Instructiune cu privire la desfasurarea expertizei marfurilor de catre expertii Camerei de Comert si Industrie a Republicii Moldova

Published on Joi, 22 Noiembrie 2012 10:08 | Written by Vladimir | | | Hits: 2387

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova№ 203-205/1790 din 25.11.2011)

BIROUL EXECUTIV Chisinau, 16 iunie 2011,Nr. 32

Prezenta Instrucţiune este elaborată în baza Legii nr.393-XIV din 13 mai 1999 cu privire la Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova, Statutului Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova din 06.09.2002, Legii nr.989-XV din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare, Legii nr.105-XV din 13.03.2003 cu privire la Protecţia drepturilor consumatorilor, Legii nr.171-XIII din 06.07.1994 privind Secretul comercial, Regulamentului cu privire la recepţia de bunuri conform cantităţii şi calităţii în Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1068 din 20 octombrie 2000, precum şi a altor acte legislative şi normative ale Republicii Moldova.

Obiectivul acestei Instrucţiuni este perfecţionarea tehnologiilor de efectuare a expertizelor, asigurarea condiţiilor pentru aplicarea uniformă a prevederilor, procedurilor ce ţin de efectuarea expertizei. Instrucţiunea este un document fundamental pentru întocmirea recomandărilor metodice de efectuare a diferitelor tipuri de expertiză.

1. ÎN PREZENTA INSTRUCŢIUNE SÎNT UTILIZATE URMĂTOARELE DEFINIŢII ŞI TERMENI

expert-evaluator – persoană calificată şi atestată cu dreptul de a efectua unul sau mai multe genuri de expertiză/evaluare, conform grupelor corespunzătoare de mărfuri; expertiză – examinarea independentă a obiectului expertizei (mărfii), care este efectuată de către un specialist competent (expert) în baza unor factori obiectivi, în scopul obţinerii unei soluţionări veridice a sarcinii puse; raport de expertiză – document elaborat în formă stabilită, care conţine sarcina, informaţii, date concrete, rezultatele încercării, analizele şi concluziile ce ţin de efectuarea expertizei; concluzia specialistului – explicaţiile în scris ale unui specialist în domeniul respectiv pentru consultaţii, explicaţii şi ajutor tehnic; probă globală – cantitatea de producţie, reglementată prin standard, prelevată din lot; defect – orice necorespundere individuală a producţiei cerinţelor stabilite; acord (contract) – acordul a două sau a mai multe persoane privind stabilirea, modificarea sau încetarea raportului de drept; expertiză suplimentară – expertiza efectuată în scopul identificării informaţiei insuficiente şi a luării deciziilor finale; sarcina expertizei – sarcina de lucru strict determinată; cerere – adresarea prezentată în formă scrisă de către beneficiarul expertizei, care prevede angajamentul acestuia de a prezenta materialele, obiectele expertizei şi alte date necesare, precum şi confirmarea plăţii pentru expertiză;

beneficiar – persoană juridică şi/sau fizică, care solicită efectuarea expertizei; ambalaj individual – ambalaj utilizat în timpul transportării sau comercializării, destinat pentru amplasarea unei unităţi de marfă ambalată; taină comercială – informaţiile ce nu sînt taină de stat, ce ţin de producere, tehnologie, administrare, activitate financiară şi de alt tip de activitate a agentului economic, divulgarea (transmiterea, scurgerea) cărora pot provoca daune intereselor acestuia; calitatea mărfii – totalitatea caracteristicilor produsului, serviciului, care se referă la capacitatea acestora de a satisface, în conformitate cu destinaţia, necesităţile exprimate; expertiză de control – expertiza ce se efectuează în scopul de a verifica exactitatea şi justeţea rezultatelor expertizelor primare, suplimentare şi repetate; document normativ (DN) – document care stabileşte reguli, principii generale sau caracteristici ce ţin de diverse genuri de activitate sau de rezultatele acestora; lot de marfă – marfa indicată într-un singur document de transport; mostră – parte prelevată din lotul de producţie, care caracterizează toate proprietăţile acesteia; expertiză repetată – expertiza efectuată în cazul dezacordului uneia dintre părţile interesate cu rezultatele expertizei primare; ambalaj de consum – ambalaj destinat pentru a îndeplini funcţia de unitate comercială, care ajunge la consumator împreună cu produsul; instrumente de măsurare – dispozitiv tehnic de efectuare a măsurărilor pentru mărimile fizice; termen de valabilitate – perioadă de timp stabilită de către agentul economic care fabrică un produs perisabil sau un produs care în scurt timp poate deveni periculos pentru sănătatea consumatorilor, în cadrul căreia produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile specifice cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, utilizare şi consum; durată de funcţionare – perioadă de timp stabilită de către producător (agentul economic care fabrică un produs) în documentele normative pentru produsele de folosinţă îndelungată, în cadrul căreia produsele, altele decît cele pentru care a fost stabilit termen de valabilitate, trebuie să-şi menţină caracteristicile specifice cu condiţia respectării regulilor de transportare, manipulare, depozitare, păstrare, exploatare şi consum; standard – document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care prevede, pentru utilizări comune şi repetate, reguli, prescripţii şi caracteristici comune referitoare la diverse activităţi sau rezultatele acestora, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat; tară – mijloc sau complex de mijloace ce asigură: protecţia produsului de deteriorări şi pierderi, mediul ambiant de poluare, precum şi procesul de circulaţie a producţiei; marfă – producţie materială destinată pentru vînzare-cumpărare; ambalaj de transport – ambalaj construit astfel încît să îndeplinească funcţiile de unitate de transport independentă sau ca parte dintr-o unitate de transport paletizat sau containerizat; ambalaj – mijloc (sau complex de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară din punct de vedere fizic, mecanic, biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora în starea de livrare, în decursul manipulării, transpirării, depozitării şi desfacerii – pînă la consumare sau pînă la expirarea termenului de garanţie – precum şi pentru înlesnirea acestor operaţii.

2. MODALITATEA DE ORGANIZARE ŞI EFECTUARE A EXPERTIZEI

2.1. Organizarea efectuării expertizei se pune în seama conducătorului subdiviziunii (şefului secţiei), care are drepturi şi îndeplineşte obligaţii prevăzute în prezenta Instrucţiune.

În dependenţă de sarcina efectuării, expertizele mărfurilor se clasifică în contractuale, vamale, de asigurare, bancare, consultative, de consum, merceologice (anexa nr.4); În cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare, experţii-evaluatori întocmesc concluziile specialistului în strictă conformitate cu prevederile acesteia. 2.2. Conducătorul subdiviziunii are dreptul de a delega o parte din împuternicirile sale adjuncţilor săi şi conducătorilor (şefilor secţiilor) subdiviziunilor structurale corespunzătoare ale Camerei pentru organizarea efectuării expertizei. Astfel, în Regulamentele subdiviziunilor şi în fişa postului persoanelor împuternicite se indică funcţiile, drepturile şi obligaţiile concrete cu care sînt împuterniciţi. 2.3. Conducătorul subdiviziunii, în caz de necesitate, întocmeşte proiectul de contract pentru prestarea serviciilor de expertiză, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, coordonîndu-l cu serviciul juridic/juristul Camerei şi îl transmite beneficiarului expertizei pentru examinare şi semnare.2.4. Conducătorul subdiviziunii determină cuantumul plăţii pentru efectuarea expertizei, încercărilor de laborator şi compensarea altor cheltuieli, în conformitate cu tarifele stabilite de Cameră. Plata pentru efectuarea expertizei se efectuează de către beneficiarul expertizei sau de către partea, căreia îi revine obligaţiunea de plată în conformitate cu contractul de prestare a serviciilor de expertiză sau cererea unică. 2.5. Conducătorul subdiviziunii transmite contul pentru plata serviciilor de expertiză beneficiarului expertizei sau unei părţi terţe, căreia îi revine obligaţiunea de plată, în conformitate cu contractul pentru prestarea serviciilor de expertiză sau cererea unică. 2.6. Conducătorul subdiviziunii structurale/ Persoana împuternicită: 2.6.1. În ziua primirii cererii, efectuează analiza acesteia, ia cunoştinţă de materialele prezentate de către beneficiar pentru efectuarea expertizei. 2.6.2. Determină tipul expertizei, caracterul, volumul şi regimul de lucru, care urmează a fi efectuat (împreună cu expertul-evaluator), precum şi termenele de efectuare a expertizei, timpul începerii expertizei (pentru produsele uşor alterabile) şi desemnează expertul-evaluator (experţii-evaluatori) pentru efectuarea expertizei. 2.6.3. Determină necesitatea, modalitatea şi condiţiile pentru efectuarea expertizei cu antrenarea unui specialist al altei organizaţii de expertiză, ştiinţifice sau de alt tip. 2.6.4. Informează, în caz de necesitate, beneficiarul expertizei referitor la insuficienţa documentelor şi materialelor prezentate pentru efectuarea expertizei. Totodată: - pînă la primirea materialelor/documentelor necesare şi suficiente şi cu acordul beneficiarului, expertiza se suspendă, dar nu mai mult decît pentru treizeci de zile; - în cazul primirii unui răspuns negativ, precum şi lipsei răspunsului, materialele expertizei se restituie timp de treizeci de zile beneficiarului expertizei, cu expedierea unui răspuns motivat în scris şi indicarea cauzelor imposibilităţii efectuării expertizei sau soluţionării problemelor în volum complet. 2.6.5. Desemnează expertul-evaluator responsabil pentru efectuarea expertizei, care asigură organizarea şi coordonarea corespunzătoare a efectuării expertizei şi determină consecutivitatea optimală de efectuare a diferitelor tipuri de încercări. 2.6.6. Transmite expertului-evaluator, căruia i s-a încredinţat efectuarea expertizei, materialele şi obiectele expertizei, în cazul în care acestea au fost primite de la beneficiarul expertizei. 2.6.7. Explică experţilor-evaluatori drepturile şi obligaţiile lor, îi avertizează referitor la răspunderea în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova. 2.6.8. Întreprinde măsuri pentru a asigura confidenţialitatea datelor prezentate pentru efectuarea expertizei 2.6.9. Preîntîmpină experţii-evaluatori referitor la necesitatea respectării regulilor de protecţie a muncii şi securităţii antiincendiare. 2.6.10. Se familiarizează cu mersul şi rezultatele cercetărilor efectuate de către experţii-evaluatori,

oferindu-le ajutorul tehnico-ştiinţific, metodic necesar, efectuează controlul asupra respectării prevederilor prezentei Instrucţiuni în timpul efectuării expertizei. 2.6.11. Verifică, la finalul expertizei, plenitudinea cercetării efectuate şi corectitudinea întocmirii raportului de expertiză. 2.7. Expertiza se efectuează personal de către expertul-evaluator, reieşind din sarcina pusă. Formularea sarcinii expertizei în contract, cererea scrisă unică/ hotărîre/decizie, precum şi în comandă, raportul de expertiză/concluzia expertului trebuie să fie identice. 2.8. Expertul-evaluator, primind de la conducătorul subdiviziunii (şeful secţiei) comanda, cererea scrisă unică/ hotărîrea/decizia şi toate materialele primite, are dreptul: - De a-şi expune liber opinia referitor la toate problemele ce ţin de obiectul şi metodele de efectuare a expertizei. - De a asista la efectuarea încercărilor de laborator, în conformitate cu legislaţia în vigoare. - De a cere de la beneficiarul expertizei, prin coordonare cu conducătorul subdiviziunii, materiale suplimentare, calcule şi argumentări, necesare pentru pregătirea concluziilor obiective privind efectuarea expertizei. - De a primi de la beneficiar toate informaţiile necesare şi veridice referitor la obiectul expertizei, diverse materiale de referinţă şi informative, inclusiv cele care constituie secret de stat, de serviciu, comercial sau de alt tip, protejate prin legislaţia în vigoare a Republicii Moldova. - De a refuza efectuarea expertizei în domeniile ce sînt în afara limitelor de cunoştinţe de specialitate, precum şi în cazurile în care materialele prezentate nu sînt suficiente sau inadecvate pentru efectuarea expertizei sau nu sînt create condiţiile necesare pentru efectuarea expertizei. Refuzul de a efectua expertiza trebuie coordonat cu conducătorul subdiviziunii. 2.9. Prin contractul de prestare a serviciilor de expertiză pot fi stipulate şi alte drepturi ale expertului-evaluator, dacă acestea nu contrazic actele legislative în vigoare ale Republicii Moldova. 2.10. Expertiza se efectuează în baza cererilor scrise ale beneficiarilor expertizelor, care sînt înregistrate în Registru (anexa nr.3) şi/sau în sistemul automatizat de computer, cu atribuirea numărului de înregistrare (în caz de necesitate se întocmeşte un contract-tip). Cheltuielile ce ţin de prestarea serviciilor de expertiză în toate subdiviziunile structurale sînt suportate de către beneficiar, conform tarifelor aprobate de Cameră, iar în cazul încheierii contractului – conform preţului contractual. 2.11. Cererea de efectuare a expertizei trebuie să fie completată de către beneficiar. Formularul tipizat de cerere este publicat pe pagina-web a Camerei şi a subdiviziunilor acesteia. 2.12. Cererea (anexa nr.1) trebuie să conţină următoarea informaţie: data primirii cererii, denumirea beneficiarului, adresa sa juridică şi telefonul de contact, denumirea mărfii, sarcina expertizei, codul fiscal şi codul TVA, obligaţiile de plată ale beneficiarului, precum şi semnătura persoanei responsabile din partea solicitantului, autentificată prin ştampila întreprinderii (pentru persoanele juridice). În cererile persoanelor fizice trebuie să fie indicate datele buletinului de identitate al beneficiarului. În dependenţă de sarcina expertizei, în cererile persoanelor fizice, precum şi în cazul lipsei anumitor informaţii indicate în anexa nr.1 a prezentei Instrucţiuni, se permite lipsa acestor date în cerere. În cazul în care îndeplinirea sarcinii necesită aplicarea metodei controlului distructiv, la cerere trebuie să fie anexat acordul în scris al beneficiarului pentru distrugerea mostrei (mostrelor) de marfă în cantitatea prevăzută de documentele normative. 2.13. În baza cererii, conducătorul subdiviziunii (şeful secţiei) desemnează expertul-evaluator şi îi eliberează comanda (anexa nr.2), care în acelaşi timp serveşte temei pentru efectuarea expertizei. La înregistrarea cererilor şi comenzilor, numerotarea se începe cu prima zi lucrătoare a noului an. În comandă trebuie să fie indicate: data depunerii cererii, numele expertului-evaluator, date despre beneficiar şi marfă conform cererii, sarcina expertizei, costul serviciilor şi alte date necesare.

La momentul eliberării comenzii expertului-evaluator, se efectuează înregistrarea în registru şi se introduce informaţia corespunzătoare în sistemul computerizat automatizat de către expertul-evaluator desemnat sau de către şeful subdiviziunii. Comanda se semnează de către conducătorul subdiviziunii sau persoana împuternicită de către acesta şi se autentifică prin ştampila subdiviziunii. În cazul în care expertiza se efectuează de către un grup de experţi-evaluatori, unul din aceştia se desemnează ca răspunzător. Necesitatea şi condiţiile de lucru ale expertului/evaluator în zilele de odihnă/sărbătoare/şi după finisarea zilei de lucru sînt coordonate suplimentar de către conducătorii beneficiarului şi subdiviziunilor structurale ale Camerei. Termenul începerii efectuării expertizei poate fi modificat prin solicitarea scrisă motivată a clientului. 2.14. Expertul-evaluator nu are dreptul: 2.14.1. Din proprie iniţiativă să primească de la beneficiar cererea scrisă unică/hotărîrea/ decizia pentru efectuarea expertizei. 2.14.2. Să intre în contacte personale cu beneficiarul expertizei, în cazul în care se pune la îndoială lipsa lui de interes în rezultatele expertizei. 2.15. După primirea comenzii expertul-evaluator este obligat: 2.15.1. Să efectueze cercetarea completă a materialelor şi obiectelor prezentate în corespundere cu sarcina expertizei, să facă concluzii întemeiate şi obiective referitor la problemele puse în faţa sa. 2.15.2. Să prezinte o explicaţie motivată în scris conducătorului subdiviziunii (şefului secţie) referitor la imposibilitatea efectuării expertizei, dacă sarcina pusă depăşeşte limitele cunoştinţelor sale speciale, materialele şi obiectele cercetărilor sînt inutilizabile sau insuficiente pentru soluţionarea sarcinii sau alte cauze care duc la imposibilitatea efectuării expertizei. 2.15.3. Să respecte, în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova şi contractul de prestare a serviciilor de expertiză, condiţiile de confidenţialitate privind informaţiile primite de la beneficiarul expertizei şi care se conţin în materialele expertizei. 2.15.4. Să respecte regulile de protecţie a muncii şi a securităţii antiincendiare în timpul efectuării expertizei. 2.15.5. Să facă concluzii referitor la rezultatele cercetărilor în conformitate cu cunoştinţele sale speciale. În cazul încercării de a influenţa expertul-evaluator de către reprezentanţii beneficiarului şi alte persoane interesate în rezultatele expertizei, expertul-evaluator încetează efectuarea expertizei şi informează imediat despre acest fapt conducerea subdiviziunii (şeful secţiei) şi în continuare acţionează în dependenţă de indicaţiile primite. 2.16. În timpul deplasării la locul efectuării expertizei, expertul-evaluator este obligat: 2.16.1. Să coordoneze cu beneficiarul expertizei ora deplasării la locul efectuării expertizei. 2.16.2. Să ajungă la locul efectuării expertizei şi să lucreze în conformitate cu programul zilei de lucru al beneficiarului expertizei. 2.16.3. Să se convingă de faptul că, pentru efectuarea la timp a expertizei, beneficiarul a creat toate condiţiile necesare, şi anume: - este asigurată participarea la efectuarea expertizei a reprezentantului/reprezentanţilor beneficiarului, care au/vor semna partea de constatare a raportului de expertiză. În caz de necesitate să asigure prezenţa reprezentanţilor producătorului, furnizorului sau altor organizaţii; - este prezentată documentaţia comercială, de însoţire a mărfii, normativ-tehnică; în cazul în care beneficiarul expertizei nu este primul destinatar al mărfii şi documentele furnizorului lipsesc, trebuie să fie prezentate documentele de însoţire ale organizaţiei care a reexpediat marfa; - este oferit un loc de lucru într-o încăpere iluminată (în sezonul rece al anului – încălzită), lucrători auxiliari, îmbrăcăminte specială caldă pentru lucru într-o încăpere rece sau sub cerul liber în perioada rece a anului, iar în caz de necesitate – o încăpere separată pentru asigurarea integrităţii mărfii;

- este asigurată respectarea regulilor tehnicii de securitate pentru efectuarea expertizei, precum şi siguranţa personală a expertului-evaluator; - este oferit, în caz de necesitate, o mostră-etalon, cu care expertul-evaluator trebuie să se iniţieze, verificînd aspectul exterior corespunzător; - este asigurat accesul liber la marfă; - marfa este sortată pe loturi; loturile neomogene pot fi supuse expertizei ca un singur lot în cazul existenţei cererii în scris a beneficiarului, care se anexează la raportul de expertiză, dacă aceasta nu contravine documentaţiei normativ-tehnice privind producţia prezentată; - sînt oferite instrumente de măsurare în stare bună, cu termenul valabil al mărcii metrologice de stat. 2.16.4. Să întreprindă toate acţiunile necesare: cercetări, observări, măsurări, calcule ale obiectelor prezentate spre expertiză şi a altor materiale. 2.16.5. Să efectueze înregistrări în caietul de lucru în timpul efectuării expertizei, suficiente pentru întocmirea raportului de expertiză. 2.16.6. Să asigure siguranţa materialelor şi a informaţiilor confidenţiale, prezentate de către beneficiarul expertizei. 2.16.7. În cazul necesităţii efectuării încercării de laborator în timpul efectuării expertizei, pentru soluţionarea sarcinii puse, expertul-evaluator trebuie să efectueze prelevarea probelor (mostrelor) din lotul de producţie, în conformitate cu cerinţele şi prevederile documentelor normative şi tehnice, condiţiile contractului. O condiţie necesară de efectuare a încercărilor de laborator este acordul beneficiarului, prevăzut în contract sau cererea unică scrisă/ hotărîre/decizie. Refuzul beneficiarului expertizei de a efectua încercările de laborator, în cazurile în care expertul-evaluator consideră acest fapt necesar, reprezintă un temei pentru refuzul efectuării expertizei, fapt care este înregistrat corespunzător în cerere, comandă, registru şi/sau se introduce informaţia în sistemul automatizat. 2.16.8. În cazurile în care expertul-evaluator a ajuns la locul efectuării expertizei, iar expertiza nu poate avea loc, dat fiind faptul, că nu au fost create condiţii pentru efectuarea acesteia în conformitate cu p.2.16.3 al prezentei Instrucţiuni, expertul-evaluator este obligat să se adreseze conducătorului subdiviziunii pentru primirea indicaţiilor ulterioare. 2.16.9. Expertul-evaluator este obligat să prezinte în subdiviziunea Camerei comanda cu nota de serviciu corespunzătoare referitor la motivul refuzului efectuării expertizei şi a timpului cheltuit, inclusiv pentru deplasare în ambele direcţii. 2.17. Dacă beneficiarul solicită efectuarea expertizei unuia şi aceluiaşi lot nu doar corespunderii cerinţelor contractului, dar concomitent şi standardului naţional şi/sau internaţional, este permisă efectuarea a două sau trei expertize separate: una pentru corespunderea mărfii cerinţelor/condiţiilor contractului, alta pentru corespunderea cerinţelor standardului naţional şi/sau internaţional. Fiecare expertiză se finisează printr-un raport separat. 2.18. Dacă beneficiarul consideră necesar de a introduce modificări în formularea sarcinii expertizei şi/sau în volumul de lucru, el trebuie să confirme acest fapt în scris. Expertul-evaluator efectuează expertiza ţinînd cont de modificările introduse de către beneficiar, coordonînd acest fapt în prealabil cu conducătorul subdiviziunii (şeful secţiei). 2.19. Beneficiarului, în baza notei de serviciu întocmită de către expertul-evaluator pe numele conducătorului subdiviziunii, i se acordă un refuz argumentat în scris. 2.20. Conducătorul subdiviziunii este în drept de a înainta cerinţe beneficiarului expertizei referitor la compensarea cheltuielilor suportate din vina acestuia. Dacă conducătorul subdiviziunii ia decizia de a refuza efectuarea expertizei, cererea şi comanda se anulează.

3. MODALITATEA DE ORGANIZARE ŞI EFECTUARE A EXPERTIZEI DE DETERMINARE A CALITĂŢII MĂRFII

3.1. Prevederi generale 3.1.1. Expertiza de determinare a calităţii mărfii prevede determinarea corespunderii caracteristicilor şi proprietăţilor producţiei (mărfii) cerinţelor (normelor) stabilite în contract, în documentele de însoţire a mărfii, documentele de transport, prevederile standardelor internaţionale, naţionale, standardelor întreprinderilor sau mostrei (etalonului) strict reglementate. În contract pot fi prevăzute cerinţe mai înalte faţă de calitatea producţiei comparativ cu cele din standardele internaţionale, naţionale, standardele întreprinderilor, altă documentaţie normativă şi tehnică. 3.1.2. Determinarea calităţii mărfii poate fi efectuată la etapele: - formarea lotului de marfă; - lucrări de încărcare pentru expedierea mărfurilor cumpărătorului (beneficiarului, destinatarului); - lucrări de reîncărcare; - recepţia mărfii la sosirea ei la cumpărător (beneficiar, destinatar) sau în alte cazuri, la cererea beneficiarului. 3.1.3. Expertizei i se supune doar acea producţie, denumirea şi cantitatea căreia este indicată în comandă. În cazul existenţei actului de dezacord, expertul-evaluator examinează doar acea parte a producţiei, referitor la care există dezacordul părţilor. 3.1.4. Expertiza de determinare a calităţii mărfii se efectuează în urma sortării de către beneficiar a întregii producţii pe loturi, în conformitate cu scrisorile de trăsură, conosamentele, potrivit producătorilor, categoriilor, tipurilor ambalajului de transport şi altor poziţii. Expertiza mărfii ca lot unic poate avea loc fără sortare, dacă aceasta nu contravine prevederilor documentaţiei normative şi tehnice, condiţiilor contractului, potrivit cererii scrise a beneficiarului expertizei, care se anexează la raportul de expertiză. 3.1.5. Rezultatele expertizei efectuate se perfectează în formă de raport de expertiză, care se înregistrează la Cameră /subdiviziune şi se eliberează beneficiarului în conformitate cu modalitatea stabilită. Cerinţele şi modalitatea de întocmire a Raportului de expertiză sînt determinate în capitolul 8 al prezentei Instrucţiuni. 3.1.6. Expertiza se efectuează personal de către expertul-evaluator, reieşind din sarcina indicată de către beneficiar în cerere, comandă. Formularea sarcinii expertizei în cerere, comandă şi în raportul de expertiză trebuie să fie identică. 3.1.7. În timpul efectuării expertizei de determinare a calităţii mărfurilor, expertul-evaluator se conduce de prezenta Instrucţiune, documentaţia tehnico-ştiinţifică, normativă şi metodică (de lucru), elaborată în cadrul Sistemului “Expertul CCI a Republicii Moldova”. 3.1.8. În dependenţă de sarcina pusă de către beneficiar, expertul-evaluator determină documentul /documentele (standard, condiţii tehnice, contract etc.), ce este sursa de cerinţe faţă de calitatea mărfii şi care stabileşte/stabilesc valorile de bază ale indicatorilor calităţii, luaţi ca etalon de comparaţie. În calitate de etalon de comparaţie pot fi utilizate mostrele-standard ale producţiei. 3.2. La etapa iniţială expertul-evaluator verifică condiţiile de păstrare a mărfii la locul efectuării expertizei – inspectează încăperea, stabileşte tipul depozitului, modalitatea de depozitare, determină temperatura, existenţa ambalajului deteriorat sau urmelor de deschidere, evaluează omogenitatea lotului, starea ambalajului şi marcajului. 3.2.1. Pînă la deschiderea locurilor de marfă expertul-evaluator este obligat: - să verifice respectarea regulilor de amplasare şi depozitare a mărfii; - să verifice respectarea regimurilor sanitar-igienic şi climateric de păstrare;

- să înregistreze în caietul de lucru cele mai importante condiţii de păstrare (temperatura, umiditatea relativă a aerului, respectarea regulilor de vecinătate a mărfii etc.); - să efectueze examinarea exterioară a locurilor de marfă; - să determine existenţa, corectitudinea şi integritatea benzilor de control, scoabelor metalice şi a altor mijloace auxiliare de ambalare, destinate pentru controlul deschiderii ambalajului; - să verifice integritatea sigiliilor, imprimarea de pe ele, corespunderea datelor imprimate pe sigiliu datelor indicate în documentele de transport şi de însoţire ale furnizorului; - să verifice existenţa etichetelor de avertizare şi a semnelor de manipulare, care indică normele de comportament cu produsele ambalate. 3.2.2. În procesul de deschidere a locului de marfă, expertul-evaluator este obligat: - să efectueze examinarea interioară a locului de marfă; - să verifice corectitudinea aranjării mărfii în locul de marfă, gradul de umplere al locului de marfă, existenţa şi starea materialelor auxiliare de ambalare (foi de hîrtie, din carton ondulat, materiale din polimeri pentru amortizare etc.); - să verifice starea (integritatea) ambalajului de transport, existenţa defectelor, semnelor de deteriorare; - să determine corespunderea denumirii producţiei şi a marcajului de transport, datelor indicate în documentaţia de transport. Expertul-evaluator trebuie să înregistreze toate datele în caietul de lucru, unde trebuie să fie indicate: existenţa/lipsa deteriorărilor mecanice (găuri, aşchieri, crăpături, deformări), urme de umezire şi diferite pete, deteriorări ale ambalajului cu scurgere, risipirea conţinutului, cu sunet de sticlă spartă şi alte defecte. După posibilităţi se determină cauza deteriorării sau umezirii mărfii. 3.2.3. Marfa deteriorată din ambalajul de transport trebuie să fie separată de lotul integral de marfă. Calitatea mărfii în acest caz se verifică separat, iar rezultatele încercărilor sînt valabile doar pentru marfa din ambalajul respectiv. 3.2.4. Dacă nu au fost respectate condiţiile de transportare, depozitare şi/sau păstrare a mărfii, care au dus la formarea defectelor, expertul-evaluator poate efectua expertiza calităţii doar după aducerea mărfii de către beneficiar în starea corespunzătoare, care ar putea determina obiectiv calitatea. Refuzul beneficiarului de a asigura condiţiile sus-menţionate constituie un temei pentru respingerea cererii. 3.2.5. În cazul în care expertului-evaluator i-a fost prezentată marfa deteriorată la transportare, în stare defectată (din punct de vedere comercial sau tehnic), expertul-evaluator este obligat să ceară de la beneficiar actul organizaţiei corespunzătoare de transport (actul comercial etc.). 3.2.6. Actul comercial sau un alt document, prevăzut de către organul corespunzător de transport, se întocmeşte de către reprezentanţii organizaţiei de transport la depistarea: - stării defectate a vagoanelor, containerelor, trapelor; - deteriorării sigiliilor; - existenţei defectelor ambalajului de transport, ambalajului individual, de consum; - semnelor de alterare a încărcăturii; - necorespunderii calităţii producţiei datelor documentaţiei de însoţire etc. 3.2.7. Dacă expertului-evaluator i se prezintă un act comercial sau un alt document, toată informaţia ce ţine de deteriorarea mărfii sau alte neconcordanţe ale datelor reale privind marfa cu datele indicate în documentele de însoţire a mărfii, se înregistrează în caietul de lucru şi raportul de expertiză. 3.2.8. Dacă marfa este prezentată expertului-evaluator fără actul comercial sau fără alt document, expertiza se efectuează în baza cererii scrise a beneficiarului, fapt care este înregistrat de către expert în caietul de lucru şi raportul de expertiză. 3.2.9. Expertul-evaluator stabileşte existenţa datelor de marcaj pe ambalajul de transport, ambalajul de

consum, corespunderea acestora condiţiilor contractului, prevederilor standardelor internaţionale, naţionale, standardelor întreprinderilor în ceea ce priveşte înscrierea tuturor rechizitelor prevăzute, clarităţii, contrastului şi lizibilităţii acestora (data producerii, numărul lotului etc.), existenţa listelor de ambalare incluse în ambalajul de transport, existenţa etichetelor de marfă pe producţie. 3.2.10. În baza analizei datelor documentelor de însoţire şi a documentelor ce stabilesc cerinţele de calitate a mărfii, rezultatele examinării stării ambalajului, marcajului, precum şi condiţiile de efectuare a expertizei, expertul-evaluator determină nomenclatura indicatorilor calităţii pentru soluţionarea sarcinii puse în faţa sa. 3.2.11. Pentru determinarea indicatorilor de calitate expertul-evaluator alege: tipul verificării, metoda verificării, tipul încercărilor, condiţiile şi locul efectuării încercărilor. Nomenclatura indicatorilor aleasă, se coordonează cu beneficiarul. 3.3. În timpul efectuării expertizei, experţii-evaluatori ai sistemului CCI efectuează următoarele tipuri de verificări: Verificarea selectivă – verificare prin care decizia se ia conform rezultatelor expertizei unei sau mai multor probe globale, luate dintr-un lot omogen de producţie. Determinarea calităţii mărfii prin metoda selectivă se permite în cazurile prevăzute de condiţiile contractului şi/sau a cerinţelor documentaţiei normative şi tehnice. Verificarea calităţii mărfii prin metoda selectivă cu extinderea rezultatelor expertizei asupra întregului lot se permite în cazurile prevăzute de condiţiile contractului sau cerinţele documentaţiei normative şi tehnice. Depistarea devierilor calităţii producţiei în timpul verificării selective a lotului poate servi drept temei pentru verificarea integrală a lotului respectiv. Dacă în contract sau documentaţia normativ-tehnică (sau în cazul lipsei acestora) nu este prevăzută verificarea calităţii prin metoda selectivă, se efectuează verificarea integrală. Verificarea integrală – verificarea fiecărei unităţi de producţie din lot.3.4. Metodele de verificare se clasifică conform modalităţilor şi surselor de obţinere a informaţiei: Metoda organoleptică – determinarea mărimilor efective a indicatorilor de calitate a producţiei, efectuată în baza analizei percepţiilor prin intermediul organelor de simţ (văz, miros, senzaţie tactilă, auz, gust). Prin această metodă se determină indicatorii de calitate ai mărfii, precum sînt: aspectul exterior (culoarea, forma, consistenţa etc.), mirosul, gustul, sunetul, senzaţia tactilă, prezenţa defectelor. În dependenţă de organele de simţ folosite şi a indicatorilor determinaţi, se disting următoarele subgrupe ale metodei organoleptice: - vizuală; - tactilă; - olfactivă; - gustativă; - metoda auditivă (acustică). În timpul aplicării metodei organoleptice, în conformitate cu documentaţia normativ-tehnică, pot fi utilizate mijloace tehnice, care sporesc puterea de rezoluţie a organelor de simţ (lupa, rigla, cîntarul, microscopul, microfonul etc.). Metoda de măsurare – determinarea indicatorilor de calitate ai producţiei, efectuată în baza mijloacelor tehnice de măsurare. Esenţa majorităţii metodelor de măsurare se bazează pe utilizarea anumitor proprietăţi ale mărfurilor sau proceselor care decurg în ele şi care se transformă în semnal analitic, care poate fi măsurat. În dependenţă de faptul care procese stau la baza metodei sau ce fel de proprietăţi se utilizează, metodele de măsurare se clasifică în: - biochimice;

- microbiologice; - fiziologice (biologice); - merceologico-tehnologice; - chimice; - fizice; - fizico-chimice; - fizico-mecanice. Pînă la utilizarea mijloacelor tehnice de măsurare, expertul-evaluator este obligat să verifice mijloacele de măsurare pregătite, totodată este necesar de a atrage atenţia la existenţa mărcilor metrologice şi a certificatelor, precum şi a datei verificării acestora, corespunderea diapazoanelor măsurărilor cu parametrii mărfurilor evaluate, corectitudinea măsurărilor. Cu ajutorul metodei de măsurare se determină valoarea indicatorilor calităţii precum sînt: masa articolului, dimensiunile articolului, intensitatea curentului, viteza automobilului etc.3.5. Tipurile încercărilor: - Încercări distructive – încercări cu utilizarea metodelor distructive de control, în timpul cărora poate fi distrusă funcţionalitatea obiectului. - Încercări nedistructive – încercări cu utilizarea metodelor nedistructive de control, în timpul cărora nu trebuie să fie distrusă funcţionalitatea obiectului.3.6. Condiţiile şi locul de efectuare a încercărilor: - Executarea încercărilor la locul efectuării expertizei – determinarea indicatorilor de calitate, care pot fi obţinuţi la locul efectuării expertizei în cazul existenţei condiţiilor necesare şi a mijloacelor de măsurare. - Efectuarea încercărilor de laborator – determinarea indicatorilor de calitate care pot fi obţinuţi în laboratoarele acreditate. Încercările de laborator se efectuează în cazul în care potrivit condiţiilor contractuale şi/sau cerinţelor documentaţiei normative şi tehnice calitatea mărfii se reglementează de indicatorii fizico-chimici, fizico-mecanici, medico-biologici şi alţi indicatori determinaţi cu ajutorul încercărilor de laborator, adică a încercărilor ce nu pot fi efectuate la locul efectuării expertizei. Pentru încercările de laborator probele (mostrele) se prelevează nemijlocit de către expertul-evaluator în prezenţa persoanelor, care participă la efectuarea expertizei. Cantitatea probelor (mostrelor) prelevate, mărimea acestora (masa, volumul şi alte caracteristici cantitative), tehnica de prelevare, metodele de ambalare, sigilare şi păstrare a probelor prelevate sînt reglementate şi trebuie să corespundă cerinţelor documentaţiei normativ-tehnice în vigoare. După prelevarea probelor cu respectarea tuturor regulilor care garantează integritatea lor, se întocmeşte procesul-verbal de prelevare a probelor (mostrelor) în 2 exemplare, unul dintre care, împreună cu proba (mostra) prelevată de către expertul-evaluator se transmite pentru încercări într-un laborator acreditat (anexa nr.5). În baza Raportului de încercări, în care sînt reflectate rezultatele efectuării încercărilor de laborator, se întocmeşte Raportul de expertiză. Un exemplar al procesului-verbal de prelevare a probelor (mostrelor) şi Raportul de încercări se anexează la exemplarul Raportului de expertiză de arhivă şi sînt parte integrantă a acestuia. În cazul în care beneficiarul dispune de un laborator acreditat, testările probelor (mostrelor) pot fi efectuate în laboratorul respectiv cu participarea nemijlocită a expertului-evaluator.

4. MODALITATEA DE ORGANIZARE ŞI EFECTUARE A EXPERTIZEI DE DETERMINARE A CANTITĂŢII MĂRFII

4.1. Dispoziţii generale 4.1.1. Expertiza de determinare a cantităţii mărfii se efectuează în baza actelor juridice şi documentelor normative în vigoare în Republica Moldova. Expertiza de determinare a cantităţii mărfii se efectuează pentru determinarea corespunderii cantităţii de facto a mărfii, destinată pentru expediere sau care a ajuns la destinatar, cantităţii indicate în contract şi/sau în documentele de însoţire a mărfii. Expertiza de determinare a cantităţii mărfii poate fi efectuată la etapele: - formarea lotului de marfă; - lucrări de încărcare pentru expedierea mărfii cumpărătorului (beneficiarului, destinatarului); - lucrări de reîncărcare; - recepţia mărfii la sosirea ei la cumpărător (beneficiar, destinatar) sau în alte cazuri la cererea beneficiarului. 4.1.2. Expertiza este efectuată personal de către expertul-evaluator, reieşind din sarcina pusă. Conţinutul fiecărui loc de marfă se verifică în conformitate cu standardele, condiţiile tehnice, condiţiile speciale de livrare, alte reguli obligatorii sau în conformitate cu contractul, lista de ambalare etc., care confirmă denumirea şi cantitatea producţiei ce se află în locul de ambalaj. 4.1.3. Expertiza mărfurilor, de regulă trebuie să se desfăşoare fără întrerupere. Dacă din cauza verificării îndelungate sau din alte motive întemeiate, expertiza a fost întreruptă, atunci destinatarul este obligat să asigure integritatea mărfii în timpul întreruperii expertizei. Despre întreruperea expertizei, cauzele acesteia şi condiţiile de păstrare a mărfii în timpul întreruperii, se face o înregistrare corespunzătoare în caietul de lucru. 4.1.4. În timpul efectuării expertizei de determinare a cantităţii mărfii, expertul-evaluator înregistrează în caietul de lucru toată informaţia necesară pentru întocmirea raportului de expertiză, în conformitate cu sarcina pusă. 4.1.5. Conform rezultatelor expertizei, se întocmeşte Raportul de expertiză de determinare a cantităţii mărfii, în corespundere cu capitolul 8 al prezentei Instrucţiuni, care se semnează de către expertul-evaluator, care a efectuat expertiza şi reprezentanţii, care au participat la efectuarea expertizei. Raportul de expertiză se întocmeşte separat, pentru fiecare lot de marfă care a fost recepţionat, conform unui document de transport al furnizorului. Nu se permite de a include în acelaşi raport mărfurile care au fost primite potrivit diferitor contracte, de la diferiţi furnizori. 4.1.6. Preventiv, expertul-evaluator trebuie să se iniţieze cu documentele de însoţire, cu contractul şi anexele corespunzătoare, actul comercial (dacă există), în care sînt fixate caracteristicile cantitative ale mărfii (locurile de marfă) şi unităţile lor de măsură. Totodată, expertul-evaluator trebuie să acorde atenţie corectitudinii completării lor. La depistarea indicatorilor cantitativi şi datelor expedierii/recepţionării sau a altor informaţii corectate, expertul-evaluator în mod obligatoriu va indica acest fapt în raportul de expertiză. Se indică caracterul însemnărilor: au fost efectuate cu creionul sau cerneală de altă culoare, au fost specificate sau nu corectările şi cum sînt perfectate (existenţa semnăturilor, ştampilelor care confirmă corectitudinea corectărilor). În documentele prezentate, expertul-evaluator face însemnarea: “Prezentat expertului”, semnează şi înscrie data. 4.1.7. În funcţie de sarcina înaintată de către beneficiar, tipul mărfii, existenţa sau lipsa ambalajului, expertul-evaluator alege: - metoda determinării exacte a cantităţii mărfii (numărare, măsurare sau cîntărire); - tipul verificării (selectivă sau integrală), ţinînd cont de cerinţele, care se conţin în condiţiile contractuale şi/sau documentaţia tehnico-normativă (de stat, internaţională sau standardele întreprinderilor). Verificarea selectivă a mărfii după cantitate se efectuează doar în cazurile prevăzute de condiţiile

contractuale şi ale documentelor tehnico-normative. Mărimea probei nu trebuie să fie mai mică decît normele prevăzute în documentaţia tehnico-normativă. Dacă expertul-evaluator, în timpul efectuării expertizei necesită folosirea unor dispozitive, instrumente de măsurare etc., atunci el este obligat să se asigure de funcţionalitatea lor şi de faptul, că termenul de valabilitate a mărcii metrologice de stat nu a expirat, menţionînd acest fapt în raportul de expertiză. 4.1.8. Pentru determinarea diferitor indicatori cantitativi ai mărfurilor se aplică metodele de măsurare, care pot fi directe şi indirecte. - Metodele directe de măsurare – evaluarea directă a cantităţii mărfurilor. La metodele directe se referă recîntărirea, măsurarea după lungime, lăţime, grosime, măsurarea densităţii şi alţi indicatori luaţi în consideraţie în timpul recepţiei mărfii după cantitate. În acest scop sînt utilizate diverse mijloace de măsurare. - Metodele indirecte se aplică în cazurile în care metodele directe nu pot fi utilizate. Metodele indirecte de măsurare sînt metodele de determinare a indicatorilor caracteristicilor cantitative indirecte, în general, prin metoda de calcul. 4.1.9. Cantitatea producţiei primite/expediate, în timpul efectuării expertizei, trebuie să fie determinată în aceleaşi unităţi de măsură care sînt indicate în documentele de însoţire a mărfii. Dacă în aceste documente sînt indicate nu doar cantitatea locurilor de marfă şi cantitatea unităţilor de producţie în fiecare loc de marfă (gradul de completare a locului de marfă), dar şi greutatea (masa brută, masa netă), volumul sau alte caracteristici cantitative, toate aceste trebuie să fie confirmate în timpul efectuării expertizei. 4.1.10. În timpul efectuării expertizei mărfurilor ambalate este necesar de a ţine cont de faptul, că caracteristica lor cantitativă include masa mărfii (netă) şi cea a ambalajului, precum şi cantitatea unităţilor de ambalaj. De aceea, la efectuarea expertizei de determinare a cantităţii mărfurilor ambalate, de asemenea trebuie să fie luată în considerare masa: brută, netă şi a ambalajului. Verificarea masei nete se efectuează conform modalităţii stabilite de standarde, condiţii tehnice şi alte reguli obligatorii pentru părţi. În cazul în care este imposibil de a verifica masa producţiei fără ambalaj, determinarea masei nete se efectuează prin metoda verificării masei brute la momentul primirii producţiei şi a masei ambalajului după scoaterea producţiei. Determinarea masei nete prin metoda scăderii masei ambalajului din masa brută conform datelor indicate în documentele de însoţire şi în documentele de transport, fără verificarea de facto a masei brute şi a masei ambalajului, nu se permite. În celelalte cazuri verificarea masei ambalajului se efectuează concomitent cu verificarea masei nete. 4.2. Expertiza de determinare a cantităţii mărfii prezentate în mijlocul de transport 4.2.1. Pînă la deschiderea mijlocului de transport, expertul-evaluator este obligat: - să verifice numărul de înmatriculare a mijlocului de transport cu numărul indicat în factura de expediţie; - să verifice starea mijlocului de transport: funcţionarea (starea tehnică) containerului, uşilor, lacătelor de la uşi, existenţa şi starea sigiliilor expeditorului sau punctului de plecare (staţie, port), starea de funcţionare a acestora, corespunderea amprentelor sigiliilor cu datele indicate în documentele de transport şi de însoţire a mărfii. 4.2.2. În procesul de deschidere a mijlocului de transport expertul-evaluator este obligat: - să asiste la scoaterea sigiliului de către beneficiar; - să verifice existenţa materialelor impermeabile din partea uşilor; - să determine nivelul de completare a mijlocului de transport cu marfă, să fixeze existenţa îngrămădirilor; - să acorde atenţia la existenţa etichetelor de avertizare (înscrierilor de avertizare şi a semnelor de

manipulare), dacă marfa necesită o manipulare prudentă, precum şi respectarea acestor măsuri de precauţie prin intermediul tehnologiilor corespunzătoare de depozitare şi transportare; - să verifice regimul climateric (temperatura, umiditatea relativă a aerului) în timpul deschiderii mijlocului de transport, dacă marfa a fost transportată într-un regim anumit; - să determine modalitatea optimală de descărcare şi calculare a locurilor de marfă şi/sau mărfii din mijlocul de transport, care ar exclude necesitatea calculării repetate. Numărarea, înscrierea cantităţii şi a numerelor locurilor de marfă, cantităţii mărfii se efectuează de către expertul-evaluator în momentul deschiderii şi descărcării mijlocului de transport. Concomitent se verifică gradul de completare a lotului de marfă în ambalajul de grup, existenţa defectelor mecanice (găuri, aşchieri, fisuri, deformări), urmelor de umezeală şi diferitelor pete, deteriorărilor ale ambalajului cu scurgeri, risipiri ale conţinutului, cu zgomot de sticlă spartă şi a altor defecte, care pot fi fixate numai în momentul deschiderii şi descărcării mijlocului de transport. În măsura posibilităţilor se determină cauza deteriorării sau umezirii mărfii. La depistarea locurilor de marfă care au deteriorări mecanice a ambalajului de transport cu acces la marfă sau urme de umezire, cantitatea mărfii în acestea se verifică imediat după descărcarea acestor locuri de marfă. Cantitatea de locuri ce se găsesc în mijlocul de transport, numerele lor se compară cu datele documentelor de transport şi de însoţire a mărfii. 4.3. După descărcarea din mijlocul de transport a tuturor locurilor de marfă şi/sau a mărfii, expertul-evaluator este obligat: - în cazul depistării discrepanţelor dintre cantitatea reală a locurilor de marfă şi datele documentelor de însoţire a mărfii sau deteriorării ambalajului şi/sau a mărfii, să efectueze examinarea minuţioasă a mijlocului de transport, acordînd atenţie la starea de funcţionare şi starea tehnică a acoperişului, pardoselii, pereţilor. În caz de necesitate, beneficiarul este obligat să asigure întocmirea actului comercial sau altui document al organizaţiei de transport. 4.4. Expertiza de determinare a cantităţii mărfii, prezentate în locurile de marfă. 4.4.1. Pînă la deschiderea locurilor de marfă expertul-evaluator este obligat: - să verifice respectarea regulilor de amplasare şi depozitare a mărfii, respectarea regimurilor de păstrare sanitar-igienic şi climateric, să fixeze în caietul de lucru cele mai importante condiţii de păstrare (temperatura, umiditatea relativă a aerului, respectarea regulilor de vecinătate a mărfii etc.); - să efectueze examinarea exterioară a locurilor de marfă, să stabilească existenţa, corectitudinea amplasării şi integritatea benzilor de control, a scoabelor metalice şi a altor mijloace auxiliare de ambalare, destinate pentru controlul deschiderii ambalajului, existenţa etichetelor de avertizare şi a mărcilor de manipulare, care indică regulile de comportament cu producţia ambalată; - să efectueze împreună cu beneficiarul expertizei numărarea cantităţii totale a locurilor de marfă şi să compare cantitatea de facto cu datele documentelor de însoţire; - să stabilească corespunderea (necorespunderea) numerelor de locuri de marfă şi a caracteristicilor cantitative indicate în marcajul de transport cu datele documentelor de însoţire a mărfii; - la depistarea divergenţelor, să fixeze în caietul de lucru, cu indicarea cantităţii locurilor de marfă, unde au fost depistate asemenea divergenţe. 4.4.2. În procesul de deschidere a locului de marfă expertul-evaluator este obligat: - să asiste la deschiderea fiecărui loc de marfă; - să efectueze examinarea internă a locului de marfă: să verifice corectitudinea aranjării mărfii în locul de marfă, nivelul de completare a locului de marfă, existenţa şi starea materialelor auxiliare de ambalare (foi de hîrtie pentru amortizare, carton ondulat, materiale din polimeri etc.); - să compare rezultatele verificării de facto a conţinutului fiecărui loc de marfă cu datele din lista de

ambalare şi/sau specificaţie (dacă există) şi să înscrie în caietul de lucru toate abaterile existente; - să verifice existenţa informaţiei privind marfa: articolul, mărimea articolelor etc. şi să le compare cu datele listei de ambalare, specificaţiei furnizorului sau cu datele marcajului de pe locul de marfă; - la depistarea discrepanţelor, să le fixeze în caietul de lucru, cu indicarea cantităţii locurilor de marfă, unde sînt depistate asemenea discrepanţe; - să efectueze împreună cu reprezentanţii beneficiarului numărarea cantităţii locurilor de marfă şi a cantităţii totale a mărfurilor conform fiecărui criteriu de asortiment, să compare datele obţinute cu caracteristicile de cantitate corespunzătoare, indicate în documentele de însoţire a mărfii; - să efectueze împreună cu reprezentanţii beneficiarului măsurările caracteristicilor cantitative ale mărfurilor (masa brută, masa netă, volumul etc.), dacă sînt necesare, în corespundere cu sarcina expertizei şi să compare datele obţinute cu informaţia corespunzătoare indicată în documentele de însoţire a mărfii şi marcaj. Lipsa facturii, specificaţiei, listei de inventariere, listelor de ambalare sau a unora din ele nu suspendă efectuarea expertizei. Dacă lipseşte specificaţia de expediere şi listele de ambalaj, expertul-evaluator compară conţinutul fiecărui loc de marfă cu datele marcajului de pe ambalaj, dacă există. În cazul lipsei datelor de marcaj pe ambalaj expertul-evaluator stabileşte existenţa reală a mărfii în fiecare loc de marfă şi efectuează înscrierea detaliată în caietul de lucru. 4.4.3. În caz de depistare a divergenţelor dintre cantitatea reală a mărfii în locul de marfă şi datele indicate în documentele de însoţire a mărfii şi/sau ale marcajului, expertul-evaluator trebuie să procedeze în modul următor: - să suspende deschiderea de mai departe a locurilor de marfă; - să determine, repetat, în prezenţa beneficiarului expertizei caracteristicile cantitative (să efectueze numărarea, măsurarea, cîntărirea de control); - să efectueze suplimentar examinarea exterioară şi interioară a ambalajului şi a mijloacelor auxiliare de ambalare cu scopul de a stabili cauzele apariţiei lipsurilor, surplusurilor; în caz de necesitate să efectueze prelevarea mostrelor de ambalaj cu urme de deteriorare pentru încercări de laborator şi să facă concluzia, dacă putea să încapă marfa care lipseşte în locul de marfă; - să preîntîmpine beneficiarul referitor la necesitatea păstrării ambalajului, locului de marfă, în care a fost depistată lipsa şi a mărfii care se află în el; - să informeze conducătorul subdiviziunii referitor la neconcordanţele reale, să efectueze activitatea ulterioară în conformitate cu indicaţiile primite (continuă efectuarea expertizei sau suspendă efectuarea ei pînă la efectuarea expertizei de control); - să tragă concluziile privind motivele apariţiei discrepanţelor (cîntărire greşită sau plasarea unei cantităţi mai mici de marfă, furt, nerespectarea condiţiilor de transportare şi/sau păstrare, etc.), dacă stabilirea acestora ţine de competenţa sa şi se determină prin sarcina expertizei; - să recomande beneficiarului pentru a apela la reprezentanţii organelor de drept în cazul în care au fost depistate urme de deteriorare a ambalajului şi a mijloacelor auxiliare de ambalare, care confirmă deschiderea ambalajului.4.5. Expertiza de determinare a cantităţii mărfii încărcate în mijlocul de transport pentru expedierea mărfii cumpărătorului (beneficiarului/destinatarului). 4.5.1. Înainte de încărcarea mijlocului de transport, expertul-evaluator este obligat: - să verifice numărul de înmatriculare a mijlocului de transport cu numărul indicat în factura de transport; - să atragă atenţie la starea ambalajului de transport, existenţa etichetei de avertizare (inscripţiilor de avertizare şi a semnelor de manipulare), dacă marfa necesită un comportament prudent, precum şi respectarea acestor măsuri de precauţie prin intermediul unei tehnologii corespunzătoare de depozitare

şi transportare; - să verifice starea mijlocului de transport: starea containerului, uşilor, lacătelor de uşi etc. 4.5.2. În procesul de încărcare a mărfii în mijlocul de transport expertul-evaluator este obligat: - să stabilească modalitatea optimală de numărare şi încărcare a locurilor de marfă şi/sau a mărfii în mijlocul de transport, care ar exclude necesitatea numărării repetate; - să verifice gradul de umplere a mijlocului de transport cu locuri de marfă (marfă); - să verifice existenţa materialelor impermeabile în partea uşilor; - să efectueze determinarea exactă a cantităţii producţiei încărcate (masa, numărul de locuri: lăzilor, cutiilor, grămezilor, pachetelor etc.); - să asiste la punerea sigiliului pe mijlocul de transport de către beneficiar. Numărarea, înregistrarea cantităţii şi a numerelor de locuri de marfă, masei mărfii se efectuează de către expert în timpul încărcării mijlocului de transport. 4.5.3. Expertiza de determinare a cantităţii mărfurilor trebuie să se efectueze, de regulă, fără întrerupere. În cazul în care expertul-evaluator este nevoit să întrerupă efectuarea expertizei mărfii încărcate, destinatarul este obligat să întreprindă măsuri pentru asigurarea integrităţii mărfurilor în timpul întreruperii expertizei. Referitor la întreruperea expertizei, cauzele acesteia şi condiţiile de păstrare a mărfii în timpul întreruperii se fac înscrieri corespunzătoare în caietul de lucru. Determinarea aproximativă a cantităţii mărfii nu se permite. 4.5.4. Expertul-evaluator sistematizează rezultatele determinării caracteristicilor cantitative: - numără cantitatea totală a locurilor de marfă care se află în mijlocul de transport (sau la depozitul destinatarului); - numără cantitatea locurilor de marfă şi/sau a mărfii conform poziţiilor sortimentale separate; - numără cantitatea locurilor de marfă şi/sau a mărfii, care corespund (nu corespund) potrivit deplinătăţii şi/sau caracteristicilor cantitative datelor din documentele de însoţire a mărfii; - calculează cantitatea totală a deficitului de marfă şi/sau cantitatea deficitului de marfă conform poziţiilor sortimentale individuale (în caz de depistare). 4.5.5. Dacă în lotul prezentat pentru verificarea cantităţii mărfii, la depozitul beneficiarului expertizei, o parte din locuri au ambalaje deteriorate cu acces la marfă sau dacă acestea sînt dezambalate, expertul-evaluator poate să indice cantitatea mărfii date în raportul de expertiză doar după rezultatele verificării locurilor nedeteriorate, după totalizarea lor. 4.5.6. Potrivit rezultatelor expertizei de determinare a cantităţii mărfii se întocmeşte Raportul de expertiză. Cerinţele şi modalitatea de întocmire a Raportului de expertiză sînt indicate în capitolul 8 al prezentei Instrucţiuni.

5. MODALITATEA DE EFECTUARE A EXPERTIZEI SUPLIMENTARE

5.1. Expertiza suplimentară se efectuează în cazul în care concluzia expertului-evaluator nu este suficient de clară sau este incompletă, precum şi în cazul apariţiei noilor întrebări privind circumstanţele examinate ulterior, în legătură cu informaţia incompletă sau îndoielnică prezentată de către solicitantul expertizei sau primită de către expertul-evaluator în timpul efectuării expertizei; apariţiei informaţiei noi ce ar putea influenţa asupra concluziei finale, precum şi necesităţii efectuării expertizei, conform indicatorilor suplimentari. În urma efectuării expertizei primare, beneficiarul se adresează cu o cerere în scris către conducătorul Camerei/subdiviziunii în care solicită efectuarea expertizei suplimentare. Astfel, la cererea scrisă unică /hotărîre/decizie se anexează raportul de expertiză primară şi materialele,

care anterior nu au fost prezentate pentru efectuarea expertizei primare. 5.2. Comanda privind efectuarea expertizei suplimentare se eliberează în modul stabilit, totodată i se atribuie un număr cu menţiunea “Expertiză suplimentară”, cu indicarea numărului şi data raportului de expertiză primară. 5.3. Expertiza suplimentară poate fi efectuată de către experţii-evaluatori, care au efectuat expertiza primară sau de către alţi experţi-evaluatori. 5.4. Expertiza suplimentară nu repetă, ci doar completează expertiza primară. În cazul imposibilităţii de a efectua expertiza suplimentară, conducătorul Camerei / subdiviziunii/ expediază beneficiarului un refuz motivat în scris. 5.5. Raportului de expertiză/concluziei expertului i se atribuie un număr care corespunde numărului comenzii, eliberate pentru efectuarea expertizei suplimentare, cu menţiunea “Expertiză suplimentară”. 5.6. Partea introductivă a raportului de expertiză, în mod obligatoriu, trebuie să conţină date privind expertiza primară, iar în partea de constatare a raportului de expertiză trebuie să fie indicate cauzele efectuării expertizei suplimentare. La efectuarea expertizei suplimentare se permit referinţe la datele indicate în raportul de expertiză primară. 5.7. Cheltuielile, legate de efectuarea expertizei suplimentare sunt suportate de către beneficiarul expertizei.

6. MODALITATEA DE EFECTUARE A EXPERTIZEI REPETATE

6.1. Expertiza repetată se efectuează printr-un ordin al Camerei sau subdiviziunii structurale corespunzătoare, în cazul în care beneficiarul expertizei are obiecţii întemeiate privind concluzia expertului-evaluator sau în cazul în care expertul-evaluator nu a respectat modalitatea de efectuare a expertizei. La efectuarea expertizei repetate, expertului-evaluator (experţilor-evaluatori) în mod obligatoriu li se prezintă concluzia întocmită anterior. 6.2. Expertiza repetată se efectuează în baza cererii scrise a beneficiarului-solicitant al expertizei primare, cu argumentarea cauzelor, precum şi în baza hotărîrii organului judiciar, în cazul în care nu este de acord cu concluzia expertului-evaluator din motive neîntemeiate ale lui sau la existenţa îndoielilor cu privire la corectitudinea concluziei, cînd concluziile mai multor experţi-evaluatori sînt contradictorii ori cînd sînt încălcate normele procedurale în timpul efectuării expertizei primare. În încheierea sau în ordonanţa prin care s-a dispus expertiza repetată trebuie să fie concretizate motivele efectuării ei sau respingerii raportului iniţial. 6.3. Condiţiile efectuării expertizei repetate: - corespunderea sarcinilor expertizei repetate şi primare; - se admite participarea expertului-evaluator, care a efectuat expertiza primară, pentru a da explicaţii, dar fără participarea acestuia la efectuarea cercetărilor şi întocmirea concluziei; - prezenţa reprezentanţilor beneficiarului; - existenţa întregului lot de marfă, verificat de către expertul-evaluator în timpul efectuării expertizei primare. 6.4. Comanda pentru efectuarea expertizei repetate se emite în modul stabilit. Comenzii i se atribuie un număr cu nota “Expertiză repetată”, cu indicarea numărului şi data raportului de expertiză primară. 6.5. În cazul în care expertiza repetată este desfăşurată în baza încheierii instanţei de judecată, conducerea subdiviziunii respective a Camerei desemnează un expert/evaluator sau un grup de experţi-evaluatori.

6.6. Raportul de expertiză repetată este semnat de către expertul-evaluator/experţii-evaluatori care a efectuat-o şi de către reprezentanţii beneficiarului, care au participat la efectuarea expertizei. 6.7. Experţii-evaluatori, care au efectuat expertiza primară pot da explicaţii, dar la efectuarea expertizei nu participă. 6.8. Cheltuielile ce ţin de efectuarea expertizei repetate, în caz de confirmare a rezultatelor primei expertize le suportă beneficiarul, în caz contrar – subdiviziunea structurală corespunzătoare a Camerei, care a efectuat expertiza primară.

7. MODALITATEA DE EFECTUARE A EXPERTIZEI DE CONTROL

7.1. Expertiza de control se efectuează la iniţiativa conducerii subdiviziunii corespunzătoare a Camerei cu scopul de a verifica veridicitatea şi temeinicia rezultatelor expertizei primare, suplimentare şi repetate. Temei pentru efectuarea acestora este depistarea incertitudinii privind rezultatele expertizelor efectuate anterior din cauza lipsei de obiectivitate a experţilor-evaluatori sau utilizării de către aceştia a informaţiilor insuficiente sau incorecte prezentate de către solicitant. 7.2. Condiţiile de efectuare a expertizei de control: - sarcina expertizei se stabileşte de către conducerea subdiviziunii structurale respective; - expertiza de control se efectuează în aceeaşi zi sau cel tîrziu în ziua următoare după predarea raportului de expertiză subdiviziunii respective a Camerei; - prezenţa expertului-evaluator, care a efectuat expertiza primară nu este obligatorie; - poate fi prezentat tot lotul de marfă sau o parte a acestuia, în funcţie de sarcina pusă de către conducerea subdiviziunii Camerei şi posibilitatea de a face concluziile întemeiate privind acţiunile expertului-evaluator. 7.3. Comanda pentru efectuarea expertizei de control se emite în modul stabilit, cu atribuirea numărului respectiv ce corespunde numărului comenzii, eliberate pentru efectuarea expertizei primare, cu nota “Expertiză de control”. 7.4. Conducerea subdiviziunii Camerei trebuie să numească un expert-evaluator calificat sau un grup de experţi-evaluatori. Prezenţa expertului-evaluator care a efectuat expertiza primară nu este obligatorie. 7.5. Raportul expertizei de control se semnează: în cazul corespunderii rezultatelor expertizei de control cu cea primară – de către expertul-evaluator, care a efectuat expertiza de control; în cazurile divergenţilor rezultatelor – de către expertul-evaluator, care a efectuat expertiza de control şi reprezentanţii beneficiarului expertizei primare. 7.6. Cheltuielile ce ţin de efectuarea expertizei de control sînt suportate de către subdiviziunea respectivă a Camerei.

8. CERINŢELE FAŢĂ DE ÎNTOCMIREA RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ

8.1. Raportul de expertiză se întocmeşte de către expertul-evaluator personal în scris sau la dispozitive de tipărit, clar, fără corectări şi abrevieri (cu excepţia celor acceptate). 8.2. Rezultatele expertizei se întocmesc în baza tuturor înregistrărilor efectuate de către expertul-evaluator în caietul de lucru în procesul de efectuare a expertizei. Corectările în partea introductivă şi cea de constatare a raportului de expertiză sînt stipulate de către expertul-evaluator şi se confirmă prin semnătura sa şi semnăturile persoanelor care au participat la

efectuarea expertizei. Corectările introduse în concluzia expertului se autentifică doar prin semnătura expertului-evaluator şi ştampila subdiviziunii. 8.3. Raportul de expertiză se tipăreşte în două exemplare: primul, care are cîteva grade de protecţie, se eliberează beneficiarului expertizei; exemplarul doi (copia fără grade de protecţie) se predă în arhivă. 8.4. Raportul de expertiză este alcătuit din trei părţi: - partea introductivă; - partea de constatare; - concluzia expertului . 8.4.1. Partea introductivă a raportului de expertiză: În partea introductivă a raportului de expertiză expertul-evaluator indică datele compartimentului corespunzător: - numărul cererii/comenzii/data acestora, sarcina expertizei; - informaţiile despre beneficiarul expertizei şi documentele prezentate; - informaţiile despre subdiviziunea ce efectuează expertiza; - informaţiile despre reprezentanţii beneficiarului expertizei; - data, locul efectuării expertizei şi întocmirii raportului de expertiză, numărul şi data cererii scrise unice, numărul comenzii; - obiectul expertizei – denumirea, cantitatea; - sarcina expertizei; - datele privind documentaţia prezentată şi alte date necesare. Dacă în cererea beneficiarului expertizei sînt puse mai multe întrebări pentru a fi soluţionate, expertul-evaluator are dreptul, prin coordonare cu conducătorul subdiviziunii să grupeze întrebările, să le expună în acea consecutivitate care ar asigura o modalitate mai eficientă de efectuare a expertizei. 8.4.2. Partea de constatare a raportului de expertiză conţine: - modalitatea de studiere a documentelor prezentate de către beneficiar care au importanţă pentru formularea concluziilor; - descrierea obiectului expertizei; - etapele de efectuare a expertizei, cu indicarea metodelor de cercetare; - informaţii privind utilizarea mijloacelor tehnice de măsurare (verificate, calibrate), condiţiile de aplicare a acestora; - informaţii privind documentele indicate în partea introductivă, rapoartele de încercări şi alte documente de care s-a condus expertul în timpul soluţionării sarcinii expertizei; - rezultatele stabilite de-facto în conformitate cu sarcina pusă (examinarea şi/sau testarea obiectului expertizei, calculele efectuate); - pentru producţia uşor alterabilă se indică data şi ora începerii şi sfîrşitului expertizei; - cauzele imposibilităţii soluţionării complete a anumitor întrebări în volum maxim, indicate în sarcina expertizei etc. Partea de constatare a raportului de expertiză se semnează de către expertul-evaluator, reprezentantul/reprezentanţii beneficiarului expertizei şi reprezentantul/reprezentanţii altei organizaţii, care potrivit condiţiilor contractului a/au participat la efectuarea expertizei. În caz de dezacord a reprezentanţilor beneficiarului expertizei şi a reprezentanţilor altei organizaţii, care au participat la efectuarea expertizei, cu conţinutul raportului de expertiză prevăzut în condiţiile contractului, ultimii trebuie să-l semneze, cu referinţă la părerea deosebită, anexată în formă scrisă. În cazul în care reprezentanţii beneficiarului refuză să semneze şi să-şi expună părerea deosebită în scris, expertul-evaluator are dreptul să întocmească raportul de expertiză fără semnătura lor, efectuînd în acest caz menţiunea corespunzătoare.

8.4.3. Concluzia expertului: În concluzie expertul-evaluator trebuie să ofere un răspuns argumentat privind sarcina expertizei, înaintată de către beneficiar. Concluzia se întocmeşte de către expertul-evaluator laconic, concret şi întemeiat, reieşind din datele incontestabile şi obiective, atît de clar încît să nu fie necesare explicaţii suplimentare ale expertului-evaluator. Concluzia trebuie să corespundă cu partea de constatare a raportului de expertiză. Dacă concluziile nu pot fi formulate fără descrierea detaliată a rezultatelor expertizei, expuse în partea de constatare, se permite de a face referinţă la partea de constatare a raportului. La fiecare din întrebările puse trebuie să fie oferit un răspuns clar, sau să fie indicată imposibilitatea soluţionării acesteia dintr-un motiv sau altul. Concluzia se semnează numai de către expertul-evaluator. 8.5. Raportul de expertiză şi anexele la acesta, semnate de către beneficiar şi expertul-evaluator se confirmă prin semnătura şefului secţie, conducătorului şi ştampila subdiviziunii Camerei. 8.6. Responsabilitatea pentru corectitudinea, efectuarea la timp a expertizei şi întocmirea corespunzătoare a raportului de expertiză o poartă expertul-evaluator, care a efectuat expertiza. Responsabilitatea pentru veridicitatea datelor şi autenticitatea documentelor prezentate pentru expertiză o poartă beneficiarul.

9. MODALITATEA DE ÎNREGISTRARE ŞI ELIBERARE A RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ BENEFICIARULUI

9.1. Raportul de expertiză se înregistrează în Registru şi/sau în sistemul computerizat automatizat cel tîrziu a doua zi după finalizarea expertizei. Semnătura conducătorului subdiviziunii structurale a Camerei pe originalul raportului de expertiză confirmă faptul înregistrării lui. Actele trebuie să fie pregătite pentru a fi eliberate beneficiarului în termenul, care nu depăşeşte 5 (cinci) zile lucrătoare de la finisarea expertizei. 9.2. Raportul de expertiză fără semnăturile reprezentantului beneficiarului, expertului-evaluator, conducătorului, ştampila subdiviziunii structurale respective a Camerei şi fără data înregistrării nu este valabil. 9.3. Exemplarul doi al raportului de expertiză (copia fără grade de protecţie) cu toate anexele, pe care se bazează concluzia expertului, se predau în arhivă. Rapoartele de expertiză cu toate anexele se păstrează timp de trei ani (în formă scrisă şi/sau în formă electronică). 9.4. Exemplarul raportului de expertiză, tipărit pe blancheta cu cîteva grade de protecţie, se eliberează beneficiarului după înregistrarea lui. 9.5. După înregistrarea raportului de expertiză, modificările sau completările pot fi introduse doar cu permisiunea conducătorului subdiviziunii corespunzătoare a Camerei, avînd cererea întemeiată în scris a beneficiarului sau a expertului-evaluator. 9.6. Şefii secţiilor şi conducătorii subdiviziunii corespunzătoare a Camerei poartă răspundere pentru înregistrarea raportului de expertiză, eliberarea lui beneficiarului şi predarea spre păstrare în arhivă. 9.7. În cazurile în care beneficiarul expertizei are obiecţii întemeiate ce ţin de concluzia expertului sau cînd expertul-evaluator a încălcat modalitatea de efectuare a expertizei, printr-un ordin al Camerei sau al subdiviziunii respective se numeşte expertiza repetată, suplimentară sau de control