JOC ȘI JOACA

Jocul și joaca au însoțit omul în toata istoria sa, fiind prezente atât în viața cotidiană, cat și ca teme pentru numeroase opere literare. Deși înrudiți, cei doi termeni nu sunt sinonimi. Astfel, joaca are o dimensiune ludică și este o manifestare specifică vârstei copilăriei. Prin joacă, copilul iese din lumea reală și cu ajutorul imaginației, intră în lumi fantastice, unde totul este posibil, crează personaje supranaturale pe care le comanda sau in locul carora se pun chiar el, dezvăluind astfel chiar viziunea lui despre viata, atitudinea față de cei apropiați, dorințele sale ascunse. De fapt, joaca devine mijlocul prin care copilul învață să cunoască lumea. Ca motiv literar, joaca se intalneste de cele mai multe ori in poezii destinate celor mici, dar si in proza care descrie experientele si etapele formarii caracterului unui personaj, de la varstele cele mai fragede.

Jocul presupune stabilirea unor reguli, din care unele trebuie respectate, iar altele sunt menite a fi incalcate. Jocul apare din nevoia de socializare, dar și din dorinta oricarei fiinte umane de a-i întrece pe altii si de a se depasi pe sine, din tendinta spre perfectiune, Jocurile sunt de multe ori adevarate competitii, prilej de afirmare pentru cei mai buni. Conform "Dictionarului de simboluri", "jocul este, fundamental, un simbol al luptei, al luptei cu moartea (jocurile funerare), cu elementele naturii (jocurile agrare), cu fortele potrivnice (jocurile razboinice), cu sine (cu propria frica, slabiciune, indoiala etc.)".Omul a inventat jocuri diverse: jocuri sportive, jocuri de noroc, jocuri de spectacol, jocuri pe calculator etc. Cuvântul însuși constituie element al jocului: în orice limbă se folosesc jocuri de cuvinte, o conversație poate deveni un joc, cu reguli și semnificații respectate de vorbitori. Jocul, ca ritual sau ca experienta a cunoasterii ramane un motiv important al creatiei literare.

Jocul si joaca sunt teme sau motive literare des intalnite în creația scriitorilor romani. Tudor Arghezi, despre care se stie ca iubea foarte mult copiii, a abordat aceste teme in numeroase creatii. Astfel , in poezia „Prefață” apare viziunea omului matur asupra jocului. Tema acestei scrieri este arta poetica, privita printr-o perspectiva ludica, originala Formula "Ne-am apucat [...] Sa mintim, sa povestim" releva caracterul abstract al actului creatiei. Sensul de baza al jocului- competitia- este relevat in versurile: "si facuram si-o prinsoare / Cine poate scri mai iute / Stihuri vreo câteva sute".Faptul ca rasplata învingatorului este "un sfert de mar", dovedeste un caracter important al jocului: absenta interesului material.Poezia ,De-a v-ati ascuns, este construită ca o confesiune adresată propriilor copii, in care poetul priveste intreaga viata ca pe un joc, iar moartea nu mai este un eveniemnt tragic, ci chiar sfarșitul de neevitat al jocului. Astfel poetul își pregătește copiii pentru momentul despartirii prin moarte, incercand sa ii consoleze sa ii faca sa inteleaga ca acest joc este etern. In povestirea “Erasmo” scriitorul Mircea horia Simionescu imagineaza un joc, prin care copiii creeaza o lume - o republică - cu personaje si situatii care imita lumea adultilor. Este vorba aici de un joc serios, iesit din tipicul jocurilor copilaresti, care reflecta modul in care copiii percep conflictele din lumea celor mari.

O analiza a jocului, din perspectiva unui copil, este facuta de Ion Creanga in "Amintiri din copilarie". Inconjurat de frati, prieteni si parinti iubitori Nica se bucura de copilarie,

definita in special, prin joaca si tot felul de năzbâtii inocente.Astfel, copiii parodiaza cântecul si hainele bisericesti, aspect ce denota sincretismul jocului: "Apoi îsi pun câte-o toala in spate si câte-un coif de hârtie in cap si cânta <<„aliluiia” si „Doamne miluieste, popa prinde peste” de te scot din casa>>. Desi lipsite de sens, c\ntecele copiilor au scopul clar de a st\rni hazul. Jocul, aparent naiv, are o scenografie bine stabilita, urmata de toti jucatorii, ceea ce evidentiaza creativitatea si imginatia copiilor. O alta manifestare a copiilor este calaritul maturii. Acest joc demonstreaza capacitatea copiilor de a modela si transpune realitatea dupa propria dorinta. Personificarea transforma universul înconjurator într-unul viu si fantastic. "Copilul, încalecat pe bățul sau, gândeste că se află călare pe un cal de cei mai strașnici".

De fiecare data când se întorcea seara acasa, tatal isi prindea fiii pe rand, ii ridica în grindă, zicând "`tâta mare" și îi saruta pe fiecare. Acest joc are valoarea unei incantatii magice, asemanatoare ritualurilor de deochi practicate de mama copiilor.

Alte jocuri descrise, din care fac parte "baba – oarba" si "de-a mijoarca". sunt jucate de mii de ani ti sunt cunoscute pe intreg Pamântul, ceea ce confirmă universalitatea jocului si valoarea sa culturala .

Poemul “După melci” al poetului Ion Barbu abordeaza aceeasi tema, dar in alt registru. In aparenta, poemul descrie universul copilariei, printr-o intamplare simpla: ispitit de vremea frumoasa a unei zile de primavara, un copil merge în pădure unde găseşte un melc pe care îl descântă ca să iasă din cochilie Şi de-a lungul, pe pământ,M-aşezai cu-acest descânt :- « Melc, melc,Cotobelc,Ghem vărgatŞi ferecat ;Lasă noaptea din găoace,Melc nătâng, şi fă-te-ncoace...”. Este surprins însă de viscolul izbucnit din senin şi fuge acasa, abandonand melcul. A doua zi, când vremea se îndreaptă, fuge în pădure şi constată că melcul îngheţase si murise. Se simte vinovat, îl plange indurerat, apoi îl ia acasă şi-l ascunde în pod. Joaca nevinovata, care incepe cu un descantec copilaresc, se transforma intr-un joc tragic, inițiatic, prin care copilul invata ce este moartea. De fapt, moartea melcului semnifică pierderea ireversibila a inocentei copilariei, intrarea in viata adultă: Iar când vrui să-l mai alintÎntinsei o mână-amarăDe plâns mult....si, dârdâind,Doua coarne de argintRăsucit, se fărâmară.La un alt nivel, stradania copilului de a scoate melcul din cochilie semnifică efortul de a gasi semnificatia cuvantului, efortul creatiei literare, prin aceasta poezia afirmand arta poetica a autorului.

In concluzie, jocul și joaca sunt teme cu valoare culturală universala, abordate în opere literare care innobileaza spiritul uman.

Bibliografie1.Tudor Arghezi, "Cuvinte potrivite", texte alese, schita biografica, prefata, documentar, comentarii, ndreptar analitic, ntrebari si teme de lucru, index terminologic de Ion� � Apetroaie, Editura Institutului European, Iasi, 19972. Mircea Horia Simionescu, Ingeniosul bine temperat.Dictionar onomastic, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969,3.Ion Creanga, ,,Povestiri, povesti, amintiri", Editura Junimea, Iasi, 19834.Ion Barbu, "Versuri si proza", editie îngrijita, prefata si tabel cronologic de Dinu Pilat, Editura Minerva, Bucuresti, 19845."Limba si literatura româna: manual pentru clasa a IX-a", Editura Humanitas Educational, Bucuresti, 20026.Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, "Dictionar de simboluri", Editura Artemis, Bucuresti, 1994