ncep sa se lege. Nu zau! exclama Chimistul cu o anumita doza de ironie. Da, confirma Coordonatorul. Ce crezi despre toate astea? se adresa Doctorului. E un cadavru, raspunse acesta. Cum, un cadavru? ntreba Chimistul care nu ntelegea nimic. Un cadavru care se misca, adauga Doctorul. Mersera un timp n tacere. Pot sa aflu pna la urma ce rost au toate astea? ntreba, nu fara iritare, Chimistul . Un complex dirijat de la distanta pentru a produce diferite parti componente, ca re cu timpul s a dereglat complet, fiindca a fost lasat la voia ntmplarii, explica Inginerul. Aha! Cam de cta vreme? Nu stiu. Cu o foarte mare aproximatie si un risc de a gresi la fel de mare, se poate lans a ipoteza a cel putin cteva zeci de ani, spuse Ciberneticianul. Dar e posibil si mai mult. Nu m as mira daca mi s ar spune ca asta s a ntmplat acu m doua sute de ani!. Sau acum o mie de ani, interveni flegmatic Coordonatorul. Du