Introducere

Când eram copil, aveam câteva credin]e religioase adânc `nr\d\cinate, dar `milipsea credin]a `n Dumnezeu. Exist\ o diferen]\ `ntre credin]a `ntr-un num\r deafirma]ii [i credin]a cu ajutorul c\reia d\m crezare unor astfel de aser]iuni. Credeamimplicit `n existen]a lui Dumnezeu, `n prezen]a real\ a lui Hristos `n `mp\rt\[anie,`n eficacitatea sfintelor taine, ̀ n posibilitatea de a fi condamnat pe vecie [i `n Purgatoriuca realitate obiectiv\. Dar nu pot spune c\ o asemenea credin]\ `n ideile religioasede spre natura adev\ratei realit\]i era pentru mine o certitudine c\ via]a de aici, de pep\mânt, este frumoas\ [i bun\. Catolicismul din copil\ria mea era un crez mai de-grab\ `nfrico[\tor. A[a cum scrisese James Joyce `n Portretul artistului la tinere]e, [ieu mi-au luat ra]ia de predici de spre focurile Iadului. De fapt, Iadul p\rea o realitatemai consistent\ chiar decât cea reprezentat\ de Dumnezeu, pentru c\ era ceva ce `miputeam `nchipui, gra]ie ima gina]iei. Pe de alt\ parte, Dumnezeu era un personaj fan-tomatic, definit mai mult prin abstrac]iuni intelectuale [i mai pu]in prin ima gini.Când aveam vreo opt ani, a trebuit s\ `nv\] pe dinafar\ urm\torul r\spuns la `ntre-barea „Ce este Dumnezeu?“: „Dumnezeu este Spiritul Absolut, Care exist\ numaiprin Sine ~nsu[i [i este infinit ̀ n toat\ perfec]iunea Lui.“ Nu e de mirare c\ nu ̀ nsemnamare lucru pentru mine [i trebuie s\ recunosc c\ [i acum m\ las\ rece. ~ntotdeaunami s-a p\rut c\ e o defini]ie extrem de fad\, pompoas\ [i arogant\. Dar, scriind aceast\carte, am ajuns s\ cred c\ este [i incorect\.

Pe m\sur\ ce am crescut, am ̀ n]eles c\ religia nu ̀ nseamn\ doar fric\. Citeam vie]ilesfin]ilor, poe]ii metafizici, pe T.S. Eliot, [i unele scrieri mistice mai simple. A `nceputs\ m\ impresioneze frumuse]ea ritualurilor [i, chiar dac\ Dumnezeu r\mânea departe,

18 K A R E N A R M S T R O N G

sim]eam c\ se poate ajunge la El [i c\ viziunea va transfigura `ntreaga realitate creat\.De aceea am intrat ̀ ntr-un ordin religios [i, ca novice [i tân\r\ c\lug\ri]\, am `nv\]atmult mai multe de spre credin]\. Am studiat apologetica, Sfintele Scripturi, teologia[i istoria Bisericii. M-am adâncit `n istoria vie]ii monastice [i participam la discu]iide spre regulamentul ordinului nostru, pe care trebuia s\-l [tim pe de rost. Ciudat ec\ Dumnezeu era foarte pu]in prezent ̀ n toate astea. Aten]ia p\rea s\ se concentrezeasupra unor detalii de importan]\ secundar\ [i a unor aspecte minore ale religiei.M\ luptam cu mine `ns\mi `n timpul rug\ciunii, str\duindu-m\ s\-mi for]ez minteas\-L cunoasc\ pe Dumnezeu, dar El a r\mas un supraveghetor sever, care ori m\vedea de fiecare dat\ când `nc\lcam regulamentul, ori era o chinuitoare absen]\. Cucât citeam mai mult de spre extazul sfin]ilor, cu atât mai neputincioas\ m\ sim]eam.Eram nefericit\, c\ci `mi d\deam seama c\ mica mea experien]\ religioas\ era rodulpropriilor mele eforturi de a-mi folosi sentimentele [i `nchipuirea. Uneori, evlaviaera o reac]ie estetic\ la frumuse]ea muzicii gregoriene [i a ceremonialului. Dar, de fapt,nu tr\isem nimic venit de undeva de dincolo de mine `ns\mi. Nu ~l sim]isem nicio-dat\ pe Dumnezeul descris de profe]i [i de mistici. Iisus Hristos, de spre care vorbeammult mai mult decât de spre Dumnezeu, p\rea pur [i simplu un personaj istoric in-separabil de Antichitatea târzie. De asemenea, am `nceput s\ am serioase `ndoieli cuprivire la unele dintre doctrinele Bisericii. Cum putea cineva s\ [tie sigur c\ omulIisus fusese `ntruparea lui Dumnezeu, [i ce semnifica]ie avea o astfel de convingere?Oare Noul Testament chiar propov\duia elaborata [i contradictoria doctrin\ a Treimii?Sau oare era [i ea, ca multe alte aspecte ale credin]ei, o pl\smuire creat\ de teologi, dup\ce se scurseser\ multe veacuri de la moartea lui Iisus la Ierusalim?

Dup\ aceea, am p\r\sit via]a religioas\ cu p\rere de r\u. Odat\ eliberat\ de povarae[ecului [i a nepotrivirii, am sim]it cum credin]a ̀ n Dumnezeu m\ p\r\sea pe t\cute.El nu `mi c\l\uzise cu adev\rat via]a, de[i f\cusem tot ce `mi st\tuse `n putin]\ s\ se`ntâmple a[a. Acum, c\ nu m\ mai sim]eam a[a de vinovat\ [i de nelini[tit\ din cauzaLui, S-a ̀ ndep\rtat prea mult ca s\ mai fie o realitate. Dar, oricum, religia a continuats\ m\ preocupe [i am realizat câteva emisiuni de televiziune de spre ̀ nceputurile cre[ti-nismului [i de spre natura experien]ei religioase. Cu cât `nv\]am mai multe de spre is-toria religiei, cu atât mai justificate ̀ mi p\reau r\t\cirile mele anterioare. Doctrinelepe care le acceptasem f\r\ s\-mi pun ̀ ntreb\ri când eram copil erau `ntr-adev\r rodulgândirii omene[ti, cristalizat `ntr-o perioad\ lung\. {tiin]a p\rea s\ se fi descotorositde Dumnezeul Creator, iar ̀ nv\]a]ii ̀ ntr-ale Bibliei demonstraser\ c\ Iisus nu pretinsese

19I S T O R I A L U I D U M N E Z E U

niciodat\ c\ ar fi fost de natur\ divin\. Epilepsia m\ f\cea s\ am crâmpeie de viziune,de spre care [tiam c\ sunt un defect pur neurologic. Oare viziunile [i st\rile de extazale sfin]ilor fuseser\, [i ele, doar momente de tulburare mental\? Din ce `n ce maimult, Dumnezeu p\rea o abera]ie, o inven]ie a speciei umane.

~n ciuda anilor pe care i-am petrecut `n c\lug\rie, nu cred c\ experien]a mea cuDumnezeu este neobi[nuit\. Ideile de spre El, pe care mi le conturasem ̀ n copil\rie, nuau ]inut pasul cu progresul pe care l-am f\cut, acumulând cuno[tin]e din varii discipline.Mi-am schimbat p\rerea simplist\ [i copil\reasc\ de spre Mo[ Cr\ciun. Am ajuns la o`n]elegere a complexit\]ii suferin]ei omene[ti mai matur\ decât cea pe care o avusesemcând mergeam la gr\dini]\. Totu[i, confuzele idei ale copil\riei de spre Dumnezeu nus-au schimbat [i nu s-au dezvoltat. {i cei care nu au o forma]ie religioas\ la fel de pro-nun]at\ ca a mea pot descoperi c\ reprezentarea lor de spre El s-a conturat tot `ncopil\rie. Dar dup\ aceea ne-am ̀ ndep\rtat cu to]ii de sentimentele copil\re[ti [i L-aml\sat `n urm\ pe Dumnezeul primilor ani din via]\.

Oricum, studiul istoriei religiilor arat\ c\ fiin]ele omene[ti sunt animale spi-rituale. S-a demonstrat `ntr-adev\r c\ Homo sapiens `nseamn\ [i Homo religiosus.B\rba]ii [i femeile au `nceput s\ se `nchine la zei `ndat\ ce au devenit `n mod vi-zibil oameni. Dând na[tere la opere de art\, au creat [i religii, [i nu pur [i simplupentru c\ doreau s\ fie siguri de izbând\. Credin]ele `nceputurilor exprimau mi-rarea [i misterul, care nu au `ncetat s\ fie o component\ esen]ial\ a experien]ei omu-lui `n aceast\ frumoas\, dar `nsp\imânt\toare lume. Asemenea artei, religia este o`ncercare de a g\si sensul [i valoarea existen]ei, `n ciuda suferin]elor la care este con-damnat trupul. Ca orice alt\ activitate omeneasc\, [i religia poate fi folosit\ abu-ziv, lucru pe care, se pare, l-am f\cut mereu, nu din cauza manipul\rii laice la cares-au dedat regi [i preo]i, ci mai ales pentru c\ este un abuz inerent firii omene[ti.Secularizarea din zilele noastre este un fenomen cu totul [i cu totul nou, unul f\r\precedent `n istorie. Trebuie s\ a[tept\m s\ vedem cum va evolua. Este, de ase-menea, adev\rat c\ umanismul nostru liberal de tip occidental nu este un rezul-tat la care se ajunge `n mod firesc, ci, ca [i pre]uirea artei sau a poeziei, unul caretrebuie cultivat. Umanismul este, ̀ n sine, o religie f\r\ Dumnezeu, c\ci bine`n]eles nutoate religiile sunt teiste. Idealul nostru etic nereligios [i-a format propriile luidiscipline – a min]ii [i a inimii – [i le-a dat oamenilor mijloacele de a desco pericredin]a `n sensul capital al vie]ii omene[ti, instrumente oferite odinioar\ dereligiile conven]ionale.

20 K A R E N A R M S T R O N G

Când am ̀ nceput s\ cercetez istoria ideii de Dumnezeu [i a modului ̀ n care El e per-ceput ̀ n iudaism, cre[tinism [i islamism, trei credin]e monoteiste legate ̀ ntre ele, m-ama[teptat s\ descop\r c\ Dumnezeu a fost pur [i simplu o pl\smuire modelat\ de nevoile[i dorin]ele oamenilor. M-am gândit c\ „el“ va reflecta temerile [i aspira]iile societ\]ii`n diverse stadii ale dezvolt\rii ei. Presim]irile mele nu s-au dovedit a fi complet ne-justi ficate, dar am fost foarte surprins\ de unele dintre descoperiri [i sper c\ am ̀ nv\]atceva `n cei treizeci de ani scur[i de când am `nceput explorarea vie]ii religioase.Angoasa mea nu ar fi avut asemenea propor]ii dac\ a[ fi auzit – de la monotei[tieminen]i din toate cele trei religii – c\, ̀ n loc s\-l a[tept pe Dumnezeu s\ coboare dinceruri, ar trebui s\ m\ str\duiesc s\-L creez eu `ns\mi `nl\untrul meu. Al]i rabini,preo]i [i mistici musulmani m-ar fi sanc]ionat pentru ideea c\ Dumnezeu este – `norice sens – o realitate „de acolo“. M-ar fi pus `n gard\, spunându-mi s\ nu m\ a[tepts\-L experimentez ca pe un fapt obiectiv la care se poate ajunge prin procesul obi[nuital gândirii ra]ionale. Mi-ar fi dezv\luit c\, `n mare m\sur\, Dumnezeu a fost un rod alima gina]iei creatoare, ca muzica [i poezia care m\ inspirau atât. Câ]iva monotei[ti ad- mira]i mi-ar fi spus `ncet, dar ferm c\ Dumnezeu nu exist\ cu adev\rat, dar c\ „el“este, totu[i, cea mai important\ realitate din lume.

Aceast\ carte nu va fi o istorie a realit\]ii inefabile a lui Dumnezeu ~nsu[i, careeste dincolo de timp [i de schimbare, ci o istorie a modului `n care oamenii L-auperceput de-a lungul timpului, de la Avraam pân\ `n zilele noastre. Ideea lor de spreEl are o istorie, c\ci a fost `ntotdeauna ceva u[or diferit pentru fiecare grup de oa-meni care au folosit-o `n diverse epoci. Felul `n care o anumit\ genera]ie [i-L repre-zint\ pe Dumnezeu poate s\ nu aib\ niciun sens pentru alta. E un adev\r c\ propozi]ia„Cred `n Dumnezeu“ nu are un sens obiectiv `n sine, ci, ca orice alt\ afirma]ie, aresens doar ̀ ntr-un anumit context, când e f\cut\ de o anumit\ comunitate. Prin urmare,cuvântul „Dumnezeu“ nu are un con]inut fix, ci, dimpotriv\, include o gam\ larg\de sensuri, unele dintre ele fiind contradictorii sau excluzându-se reciproc. Dac\ ar fifost inflexibil\, no]iunea de Dumnezeu n-ar fi devenit una dintre marile idei ale ome-nirii. Când o anumit\ concep]ie `[i pierde `n]elesul sau relevan]a, ea este `ncet-`ncetabandonat\ [i ̀ nlocuit\ cu o nou\ teologie, lucru cu care un fundamentalist n-ar fi deacord, de vreme ce fundamentalismul e anistoric [i decreteaz\ c\ Avraam, Moise [iprofe]ii care au urmat au experimentat divinitatea exact la fel ca oamenii de azi. Dac\analiz\m cele trei religii, ne va fi clar c\ nu exist\ o perspectiv\ obiectiv\ asupra lui„Dumnezeu“, iar fiecare genera]ie `[i creeaz\ propria ei reprezentare. Acest lucru e

21I S T O R I A L U I D U M N E Z E U

valabil [i pentru ateism. Propozi]ia „Nu cred `n Dumnezeu“ a avut sensuri u[or di-ferite de la o epoc\ la alta. Cei considera]i atei[ti de-a lungul anilor au negat mereu oanumit\ concep]ie de spre divinitate. Oare „Dumnezeul“ pe care `l resping ateii de azieste acela[i cu Dumnezeul patriarhilor, al profe]ilor, al filosofilor, al misticilor sau aldei[tilor din secolul al XVIII-lea? Toate aceste divinit\]i au fost venerate ca fiind Dum-nezeul din Biblie [i din Coran de c\tre evrei, cre[tini [i musulmani, `n anumite mo-mente din istoria lor. ~ns\ vom vedea c\ difer\ foarte mult una de cealalt\. Ateismula fost adesea o stare de trecere, astfel c\ evreii, cre[tinii [i musulmanii erau numi]i „atei“de contemporanii lor p\gâni pentru c\ `mbr\]i[aser\ o idee revolu]ionar\ de spre di-vinitate [i transcenden]\. Este ateismul modern tot o respingere a acelui Dumnezeucare nu mai poate solu]iona dificult\]ile epocii noastre?

De[i vine din [i vorbe[te de spre o alt\ lume, religia este pragmatic\. Vom constatac\ pentru o reprezentare de spre divinitate este mai important s\ fie valabil\ decât s\aib\ temei logic sau [tiin]ific. Când nu mai func]ioneaz\, no]iunea este schimbat\,uneori cu ceva complet diferit, ceea ce nu i-a deranjat pe cei mai mul]i monotei[ti dintrecut, fiindc\ erau convin[i c\ ideile lor de spre divinitate nu sunt eterne, ci provi -zorii, de vreme ce erau [i nu puteau fi decât roadele gândirii omene[ti, separate de rea-litatea indescriptibil\ pe care o simbolizau. Unii chiar au conceput moduri ̀ ndr\zne]ede a pune ̀ n eviden]\ aceast\ diferen]\ vital\. Un mistic medieval a mers atât de departe,`ncât a afirmat c\ Realitatea capital\, ̀ n mod eronat numit\ Dumnezeu, nici m\car nuera men]ionat\ `n Biblie. De-a lungul istoriei, b\rba]ii [i femeile au cunoscut o di-mensiune a spiritului ce pare c\ transcende lumea omeneasc\. Mintea oamenilor are,`ntr-adev\r, uluitoarea putere de a concepe no]iuni ce trec dincolo de ea. Oricum aminterpreta-o, transcenden]a face parte din via]a omeneasc\. Dar nu toat\ lumea credec\ este de natur\ divin\. Budi[tii, dup\ cum vom vedea, sus]in c\ viziunile [i transelelor nu provin dintr-o surs\ supranatural\, ci, dimpotriv\, sunt un dat al firii pentru oa-meni. Oricum, toate marile religii sunt de acord c\ transcenden]a nu se poate descrieprin cuvinte ce fac parte din limbajul obi[nuit, care este conceptual. Monotei[tii i-auspus acestei transcenden]e Dumnezeu, dar au ad\ugat tot felul de preciz\ri. Evreilor,de pild\, le este interzis s\ rosteasc\ sfântul Nume al Domnului, iar musulmanii n-auvoie s\ reprezinte vizual divinitatea. Interdic]ia ne atrage aten]ia c\ realitatea pe careo numim Dumnezeu dep\[e[te orice exprimare la care ar putea recurge oamenii.

Nu ve]i g\si aici o istorie `n sensul obi[nuit al cuvântului, de vreme ce ideea deDumnezeu nu are o singur\ origine [i nu a avut o traiectorie dreapt\ `nainte de a

22 K A R E N A R M S T R O N G

deveni o concep]ie b\tut\ `n cuie. A[a func]ioneaz\ no]iunile [tiin]ifice, spre de-osebire de ideile din sfera artei [i a religiei. A[a cum `n poezia de dragoste exist\ unnum\r limitat de teme, tot a[a oamenii au spus, mereu [i mereu, acelea[i lucruride spre Dumnezeu. {i, `ntr-adev\r, vom descoperi asem\n\ri uimitoare `ntre ideileiudaice, cre[tine [i musulmane de spre divin. Chiar dac\ [i evreii, [i musulmanii con-sider\ c\ doctrina cre[tin\ a Treimii [i cea ~ntrup\rii sunt aproape blasfemii, [i ei [i-auformat propriile lor versiuni ale acestor controversate teologii. Fiecare expresie atemelor universale este u[or diferit\, oricum, [i st\ m\rturie pentru ingeniozitateaima gina]iei omene[ti, `n str\dania ei de a-[i dezv\lui viziunea de spre „Dumnezeu“.

Dat\ fiind amploarea subiectului, m\ limitez la Unul Dumnezeu cel la care se`nchin\ evreii, cre[tinii [i musulmanii, de[i am cercetat, din când ̀ n când, [i concep]iip\gâne, hinduse [i budiste de spre realitatea ultim\, pentru a clarifica perspectiva mo-noteist\. Se pare c\ ideea de Dumnezeu este foarte apropiat\ de unele idei din religiicare s-au dezvoltat independent. Indiferent de concluzia pe care o vom trage de sprerealitatea lui Dumnezeu, este dincolo de `ndoial\ c\ istoria ideii va aduce la lumin\aspecte importante de spre mintea omeneasc\ [i natura aspira]iei noastre. ~n ciuda carac -terului secularizat al societ\]ii occidentale, ideea de Dumnezeu continu\ s\ afectezevie]ile a milioane de oameni. Studii recente au ar\tat c\ 99% dintre americani cred`n Dumnezeu. Dar `ntrebarea este `n care Dumnezeu.

Teologia este adesea plictisitoare [i abstract\, dar istoria lui Dumnezeu este pa-sionant\ [i vie. Spre deosebire de alte perspective asupra esen]ei, ea a `nsemnat luptetitanice [i mari angoase. Profe]ii Israelului L-au experimentat pe Dumnezeul lor `ndureri fizice care le str\pungeau fiecare parte a trupului, provocându-le furie [i extaz.Monotei[tii tr\iau adesea realitatea c\reia ̀ i spuneau Dumnezeu ̀ n st\ri extreme. A[ac\ vom citi de spre vârfuri de munte, ̀ ntuneric, pustie, r\stignire [i tortur\. Se pare c\,`n Occident, Dumnezeu a fost o experien]\ cu adev\rat traumatizant\. De ce aceast\tensiune? ~n schimb, al]i monotei[ti au vorbit de spre lumin\ [i transfigurare. Au re-curs la ima gini ̀ ndr\zne]e pentru a exprima complexitatea realit\]ii pe care au tr\it-o,care mergea mult mai departe de teologia dreptei-credin]e. Interesul pentru mitologiea revenit recent, ceea ce poate fi un indiciu de spre dorin]a larg r\spândit\ de a g\si oexpresie mai ingenioas\ pentru adev\rul religios. Opera savantului american JosephCampbell, disp\rut dintre noi, a câ[tigat popularitate fiindc\ exploreaz\ mitologiaperen\ a omenirii, asociind mituri str\vechi cu mituri `nc\ prezente `n societ\]iletradi]ionale. Se afirm\ deseori c\ cele trei religii monoteiste nu au mitologie [i nici

23I S T O R I A L U I D U M N E Z E U

simbolism poetic. Totu[i, de[i monotei[tii au respins la `nceput miturile vecinilorp\gâni, acestea s-au strecurat adesea ̀ n respective credin]e, mai târziu. Au existat mis-tici care au spus c\ Dumnezeu S-a `ntrupat `ntr-o femeie, de exemplu. Al]ii au vorbitcu evlavie de spre sexualitatea Lui, introducând elementul feminin `n concep]ia de -spre divinitate.

Ajungem astfel la o chestiune dificil\. Pentru c\ acest Dumnezeu [i-a `nceputexisten]a ca divinitate masculin\, monotei[tii I-au atribuit pronumele „El“. {i e de`n]eles de ce feministele au obiectat `n ultimii ani. De vreme ce inten]ionez s\ pre-zint gândurile [i tr\irile oamenilor care `i spun lui Dumnezeu „El“, voi folosi ter-minologia conven]ional\ masculin\, cu excep]ia situa]iilor `n care „el“ are un sensneutru. Totu[i, poate e bine s\ preciz\m c\ discu]ia de spre Dumnezeu `n termeni mas-culini este un aspect problematic ̀ n limba englez\. ~n ebraic\, arab\ [i francez\, genulgramatical este un fel de contrapondere de natur\ sexual\ [i o dialectic\ pentru dis-cursul teologic, ceea ce asigur\ un echilibru adesea absent `n limba englez\. Termenularab al-Lah (numele suprem al lui Dumnezeu) este de gen masculin din punct de ve-dere gramatical, dar termenul care denume[te esen]a divin\ [i incognoscibil\ a luiDumnezeu, al-Dhat, este de gen feminin.

~ntreaga abordare a ideii de Dumnezeu implic\ dificult\]i de nedep\[it. Totu[i,monotei[tii au recurs la limbaj, de[i i-au negat capacitatea de a exprima realitateatranscendent\. Dumnezeul evreilor, al cre[tinilor [i al musulmanilor este un Dum-nezeu care, `ntr-un anumit sens, vorbe[te. Cuvântul Lui este crucial `n toate celetrei religii. Cuvântul Domnului a configurat istoria culturii noastre. Trebuie s\hot\râm dac\, pentru noi, cuvântul „Dumnezeu“ mai are azi vreun sens.

Not\: Pentru c\ analizez istoria Lui din perspectiv\ iudaic\, musulman\ [i cre[tin\,termenii „`.Hr.“ („`nainte de Hristos“) [i „d.Hr.“ („dup\ Hristos“), folosi]i prin con-ven]ie ̀ n Occident, ̀ mi par nepotrivi]i. Prin urmare, am recurs la alternativa „`.e.n.“(„`naintea erei noastre“) [i „e.n.“ („era noastr\“).

Capitolul I

LA ~NCEPUT…

La `nceput, fiin]ele omene[ti au creat un Dumnezeu care a fost CauzaPrimordial\ a tuturor lucrurilor, Cârmuitorul cerului [i al p\mântului. Nuera reprezentat prin ima gini [i nu existau nici temple sau preo]i care s\-Lslujeasc\, dar era prea sus pentru a fi cuprins `ntr-un cult orânduit de oa-meni. {i, `ncetul cu `ncetul, El a p\lit `n con[tiin]a acestora. Ajunsese atât de`ndep\rtat, c\ ei au hot\rât c\ nu-L mai vor. Dup\ aceea, s-a spus c\ a disp\rut.

A[a sun\ teoria popularizat\ de preotul Wilhelm Schmidt ̀ n Originea ideiide Dumnezeu, volum publicat pentru prima dat\ `n 1912. Autorul sugereaz\c\ existase un monoteism primitiv `nainte ca b\rba]ii [i femeile s\ `nceap\ s\idolatrizeze un num\r de zei. La `nceputuri, recunoscuser\ o singur\ Divini-tate Suprem\, care crease universul [i orânduise de departe vie]ile oamenilor.Credin]a `ntr-un astfel de Dumnezeu de Sus (uneori numit Dumnezeu dinCer, datorit\ asocierii cu ideea de rai) continu\ s\ fie o tr\s\tur\ a vie]ii reli-gioase pe care o duc multe triburi africane. Aspir\ la Dumnezeu prin rug\ciune,crezând c\ El `i vegheaz\ [i `i va pedepsi pentru f\r\delegi. Totu[i, e bizar c\El e absent din via]a lor de zi cu zi [i c\ nu exist\ un cult anume care s\-I fiededicat, iar chipul Lui nu este niciodat\ reprezentat. Membrii triburilor spunc\ El nu poate fi exprimat [i nu trebuie s\ fie contaminat de lumea oameni-lor. Unii zic c\ „a plecat“. ~n viziunea antropologilor, Dumnezeu s-a ̀ ndep\rtatatât de mult [i atât de sus, c\ a fost `nlocuit cu spirite inferioare [i divinit\]i

26 K A R E N A R M S T R O N G

mai accesibile. Astfel c\, afirm\ teoria lui Schmidt, `n vremurile str\vechi,Dumnezeului de Sus I-au luat locul zeii mai atr\g\tori din panteonurile p\gâne.Prin urmare, la `nceput a fost Un Singur Dumnezeu. Dac\ este a[a, atuncimonoteismul a fost una dintre ideile timpurii pe care fiin]ele umane le-au dez-voltat pentru a explica misterul [i tragedia vie]ii, dar [i pentru a ar\ta greut\]ilepe care o astfel de divinitate s-ar putea s\ le `ntâmpine.

A demonstra c\ acest lucru e adev\rat este cu neputin]\. Exist\ multeteorii de spre originea religiei, dar se pare c\ oamenii au pl\smuit divinit\]idintotdeauna, iar când o anumit\ idee religioas\ nu li se mai potrive[te, ea estepur [i simplu ̀ nlocuit\. Asemenea idei dispar pe t\cute, f\r\ zgomot, a[a cums-a `ntâmplat cu Dumnezeul din Cer. ~n zilele noastre, mul]i ar zice c\ Dum-nezeul adorat secole `ntregi de evrei, cre[tini [i musulmani a devenit la fel de`ndep\rtat ca Dumnezeul din Cer, iar al]ii chiar au afirmat c\, de fapt, a murit.F\r\ `ndoial\ c\ El pare s\ se retrag\ din vie]ile unui num\r din ce `n ce maimare de oameni, mai ales din Europa Occidental\. Ei vorbesc de spre „un goll\sat de Dumnezeu“ `n con[tiin]a lor, acolo unde existase cândva, din cauz\c\, de[i El pare neimportant `n unele zone, a jucat un rol crucial `n istorianoastr\ [i a fost una dintre marile idei ale omenirii din toate timpurile. Ca s\`n]elegem ce pierdem – ̀ n caz c\ El chiar dispare – trebuie s\ vedem ce f\ceauoamenii când au `nceput s\ i se `nchine acestui Dumnezeu, dar [i ce `nsemnaEl [i cum `l concepeau. Ca atare, suntem nevoi]i s\ ne `ntoarcem `n timp, `nOrientul Mijlociu, acolo unde a ap\rut ideea Dumnezeului nostru, cu pestepaisprezece mii de ani `n urm\.

Unul dintre motivele pentru care religia pare lipsit\ de relevan]\ azi estefaptul c\ mul]i dintre noi nu mai au sentimentul c\ sunt `nconjura]i denev\zut. Cultura noastr\ bazat\ pe [tiin]\ ne ̀ nva]\ s\ ne concentr\m aten]iape lumea fizic\ [i material\ din fa]a noastr\. Acest fel de a privi universul a dusla rezultate spectaculoase, iar o consecin]\ este c\, oricum, am alungat im-presia c\ exist\ o dimensiune „spiritual\“ sau „sacr\“ ce p\trunde ̀ n existen]aoamenilor din societ\]ile tradi]ionaliste la fiecare nivel, o dimensiune care afost odinioar\ o component\ esen]ial\ a omului ce experimenta lumea. ~n in-sulele din Marea Sudului, acestei for]e misterioase i se spune mana. Pentrual]ii, ea `nseamn\ prezen]\ sau spirit. Uneori, a fost perceput\ ca fiind o for]\impersonal\, asemenea unei forme de radioactivitate sau de electricitate. S-a

27I S T O R I A L U I D U M N E Z E U

crezut c\ ea `[i are s\la[ul `n [efii de triburi, `n plante, pietre sau animale. La-tinii au tr\it experien]a numina (spirite) `n dumbrave sacre. Arabii au sim]itc\ peisajul e populat cu jinn. Oamenii au dorit, fire[te, s\ intre `n contact curespectiva realitate [i s\ o supun\. Dar au vrut, de asemenea, s\ o admire.Când au personalizat puterile nev\zute sub forma unor divinit\]i, asoci-indu-le cu vântul, soarele, marea [i stelele, c\rora le atribuiau tr\s\turiomene[ti, [i-au exprimat afinitatea cu nev\zutul [i cu lumea din jurul lor.

Rudolf Otto, istoric german al religiilor, autorul unei c\r]i importante in-titulate Sacrul [i publicate `n 1917, credea c\ sim]ul special al „numinosului“este vital pentru religie. A sus]inut c\ el preced\ orice dorin]\ de a explicaoriginea lumii sau de a g\si un temei pentru comportamentul moral. Fiin]eleumane simt `n mai multe feluri puterea numinoas\, care poate provoca o su-rescitare s\lbatic\, asemenea celei din vremea bacanalelor, sau inspir\ un calmprofund. Alteori, oamenii sim]eau groaz\ [i umilin]\ `n prezen]a for]ei ne-cunoscute ce exista ̀ n toate aspectele vie]ii. Când au ̀ nceput s\-[i pl\smuiasc\miturile [i s\-[i adore zeii, oamenii nu se aflau `n c\utarea unei explica]ii di-recte a fenomenelor naturii. Pove[tile istorice, precum [i picturile [i sculptu-rile rupestre au fost ̀ ncercarea lor de a da glas uimirii [i de a lega p\trunz\torulmister de propriile lor vie]i. Poe]ii, muzicienii [i arti[tii `n general sunt im-pulsiona]i [i azi de aceea[i dorin]\. ~n Paleolitic, de exemplu, perioad\ cândse dezvolta agricultura, cultul Zei]ei-Mam\ afirma c\ fertilitatea, care puteaschimba via]a omului, era sacr\. Arti[tii au cioplit statui `n care o `nf\]i[eaz\ca pe o femeie `ns\rcinat\, goal\. Arheologii au descoperit asemenea repre-zent\ri peste tot `n Europa, dar [i `n Orientul Mijlociu [i `n India, iarZei]a-Mam\ a r\mas un reper importat `n ima ginar secole de-a rândul. Ase-menea str\vechiului Dumnezeu din Cer, a fost asimilat\ `n panteonurile demai târziu, `mpreun\ cu alte zeit\]i timpurii. Era una dintre cele mai puter-nice divinit\]i, f\r\ `ndoial\ mai puternic\ decât Dumnezeu din Cer, care ar\mas o figur\ obscur\. ~n Sumerul antic purta numele de Inana, `n Babilonse numea I[tar, ̀ n Canaan i se spunea Anat, ̀ n Egipt era Isis, iar ̀ n Grecia, Afro-dita. ~n toate aceste culturi s-au n\scut pove[ti asem\n\toare, care aminteaude spre rolul ei ̀ n via]a spiritual\ a oamenilor. Astfel de mituri nu cereau o in-terpretare literal\, fiind tentative metaforice de a descrie o realitate prea com-plex\ [i prea impalpabil\ pentru a fi exprimat\ ̀ n orice alt\ manier\. Pove[tile

28 K A R E N A R M S T R O N G

dramatice de spre zei [i zei]e i-au ajutat pe oameni s\-[i dezvolte un sim]special fa]\ de for]ele puternice, dar nev\zute, care `i `nconjoar\.

Se pare c\ `n Antichitate oamenii sim]eau c\ nu pot deveni cu adev\ratfiin]e umane decât participând la via]a divin\. Existen]a p\mânteasc\ era, de -sigur, fragil\ [i st\tea sub semnul mor]ii. A[a c\, imitând ac]iunile zeilor,b\rba]ii [i femeile c\p\tau [i ei ceva din marea putere [i din eficacitatea divi-nit\]ilor. Astfel, se credea c\ zeii ̀ i ̀ nv\]aser\ pe oameni c\ construiasc\ ora[e[i temple, care erau simple copii ale s\la[ului lor de pe t\râmul divin. Lumeasacr\ a zeilor, a[a cum era `nf\]i[at\ `n mituri, nu era doar un ideal la care as-pirau fiin]ele omene[ti, ci reprezenta chiar prototipul existen]ei umane. Eramatricea originar\ sau arhetipul dup\ care se modela via]a noastr\ de aici.Exista credin]a c\ aici, pe p\mânt, totul este o copie a unui original din lumeadivinului, percep]ie care a hr\nit mitologia [i modul de organizare social\ [iritual\ din majoritatea culturilor antice, continuând s\ influen]eze societ\]iletradi]ionale care supravie]uiesc [i azi. (1) ~n Iranul antic, de pild\, se credea c\fiecare persoan\ [i fiecare obiect din realitatea lumeasc\ (getik) are un cores-pondent `n lumea arhetipal\ a realit\]ii sacre (menok). Nou\, celor din lumeamodern\, ne e greu s\ `n]elegem o asemenea viziune, deoarece autonomia [iindependen]a sunt, pentru noi, valori umane supreme. Totu[i, celebrul dictonPost coitum omne animal tristis est („Dup\ actul sexual, orice fiin]\ este trist\“)continu\ s\ sintetizeze o experien]\ obi[nuit\, anume aceea c\, dup\ un mo-ment intens, a[teptat cu mare ner\bdare, sim]im adesea c\ ne-a sc\pat cevaimportant, ce r\mâne de neatins. Imitarea unui zeu a fost [i este o no]iune im-portant\ `n religie. Odihna de Sabat sau sp\larea picioarelor unui om `n JoiaMare, gesturi care, ̀ n sine, sunt lipsite de semnifica]ie, au acum un sens [i suntsfinte, deoarece oamenii cred c\ Dumnezeu a f\cut El ~nsu[i aceste lucruri.

~n lumea Mesopotamiei antice exista acela[i tip de spiritualitate. ~n ]inutulcuprins `ntre Tigru [i Eufrat, adic\ `n Irakul de azi, locuia `n jurul anului4000 ̀ .e.n. poporul sumerian, care a ̀ ntemeiat una dintre primele culturi ma-jore din Oikumene (lumea civilizat\). ~n ora[ele Ur, Ereh [i Ki[, sumerienii auinventat scrierea cuneiform\, au ridicat extraordinarele temple-turn numitezigurate [i au creat legi impresionante, dar [i o literatur\ [i o mitologie pem\sur\. La pu]in\ vreme dup\ aceea, akkadienii au invadat teritoriul [i auadoptat limba [i cultura Sumerului, iar mai târziu, `n jurul anului 2000 `.e.n.,

29I S T O R I A L U I D U M N E Z E U

amori]ii au cucerit t\râmul sumero-akkadian, stabilindu-[i capitala la Babi-lon. ~n sfâr[it, peste al]i cinci sute de ani, asirienii s-au stabilit la Ashur, careera aproape, dup\ care au cucerit Babilonul, `n secolul al VIII-lea `.e.n., iartradi]ia babilonian\ s-a r\sfrânt asupra mitologiei [i religiei din Canaan, careavea s\ devin\ P\mântul F\g\duin]ei pentru vechii israeli]i. Asemenea altorpopoare antice, babilonienii erau ̀ ncredin]a]i c\ ̀ nf\ptuirile lor culturale li sedatorau zeilor, care le dezv\luiser\ stilul lor de via]\ str\mo[ilor mitici. A[adar,Babilonul ̀ nsu[i era considerat o ima gine a paradisului, iar fiecare templu eraconsiderat o copie a unui palat celest. Leg\tura cu lumea sacr\ se s\rb\torea[i se perpetua an de an, la marele Festival al Anului Nou, s\rb\torit pentruprima dat\ `n secolul al VII-lea `.e.n. Se ]inea `n Babilon, ora[ul sfânt, `n lunalui Nyssan – aprilie – [i includea o ceremonie solemn\ de `ntronare a regeluicare avea s\ domneasc\ ̀ nc\ un an. Cu toate acestea, stabilitatea politic\ puteadura atâta vreme cât participa la domnia mai durabil\ [i mai concret\ exerci-tat\ de zei, care, creând lumea, aduseser\ ordinea `n haosul primordial. Celeunsprezece zile sacre ale Festivalului `i proiectau pe participan]i `n afara tim-pului profan, conducându-i `n universul sacru [i etern al zeilor prin interme-diul gesturilor ritualice. Un ]ap era sacrificat pentru a simboliza moarteavechiului an. Umilirea `n public a regelui [i `ntronarea unui monarh de car-naval ̀ n locul lui era un mijloc de reprezentare a haosului originar, iar o b\taiesimulat\ punea `n scen\ lupta zeilor `mpotriva for]elor distructive.

Ac]iunile simbolice aveau valoare sacr\ [i, cu ajutorul lor, babilonienii secufundau ̀ n puterea sacr\, adic\ ̀ n mana, de care depindea m\rea]a lor civiliza]ie.Cultura era resim]it\ ca o realizare [ubred\, care putea oricând s\ cad\ prad\for]elor dezordinii [i ale dezintegr\rii. ~n dup\-amiaza celei de-a patra zi a fes-tivalului, preo]ii [i muzican]ii se adunau `n Sfânta Sfintelor pentru a recitaEnuma Elish, poemul epic ce pream\rea victoria zeilor care au `nvins haosul.Nu era o poveste de spre originile concrete ale vie]ii pe p\mânt, ci o `ncercaresimbolic\ [i deliberat\ de a afirma c\ exist\ un mare mister [i de a dezl\n]ui for]alui sacr\. A istorisi literal geneza nu era cu putin]\, fiindc\ nimeni nu fusesemartor la acele ̀ ntâmpl\ri de ne`nchipuit. Astfel, mitul [i simbolul erau singurelemijloace potrivite [i capabile s\ le descrie. Dac\ arunc\m o privire `n EnumaElish, putem p\trunde o clip\ `n spiritualitatea din care avea s\ se nasc\, pesteveacuri, propriul nostru Dumnezeu Creator. Chiar dac\ viziunile de spre facerea

30 K A R E N A R M S T R O N G

lumii din Biblie [i Coran vor lua forme foarte diferite, acele mituri bizare nuvor disp\rea niciodat\ definitiv, ci vor intra din nou `n istoria lui Dumnezeu,dar mult mai târziu, când vor `mbr\ca o form\ monoteist\.

Povestea ̀ ncepe chiar de la apari]ia zeilor ̀ n[i[i, tem\ care, dup\ cum vomvedea, va fi de mare importan]\ `n mistica iudaic\ [i musulman\ deopotriv\.La `nceput, spune poemul Enuma Elish, zeii au ie[it, doi câte doi, dintr-o ma-terie amorf\, apoas\, substan]\ ea `ns\[i divin\. ~n mitul babilonian – [i, maitârziu, `n reprezentarea biblic\ – nimic n-a ap\rut din neant, idee care `i erastr\in\ lumii antice. ~nainte de apari]ia zeilor [i a fiin]elor umane, aceast\sacr\ materie inform\ existase dintotdeauna. Când au `ncercat s\-[i `nchipuiesursa primordial\ divin\, babilonienii [i-au ima ginat-o sub forma pus tiuluiml\[tinos din Mesopotamia, unde potopul amenin]a s\ [tearg\ de pe fa]ap\mântului [ubreda lucrare a oamenilor. ~n Enuma Elish, haosul nu este omaterie `n clocot, ci una lichid\, f\r\ `ngr\dire, f\r\ form\ [i f\r\ identitate:

„Când dulcele [i amarulerau amestecate, iar nicio trestie `mpletit\ [i niciun fir de papur\

nu murd\reau apa,zeii nu aveau nume, niciorigine, nici viitor.“ (2)

Apoi s-au ivit trei zei din pustia primordial\: Apsu (identificat cu apeledulci ale râurilor), so]ia lui, Tiamat (apa s\rat\), [i Mummu, Pântecele haosului.Ei erau, ca s\ zicem a[a, un tipar al `nceputurilor, inferior, care trebuia`mbun\t\]it. Apsu [i Tiamat se traduc prin „pr\pastie“ [i, respectiv, „neant“sau „h\u f\r\ fund“. Aveau ̀ n comun iner]ia f\r\ form\ a amorfului originar,lipsindu-le o identitate clar\.

Apoi au ap\rut al]i zei, printr-un proces numit emana]ie, care va devenifoarte important ̀ n istoria lui Dumnezeu. S-au ivit doi câte doi, fiecare ̀ ntru-pat mai bine decât precedentul, pe m\sur\ ce evolu]ia divin\ ̀ [i urma cursul.~ntâi au ie[it Lahmu [i Lahamn (numele lor ̀ nseamn\ „mâl“, deci apa [i ]\rânaerau tot amestecate). Au urmat An[er [i Ki[ar, adic\ cerul [i marea. Apoi au venitAnu (cerurile) [i Ea (p\mântul), ca s\ `ntregeasc\ bine`n]eles crea]ia. Lumeadivin\ avea cer, râuri [i p\mânt, separate `ntre ele, dar geneza abia `ncepuse.For]elor haosului [i ale descompunerii li se putea ]ine piept numai printr-o

31I S T O R I A L U I D U M N E Z E U

ne`ncetat\ [i dureroas\ lupt\. Zeii mai tineri [i mai activi s-au ridicat `mpo-triva propriilor p\rin]i, dar, de[i Ea a reu[it s\-i ̀ nving\ pe Apsu [i Mummu,nu i-a f\cut fa]\ lui Tiamat, care a avut de partea ei ̀ n lupt\ o ceat\ de mon[tridiformi. Din fericire, avea un copil minunat, pe Marduk, Zeul Soarelui, celmai reu[it specimen de descenden]\ divin\. La o `ntrunire a Marii Adun\ria zeilor, el a promis s\ se va lupta cu Tiamat, `n schimbul promisiunii c\ vaajunge conduc\tor. A izbutit cu mare cazn\ s\-l ucid\ pe du[man, dup\ olupt\ lung\ [i primejdioas\. Conform acestui mit, creativitatea este o b\t\lie`mpotriva sor]ilor cople[itori, care se câ[tig\ prin str\danie.

Stând victorios pe uria[ul trup ucis al lui Tiamat, Marduk a hot\rât s\creeze un alt univers [i a spintecat cadavrul `n dou\ – pentru a forma boltacerului [i lumea oamenilor –, apoi a `ntocmit legi care s\ p\streze totul a[a.Ordinea trebuia s\ domneasc\. Totu[i, fiindc\ izbânda nu era deplin\, tre-buia s\ fie consfin]it\ an de an, printr-o ceremonie special\. Apoi zeii s-au`ntâlnit la Babilon, centrul noului p\mânt, [i au construit un templu undese puteau `nf\ptui riturile celeste. Rezultatul a fost marele zigurat ridicat `nonoarea lui Marduk, „templul p\mântesc, simbol al cerurilor infinite“. Cânda fost gata, Marduk [i-a luat locul `n vârf, iar zeii strigau `n jurul lui: „Acestaeste Babilonul, ora[ul `ndr\git de Domnul, s\la[ul vostru drag!“ Apoi a ofi-ciat un ceremonial „din care firea `[i ia alc\tuirea, prin care lumea ascuns\se dezv\luie, iar zeii `[i aleg locurile `n univers“. (3) Toat\ lumea se supunelegilor [i ritualurilor, nici zeii n-au de ales [i sunt martori la desf\[urareacelor din urm\, pentru a fi siguri c\ tot ce a fost creat va d\inui. Mitul ex-prim\ sensul l\untric al civiliza]iei, a[a cum [i-l `nchipuiau babilonienii.{tiau prea bine c\ str\mo[ii lor construiser\ ziguratul, dar povestea dinEnuma Elish sus]inea credin]a lor c\ ceea ce au zidit poate dura numai dac\se hr\ne[te din puterea divin\. Ritualul oficiat de Anul Nou `[i avea origi-nile `nainte de apari]ia oamenilor, f\când parte din natura lucrurilor, c\reia[i zeii `i erau supu[i. De asemenea, mitul se `ntemeia pe convingerea c\ Ba-bilonul era un loc sacru, centrul lumii [i casa zeilor, no]iune crucial\ `naproape toate sistemele religioase din Antichitate. Ideea unui ora[ sfânt, ̀ n careb\rba]ii [i femeile sim]eau c\ sunt `n leg\tur\ cu for]a divin\, sursa a tot ceexist\ [i mi[c\, va r\mâne important\ `n toate cele trei religii monoteiste alepropriului nostru Dumnezeu.

Dacă v-a plăcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre modalităţile de livrare şi plată puteţi găsi în paginile Nemira.ro.