I .GENERALITĂŢI ASUPRA EXCEPŢIILOR PROCESUALE

1.Particularităti

Pentru a defini excepțiile procesuale vom porni prin a defini excepția in limbajul comun,

termenul de ,, excepție,, însemnand abatere de la regula generală 1, o altă semnificație data

excepției fiind mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie

la înlaturarea pretențiilor reclamantului fără a se intra în examinarea litigiului2. Analizând

definitia data in doctrină3 acțiunii civile ca fiind ,, ansamblul mijloacelor procesuale prin care, in

cadrul procesului civil, se asigură protecția dreptului subiectiv civil – prin recunoașterea sau

realizarea lui , în cazul in care este încălcat sau contestat-ori a unor situații juridice ocrotite de

lege ,, concluzionăm ca excepția procesuală este un mijloc procesual de apărare care intra in

conținutul acțiunii civile. Acest mijloc procesual de aparare este de regulă folosit de către pârât

pentru a se apăra împotriva pretențiilor reclamantului , întrucât ,, apărarea, prin definiție, aparține

pârâtului. Pe de altă parte , chiar atunci când reclamantul invocă o exceptie , el nu se înscrie

astfel pe un plan procesual defensiv, de ,, apărare,, , ci el acționează ofensiv, in scopul

consolidării pretențiilor sale sau pentru a perfecta formele procedurale înlauntrul cărora tinde la

realizarea acestor pretenții ,,4

Noțiunea de apărare este susceptibilă de mai multe întelesuri. În sens larg, prin ,,apărare ,,

întelegem totalitatea mijloacelor utilizate pentru a obtine respingerea cererii supuse judecății sau

întârzierea soluționării acesteia . În sens restrâns prin ,, apărare,, desemnăm numai acele

mijloace prin care pârâtul pune în discuție fondul cererii introductive , urmărind respingerea

acesteia ca nefondată sau ca neîtemeiată după examinarea fondului pretenției 5 . Prin urmare ,

oservăm ca noțiunea de apărare in sens restrâns cuprinde numai apărările de fond nu și apărările

1 DEX (1998)2 DEX (1998)3 V.M Ciobanu ,op.cit, vol 1,pag 2504 I. Deleanu , pag 1735 Mihaela Tăbarca Drept Procesual Civil vol 1 pag 505

procesuale . Este foarte important să nu se confunde excepțiile , care sunt niște mijloace de

apărare cu apărarile pe fond.

Noțiunea de ,,excepție ,, este folosită atât in dreptul procesual cât și în dreptul material . În

dreptul procesual excepția are un înțeles restrâns , ea desemnând obiecțiile pe care o parte le

ridică legate de încălcarea unor reguli de organizare judecătorească , de competența , de

procedură sau neregularități ale dreptului la acțiune 6. În dreptul material , exceptia are un înteles

mai larg , aceasta cuprinde și apărările pe fond . Spre exemplu art 1696 NCC ,, excepția de

garanție ,, care reprezintă o apărare pe fond a persoanei evinse împotriva evicțiunii. Aceste doua

instituții juridice nu trebuie confundate existând diferențe insemnate între ele.

În practică excepțiile au un rol extraordinar de important, este sunt un mijloc pentru

solutionarea cu celeritate a procesului civil. De foarte multe ori un proces civil se finalizaeaza

prin admiterea unei excepții invocate , uneori ne mai fiind necesară cercetarea ,,

fondului ,, ,astfel se va soluționa cauza într-un termen mult mai scurt , constituind un avantaj

atât pentru justițiabili cât si pentru sistemul judecătoresc .Admiterea unor exceptii poate avea

urmări destul de grave pentru una dintre parti deoarece ele pot avea un efect dilatoriu sau chiar

peremptoriu asupra judecății.

2. Definiția Excepțiilor Procesuale

În actualul cod de procedură civilă nu există o definiție oficială a excepțiilor procesuale

acestea fiind reglementate în capitolul privind judecata , în cadrul secțiunii 1(roman) dedicate

înfățișărilor și dezbaterilor ( art 136-art 137 Cod procedura civila), cât și in cadrul secțiunii 2

(roman) denumită ,, excepțiile de procedură și excepția de lucru judecat ,, ( art 158-art 166 Cod

procedură civilă). De asemenea ele rezultă și din alte instituții ale codului , cum ar fi art 109

C.pr .civ, art 103 C. pr civ, etc. Considerăm preferabilă urmatoarea definiție dată exceptiilor

procesuale , excepția procesuală este ,, mijlocul procedural prin care, în condițiile legii , partea

interesată , procuroul sau instanța din oficiu , invocă , în cadrul procesului civil și fără a pune în

discuție fondul dreptului , neregularități procedurale privitoate la compunerea completului sau

constituirea instanței , competența acesteia ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la

6 Alexandru Suciu ,Excepții procesuale in Noul Cod de Procedură Civilă

exercițiul dreptului la acțiune , ori , dimpotrivă, aplicarea normelor legale referitoare la acestea ,

urmărind , după, caz , declinarea competenței , amânarea judecății, refacerea unor acte ori

anularea, respingerea ori perimarea cererii „ 7 . Definiţia corespunde prevederilor art 137 C.

proc. Civ care face distincţie între excepţiile de procedură si excepţiile de fond, făra a se putea

confunda în cazul în care se foloseşte ca noţiune de gen , noţiunea de „ excepţie de procedură

„ şi ca subdiviziuni excepţiile de fond si excepţiile de procedură propriu -zise. Analizând

definiția , observăm anumite caracteristici ale excepțiilor :

-Acestea pot fi invocate doar atunci cand există un proces civil în curs.

-La invocarea excepției nu se pune in discuție fondul dreptului .

-Acestea pot fi invocate de către parți, procuror și instanță din oficiu.

-În cazul in care exceptia este admisă , admiterea ei poate avea ca efecte declinarea

competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea , respingerea ori perimarea

cererii.

3. Clasificarea excepţiilor procesuale

Codul actual de procedură civilă nu ne oferă o clasificare clară a excepţiilor procesuale .

Acestea pot fi clasificate avându-se in vedere cele trei criterii de clasificare: obiectul lor, efectul

pe care îl produc și natura normelor juridice încălcate.

3.1 Excepțiile de procedură și excepțiile de fond

Având in vedere obiectul excepțiilor procesuale distingem excepții ce privesc

neregularități procedurale și excepții ce privesc lipsuri ale exercitării dreptului la acțiune.

Acestea sunt clasificate în excepții de procedură și excepții de fond. Această clasificare are și o

consacrare legală în art 137 C.pr.civ

Excepțiile de procedură – prin invocarea acestor excepții se urmărește sancționarea

neregularităților procedurale. În această categorie sunt încadrate cele mai multe excepții. Acestea

pot fi invocate când s-au încălcat trei categorii de norme juridice :

7 V.M Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedură civilă, vol 2 , Ed Național, Bucureşti , 1997 ,pag 116

- norme de organizare judecătorească : excepția de incompatibilitate ,

excepția de nelegală compunere sau constituire a completului de judecată etc.

- norme de competență a instanței : excepția de necompetență generală ,

excepția de necompență materială, excepția de necompetență teritorială etc.

- normele procedurii de judecată :excepția lipsei procedurii de citare ,

excepția perimării, excepția lipsei calității de reprezentant.

Excepțiile de fond – prin invocarea acestor excepții se urmărește sancționarea

lipsurilor referitoare la exercițiul dreptului la acțiune. Pentru a putea apăra dreptul subiectiv civil

apelând la forța coercitivă a statului , dreptul la acțiune trebuie să indeplinească cumulativ

condițiile de exercitare a acțiunii civile. Condițiile de exercitare a acțiunii civile sunt: afirmarea

unui drept sau formularea unei pretenții, interesul, calitatea procesuală, capacitatea procesuală.

Deasemena dreptul la acțiune trebuie exercitat după parcurgerea unei proceduri prealabile în

cazul în care acesta este condiționat de parcurgerea unei asemenea proceduri conform legii. În

cazul în care se exercită dreptul la acțiune cu nerespectarea uneia din condițiile enunțate mai

sus, se pot invoca excepțiile de fond. Tot în categoria excepțiilor de fond se includ și acelea care

vizează anumite limitări legale ale dreptului la acțiune ,ce atrag inadmisibilitatea acțiunii civile

(inadmisibilitatea acțiunii în constatare atunci când se poate cere realizarea dreptului,

indmisibilitatea acțiunii civile la instanța civilă cât timp partea vătămată s-a constituit parte

civilă în procesul penal , inadmisibilitatea apelului în cazul hotărârilor executorii sau a

hotărârilor de expedient, inadmisibilitatea recursului contra hotărârilor definitive etc)8.

Exemple : excepția lipsei capacității procesuale , excepția lipsei calității procesuale, excepția

lipsei de interes, excepția lipsei procedurii prealabile etc.

3.2 Excepții dilatorii și excepții peremptorii

Având în vedere efectul pe care îl realizează excepțiile , acestea pot fi clasificate in

excepții dilatorii și excepții peremptorii.

Excepții Dilatorii- sunt acele excepții care , atunci când iși produc efectele duc la

amânarea judecății, declinarea competenței sau refacerea unor acte . Exemple : excepția de

incompatibilitate sau de recuzare , excepția de conexitate , excepția de litispendență.

8 Alexandru Suciu -Excepții procesuale în Noul Cod de procedură civilă , Bucureşti ,ED. Universul Juridic, 2012

Excepțiile peremptorii – sunt acele excepții care atunci când își produc efectle e duc la

respingerea sau anularea cererii. Exemple : excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția

puterii lucrului judecat , excepția lipsei calității procesuale etc.

Sunt situații în care unele excepții încep prin a avea un efect dilatoriu , deoarece instanța

nu va anula cererea ci inițial va acorda un termen pentru împlinirea lipsurilor , doar dacă lipsurile

nu sunt împlinite , intervine sancțiunea anulării, și deci efectul peremptoriu al excepțiri.

Exemple :execpția ipsei calității de reprezentant, excepția de netimbrarea, excepția nesemnării

cererii.

Deasemenea , sunt situații în care aceeași excepție poate produce fie un efect peremptoriu

fie un efect dilatoriu. Exemplul constituie excepția de necompetență , dacă se invocă competența

unei alte instanțe sau organ cu activitate jurisdicțională se va declina competența , aceasta având

un efect dilatoriu . Dacă se invocă competența unui organ făra activitate jurisdicțională , cererea

va fi respinsă ca inadmisibilă, excepția având un caracter peremptoriu. Dacă se invocă

competența unei instanțe dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene cererea va fi respinsă ca

nefiind de competența instanțelor române, excepția având un efect peremptoriu.

Există autori 9care clasifică excepțiile raportându-ne la efectul pe care îl produc acestea în

dilatorii, premptorii si declinatorii . Cele declinatorii fiind excepțiile ale căror efect este

declinarea competenței în favoarea altei instanțe sau altui organ cu atribuții jurisdicționale.

Scopul principal al acestor excepții fiind declinarea competenței această imprejurare ar trebui sa

impună considerarea lor ca o specie distinctă a excepțiilor de procedură.

3.3Excepții absolute și excepții relative

Având în vedere natura normelor juridice încălcate , excepțiile sunt clasificate în excepții

absolute si excepții relative. Excepțiile absolute sunt excepții care privesc încălcarea unei norme

de ordine publică. Excepțiile relative sunt excepții car eprivesc încălcarea unei norme de ordine

privată. Excepțiile relative si cele absolute au regimuri juridice diferite atât referitor la

persoanele ce le pot invoca cât și referitor la modalitățile și momentele în care pot fi invocate.

Conform Art 136 din C.pr.civ excepțiile absolute pot fi invocate oricând în timpul judecății , pe

9 Alexandru Suciu ,op.cit pag 25 , Ioan Leş ,Tratat de Drept Procesual civil editia 4,Editura C.H Beck , Bucureşti 2008 pag 467

când excepțiile relative trebuie invocate prin întâmpinare , iar in cazul în care aceasta nu este

obligatorie sau pârâtul nu este asistat de avocat ( art 118 C.pr.civ ), excepțiile relative pot fi

invocate până la prima zi de înfățișare.

4.Procedura de soluționare a excepțiilor

4.1 Modalitatea de invocare în fața instanței de fond si în caile de atac

4.1.1 Modalitatea de invocare in fața instanței de fond

Instanța de fond poate fi sesizată asupra unei excepții prin următoarele modalități : prin

întâmpinarea pârâtului , prin întâmpinarea reclamantului la cererea reconvenţionaşă a pârâtului,

oral de către părţi , prin consemnare în încheiere de sedinţă ,dacă întîmpinarea nu este obligatorie

sau dacă este o excepţie absolută , prin cererea de intervenţie , în cazul intervenţiei principale si

accesorie la judecată a altor persoane , de către procuror , din oficiu de către instanţă. Excepţiile

de ordine publică pot fi invocate oricând în timpul judecății , pe când excepțiile relative trebuie

invocate prin întâmpinare , iar in cazul în care aceasta nu este obligatorie sau pârâtul nu este

asistat de avocat ( art 118 C.pr.civ ), excepțiile relative pot fi invocate până la prima zi de

înfățișare.

Excepţiile pot fi invocate de orice parte interesată . Însă cele de ordine publică pot fi

invocate şi de procuror sau instaţă din oficiu. Când ne referim la părţi avem in vedere şi alte

persoane care participă la judecată, cum sunt intervenienţii voluntari sau intervenienţii forţaţi.

Există o problemă în cazul întâmpinării pe care trebuie sa o depună aceste persoane. Pot aceştia

în cadrul întâmpinării proprii să invoce excepţii relative care au ,, scăpat,, pârâtului din

întâmpinare? În aceeaşi ordine de idei , poate intervenientul să invoce excepţii relative care se

referă la situaţii produse anterior introducerii sale în judecată? Răspunsul nu a primit încă o

consolidare doctrinară , părerile fiind împărţie şi diferenţiate , în funcţie de calitatea persoanei

nou-introduse.10 Intervenientul principal si cel accesoriu devin părţi după admiterea în principiu

a cererii de intervenţie . Conform art 53 C . pr. Civ ,, Cel care intervine va lua procedura în

starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei ; actele de procedură următoare se vor

îndeplini şi faţă de cel care intervine .,, Prin urmare acesta nu va putea invoca excepţiile relative

referitoare la neregularităţile de procedură săvârşite până la introducerea sa în cauză. Soluţia este

10 Alexandru Suciu op. cit pag 35

aceeaşi si pentru cel chemat în garanţie şi a celui arătat ca titular al dreptului atunci când ia

locul pârâtului , deoarece aceştia dobândesc poziţia procesuală de intervenienţi principali.

Instanţa poate invoca numai excepţiile de ordine publică pe tot parcursul procesului civil , ea are

obligaţia conform art 306 al(2) să le pună în dezbaterea părţilor . Procurorul poate invoca

excepţii absolute pe tot parcursul procesului , el nu poate invoca excepţii relative dar are

posibilitatea de a pune concluzii referitoare la excepţiile invocate de către părţi.

4.1.2 Modalitatea de invocare in căile de atac

În căile de atac , excepţiile pot fi invocate prin următoarele modalităţi : de cel care exercită

calea de atac , prin actul de sesizare a instanţei , sau prin întâmpinarea intimatului ; în cursul

judecăţii căilor de atac , excepţii relative sau excepţii absolute care se referă la neregularităţi

apărute în timpul judecării căilor de atac. În apel excepțiile de ordine publică pot fi invocate

oricând , iar cele relative pot fi invocate cu respectarea condițiilor ca în fața primei instanțe.

Menționăm ca este vorba de acele excepții relative intervenite după pronunțarea hotărârii în

prima instanță , cele care au existat în timpul solutionării fondului nu mai pot fi invocate in apel ,

deoarece nefiind invocate in termenele prevazute de lege , a intervenit sancțiunea decăderii.

Conform art 294 C. pr. Civ ,, excepțiile de procedură și alte asemenra mijloace de apărare nu

sunt considerate cereri noi în apel ,, . Acestă reglementare nu ar trebui sa ne inducă faptul că in

apel se pot invoca si excepțiile relative care au fost deja invocate și respinse de instanța care a

judecat fondul , aceste excepții pot face obiectul motivelor de apel sau de recurs. În recurs ,

intervine o reglementare care limitează și invocarea excepțiilor, anume art 305 C. pr . Civ ,, În

instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor , care pot fi depuse până

la închiderea dezbaterilor ,, .

4.2 Ordinea de soluționare a excepțiilor

În Codul de procedură civilă există o regulă fundamentală de soluționare a excepțiilor:

dispozițiile art .137 alin (1) , care prevăd ,, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor

de procedură , precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte ,cercetarea

în fond a pricinii,, . Observăm utilitatea acestei reglementări , întrucât se evită judecarea inutilă a

unei cauze in cazul admiterii un excepții de procedură peremptorie. Există o excepție de la regula

menționată mai sus și anume prevederile art 137 al (2) C.pr.civ conform căruia ,,Excepțiunile nu

vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi

în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii ,,. Există situații în care o excepție nu poate fi

soluționată doar pe baza probelor existente la dosar , la momentul dat , fiind necesară

administrarea de noi probe. În aceste situații legea permite unirea excepțiilor cu fondul cauzei.

La o asemena situație se poate ajunge doar în cazul în care pentru rezolvarea cauzei in fond si a

excepțiilor este necesară administrarea acelorași probe . Deși legiutorul a făcut o reglementare in

legatură cu ordinea soluționării excepțiilor , acesta nu a precizat o regulă în cazul în care se

invocă mai multe excepții concomitent. Există posibilitatea ca mai multe excepții să fie invocate

concomitent și să nu necesite unirea cu fondul . In lipsa unei reglementări , s-a arătat că ,, În

toate cazurile în care judecătoriise văd puși în situațiade a cerceta laolaltă mai multe

chestiuni...,în aceeași cauză , dacă aceste chestiuni sunt de natură a nu fi examinate decât

succesiv , ei trebuie să țină seama de o ordine logică, de o succesiune rațională, începând cu

examinarea și soluționarea chestiunilor care au în mod logic prioritatea....,,11 Ca exemplu, vom

lua o speță în care s-a invocat concomitent excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția

puterii de lucru judecat , autorul citat mai sus a constatat că instanța trebuie să examineze

prioritar excepția autorită ții de lucru judecat deoarece ,, aceasta împiedică o instanță să

examineze o a doua acțiune , între aceleșii părți , având același obiect și cauză’’ pe când ,,

excepţia prescripţiei dreptului la acţiune poate fi reţinută de instanţă numai dacă aceasta are

căderea de a soluţiona cauza respectivă. De aceea , pentru a hotărî asupra prescripţiei , instanţa

urmeayă să procedeze , adeseori , la numite verificări de fapt , la administrarea unor probe , spre

a stabili , de exemplu , momentul începerii curgerii termenului de prescripţie ’’ . Dacă instanţa a

admis excepţia autorităţii lucrului judecat , care are un efect peremptoriu , ar fi lipsită de sens

examinarea şi a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.

După deliberare , instanța se va prununța asupra excepțiilor , după caz , printr-o

încheiere sau sentință ori decizie. Instanța prununță o incheiere în cazul în care constată ca

excepția care a fost invocată este neîntemeiată . Apoi, va continua soluționarea cauzei.,, În cazul

admiterii excepției , instanța se pronunță printr-o sentința sau decizie , act prin care ia o măsură

corespunzătoare naturii excepției invocate. Astfel, în cazul unor excepții premptorii , ca

prescripția , puterea lucrului judecat , lipsa de calitate procesuală etc., instabța va dispune

respingerea acțiunii. În cazul admiterii excepției de necompetență , instanța dispune , astfel cum

11 E. Heroveanu, pagini de practică judiciară si extrajudiciară, Ed. Librăriei Juridice, Bucureşti , 1944, pag 110

aratat deja , declinarea competenței și trimiterea dosarului la instanța sau organul cu activitate

jurisdicțională competent potrivit legii. Deasemenea , în cauzl unor excepții dilatorii , instanța va

amâna cauza si va lua măsuri corespunzătoare, atunci când este cazul, pentru regularizarea

actelor de procedură. ,,12

II EXCEPŢII PROCESUALE PRIVITOARE LA PĂRŢILE DIN PROCESUL CIVIL12 Ioan Leş , Tratat de procedură civilă op.cit . pag 513

1. Generalități referitoare la părți în procesul civil

Unul dintre elementele acțiunii civile îl constituie părțile. Pentru a exercita

acțiunea civilă , cât și pentru a deveni parte într-un proces civil trebuie îndeplinite

aceleași condiții și anume : calitatea procesuală, afirmarea unui drept sau formularea unei

pretenţii, interesul si capacitatea procesuală. Ai calitate de parte în procesul civil prin

exercitarea acţiunii . Putem observa că legiuitorul foloseşte noţiunea de ,, parte ,, în

Codul de procedură civilă în art 40, 50, 51-52 , 163 , 164, însă nu dă o definiție cestei

noțiuni. ,, Nici nu era nevoie , căci nu e întodeauna bine ca legiuitorul să formuleze

definiții ; acest lucru revine mai curând doctrinei şi jurisprudenţei 13’’ . Părtţi în procesul

civil sunt persoanele care îndeplinesc condiţiile generale pentru exerciţiul acţiunii civile

şi între care s-a legat raportul juridic dedus judecăţii , iar nu reprezentanţii lor legali sau

convenţionali14 În cazul în care nu se respectă una dintre aceste condţii pot fi invocate

următoarele excepţii: excepţia lipsei de calitate procesuală , excepţia lipsei de capacitate

procesuală , excepţia lipsei de interes , excepţia de prematuritate . Deoarece vorbim

despre excepţiile privitoare la părţi in procesul civil vom analiza şi excepţia lipsei calităţii

de reprezentant.

2. Excepţia lipsei capacităţii procesuale

Capacitatea procesuală nu este altceva decât aplicarea capacităţii civile din

dreptul civil matererial . Având capacitate procesuala persoanele pot avea drepturi si

obligaţii, cât şi exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor în cadrul unui proces civil . În masura

în care în dreptul civil există capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu , în aceeaşi

măsură , în dreptul procesual civil există capacitate procesuală de folosinţă şi capacitate

procesuală de exerciţiu.15

2.1 Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă

13 E. Heroveanu , Principiile procedurii judiciare ,vol 2 , Institutul de arte Grafice ,, LUPTA ‚’’ N STROILĂ ,1932 , PAG 13314 Mihalela Tăbârcă , Drept Procesual Civil ,vol 1 pag 162 , Universul juridic , Bucureşti 200815 Mihaela Tăbârcă , Excepții procesuale op.cit

Conform art 41 alin (1) ,, Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate

să fie parte în judecată ’’. Iar conform alin. (2) ,, Asociaţiile sau societăţile care nu au

personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte , dacă au organe proprii de conducere’’.

Persoana fizică dobândeşte capacitatea de folosinţă odată cu naşterea şi o pierde

odată cu moartea sau la data morţii stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă.

Persoanele juridice conform art 205 din Noul Cod Civil , dobândesc capacitatea de

folosinţă diferit, după cum sunt sau nu supuse înregistrării. Cele supuse înregistrării

dobândesc capacitate de folosinţă după ce au fost înregistrate , iar cele care nu sunt

supuse înregistrării o dobândesc după caz, de la data actului de înfiinţare , de la data

autorizării , constituirii , sau de la orice dată prevăzută de lege. Între data actului de

înfiinţare şi data înregistrării , persoanele juridice au capacitate de folosinţă limitată la

drepturile şi obligaţiile necesare ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil.16 Trebuie

remarcat că în noua reglementare a Codului civil nu mai este prevăzut principiul

specializării capacităţii de folosinţă a persoanei juridice , asa cum era reglementat de art

43 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice este generală,

cu excepţia drepturilor si obligaţiilor care prin lege nu pot aparţine decât persoanelor

fizice. Conform art 244 din Noul Cod Civil , persoana juridică încetează prin : fuziune ,

divizare totală , transformare , dizolvare sau desființare , declararea sau constatarea

nulității , ori prin alt mod prevăzut de lege sau actul constitutiv, în acelși mod persoana

juridică își pierde și capacitatea de folosință .

Lipsa capacității procesuale de folosință se invocă prin excepție. Excepția lipsei

capacității de folosință este o excepție de fond , deoarece privește lipsuri ale dreptului la

acțiune. Este o excepție peremptorie deoarece prin admiterea ei se respinge acțiunea .

Este o excepție absolută ,ce poate fi ridicată oricând in cursul procesului civil. Această

excepție poate fi invocată de oricare dintre părți , de procuror sau de instanță din oficiu.

Sancțiune lipsei capacității procesuale de folosință este nuliatea absolută a a cererilor și a

tuturor actelor întocmite de către o astfel de persoană.

2.2 Excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu

16 Alexandru Suciu , op cit

Conform art 42 C. proc. Civ ,,Persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor

nu pot sta în judecată decât daca sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul

arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.’’

Capacitatea de exerciţiu civilă este definită în art 37 din Noul Cod Civil ca fiind

aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile. În dreptul procesual

civil capacitatea procesuală de exerciţiu este aptitudinea unei persoane de a îsi

exercita singură drepturile și obligațiile procesuale. În doctrină aceasta a fost definită

ca ,, aptitudinea unei persoane care are folosința unui drept , de a și-l putea apăra în

proces, personal sau prin madatari aleşi ’’.17

Persoanele fizice dobândesc capacitate procesuală de exerciţiu la împlinirea

vârstei de 18 ani , de asemenea minorul care se căsătoreşte dobândeşte capacitate de

exerciţiu deplină , chiar dacă nu a împlinit vârsta de 18 ani . Minorii între 14 şi 18 ani

au capacitate de exerciţiu restrânsă. În plan procesual , aceştia, deşi încheie acte

personal trebuie să fie asistaţi de către ocrotitorul legal . În unele cazuri , este

necesară şi autorizarea ocrotitorului legal de către instanţa de tutelă ( art 146 alin 2 ,

NCC). Minorii sub 14 ani cât şi persoanele puse sub interdicţie sunt lipsite total de

capacitate de exerciţiu , ele ne putând efectua acte de procedură personal ci doar prin

reprezentant legal.

Persoanele juridice dobândesc capacitate procesuală de exerciţiu de la data

înfiinţării lor . Drepturile şi obligaţiile procesuale ale persoanei juridice se exercită

prin organele de administrare ale acesteia. Organele de administrare întocmesc acte în

numele persoanei juridice , în limitele ce le-au fost conferite .

Un aspect foarte important referitor la capacitatea de exerciţiu este menţionat

în art 44 Cod pr. Civ . Acesta prevede că atât persoanelor lipsite de capacitate de

exerciţiu cât şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă care nu au reprezentant

legal , instanţa are posibilitatea de a le numi un curator special , care sa le reprezinte

până la numirea unui reprezentant legal , potrivit legii. Numirea unui curator special

se aplică şi persoanei juridice care nu are reprezentant legal , când e chemată în

judecată sau când există un conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat.

17 Gr. PORUMB, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat , vol 1 p.136

Lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu se invocă pe calea excepţiei.

Excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu are un regim juridic special ,

deşi în art 43 C. pr. Civ este prevăzut faptul ca aceasta poate fi invocată în orice

stare a pricinii , aceasta fiind o caracteristică a unei excepţii absolute , sancţiunea

care ar interveni în cazul în admiterii excepţie este nulitatea relativă a actului de

procedură, reprezentantul legal având posibilitatea de a confirma toate sau nu mai

o parte din actele îndeplinite de cel lipsit de capacitate de exerciţiu. Dacă

reprezentantul intervine si confirmă actele efectuate de cel lipsit de capacitate

aceste acte devin valabile şi nu pot face ulterior obiectul unor contestaţii , din

acest punct de vedere. Astfel excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu

începe prin a avea un carcater dilatoriu , iar în cazul în care nu sunt acoperite

lipsurile , are un caracter premptoriu , cererea fiind anulată. Există şi situaţii în

care instanţa nu anulează cererea ci respinge acţiunea ca urmare a lipsei

capacităţii procesuale de exerciţiu. Este cazul în care pârâtul invocă lipsa

capacităţii procesuale de exerciţiu pasivă. Instanţa poate acorda un termen dându-

i posibilitatea reclamntului de a chema în judecată reprezentantul legal al celui

lipsit de capacitate de exerciţiu. În cazul în care reprezentantul legal nu se supune

,nu suntem în prezenţa unui act de procedură întocmit de o persoană lipsită de

capacitate procesuală de exerciţiu pentru a-l anula , ci se respinge acţiunea

pentru lipsa capacităţii de exerciţiu a pârâtului.

3. Excepţia lipsei calităţii procesuale

Legiutorul nu defineşte noţiunea de calitate procesuală . În doctrină sunt exprimate

mai multe păreri referioare la întelesul acestei noţiuni. O primă opinie şi cea pe care o

îmbrăţişăm, este cea în care s-a arătat că ,, Calitatea procesuală presupune existența

unei identități între persoana reclamantuli și persoana care este titular al dreptului

subiectiv în raportul juridic dedus judecății ( calitatea procesuală activă) şi între

persoana pârâtului şi cel obligat în acel raport juridic (calitatea procesuală pasivă)

’’ .18 Într-o altă opinie 19 prin calitatea procesuală se întelege interesul îndreptăţit al

unei persoane de a cere concursul justiţiei , ce izvorăşte din încălcarea unui drept

18 V.M .CIOBANU , Drept procesual civil , vol 1, p.80 ; I STOENESCU , S ZILBERSTEIN Teoria generală , p 287.19 AL BACACI , p 85

propriu sau dintr-un raport –recunoscut de lege –de conexitate cu acel drept. Însă nu

trebuie să confundăm calitatea procesuală cu interesul deși ambele sunt condiții de

exercitare a acțiunii civile. Sunt situații în care deși există interes , nu există calitate

procesuală și astfel nu se poate exercita actțiunea civilă.

Legea permite ca în anumite situații stric prevăzute , persoanele care nu au vreo

legătură cu părțile raportului juridic material , să poată exercita acțiunea civilă dacă

nu invocă un interes personal , ci un interes public , general. Acestea pot fi autorități

publice , organizații , sau persoane fizice sau juridice care nu urmăresc un interes

propriu, ci unul general, ori apărarea interesului unor persoane aflate în situații

speciale.20 Conform art 45 C proc. Civ procurorul poate porni acțiunea civilă ori de

câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor,

ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților ,precum și în alte cazuri

prevăzute de lege . La rândul său, autorității tutelare ii este recunoscută legitimare

procesuașă activă pentru ocrotirea unor raporturi juridice de dreptul familiei.21 Un alt

caz este cel prevăzut de art 313 din Legea nr .95/2006 , respectiv litigiile prin care

unitățile spitalicești (furnizorii de servicii medicale) încearcă să recupereze costurile

de spitaizare generate de victima unei agresiuni se vor îndrepta direct împotriva

autorului agresiunii, și nu asupra victimei care a beneficiat de serviciile medicale22.

Sunt cazuri în care legiuitorul dă calitate procesuală doar anumitor persoane strict

precizate . De exemplu , acțiunea pentru stabilirea filiației față de mama aparține doar

copilului, numai soții pot cere desfacerea căsătoriei etc.

Sunt și situații în care legiuitorul acordă calitate procesuală unor grupuri de

persoane. De exemplu acțiunea sindicatelor care conform art 28 din Legea nr.

54/2003 , care pot exercita orice acțiune prevazută de lege , în scopul de a apăra

drepturile membrilor lor ce derivă din legislația muncii

Lipsa calității procesuale se invocă pe calea excepției. Excepția lipsei calității

procesuale active sau pasive este o excepție absolută, de fond și peremptorie.

Reclamantul este obligat să verifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea

procesuală pasivă a celui pe care îl cheamă în judecată. Instanța este însă obligată să

20 ALEXANDRU SUCIU op cit pag 12621 Mihaela Tabarca exc procesuale op cit pag 11322 Alexandru suciu op cit pag 128

verifice existența calității procesuale active și pasive ,chiar și din oficiu,deoarece

raportul juridic de drept procesual se întemeiază doar pe un raport juridic de drept

material existent23 Excepția lipsei calității procesuale poate fi invocată de partea

interesată , de procuror sau instanță din oficiu , în orice stare a procesului civil , de

aici rezultă că este o excepție absolută. În cazul în care instanța va constata lipsa

calității procesuale active sau lipsa calității procesuale pasive , aceasta va respinge

cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fara calitate sau

impotriva unei persoane făra calitate. Dacă acțiunea va fi respinsă , nu se va mai

cerceta fondul cauzei , de aici rezultă caracterul premeptoriu al excepției lipsei

calității procesuale. În mod logic , dacă pentru a stabili existența calității procesuale ,

este necesară administrarea acelorași probe , care sunt necesare și pentru cercetarea

fondului , instanța va putea uni excepția cu fondul.

4. Excepția de prematuritate

Una dintre condițiile necesare pentru exercitarea acțiunii civile și pentru dobândirea

calității de parte intr-un proces civil este după cum prevede și art 109 C. Proc. Civ ,,

dreptul ,, . Pentru a putea proteja dreptul prin intermeiul acțiunii civile acesta , la

rândul său trebuie sa îndeplinească anumite condiții :

- să fie recunoscut și ocrotit de lege , adică să nu intre în conținutul unui raport

juridic care să contravină normelor legale imperative sau regulilor de convețuire

socială ;

- să fie exercitat în limitele sale externe, de ordin material și juridic, precum și în

limitele sale interne , adică numai potrivit scopului economic și social în vederea

căruia este recunoscut de lege ;

-să fie exercitat cu bună-credință ;

-să fie actual 24

,, Există un moment pentru a acționa. Înainte ca acest moment să apară este prea

devreme ( dupăce acest moment s-a scurs, este deja prea târziu), astfel încât cererea

prematură , (sau tardivă) nu este admisibilă pentru că dreptul de a acționa nu s-a

23 Claudiu Roşu , Ligia Dănilă , Drept procesual Civil ediția a 5 a , editura C.H Beck , Bucureşi 200724 Viorel Mihai Ciobanu, Gbriel Boroi , Traian Cornel Briciu , Drept procesual civil , Curs selectiv. Teste grilă , ediția a 5 a , editura C. H. Beck , Bucureşti 2011

nascut ( s-a stins) ,,25. Condiția acesta se referă la acțiunea care are ca scop realizarea

dreptului , nu și la acțiunea care are ca scop constatarea dreptului în starea în care se

găsește. Legea pune pe același plan dreptul supus condițieie suspensive , când însăși

existența obligației debitorului este în funcție de împlinirea condiției, cu dreptul supus

termenului , deși în acest caz obligația există , numai exigibilitatea ei este amânată 26.

Legiutorul a prevăzut anumite situații de excepție în cazul acțiunilor în realizare , în

care deși drepturile sunt afectate de un termen suspensiv, pot totuși fi realizate prin

acțiunea civilă. În art 110 sunt prevăzute următoarele cazuri :

- Cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de locațiune, poate fi

făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen.

- Se poate deasemenea cere , înainte de termen , executarea l atermen a unei obligații

aimentare sau altei prestațiuni periodice.

- Președintele mai poate încuviința, în general, înaintea de împlinirea termenului,

cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni , ori de câte ori va socoti că

cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe

care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.

Putem observa ca aceste cereri sunt exercitate în scopul preîntâmpinarii unei pagube

care ar putea fi cauzată dacă s-ar aștepta împlinirea termenului.

În cazul în care se afirmă un drept subiectiv afectat de o condiție sau un termen

suspensiv , va putea fi invocată excepția de prematuritate. Excepția de prematuritate

este o excepție de fond, premptorie si absolută . Aceasta poate fi invocată de către

părți , de procuror sau de instanță din oficiu. Dacă până la momentul soluționării

excepției, termenul sau condiția s-au împlinit excepția va fi respinsă. Dacă însă

excepția a fost admisă cererea va fi respinsă ca prematur introdusă. După ce dreptul

va deveni actul se va putea intenta o nouă acțiune întrucât nu s-au făcut cercetări pe

fondul dreptului.

5. Excepția lipsei de interes

Interesul este o condiție pentru exercitarea acțiunii civile și deci pentru dobândirea

calității de parte în procesul civil.

25 Mihaela Tăbârcă Excepții procesuale op.cit pag 12126 Claudia Roşu, Ligie Dănilă op. cit pag 78

Interesul a fost definit în doctrină , ca fiind folosul practic , imediat , pe care îl are o

parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare27. Pentru a putea

justifica un interes este necesar ca acesta să îndeplinească anumite condiții și anume :

să fie legitim (adică sa fie în conformitate cu normele legale și de de convețuire

socială) , să fie personal ( adică să fie a aceluia care exercită acțiunea) , să fie născut

și actual ( adică să se fi încălcat dreptul subiectiv de către cel chemat în judecată) . În

aplicarea acestor idei, în practică au fost considerate ca lipsite de interes : acțiunea

prin care cel care are un titulu de creanță executoriu solicită constatarea dreptului său

; partea care a obținut câștig de cauză nu are interes în exercitarea căii de atac, cel

care este în posesia unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care i s-a restituit în

deplină proprietate și posesie un imobil naționalizat nu mai are interesul de a formula

o nouă acțiune în constatarea faptului că imobilul nu intră sub incidența Legii nr

112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de

locuințe, trecute în proprietatea statului , întrucât nu a fost preluat cu titlu legal ,.

Cererea prin care se stăruie intr-o verificare de scripte este lipsită de interes dacă după

încuviințarea acestei verificări actul a fost înlăturat din proces ., cererea prin care

creditorul urmărește aducerea unor valori în patrimoniul debitorului care este

solvabil28.

Reclamantul, cât și pârâtul în cazul în care acesta formulează o cerere

reconvențională trebuie să justifice un interes.

În cazul în care cel obligat nu justifică un interes care îndeplinește toate condițiile

prevăzute de lege , lipsa acestuia poate fi invocată pe cale exceptiei . Exepția lipsei de

interes este o excepție de fond, peremptorie și absolută. Aceasta poate fi invocată de

către părți , de procuror sau de instanță din oficiu. Dacă excepția este admisă de către

instanță cererea va fi respinsă ca lipsită de interes.

5. Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant

27 Gabriel boroi, drept procesual civil , Note de curs, vol 1, Ed, romfeld, BUCUREȘTI , 1993 , Pag 115-116 28 Mihaela Tăbârca , Excepții procesuale În drept procesual civil , op cit pag 125

Analizând conținutl art 67 Cod procedură civilă care prevede că părțile pot să îsi exercite

drepturile procedurale personal sau prin mandatar, concluzionăm că acestea au posibilitatea de a

fi reprezentate în cadrul unui proces civil. Există situații în care legiuitorul prevede expres că

reprezentarea este obligatorie , dar și situații în care aceasta nu este posibilă . De exemplu,

miinorii sub 14 ani și persoanele puse sub interdicție pot să își exercite drepturile procesuale

doar prin reprezentanți legali. Un exemplu în care partea este obligată să se prezinte personal ,

este cazul cererilor de divorț.

Legiuitorul permite persoanelor fizice de a fi reprezentate fie printr-un mandatar avocat

sau printr-un mandatar neavocat. Persoanelor juridice le dă posibilitatea de a alege între a fi

reprezentate de un avocat și a fi reprezentate de un cosilier juridic. Trebuie precizat că procura

poate fi dată doar unei persoane cu capacitate de exercițiu.

Din punct de vedere al obiectului , se poate face distincție între reprezentarea în exercițiul

dreptului de chemare în judecată și reprezentarea în judecată pentru că art 68 alin (1) C. Proc.

Civ se referă la procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în

judecată29. Indiferent dacă madatul este dat pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată

sau pentru reprezentarea în judecată, acesta trebuie făcut prin înscris sub semnătură legalizată ,

iar dacă procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată conform legii avocaților.

Dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație verbală, facută în instanță și trecută în

incheierea de sedință. Doar respectând condițiile prevazute mai sus se poate justifica calitatea

de reprezentant. În cazul în care este dat un mandat general ci nu unul special , trebuie prevăzut

expres că mandatarul are posibilitatea de a reprezenta în judecată partea. De la aceasta regulă

există și o exceptie prevăzută în art 67 C proc. Civ care prevede că ,, Dacă cel care a dat

procură generală nu are domiciliu și nici reședința în țară , sau dacă procura este dată unui prepus

, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.

Dacă procura este dată unui mandatar neavocat , acesta nu va putea pune concluzii decât

prin avocat, cu excepția consilierului juridic, care potrivit legii , reprezintă partea. În cazul în

care reprezentarea se face prin avocat , trebuie să sublinem în primul rând că, analizând

conținutul art 69 C. Proc. Civ, concluzionăm că dreptul de reprezentare este dat pentru

îndeplinirea tuturor actelor de procedură în fața instanței , cu excepția actelor de dispoziție

29 Mihaela TăbÂRCA Excepții procesuale, op. cit pag 126

( recunoașterea privitoare la drepturile în judecată , renunțarea , tranzacția etc.) Deci , chiar dacă

reprezentarea se face printr-un mandatar avocat , acesta nu poate face acte de dispozitie decât în

temeiul unei procuri speciale , legiuitor ne făcând o diferență între mandatar avocat și mandatar

neavocat. În al doile rând , analizând alin (2) al art 69 C . proc .Civ , observăm că avocatul care

a asistat pe o parte la judecarea pricinii , chiar dacă nu are mandat , poate face orice acte pentru

păstrarea drepturior supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. De

asemenea , el poate exercita orice cale de atac împotriva hotărârii date , însă în acest caz toate

actele de procedură se vor îndeplini numai față de parte.

Încetarea mandatului poate opera prin retragerea acestuia de catre către cel pe care l-a dat ,

prin retragerea acestuia de către moștenitorii legali și de către reprezentantul legal al

incapabilului sau prin renunțarea mandatarului . Trebuie facute urmatoarele precizări : în cazul

în care mandantul decedează , mandatul nu încetează de drept , ci acesta încetează doar prin

retragerea de catre moștenitori, iar referitor la renunțarea mandatarului , acesta este obligat să

înștiințeze mandantul și instanța , cu cel puțin 15 zile înainte de termenul de înfățișare sau de

îndeplinirea căilor de atac referitor la acestă decizie.

Lipsa calității de reprezentant poate fi invocată pe calea excepției. Excepția lipsei calității

de reprezentant este o excepție de procedură , absolută , care pornește prin a avea un efect

dilatoriu întrucât potrivit art 161 C. proc . civ instanța poate acorda un termen pentru a se face

dovada calității de reprezentant , ci poate sfârși prin a avea un efect premptoriu , prin anularea

cererii , dacă în termenul acordat nu s-a facut dovada calității de reprezentant. Excepția poate fi

invocată în rice stare a pricinii , iar titularul dreptului poate ratifica actele făcute de cel ce nu

avea calitatea de reprezentant , pentru că art 161 trateză acestă excepție împreună cu excepția

lipsei capacității procesuale de exercițiu , al cărei regim juridic este stability de art 43

C .proc.civ30

III EXCEPȚII PROCESUALE PRIVITOARE LA INSTANȚA DE JUDECATĂ

1. Excepția de necompetență

30 Mihaela tăbârcă , Excepții rpcesuale , op cit pag 130

În dreptul procesual civil prin competență întelegem capacitatea unei instanțe de judecată

de a soluționa anumite cereri sau litigii 31. Reclamantul fiind cel care sesizează o instanță cu o

cerere de chemare în judecată , este cel care are dreptul de a determina instanța competentă

pentru soluționarea litigiului . Acesta trebuie să respecte regulile de competență , pentru a evita

tergiversarea soluționării procesului , cheltuieli inutile și, nu în cele din urmă , pronunțarea unei

hotărâri susceptibile de casare, competența jurisdicției aleasă de reclamant poate fi contestată32.

Pentru a analiza ulterior excepția de necompetență trebuie sa menționăm formele competenței.

După cum competența revine unei instanțe judecătoreși sau unei alt organ jurisdicțional , sau

unei anumite instanțe judecătorești ( sa mai revin la formulare ) acesta se clasifică în competența

materială și competeță jurisdicțională . După cum delimităm activitatea instanțelor judecătorești

între ele, avem competență materială și competență teritorială . în funcție de normele care

reglementeză competență , avem competență absolută și competență relativă . Din combinarea

art 159 C. Proc . civ cu art 19 C. Proc . civ ., se desprinde regula potrivit căreia competența

generală , competența materială și competența teritorială exclusivă au caracter absolut, iar

caracter relativ are numai competența teritorială în pricinile privitoare la bunuri cu excepția

cazurilor prevăzute de art 13-15 C.Proc.Civ . , deci competența teritorială de drept comun și

competența teritorială alternativă au caracter relativ33.

Excepția de necompetență este mijlocul procedural prin care partea chemată în fața

instanței necompetente poate solicita acesteia să se desesizeze și să trimită cauza spre

soluționare la instanța de judecată sau la organul cu atribuții jurisdicționale competent potrivit

legii34. Analizând definiția dată mai sus constatăm că excepția de necompetență poate fi invocată

doar în cazul în care un proces civil a început, și , în cele mai multe cazuri aceasta va fi invocată

de către pârât întrucât el este cel chemat în fața unei instanțe necompetente. Când am clasificat

competența , am menționat ca aceasta poate fi absolută sau relativă , în funcție de normele care o

reglementeză . Această clasificare este foarte importantă întrucât regimul juridic al excepției de

necompetență va fi diferit după cum competența este absolută sau relativă.

Dacă necompetența este relativă , acesta poate fi invocată doar de către pârât prin

întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie , cel mai târziu la prima zi de înfățișare. 31 IOAN LEȘ , TRATAT DE DREPT PROCESUAL CIVIL EDITURA C.H. Beck , BUCUREȘTI 2010 , PAG 22632 Mihaela Tăbârca ,EXCEPȚII PROCESUALE , OP CIT PAG 13533 Claudiu Roşu , Ligiu Dănilă , DREPT PROCESUAL CIVIL , op. cit pag 86-8734 Ioan Leş , Tratat de Drept Procesual Civil op. cit pag 292

În cazul în care acesta nu invocă excepția în termenul prevăzut de lege , va interveni sancțiunea

decăderii , iar o contestare ulterioară a competenței nu va mai fi posibilă. Procurorul , cât și

instanța din oficiu nu au posibilitatea de a invoca această excepție . Totuși , instanța , în

exercițiul rolului activ, poate să atragă atenția pârâtului asupra posibilităților procesuale pe care

le are35.

Dacă necompetența este absolută , aceasta poate fi invocată de către părți cât și de instanță

din oficiu . Conform art 159 1, alin (4) ,, La prima zi de înfățișare , judecătorul este obligat , din

oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general , material și

teritorial să judece pricina , consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept

pentru care constată competența instanței sesizate ,, . Prin urmare judecătorul are dreptul ,

respectiv obligația de a invoca o excepție de necompetență in cazul în care se încalcă norme de

competență de ordine publică . Referitor la momentul până cand se poate invoca o excepție de

necompetență absolută , menționăm ca aceasta poate fi invocată pe tot percursul procesului civil .

Evident , dacă necompetența este identificată după închiderea dezbaterilor , în respectare

principiilor contradictorialității și al dreptului de apărare , cauza trebuie repusă pe rol , potrivit

art 151. C.proc.civ. , și excepția pusă în discuția părților36.

Excepția de necompetență se soluționează de către instanța a cărei competențe se pune în

discuție . Aceasta este obligată să stabilească instanța competentă , sau , după caz un organ

jurisdicțional competent . Dat fiind faptul că excepția de necompetență este o excepție de

procedură , aceasta va fi soluționată cu prioritate față de excepțiile de fond invocate , mai mult de

cât atât aceasta va fi soliționata cu prioritate și față de alte excepții de procedură. Atunci când

instanța respinge excepția de necompetență aceasta se va pronunța printr-o închiere . Închierea

prin care s-a respins excepția poate fi atacată prin apel sau prin recurs odata cu fondul cauzei

( deci după ce s-a dat o hotărâre pe fond). Atunci când instanța admite excepția de necompetența

aceasta se va pronunța printr-o hotărâre irevocabilă . Conform art 158 C. Proc. Civ dacă

instanța se declară necompetentă , aceasta trebuie sa trimită dosarul instanței competente , sau ,

după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent. Dacă instanța constată competența

unei alte instanțe aceasta își va declina competența . Prin urmare, dacă litigiu este de competența

unui organ fără atribuții jurisdicționale instanța nu poate dispune declinarea competenței , într-o

35 Mihaela Tăbârcă , Excepții procesuale , op. cit pag 14036 Mihaela Tăbârcă , Excepții procesuale ,op . cit pag 141

asemenea situație, soluția care se impune , așa cum s-a remarcat și în doctrină , este respingerea

acțiunii ca greșit îndreptată 37.

2. Excepția depășirii atribuțiilor puterii judecătorești

Prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești , vorbim de situația în care o instanță

judecătorească depășeste sfera atribuțiilor date de lege , prin faptul ca își arogă atribuții ce

aparțin altei puteri statale. ÎCCJ a interpretat noțiunea de ,, depășirea puterii judecătorești ’’

arătând că ,, prin sintagma ,, depăşirea puterii judecătoreşti ’’ se întelege incursiunea autorității

judecătorești în sfera activității legislative sau executive , așa cum a fost consacrată prin

Constituție sau de o lege organică , instanța judecătorească săvârșind acte care au atributele unor

acte aparținând altei autorități constituite de stat 38.

Conform art 304 alin 4, C. Proc. Civ depășirea atribuțiilor puterii judecătorești este un

motiv de recurs. Având în vedere gravitatea depășirii puterii judecătorești de către instanță ,

constatăm ca această problemă poate fi invocată și pe cale de excepție , ci nu doar ca un motiv de

recurs. De foarte multe ori s-au creat confuzii între necompetența generală a instanțelor

judecatorești și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești . Cele două excepții sunt diferite și nu

trebuie confundate , legiutorul le stabilește ca două motive de recurs distincte . Iar în art 312 al

(6) C. Proc. Civ , referindu-se la soluțiile pe care le poate da instanța de recurs , observăm

soluțiile diferite care pot fi date în cazul casării hotărârii atacate , și anume: în cazul excepției de

necompetență instanța va trimite dosarul spre judecare instanței competente sau organului cu

activitate jurisdicțională competent , iar în cazul excepţiei depăşirii atribuţiilor judecătoreşti va

respinge cererea ca inadmisibilă. Având în vedere soluţia care poate fi dată de instanţă în cazul

admiterii excepţiei depăşirii atribuţiilor judecătoreşti enunţată mai sus constatăm caracterul

peremptoriu al acesteia. Întrucât se ocroteşte un interes general ci nu unul particular , arătam că

este o excepţie absolută care poate fi invocată de orice parte interesată şi de instanţă din oficiu pe

tot parcursul procesului civil . Excepţia depăşirii atribuţiilor judecătoreşti este o excepţie de fond

pentru că priveşte exerciţiul dreptului la acţiune 39.

3. Excepţia de incompatibilitate

37 Ioan Leş OP. CIT pag 29438 ICCJ , secția contecios administrativ şi fiscal , decizie civilă nr 4445 din 2 decembrie 2008, www.scj.ro39 Mihaela TĂbârcă op. cit pag 150

Prin incompatibilitate se întelege situaţia în care un judecător este oprit să ia parte la

soluţionarea unei pricini, în cazurile expres prevăzute de lege 40. În cayul incompatibilităţii se

poate observa că, pornind de la naumite date concrete , subiective ( și anume faptul ca actualul

judecător a mai avut ocazia să analizeze pricina respectivă , indiferent de calitatea în care a făcut-

o) s-a ajuns la determinarea cazurilor în care se prezumă parțialitatea judecătorului, în așa fel înât

acesta să nu mai poată face parte dintr-un complet de judecată 41.

Incompatibilitatea este prevăzută în art 24 C. Proc.Civ, potrivit acestui articol există trei

cazuri în care judecătorul devine incompatibil :

1) când a pronunţat o hotărâre într-o cauză , acesta nu mai poate participa la judecarea

aceeași cauze în apel ;

2) când a pronunțat o hotărâre într-o cauză , acesta nu mai poate participa la judecarea

aceeleiași cauze în recurs;

3) când a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi cauză;

În cazul în care nu se respectă dispozițiile legale referitoare la incompatibilitate , pe

parcursul procesului civil , poate fi invocată excepția de incompatibilitate. Excepția de

incompatibilitate este o excepție absolută având în vedere caracterul imperativ al normelor

încălcate și faptul că acestea ocrotesc un interes general ci nu unul particular . Deci , excepția

poate fi invocată de părți , de procuror și de instanță din oficiu pe tot parcursul procesului civil.

Având în vedere faptul că în caz de admitere judecătorul incompatibil va fi înlocuit , și deci va

duce doar la amânarea judecății , excepția incompatibilității este o excepție dilatorie. Instanța

investită cu soluționarea unei excepții de incompatibilitate în cursul judecării fondului , va

soluționa excepția inainte de a soluționa fondul . Instanța competentă este instanța care este

investită cu soluționarea fondului pretenției , iar în compunerea acesteia va intra și judecătorul a

cărei incompatibilitate trebuie constatată. În cazul în care instanța respinge excepția de

incompatibilitate aceasta o va face prin pronunțarea unei încheieri interlocutorii care va putea fi

atacată doar odată cu fondul . În cazul în care instanța admite excepția de incompatibilitate ,

aceasta se va prununța tot printr-o încheiere interlocutorie care poate fi atacată tot doar odată cu

40 Viorel Mihai Ciobanu , Gbriel Boroi , Traian Cornel Briciu , Drept Procesual Civil , Curs selectiv. Teste grilă Editura C.H Beck Bucureşti 201141 Mhiaela Tăbârcă , op . cit pag 168

fondul , iar ca consecința va dispune înlocuirea judecătorului incompatibil cu un alt judecător de

la aceeași instanță . Dacă se pronunța o hotărâre în primă instanță de către un judecător

incompatibil partea interesată sau procurorul pot declara apel invocând această încălcare . Dacă

se pronunță o hotărâre în apel sau în primă instanță ( hotărâre ce nu poate fi atacată cu apel ) de

către un judecător incompatibil , se poate declara recurs invocând art 304 pct 1 C Proc. Civ.

Excepția nu va putea fi invocată printr-o cale extraordinară de atac.

4 . Excepția Recuzării

Atunci când una dintre părți constată ca este necesară înlaturarea unuia sau a mai multor

judecători de la soluționarea unei anumite cauze , întrucât el poate fi suspectat de parțialitate , în

anumite cazuri expres prevăzute de lege se poate cere recuzarea acestuia . Recuzarea se va cere

prin invocarea excepției recuzării . Excepția recuzării este invocată de partea interesată verbal

sau în scris pentruu fiecare judecător în parte . Aceasta poate fi invocată înaintea începerii

oricărei dezbateri , iar când motivele apar după acest moment procesual , partea trebuie să o

invoce de îndată ce acestea îi sunt cunoscute . Daca excepția nu va fi invocată în termenul

prevăzut de lege va interveni sancțiunea decăderii , prin urmare parte nu va mai putea invoca

excepeția recuzării. Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau a unei secții a acesteia.

Instanța competentă să se pronunțe asupra excepției este instanța investită cu soluționarea

fondului acelei cauze , în compunerea acesteia nu va putea intra cel a cărei recuzare se cere. În

art 30 alin 2 este prevăzută situația în care din cauza recuzării nu se poate alcătui completul de

judecată , în acest caz excepția va fi soluționată de instanța ierarhic superioară.

Soluționarea excepției va fi facută în camera de consiliu , fără prezența părților , fiind

ascultat judecătorul recuzat. Este interzis ca mijloc de probare a motivelor de recuzare

interogatoriu. Instanța se pronunță printr-o încheiere care va fi citită în ședință publică.

Dacă excepția de recuzare este admisă , judecătorul recuzat se va retrage de la judecarea

pricinii și va fi înlocuit de un alt judecător, în acest caz trebuie făcută o precizare și anume că

dacă în incheierea de admitere nu se menționează nimic despre actele îndeplinite de judecătorul

recuzat acestea nu vor fi păstrare ci vor trebui refăcute. Această închiere nu este supusă niciunei

căi de atac.

Dacă excepția de recuzare va fi respinsă , se va relua judecarea cauzei pe fond în

completul inițial, deci cu participarea judecatorului a cărei recuzare s-a cerut. Încheierea prin

care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul . Dacă excepția s-a respins nu

mai poate fi invocată o nouă excepție de recuzare pentru aceleși motive cu privire la același

judecător.

După analiza celor menționate mai sus observăm caracteristicile acestei excepții. Excepția

recuzării este o excepție de procedură , pentru că vizează compunerea instanței . Este o excepție

dilatorie , întrucât are ca efect înlaturarea de la judecată a judecătorului recuzat și poate duce la

refacerea actelor îndeplinite de acesta. Este o excepție relativă întrucât prin normele referitoare

la recuzare sunt ocrotite interese particulare ci nu generale.

5. Excepția greșitei compuneri sau constituiri a instanței

Prin compunerea instanței se întelege alcătuirea sau formarea instanței de judecată cu

numărul de judecători prevăzut de lege42.

Prin constituirea instanței se înțelege alcătuirea ei complexă , cu toate organele și

persoanele cerute de lege43.

Conform art 54 alin .(1) din Legea nr.304/ 2004 , ,, cauzele date , potrivit legii, în

competența de primă instanță a judecătoriei , tribunaluli și curții de apel se judecă în complet

format dintr-un judecător ’’. Privitor la acestă reglementare este stabilită şi o excepţie art 54 alin

(1) și art 55 alin (1) ,, Completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind

conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari ’’.

Referitor la compunerea instanţei în cazul judecării apelurilor şi recursurilor art 54 alin 2

din Legea nr 304/2004 prevede că ,, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători , iar

recursurile , în commplet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede

altfel ’’. Recursul în interesul legii se soluţioneză într+un complet format din : președintele

ICCJ , președinții secțiilor din cadrul ICCJ , un număr de 20 de judecători ( 14 judecători din

42 Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi,Traian Cornel Briciu , op cit pag 3243 Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi,Traian Cornel Briciu , op cit pag 35

secția în a cărei competență intră problema de drept care a fost soluționată diferit , precum și doi

judecători din cadrul celorlalte secții ).

Deși referitor la constituirea instanței nu există prevederi exprese , există numeroase texte

de lege în care sunt prevăzute activități la care este necesară prezența sau participarea grefierului

, magistratului –asistent și a procurorului. De exemplu art 147 C.Proc.Civ care prevede că

dezbaterile se vor trece în încheierea de ședință , care va fi semnată de judecător și grefier ; art

217 care prevede că în cazul în care preyenţa procurorului este cerută de lege , acesta va perticipa

la cercetarea la faţa locului , etc.

În cursul procesului , neregularităţile referitoare la compunerea sau constituirea instanţei

pot fi invocate prin excepţie. Excepţia greşitei compuneri sau constituiri a instanţei este o

excepţie de procedură , normele care reglementează această instituţie fiind norme de organizare

judecătorească . Este o excepţie absolută deoarece normele încălcate sunt de ordine publică ,

această putând fi invocată de parţi , de procuror şi d einstanţă din oficiu. Este o excepţie

dilatorie deoarece are ca efect amânarea judecăţii . Referitor la acestă excepţie instanţa se

pronunţă printr-o încheiere care poate fi atacată decât odată cu fondul . Excepția greșitei

compuneri sau constituiri a instanței poate fi invocată pe calea apelului sau a recursului

( constituind unul dintre motivele de invocare a acestor cai de atac) , însă nu și pe calea căilor

extraordinare de atac .

IV EXCEPȚII PROCESUALE PRIVIND JUDECATA

1 Excepția lipsei procedurii prealabile