jean jacques rousseau ro

8/3/2019 Jean Jacques Rousseau Ro

http://slidepdf.com/reader/full/jean-jacques-rousseau-ro 1/4

Jean Jacques Rousseau(1712-1778)

Jacques Rousseau (1712-1778) a fost un filozof iluminist, pedagog, scriitor si compositor francez. Fiu

al unui ceasornicar din Geneva, la varsta de 16 aniparaseste orasul natal si, dupa ce practica mai multemeserii in Elvetia si Franta, se stabileste la Paris(1741), devenind unul dintre colaboratoriiEnciclopediei (in problemele de muzica).Natura nelinistita, candida si orgolioasa, sensibila sipasionata, temperament original si independent, aintrat de timpuriu in conflict cu prejudecatile si

principiile conservatoare ale epocii.Urmarit pentru conceptiile sale, in 1762 se refugiazain Elvetia, apoi in Anglia, pentru a se intoarce inFranta in 1770. In lucrarile “Discurs asupra stiintelorsi artelor” (1749), scriere premiata la un concursinitiat de Academia din Dijon, “Discurs asupra originiiinegalitatii dintre oameni” (1755), “Contractul social”(1762() s.a. Rousseau dezvolta conceptiile sale

privind influenta nociva a civilizatiei asupra omului,originea societatii, inegalitatea dintre oameni.Criticand societatea contemporana si idealizand“starea naturala”, in care oameni ar fi fost liberi siegali, Rousseau sustine ca omul este “bun de lanatura” , dar ca societatea il corupe. El vede origineainegalitatii sociale in aparitia proprietatii private, carea dus la formarea statului, si mai tarziu la despotism.

Intrucat inegalitatea incalca asa-numitul contractsocial incheiat intre oameni in perioada trecerii de lastarea naturala la cea “civila”, ea trebuie inlaturata.Analiza dialectica facuta de Rousseau aparitiei sidezvoltarii inegalitatii sociale a fost apreciata deEngels ca geniala. Rousseau privea ca legitima



insurectia poporului impotriva despotismului. El eraun adept al ideii suveranitatii poporului si preconiza,ca ideal de stat, republica patriarhala, in carecetatenii pot aproba in mod direct legile.Critica

rousseaueana a civilizatiei si teoria contractualista auavut, in conditiile epocii, un rol progresist. Rousseaua criticat religia si biserica oficiala, intolerantareligioasa, dar a ramas un adept al deismului, pecare-l interpreta ca o religie bazata pe sentiment.Pentru Rousseau, omul la origine nu a fost o fiintasociala, considerând ca dependenta de social a fostdobândita in evolutia sa.

Unirea familiilor si gintilor intr-un sâmbure societal afost dictata de necesitatea de supravietuire a uneifiinte modest dotata fizic in jungla competitieiregnului animal; treptat, fiinta umana si-a maritcapacitatea craniana datorita graiului articulat si almiracolului invatarii intensive (si al caracteruluitransmisibil al cunostintelor) si si-a dezvoltat abilitatifizice de reproducere a hranei si utilitatilor

necesitatilor existentei prin munca dedusa dinspecializare (adoptarea staturii verticale, eliberareade sarcina deplasarii precum si specializareamembrelor anterioare cu opozabilitatea degetuluimare). Omul devine astfel in evolutia sa un animalinteligent, social si sociabil, capabil de munca,creator de bunuri proprii de consum (prin imitarea simodelarea naturii) si nu in ultimul rand egocentrist.

Hobbes, spre exemplu, considera natura umana cafundamental egoista si rea, considerând ca asociereaoamenilor nu se realizeaza decât datoritainteresului . Teama oamenilor unora fata de altiidetermina crearea societatilor si instaurarea pactuluisocial prin renuntarea voluntara la dorintele si



drepturile individuale. Locke insa considera naturaumana ca fiind fundamental sociala, iar societateacontinuarea si intarirea legaturilor preexistente dinstarea naturala .

Rousseau schiteaza sumar evolutia umana:dezvoltarea capacitatilor craniene si a graiuluiarticulat, specializarea in productia de produsenecesare subzistentei prin imblanzirea naturii,crearea unui areal individualizat si constructia deutilitati pentru adapostirea gintei si a animalelordomesticite, decelarea ideilor, reprezentarilorabstracte, notiunii de proprietate, evolutia catre

agricultura, metalurgie, revolutia gândirii si ideilorfundamentale despre natura in societatile incipiente,adâncirea inegalitatilor si multiplicarea societatilorprin cucerirea tinuturilor terestre si explorarea mariiprin intermediul ambarcatiunilor.Evolutia conduce implicit la adoptarea de norme deconvietuire, institutii de conducere, de represiune side gestiune a credintelor si fricii naturale. Pierderea

libertatii in societate este un fapt dobandit, la fel casi inegalitatile. Aspiratia spre putere, proprietate siconducere societala a generat complexul fenomenpolitic si diversitatea regimurilor de putere atat inmicrosocietati (polisurile grecesti ca asezarifortificate ale oamenilor marii prezentau o diversitatede organizari statale), cât si in societatile complexemultietnice si intinse teritorial precum imperiile

antichitatii târzii si ale evului mediu timpuriu.Un alt fundament pentru instaurarea inegalitatiisociale si consolidarea institutiei proprietatii a fostgenerat de modelul autoritatii parentale si prinextindere a sefului gintii, organizatiei tribale oriulterior a sefului statului. Treptat, societatea tinde sa



devina universul lui zoon politikon, iar putereastatala, proprietatea si prestigiul social devinobiective fundamental existentiale ale adultilorspeciei umane. Multitudinea tipologiilor de regimuri

politice devine simultan nelimitata: aristocratii,monarhii, democratii.Vorbind despre ereditatea conducerii in stat si infunctiile publice, Rousseau argumenteaza tarelesistemelor electiv (bineinteles si al celui ereditar) sidescrie societatea ca suma de microsocietati cuinterese contrare, dar unite de teluri comune sideasupra carora sta un bine comun si o vointa

generala . Comparând corpul politic cu un organismviu asemanator omului , filosoful asociaza : putereasuverana – capul ; legile si practicile – creierul,principiile si juratii / magistratii sunt sistemul nervos;activitatile comerciale, industriale si agricultura suntsistemul digestiv; finantele publice reprezinta fluxulsanguin, ansamblul economic este chiar inimasistemului, cetatenii constituind poporul reprezinta

insusi corpul si membrele organismului, generandmiscarea si dinamismul.

jean jacques rousseau ro

Documents