Calitatile cerute chirurgului plastic reconstructiv sunt perceperea Formei, Functiei si de a vizualiza Rezultatul Final inaintea realizarii reconstructiei propriu zise

Calitatile cerute chirurgului plastic reconstructiv sunt perceperea Formei, Functieisi de a vizualiza Rezultatul Final inaintea realizarii reconstructieipropriu zise

Istoricul Specialitatii de Chirurgie Plastica Reconstructiva

Chirurgia Plastica a lumii, ca manifestare regionala a corpului are dupa diversi autori, intre5000- 3000 de anii.e.n., India, apoi China,fiind suverane.Originea chirurgiei plastice in antichitate este dovedita prin scrieri despre deformatii faciale, reconstructia nasuluiamputat ca amprenta a culpei sociale. Chirurgia plastica este una dintre cele mai vechi forme de chirurgie, comparabila cu etapa trepanatiilor craniene practicate de Hamourabi probabil la 1950 i.e.n. ca si a operatiilor privind cataracta. Indianul Sushruta, Hipocratul secolului VI-VII i.e.n., a descris operatii pentru reconstructia nasului, pavilionului auricular, iar Celsus (25i.e.n.-50 e.n.) a folosit avansarea de lambouri pediculate pentru acoperirea unor defecte de parti moi faciale. Paulus Aeginata (625-690 e.n.) dezvolta cunostintele scolii arabe, descrie procedee in tratamentul hypospadiasului, fracturii oaselor nazale, fetei.

In timpul Renasterii, chirurgia plastica este monopolizata in Sicilia de familia Branca care realizeaza operatii reconstructive nazale spectaculoase. In secolul XVI chirurgia plastica isi extinde principiile si tehnicile si la alte parti ale corpului. Dueluri ca si etape de razboi determina pe Tagliacozzi sa puna baze solide chirurgiei plastice prin utilizarea lambourilor. Importanta lui Tagliacozzi este evidentiata de moartea lui care a insemnat declinul chirurgiei plastice deja extinse si in Europa. Noua Renastere se exprima in Anglia in 1794 cand seincearcaoperatii reconstructive nazale reusite abia in 1814 de Carpue. Dupa 1830 sunt descrise Maladia Dupuytren, contributii la despicatura de bolta palatina, chirurgia mandibulei, fetei si prima clasificare a arsurilor. In secolul XIX apar sute de articole si carti legate dechirurgia plastica enuntata. FOTOGRAFIE RINOPLASTIE:

FOTO GRESITA 1

FOTO GRESITA 2

Utilizarea deReverdin in 1869a grefelor libere de piele constituie etapa revolutionara a chirurgiei plastice; din acel moment este posibila salvarea vietii pacientilor cu defecte de piele-parti moi postraumatice sau poastarsura.

Caspecialitate de sine statatoare, a mainii, a fetei, cranio-faciala si arsuri sau a altor procedee de acoperire a defectelor de parti moi suprascheletale,recunoscuta in Europa si apoi in Statele Unite,apare canecesitate in jurul anilor 1916-1940, nefiind de loc rupta de episoadele marilor razboaie si de tendinta lumii internationale medicale de a desprinde din grupa marii specialitati a tot cuprinzatoare a Chirurgiei, unele dintre specialitatile chirurgicale de astazi. Se formeaza in fapt marile scoli de chirurgie plastica, incepe publicareasi comunicarea in sedinte de lucru nationale siinternationale.

Perioada 1914-1939 numita si perioada de crestere a chirurgiei plastice reconstructive, este favorizata de influxul de pacienti cu secheledupa plagi prin arme de foc. Este momentulorganizarii unor centre specializate. Rol important il areFranta prin Armata si Morestin care descrie plastiile in Z, grefele de cartilajsi demonstreaza ca pielea si tesutul subcutanpot fi subminate fara a se necroza; acopera un defect facial cu lambou cervico-toracic. Morestin conduce un serviciu activ inVal de Grace, Spitalul Militar din Paris. Gillies, otorinolaringolog, atasat spitalului englez din Rouen-Franta, vede operatiile luiMoresten si de aici incepe dezvoltarea unui unit in cadrul Spitalului Militar Aldershot, fara a mai exista alte contacteintre Gilles si Moresten. InSpitalul Regina Maria din Kent, Gilles asistat de Kilner dezvolta un mare centru pentru britanicisi aliati militari, loc unde formeaza si o serie de doctori pentru Statele Unite, Canada,Australia, Noua Zeelanda.

Intrarea in primul razboi mondial determina reorganizarea serviciului chirurgical, practic divizarea in mai multe sectii: oftalmologie, ORL, neurochirurgie si chirurgie plastica. Apar siprimele 3 centre de chirurgieplastica reconstructiva in SUA, congrese nationale si internationale de chirurgie plastica reconstructiva. Sunt descrise reconstructii plastice posttraumatice (industriale, circulatie, razboi), in malformatii congenitale si oncologice.

In 1916-1917 apar lambourile compuse tubulare (Filatov- Gillis) ca si instrumentarul/aparatura necesare recoltarii grefei de piele, in 1939 a Dermatoamelor.

In 1920 Kazandjian expert in tratamentul despicaturilor de bolta palatina, introduce conceptul fixariiintermaxilare in fracturile de mandibula, maxilar. Prima revista de chirurgie plastica este publicata in 1931 la Bruxelles. Primul Congres al Societatii Europene de Chirurgie Plastica Reconstructiva (struktiva) are loc la Bruxelles in 1936.Blair, considerat din 1937 parintele grupului american de chirurgie plastica,cere recunoasterea specialitatii de chirurgie plastica in 1936.

Perioada intre cele doua razboaie mondiale este prielnicadezvoltarii chirurgiei plastice. Scopul chirurgiei plastice este schimbat. Numeroase fracturi, escare, arsuri, degeraturi, defecte de parti moi, de nervi periferici, determina dezvoltarea chirurgiei mainii, tratamentul arsurilor, cercetarea transplatarii de tesuturi. Cel de-al doilea razboi mondiala impins extinderea considerabila a Chirurgiei Plastice Reconstructive, dezvoltarea unor centre apropiate nevoilor militare in cadrul Fortelor Armate, inclusiv Navale. Chirurgia mainii se dezvolta si in centre care se asociaza la Centrele de Chirurgie Plastica.

La inceputurile anesteziei generale si inainte ca sa fie abordata chirurgia abdominala, chirurgul a fost constrans sa se limiteze la ceea ce inseamna patologia externa, de suprafata.Asa se explica numarul mare al operatiilor din chirurgia plastica reconstructiva.

Principiile si tehnicile chirurgiei plastice sunt speciale si aplicatiile conceptuale ale acestora necesita indoctrinare,dupa care,chirurgia plastica se poate aplica in orice parte a corpului.

Tessier, in jurul anilor 1960,punebazele chirurgiei craniofaciale moderne, prin atitudinea reconstructiva a fracturilor majore craniofaciale accidentale, revolutionand reconstructia prin operatia din urgenta, cu expunerea larga a focarelor de fractura, osteosinteza, utilizarea in urgenta a grefelor ososase si reconstructia primara a partilor moi; Prin descrierea ostetotomiilor faciale majore acordapentru prima data posibilitatea ca fiecare parte a scheletului facial sa poata fi abordata, mobilizata dupa nevoie in malformatii craniofaciale sau in oncologia craniofaciala. Tot ce a fost fundatie in chirurgia craniofaciala, a fost realizat de Tessier.

FOTOGRAFIE CHIRURGIE PLASTICA DIN PERIOADA RAZBOIULUI:

FOTO GRESITA 1

FOTO GRESITA 2

Dezvoltarea actuala a specialitatii de chirurgie plastica in lume, dovedestecaaceasta specialitate si foarte veche si foarte noua, cuprinde prea mult; intereseaza in fapt tot ce este intre piele (cel mai mare organ al corpului) si schelet, tratamentul a tot ce inseamna suprascheletal (mase musculare functionale, vase, nervi, etc) de la varful degetelor, trunchi, la crestetul capului dar sischeletul mainii si fetei; cuprinde transplantare, metode clasice de acoperiretegumentara si de parti moi; tratamentul de urgenta si secundaral arsurilor indiferent de etiologie; tratamentul in urgente cu mari defecte de parti moi scalpuri, decolari, post accidente industriale, circulatie; tratamentul in urgenta si secundar al traumatismelor mainii, tratamentul malformatiilor congenitale, tratamentul in urgenta si secundar al traumatismelor fetei; tratamentul chirurgical al tumorilor de suprafata, tratamentul ulcerelor cronice, tratamentul defectelor de perete abdominal, reconstructii de organe genitale externe, tratamentul radiodermitei, radionecrozei, tratamentul infectiilor acute extensive de partimoi; chirurgia estetica. In toate aceste cazuri, rezultatul trebuie sa contina functional si estetic incadrat in rigori internationale.

Si pentru ca tot era prea mult, in cadrul chirurgiei plastice reconstructive a lumii s-a dezvoltat la inceput ca parte, apoi in functie de loc geografic s-a delimitat, Microchirurgia Reconstructiva. Microchirurgia Reconstructiva ca eveniment izolat este semnalata in 1962 cu prima replantare a unui brat de copil, in 1965 cu prima replantare a unui police, in 1968 cu debutul reconstructiei nervilor periferici, in 1972 cu cel al reconstructiei microchirurgicale a plexului brahial postraumatic si apoi abia,prin conceptia reconstructiva microchirurgicala care in fapt o defineste. Numele celor opt microchirurgi reconstructivi conceptuali,pionieri ai lumii, din parti diferite dar uniti de moment,este important: Rollin K. Daniel,Julia K.Terzis, Hanno Millesi, Alain Gilbert, OBrien, Algimantas O. Narakas, Harris W, Chen W.

La termenul de chirurgie plastica s-a adaugat reconstructiva,ceea ce implica extensia activitatii chirurgului plastic in acelas timp operator la proceduri reconstructive complexe, microchirurgicale neurovasculare in replantari, revascularizari, transferuri libere de tesuturi compuse sau reconstructii microchirurgicale de plex brahial.

In fata unei astfel de vaste specialitati se pune problema in lume ca dupa perioada de formare a specialistului de chirurgie plastica (5-7 ani), sa se delimitezedomeniul in segmente, astfel incat azi, in tarile mai avansate, partile esentiale ale chirurgiei plastice se practica in locuri separate: Centre de Chirurgia Mainii, Centre de Arsuri, Centre de Microchirurgie Reconstructiva, Centre de Chirurgie Craniofaciala, etc, dupa cum fiecare serviciu cu profil de urgenta are si specialisti de chirurgie plastica in cadrul unor echipe complexe care cuprind si neurochirurg, ortoped, chirurg general, toracic, etc.

Specialitatea de chirurgie plastica reconstructiva este insa dificil de delimitat. Toate celelalte specialitati chirurgicale, au caracter regional, definit anatomic si chirurgical. Chirurgia plastica isi extinde activitatea nu numai la piele si anexele sale dar si la partile moi suprascheletale de pe toata suprafata scheletului si chiar la scheletul mainii si fetei, fiecare regiune avand caracteristici proprii. Scopurile si imperativele procedurilor chirurgicale sunt dea inchide defectele reliefului, desfigurarilor, cu restabilirea functiei in regiuni cu forme si functii diferite.

Din cauza naturii speciale a chirurgiei plastice concentrate asupra modelarii formei, s-a ajuns la denumirea de plastica de la plastikos. Completarea definirii specialitatii in chirurgie plastica reconstructiva (struktiva) apare cand aspectele functionale devin parte esentiala a chirurgiei plastice.

Definitia lui Gillies pare mai apropiata de scop: chirurgia reconstructiva ca speranta de a restaura individul la normal; chirurgia estetica depaseste normalul.

FOTOGRAFII CHIRURGIE PLASTICA CONTEMPORANA:

MULTUMESC PENTRU ATENTIE!

BOIU RADU IOAN