INVENTARUL DE PERSONALITATE NEO PI-R

MODELUL BIG-FIVE DE DESCRIERE A PERSONALITĂŢII

Tendinţele moderne în studiul personalităţii înregistrează o trecere de la studiul analitic al acesteia, în termeni de factori sau trăsături, la studiul sintetic (Zlate, M., 1994).

Cel mai cunoscut model care realizează o descriere sintetică a personalităţii este modelul BIG-FIVE.

FACTORI

Studiile de analiză factorială au condus la ideea că personalitatea poate fi descrisă printr-un număr de cinci factori sau trăsături dispoziţionale:

Nevrozism (nevrotism)

Extraversie

Deschidere

Agreabilitate

Conştiinciozitate

Modelul BIG-FIVE

Modelul BIG-FIVE derivă din abordările de tip lexical având ca bază ipoteza că “acele diferenţe individuale care sunt cele mai evidente, dar şi relevante din punct de vedere social, în viaţa indivizilor vor fi virtual encodate în limbajul lor: cu cât sunt mai importante aceste diferenţe, cu atât e mai probabil să fie exprimate prin înţelesul unui singur cuvânt”.

NEO-PI

Autorii americani Costa şi McCrae au fost şi sunt preocupaţi nu numai de a cerceta ci, mai ales, de a construi, a valida şi întemeia ştiinţific interpretarea unui instrument psihodiagnostic cât mai complet. Prima variantă a Inventarului de personalitate Neo-Pi a fost lansată în 1985. De atunci, cercetările autorilor s-au focalizat pe construirea unui model interpretativ care să justifice faptul că trăsăturile de personalitate sunt factori determinativi, deci explicativi pentru comportament.

Modelul a fost prezentat pentru prima dată în iulie 1994 la Madrid, la a VII-a Conferinţă Europeană de Psihologie a Personalităţii. În articulaţiile acestui model al persoanei, personalitatea apare ca una dintre dimensiunile fundamentale, alături de abilităţile cognitive şi cele fizice.

Spre deosebire de celelalte inventare de personalitate, unde psihologul este interesat în procesul de psihodiagnostic mai puţin de analiza de fineţe a proceselor de transformare care s-au petrecut în decursul dezvoltării individului, autorii Big-Five sunt interesaţi mai ales de ceea ce ei numesc adaptările specifice, adică felul cum au fost modelate tendinţele de bază prin influenţele externe şi influenţele interne.

Superfactorii personalităţii şi faţetele acestora

În urma cercetărilor realizate de echipele conduse de Costa şi McCrae s-au validat câte 6 faţete pentru fiecare dintre cei 5 superfactori.

NEVROZISMUL (Nevrotismul)

Definit ca stabilitate emoţională/ adaptare faţă de nevrotism/ neadaptare. Este tendinţa generală de a trăi afecte negative precum teama, tristeţea, jena, mânia, vinovăţia, dezgustul. În măsura în care acest tip de afectivitate influenţează adaptarea, în conţinutul acestui factor intră şi tendinţa de a avea idei iraţionale, scăderea capacităţii de control al impulsurilor şi a capacităţii de a face faţă stresului.

Dimensiunea ca atare reprezintă aspecte ale normalităţii psihice.

Scorurile înalte sunt interpretabile în sensul unui risc al dezvoltării unor tulburări psihice, fără însă a putea diagnostica o anumită tulburare pe baza lor.

Scorurile joase reprezintă stabilitate emoţională, persoana rămânând calmă şi relaxată în faţa stresului.

Faţetele nevrozismului

N1: Anxietatea

N2: Ostilitatea

N3: Depresia

N4: Conştiinţa de sine

N5: Impulsivitatea

N6: Vulnerabilitatea

N1: Anxietatea

Reprezintă tendinţa de a trăi temeri, îngrijorări, nelinişti, nervozitate, precum şi de a prezenta o anxietate liberă, nefixată la anumite conţinuturi. Nivelele înalte pot antrena fobii sau temeri specifice, deşi scala nu măsoară astfel de simptome. Nivelele scăzute reprezintă calmul, relaxarea.

N2: Ostilitatea

Nivelul înalt reprezintă tendinţa de a trăi stări frecvente de mânie, stări de frustrare, înverşunarea. Exprimarea propriu-zisă a acestor stări afective depinde în bună măsură de nivelul agreabilităţii. Există o corelaţie între agreabilitate şi ostilitate înaltă. Polul opus reprezintă tendinţa de a nu se înfuria uşor, de a prezenta o stare prevalentă de confort psihic.

N3: Depresia

Este cel mai bun predictor pentru starea de bine, de “fericire generală”. Polul depresiv indică tendinţa de a trăi predominant afecte de tip depresiv, stări de vinovăţie, tristeţe, descurajare, lipsă de speranţă, singurătate. Polul opus înseamnă inexistenţa acestei tendinţe, dar nu şi predominanţa stărilor de veselie şi lipsă de griji, aspecte care ţin de extraversie.

N4: Conştiinţa de sine

A fost descris ca un factor de anxietate socială şi timiditate, în sensul accentuării stărilor afective de ruşine, sensibilitate la ridicol, de a se simţi încurcat în prezenţa altora, de a trăi sentimente de inferioritate.

Polul opus nu atrage şi stări de încredere sau abilităţi sociale, dar indică faptul că astfel de persoane se tulbură mai puţin în situaţii sociale penibile.

N5: Impulsivitatea

Incapacitatea de autocontrol al impulsurilor şi dorinţelor. Dorinţele sunt percepute ca fiind prea puternice, individul se simte incapabil să le reziste, deşi ulterior poate regreta un anumit comportament.

Polul opus reprezintă capacitatea de a rezista la tentaţii şi frustrări. Impulsivitatea nu înseamnă în această faţetă nici spontaneitate, nici timp rapid de decizie, nici asumarea riscului.

N6: Vulnerabilitatea

Se referă la vulnerabilitatea faţă de stres. Polul ridicat semnifică incapacitatea de a face faţă stresului, cu tendinţa de a deveni dependent, panicat, lipsit de speranţă în situaţiile de urgenţă. Polul scorurilor joase antrenează autoaprecierea de competenţă şi stăpânire în faţa stresului.

EXTRAVERSIA

Extravertul este sociabil , se simte în largul său printre oameni şi grupuri mari, este afirmativ, activ, vorbăreţ; introvertul este rezervat, independent, liniştit.

Faţetele extraversiei:

E1: Căldură / entuziasm

E2: Spiritul gregar

E3: Afirmarea

E4: Activismul

E5: Căutarea excitării

E6: Calitatea pozitivă a stărilor emoţionale

E1: Căldură / entuziasm

Indică un comportament dominat de afectivitate şi prietenos, persoane care se apropie uşor de ceilalţi, se ataşează uşor.

La polul opus nu apare cu necesitate lipsa de compasiune pentru alţii sau ostilitatea, ci un mod mai distant, formal, rezervat de conduită.

E2: Spiritul gregar

Definit ca preferinţă pentru compania altora.

Polul opus indică tendinţa de a evita compania altora.

E3: Afirmarea

Indică un comportament dominant, plin de forţă, cu ascendenţă socială; persoane care vorbesc cu uşurinţă, fără să ezite, şi care devin lideri ai grupurilor de apartenenţă.

La polul opus sunt cei care preferă să rămână în fundal şi să lase altora grija afirmării sau vorbirii.

E4: Activismul

Se relevă printr-un tempo ridicat în comportament, plin de energie, nevoia de a face mereu ceva.

Polul opus indică preferinţă pentru loisir, un tempo mai relaxat, fără ca acestea să fie interpretabile ca lene sau comoditate.

E5: Căutarea excitării

Indică o preferinţă pentru stimulare, o viaţă excitantă; astfel de persoane preferă culori vii, medii zgomotoase, pericolul.

La polul opus, preferă o anumită monotonie pe care ceilalţi ar putea-o considera plictisitoare.

La extrem, factorul poate fi un indiciu pentru comportamentul de tip psihopat.

E6: Calitatea pozitivă a stărilor emoţionale

Reprezintă tendinţa de a trăi stări emoţionale pozitive precum bucuria, veselia, fericirea, iubirea, excitarea.

Persoanele râd cu uşurinţă, sunt optimiste şi satisfăcute de viaţă.

La polul opus, fără a fi nefericiţi, indivizii sunt mai puţin exuberanţi şi lipsiţi de vervă.

DESCHIDEREA

Imaginaţie activă, sensibilitate estetică, atenţia pentru viaţa şi sentimentele interioare, preferinţa pentru varietate, curiozitate intelectuală, independenţa în modul de a gândi lucrurile.

Faţetele deschiderii:

O1: Deschidere spre fantezie O2: Deschidere în plan esteticO3: Deschidere spre modurile proprii de a simţi O4: Deschidere în planul acţiunilor O5: Deschiderea în plan ideatic O6: Deschidere în planul valorilor

O1: Deschidere spre fantezie

Imaginaţie vie. Visează nu pentru a scăpa din situaţie, ci pentru că astfel îşi creează o viaţă interioară bogată şi plină.

Cei aflaţi la polul opus sunt mai prozaici, preferă ca mintea să le lucreze în limitele a ceea ce fac aici şi acum.

O2: Deschidere în plan estetic

Persoane care apreciază profund arta şi frumosul, fără ca aceasta să şi implice talent artistic dezvoltat sau bun gust. Acest tip de deschidere îi conduce spre lărgirea cunoştinţelor din domeniile respective.

La polul opus sunt cei fără interes pentru artă şi frumos.

O3: Deschidere spre modurile proprii de a simţi

Vizează o apreciere faţă de trăirile şi sentimentele interioare. Emoţiile fiind considerate ca o parte importantă a vieţii, ele sunt şi foarte diferenţiate şi în acelaşi timp mai profunde decât la alţi oameni.

La polul opus afectele sunt mai puţin diferenţiate, mai degrabă directe, lipsite de nuanţe, persoanele de acest tip nici nu le acordă o atenţie deosebită.

O4: Deschidere în planul acţiunilor

Dorinţa de a încerca fel de fel de activităţi, locuri noi, chiar de a mânca mâncăruri noi, neobişnuite.

La polul opus se manifestă nevoia de ancora în ceea ce este deja încercat, de a nu schimba nimic.

O5: Deschiderea în plan ideatic

Sau curiozitate intelectuală, implică o deschidere a interesului spre noi idei, aspecte neconvenţionale, preferinţa pentru discuţii şi argumentări filosofice. Deşi nu implică în mod necesar inteligenţa ca abilitate înalt dezvoltată, poate contribui în timp la dezvoltarea potenţialului intelectual. Polul opus indică o curiozitate săracă, interese limitate, centrare pe o problematică restrânsă.

O6: Deschidere în planul valorilor

Persoana este mereu gata să reexamineze valorile, fie pe cele sociale, politice, religioase, etc. Nu ia nimic ca garantat.

La polul opus sunt persoanele care tind să accepte autoritatea şi tradiţiile onorate în cultura respectivă, fiind conservatori şi dogmatici.

AGREABILITATEA

Este o dimensiune pregnant interpersonală, ca şi extraversia. Aspectele centrale ale acest factor sunt: altruismul, comportamentul cooperant, simpatetic şi de ajutorare a altora, cu tendinţa de a considera pe ceilalţi la fel de simpatetici şi gata să le ofere sprijinul.

Faţetele agreabilităţii:

A1: Încredere

A2: Sincer în expresia opiniilor, în conduită

A3: Altruism

A4: Bunăvoinţa

A5: Modestia

A6: Blândeţea

A1: Încredere

Dispoziţie spre un comportament încrezător, care îi consideră pe ceilalţi oneşti şi bine intenţionaţi.

La polul opus sunt persoanele cinice, care îi consideră pe ceilalţi fie periculoşi, fie lipsiţi de onestitate.

A2: Sincer în expresia opiniilor, în conduită

Un mod de manifestare deschis, sincer, franc şi ingenios.

La polul opus sunt cei cărora le place să-i manipuleze pe ceilalţi prin flatări, înşelăciune, minciună şi care consideră aceste tactici ca deprinderi sociale necesare, iar pe cei opuşi lor, naivi.

A3: Altruism

Persoane care au un interes activ pentru binele altora, generoşi, plini de consideraţie, gata să ajute.

La polul opus sunt cei centraţi pe propria persoană, care ezită să se amestece în problemele altora.

A4: Bunăvoinţa

Factorul se manifestă mai ales la nivelul conflictului interrelaţional: persoane care au tendinţa să cedeze, să-şi inhibe agresivitatea, să uite, să ierte; relevantă este blândeţea, amabilitatea. La polul opus este agresivitatea, tendinţa spre competiţie şi exprimare directă a mâniei, enervării, furiei.

A5: Modestia

Modeşti, umili, fără ca în mod necesar să le lipsească încrederea în sine sau autoaprecierea.

Polul opus aparţine celor care se consideră superiori altora, iar ceilalţi îi consideră aroganţi sau încrezuţi.

Nivelul patologic al lipsei de modestie face parte din sindromul narcisist.

A6: Blândeţea

Indică atitudini de simpatie şi preocupare faţă de semeni: sunt sensibili la nevoile altora, la latura socială a politicului. La polul opus sunt persoanele mai dure, cu inima “împietrită”, mai puţin simţitori şi deloc miloşi. Se consideră realişti, raţionali, conduşi de logica rece.

CONŞTIINCIOZITATEA

Se referă la autocontrol sub aspectul capacităţii de autoorganizare, împlinire a îndatoririlor, planificării.

Sunt persoane care îşi definesc şi îşi urmăresc scopurile hotărâţi şi cu voinţa formată.

Faţetele conştiinciozităţii:

C1: Competenţa

C2: Ordinea

C3: Simţul datoriei

C4: Dorinţa de realizare

C5: Auto-disciplina

C6: Deliberarea

C1: Competenţa

Conţine sentimentul de a fi competent, capabil, prudent, eficient. Sunt oameni în general pregătiţi pentru viaţă.

Polul opus semnifică o încredere redusă în propriile capacităţi.

C2: Ordinea

Indivizi bine organizaţi, limpezi, clari; îşi păstrează lucrurile la locurile lor.

Polul opus indică o autoapreciere scăzută privind organizarea şi modul puţin metodic de lucru.

Împins la extremă, factorul de ordine poate face parte din sindromul compulsiv.

C3: Simţul datoriei

Condusă de conştiinţă, de responsabilitatea asumării conştiente, persoana aderă strict la principii etice, îşi urmăreşte scrupulos datoriile morale.

La polul opus apare un comportament mai degrabă supus întâmplării şi, într-o măsură, nu te poţi baza şi nu poţi avea încredere într-o astfel de persoană.

C4: Dorinţa de realizare

Factorul structurează atât nivelul de aspiraţie cât şi perseverenţa în realizarea lui. Reprezintă acei indivizi harnici, care îşi conduc viaţa după o anume direcţie. Nivelele prea ridicate pot indica o prea mare investire a vieţii exclusiv în această direcţie, a muncii, a carierei. La extrema opusă apar apaticii, chiar leneşii, care nu se conduc după dorinţa reuşitei, le lipseşte ambiţia şi scopul bine precizat, fără a trăi insatisfacţii pentru nivelul scăzut al reuşitei.

C5: Auto-disciplina

Reprezintă capacitatea de a începe o sarcină şi de a o duce la bun sfârşit în ciuda plictiselii sau a altor posibile distrageri ale atenţiei; sunt oameni care se motivează pentru a duce la bun sfârşit ceea ce încep.

La polul opus este tendinţa de a amâna începerea acţiunii, de a se descuraja cu uşurinţă, de a părăsi ceea ce au făcut, deci o auto-disciplină scăzută.

C6: Deliberarea

Reprezintă tendinţa de a gândi atent înainte de a acţiona, chibzuinţa şi precauţia fiind aspectele centrale ale factorului.

La cealaltă extremă apar persoanele pripite, care acţionează fără să judece consecinţele.

În varianta cea mai bună sunt mai spontani şi, la nevoie, capabili să decidă.