ingrijirea pacientilor cu afectiuni reumatismale

Download Ingrijirea Pacientilor Cu Afectiuni Reumatismale

Post on 14-Oct-2015

141 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • as. Princ. Tamas simona 1

  • as. Princ. Tamas simona 2

    - afecteaza oasele si articulatiile - constituie una din cauzele de suferinta fizica si pierderi

    economice pe motiv de boala prin incapacitate temporara de munca

    - ROLUL ASISTENTEI MEDICALE o Prezinta particularitati in raport cu cauza si evolutia

    Boli reumatismale inflamatorii RAA

    Poliartrita reumatoida Spondilita anchilozanta

    Boli reumatismale degenerative artroze

    Boli reumatismale abarticulare Periartrita scapulohumerala

    Boli reumatismale metabolice Guta

    NOTIUNI DE ANATOMIE

    SISTEMUL OSOS

  • as. Princ. Tamas simona 3

    Totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la numar), legate

    intre ele prin articulatii, formeaza scheletul corpului. El reprezinta partea pasiva a aparatului locomotor;

    Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul corpului uman reprezinta expresia adaptarii la statiunea

    bipeda si locomotie;

    La corpul uman, raportate la principalele regiuni ale corpului,

    distingem: scheletul capului, scheletul trunchiului si scheletul membrelor;

    Scheletul capului este alcatuit din neurocraniu, care adaposteste

    encefalul, si viscerocraniu, care formeaza oasele fetei si contine segmentele periferice ale unor analizatori si segmentele initiale ale

    aparatelor respirator si digestiv. La alcatuirea neurocraniului iau parte 8 oase: patru neperechi- frontal si etmoid, sfenoid si occipital,

    si doua perechi- temporale si parietale;

    Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrala, coaste,

    stern, la care- din cauza legaturilor functionale- se adauga si bazinul (pelvisul);

    Scheletul membrelor-Membrele superioare se leaga de scheletul

    toracic prin doua oase, omoplatul si clavicula, care formeaza centura scapulara, iar membrele inferioare se leaga de coloana

    vertebrala prin centura pelviana. Sistemul osos alcatuieste scheletul care este format din oase si

    incheieturi si este structura de baza ce sustine corpul uman. Oasele ofera un suport rigid testuturilor moi ale corpului si formeaza

    parghii ce se misca cu ajutorul contractiilor musculare. In tot corpul scheletul este alcatuot din:

    Sistemul osos include peste 200 de oase, dintre care 85 sunt perechi. Fiecare os este alcatuit din diferite tipuri de tesut

    conjunctiv; contine maduva oaselor ce alimentata cu vase de sange si nervi. Majoritatea oaselor unui schelet omenesc constau intr-un

    cadru cartilaginos si unul osos de unde deducem o parte osoasa si o

    parte cartilaginoasa. Partea osoasa alcatuieste o mare parte din os. Articulatiile cartilaginoase, epifizele cartilaginoase si cartilagiul

    costal formeaza partea cartilaginoasa a sistemului scheletic.

    In exterior osul este acoperit de o membrana conjunctiva fina,

    numita periost in care se pot deosebi un strat fibros si unul osteogenic. Stratul fibros, situat superficial este legat de os de catre

    fibre ce penetreaza osul si contin vase sanguine, vase limfatice si

  • as. Princ. Tamas simona 4

    nervi. De la acest nivel vasele si nervii intra in os prin foramina

    nutritiva si apoi canalul nutritiv. Stratul osteogenic din interior contine celule osteogenice care iau parte la procesul de dezvoltare

    si reorganizare a tesutului osos in conditii normale si dupa accidentari sau fracturi. La intersectia cu cartilagiul articular ce

    acopera capetele oaselor periostul se continua cu perichondriumul. Ca rezultat, osul ca organ este acoperit cu o membrana continua de

    tesut conjunctiv. Aceasta membrana acopera suprafata osului atat cat si toate structurile situate pe el. Osul este captusit pe dinauntru

    de o membrana mai fina numita endosteum.

    Conform formei se observa oase lungi, scurte si late. Anumite oase

    contin cavitati umplute cu aer si se numesc oase pneumatice. Oasele lungi (humerus, femur, clavicula, falangele etc) au o parte interioara numita diafiza si doua capete numite epifize. Epifiza

    situata mai aproape de scheletul axial se numeste epifiza proximala iar epifiza aceluias os dar situata mai departe de scheletul axial se

    numeste epifiza distala. Regiunile mai late dintre diafize si epifize se numesc metafize. Marginile lor sunt visibile doar la oasele copiilor si

    adolescentilor, atunci cand un strat cartilaginos, epifiza cartilaginoasa, inca ramane intre diafiza si epifize. Osul creste mult

    in lungime pe baza acestui cartilagiu, care este apoi inlocuit de catre un tesut osos formand un inel epifizal ( de crestere ), care

    aproape mai poate fi detectat odata cu varsta. Intr-o sectiune transversala printr-un os lung se poate distinge o substanta

    compacta ce formeaza stratul exterior al osului si o substanta spongioasa gasita mai in interior decat substanta compacta, in cea

    mai mare parte in epifize sau metafize. In diafizele oaselor lungi si tubulare substanta compacta inconjoara canalul medular care

    prezinta o forma tubulara.

    In sectiunea transversala a unui os scurt (vertebre, carpienele, tarsienele) este dezvaluita la suprafata un strat mai subtire de

    substanta compacta ce inconjoara trabeculul substantei spongioase care formeaza majoritatea osului. Traberculele substantei

    spongioase formeaza o tesatura complexa dar sunt aranjate in fiecare os al sistemului scheletic in armonie perfecta cu functiile pe

    care le indeplinesc.

    In oasele late (oasele cutiei craniene, omoplatul, oasele pelviene,

    etc) substanta spongioasa, in contrast, formeaza de obicei un strat mai subtire ce este apoi acoperit in ambele parti de placi de substanta compacta. Dar in oasele cutiei craniene substanta este

    indeajuns de bine dezvoltata.

  • as. Princ. Tamas simona 5

    Articulatiile sunt organe de legatura intre oase

    - au rol in miscare

    - dupa gradul de mobilitate se impart in

    o articulatii fixe sinartroze

    o articulatii mobile diartroze

    MASURI DE PROFILAXIE PRIMARA - efectuarea de controale periodice

    - depistarea purtatorilor sanatosi de streptococ beta hemolitic si

    tratarea corecta - educarea populatiei

    - evitarea factorilor traumatici si a celor mecanici

  • as. Princ. Tamas simona 6

    MASURI DE PROFILAXIE SECUNDARA

    - prezentarea la controale periodice si de laborator - evitarea factorilor climatici

    - tratarea corecta a bolilor metabolice si endocrine - evitarea ortostatismului prelungit

    - continuarea tratamentului prescris MASURI DE PROFILAXIE TERTIARA

    - se adreseaza persoanelor care prezinta infirmitati o invatarea pacientului cu coxartroza sa poarte baston

    o pregatirea pentru interventie chirurgicala

    o recomandarea pentru noi profesiuni si integrare sociala

    EXPLORAREA MORFO-FUNCTIONALA A APARATULUI LOCOMOTOR

    PUNCTIA ARTICULARA EXPLORARI PARACLINICE SPECIFICE ALE APARATULUI

    LOCOMOTOR 1. Examenul radiologic al sistemului locomotor

    2. Ecografia aparatului locomotor 3. Artroscopia

    4. Scintigrafia osteoarticulara 5. Electromiografia

    6. Testarea mobilitatii articulare Goniometria - coeficientul functional al mobilitatii

    7. Explorarea fortei musculare

    PUNCTIA ARTICULARA

  • as. Princ. Tamas simona 7

    Puncia articular realizeaz comunicarea direct, cu ajutorul unui ac de punctie, intre cavitatea articular i mediul exterior. Scop: explorator i terapeutic. Indicaii Artrite acute i cronice seroase, serofibrinoase i purulente;

    Hemartroz; Artrit tuberculoas. Materiale necesare: mas de tratament acoperit cu un cmp steril; trus pentru puncie (sterilizat) care conine: 1-2 seringi de 20 ml, sering de 2 ml cu 2 -3 ace subcutanate i 2-4 ace de puncie, lungi de 8-10 cm, cu d = 0,5-2 mm :ascuite, tioase, dar cu vrf scurt, pens anatomic; substane dezinfectante (alcool, tinctur de iod); substane medicamentoase prescrise pregtite n soluia steril: novocain 1%; casolet cu cmpuri sterile; muama si o travers; mnui sterile; casolet cu comprese sterile, vat ,fei; recipient de 100 -200 ml pentru lichidul articular ce se va extrage;

    2 -3 eprubete sterile, uscate i marcate; medii de cultura

  • as. Princ. Tamas simona 8

    Locurile punctiei articulare

    Etape de execuie/Timpi de executie 1. Pregtirea instrumentelor si materialelor necesare. 1.1.Pregtirea instrumentelor sterile. 1.2. Pregtirea substanelor medicamentoase. 1.3. Pregtirea materialelor anexe. 2. Pregtirea psihic i fizic a bolnavului. 2.1. Se anun bolnavul, convingndu-l de importana executrii tehnicii. 2.2. Se aaz bolnavul n poziia cea mai comod, astfel nct articulaia s fie ct mai relaxat, iar exsudatul intraarticular s bombeze ct mai mult.

    3. Participarea la puncie (la punctie particip dou asistente: A i B) Asistenta A- susine i supravegheaz starea general a bolnavului. Asistenta B- servete medicul cu instrumente i materiale. 3.1. Splare pe mini cu ap curent i spun 3.2. Se dezinfecteaz minile cu alcool 3.3. Se aeaz muamaua i traversa sub articulatia ce va fi puncionat. 3.4. Se susine bolnavul n poziia indicat de medic. 3.5. Asistenta B. dezinfecteaz locul punciei cu alcool i tinctur de iod.

    3.6. Se izoleaz locul punciei cu cmpuri sterile. 3.7. Se servete medicului mnuile sterile de cauciuc. 3.8. Se pregtete seringa cu soluie de novocairi 1% i se ofer medicului.

    3.9. Se pregtete seringa de 20 ml i se ofer medicului. 3.10. Se servete medicului pensa anatomic, steril pentru a-i alege acul cu care v-a efectua puncia. 3.11. Medicul efectueaz puncia n locul ales i aspira coninutul. 3.12. De la exterior se dirijeaz coninutul articular spre, locul punciei, prin micri de strngere foarte fine, asistent

Recommended

View more >