ingrijirea pacientului cu angina pectorala

7/14/2019 Ingrijirea Pacientului Cu Angina Pectorala

http://slidepdf.com/reader/full/ingrijirea-pacientului-cu-angina-pectorala 1/44

Ministerul Educaţiei, Cercetӑrii și Sportului“Şcoala Postlicealӑ Sanitarӑ Slobozia”

PROIECT DE DIPLOMĂÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

ANGINĂ PECTORALĂ

Domeniu: Sӑnӑtate şi Asistenţă PedagogicӑCalificare: Asistent Medical Generalist

COORDONATOR:ABSOLVENT:

STOICA ADINA COŢOFANĂ

VALENTIN

August2013

1



MOTTO:

„CEEA CE-L FACE PE OM MAI MAREDECÂT SIMPLA LUI VIAŢĂ, ESTE DRAGOSTEAPENTRU VIAŢA CELORLALŢI”

L.F. CELINE

2



Cuprins

Capitolul IMemoriuexplicativ………………………………………………………………………………………………………………4

Capitolul IIAparatulcardiovascular……………………………………………………………………………………………………….5

Capitolul IIIAnginapectoralӑ………………………………………………………………………………………………………………..15

Capitolul IVEducaţie pentrusӑnӑtate……………………………………………………………………………………………………21

Capitolul VRolul asistentei medicale în îngrijirea pacienţilor cu anginӑpectoralӑ……………………………….22Pregӑtirea pacientului pentruElectrocardiogramӑ…………………………………………………………….22Pregӑtirea pacientului pentru explorarea radiologicӑ a aparatuluicardiovascular…………….24

Capitolul VIFişetehnice…………………………………………………………………………………………

……………………………..25Reguli de administrare amedicamentelor………………………………………………………………………….25Mӑsurarea şi notareapulsului…………………………………………………………………………………………….26

3



Puncţiavenoasӑ………………………………………………………………………………………………………………….28

Capitolul VII

CazI…………………………………………………………………………………………………………………………………..31CazII………………………………………………………………………………………………………………………………….34CazIII…………………………………………………………………………………………………………………………………37

Capitolul VIII

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………….40

Capitolul IMemoriu explicativ

Am ales ca subiect pentru lucrarea mea de diplomӑ angina pectoralӑdeoarece morbiditarea şi mortalitatea prin boli coronariene au o frecventӑridicatӑ şi în continuӑ creştere, cuprinzând tot mai mulţi oameni cu o varstӑmai tânӑrӑ.

Suferinţele coronariene pun în pericol viaţa bolnavului atât prin

consecinţele lor cât şi prin rӑsunetul resimţit de întregul organism.

4



Capitolul IIAparatul cardiovascular

Aparatul circulator este format dint-un organ central propulsoral sângelui – inima şi un sistem de vase prin care circulӑ sângele înorganism – arborele circulator. Din punct de vedere embrionar aparatulcirculator în totalitate se formeazӑ din Mezoderm.

Sistemul circulator este format din inimӑ împreunӑ cu vasele princare circulӑ sânge în timp ce sistemul limfatic este un sistem de vase princare circulӑ limfa.

Inima (cordul)Definiţie:

5



Inima este organul central al aparatului cardiovascular, un organmuscular cavitar cu rol de pompӑ si este situatӑ în mediastin – între cei doiplӑmâni.

Are forma unei piramide triunghiulare, cu axul îndreptat oblic în jos,la stânga şi înainte. Astfel 1/3 din inimӑ este aşezatӑ la dreapta si 2/3 din

inimӑ la stânga planului mediosagital al corpului. Greutatea inimii este de250-300 g. Prezintă o față convexă, sternocostală și o față plană, diafragmatică. Cele două fețe se unesc printr-o margine mai ascuțită,marginea dreaptă. Marginea stânga, rotunjită, vine în raport cu plămânulstâng.

Baza inimii este situată posterior și la dreapta, aici gasindu-se vaselemari ale inimii. La baza inimii se gasesc atriile, iar spre vârf, ventriculele. Pesuprafața inimii se găsesc o serie de șanțuri: două interventriculare și douăatrioventriculare, numite și șanțuri coronare între atrii și ventricule.

Cavitățile inimii:

Atriile au formă cubică, ocapacitate mai mică decât aventriculelor, pereții mai subțiri șiprezintă câte o prelungire numiteurechuișe.

La nivelul atriului drept segăsesc orificiul:

venei cave superioare; venei cave inferioare; sinusului coronar; urechiușei drepte; atrioventricular drept,

prevăzut cu valvatrecuspidă.

La nivelul atriului stâng suntpatru orificii de deschidere:

ale venelor pulmonare; al urechiușei stângi; atrioventricular, prevăzut cu valva bicuspidă (mitrală).

Cele două atrii sunt separate prin septul interatrial .Ventriculele au o formă piramidală triunghiulară, cu baza spre orificiul

atrioventricular. Pereții lor nu sunt netezi, ci prezintă pe fața internătrabecule. La baza ventriculilor se află orificii atrioventriculare – drept șistâng - fiecare prevăzut cu valva atrioventriculară și orificiile arteriale princare ventriculul stâng comunică cu aorta, iar cel drept cu trunchiul

pulmonar .Cele două ventricule sunt separate prin septul interventricular .

Structura inimii:

6



Din punct de vedere structural, inima este alcatuită din trei tunicicare, de la exterior spre interior, sunt:

1) epicardul;2) miocardul;3) endocardul.

Epicardul este foița vișcerală a pericardului seros și acoperă completexteriorul inimii. Cealaltă foiță a pericardului seros este parietală și acoperăfața profundă a pericardului fibros, care are forma unui sac rezistent, cufundul așezat pe diafragm.

Pericardul fibros protejează inima. El este legat prin ligamente deorganele din jur: stern, coloana vertebrală si diafragmă.

Miocardul , stratul cel mai gros din structura inimii, cuprinde: miocardul contractil; miocardul embrionar, de comandă – țesut nodal.

Fibrele miocardului contractil sunt dispuse circular în atrii și oblic înventricule. Musculatura atriilor este complet separată de musculatura

ventriculelor, legatură anatomică și functională fiind realizată de țesutulnodal, alcătuit dint-o musculatură specifică ce păstrează caractereleembrionare.

Morfologic țesutul nodal se deosebește de cel de execuție prinaranjamentul neregulat al rinofibrilelor care trec de la o celulă la altaformând rețele și prin abundența sarcoplasmei, bogată în glicogen.

Țesutul nodal prezintă: nodulul sinotrial, în atriul drept, în vecinătatea vărsării venei

cavei superioare;

nodulul atrioventricular, situat deasupra orificiuluiatrioventricular drept; fasciculul atrioventricular (Hiss), care pleacă din nodulul

atrioventricular și se împarte în două ramuri, una stangă și alta dreaptă,care coboară în ventricule. Cele două ramuri se divid, formând în perețiiventriculari rețeaua subendocardică (Purkinje).

Endocardul căptușește încăperile inimii, trecând fără întrerupere de laatrii spre ventricule. Endocardul de la nivelul atriilor se continuă cu venele,

7



iar la nivelul ventriculilor cu arterele. Endocardul inimii drepte esteindependent de endocardul inimii stângi.

Vascularizația și inervația inimii:Inima este irigată de cele două artere coronare (stânga și dreapta),

cu originea in artera ascendentă. Din arterele coronare se desprind ramuricolaterale care sunt de tip terminal irigând anumite teritorii din miocard,fără a se uni cu ramurile colaterale vecine.

Dacă una din aceste colaterale se obstruează, teritoriul respectiv nueste vascularizat, se necrozează și se produce angina pectorală. Sângelevenos al inimii este colectat de sinusul coronar situat în șantulatrioventricular stâng și care se deschide în atriul drept.

Inervația extrinsecă a inimii este asigurată de nervii cardiaci provenițidin simpaticul cervical. Simpaticul are efect cardioaccelerator șivasodilatator coronarian. Parasimpaticul are efect cardioinhibitor șiacționează în special asupra nodulilor sinoatrial și atrioventricular.

Arborele vascular este format din artere (vene prin care circulăsângele dinspre inima spre țesuturi și organe), capilare (vene cu calibrufoarte mic, la nivelul cărora se fac schimburile între sânge și diferitelețesuturi) și vene (prin care sângele este readus la inimă).

Structura arterelor și venelor:Arterele si venele au în structura pereților lor trei tunici suprapuse,

care de la exterior spre interior sunt: adventicea; media; științima.

Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie, cele mai mici fiindarteriolele (în unele cazuri, metarteriole), care se continuă cu capilarele.

Tunica externă – adventicea – este formată din țesut conjunctiv cufibre de colagen si elastic. În structura adventicei arterelor există vase micide sânge care hrănesc peretele vascular și care patrund în tunica medie. Înadventice se găsesc și fibre nervoase vegetative cu rol vasomotor.

Tunica medie are structura diferită, în funcție de calibrul arterelor. La arterele mari numite artere de tip elastic, media este formată din lameelastic cu dispoziție concentrică, nu are fibre musculare netede și țesutconjunctiv. În arterele mici și mijlocii, numite artere de tip muscular, mediaeste groasă și conține numeroase fibre musculare netede printer care suntdispersate fibre colagen și elastic.

Tunica internă – intima – este alcătuită dintr-un rând de celuleendoteliale turtite, așezate pe o membrană bazală. Intima se continuă cuendocardul ventriculilor.

Peretele venelor, al căror calibru crește de la periferie spre intimă,are în structura sa aceleași trei tunici ca și la artere cu câteva deosebiri. În

8



venele situate sub nivelul cordului, unde sângele circulă în sens opusgravitației, endoteliul acoperă din loc în loc valvule în formă de cuib derandunică, ce au rolul de a fragmenta și directiona coloana de sânge.

Structura capilarelor:Capilarele sunt vase de calibru mic, răspândite în toate țesuturile și

organele. În strucura lor se disting: la exterior un strat format din țesut conjunctiv cu fibre colagene

și

reticulă în care se găsesc și fibre nervoase vegetative; la interior, un endoteliu format dintr-un singur strat de celule

turtite, așezate pe membrana bazală.In ficat și în glandele endocrine există capilare de tip special numite

sinusoide; ele au un calibru mai mare, peretele intrerupt din loc în loc, ceeace favorizează schimburile și un lumen neregulat prezentând dilatări șistrâmtori.

9



Circulația mică și mare:Circulația mare transportă oxigen spre țesuturi și organe, aduce CO2

de la țesuturi și organe spre inimă, având traseul:

inima→corp→inima(Vs)artera aorta→arterele mari si

mici→arteriole→venule→vene mijlocii si mari→venelecave(Ad)

Circulaţia mică asigură transportul sângelui neoxigenat de la cordspre plămâni și a celui încărcat cu oxigen înapoi spre inimă.

inima→plămâni→inima(Vd)artera pulmonară→capilare→vene pulmonare(As)

Sistemul aortic este format din artera aortă și ramurile ei, care irigătoate țesuturile și organele corpului omenesc. Sistemul aortic începe dinventriculul stâng cu aorta ascendentă din care se desprind cele două arterecoronare. După ce urcă 5-6 cm se curbează și formează arcul aortic, carese continuă cu aorta descendentă, subîmpărțită în toracală și abdominală. Terminal aorta abdominală se bifurcă în arterele iliace comune, stânga și

dreapta.Ramurile arcului aortic (dinspre dreapta spre stânga): trunchiul brahiocefalic; artera carotidă comună stânga; artera subclaviculară stângă.

Trunchiul brahiocefalic se împarte apoi în artera carotidă comunădreaptă și artera subclaviculară dreaptă. Ambele artere carotide comune,stânga și dreapta, urcă la nivelul gâtului până în dreptul marginii

10



superioare a cartilajului tiroid, unde se bifurcă în artera externă șiinternă.La acest nivel există o mică dilatație, sinusul carotic (carotidian),bogată în receptori.

Artera carotidă externă irigă: gâtul;

regiunile occipitală și temporală; vișcerele feței.Artera carotidă internă pătrunde în craniu irigând: creierul; ochiul.

Arterele subclaviculare ajung de la originea lor până în axilă unde iaunumele de artere axilare. Din arterele subclaviculare se desprind:

artera vertebrală care intră în craniu prin gaura occipitală, undese unește cu opusa, participând la vascularizația encefalului;

artera toracică internă, din care iau naștere artereleintercostale anterioare.

Artera axilară vascularizaeaz atât pereții axilei cât și pereteleanterolateral al toracelui și se continuă cu artera brahială carevascularizează brațul.

La plica cotului, artera brahială dă naștere la arterele radială și ulnarăcare vascularizează antebrațul. La mână se formează arcadele palmare dincare se desprind arterele digitale.

Ramurile aortei descendente:Aorta descendentă toracică de ramuri parietale și vișcerală. Ramurile

vișcerale sunt arterele: bronșice; pericardice; esofagiene.

Artera descendentă abdominală dă și ea ramuri parietale și vișcerale.Ramurile vișcerale sunt:

trunchiul celiac, artera mezenterică superioară; arterele suprarenale (stângă și dreaptă); arterele renale (stângă și dreaptă); arterele testiculare respectiv ovariene (stângă și dreaptă); artera mezenterică inferioară.

Trunchiul celiac se împarte în trei ramuri – splenică, gastrică stângaăși hepatică – și vascularizează stomacul, duodenul, pancreasul, ficatul șisplină.

Artera mezenterică superioară vascularizează jejuno-ileonul, cecul,colonul ascendent și partea dreaptă a colonului transvers.

Artera mezenterică inferioară vascularizează partea stângă acolonului transvers, colonel descendent, sigmoidul și partea superioară arectului.

11



Ramurile terminale ale aortei:Arterele iliace comune – stângă și dreaptă- ajunse la articulația sacro-

iliacă, se împart fiecare în artere iliace externă și internă.Artera iliacă externă iese din bazin și ajunge pe fața anterioară a

coapsei devenind artera femurală, care irigă coapsa. Se continuă cu arterapoplitee care se continuă în fosa poplitee (fața posterioară a genunchiului).

Ea se împarte în două artere tibiale:1. artera tibială anterioară, irigă fața anterioară a gambei și labapiciorului și se termină prin artera dorsală a piciorului din care se desprindarterele digitale dorsale;

2. artera tibială posterioară irigă fața posterioară a gambei, șiajunsă în fața plantară se imparte în cele două artere plantare - internă șiexternă – din care se desprind arterele digitale plantare.

Artera iliacă internă are ramuri parietale pentru pereții bazinului șiramuri vișcerale pentru organele din bazin (vezica urinară, ultima porție arectului) și organele genitale.

Sistemul venos:Sistemul venos al marii circulații este reprezentat de două vene mari:vena cavă superioară și vena cavă inferioară.

Vena cava superioară strânge sângele venos de la: creier, cap, gât prin venele jugulare interne; membrele superioare prin venele subclaviculare; torace (spațiile intercostale, esofag, bronhii, pericard și

diafragm) prin sistemul azygos.

12



Prin unirea venei jugulare iau naștere venele branhiocefalice, iar prinfuzionarea acestora se formează vena cavă superioară. Vena subclavicularăcontinuă vena axilară care strânge sângele venos de la nivelul membrelorsuperioare.

Sângele venos al membrelor superioare este colectat de două

sisteme venoase, unul profund și unul superficial. Venele profunde poartăaceeași denumire cu arterele care le însoțesc. Venele superficiale, cutanatese găsesc imediat sub piele și se pot vedea cu ochiul liber prin transparentdatorită colorației albastre. Ele nu însoțesc arterele și se varsă în veneleprofunde. La nivelul lor se fac injecții venoase.

Vena cavă inferioară adună sângele venos de la membrele inferioare,pereții și vișcerele din bazin, rinichi, suprarenale, testicule respectiv ovare,peretele posterior al abdomenului (venele lombare) cât și de la ficat(venele hepatice).

Vena cavă inferioară se formează prin unirea venei iliace comunestângi cu cea dreaptă. La rândul ei fiecare venă iliacă comună este formată

prin unirea venei iliace externe cu vena iliacă internă. Vena iliacă internăcolectează sângele de la pereții și vișcerele din bazin. Vena iliacă externăcontinuă vena femurală care strânge sângele venos de la nivelul membruluiinferior.

Ca și la membrul superior se disting vene superficiale și veneprofunde (cu aceleași caracteristici). Vena cavă inferioară urcă la dreaptacoloanei vertebrale, străbate diafragmă și se termină în atriul drept.

O venă aparte a marii circulații este vena portă care transportă spreficat sânge încărcat cu substanțe nutritive rezultate în urma absorbțieiintestinale. Ea se formează din unirea a trei vene: mezentericăsuperioară, mezenterică inferioară și splenică.

Sistemul limfatic:Prin sistemul limfatic circulă limfa care face parte din mediul intern al

organismului și care, în final, ajunge în circulația venoasă. Sistemul limfaticse deosebește de sistemul circulator sangvin prin două caracteristici:

este adaptat la funcția de drenare a țesuturilor din care cauzăcapilarele sale formează rețele terminale, spre deosebire de capilarelesangvine care se ocupă o poziție intermediară între sistemul arterial și celvenos;

pereții vaselor limfatice sunt mai subțiri decât cei ai vaselorsangvine.

Sistemul limfatic începe cu capilarele limfatice care au acceașistructură ca și capilarele sangvine. Capilarele limfatice sunt foarterăspândite, ele găsindu-se în toate organele și țesuturile. Prin confluentacapilarelor limfatice se formează vase limfatice care sunt prevăzute lainterior cu valve semilunare ce înlesnesc circulația limfei.

Pereții vaselor limfatice au o structură asemanatoare venelor. Petraseul vaselor limfatice se găsesc o serie de formațiuni caracteristicenumite ganglioni limfatici, prin care limfa trece în mod obligatoriu.

13



Ganglionii limfatici realizează mai multe funcții: produc limfocite și monocite; formează anticorpi; au rol în circulația limfei; opresc pătrunderea unor substanțe străine;

au rol de barieră în răspândirea infecțiilor.Limfa colectată din diferitele țesuturi și organe după ce a străbătut

ganglionii regionali, circulă spre trunchiurile limfatice mari.Proprietățile fiziologice ale aparatului cardio-vascularProprietățile fiziologice ale miocardului:a) ExcitabilitateaMiocardul este excitabil iar procesul de excitabilitate este o funcție a

membranei fibrelor musculare miocardice și este conditionat depolarizarea electrică a membranei.

b) ConductibilitateaAceastă funcție asigură răspândirea excitației în întreaga masă a

miocardului. De la nodulul sinoatrial excitația se răspândește în atriideterminând contracția atrială. Excitația este captată apoi de nodululatrioventricular.

c) Automatismul cardiacInima, menținută în condiții fiziologice, în afara organismului își

continuă activitatea prin funcționare spontană, repetitivă, cu caracterritmic, numit automatism. Suportul morfologic al automatismului estesistemul excito-conductor al inimii sau țesutul nodal.

d) Contractilitatea:unda de depolarizare determină unda decontracție în miocard.

e) Tonicitatea: este starea de semicontracție a mușchiului cardiaccare se menține și în diastolă.

Ciclul cardiac sau revoluția cardiacă fiziologicăFazele activității inimii constă din contracții numite sistole, prin care

se realizează deschiderea cavităților, și relaxări numite diastole, în timpulcaroră are loc umplerea cavităților. Inima funcționează ca o pompă careexpulzează intermitent cu fiecare sistolă în sistemul arterial o cantitate desânge numit debit sistolic sau volum de bătaie.

Manifestările care însoțește ciclul cardiaca) Manifestările acusticeSemnele exterioare ale activității inimii sunt zgomotele cardiace care

pot fi ascultate direct cu stetoscopul sau înregistrate grafic pefonocardiograma. Zgomotele inimii sunt produse de:

modificarea vitezei de curgere a sângelui; modificarea vitezei consecutive ale valvelor atrioventriculare și

sigmoide.In mod obișnuit se disting două zgomote cardiace principale: zgomotul sistolic; zgomotul diastolic.

14



b) Manifestările mecaniceȘocul apexian se palpează în spațiul 5 intercostal stâng pe linia

medioclaviculară, unde vârful inimii vine în contact cu peretele toracic.Pulsul arterial: fiecare contracție cardiacă ventriculară este urmată

de expulzia sângelui în aortă și generează o undă de presiune care se

propagă de-a lungul aortei și ramurilor sale.c) Manifestările electriceÎnregistrarea modificărilor de potențial electric care însoțesc

activitatea miocardului se numește electrocardiogramă. Înregistrarea sepoate face la suprafața corpului.

Electrocardiograma-EKG- constă din unde dispuse deasupra șidedesuptul liniei izoelectrice.

Debitul cardiac sau circulator. Acesta este expresia finală cea maiimportantă a activității inimii deoarece cantitatea de sânge care irigăorganele depinde de homeostazie. Debitul cardiac poate fi exprimat prin:

cantitatea de sânge expulzată într-un minut de inima stângă

sau dreaptă = minut - volum. cantitatea de sânge expulzată cu fiecare sistolă = debitul

sistolic/volumul-bătaie.Fiziologia circulației în vaseRolul inimii în circulația sângelui este de a menține o diferență de

presiune între extremitatea arterială și cea venoasă a arborelui circulator în circulația sistemică și pulmonară.

a) Circulația sângelui în artere. Sângele circulă în artere sub oanumită presiune care se transmite și asupra pereților arterialideterminând tensiunea arterială.

In condiții normale tensiunea arterială la adulți este de 120-130

mmHg pentru presiunea sistolică și de 70-80 mmHg pentru cea diastolică,la 60 de ani avem o tensiune sistolică de 160 mmHg.b) Circulația sângelui în capilare. Deplasarea sângelui în capilare

este determinată de diferența de presiune între extremitățile capilarului,mai mare la nivelul arterelor, și mai mică la nivelul venelor.

Reglarea circulației la nivel capilar se face prin procese devasoconstricție si vasodilatație în funcție de :

schimburile de substanțe nutritive; menținerea homeostaziei țesuturilor.

c) Circulația sângelui în vene. Aceasta este rezultatul diferențeide presiune între cele două extremități ale arborelui venos, capilarele

venoase și locul de vărsare al venelor mari in atrii.Diferența de presiune din sistemul venos este mult mai mică decât

în sistemul arterial al marii circulații, totuși circulația sângelui estefacilitată și de alți factori:

aspirația toracică; tonusul și contracțiile mușchilor, extremitățile inferioare

fragmentează coloana de sânge și favorizează întoarcerea venoasă; aspirația arterială;

15



forța gravitațională favorizează circulația în teritoriile aflatesupracardiac și o stânjenește pe cea aflată sub acest nivel.

Reglarea activității inimiiAtât presiunea arterială cât și repartiția sângelui în diferite țesuturi

se află permanent sub acțiunea factorilor nervoși și umorali, care se

modifică în funcție de starea de activitate sau de repaus a organismuluisau diferitelor țesuturi. Tensiunea arteriala este menținută constantă prin mecanisme

presoare sau hipertensive, care sunt stimulate pe două căi: calea reflexă care realizează așa numita autoreglare; calea umorală prin care diverse substanțe chimice care au

efect vasoconstrictor și vasodilatator.Capitolul III

Angina pectorală

Definiție: Angina pectorală este un sindrom clinic care tratează o suferințămiocardică determinată de un dezechilibru între necesitatea de oxigen amușchiului inimii și aportul coronarian.

Se caracterizează prin crize dureroase paroxistice localizate de celemai multe ori înapoia sternului cu iradiere, în cazurile tipice în umarul stângbrațul și antebrațul stăng până la ultimele degete.

Criza dureroasă apare după: efort;

emoții; mese copioase.Durează două-trei minute până la maxim zece minute și dispare

spontan sau la administrarea de nitroglicerină.

16



17



Etiologia cardiopatiei este dominată de departe de aterosclerozacoronariană prezentă în 92-97 % din cazuri. Un număr mic de cazuri cuafecțiuni coronariene nu au ca etiologie ateroscleroza, fapt pentru care înaceste situații se discută:

coronaritele reumatismale (deși afectează mai ales ramurile

mici ale arterelor coronare); arteritele inflamatorii (în endocarditele inflamatorii); coronaritele alergice și cele Rickettsiene (au aceeași localizare); leziunile coronariene în caz de trombangeită obliterantă greu

de demonstrat la oameni la care există concomitent și leziuni deateroscleroză coronariană;

coronaritele din periarterita tip Kussmaul-Maier,exceptionale cafrecvență;

emboliile coronariene de asemenea foarte rare din cauzasituației anatomice a arterelor coronare care iau naștere în unghi drept dinaortă.

Factori favorizanțiÎn declanșarea crizelor anginoase sunt implicate o serie de cauze

determinate și favorizate.Cauze determinate: arterioscleroza coronariană - se manifestă sub formă de

stenozari sau obliterari coronariene; cardiopatii valvulare - stenoza aortică și mai rar stenoza mitrală

și insuficiența aortică. alte cauze coronarita reumatismală, coronarita ricketsiană (la

zootehnicieni, veterinari), trombangeita obliterantă.

Cauze favorizante: diabetul zaharat; hipertensiunea arterială sistemică tulburatii de ritm mai mari de 180 - 200 bătăi pe minut bolile aparatului digestiv:

a) litiază biliară;b) colecistitele cronice;c) ulcerul gastric și duodenal;d) hernia diafragmatică;

administrarea unor medicamente (extractele tiroidiene);

tabagismul.

FiziopatologieAngina pectorală este expresia unei insuficiențe coronariene acute,

datorită dezechilibrului brusc apărut la efort între nevoile miocardului (maiales în oxigen) și posibilitatea arterelor coronare. În mod normal circulațiacoronariană se adaptează necesităților miocardului putând crește la efortde opt- zece ori.

18



Pe fondul arteriosclerozei coronariene, spasmul supra adăugat(emoții, frig) sau travaliu cardic scurt (efort fizic) determină o disproporție între irigația coronariană și nevoile metabolice ale miocardului urmată deacumularea cataboliților în exces (acid lactic, acid piruvic) și iritareaconsecutivă a fibrelor nervoase intracardiace.

SimptomatologieSimptomul dominant care definește angina pectorală este:DUREREA CARDIACĂ caracterizată prin patru trasături esențiale:1. sediul, iradierea și tipul durerii;2. condiții (circumstanțe) de apariție a durerii;3. durata;4. răspunsul la nitroglicerină.Sediul, iradierea și tipul durerii . Localizarea durerii este în

majoritatea cazurilor (70%) retrosternal în partea inferioară, mijlocie sausuperioară și precordială. Mult mai rar durerea poate pleca din alte teritorii:

flancuri maxilar inferior sprâncene obraji.

Important este modul în care pacientul arată sediul durerii toracice:cu întreaga palmă sau cu ambele palme, niciodată cu degetul, sau, cu multmai elocvent cu pumnul strâns al mâinii drepte plasat în plin sternexprimând dinamica feței senzația de zdrobire resimtită.

Gestul ajută mai ales labolnavii incompatibili de adescrie suferințele cardiace.

Iradierea tipică a durerii seface în umărul stâng de undepleacă pe fața anterioară abrațului și antebrațului panăla ultimele două degete amăinii stăngi.

Durerea poate iradia însă și numai în : membrul superior drept; regiunea claviculara

stângă; în dinți; în regiunea epigastrică; fosa iliacă dreaptă.

Este posibil ca durereade angina pectorală să aparăinițial în membrul superior stâng și ulterior în regiunea precordială.Calitatea (tipul) durerii anginoase depinde de intensitatea durerii și maiales de personalitatea psihică a bolnavului. Cel mai adesea este vorba de o

19



senzație de presiune (apăsare), zdrobire, arsură, mai rar junghi (ca uncuțit), constricție (ca o menghină sau arc).

Circumstanțe de apariție

Sunt strâns legate de solicitările fizice și psihice. Circumstanțele celemai obișnuite sunt: efort fizic de orice fel; frigul are rol izolat sau potențial efortul fizic; prânzurile copioase; raporturile sexuale; emoțiile acute (stresul psihic și general).

Durata și evoluția crizelor anginoase Tipic pentru angina pectorală este caracterul paroxistic, intermitent

al durerii. Durata medie a crizei este de unu - trei minute, maximcincisprezece minute. O criză anginoasă ce a depășit cincisprezece –

douăzeci de minute trebuie suspectat a fi: infarct miocardic; angina instabilă; expresia unor tulburări nevrotice.

Diagnostic pozitivAngina pectorală este un sindrom definit prin durere precordială

localizată retrosternal sau precordial, cu durată scurtă (mai puțin decincisprezece minute) cu iradiere tipică înumărul și membrul superior stâng sau atipică în mandibulă, abdomen sau membrul superior

drept, declanșată de efort, emoții, sau alțifactori care cresc munca inimii și trec înrepaus sau după administrarea denitroglicerină.

Examenul subiectiv nu evidentiazădeseori nimic. Alteori se găsesc semnele boliicare produce acest sindrom:

arteroscleroza; hipertensiunea arterială; tulburări de ritm; dispnee;

agitație; anxietate.

De regulă diagnosticul se pune pe baza examenului clinic dar esteconfirmat din examenul EKG.

Diagnosticul diferențial

20



În cazurile în care înfățișarea durerii coronariene este neconcludentăiar electrocardiograma este normală sau conține unele modificăridiscutabile se impune un diagnostic cu următoarele boli:

nevroza cu manifestări cardiace; boli ale esofagului;

ulcerul gastro- duodenal; hipertensiune arterială pulmonară și pericardită.O atentie deosebită, prin măsurile terapeutice și prognostic se

impune față de diagnosticul diferențial cu INFARCTUL MIOCARDIC ACUT.

Formele Clinice1.Angorul spontan, adeseori de repaus sau nocturn, cu crize tipice,

dar fără un factor declanșator, se datorează unei crize tahicardice,hipertensive, unei intricări coronaro-digestive, stări psiho-nevrotice sauanunță un infarct.

2.Angorul de decubit , însoțește fenomenele insuficienței acute a

ventriculului stâng și apare tot în condiții de creștere a muncii inimii(contact cu așternutul rece, tahicardii, hipertiroidim, etc.).3.Angorul intricat , cu modalități de declanșare, iradiere, durată,

aspect al durerii, se datorează intervenției unei alte afecțiuni dureroasevișcerale (litiază biliară, ulcer, hernie hiatală, spondioloză).

Prima criză de angor corespunde frecvent unui infarct miocardic printromboză și trebuie tratată cu 7-10 zile repaus, analgetice,coronarodilatatoare și anticoagulante. Accentuarea duratei și frecvențeiangorului anuntă, de obicei, un infarct miocardic.

Tratament

Tratamentul anginei pectorale începe cu stabilirea cauzelor și afactorilor care precipită apariția sau favorizează accesul de angor. Trebuiecombătut fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipercolesterolemia, diabetulzaharat, hipertiroidismul, cu alte cuvinte toți factorii de risc.

Se recomandă efort dozat, în primul rând mersul. Repausul la pat areindicații speciale: crize frecvente, de durată, intense și rezistente lanitroglicerină,crize de decubit. Somnul este obligatoriu 8 h noaptea și 1 hdupă-amiază.

Se vor evita mesele copioase și după fiecare masă bolnavul va sta înrepaus 60-90 minute. Regimul va fi echilibrat la normoponderali șihipocaloric la obezi. În general regimul va fi cel recomandat în

arteroscleroză, obezitate, hipoproteinemii.Se va combate aerogastria și constipația prin supozitoare cuglicerină, administrate cu ulei de parafină, etc. Se vor utiliza sedative șitranchilizante:

Fenobarbital sau Ciclobarbital o jumătate de tb x 2; Diazepam 10 mg x 2; Napoton 2-3/zi.

21



Tratamentul crizei anginoase începe cu administrarea deNitroglicerină sublingual (1 comprimat de 0,0005). Dacă durerea nucedează în 20-30 minute se suspectează un angor inticat sau un sindromcoronarian sever și se administrează al doilea comprimat.

Prevenirea crizei se face prin administrarea de medicamente cu

acțiune coronarodilatatoare și de favorizare a circulației coronariene: Intensain drajeuri de 75 mg, 3-6/zi; Persantin 2-6 tb, oral/zi; Nitrocompuși cu acțiune prelungită: Propranolol-Inderal 10-40

mg/zi.Alte medicamente cu acțiune coronarodilatatoare: Miofilin i.v. 1-2 f/zi

de 0,4 g si Papaverină oral sau i.m. Tratamentul anticoagulant este controversat, iar cel chirurgical - de

excepție.EvoluțieEvoluția este obișnuit progresivă. Durata medie a supraviețuirii este

de 4-5 ani, sfârsitul producându-se prin moarte subită, infarct miocardic,tulburări de ritm și de conducere sau insuficiență cardiacă.

ComplicațiiAngina pectorală poate să rămână stabilă ani la rând, dar cu o

evoluție imprevizibilă cu pericolul de a surveni: disritmii cardiace, șoccardiogen, edem pulmonar acut, infarct miocardic acut, moarte subităcoronariană.

PrognosticEste favorabil în cazul anginei pectorale fără modificări semnificative

la arteriografie fără ereditate încărcată sau leziuni organice cardiace. Estenefavorabil în cazurile cu: ereditate încărcată; infarct cu antecedente; diabet zaharat; leziuni valvulare aortice; tulburări de ritm.

22



Capitolul IVEducație pentru sănătate

Boala reprezintă ruperea echilibrului, a armoniei, este un semnal dealarmă, tradus prin suferință fizică, psihică sau o dificultate, o inadaptare lao situatie nouă, provizorie sau definitivă.

Datoria asistentei medicale este să determine bolnavii să respectesfaturile medicale ale cadrelor medii de specialitate și ale instructorilor derecuperare fizică.

Succesul educației pentru sănătate depinde în foarte mare măsură deeducația și gradul de cultură al pacientului dar și de calitatea și competențaprofesională a asistentei medicale, de interesul pe care îl arată pacientulprivind îngrijirile și tot ceea ce întreprinde echipa medicală pentruvindecarea acestuia.

La externare bolnavul este instruit asupra modului de viață: bolnavul trebuie să ducă o viață ordonată evitând suprasolicitările; să respecte regimul dietetic rational hipolipidic,fără

sare,glucide,hidrocarbonate si fracționat 5-6 mese pe zi; se va reduce consumul de cafea; se va evita fumatul și alcoolul; se va respecta tratamentul medicamentos și modul de administrare a

medicamentelor; să practice sporturi ușoare; să aibă un program rațional de muncă și viață; să se prezinte la controale periodice.

23



Capitolul VRolul Asistentei

Medicale în îngrijireapacienților cu Angină

Pectorală

Pregătirea pacientuluipentru EKG

DefinițieElectrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a rezultantei

fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.

Este o metodă de investigație extrem de prețioasă în diagnosticulunei cardiopatii în general, în suferințele miocardocanariene în special, șitotodată este metodă de a recunoaște o boală de inimă care evolueazăclinic latent, când se efectuează EKG-ul de efort.

Pregătirea pacientului: se pregătește bolnavul din punct de vederepsihic pentru a înlatura factorii emoționali:

se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferință cucăruciorul, cu 10-15 minute înainte de înregistrare;

aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrare; bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultații și va fi rugat

sa-și relaxeze musculatura.

Montarea electrozilor: se montează pe părțile moi ale extremităților plăcile de metal

ale electrozilor,sub placa de metal a electrozilor se așeaza o pânză înmuiată în soluție deelectrolit (o lingură de sare la un pahar de apă) sau pasta specială pentru

24



electrozi (cei 100 electrozi 94 pentru membre și 6 pentru precordiali) sefixează pe bolnav în felul următor:

montarea electrozilor pe membre:roșu = mâna dreaptă;galben = mâna stângă;

verde = picior stâng;negru = picior drept. montarea electrozilor precordiali:

V1= spațiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului;V2= spațiul IV intercostal, pe marginea stângă a sternului;V3 = între V2 și V4;V4 = spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară

(apex);V5 = la intersecția de la orizontală dusă din V4 și linia axilară

anterioară stângă;V6 = la intersecția dintre

orizontală dusă din V4 și liniaaxilară mijlocie stângă.

Notarea Electrocardiogramiei: asistenta notează peelectrocardiogramă:

numele/prenumelepacientului;

vârsta; înalțimea; greutatea;

menționează medicațiafolosită; data/ora înregistrării; viteza de derulare; semnătura celui care a înregistrat.

25



Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică aaparatului cardiovascular

Aparatul cardiovascularpoate fi explorat radiologicprin angiocardiografie,aortografie, arteriografie șiflebografie.

Angiocardiografie:introducerea unei substanțede contrast, pe cale I.V.,substanța care se urmărește în interiorul vaselor și acavităților inimii.

Materiale necesare:soluție concentrată de iod,sedative(fenobarbital),romergan sau alte substanțe antialergie.

Pregătirea pacientului:

26



în ziua precedentă examenului, se administrează sedative, carese repetă dimineața examenului împreună cu un alt medicamentantialergic;

se efectuează testarea sensibilității fața de iod; dacă nu apar simptome de intoleranță la iod, se injectează I.V.

substanțe de contrast, rapid, în decurs de câteva secunde (cantitatea desubtanță de injectat este calculată de medic, în funcție de greutateacorporală a bolnavului.

Aortografie: introducerea de substanță de contrast prin cateter sauprin puncție, intraaortic, pentru evidențierea aortei.

Pregătirea pacientului se face ca mai sus.

Arteriografie periferică: introducerea substanței de contrast prininjecție intraarterială pentru evidențierea arterei periferice. Pregătirea șitestarea pacientului la iod se fac la fel ca în celelalte situații.

Flebografie: introducerea I.V., cu seringa automată de presiune a20-30 ml de substanță de contrast, de concentrație redusă (pentru a nu seleza pereții vasului).Radiografiile se execută cu viteza de 24 imagini pe secundă(radiocinematografie).

Capitolul VI

Fișe TehniceReguli de administrare a medicamentelor

Asistenta: respectă medicamentul prescris de medic;

27



identifică medicamentul prescris după etichetă, forma deprezentare,culoare, miros, consistența;

verifică calitatea medicamentelor, observând integritatea,culoarea medicamentelor solide; sedimentarea, tulburarea, opalescențamedicamentelor sub formă de soluție;

respectă căile de administrare prescrise de medic; respectă orarul și ritmul de administrare a medicamentelor

pentru a se menține concentrația constantă de sânge, având în vederetimpul și căile de eliminare a medicamentelor;

respectă doza de medicament – doza unică și doza/24 de ore; respectă somnul fiziologic al pacientului – organizează

administrarea în afara orelor de somn (se trezește pacientul în cazuladministrării antibioticelor, chimioterapicelor cu ore fixe de administrare);

evită incompatibilitățile medicamentoase datorate asocierilorunor soluții medicamentoase în aceeași seringă, în același pahar;

servește pacientul cu doza unică de medicament pentruadministrarea pe cale orală;

respectă urmatoarea succesiune în administrareamedicamentelor: pe cale orală – solide, lichide, apoi injecții, după careadministrează ovule vaginale, supozitoare;

informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceeace privește efectul urmărit și efectele secundare;

anuntă imediat medicul privind greșelile produse înadministrarea medicamentelor legate de doză, calea și tehnica deadministrare;

administrează imediat soluțiile injectabile aspirate din fiole,

flacoane; respectă măsurile de asepsie, igienă, pentru a preveni infecțiile

intraspitalicești.

Măsurarea și notarea pulsului

Definiție:Pulsul arterial reprezintă expansiunea ritmică a arterelor comprimate

pe un plan osos.

28



Scop: evaluarea funcției cardio-vasculare.

Locuri de măsurare: oricare arteră accesibilă palpitării și carepoate fi comprimată pe un plan osos (artera radială, femurală, humerală,carotidă, temporală, pedioasă).

Materiale necesare: ceas cu secundar sau cronometru; culoare roșie; foaie de temperatură.

Pregătirea psihică și fizică a bolnavului: se anunță bolnavul că i se va măsura pulsul; se explică bolnavului modul de măsurare; o stare emotivă

creată de necunoscuți poate modifica valorile pulsului; bolnavul se menține în stare de repaus fizic și psihic 5-10 min

cu brațul sprijinit, pentru relaxarea mușchilor antebrațului.

Executarea tehnicii: spălarea pe mâini cu apă și săpun; se reperează șanțul radial pe extremitatea distală a

antebrațului, în continuarea policelui se fixează degetele palpatoare petraiectul arterei și cu ajutorul policelui se îmbrățișează antebrațul la acestnivel

se exercită o ușoară presiune asupra peretelui arterial cu vârfuldegetelor (index, mediu, inelar) de la mână dreaptă și se percepzvâcniturile pline ale pulsului

se numară zvâcniturile percepute urmărind secundarul ceasuluitimp de un minut.

Notarea grafică în foaia de temperatură: pentru fiecare linie subțire orizontală a foii de temperatură se

socotesc 4 pulsații; unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie pentru

obținerea curbei.

Interpretarea frecvenței pulsului:Frecvența pulsului variază fiziologic după vârstă, emoții și efort.

29



Variațiile fiziologice ale frecvenței pulsului: puls tahicardic :

- în ortostatism;- efort fizic și psihic;- emoții puternice;- în cursul digestiei;

puls bradicardic :- în decubit;- în stare de repaus;- liniște psihică.

Variații patologice ale calităților pulsului: frecvența : puls tahicardic (mai rapid) și puls bradicardic (mai

rar); ritmicitatea : puls ritmic și aritmic; amplitudinea : puls cu amplitudine mică (filiform) și puls cu

amplitudine mare; volum : puls dur și puls moale.

Frecvența pulsului crește paralel cu temperatura: la 1grad crește cu8-10 pulsații pe minut.

30



Puncția venoasă

DefinițiePuncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin

intermediul unui ac de puncție.Scop: explorator:

recoltarea sângelui pentruexamene de laborator(biochimice, hematologice,serologice, bacteriologice);

terapeutic:administrarea unor medicamentesub forma injecției și perfuziei

intravenoase; recoltarea sângelui în

vederea transfuzării sale; executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui; sângerarea 300-500 ml în edemul pulmonar acut,

hipertensiunea arterială.

Locul puncției: venele de la plica cotului (bazilică și cefalică) unde se formează

M venos prin anastomozarea lor; venele antebrațului;

venele de pe fața dorsală a mâinii; venele subclaviculare; venele femurale; venele maleolare interne; venele jugulare și epicraniene mai ales la sugari și copii mici.

Materiale necesare: mănuși chirurgicale; perna elastică pentru sprijinirea brațului; mușama; aleză; substanța dezinfectantă și degresantă, alcool iodat, tinctură de

iod; ace, în funcție de scop; pense, tampoane; garou, eprubete uscate și etichetate; cilindru gradat; fiole cu soluții medicamentoase;

31



soluții perfuzabile și tăviță renală.

Pregătirea psihică și fizică a pacientului: se anunță bolnavul și i se explică necesitatea tehnicii; se așează bolnavul în poziția necesară (în funcție de sediul în

care se execută); în laborator, dispensar, bolnavul stă în poziție șezând pe scauncu membrul superior în abducție, extensie și supinație;

în salon bolnavul stă culcat în pat în decubit dorsal cu membrulsuperior sprijinit în extensie, abductie și supinație;

se dezbracă brațul ales astfel ca hainele să nu împiedicecirculația de reîntoarcere;

se așează sub brațul bolnavului perna elastică și apoimușamaua;

se solicită bolnavului,să mențină brațul în poziție

necesară.

Stabilirea loculuipuncției:

se stabilește brațul lacare se face puncția;

se examineazăcalitatea și stareavenelor de la plicacotului;

se stabilește locul de

executare a punțtiei.

Efectuarea tehnicii: se aplică garoul elastic la nivelul unirii treimii inferioare cu cea

mijlocie a brațului; cu indexul mâinii stângi se palpează locul pentru puncție; se dezinfectează locul puncției cu un tampon cu alcool sau

tinctură de iod; se cere bolnavului să închidă și să deschidă pumnul de câteva

ori și să rămână cu el închis; se fixeaăa vena cu policele mâinii stângi la patru-cinci cm sub

locul puncției, exercitând o ușoară compresiune și tractiune în jos asuprațesuturilor vecine;

se fixează seringa cu gradațiile fiind în sus, acul atașat cubizoul în sus, în mâna dreaptă între police și restul degetelor se prinde cuacul traversând în ordine tegumentul în direcția oblică (unghi de 30 degrade) apoi peretele venos învingând o rezistență elastică până când acul înaintează în gol;

se schimbă direcția acului cu 1-2 cm în lumenul venei;

32



se controlează pătrunderea acului în vena prin aspirație cuseringa;

se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase:injectarea medicamentelor, recoltarea sângelui, perfuzii;

în caz de sângerare se prelungește acul de puncție cu un tub

din polietilenă care se introduce in vasul colector, garoul rămănând legatde braț; se îndepărtează stază venoasă după executarea tehnicii prin

desfacerea garoului și desfacerea pumnului; se aplică tamponul îmbibat cu soluție dezinfectantă la locul de

pătrundere a acului și se retrage brusc acul; se comprimă locul puncției 1-3 min, brațul fiind în poziție

vertical.

Îngrijirea pacientului:

se face toaleta locală a tegumentului; se schimbă lenjeria dacă este murdară; se asigură o poziție comod în pat; se supraveghează pacientul.

Reorganizarea locului de muncă: se aruncă materialele de unică folosință; se curăță instrumentarul folosit.

Accidente și incidente: hematom (pin infiltrarea sângelui în țesutul perivenos ) - se

retrage acul și se comprimă locul puncției 1-3 minute; străpungerea venei (perforarea peretelui opus ) - se retrageacul în lumenul venei;

amețeli, paloare, lipotimie - se întrerupe puncția, pacientul seaseaza în decubit dorsal fără pernă, se anunță medicul.

33



Capitolul VIIStudiu de caz

CAZ I

Date stabile:Nume: T

Prenume: RVârstă: 69 aniSex: masculinData nașterii: 24.03.1944Naționalitate: românStare civilă: căsătoritOcupație: pensionarDomiciliul: com. Bucu, jud. IalomitaCondiții de viață și de muncă: locuiește împreună cu soția într-o casă

compusă din 4 camere, confortabilă, condiții salubre.

Antecedente medicale: heredo-colaterale: tatăl-HTA

mama-decedată personale: HTA, gastrită cronică

Date variabile:Motivele internării:Pacientul s-a prezentat la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului

Județean de Urgență Ialomița la data de 18.02.2013, cu următoarelemanifestări:

durere retrosternală și precordială; dispnee; iradierea durerii în membrul superior stâng.

Istoricul bolii:Bolnavul cunoscut hipertensiv de aproape 7 ani, cu tratament

neglijat, cu antecedente de gastrită cronică prezintă un stres emoțional în

34



timpul serii rezultând cu o durere violentă retrosternală ce iradiază înmembrul superior stâng, motiv pentru care solicită serviciul de urgență.

Fiind supus examinărilor clinice și paraclinice (EKG) se decideinternarea în secția de Cardiologie a Spitalului Județean de UrgențăIalomița.

Diagnostic medical:ANGINA PECTORALĂExamene paraclinice:

Examen cerut Valoare normală Valoarepatologică

VSH 1-10 mm/1h; 7-15mm/2h

4-12 mm/1h

Hemoglobină 15+/-2g/100 ml 13 g/100 mlGlicemie 0,80-1,20 gr0/00 1,30 gr0/00

Colesterol 1,20-2,80 gr0/00 2,60 gr0/00

Fibrinogen 200-400 mg% 180 mg%Acid uric 2-6 mg% 1-2 mg%

Transaminază TGO = 2-20 ui TGP = 2-16 ui

TGO = 25 ui TGP = 13,5 ui

Funcții vitale:Funcția vitală Valoare normală Valoare patologică

Tensiunea arterială 130/70 mmHg 160/120 mmHgRespirație 16-18 r/min 14 r/min

Temperatură 360-370 C 37,80 CPuls 60-80 p/min 85 p/min

Problemele pacientului: dificultatea de a respira; circulație deficitară; dificultatea în a se odihni; alterarea integrității fizice și psihice.

Nevoia afectatăDiagnostic denursing

Obiective Intervenții Evaluare

Nevoia de a Respirație Pacientul să Autonome În decurs de

35



respira și a aveao bună circulație

deficitarădin cauzadureriiretrosternalemanifestată

prindispnee.R = 14 r/min

prezinte orespirație înlimite normaleîn decurs de1 h.

R =17 r/min

h pacientulare orespirațienormală.R = 17 r/min

Psihoterapie. Crearea mediuluiambiant (schimbarealenjeriei de pat și de corp,aerisireași umidificarea salonului.

Așezarea pacientului într-opozițiecare favorizează respirația(pozițiesemișezând).Monitorizareafuncțiilor vitale (R). DelegateOxigenoterapie. Adm. demedicație la indicațiamedicului: bronhodilatatoareși antialgice.



Nevoia de adormiși a se odihni.

Dificultatea dedormi și a seodihnidatorită dureriimanifestatăprin insomnie.

În decurs de12 h pacientulsă aibă unsomnodihnitor dinpunct devedere

cantitativ șicalitativ.

Autonome Pacientul aresomn odihnit în decurs de

Psihoterapie. Creareamediului ambiant(schimbarea lenjeriei depat și de corp, aerisireacamerei). Învățămpacientul tehnici derelaxare și il ajutăm săadopte o pozițieantalgică. Oferimpacientului o cană cuceai de tei sau laptecald.Monitorizarea funcțiilor vitale(P, R, T.A., T). DelegateAdm. medicație la indicația

medicului: Algocalmin 1f IM.Xanax 0,5 1tb sNevoia de a se Alterarea Pacientul să-și Autonome Pacientul se

36



mișca și a aveao bună postură.

integritățiifizice și psihicedatorită dureriimanifestatăprin

limitareamișcărilor.

recapeteindependențade mișcare îndecurs de2 zile.

poate mobilizfără ajutor îndecurs de 2 z

Psihoterapie. Creareamediului ambiant(schimbarea lenjeriei depat , aerisirea camerei).Repaus la pat.

Prevenirea escarelor(schimbarea de pozițiese face la 2-3 ore lanevoie mai des, evitareacutelor lenjeriei de pat șirenunțarea lenjeriei decorp, scuturarea patuluizilnic sau ori de câte orieste nevoie, favorizareacirculației prin masaj).Ajutăm pacientul să-și

satisfacă nevoilefiziologice (bazinet) șitoaleta zilnică.Monitorizarea funcțiilor vitale(P, R, T.A., T).. DelegateAdministrare detratament la indicațiamedicului: Algocalmin 1f IM.

CAZ II

Date stabile:Nume: VPrenume: AVârstă: 60 aniSex: masculinData nașterii: 16.05.1953Naționalitate: românăStare civilă: căsătoritOcupație: pensionarDomiciliul: Amara, jud. IalomițaCondiții de viață și de muncă: locuiește împreună cu soția într-un

apartament compus din 3 camere, confortabil, condiții salubre.

Antecedente medicale: heredo-colaterale: tatăl – decedat (ulcer);

37



mama – astm bronșic personale: neagă.

Date variabile:Motivele internării:

Pacientul s-a prezentat la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență Ialomița la data de 18.11.2012 cu următoarelemanifestări:

durere violentă restrosternală; iradierea durerii în membrul superior stâng; dispnee; transpirații reci.

Istoricul bolii:Bolnav fumător, obez, prezintă în cursul dimineții de 18.11.2011

dureri retrosternale și precordiale în urma unui stres emoțional.Fiind supus examinărilor clinice și paraclinice (EKG) s-a decis

internarea în secția de Cardiologie a Spitalului Județean de Urgență Ialomițapentru aplicarea tratamentului corespunzător.

Diagnostic medical:ANGINA PECTORALĂ

Examene paraclinice:Examen radiologic: în urma efectuării electrocardiogramei s-a pus

diagnosticul de angină pectorală.

Examene de laborator:Examen cerut Valoare normală Valoare patologică

VSH 1-10 mm/1h; 7-15mm/2h

10 mm/1h


Colesterol 1,20-2,80 gr0/00 2,60 gr0/00

Fibrinogen 200-400 mg% 180 mg%Acid uric 2-6 mg% 2,67 mg%

Transaminază TGO = 2-20 ui TGP = 2-16 ui TGO = 52 ui TGP = 31,3 ui



Temperatură 360-370 C 36,6 0C

38



Puls 60-80 p/min 57 p/min

Problemele pacientului: alterarea circulației; anxietate;

disconfort-durere; dificultatea în a se odihni.



Nevoia de arespira și a aveao bună circulație.

Circulație deficitarădin cauzaalterării perețilorarterialimanifestată prinbradicardie.P = 57 p/min

În decurs de 30min pacientul săprezinte un ritmcardiac în limitenormale.P = 68 p/min

Autonome Pacientulprezintă unritm cardiacnormal îndecurs de30 min.P = 65 p/min

Psihoterapie. Creareamediuluiambiant (schimbarealenjerieide pat și de corp, aerisireași umidificarea salonului).Măsurarea și notarea zilnicăafuncțiilor vitale (P, T.A., R. T).Efectuarea de masaj șimișcăripasive și active alemembrelor pentru a favoriza

circulația. DelegateAdm. medicației la indicațiamedicului:bronhodilatatoare.


Obiective Intervenții Evalua

Nevoia de a învățaAnxietate din cauzanecunoașterii

prognosticuluibolii.

În decurs de 24 hpacientul să fie

informat asupraregimului deviață și dealimentație caretrebuierespectate.

Autonome Pacientul einformat

asupra bol în decursde 20 h.

Psihoterapie susținută.

Educație pentru sănătateprivind boala atât bolnavuluicât și familiei acestuia.Stimulez dorința decunoaștereși motivez importanțaacumulării de noi cunoștințe.Corectez deprinderile

39



dăunătătoare sănătății. Educpacientul să aibă o viațăordonată, echilibrată.

Delegate

Adiminstrare detratament la indicatiamedicului:Xanax 1tb s

Nevoia de a semisca și a avea obună postură

Disconfort din cauzaalterării mușchiuluicardiac manifestatăprin dureriretrosternale

În decurs de 2hpacientul să numai prezintedureri.

Autonome Pacientul nmai prezindureri în decurs d30 min.

Psihoterapie. Creareamediuluiambiant (schimbarealenjerieide pat și de corp, aerisireași umidificarea salonului).Asigurarea repausului fizic albolnavului în perioadadureroasă. Ajutareapacientului pentru a adoptao poziție antalgică.Monitorizarea funcțiilor vitale(T.A., R., P., T.).

DelegateAdm. de medicație laindicația medicului:

Nitroglicerină 1 tb sublingual

CAZ III

Date stabile:Nume: APrenume: SVârstă: 71 aniData nașterii: 08.05.1942Sex: femininNaționalitate: română

40



Stare civilă: vaduvăOcupație: pensionarăDomiciliul: Slobozia, jud. IalomițaCondiții de viață și de muncă: locuiește împreună cu fiica înt-un

apartament cu 2 camere, confortabil, condiții salubre.

Antecedente medicale: heredo-colaterale: tatăl –decedat, ulcer gastric

mama – decedată, cardiopatie ischemică personale: HTA, apendicectomie 1965

Date variabile:Motivele internării:Pacienta s-a prezentat la Unitatea Primiri Urgențe, a Spialului

Județean de Urgență Ialomița, la data de 17.04.2013, cu următoarelemanifestări:

durere precordială cu iradiere în umărul stâng; dispnee; adinamie.

Istoricul bolii:Pacienta în vârstă de 71 de ani, cu antecedente de HTA se prezintă la

Spitalul Județean de Urgență Ialomița cu o durere precordială ce iradiază înumărul stâng însoțită de dispnee, adinamie, amețeli.

În urma examinărilor clinice și paraclinice (EKG) s-a decis internarea însecția de Cardiologie a Spitalului Județean de Urgență Ialomița pentru aplicareatratamentului corespunzător.

Diagnostic medical:ANGINĂ PECTORALĂ

Examene paraclinice:Examen radiologic: în urma efectuării electrocardiogramei s-a pus

doagnosticul de angină pectorală.

Examene de laborator:Examen cerut Valoare normală Valoare patologică

VSH 1-10 mm/1h; 7-15mm/2h

6,14 mm/1h


Colesterol 1,20-2,80 gr0/00 2,60 gr0/00

Fibrinogen 200-400 mg% 170 mg%Acid uric 2-6 mg% 7,94 mg%

41



Transaminază TGO = 2-20 ui TGP = 2-16 ui

TGO = 25 ui TGP = 23,5 ui



Temperatură 360-370 C 36,6 0CPuls 60-80 p/min 70 p/min

Problemele pacientului: riscul alterării circulației și respirației; anxietate; disconfort; dificultatea în a se odihni.

Nevoiaafectată

Diagnostic denursing

Obiective Intervenții Evalua

Nevoia de arespira și aavea o bunăcirculație.

Alterareacirculației șirespirațieidatorităcomplicațiilor boliimanifestatăprin

dispnee.

Pacientain decursde 1 h săfieechilibratăcirculatorșirespirator.

Autonome Pacientaesteechilibratăcirculatorșirespirator în decursde 1 h.

Psihoterapie. Crearea mediuluiambiant (schimbarea lenjeriei de patși de corp, aerisirea și umidificareasalonului).Măsurarea și notarea zilnică afuncțiilorvitale (P, T.A., R. T). Așezarea

pacientei într-o poziție care favorizeazărespirația (pozitie semișezând).Efectuarea de masaj și mișcăripasive șiactive ale membrelor pentru afavorizacirculația. DelegateOxigenoterapie. Adm. de medicațiela indicația medicului:bronhodilatatoareși antialgice.

Nevoiaafectată

Diagnostic denursing

Obiective Intervenții Evalu

Nevoia de a Dificultatea Pacienta sa Autonome Pacienta se

42



se misca șia avea obunăpostură

de a semișca și aavea o bunăpostură dincauza durerii

retrosternalemanifestatăprinadinamie.

se poatamișca șideplasa îndecurs de12 h.

poate mișcși are obunăpostură îndecurs de

12 h.

Psihoterapie. Creareamediului ambiant(schimbarea lenjeriei depat , aerisirea camerei).Repaus la pat. Prevenirea

escarelor (schimbarea depoziție se face la 2-3 ore lanevoie mai des, evitareacutelor lenjeriei de pat șirenunțarea lenjeriei de corp,scuturarea patului zilnic sauori de câte ori este nevoie,favorizarea circulației prinmasaj). Ajutăm pacientul să-și satisfacă nevoilefiziologice (bazinet) și

toaleta zilnică.Monitorizarea funcțiilor vitale(P, R, T.A., T).. DelegateAdministrare de tratamentla indicația medicului:Algocalmin 1f IM.

Nevoia de ase alimentași hidrata

Alterareadezechilibruluihidroelectroli

tic datoritădureriiretrosternale.

În decurs de8 hpacienta săfie

echilibratăhidroelectolitic

Autonome Pacientaesteechilibratăhidroelecro

itic îndecurs de 8h.

Calculează indicele ponderalși necesarul caloric înfuncție de starea patologică.Asistenta hidrateazăpacienta cu cantități mici delichide reci la intervale egalede timp.Explorează gusturileși obiceiurile alimentare alepacientei valorificându-le.Educă pacienta asupraimportanței dieteialimentare.Controleazăpachetele de la aparținători.

Face bilanțul lichideloringerate și eliminate. DelegateAsistenta alimenteazăpacienta parenteral , dacănu poate singură , instituindperfuzii cu glucoză 5% , 10%, 20% , 33% , 40% la

43



indicația medicului.

Capitolul VIIIBibliografie

Lucreția Titircă : Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate deasistenți medicali

Editura Viața Medicală Romanească 2008Lucreția Titircă : Urgențele MedicoChirurgicale

Sinteze Editura Medicală2011Mogoș Gheorghe : Compediu de anatomie și fiziologie a omului

ingrijirea pacientului cu angina pectorala

Documents