institutul de istoria medicinei, farmaciei si de folklor medical din

Institutul de istoria medicinei: colţul cu biblioteca de mână şi dulapul revistelor

INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI, F A R M A C I E IŞI DE FOLKLOR MEDICAL DIN CLUJ

I. In timp ce întreg învăţământul medical siştiinţific până în veacul al XlX-lea avea o orien-tare net istorică, marile descoperiri în domeniulştiinţelor fizico-chimice şi biologice şi avântulenorm pe care 1-a luat medicina cu 150 ani înurmă, au avut ca urmare o neglijare completă atrecutului, atât în învăţământ cât şi în cercetă-rile savanţilor. Medicii şi naturaliştii uitaseră, fas-cinaţi de perspectivele strălucite pe care le oferăviitorul, uimiţi de posibilităţile tehnice nebănuitepână atunci, că, de când omenirea gândeşte, eaa căutat să-şi explice fenomenele naturii şi alevieţii, că speculaţiile acestea au rămas consem-nate în operele filosofilor, naturaliştilor şi medicilordin trecut şi că toată opera aceasta trimilenară con-stitue fundamentul solid, pe care s'a zidit stră-lucita alcătuire a ştiinţei moderne. Neoideaîîsmulşi spiritualismul, care caracterizează ultimele de-cenii şi care au luat naştere ca o reacţie la poziti-vismul şi materialismul dominant la sfârşitul vea-cului trecut, ne-au dat şi o resuscitare a menta-lităţii şi tendinţelor istorice în domeniul ştiinţelornaturale.

Astăzi mişcarea pentru introducerea IstorieiŞtiinţelor în mod organic în învăţământ e foartevie în ţările din Apus. Societăţi savante şi re-

viste de specialitate luptă în direcţia aceasta. Re-zultatele se şi arată: în Franţa există vechea ca-tedră dela College de France şi un institut noucreat în 1932 la Universitatea din Paris; Ger-mania are azi un institut de Istoria Ştiinţelor înBerlin ca şi — în Roma — Italia, care a introdusaceastă ştiinţă sintetică chiar si în învăţământulsecundar.

Pe când Istoria Ştiinţelor ca obiect de învăţă-mânt şi disciplina ştiinţifica este încă în curs deformare, Istoria Medicinei a intrat deadreptulîntr'o fază de consolidare. Necesitatea ei este multmai evidenta şi mult mai actuală. Medicina mo-dernă prezintă unele semne de început de criză,care nu mai pot fi neglijate: lipsa unei filozofiiproprii, pierderea unităţii doctrinare, destrămareaîn specialităţi şi subspecialităţi, tehnicizarea pro-gresiva. Faţă de acest aspect neliniştit şi schim-bător al medicinei moderne, grandioasa unitate fi-lozofica şi doctrinară a medicinei vechi se pre-zintă pentru medicul gânditor ca un punct derepaus. Tot mai mulţi sunt aceia cari pretind oîmbibare cu spiritul medicinei de odinioară pentrua salva caracterul intelectual al medicinei moderne.Acest postulat se traduce practic prin înmul-ţirea literaturii medico-istorice şi acordarea unei

2O6 B O A B E D E G R Â U

importanţe tot mai mari învăţământului de IstoriaMedicinei,

In privinţa aceasta Franţa, care ne-a dat peclasicii Daremberg si Littre, ca şi Germania, orga-nizează; Italia, Anglia, Statele-Unite, Ţările miciale Apusului şi — trebuie s'o accentuăm, — Po-lonia, secondează. Putem afirma că astăzi învăţă-mântul medico-istoric în ţările din Apus e orga-nizat şi i se dă toată atenţia cuvenită. Dovadăsunt cele vreo 80 de catedre, conferinţe, instituteşi seminarîi medico-istorice existente.

Medicina în România (în ceeace priveşte ceanaţional-românească) e tânără; are o vechime decel mult 150 de ani. In acest răstimp ea a trecutprin faza de asimilaţie si organizare şi a ajunsazi în faza de creaţie. Aşa cum se prezintă azila noi, popor abia renăscut din punct de vederecultural şi politic, ea poate constitui un titlu deglorie pentru noi. Istoriograful medical româncare se ocupă cu trecutul medicineî ştiinţifice ro-mâneşti, are marele favor faţă de colegul săufrancez, italian sau german, că poate domina în-treg câmpul, bine delimitat. Cercetările sale auun farmec deosebit. El poate urmări până în adân-cimile sale, procesul de creaţie a unei noui di-recţii ştiinţifice naţionale. Dacă Istoria Medicineiştiinţifice la noi e limitată, cu atât mai vast estedomeniul Etnografiei Medicale şi al FolkloruluiMedical românesc. Aci găsim comori nepreţuite,

care aşteaptă să fie ridicate. Pe cât de rnult s'acules până acum la noi în direcţia aceasta, peatât de puţin a fost prelucrat materialul adunatdupă criterii ştiinţifice. Elementele de Folklor Me-dical românesc trebuesc urmărite până la naşterealor din substratul trac; trebuesc căutate influenţestrăvechi scitice si sarmatice; chiar mai mult, ur-mează să se găsească fundamentele ancestrale dinneolitic; în stratele superioare ar fi de urmăritbogata influenţă a medicinei populare latine, pre-cum şi elementele fosilizate de medicină ştiinţi-fică greco-romană, bizantină şi arabă. In sfârşit,colateral, împrumuturile dela popoarele învecinate,mai ales cele slave. O altă direcţie pentru cercetă-rile medicului etnograf este depistarea şi verifi-carea ştiinţifică a elementului real terapeutic înbozgoanele şi leacurile populare, mult mai bogatdecât s'ar crede. In direcţia aceasta, — a doua,—lucrările regretaţilor profesor N. Leon din Iaşişi Charles Laugier din Craiova sunt fundamentale.Ca harnici şi dibaci culegători de medicină popu-lară la noi amintim pe: S, FI. Marian, TudorPamfile, Lupaşcu, Grigoritt-Rigo', lâna, Crăcianescu,Gorovei şi alţii. D-l Gorovei îndeosebi ne-a datşi o sugestivă interpretare a descântecelor.

Cercetările în domeniul Istoriei Medicinei ro-mâneşti propriu zise şi un învăţământ medico-istoric la noi, pe lângă importanţa pur ştiinţificămai are si o deosebită însemnătate naţională. Am

Vitrinele (dela stânga la dreapta): i. Medicina populara; Medicina în Dacia. 3. Istoria Medicinei în Ardeal.3. Istoria Farmaciei. 4. Istoria Medicinei româneşti

V. BOLOGA: INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI 30?

accentuat mai înainte că desvoltarea mediciniiştiinţifice româneşti a fost deosebit de frumoasăşi că ne putem mândri cu ea. Arătând-o, aşa cumeste, Românilor din nouile provincii, cari n'auştiut nimic de ea, le dăm posibilitatea să cunoascăpotentele culturale care zac în poporul nostru;iar minoritarilor, cari, foarte critici, încetul cu în-cetul încep să ia contact cu ştiinţa românească,le putem prezentade-a-gata un capitolfrumos al istoriei ci-vilizaţiei noastre.

In privinţa aceastamei nu suntem aşaînapoiaţi cum s'arcrede, încă la 1836doctorul CostacheVârnav în «Physio-graphia Moidaviae»,teza sa de doctoratîn medicină, f a c epuţină istorie a me~dicinei româneşti.In vremurile mă inoui, lonescu-Gion,deşi nu era medic,dădu vreo câtevacercetări medico-i-storice; însă funda-mentale sunt a b i a« E f o r i a SpitalelorCivile» de Al G,Gălăşescu, «IstoriaIgienei în România»de Felix (1903) şi<( Literatura m e d i-cală Românească » alui Gfc. Crăinicianu(1907). Precizie isto-rică şi m u n c ă deamănunt migăloasăg ă s i m în lucrărilelui GA. Z- Petrescuşi N. A. Bogdan(Iaşi). Prima priviregenerală, scurtă însădeschizătoare de o-rizonturi, ne-o dăd-1 N. lorga în «Medici şi Medicina în tre-cutul românesc » (1919). Cu această lucrare seşi deschide calea spre o operă fundamentală, pecare o încearcă doctorul V. Gomoiu în volumi-noasa sa « Din Istoria Medicinei şi a învăţămân-tului medical în România » (1923), operă de mareenvergură, extensiv scrisă, cu un deosebit de bogatmaterial informativ, un fel de «Hurmuzaki» alIstoriei Medicinei româneşti. Intre medico-istoriciiromâni mai trebuesc amintiţi profesorul Cosăcescu,doctorii Ţovaru, Vaian din Bucureşti, Sarafidi dinConstanţa, Samarian din Călăraşi, Glăvan din Ora-

Vitrina i: Medicina în Dacia

dea, Lenghel din Cluj şi — incidental, ca amator, —dl. Barbu Lăzăreanu.

La minoritarii din Ardeal îl găsim pe Sasul doc-tor Eduard Gusbeth, savant şi meticulos, pe Un-gurii dr. Pataky Jeno, un filigranist şî miniatu-rist subtil al biografiei medicale, şi pe multilate-ralul chimist, farmacist şi medic dr. luliu Orient,cel mai bun cunoscător al Istoriei Farmaciei la

noi. Intr'o muncă• de pasionat colecţio-I nar a adunat timp} de 20 de ani tot ce

a putut găsi în legă-tură cu trecutul far-maciei în A r d e a l .Colecţiile sale le-adonat « M u z e u l u iArdelean» din Cluj,unde c o n s t i t u e osecţie specială far-maco-istorică, vred-nică de a fi compa-rată cu colecţi i lesimilare din Apus.Existau şi e x i s t ădeci în R o m â n i ac â ţ i v a istoriografim e d i c a l i ; ceeacelipsea era însă o in-stituţie unde să sepoată centraliza ma-terialul, atât de bo-gat, dar împrăştiat,din Istoria Medici-nei româneşti.

Prin î n f i i n ţ a r e aInstitutului de Isto-ria Medicinei şi Far-maciei la Universi-tatea din C l u j , în-tâmplată în 1921,şi cât i va ani maitârziu a conferinţeide Istoria Medicineila Facultatea d i nBucureşti, s'au creatpuncte de cristali-zare pentru nouile

tendinţe în învăţământul universitar. Acţiunea lor sevădeşte tot mai mult, dar în mod fatal efecte maiputernice se vor ivi numai cu timpul, când oserie întreagă de studenţi în medicină va fi pă-răsit băncile şcoaleî şi va duce învăţămintele pri-mite în cercurile largi ale corpului medical românesc.

Până atunci rămânea o lacună. Lipsiâ încă in-teresul pentru Istoria Medicinei la aceia cari susţinşi conduc actuala mişcare medicală românească,la generaţiile medicale mai vechi.

Această cezură a ştiut să o închidă VictorGomoiu.

208 B O A B E D E G R Â U

In urmă cu vreo 6 ani, Victor Gomoiu rm-ascris, desvoltându-mi un plan detaliat pentru în-fiinţarea unei societăţi româneşti de Istoria Me-dicinei. El voia prin această creaţie să scoată miş-carea medico-istorică din cadrul limitat al învă-ţământului universitar şi s'o transplanteze, dându-inoui aspecte, ţinte mai largi şi o vigoare maimare, în lumea noastră medicală. I-am răspunssceptic. Credeam că afară de d-\Prof.Cantacuzinor

Vitrina 3: Istoria Farmaciei

d-1 conferenţiar G. Z. Petrescu şi vreo 5—6 alţiiîn Bucureşti, de vreo două persoane în Iaşi, vreotrei în Cluj şi cel mult zece în provincie, nu vagăsi alţi colaboratori în ţară. Gomoiu nu s'a lăsatimpresionat de pesimismul meu. Rezultatele i-audat dreptate; a înfăptuit ceeace nu credeam că sepoate: Societatea R. R. de Istoria Medicinei. Dupătrei ani de funcţionare a acestei societăţi ne dămseama că Gomoiu a ieşit învingător pe toată linia!Parcă a avut o baghetă magică; a deschis suflete,a stârnit interese şi astăzi are în jurul său, numaiîn Capitala ţării, mulţi oameni de seamă, cari ne

surprind şi ne încântă prin varietatea şi seriozi-tatea contribuţiilor lor, în specialitatea noastră.Dările de seamă ale acestei societăţi atât de tinereşi atât de viguroase, sunt o adevărată revelaţieşi prilej de mari bucurii pentru noi cei cari cul-tivăm Istoria Medicinei.

Societatea din Bucureşti are meritul de a^fistârnit preocupări istorice în generaţia actuală demedici, în majoritate pozitivistă, crescută într'o

mentalitate neistorică şi nefilozofică.Rolul hotărîtor de a îndrumă stu-

denţimea, — viitorul medicînei româ-neşti,— care instinctiv caută noui orien-tări în gândirea eî, spre o aprofundareistorică şi filozofică a artei şi ştiinţeicăreia i s'a închinat, şi pe de altă partede a scoate scrisul medico-istoric româ-nesc din faza de diletantism, îi revineînvăţământului universitar, adică con-ferinţei de Istoria Medicinei din Bucu-reşti şi catedrei din Cluj.

Catedra de Istoria Medicinei din Cluj,cu institutul anexat, intrată în al i2-leaan de activitate, poate azi încercă unbilanţ al activităţii.

Existenţa ei e opera unui învăţat fran-cez şi mare prieten al Românilor, a pro-fesorului Jules Guiart din Lyon. înaintede a vorbi despre creaţia sa, se cuvinesă vedem cîne-i omul care a înfăptuit-o.

II. Născut la 4 Iulie 1870 în Chateau-Thierry, Jules Guiart şi-a urmat stu-diile inferioare, medii şi superioare înFranţa. A studiat medicina şi ştiinţelenaturale la Paris. Ca extern al spitalelordin Paris (1891—1894), preparator dezoologie, mai târziu de anatomie şi fi-ziologie comparată la Facultatea deŞtiinţe din Paris (1894—1897), în sfâr-şit ca şef de lucrări de parazitologie laFacultatea de Medici: ă şi la Insti-tutul de Medicină Colonială din Paris,trece prin toată filiera inferioară a în-văţământului universitar. In 1896 îşiia doctoratul în medicină, în 1901 înştiinţele naturale. In acelas an e numitprofesor agregat de istorie naturală la

Facultatea de Medicina din Paris, iar Societateafranceză de Zoologie îl alege secretar general. Inaceastă calitate, ani dearândul, prof. Guiart con-duce publicaţiile acestei societăţi. In anul 1906Facultatea de Medicină şi Farmacie din Lyon îlchiamă la catedra de parazitologie şi istorie natu-rală, pe care o ilustrează şi astăzi.

Când în 1920, în urma activităţii sale medico-istorice, se înfiinţează un învăţământ de istoriamedicinei şî farmaciei în Lyon, prof. Jules Guiarte numit conservator la Muzeul istoric al Facul-tăţii de Medicină şi Farmacie din Lyon şi primeşte

V. BOLOGA: INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI 209

din partea Facultăţii însărcinarea de a organizaacest învăţământ. In 1921 Universitatea din Clujîl chiamă ca profesor titular, angajat cu contractspecial, Ia Facultatea de Medicină şi îl însărci-nează să întemeieze învăţământul medico- şi far-maceutico-istoric şi să înfiinţeze un Institut deIstoria Medicinei şi Farmaciei. Această însărci-nare a ţinut până la i Iulie 1930, când d-sa arenunţat la prelungirea contractului.

Activitatea şi succesele sale ştiinţifice, încă detimpuriu i-au deschis porţile celor mai vestite so-cietăţi savante din Franţa şi din alte ţări. Deo-sebit de numeroase sunt congresele, comisiile şicomitetele la care a luat parte în calitate oficială,şi nu mai puţine sunt decoraţiile pentru meriteculturale şi ştiinţifice, primite dela guvernele pa-triei sale şi ale altor ţări, între care şi patru ro-mâneşti.

Profesorul Jules Guiart şi-a început cariera ştiin-ţifică ca zoolog; teza sa despre * Glanda tiroidăla vertebrate, în particular la selacieni » (1896) şilucrările sale despre gasteropode (1899—1901),despre moluştele tectibranchii (1900), despre crus-taceii comensali, etc., îi creară un loc de frunteîn mişcarea zoologică contimporană.

Elevul lui, Lacaze-Duthiers, ajunge în curând însfera de influenţă a parazitologului Raphael Blan-chard. Aceste două nume jalonează evoluţia sa;dela zoologie pură e îndreptat spre parazitologie:ani de muncă înteţită, de succes; agregaţia laParis, catedra la Lyon; lucrare după lucrare, pro-ducerea de fapte noui, lansarea de principii nouiîn parazitologie; încoronarea activităţii cu admira-bilele manuale de parazitologie, devenite azi cla-sice în învăţământul medical.

La începutul cercetărilor sale de parazitologie,îl preocupă două probleme: rolul patogen al vier-milor intestinali şi paludismul. Era pe la 1900, cândtoată patologia modernă, fascinată de enormelesuccese ale bacteriologiei, vedea pretutindeni nu-mai infecţii bacteriene şi eră pe cea mai bunăcale de a uita că mai există şi alţi agenţi pato-geni. Din fericire, în vremea aceea Laveran, Ross,Crassi, Babes şi alţii descoperiseră o serie deprotozoare şi alte animale microscopice produ-cătoare de boale şi mecanismul transmiterii lorprin insecte. Prof. Guiart, care urmărise cu atenţienouile cercetări şi publicase o serie de lucrăriproprii originale asupra paludismului, găseşte şienunţă că mulţi viermi paraziţi nu sunt numai eiînşişi patogeni, ci au adesea un rol, analog celui alanofelilor de inoculatori ai microbilor. Această ideeenunţată şi documentată de prof. Guiart, n'a găsitatunci încă acea atmosferă favorabilă, pentru a fiacceptată fără discuţie. Astăzi, când bacteriomaniaexcesivă nu mai domină în patologie, când rolulcelorlalţi agenţi patogeni animaţi e apreciat în justalui valoare, ideile prof. Guiart sunt admise. Dars'a întâmplat ceeace de multe ori vedem în istoriaştiinţei; Ideile triumfă, sunt adoptate şi enunţate

de epigoni, cari nu rareori nici nu-şi mai aducaminte de cel care le-a gândit mai de mult.

Era firesc ca, după nenumărate lucrări de de-talii, Maestrul să ajungă la sinteze, încă în 1906publică împreună cu Grimbert voluminosul «Precisde diagnostic », manual devenit clasic, care astăzia ajuns la ediţia a 4-3. In marele tratat de medi-cină şi terapeutică de Brouardel şi Gilbert pre-lucrează în 1907 partea parazitologică (în prezent

Foto film, ClujVitrina 4: Istoria Medicinei româneşti

ediţia a 2-a, 1925). In 1909 îşi tipăreşte al său«Precis de parasitologie », una din cele mai răs-pândite cărţi de medicină franceză, admirabilă nunumai prin enormul material ştiinţific fixat în ea,ci şi prin eminentele ei calităţi didactice. (Ed. a2-a în 1922, a 3-3 în curs). O expunere popu-lară a întregei parazitologîi, preţioasă prin clari-tatea şi calităţile ei literare e cartea sa publicatăîn 1911 «Leş parasites inoculateurs des maladies ».(Ed. a 2-a în 1922). In 1914 i se solicită colabo-rarea parazitologică la «Nouveau trăite de Pathologiegenerale»deBouchard şi Roger. In 1915 «Manualulde Parasitologie » e tradus în limba spaniolă. Acum

2IO B O A B E D E G R Â U

trei ani, graţie iniţiativei şi colaborării profeso-cului Guiart, a apărut un manual de medicinăcolonială, (Jules Guiart, Charles Garin, Marcel

f^

•e Kwteebit'S

Farmacistul sas braşovean Martin Honigberger, ajunsmedic de curte al lui Rendjit-Sing, Maharadja de

Lahore. Gravură de Mahlknecht

Leger: «Precis de Medecine coloniale. Maladiesdes pays chauds ». Bibi. du doctorat en MedecineGilbert Fournier, Paris, Bailliere, 1929,VI, 408 p., 94 fig. în text), conside-rat în prezent drept cel mai bun tra-tat francez de patologie tropicală.

Prin cercetările sale asupra proble-melor boalelor tropicale şi ale marilorpandemii, prof. Guiart a fost adeseanevoit să se ocupe cu tânăra ştiinţă ageografiei medicale. Mai ales în acestnou domeniu al medicinei a adus ideinouî şi fecunde, astfel că un biografal său, Georges Dallix, a putut afirmaîncă în 1913 că «la geographie medi-cale est un domene ou îl regne enmaître ». Intr'o lucrare scurtă, dar mie-zoasă (este una din marile calităţi aleMaestrului, de a şti sa spue «multumşed non multa »), «Leş applications dela Geographie medicale â î'etude de lapeste pneumonique » (1911), a arătat căforma pneumonică a ciumei este le-gată de regiunile cu isotermele 5—10°, pe cândcea bubonică ţine de ţările mai calde, mai ales

cu isotermele 20—25°. Iar capitolul de geografiemedicală în manualul de boale tropicale rămânefundamental pentru totdeauna. Şi în direcţiaaceasta prof. Guiart a fost novator: abia în zilelenoastre s'a ajuns a se consideră în patologie iaraşpe lângă factorul «infecţie » şi factorul echivalent«teren », « mediu ambiant», « climă ». Jules Guiarta făcut-o încă în 1911!

Maestru al cuvântului rostit şî scris, profesorulGuiart nu s'a mulţumit de a răspândi noţiunilede parazitologie şi igienă în cercul restrâns al spe-cialiştilor şi elevilor săi, ci a descins cu lucrăride popularizare, pe atât de ştiinţifice pe cât declare şi literare, în mijlocul marelui public. Inînvăţământ el, partizan al descentralizării, a pre-ferit să lase Parisul, care căută să-1 păstreze, şisă transplanteze la Lyon scoală parazitologică pa-riziană, al cărui întemeietor şi cap a fost maestrulsău R. Blanchard,

Trei sunt căile, prin care parazitologul Guiarta evoluat în spre Istoria Medicinei. Una: dela para-zitologie peste studiul boalelor tropicale spre geo-grafia medicală şi epidemiologia istorică. Alta, delaparazitologie la biografia, concepută în mod con-genîal, a marilor parazitologi şi înspre istoria spe-cialităţii. Şi în evoluţia aceasta, influenţa maestruluisău a fost hotărîtoare: Blanchard n'a fost numaicel mai mare parazitolog al Franţei, ci şi unul dinresuscitatorii moderni ai Istoriei Medicinei. A treiadirecţie evolutivă i-o dau preocupările sale artis-tice, care îl duc treptat spre studiul medicinei înartă.

Din prima epoca de evoluţie spre studii istoriceavem notiţele biografice: Redi (1898 şi 1902), Paget(1900), Lacaze-Duthiers (1901), Blanchard (1902),Certes (1903) şi introducerea istorică a manualuluide parazitolcgie (1909), clară, precisă, completă.

Farmacist indian. Litografie din cartea lui M. Honigberger, «Friichieaus dem Morgenlande*

Iubitor al frumosului, pricepător fin în chestiunide arta, medicul Guiart e preocupat şi de pro-

V. BOLOGA: INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI

medicină, e şi articolaşul: «Ancien-nes figures de monstres sycepha-liens » (1920).

Nici istoria farmaciei vechi nu-ineglijată. Una din curiozităţile ei eresuscitată în articolaşul: « Une vi-eille medication: Ies bezoards », Inrăstimpuri mai publică biografii şinecroloage, pe care întotdeauna ştiesă le facă interesante, captivante, lip-site de înşirări seci de date, relevândîn schimb legătura intimă între omulşi opera sa: Lortet (1910); OswaldoCruz (1911 şi 1917); Martin şi Canei(1913); Şir Armând Ruffer (1917);Blanchard (1920); în sfârşit, Pasteur,căruia îi dedică în anul jubilar 1922cinci lucrări şi conferinţe, în care

Medicul ardelean maghiar (sec. XVII),Papai-Pâriz Ferenc

blema reprezentării medicinii înoperele de artă. Seria de articoleîn «Aesculape »: « Le macabredans l'art » (1912—13) e o evo-care a timpurilor de grozave epi-demii medievale, o analiză a in-fluenţei marilor flagele asupraartei, un capitol nou în istoriaculturii şi civilizaţiei omeneşti.Tot din istoria artei, aplicate la

Doctorul Pavel Vasici (1806-1881)M. A. R., medic în Braşov

şi Timişoara

Doctorul Dimîtrie Caracas, protomedicîn Bucureşti

studiază între altele şi raportul ma-relui bacteriolog cu Lyonul.

<« On revient tou jours . . .» Istoriaparazitologiei apare refăcută şi aug-mentată în nouile ediţii ale manua-lului şi în 1914 publică «L'histoirede la gale ».

Profesorul Guiart e un călător neo-bosit. Basinul Mediteranei 1-a atrasîntotdeauna. Călătoreşte, vede,învaţă.Rezultatul acestor călătorii sunt ar-ticolele şi studiile: « Au pays de Ve-nus Erycine » (1914),« La Medecineau temps des Pharaons»(1922),«L'ob-stetrique dans l'ancienne Egypte»(1923) şi seria de articole despremedicina preistorică şi preelenică.Cercetările de egiptologie medicalăale profesorului Guiart sunt cele mai

Medicul şi botanistul prof. dr.Anastasie Fetul (1816-1886)

din Iaşi

profunde şi originale din lucră-rile sale medico-istorice. E pu-nerea la punct a întregei che-stiuni, cu multe idei şi interpretărinouî, metodică, clară, literară. Eleau apărut în traducere românească,după ce au fost traduse şi înlimba polonă şi araba (Cluj, 1926).

Literatul Guiart s'a adâncit înstrălucirile secolului al XVII-leaşi XVIII-lea în Franţa. Diagnosti-cian retrospectiv abil si cunos-cător al mentalităţii şi obiceiurilor

Doctorul lacob Cihac (1800-1888),medîc-şef al oştirii moldovene


timpului, el ne evocă « Leş medecins et Ies mala-dies du grand Roi », soluţionând chestiunea cu do-vada, că Louîs XIV a fost diabetic.

Medicina poporului încă i-a servit numeroasesubiecte pentru cercetări, care au îmbogăţit cu-

Foto Bordan, Clu jProfesorul Jules Guiart în 1930

noştinţele noastre asupra folklorului medical bre-ton: «Leş saints guerisseurs en Bretagne » (1911),«Le culte phallique en Bretagne », « Leş rebou-teux de Bretagne » (1912), «Leş saînts guerisseurset la medecine veterinaire en Bretagne » (1923).O conferinţă ţinută la Soc. de etnografie din Cluja făcut accesibilă chestiunea aceasta şi publiculuinostru (1923).

Cursul de Istoria Medicineî pe care profesorulGuiart îl ţine în Lyon şi Cluj, bogat ilustrat, me-todic si la punct cu cele mai noui cercetări, e azicel mai complet în limba franceză. Perspectivade a-1 vedea în curând tipărit de una din celemai mari edituri a Franţei umple de bucurie petoţi specialiştii, cari simt dureros lipsa unei astfelde lucrări moderne în ţara, care a dat pe cei maierudiţi scrutători ai medicinii antice si a fost şieste patria celor mai mari medici.

Opera medico-istorică a profesorului Guiart ecaracterizată prin metodă, exactitate, originalitateşi prin eleganţa formei literare. Lucrările pe carele iscăleşte întotdeauna şi în calitatea sa de pro-fesor al Universităţii clujene, contribue la ridi-

carea faimei ştiinţifice a tinerei şcoli a Daciei su-perioare.

După atâtea lucrări medico-istorice şi medico-etnografice mai mici, pregătitoare, profesorul Guiarta trecut şi în acest domeniu la sinteză. Ceeacea publicat dela 1922 încoace face parte din ma-rele tratat asupra medicinei dela începuturile eipână în zilele noastre, la care lucrează.

Prin calităţile sale personale, prin talentul deorganizator şi darul de îndrumător, maestrul Guiart,întemeetorul muzeelor medico-istorice din Lyon şiCluj, părintele învăţământului de istoria medicineiîn România şi primul profesor al acestei specia-lităţi în Lyon, a ştiut să creeze o scoală. Acesta epoate cel mai mare merit al său.

Alături de Laccasagne, prof. Guiart are partealeului în crearea şi organizarea muzeului istoric alFacultăţii de Medicină din Lyon. Ceeace a făcutîn Cluj în direcţia aceasta, se va spune mai jos.In amândouă oraşele, el a pornit un curent me-dîco-istoric viguros, care s'a impus. Fără exage-rare, se poate afirmă, că profesorul Jules Guiartprin publicaţiile salet prin ceeace a organizat si prinelevii pe cari si i-a format în Franţa şi România,este capul unei scoale medico-istorice noui.

Istoriograful medicinei, prin natura specialităţiisale, trebuie sa fie familiarizat nu numai cu me-dicina şi ştiinţele naturale, ci şi cu istoria generală,istoria civilizaţiei, a artelor, a religiilor, cu etno-logia şi sociologia, folklorul şi filologia. Rar segăsesc întrunite atât de temeinic într'un singurcap toate aceste cunoştinţe ca la Maestrul Guiart.

« Profesorul Guiart, îmblânzitorul teniilor *(din «Le Rictus», Paris 1913)

Prin nenumăratele sale călătorii în toată Eu-ropa, Turcia, Siria, Egipt profesorul Guiart acunoscut şi studiat o mulţime de popoare.

« Dorul de ducă » al lui Jules Guiart a devenitproverbial. Colegii săi francezi ÎI cunosc bine.Intr'o biografie spirituală, pe care i-a închinat-o


revista medicală satirică-umoristică « Le Rictus »(Paris, 1913), din care extragem şi caricaturaplină de haz « Le charmeur de tenia », cronicarul«Le Sondeur » scrie următoarele:

«Ce n'est pas tres facile de joindre le Dr. Jules

Os frontal trepanat. Craniu eneolît delaDecia-Mureş. Cuţitul de silex cu care s'a

făcut operaţia. Salbe din mormânt

Guiart: vous croyez le saisir â Lyon, ii est ă Con-stantinople. Vous y courez. Le voilâ en Palestine.Et rien ne vous prouve que de la, ii n'aura passaute, simplement, enAllemagne pour gagnerl'Angleterre, via LeCaire. Le Dr. Guiartest un grand voyageuret sa curiosite de pa-rasitologue le pousse ăaller suivre sur placeIes manoeuvres qu'e-xecutent Ies parasites.C'est ainsî qu'il tra-vailla longuement avecSchaudinn, â Berlin,etudia de preş Ies ex-periencesde Grassi,surle paludisme. II ne re-doute pas la nourriturebaroque ou la graissede mouton est sucreeet le sucre graisseux.Leş punaises orientalesr e s p e c t e n t son epi-derme et ii se trouveau milieu d'elles dansson element, si j'ose dire! II entonne volontiersl'air celebre: Partant pour la Syrie, sans craindred'etre fixe â son lit par ces bestioles piquantes,comme un simple portrait l'est au mur par leurs

Planşă litografiată, cu mamifere,din * Istoria Naturală» de Cîhac

(1837)

homonymes inanime's. Mais rien n'egale pour luiun voyage en Espagne, dont ii est fanatique,autant que de la Bretagne».

In 1920, după terminarea războiului, prof.Guiart era bolnav şi ipocondru. Zăcea în pat,nu mai avea poftă de lucru. Deodată soseşteprietenul sau român, d-1 E. Racoviţă să-i solicitecolaborarea la organizarea nou întemeiatei Uni-versităţi a Daciei superioare. Când «bolnavul »a auzit că e rost de călătorie, s'a însănătoşit în34 ore! Admirabila sa tovarăşe de viaţă, d-naGuiartf susţine că drumurile sale lungi din Ro-mânia 1-au redat sănătăţii,

Cine a avut fericirea să-1 însoţiască la drum,a putut să-şi dea seamă cum acest învăţat se fo-loseşte şi de cea mai mică excursie de agrement,pentru a se documenta asupra locurilor şi oame-nilor din calea sa.Noî Românii dinpăcate avem obi-ceiul de a ne cu-noaşte pe n o iînşine cam su-perficial şi de anu umblă p r i nţara noastră. Erăîntotdeauna plinde haz de a ob-servă cum pro-fesorul Guiart, so-sit într'o regiuneromânească pecare n'o văzuseniciodată, a v e aprilejul să le ex-plice adesea local-nicilor ceiace e im-portant şi caracte-ristic la ei acasă! Vas farmaceutic din sec. XIII, dintr'o

Pasul dela StU- farmacie sibianădiul m e d i c i n e iprimitive şi folklorul medical spre preistorie şi etno-grafie nu-i mare. Prin cercetările sale asupra medi-cinei ţărăneşti a Bretonilor şi medicinei preistorice laCelţi, Gali şi Egipteni, dela sine s'a apropiatde problemele generale ale etnografiei şi etno-logiei. Venind în ţara noastră, unde din primulmoment a ştiut să aprecieze şi a îndrăgit cel maisănătos element al populaţiei, ţăranul român, s'aapucat cu tot dinadinsul de studiul etnografieiromâneşti. Prima lucrare în direcţia aceasta a fost«Notes ethnologiques sur la Transylvanie » (Lyon1922). In 1926 publică magistralul său discursla Academia lioneză «Leş origines du peupleroumain », în care susţine părerea că în compoziţiaetnică a poporului nostru intră elementul celtîntr'o măsură mult mai mare decât s'ar crede.Datele din «Getica» regretatului prof. Pârvan,apărută mai târziu, au fost menite să întăreascăpărerile profesorului Guiart,


ir p M H sr E r A

M A A A t ' l ' A ' N T Z A .

M E' P O I n P -T r O JT,

Ocupându-se în ultimul timp şi cu antropologia,prof. Guiart ajunge să constate existenţa din tim-puri protoistorice a unei noui rase, numita de elrasa galatâ («Contribution â l'etude d'une nou-velle race europeenne: la race galate », 1926), ale

_ cărei urme nu legăseşte n u m a i înFranţa, ci chiar sila noi. La institutulinternaţional de an-tropologie din Am-sterdam îşi desvoltăîn 1937 mai pe largideile referitoare laaceastă rasă în co-municarea : <( C o n-tribution â l'etuded e s r a c e s euro-peennes ».

In prezent profe-sorul Gwiarducreazăla o hartă antropo-logică a Românieişi la o carte volu-minoasă despre ţaranoastră, în care bo-gatul material etno-grafic cules şi clasatde d-sa la noi vao c u p ă l o c u l d e

A'NTIINI'OT JD,tvŞ#EAPft 'NOT w* STA'IPK,

Iferolp(ia<rfi<

frunte.

Cartea despre Sifilis a mediculuimacedo-român loan Nicolide din

Pind (1737-1828) tipărită înViena la 1794

De când ne cunoaşte şi ne iubeşte, MaestrulGuiart nu lasă să treacă nici o ocazie pentru a neface cunoscuţi şi mai bine apreciaţi în ţara sa.Când ne gândim lamarele ascendent, pe |F"~care dânsul îl are a-, . i** t a a H J ,icolo, la autoritatea saştiinţifică recunoscută i^te^tiide toţi, ne putem în- j-chipui, ce preţ ioasă ; (i\.,f,,. . . . , .-;, :•.; , , . - > •pentru noi este această [ *,& ... . -fc , «^ f .parte a activităţii sale. r- _.Pe lângă studiile et-nografice asupra po-porului român, amin-tite mai sus, MaestrulGuiart a publ icat omulţime de cercetări,articole şi articolaşe şia ţinut o seamă deconferinţe asupra ţăriinoastre şi oamenilordela noi.

Documentat până lacele mai m i c i ama- * Oglinda Sănătăţii» a mediculuinunte asupra trecutu- bucureştean Ştefan Vasilie Pis-lui şi prezentului no- cupescu (Episcopescu), una dinStrU, încrezător în vii- cele mai vechi şi mai bune cărţitorul nostru, profesorul medicale tipărită în Muntenia

Guiart pune în opera sa de propagandă discretăfîlo-română nu numai cunoştinţele sale vaste şi

temeinice, cî şitoată dragostea şisimpatia sa caldăşi sinceră pentrunoi*

Şi această dra-goste nu dateazănumai de ieri-a-laltăieri!

Către sfârşitulveacului trecut,c â n d studentulîn medic ină şiştiinţe Jules Gu-iart lucra în la-bora toare le dezoologie ale Sor-bonei, s 'a îm-prietenit acolo cut â n ă r u l boiermoldovean EmilRacoviţă', maitârziu, când cei« Antropologia » lui Vasîci scrisă

în timpul studiilor la Universitateadin Buda, tipărită în 1830

I! C T O l' l A.

H A T y P A ,1'b

'l H X A ti

doi studenţi deodinioară deveni-seră savanţ i cu

renume mondial, prietenia s'a adâncit tot mai mult.In figura reprezentativă a prietenului său, Jules Gu-iart a întrevăzut sinteza a tot ce e bun în carac-terul Românului,Mai târziu a avutprilejul să găseascăîn Franţa, a douap a t r i e a f i e c ă r u iR o m â n , tot maimulţi prieteni dinpărţile noastre. Intreei trebuie a m i n t i tun alt mare învă-ţat, prof. loan Can-tacuzino. Din pove-stirile lor, el îndră-gise ţara şi poporulnostru încă înaintede a ne cunoaşte .Astfel, în s u f l e t u lcălătorului neobosit,se înfiripă tot maimult dorinţa de ane vedea şi a ne stu-dia la noi a c a s ă .Când Universitatearomânească a Da-ciei Superioare luăfiinţă, ea a apelat la o seamă de Francezi ca să viela noi să ne deâoinfuziune de latinitate. La organi-zarea Facultăţii de Medicină, câţiva dintre entuzia-ştii profesori ai ei îşi dădură seama de marele avânt pe

EIHIHRA n l C T I I T B T S Î l A J I B H I t E l .

183-3.g, u ţ ţ r - t ţ H T U A JItH.[C[lîi OCA tt Kennlur

Cea dintâi istorie naturală româ-nească tipărită, scrisă de doctorullacob Cihac (1800-1888) din Iaşi


carestudiul Istoriei Medicinei 1-a luat înultimelede-cenîi în Apus şi de necesitatea încadrării ei în învă-ţământul medical modern. Astfel se hotărî înfiinţareaCatedrei şi Institutului de Istoria Medicinei în Cluj,al cărei titularşi organizatorurma să fie unFrancez. In1920 d-1 prof.Racoviţă seduse la Lyonsă-i s o l i c i t ep r i e t e n u l u isău să ia asu-pra sa aceastăsarcină. Indis-cursul ţinut laserbarea de ră-mas b u n dinC l u j al prof.Gniart, d-1 Ra-coviţă a pove-stit cât de la-conic s'a tran-sat.chestiunea.Prof, G ui ar t Cea dintâi revistă medicală ştiinţifică,

tipărită în limba românească, la Bucu-reşti, chiar în anul Unirii, 1859

era bolnav înpat; prietenulsau se aş es ălângă el şi-i spuse: «Trebuie să înfiinţăm o Uni-versitate românească la Cluj, căreia avem nevoiesă-i dăm o strălucire mai mare decât avea ceaveche. Vii să ne ajuţi? ». Bolnavul îi întinse mâna

şi fără să întrebede condiţii, răs-p u n s e s c u r t :«Viu!» .

In Martie 1921prof. Gniart venila Cluj, unde dinprimul momentse simţi ca acasă.Tot aşa şi socie-tatea româneascădin capitala Ar-dealului îl con-sideră d i n pri-mele zile ca peun Cluj an con-sacrat. Astfel pe-trecu prof. Gu-iart în 1921,1923,1934, 1925-26,1927 şi 1930 câteun semestru lanoi. Ceeace a fostManuscris cu iscălitura doctorului . ^„. el pentru societa-tea noastră, pen-

tru Universitate şi Facultate, o ştie oricine care a ur-mărit viaţa românească a Clujului dela 1920 încoace.

In i Aprilie 1921 luă fiinţă Institutul de IstoriaMedicinei şî începu cursul magistral al prof.Gniart. In cele 6 semestre cât a profesat Maestrulla catedra sa din Cluj, a trecut în revistă întreagaIstorie a Medicinei, dela preistorie până la Pastear.Astfel studenţii Facultăţii noastre şi marele numărde intelectuali, cari veniau regulat la cursuriledin sala bibliotecii, au avut ocazia sa cunoascăunul din cele mai strălucite aspecte ale civilizaţiei.

S U P R E M I I N P K f N C I P A T U M O L D A V I A f i REGI .\HNISţv v

S T O V U 0 X A

Diplomă de membru al celei mai vechi societăţi ştiinţificeromâneşti, a «Soc. de Medici şi Naturalist!» din Iaşi. La

stânga iscălitura doctorului Cihac

Medicii şi mediciniştii au învăţat a-şi privi me-seria «Sub specie aeterm'tatis» şi a se familiarizacu gândirea filozofică în Medicină*

Venit la noi cu temeinică pregătire asupra ţăriişi civilizaţiei noastre, cu gândul bun de a ne

—,-•• •*** *"'

Pasagiul final din testamentul vestituluimedic bănăţean Pavel Vasicî (1806-1881)

cunoaşte nu numai în părţile rele, trâmbiţate cuatâta emfază de toţi duşmanii noştri, ci mai ales


în ceeace avem noi bun, şederea sa în ţară î-a fostprilej de a ne studia sistematic şi cu meticulo-zitatea cercetătorului. Repede şi-a dat seama căţara românească nu se poate cunoaşte în oraşe,cî acolo, unde viaţa eî e mai autentică, mai sănă-toasă, la sat. In 7 călătorii mari, pregătite de dânsulcu sistem, a cutreerat România întregită din Mă-

PAR^ENESISA D A U D I T O R E S

C H Y R U R G I A EIN LYCEO REGIO A C A D E M I C O

CLAUDJOPOLJTANOH A B l T A

AIO A N N E M O L N A K

de M U L L E R S H E I MD E

MORBIS. & M E D I C I N A OCULORUMP R O F E 5 5 0 K E P U B L I C O

QUUM P R I M U M SUA COLLEGIAO R D I R E T U R

A N N O MDCCXCI.M E N S E N O V E M B R Î .

C L A U D I O P O L lr/pj* Martini tiochmcifltr Cai. Reg. Priv. Dicall

b. 4 Bifcl iupcl je Jj^j.

« Paraenesis » de loan Molnar-Piuariu (1793), ceadintâi lucrare medicală ştiinţifică scrisă de un

Român de pe teritoriul României de azi

ramureş până în Oltenia, din Basarabia şi Buco-vina până în Banat. Nu există regiune românească,nu se găseşte muzeu sau biserică veche pe careprof. Guiart să nu le fi văzut. Tot ceeace s'a scrisîn limbi străine despre noi a trecut pe sub ochiisăi. Literatura noastră istorică şi etnografică î-adevenit familiară, iar gazetele noastre le citeştecu uşurinţă. A strâns cu dragostea adevăratuluipricepător al frumosului ceeace arta populară acreat la noi mai reprezentativ. Micul său aparatfotografic a prins tot ceeace Maestrului i-a părutinteresant sau frumos. Astfel prof. Guiart a adu-nat în sertarele locuinţei sale dela Lyon, împodo-bită cu scoarţe şi olărie românească, un materialdocumentar despre România, complet şi bine cla-sat, cum — probabil — nicăeri în străinătate nu semai găseşte.

Cunoştinţele sale despre România nu şi le-apus sub obroc. Până la publicarea marei cărţiasupra României, la care lucrează acum, în afarăde comunicările şî articolele ştiinţifice asupra et-nografiei şi antropologiei româneşti, pe care le-arnamintit mai sus, a ţinut o serie de conferinţe înfaţa marelui public francez despre ceeace a văzutşi a simţit la noi.

Când în 1925 «Amicii Universităţii din Lyon »au organizat o serbare, prof. Guiart şi-a ţinutprima sa conferinţă despre «Sora noastră Ro-mânia ». In 1937 moare Ion Brătianu; Prof.Guiart publică în « Nouvelliste de Lyon »t un ar-ticol, în care arată ceeace a fost marele om destat român pentru ţara sa şi pentru Franţa. Inacelaş an (16 Ianuarie 1927) organizează în mareleamfiteatru al Facultăţii de Medicină din Lyonun meeting al «Alianţei franceze», în prezenţageneralului Berthelot şi a Ministrului României

943D I S S E R T A T I O

I N A U G U R A L I S HIS T O R I C O - ME DICA

DE

F U N E R I B U S

PLEBEJIS DACO - ROMANORUMS I V E

HODIERNORUM VALACHORUMtT

gUIBUSDAM CIRCA EA ABUSIBUS,

PERPETUO BESPECTlf IIAB1TO AD VETERUM ROMANORUM FUNERA,

QUAM AUTHOR1TATE ET CONSENSU

IU USTR1SSIMI AC MAGNIFICI DOMINI PRAESIDIS ET DIRECTORIS,SPECTABILIS DOMINI DECANI, NEC NON CLARISSIMORUM

D. D- P R O F E S S O R U MPRO DQCTORIS MEPICI LAUREA RITE ADIPISCENDA IN ANTfOUISSIMA

AC CELEBERKIMA UNIVERSITATE VlNDOBOfENSl PUBL1CAE DiSQUJSITIONISUBMJTTEBAT

LAD1314US BASÎLIUS PAPPTRAN'SYLVANUS. A A . L L - KT ¥KILOSOF)). DOCTOR. E-T LINGUAE VALACH1CAE INTERl-RES

fUUCUS.

(aici n p e i K ailnexi; diiputjihihir in Uni veri î t al î sdie X I V — Mensij Julii MDCCCXVII.

ban

V I E K N A E , MDCCCXV1I.

Teîa de doctorat a medicului ardelean Dr. Vasile Pop (f 1843),cea dintâi monografie de etnografie românească

la Paris; cu acest prilej ţine un admirabil discurs«Despre România şi prietenia română ». In 1928ţine o conferinţă tot în Lyon despre «Ceeacetrebuie văzut în România». Această conferinţăa avut un răsunet atât de mare, încât a trebuitsă o repete în-Amfiteatrul Facultăţii de Medicină.In 1929 urmează alte două conferinţe în Lyon,


iar în Iunie 1930, abia întors acasă, informeazădin nou publicul lionez în două rânduri, vor-bindu-i odată despre «Situaţia în România » şia doua oară despre « întoarcerea Principelui Carol».

Ceeace a făcut pentru Francezi, informându-iasupra noastră, a făcut, mutatis mutandis, în Ro-mânia, unde conferinţele sale din Craîova, Brăila,Oradea-Mare, Timişoara, Târgul-Mureş, au con-tribuit mult la popularizarea civilizaţiei franceze.

Insă ceeace rămâne în România unmonument «Aere perennius », legat denumele lui Jules Guiart, este Institu-tul de Istoria Medicinei, Farmaciei şide Folklor medical pe lângă Univer-sitatea din Cluj.

III, Acest Institut a luat naştere îni Aprilie 1921, după ce a sosit profe-sorul Guiart la Cluj. In 9 am el a fostorganizat din nimic şi a ajuns să-şicreeze o reputaţie ştiinţifica remarcabilă.

Dela început institutul avea urmă-torul personal: profesorul de IstoriaMedicinei, care este în acelaş timp di-rectorul institutului (Prof. Guiart) siun asistent bugetar (Dr. Bologa). Abiaîn 1924 s'a mai luat în buget un ser-vitor, iar în 1928 a fost numit încăun asistent onorific (Dr. Alex. Lenghel).Când s'a început activitatea în institut,nu există nimic. Din primele rate bu-getare s'a cumpărat strictul necesarpentru biurou şi s'a achiziţionat unstoc de cărţi de Istoria Medicinei şi deştiinţe auxiliare, necesare pentru un în-ceput de bibliotecă.

Anticipăm de-acum: toate sumele bu-getare încasate de Institut până azi (nexerciţii bugetare) fac în total vreo700.000 lei. Şi totuş institutul are astăzio avere inventariata de peste 2.000.000lei; numai biblioteca şi muzeul repre-zintă o valoare de peste 1.500.000 lei.La acest rezultat s'a ajuns printr'o bunăgospodărie şi graţie unor donatori mă-rinimoşi. Aşa, de pildă, toate lucrărilepersonalului institutului de Istoria Me-dicinei se publică (graţie unor ajutoarebăneşti din vremuri mai bune, acordate de Min. Să-nătăţii si Min. Cultelor prin solicitudinea d-lorprof. T iţa. Gane, luliu Moldovan, Alex. Lâpedaîu şia d-lui dr. Victor Gomom, şi în extrase, cu care in-stitutul face schimb de publicaţii. Aceste lucrări fiindfoarte apreciate în străinătate, cele vreo 30 deinstitute şi de persoane particulare cu care seface schimbul, trimet publicaţii foarte valoroase.Numai mulţumită acestui sistem institutul, slabdotat, este în stare să-şi îmbogăţiască sistematicbiblioteca cu lucrări de specialitate. Deasemenea,numai graţie schimbului primim în anii din urmă

(în care mizerabilul buget, scăzut la 18.000 leianual, există numai pe hârtie, dar nu s'a maiplătit deloc), cele mai importante reviste medicaleşi istorice româneşti. Mare noroc a avut institutulcu donatorii: Prin intervenţia mărinimoasă a d-luiprof. Ion Lupas s'a putut câştiga pentru institutbiblioteca de cărţi vechi medicale româneşti aregretatului Dr. Gheorghe Crăinicianu; deasemenio parte foarte preţioasă a bibliotecii regretatului

> ••kprv-mA*

/Ktt/s?

Autograful lui Ion Piuariu Molnar (originalul în Muzeul Brukenthal, Sibiu)

Dr. Hynek din Botoşani a trecut pe seama bi-bliotecii de Istoria Medicinei; în sfârşit, în urmastăruinţei d-lui prof. Guiart, d-nii Chatin şi Ollierdin Lyon au înzestrat institutul cu vechi lucrărimedico-istorice franceze. Nenumăraţi sunt alţimecenaţi, cari au făcut daruri mai mici de cărţi.Astfel biblioteca institutului posedă astăzi peste10.000 de volume, dintre care aproape jumătatesunt cărţi vechi medicale foarte preţioase* Ceamai veche e din 1508. Aproape toţi autorii clasiciai medicinei, începând cu Hipocrat şi până laPasteur sunt bine reprezentaţi. Trebuie să insistăm

ai8 B O A B E D E G R Â U

mai ales asupra celor două secţii ale bibliotecii,mai interesantă pentru noi: Medicina româneascăveche şi Medicina în trecutul ardelean. Mai toţiautorii medicali români de pe la 1790 încoacese găsesc în biblioteca noastră. Avem volumecare lipsesc chiar Academiei Române, mai mult,

*OAK nKHBKTPS

POMI.HECK.edaRijia , .

. K. BiEPHAB.

ANSA

Ho-1. Mapr l 1814.

«&OAEAAl ACTA

a «ienţe Rtpxia OM&e am in>cTpa cT>HT.TaTeaj mi aj /ţoUe, &e amcnopi asepea. Ansae UP *ieme Kape .f,a noaiiye,fle am ^.HêQjiHi aiecTe ôi> ôpiaqî, pcie nop-HÎpea aiemeî *oî. am.pia Kxnpm.ţepe n sa ^B-Kie 4-B Tpeî KiuoaHe.

sa Rsiipiflê ^.Hoiael

Numărul i din cea mai veche revistă de popularizareştiinţifică românească, editată de vestitul medic ieşanDr. Costache Vârnav (1806-1877) împreună cu Ion

lonescu dela Brad

posedăm manuscrisele celor dintâi medici ai nea-mului nostru. Primele teze ale Facultăţii deMedicină din Bucureşti există în serie aproapecompletă. Din această bogată bibliotecă medicalăromânească se poate reconstitui strădania greaa celor dintâi desţelenitori de drumuri noui înştiinţa românească. Se pot urmări influenţeledin afară, se poate vedea cum încetul cu încetuls'a format o terminologie medicală românească,se poate constata cum dela marele Davila în-coace medicina noastră trece din faza de asimilareîn cea de creaţie, cum se formează tot mai

caracteristic un curent medical românesc. Numai puţin bine e reprezentată vechea literaturămedicală ardeleană, la început — din secolul alXVI-lea, — cu lucrările medicilor saşi, mai târziuşi cu ale celor maghiari, în sfârşit din secolul alXVIII-lea şi cu întâiele scrieri medicale ardeleneromâneşti.

Fără îndoială, biblioteca împreuna cu arhiva demanuscrise şi colecţia de stampe constitue astăzicel mai perfect instrument de cercetare şi de în-văţământ al Institutului de Istoria Medicineî,

O deosebită grija s'a dat alcătuirii unei arhivefotografice, care astăzi conţine 1959 diapozitive siplăci fotografice. Diapozitivele, confecţionate încea mai mare parte în laboratorul Universităţiidin Lyon, constitue o serie completă de docu-mente iconografice din întregul domeniu al isto-

IHSTlTimJI. DE JSTORJA «E1HCINEI91FARfl.lHEI SI DE FDLCUin «EDICAU

Arhiva biografică a medicilor, na lura l i ş t i lor . istoriografilor medi-cinei şi ştiinţelor, folcloriglilor şi etnografilor medicali.

Numele ţi pronumele

l) Avem In colecţiile institutului autograf e. scrisori. Instrumente etc:

/ .

Model de dosar din «Arhiva biografică» a Institutului deIstoria Medicinii

riei medicinei universale. Ele servesc la ilustrareacursului fundamental; în schimb plăcile sunt maiales documente ştiinţifice pentru istoria medicineila noi. In cursul călătoriilor de studii ale perso-nalului ştiinţific se fotografiază tot ceeace se gă-seşte în ţară ca fiind de interes medico-istoric.

V. BOLOGA; INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI 219

Multe din acestea, ca de exemplu icoanele popu-lare ale sfinţilor medici, au servit la ilustrareaunor lucrări publicate în străinătate, care au stârnitîn cercurile medico-istoricilor de peste hotare unviu interes prin noutatea lor.

Prof. Guiart a acordat dela început o atenţiedeosebita alcătuirii unui mic muzeu al istoriei me-dicinei şi al etnografiei medicale. Această colecţie,pe care cândva, când va fi vrednică de a purtaun nume ilustru, o vom boteză «Muzeul JulesGuiart», numără astăzi 305 piese. Cele mai multeobiecte sunt donate, adunate de noi în cursul că-lătoriilor de studii făcute sub conducerea mae-

Moaştele Sf. Pantelimon, « Doftorul fără arginţi» şi ale Sf-teiParaschiva « Grabnica Ajutătoare la nevoi», păstrate în

Biserica Domnească din Câmpulung-Muscel

strului. E natural că această colecţie e încă foarteneomogenă. Aşa, de pildă, odată, printr'un fericitconcurs de împrejurări, am putut cumpăra la uncolecţionar din Cluj o mulţime de piese egipteneşi greco-romane, interesând medicina. Deocam-

dată stau izolate într'un dulap-magazin, fiind preapuţine pentru a formă un grup demonstrativ. Ceamai mare parte a obiectelor însă se înşiră organicîn ambianţa institutului nostru românesc, fiinddocumente ale trecutului medical din toate păr-ţile ţării româneşti. Avem piese preistorice din

Sfântul Haralambie, tămăduitorul ciumei. Gravură în lemnpopulară

staţiunile neolitice ardelene, una dacă, destul demulte romane din Dacia Traiană, în sfârşit câtevadin epoca migraţîilor. Avem instrumente, icoane,leacuri, interesând medicina populară românească.

La grupul acesta o mica parente^ă: după cumam indicat mai sus, studiul medicinei populareromâneşti e de actualitate şî pentru medicina ştiin-ţifică. Ani dearândul ea a fost tratata de medicicu dispreţ: bozgoane, credinţe deşarte, stricătoareigienii populare! Să fie cu iertare, — dar nu-itocmai aşa! O experienţă milenară, moştenită cuamplificări continue din tată în fiu, nu poate fîchiar numai un fleac. Chiar şi ceeace pare mai


nemedical în practicile populare, descântecele,iconiţele vindecătoare, etc. etc. ne apare azi, înepoca psihoterapiei, sub altă lumină. Să ne gândimnumai la o biată isterică, care crede înîr'un « des-cântec de dragoste », şi uşor vom admite că oastfel de psihoterapie empirică îi poate fi adeseade mare folos. Sau un alt exemplu. Toţi scriitoriimedicali vechi accentuiază în descrierile marilorepidemii din trecut, că acei oameni, cari nu setemeau de boală sau « rămâneau tari în credinţe »,nu se îmbolnăveau. Părea absurd! Dar azi, când

Rizotom modern. Ţăran român din Bihor, vânzătorde plante de leac în piaţa Clujului

cunoaştem corelaţia intimă între psihic şi fizic,mai ales prin mijlocirea sistemului nervos, sim-patic şi parasimpatic, începem să înţelegem acestetaine. Să ne gândim numai la experienţa clasicăa lui Pettenkofer, care a înghiţit o cultură devîbrioni holerici (— el nu credea în infecţiozitatealor —) şi a rămas teafăr, sau la constatarea, veri-ficată de atâtea ori, că în timpuri de epidemii deholeră cei cari îşi păstrează echilibrul sufletesc,având în consecinţă o secreţie bună a sucurilorstomacului, rămân indemni, deoarece vibrionii nupot trece bariera desinfectantă a stomacului. Sub

acest unghiu de vedere icoanele Sfântului Ha-ralambie, reprezentate în colecţia noastră într'obogată serie (de mare valoare şi din punct de vedereartistic) sau cutare cărţulie de rugăciuni împotrivaholerii, imprimată cu litere chirilice în 1848 laIaşi, sunt deosebit de interesante nu numai dinpunct de vedere etnografic, ci şi al psihologieibolnavului.

Dar sunt în colecţia noastră şi alte obiecte demedicină populară, a căror valoare real terapeu-tică este mult mai bătătoare la ochi. Iată de pildăo serie de cleşte pentru extras dinţii, făurite deun ţigan fierar din Oltenia. Sunt atât de perfectadaptate, încât regretatul profesor Bilascu, — în-temeetorul învăţământului stomatologic în Cluj, —văzându-le, ne-a afirmat că oricând s'ar puteafolosi de ele! Sau seria de «scândurele » pentruadaptarea fracturilor, culese de noi în MunţiiApuseni. Una de pildă: o simplă şindrilă, cu careun antebraţ fracturat era perfect adaptat; a doua:un sistem de patru scândurele, muiate în untfierbinte (asepsie!), ingenios întărite cu sfori, cucare a fost adus la spital un băieţel, care avea ofractură complicata a braţului; apoi, o gutierădin beţigaşe, legate cu sârmă, maleabilă şi totuşrezistentă, pentru fractura gambei, la care se vedeclar influenţa învăţăturilor din răsboi; cine ştie cefost sanitar, meşter lemnar, a confecţionat-o, amin-tindu-şi cele văzute în spitalele de campanie.Nostimă de tot e o pelotă pentru hernie, din lemnşi fier, cu care un moşneag care suferiâ din copi-lărie de «surpătură » a ştiut să se ferească — lu-crând greu o viaţă de om în pădure! — de încar-cerarea herniei î

In sfârşit, bogata şi variata «materia medica»populară — comoara de leacuri din strămoşi, —pe care o strângem în herbariile noastre sau oconsemnăm în listele noastre. Cenuşa de piele,care se dă la gălbinare, usturoiul, administrat laboalele intestinului, cele « nouă inimi de porum-bel » date la boale de inimă, crude, sau «rodul decocoş » luat de cei cari îşi simt scăzând forţelevirile, — iată numai câteva din miile de medica-ţiuni populare eficace, pe care abea în zilele noastremedicina experimentală le-a descoperit! Câte comoriterapeutice aşteaptă să fie verificate în folklorulmedical! In Apus s'a înţeles lucrul acesta şi, launele Institute de Istoria Medicinei, există azisecţii experimentale, în care se face sistematicaceastă operă de control a farmaciei populare.

E bine reprezentat si istoricul farmaciei ştiin-ţifice în Ardeal (mai ales graţie donaţiilor făcutede d-1 dr. luliu Orient din Cluj) şî medicinatuturor ţinuturilor româneşti în sec. al XVIII-leaşi al XlX-lea. Piesele mai reprezentative suntaranjate deocamdată — din lipsă de spaţiu — înpatru vitrine. Restul aşteaptă în dulapuri zilemai bune. Aceleaşi zile mai fericite ne vor per-mite cândva sa reunim în viitorul muzeu deistoria medicinei frumoasa colecţie f ar maco-istorică


din Muzeul Ardelean, alcătuită cu trudă şi dra-goste de d-1 dr. Ivliu Orient, care în mod automatar trece la noi, dacă am avea un local potrivit.Chiar cu stocul nostru de astăzi şi cu « ColecţiaOrient» am putea organiza de acum cel puţintrei saloane mari de muzeu, am putea dintr'odatăsă avem la noi în ţară o instituţie, cum existănumai în Londra, Paris, Lyon, Bale, Viena,Nurenberg şi Munchen. Dar ce să-i faci! Nu-ilocal, nu-s bani, — nu-i sprijin din partea ofi-cialităţii. ,. Piesele moarte se prăfuesc în du-lapuri, iar noi cei vii, legaţi cu sufletul de ele,ne uscam şi îmbătrânim, cu dorinţa neîmplinităde a le putea scoate vreodată la lumină. Unde-imecenatul român care să-şi lege numele de în-temeierea întâiului muzeu medico-isto-ric din România, al y-lea sau al 8-leaîn Europa?!

In afara de acestea, institutul mai po-sedă o colecţie didactică de istoria uni-versală a medianei.

După ce au trecut primii ani în cares'a adunat cu sârguinţă un stoc pentrubibliotecă, arhivă şi colecţie, prof. GU.Î-art si colaboratorii săi au în ceput săse gândească şî la organizarea ştiinţificăa materialului. Am început să ne alcă-tuim un repertoriu al obiectelor de in-teres medico-îstoric din muzeele şi co-lecţiile particulare din ţară. S'au făcutfişiere pentru bibliotecă şi manuscrise,s'au pornit anchete pentru strângereamaterialului de folklor medical. Toateacestea nu au progresat prea mult, fiindîmpreunate cu mari cheltueli. In schimbînaintăm foarte bine cu arhiva biogra-fică a medicilor români. Cupoane dingazete, fişe biografice, fotografii, auto-grafe, etc., etc. se strâng în dosarespeciale pentru fiecare medic de seamăromân sau minoritar. Dosarele sunt cla-sate în cutii mari, în ordine alfabetică. Astăzi a-vem maî multe sute de dosare, care încontinuuse înmulţesc şi se completează.

Activitatea ştiinţifică în institut este foarte vie.Prof. Guiart, care şi după ce s'a reîntors la Lyonmenţine legătura cu institutul în calitate de pro-fesor onorar, a publicat şi publică magistralelesale cercetări cu privire la istoria medicinei uni-versale şi — ceeace e aproape acelaş lucru — fran-ceze. Fiecare carte, fiecare articol al său îl sem-nează şi în calitatea sa de prof. al Universităţiidin Cluj. El reprezintă institutul la congresele in-ternaţionale şi în diferitele comitete ştiinţifice. Ele-vul său, fostul asistent şî actualul profesor deistoria medicinei, V. Bologa, se ocupă mai ales cuistoria medicinei româneşti şi ardelene. Lucrărilesale — vreo sută şase^eci — au fost tipărite în Ro-mânia şî în străinătate. El reprezintă România încomitetul de redacţie al revistei «Archeion», în co-

mitetul de organizare al congresului din Varşovia(1933) şi în vreo io societăţi de specialitate dinEuropa şi din America. Asistentul onorific, dr.Alex. Lenghel, publică sistematic cercetări despremedicina protoistorică şi antică în Dacia şi asupramarilor epidemii în părţile noastre, îndeosebi fru-moasa sa lucrare, bine ilustrată, asupra epidemieide ciuma în Cluj în 1738—39 merită să fie re-marcată. Colaboratorii benevoli dr. lulîu Orient,dr. Eugen Pataky — care reprezintă elementul mi-noritar în institut —, dr. Dominic Stanca, dr. Odi-seu Apostol şî alţii, se ocupă cu istoricul medicineişi farmaciei în Ardeal. In atmosfera senină ştiin-ţifică a acestui institut universitar din Cluj, patro-nat de un francez adânc cunoscător si iubitor

Relief de pe monumentul votîv al Fecioarei Măria, Timişoara

al poporului român, se face o apropiere lentă,dar sigură între sufletele intelectualilor români şiminoritari.

Deosebit de îmbucurător este marele interes pecare-1 arată tânăra generaţie pentru istoria medi-cinei. Studenţii noştri simt instinctiv că medicinaeste la o răspântie. Ei caută orientări şi cred căşi le pot găsi între altele şi în trecutul meseriei,într'o aprofundare filozofică a gândirii lor me-dicale. Vin cu drag, fără nici o constrângere,la cursurile de istoria medicinei, ne sunt recunos-cători când îi ducem prin muzee, ca să le lărgimorizontul cunoştinţelor şi găsesc bucuros caleaspre institut, care le este oricând deschis. Cândam început să ţinem un seminar de istoria medi-cinei, s'au înscris: trei studenţi dela medicină şidoi dela litere. Un curs liber de istoria farmacieia fost frecventat de toţi studenţii ultimului andela farmacie. In anul din urmă făcând cu stu-


denţîî în medicină vreo câteva ore de lectură dinHipocrat şi Celsus, m'am pomenit cu mai mulţicolegi tineri, cari au venit să-mi ceară traduceridin Hipocrat ca să le citească mai pe îndelete.Din 1925—1932 s'au lucrat 33 de teze de doc-torat în institut, dintre care unele au fost foarteremarcabile şi au fost publicate chiar în revistestrăine. Una despre istoria ciumei în România,a fost susţinută la facultatea de medicină din Paris,întotdeauna am avut o mare bucurie, văzând cumdoctoranzii noştri, atât de puţin familiarizaţi cutehnica cercetării istorice, după ce se iniţiau înmetodica istorică, se entuziasmau tot mai mult desubiectul dat şi produceau la sfârşit contribuţiiadesea cu totul originale. Este o mare mândrie pentrunoi, că mai toate tezele medico-istorice din Cluj aufost învrednicite cu recenzii şi referate de d-1 prof.^V. /orga în « Revista Istorică ». Chiar şi dela altefacultăţi — mai ales dela cea de ştiinţe — au venitsă asculte cursurile şi să lucreze în institut vreocâţiva studenţi si asistenţi. La cursul din seme-strul de vară din 1929, în care s'a tratat subiectul« începuturile medicinei în cadrul civilizaţiilor pri-mitive şi antice », au fost înscrişi — în afară demedicinist! şi farmacişti — şase studenţi dela ştiinţeşi nouăsprezece dela litere! Patru asistenţi şi şefide lucrări dela facultatea de ştiinţe au lucrat siste-matic în institutul nostru şi au publicat mai multelucrări foarte valoroase privitoare la istoria ştiin-ţelor naturale în România. Străinătatea a acordatdela început acestui institut o atenţie deosebită.Mai toate lucrările din institut au fost elogios re-cenzate şi referate în revistele de specialitate ger-mane, engleze, italiene şi franceze. Un amănuntcaracteristic pentru latinitatea limbei noastre: unprofesor de istoria medicinei din Germania, dr.W. Haberlîng din Dusseldorf, ne-a comunicat într'oscrisoare, că pentru a putea citi şi lucrările româ-neşti din institut (care i se trimit regulat) şi-acumpărat un dicţionar român-german, cu al căruiajutor se orientează destul de bine. Merită să re-dăm aici câteva părţi dintr'o scrisoare, pe care ti-tularul celei mai vechi si celebre catedre de istoriamedicinei din Germania, din Leipzîg, d-1 prof,H. E. Sigerist a adresat-o în 12 Ianuarie 1931decanului facultăţii de medicină din Cluj:

« Vă pot asigura că în străinătate a produs mareimpresie, când cu io ani în urmă s'a înfiinţat laUniversitatea d-voastră acest nou institut. Era odovadă elocventă pentru dorinţa neclintită a Ro-mâniei de a se reface după războiu. Era un in-diciu că România vrea nu numai să-şi menţinăînvăţământul pe linia tradiţională, cî să facă maimult chiar, să sesizeze curente noui şi să le în-drumeze. Prin înfiinţarea noului institut Univer-sitatea din Cluj s'a îmbogăţit cu o instituţie pecare nu o avea sub vechiul regim şi alegerea prof.Guiart pentru conducerea ei eră o garanţie că nuva fi vorba numai de o înfiinţare pe hârtie, cide un institut în care se va săvârşi muncă rodnică.

Am urmărit evoluţia noului institut cu cel maimare interes şi vă pot asigura că a întrecut toateaşteptările. Timpurile de după războiu au fostpretutindeni foarte grele şi peste tot mijloacelebăneşti au fost foarte reduse. Cu atât este maiuimitor ceeace s'a realizat în Cluj în acest scurttimp. O bibliotecă de 6.000 volume, colecţiiimportante, o serie de publicaţii proprii, sunt în-făptuiri cu care nu se pot mândri astăzi multeinstitute de istoria medicinei. Nici nu trebuie săvă accentuez că un astfel de institut este chematsă facă servicii importante atât cercetării ştiinţi-fice cât şi învăţământului. Interesul tot mai marecare se acordă pretutindeni istoriei medicinei esteexpresia unei mişcări elementare. Cu cât devinemai specializată medicina — şi acest lucru se vaaccentua în mod necesar tot mai mult —, cu atâtmai mare este necesitatea unei discipline sintetice,care priveşte medicina în întregime, dincolo demomentul actual. După experienţele pe care le-amfăcut în Leipzig, această necesitate se manifestămai ales la generaţia tânără».

Pentru a ilustra şi mai bine părerile străinătăţiiasupra mişcării medico-istorice la noi, dăm douăpasagii, unul dintr'o revistă de specialitate ameri-cană, altul dintr'o lucrare mai recentă a susamin-titului profesor de Istoria Medicinei din Leipzig:

1. Medical Life, Ne w- York January 1929, «Historyof Medicine in Academic Teaching» (p, 41—55):

Pag. 43: «Roumania. History of Medicine îsobligatory. In 1921 Prof, Guiart (LyonsJ as guestprofessor was endowed with thetitle and power ofordinary professor of the history of medicine andthrough a special contract within the university ofCluj was oblîgated to construct a medical historicalinstitute and lecture each semester every year. Theinstitute embraces for example a library of 6.000volumes and collections pertaining to the historyof Roumanian medicine. The custodian of theinstitute is Dr. Valerius Bologa, Privat-docent ofthe History of Medicine. In Bucharest history ofMedicine îs representeted by Profesor Petrescu ».

Pag. 54: «Roumania, hardly recuperated fromthe effets of the war, declares medical historicaleducation obligatory, creates educaţional possibi-lities in Bucharest and Cluj and manages, in thelast named place, an institute under great sacri-fices ».

2. Dr. H, E. Sigerist, ord. Prof. a. d. Univer-sităt, Direktor des Instituts fur Geschichte derMedizin, Leipzig, «Forschungsinstitute fur Ge-schichte der Medizin und der Naturwissenschaften »(Hamburg, 1929, Verlag Paul Hartung);

Pag. 12: «War das Leipziger Institut lange Zeitdas emzige seiner Art, so ăndert sich dies in denletzten Jahren. Die wachsende Bedeutung der Ge-schichte der Medizin wurde immer deutlicherempfunden, und es vergeht kein Jahr, ohne neueInstituts gr iindungen zu bringen.

Vorbildlich ist Polen vorgegangen, das nach

V, BOLOGA: INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI 223

dem Krieg an allen fiinf Universităten ordentlicheLehrstiihle fur Geschichte und Philosophie derMedizin, verbunden mit Instituten oder Semina-ren, errichtete In Rumănienwurde 1921 Profesor Guiart als Gastprofessor...,an die Universităt Cluj verpflichtet DasInstitut hat heute bereits eine Bibliothek voniiber 6000 Bănden und Sammlungen zur Geschichteder rumâ'nischen Medizin und ist wissenschaftlichsehr rege».

Din 1926 încoace, deşi n'am avut şi nu avemnici un fond bugetar de publicaţii, nu ne-am maimulţumit cu extrasele de articole din reviste, ciam început să publicăm o serie de monografiiproprii ale institutului. Cu două ajutoare în bani —foarte mici — şi graţie economiilor făcute, am pututsuporta cheltuelîle de peste 100.000 lei pentru pu-blicarea a 5 volume bogat ilustrate. Această seriede publicaţii se chiamă << Biblioteca medico-isto-rică ». Volumele tipărite sunt:

1926. No. i. Jules Guiart: «Medicina în timpulfaraonilor » (trad. de dr. Valeria Niţulescu-Bologa),51 pag-» 39 %

1927. No. 2. Valeriu Bologa: « Contribuţiuni laistoria medicinii în Ardeal», 104 pag., 16 fig.

1930. No. 3. Valeriu Bologa: «începuturile me-dicinii ştiinţifice româneşti », 94 pag., 14 fig.

1930. No. 4. Alex. Lenghel: «Istoricul ciumeiîn Cluj la 1738—39 », 161 pag-, 32 fig. şi diagrame.

1931. No. 5. V. Bologa: «Din istoria sifilisului».71 pag.

Toate aceste lucrări prezintă cercetări originale.Rezumate largi franceze şi germane le fac accesi-bile şi cititorilor străini, cari — trebuie s'o con-statăm — le cer mult mai des decât cei români.

IV. Am insistat anume asupra părerilor străinilorpentru a evidenţia importanţa institutului şî muncacinstită care se săvârşeşte zi cu zi de către membriişi colaboratorii săi.

Cititorul acestor rânduri va rămâne poate cuimpresia că e vorba de vreo instituţie în stil mare,dotată bogat, sălăşluită într'un local pompos. Ince priveşte dotaţia, ajunge să reamintim sumeleminuscule pe care le-am citat mai sus. Când in-stitutul a avut cea mai bogată dotaţie materială —mai acum vreo cinci ani —, ea se ridica la 72.000lei anual (astăzi este de 18.000 lei... pe hârtie).Pentru comparaţie cităm dotaţia institutului dinLeipzig, care este de vreo zece ori mai mare,sau a celui nou înfiinţat dela Baltimore, care înprimul an al existenţei sale a primit un buget deînzestrare de 400.000 de dolari, adică aproximativ64,000.000 de lei. Şi totuş lucrăm şi producem,fiindcă nu vrem să ne lăsăm bătuţi.

Iar în privinţa localului: nici astăzi nu avemunul care să fie al nostru, ci suntem toleraţi în salade consiliu a facultăţii de medicină. Ce e drept, acea-stă sala este mare. Dealungul unui perete încap

cinci dulapuri dealungul celuilalt trei, aşa în-cât n'am ajuns încă sa ne asfixiem. Iată imaginaactuală a acestui«institut ». La peretele din dreaptae « muzeul» cu patru vitrine. Pe vitrine stau în-ghesuite în cutii dosarele «arhivei biografice ». Incontinuarea «muzeului »— la acelaş perete şi lacel din dos — sunt cele patru dulapuri de cărţi,în care se găseşte biblioteca de mână. Alte douădulapuri servesc drept magazin pentru obiectelede muzeu neexpuse în vitrine. Pe toate dulapu-rile stau grămădite stocurile de publicaţii propriiale institutului. Unde a mai rămas câte un locliber pe pereţi, se găsesc picturi, stampe, foto-grafii mai interesante. Restul cărţilor care nu suntdes consultate, se află depozitat în sase dulapuriferecate şi mătăhăloase, aşezate pe culoarul uni-versităţii. De câte ori nenorocitul de bibliotecaral institutului, — care e totodată asistent al ca-tedrei, arhivar, secretar, intendent, casier, conta-bil, conservator al muzeului, etc., etc., (aşa darcumulard sadea) — trebuie să caute o carte dinaceastă «secţie exterioară» a bibliotecii, e nevoit săpiardă ore întregi până s'o găsească în rafturileticsite ca nişte cutii cu sardele. In plus, dacă iarnae grea, riscă să mai si îngheţe în timpul acesteiexpediţii ştiinţifice. In sala acestui «institut», la mij-loc, în formă de T, se află două mese lungi, aco-perite cu un vălmăşag de cărţi, reviste, stampe,fişe. Aici lucrează directorul, asistentul, colabora-torii externi şi doctoranzii — uneori si şase de-odată. E firesc că atmosfera în institut e foarte«intimă », ceeace e explicabil dacă ne gândim căde multe ori directorul şi asistentul, scriind laaceeaş masă, se cam lovesc cu coatele. Astfel seprezintă în anul 1932 un institut de cercetări ştiin-ţifice şi de învăţământ, despre care nu se poate zicecă nu are rost şi că nu a produşi

Şi acum să visăm puţin. Să ne închipuim căacest institut ar fi înzestrat cum se cade, de exem-plu — pentru a nu ne duce în America tuturorposibilităţilor şi imposibilităţilor, — ca institutulde istoria medicinei din Leipzig sau Viena. Insti-tutul ar avea înainte de toate trei săli mari pentrumuzeu. Cu materialul existent în Cluj, s'ar puteaalcătui următoarea expoziţie: o sală ar fi transfor-mată în întregime într'o farmacie veche, cu vaserare şi preţioase, instrumente de alm'mie, perga-mente vechi, frumos scrise, etc. A doua sală arservi pentru o expoziţie didactică, sistematic al-cătuită, a devenirii medicinei dela preistorie pânăla Pasteur. A treia ar fi destinată evoluţiei medi-cinei la noi, din vremea lui Troian şi vestitul em-piric Moş Răţoiu până la Davila, Istrati si Babeş.Un colţişor ar servi pentru grupul « medicina înartă », altul pentru « reclama artistică în industriamedico-farmaceutică.» O vitrină specială pentruilustrarea capitolului «evoluţia cărţii medicale»,alta pentru «istoricul facultăţii de medicină dinCluj», un dulăpior pentru «numismatica me-dicală », Dar câte nu s'ar mai putea face! Pentru


toate acestea şi încă multe altele am avea de peacum materialul de-a-gata.

Să visăm mai departe. Institutul ar avea unbuget cum se cade; numai pentru bibliotecă devreo sută de mi: de lei. Ar putea în sfârşit să-şiaboneze toate revistele de istoria medicinei şi săcumpere cărţile fundamentale care apar în lumeamare în cursul anului. Ar avea o bibliotecă spa-ţioasă, aranjată în dulapuri practice de fier, cuun catalog nu numai pe autori, ci şi pe materii,cu un fişier special pentru articole de reviste. Aravea o cameră de'lucru pentru director, una pentruasistenţi, o sală cu mese de lucru şi bibliotecăde mână pentru colaboratori şi doctoranzi, salăîn care s'ar ţine si seminarul de istoria medicinei.

Sfântul Mare Mucenic Haralambîe, ocrotitorul ciumaţilor,înlănţuind demonul ciumii. Pictură pe sticlă din Nordul

Ardealului (originalul în Muzeul de Istoria Medicinei)

In sfârşit o sală mare de curs cu un aparat bunde proiecţii, în care s'ar ţine şi conferinţe pentrumarele public.

Şi ar avea institutul un asistent şi un prepa-rator bugetar pe lângă catedră, un conservator almuzeului, un bibliotecar-arhivar şi — ceeace ar fimai urgent — un secretar-dactilograf bun, care săştie franţuzeşte şi nemţeşte.

Mai mult, în spiritul legii universitare actualeinstitutul ar putea să iasă din cadrele strâmte aleunei facultăţi şi sa devie un institut de cercetărişi învăţământ sintetic şi pentru facultatea de litereşi cea de ştiinţe, un « Institut de Istoria Ştiinţelor »cum este cel din Berlin, Paris Roma, cu secţii

speciale pentru istoria ştiinţelor fizico-chimice, me-dicale şi biologice.

Şi ce-ar putea sa săvârşească acest institut alvisurilor noastre:

1. Bibliografia ştiinţifică a României.2. Bibliografia medicinei româneşti.3. Bibliografia istoriei ştiinţelor si medicinei în

România.4. Arhiva biografică a naturaliştilor şi medicilor

din România, din care ar rezulta cu timpul dic-ţionarul lor biografic.

5. Arhiva de etnografie medicală românească.6. Repertoriul documentelor privitoare la isto-

ria medicinei în România.7. Colecţia de documente privitoare la marile

epidemii din trecutul ţărilor noastre.8. Secţia de studii ştiinţifice asupra medicinei

în preistoria şi protoistoria pământului românesc,9. Secţia de studii asupra medicinei din Dacia

traiană.10. Secţia de studii asupra medicinei orientale

cu privire specială la influenţele ei în România.11. Secţia de studii asupra medicinei şi ştiin-

ţelor naturale în trecutul minoritarilor noştri.

Visuri şi dorinţe care nu se vor împlinii Deo-camdată ne sbatem sa găsim piatra filozofală mo-dernă: cum poate trăi un institut ştiinţific fărăbuget şi aproape fără personal.

V. Astfel, cum se cuvine în timpuri grele, lu-crăm cu program redus: facem cercetări ştiinţificefragmentare cu materialul care ne stă la dispoziţieşi, — înainte de toate, — strângem ca nişte har-pagoni tot ce ne cade în mână. Strângem mate-rialul muzeal şi documentele pentru arhive, îl în-magazinăm ca sa nu piară în mâinile celor fărăpricepere, îl păstrăm cu grije pentru un urmaşmai fericit, care în vremuri mai bune, când seva putea, să aibă din ce să facă muzeul şi arhivelecentrale din Istoria ştiinţelor în România. Laaceastă muncă de furnici harnice ne poate multajuta marele public, Deaceea, — de încheere, —repetăm apelul nostru, tipărit în 1922:

« D-l profesor la universităţile din Cluj şi Lyon,doctor /. Guiart, încredinţat cu organizarea unuiMuzeu de Istoria Medicinei şi Farmaciei în Ro-mânia, atrage atenţia tuturor celor cari se intere-sează de ştiinţa medicală, îndeosebi însă domnilormedici şi farmacişti, asupra următoarelor puncte:

1. In regiunile în care s'au descoperit sau sevor descoperi antichităţi romane, să se indice aceleadintre antichităţi care ar putea avea vreun interesmedical ca: băi, conducte de apă, canalizări, la-trine, resturi de temple ale lui Esculap, ex-vo-touri, instrumente de chirurgie sau dentistică, etc.

2. La oraşe, să se indice farmaciile particulare,de spitale sau de mănăstiri, în care se găsesc încăinstalaţii vechi sau vase vechi; Bisericile ortodoxe,în care se găsesc icoane ale sfinţilor Cosma, Da-


mian, Pantelimon, Kir şi loan, « medicii fără ar-ginţi », şi sf. Haralambie, apărătorul de ciumă,icoane cu scene de vindecări miraculoase, etc. Sase indice bisericile catolice, în care se găsesc statuiale Sf. Sebastian sau ale Sf. Roche (patronii ciumei)şi în general monumentele sau inscripţiile ce amin-tesc epidemiile de ciumă din evul mediu; să seindice anticarii sau familiile, cari ar poseda cărţivechi medicale, pergamente vechi medicale, di-plome vechi, sau instrumente vechi de medicina,de chirurgie, de obstetrică, de oculistică sau dedentistică; să se solicite familiile medicilor şi far-maciştilor decedaţi să încredinţeze Muzeului deIstoria Medicinei şi Farmaciei a Universităţii dinCluj toate hârtiile, diplomele sau cărţile ce le-auaparţinut şi cu care ele nu ar avea ce face, ca şîbusturile, portretele sau fotografiile de care ele arputea dispune.

3. La sate să se indice regiunile în care existăempirici sau vrăjitori şi să se noteze procedeeleîntrebuinţate pentru vindecarea boalelor şi rănilor,

pentru faceri ca şi pentru creşterea copiilor şi săse noteze cu grije descântecele.

4. Facultăţile de medicină şi ştiinţe, şcoalele demoaşe şi infirmiere, asociaţiile medicilor şi far-maciştilor, societăţile studenţilor în medicină şifarmacie, spitalele, epitropiile, autorităţile sanitare,societăţile de binefaceri (Crucea roşie, societăţipentru ocrotirea mamelor, a sugacilor şi invalizilor)etc., etc, să binevoiască să-şi trimeată statutele şiregulamentele, anuarele, scrierile comemorative şijubilare apărute şi care vor apărea în viitor.

Obiectele se pot da şi numai în păstrarea Mu-zeului, rămânând dreptul de proprietate al pose-sorului intact, astfel ca oricând să le poată cereîndărăt. Obiecte mai preţioase se cumpără dinpartea Muzeului. Despre obiectele donate se va dachitanţă în regulă.

Toate comunicările să se adreseze d-lui doctorV. Bologa, Cluj, Universitate, Institutul de IstoriaMedicinei».

VALERIU L. BOLOGA

institutul de istoria medicinei, farmaciei si de folklor medical din

Documents