imunizarea globala

86
VSIG Viziunea si Strategia privind Imunizarea Globala 2006-2015

Upload: camara-filip

Post on 29-Nov-2015

50 views

Category:

Documents


6 download

DESCRIPTION

Mai multe aici : http://www.7p.ro/default.aspx?PageID=943

TRANSCRIPT

VSIG�Viziunea si Strategia privind Imunizarea Globala�2006-2015

Acest material a fost realizat de catre Departamentul de Imunizare, Vaccinuri si Probleme Biologice al OMS si de Departamentul de Programe, Sectiunea Sanatate din cadrul UNICEF. Cod comanda: WHO/IVB/05.05Tiparit: Octombrie 2005Aceasta publicatie este disponibila pe internet la adresa: www.who.int/vaccines-documents/www.unicef.orgCopii ale acestui material pot fi solicitate la: World Health Organization Department of Immunization, Vaccines and BiologicalsCH-1211 Geneva 27, ElvetiaEmail: [email protected] United Nations Children’s Fund (UNICEF)3 United Nations Plaza New York, NY 10017, Statele Unite ale AmericiiEmail: [email protected] Tehnoredactare si design003A www.miseenoeuvre.comPoze coperta 1 (de sus in jos):OMS, Institut Pasteur, OMS, NASAPoze coperte la interior: OMS si UNICEFTiparit in Elvetia

VSIG�Viziunea si Strategia privind Imunizarea Globala�

CUPRINS

Cuvant inainte ................................................................................................................................ 5 Multumiri ....................................................................................................................................... 6 Prezentare generala ....................................................................................................................... 7 Cadrul strategic pentru perioada 2006-2015 ............................................................................ 17 Zona strategica I - Protejarea mai multor persoane intr-o lume aflata intr-o permanenta schimbare ..................................................................................................................................... 30 Zona strategica II - Introducerea de noi vaccinuri si tehnologii ............................................. 40 Zona strategica III Includerea imunizarii, a altor servicii medicale conexe si a supravegherii in contextul sistemelor sanitare .................................................................................................. 48 Zona strategica IV - Imunizarea in contextul interdependentei globale ................................ 58 Perspective .................................................................................................................................... 65 Anexa 1 ......................................................................................................................................... 70 Anexa 2 ......................................................................................................................................... 72 Anexa 3, cadrul VSIG ................................................................................................................. 74

Cuvant inainte

Imunizarea este una din masurile cu cele mai bune rezultate, fiind deosebit de eficienta in raport cu costurile. A eradicat variola, a redus frecventa globala a cazurilor de poliomielita cu 99% si a obtinut reduceri dramatice in domeniul bolilor, handicapurilor si decesurilor produse de difterie, tetanos, tuse convulsiva si rujeola. Numai in 2003 se estimeaza ca imunizarea a prevenit peste 2 milioane de decese.�

Imunizarea are un viitor promitator. Intram intr-o noua era, in care se asteapta o dublare a numarului de vaccinuri disponibile. Serviciile de imunizare sunt tot mai mult utilizate pentru a oferi alte servicii medicale, devenind un element de baza al sistemelor sanitare.�

Imunizarea va ajuta atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, privind reducerea mortalitatii infantile, imbunatatirea sanatatii maternale si combaterea bolilor, urmand sa includa in cele din urma si boli precum malaria si HIV/SIDA.�

In ciuda succeselor din trecut si a viitorului promitator, imunizarea ramane totusi o problema nerezolvata.�

Suntem ingrijorati pentru ca pe plan global si in unele regiuni, rata imunizarii a crescut foarte putin de la inceputul anilor '90.�

Mai sunt cateva milioane de persoane care nu beneficiaza de protectia oferita de vaccinare. Aceste persoane sunt expuse la boli fatale in fiecare zi. In anul 2003 aproximativ 27 de milioane de nou-nascuti si 40 de milioane de femei insarcinate nu au beneficiat de vaccinare. Aproximativ 2,5 milioane de copii mai mici de cinci an mor in fiecare an, ca urmare a bolilor ce pot fi prevenite cu ajutorul vaccinurilor noi sau disponibile in acest moment.�

Impreuna putem si dorim sa schimbam aceste statistici obiective.�

Misiunea noastra este sa ne bazam pe realizarile noastre din trecut si sa ne folosim cunostintele si experienta pentru a salva cat mai multe vieti. Viziunea si Strategia privind Imunizarea Globala invata statele lumii cum sa imunizeze cat mai multe persoane impotriva mai multor boli; prezinta noi vaccinuri si tehnologii ce pot salva vieti; si ofera alte informatii sanitare (de ex. controlul nutritiei si al malariei) in stransa legatura cu imunizarea.�

Interdependenta globala a crescut vulnerabilitatea oamenilor de pretutindeni la raspandirea necontrolata a bolilor prin epidemii. Amenintarea unei pandemii de gripa subliniaza necesitatea consolidarii solidaritatii internationale, a acordarii ajutorului reciproc si a parteneriatelor in vederea imbunatatirii sanatatii si sanatatii mondiale.�

In vara anului 2005, statele membre ale OMS si Comitetul Executiv al UNICEF au aprobat Viziunea si Strategia privind Imunizarea Globala. Strategia le va permite persoanelor cointeresate sa abordeze provocarile legate de imunizare, in urmatorul deceniu: printre acestea se numara vaccinurile noi si neglijate, asigurarea unei cantitati adecvate si accesul tuturor persoanelor care necesita si carora li se cuvine protectia oferita de vaccinuri, fie ca este vorba de persoane bogate sau nevoiase.

Dr LEE Jong-wook Director General, OMS �

Dna. Ann M. Veneman Director Executiv, UNICEF �

Multumiri�

Viziunea si Strategia privind Imunizarea Globala (VSIG) este un material care a fost intocmit de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) in colaborare cu Fondul Natiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), in baza recomandarilor oferite de statele membre si de partenerii la procesul de imunizare. Printre acestia se numara Australian Aid, Agentia Canadiana de Dezvoltare Internationala, Centrele pentru Controlul si Prevenirea Imbolnavirii ale Departamentului de Sanatate si Servicii Sociale SUA, Departamentul pentru Dezvoltare Internationala al Marii Britanii, Ministerul Afacerilor Externe din Franta, Fundatia Bill & Melinda Gates, Asociatia Mondiala pentru Vaccinuri si Imunizare/Fondul pentru Vaccinuri, Ministerul Sanatatii din Olanda, Agentia Norvegiana pentru Cooperare in Domeniul Dezvoltarii, Programul pentru Tehnologii Adecvate in Sanatate, Federatia Internationala a Crucii Rosii si a Semilunii Rosii, Fundatia Natiunilor Unite, Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala, Banca Mondiala si Consiliul pentru Probleme de Strategie al Expertilor in Imunizare din cadrul OMS.�

OMS si UNICEF ar dori sa le multumeasca tuturor celor care au fost implicatii in intocmirea VSIG, pentru informatiile si opiniile pe care ni le-au impartasit, precum si pentru munca lor. �

Prezentare generala�

O noua viziune asupra imunizarii�

Ca raspuns la provocarile unei lumi care se schimba rapid devenind din ce in ce mai interdependenta, OMS si UNICEF au intocmit in colaborare viziunea si strategia pentru anii 2006-2015. Scopul este acela de a proteja cat mai multe persoane impotriva bolilor prin extinderea accesului la imunizare pentru toate persoanele eligibile, inclusiv pentru alte persoane decat pentru nou-nascuti, in situatia in care imunizarea ocupa un rol important in toate programele privind sanatatea. Incearca sa sustina nivelul de acoperire existent, sa extinda serviciile de imunizare la persoanele la care pana in prezent nu s-a putut ajunge si la alte persoane decat la nou-nascuti, sa introduca noi vaccinuri si tehnologii si sa imbine imunizarea cu furnizarea altor servicii din domeniul medical si cu dezvoltarea generala din domeniul medical. Pozitioneaza imunizarea in contextul sistemului sanitar, subliniind faptul ca imunizarea poate beneficia de si poate contribui la dezvoltarea domeniului medical si la depasirea obstacolelor sistemului. Strategia subliniaza contributia deosebit de importanta a imunizarii la pregatirea globala in cazul unei epidemii si al unor situatii de criza complexe. Punerea in practica a acestei viziuni privind imunizarea va necesita o supraveghere, o monitorizare si o evaluare suplimentare si utilizarea unor informatii sigure pentru managementul programului.�

Viziune: O lume in anul 2015, in care:�

• imunizarea este deosebit de apreciata;�

• toti copiii, adolescentii si adultii au acces in egala masura la imunizare, conform programelor nationale;�

• tot mai multe persoane sunt protejate impotriva mai multor boli;�

• imunizarea si serviciile aferente sunt sustinute in conditiile in care valorile sociale sunt diferite, demografiile si economiile se schimba rapid si bolile evolueaza;�

• imunizarea este considerata deosebit de importanta pentru o mai buna consolidare a sistemelor sanitare si ca un element principal in atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului;�

• vaccinurile sunt utilizate la maxim pentru imbunatatirea sanatatii si securitatii globale si�

• solidaritatea in cadrul comunitatii globale asigura accesul tuturor persoanelor la vaccinurile de care au nevoie. �

Responsabilitatea�Persoanele implicate direct si indirect in imunizare sunt responsabile pentru politicile si actiunile lor.�

Asigurarea calitatii si a produselor si serviciilor sigure�Toate produsele puse la dispozitie respecta standardele recunoscute international privind calitatea si siguranta, iar serviciile sunt prestate in conformitate cu cele mai bune practici.�

Sisteme de imunizare regionale�Serviciile si monitorizarea acestora la nivel regional asigura implicarea la nivel local si detinerea si adaptarea corespunzatoare a programului la necesitatile si conditiile locale.�

Durabilitate prin acumularea de resurse tehnice si financiare�Independenta financiara si tehnica sunt obiective importante pentru guvernele nationale si pentru partenerii care colaboreaza, infrastructurile fiind cladite in permanenta.�

Politicile si strategiile bazate pe dovezi si bune practici�Alegerea politicilor, strategiilor si practicilor este realizata pe baza informatiilor extrase din cercetarile operationale, din operatiunile de supraveghere, monitorizare si evaluare, din evaluarile privind greutatile si impactul bolilor si din analizele economice dar si prin impartasirea lectiilor invatate si a experientelor acumulate din tari aflate in situatii similare.�

Patru zone strategice

Strategia globala cuprinde patru zone principale, cu 24 de strategii. Abordarile strategice sunt: i) protejarea mai multor persoane intr-o lume aflata intr-o continua schimbare; ii) implementarea unor noi vaccinuri si tehnologii; iii) includerea imunizarii si a altor servicii medicale si a supravegherii in sistemele sanitare si iv) imunizarea in contextul interdependentei globale. Imunizarea si operatiunile conexe prezentate vor contribui in mod semnificativ la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, obiectivele legate de imunizare stabilite de Adunarea Generala a Natiunilor Unite, reunita in Sesiunea Speciala privind Copiii, din anul 2002, precum si obiectivele stabilite de Asociatia Mondiala pentru Vaccinuri si Imunizare si finantatorul acesteia, Fondul pentru Vaccinuri. De asemenea, vor ajuta Statele Membre, conform hotararii WHA56.19 sa extinda acoperirea vaccinarii impotriva gripei pentru toate persoanele aflate in pericol. In prezent, intr-o lume tot mai interdependenta, colaborarea impotriva bolilor de importanta publica, ce pot fi prevenite prin vaccinare si pregatirea pentru posibilitatea aparitiei unei boli cu potential pandemic, va contribui in mod semnificativ la imbunatatirea sanatatii si securitatii globale.�

Strategia globala a fost intocmita pe fundalul cererii de imunizare in continua crestere, al progresului rapid in dezvoltarea noilor vaccinuri si tehnologii, al dezvoltarilor continue in domeniul medical, al cresterii vulnerabilitatii la pandemii si la alte situatii de criza in domeniul medical, precum si al extinderii oportunitatilor de parteneriate.�

Obiective

In perioada 2006-2015, toate actiunile privind imunizarea si dezvoltarea produselor conexe vor avea ca scop prevenirea morbiditatii si mortalitatii, prin atingerea urmatoarelor obiective si tinte.�

Pana in anul 2010 sau mai devreme�

• Cresterea acoperirii. Tarile vor ajunge la o rata de acoperire a vaccinarii de cel putin 90% la nivel national si de cel putin 80% in fiecare provincie sau unitate administrativa echivalenta.�

• Reducerea mortalitatii rujeolei. Pe plan global, mortalitatea datorata rujeolei se va reduce cu 90%, comparativ cu nivelul anului 2000.�

Pana in 2015 sau mai devreme (dupa caz)�

• Mentinerea acoperirii. Obiectivul privind rata de acoperire a vaccinarii atinsa in 2010 va fi mentinut.�

• Reducerea morbiditatii si mortalitatii. Morbiditatea si mortalitatea globala infantila datorate bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare vor fi reduse cu cel putin doua treimi comparativ cu anul 2000.�

• Asigurarea accesului la vaccinuri cu o calitate garantata. Tuturor persoanele eligibile pentru imunizare, incluse in programele nationale li se vor oferi vaccinari cu vaccinuri cu o calitate garantata, in conformitate cu programele nationale.�

• Introducerea unor noi vaccinuri. Imunizarea cu vaccinuri noi va fi oferita intregii populatii eligibile, in termen de cinci ani de la introducerea respectivelor vaccinuri in programele nationale.�

• Asigurarea capacitatii de supraveghere si monitorizare. Toate tarile vor dezvolta, pe toate planurile, capacitatile necesare pentru a efectua supravegherea cazurilor de boli ce pot fi prevenite cu ajutorul vaccinarilor, sustinute de confirmari de laborator daca este cazul, pentru a masura acoperirea vaccinarii cat mai precis posibil si pentru a folosi aceste informatii in mod corespunzator.�

• Consolidarea sistemelor. Toate programele nationale de imunizare vor fi formulate ca o parte integranta a proiectelor de resurse umane, finantare si logistica.�

• Asigurarea durabilitatii. Toate programele nationale de imunizare vor fi formulate, evaluate si implementate astfel incat sa fie asigurate resursele umane, finantarile si materialele necesare.�

Contextul

Implementarea unor servicii nationale consolidate de imunizare, in mai multe tari, in ultimii ani, a facut ca astazi, peste 70% din populatia tinta sa beneficieze de aceste servicii. Se estimeaza ca numai vaccinarile facute in anul 2003 vor preveni peste 2 milioane de decese datorate bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare si alte 600.000 de decese datorate hepatitei B (ciroza hepatica si carcinom hepatocelular) care in caz contrar ar fi afectat la maturitate, persoanele imunizate in anul respectiv.�

In ciuda acestor realizari, implicarea in imunizare nu a fost sustinuta in toate tarile. Pe plan mondial, in 2003, aproximativ 27 de milioane de nou-nascuti si 40 de milioane de femei insarcinate nu au beneficiat de vaccinare. In plus, copiii, adolescentii si adultii nu beneficiaza in totalitate de protectia oferita prin imunizare, impotriva bolilor la care sunt expusi.�

Mai multa putere prin parteneriate�Ca raspuns la necesitatile de imunizare pe plan mondial, au fost infiintate parteneriate internationale, precum Asociatia Mondiala pentru Vaccinuri si Imunizare, Fondul pentru Vaccinuri si Parteneriatul impotriva Rujeolei, pentru atingerea obiectivelor comune. Aceste parteneriate unesc principalii factori in domeniul imunizarii, din sectoarele public si privat, inclusiv din industria vaccinurilor. Initiativele de eradicare a poliomielitei, de reducere a mortalitatii rujeolei si de eliminare a tetanosului maternal si neonatal au demonstrat ca parteneriatele fac posibila oferirea serviciilor de imunizare chiar si in comunitatile cele mai izolate. De exemplu, prin Initiativa Mondiala de Eradicare a Poliomielitei, statele lumii au demonstrat ca au capacitatea de a obtine rate ridicate de acoperire a vaccinarii si de a supraveghea bolile, chiar si in zone afectate de tulburari politice sau care se afla in alte imprejurari dificile. Cu toate acestea, accesul la comunitatile izolate in mod regulat si la cele afectate de epidemii sau de situatii de criza necesita strategii speciale.�

Un copil tinut de mama sa este vaccinat de o asistenta. Imagine oferita de: UNICEF

Noi vaccinuri si tehnologii�In prezent se fac eforturi pentru dezvoltarea unor noi vaccinuri impotriva principalelor boli infectioase (inclusiv malarie, HIV/SIDA si tuberculoza). Intre timp, multe alte noi vaccinuri si tehnologii sunt deja certificate sau se afla intr-o faza avansata de dezvoltare (inclusiv vaccinuri rotavirus si pneuomococice), iar alte vaccinuri sunt deja disponibile, dar prea putin folosite. Activitatile de asigurare a sigurantei imunitatii sunt in curs de implementare (precum utilizarea seringilor de unica folosinta) iar acest subiect devine o prioritate de top pentru toate statele. In perioada 2006-2015, statele s-ar pute confrunta cu o gama deosebit de larga de vaccinuri si tehnologii care vor trebui introduse. Pentru a ne asigura ca statele vor putea lua hotarari rationale, bazate pe fapte, privind alegerea noilor vaccinuri si tehnologii, actualele lacune de informare (inclusiv numarul de imbolnaviri, eficienta costurilor pentru diferitele strategii si reglementarile) vor trebui acoperite.�

Finantarea�Imunizarea este un serviciu medical deosebit de eficient in raport cu costurile. Este prevazuta o majorare a costurilor totale ale imunizarii, care includ totusi si obtinerea de noi vaccinuri, noi formule de vaccinuri si noi tehnologii. Extinderea programelor de vaccinare pentru a include noi vaccinuri a dus la cresterea cantitatii de resurse necesare. Desi in timp se poate obtine o reduce a costurilor deoarece creste cantitatea de vaccinuri necesare si acest lucru duce la o competitie acerba printre producatori si la o reducere a preturilor, experienta a demonstrat ca trebuie sa treaca mai multi ani inainte ca preturile sa se reduca datorita cererii tot mai mari de noi vaccinuri. Intre timp, costurile efectuarii imunizarii, in continua crestere, trebuie adaugate la costurile vaccinurilor; logistica si forta de munca sunt tot mai scumpe si extinderea serviciilor la comunitati la care in prezent nu s-a ajuns va presupune noi resurse suplimentare.�

Asigurarea finantarii pentru introducerea de noi vaccinuri si cresterea permanenta a ratei de acoperire cu vaccinurile existente va pune la incercare toate statele si partenerii acestora. Trebuie gasite cai de a eficientiza costurile contactelor cu serviciile de imunizare (precum distribuirea costurilor acestor contacte la diferite programe de sanatate) si de a consolida capacitatile nationale de a determina bugetele necesare si de a obtine resursele aferente. Hotararile bazate pe fapte vor trebui luate pe baza disponibilitatii vaccinurilor, in raport cu reducerea numarului de imbolnaviri.�

Contributia la depasirea obstacolelor puse de sisteme�In timp, imunizarea va ajuta la depasirea obstacolelor puse in calea furnizarii serviciilor sanitare si a dezvoltarii domeniului medical si va beneficia de aceste eforturi. Aceste beneficii includ o mai buna sanatate publica si o eficienta imbunatatita a serviciilor publice de sanatate. Serviciile de imunizare for supuse constrangerilor care afecteaza sistemul sanitar ca un intreg, dar pot ajuta in mod semnificativ la depasirea obstacolelor, prin consolidarea echipelor regionale si prin capacitatea acestora de a utiliza la maxim resursele si oportunitatile existente pe plan local. In plus, imunizarea poate beneficia de incercarile de a consolida anumite zone, prin managementul resurselor umane, prin finantare, logistica, parteneriate publice si private si prin impartasirea informatiilor.�

O buna capacitate de monitorizare si supraveghere�In ultimii zece ani, s-au facut progrese considerabile in ce priveste implementarea sistemelor de monitorizare si supraveghere a ratelor de acoperire si a tendintelor de vaccinare precum si impactul asupra bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare si utilizarea informatiilor pentru realizarea politicilor, strategiilor si programelor publice. Prin intermediul retelelor de laboratoare extinse si in continua crestere, supravegherea poliomielitei si a rujeolei nu numai ca a oferit informatii vitale pentru initiativele de eradicare si de reducere a mortalitatii, dar a si sustinut prevenirea si controlul epidemiilor de meningita, difterie, rubeola si alte boli precum febra galbena sau febra dengue. In tarile expuse la riscul unor astfel de epidemii, laboratoarele nationale eficiente si centrele de referinta regionale, in care pot fi efectuate cercetari de laborator s-au dovedit un instrument deosebit de important si de eficient pentru sanatatea publica. Aceste sisteme au un potential urias, putand asigura o baza pentru dezvoltarea mecanismelor de a detecta bolile in curs de aparitie dar si epidemiile.�

Combinarea cu alte servicii medicale�Serviciile de imunizare sunt disponibile pe scara larga si ar putea sustine si ar putea fi sustinute de servicii medicale suplimentare. Furnizarea combinata sau combinarea cu servicii medicale conexe este un mod mult mai eficient de a atinge obiectivele comune in domeniul sanatatii. De exemplu, beneficiile combinarii imunizarii cu alte doua servicii, si anume oferirea de suplimente de vitamina A si distribuirea de plase de tantari tratate cu insecticid pentru prevenirea malariei sunt tot mai des constatate. Aceasta completare a serviciilor de imunizare cu alte servicii medicale va necesita o baza de date pentru stabilirea politicilor, strategiilor si investitiilor si metodelor de evaluare a impactului serviciilor combinate. Accesul la serviciile combinate trebuie sistematizat pentru a creste la maxim beneficiile pentru mamele si copiii care se prezinta in unitatile medicale.�

Pregatirea pentru epidemii globale si situatii de criza�Tarile expuse riscului de epidemii trebuie sa aiba pregatite planuri bazate pe programele si serviciile lor de imunizare. In plus, la nivel national si mondial este necesara existenta disponibilitatilor pentru pregatirea unor actiuni rapide si adecvate in cazul unor situatii de criza sau al unor dezastre naturale, deoarece aceste actiuni ar putea include si utilizarea rationala a vaccinurilor. In cazul unei epidemii de gripa, o retea mondiala de laboratoare monitorizeaza circulatia virusurilor si toate tarile trebuie sa aiba planuri de actionare actualizate, in cazul unei pandemii. Totusi multe planuri nationale nu sunt intocmite, sunt neactualizate sau practic nu exista. Guvernele, OMS, UNICEF, producatorii de vaccinuri si institutele de cercetare sunt implicate in prezent in sustinerea dezvoltarii planurilor nationale si in extinderea capacitatii de productie a vaccinurilor impotriva gripei pe plan mondial, inclusiv in dezvoltarea unui nou vaccin impotriva virusurilor cu potential pandemic.�

Strategiile

Zona strategica I: Protejarea mai multor persoane intr-o lume aflata intr-o permanenta schimbare�

Protejarea mai multor persoane intr-o lume aflata intr-o permanenta schimbare cuprinde strategiile cheie necesare pentru a oferi servicii de imunizare la cat mai multe persoane, inclusiv persoanelor la care se ajunge cu dificultate si celor care sunt eligibile pentru noile vaccinuri. Scopul este acela de a asigura cel putin patru contacte cu serviciile de imunizare pentru fiecare nou-nascut, de a extinde imunizarea si la alte grupe de varsta, in incercarea de a creste la maxim impactul vaccinurilor si de a imbunatati sistemele de management al vaccinurilor, pentru a asigura siguranta imunizarii, inclusiv disponibilitatea vaccinurilor sigure si eficiente in permanenta. Strategiile din aceasta zona incearca sa acorde prioritate populatiilor si zonelor care beneficiaza prea putin de servicii medicale si vor incerca sa ajunga in fiecare regiune.�

Strategia 1:� Utilizarea mai multor abordari pentru a ajunge la toate persoanele care necesita imunizare�

Strategia 2:� Cresterea cererii de imunizare a comunitatilor�

Strategia 3:� Asigurarea accesului la persoanele izolate, din toate regiunile, de cel putin patru ori pe an�

Strategia 4:� Extinderea vaccinarii dincolo de grupul tinta traditional�

Strategia 5:� Imbunatatirea sigurantei vaccinurilor, imunizarii si injectiilor�

Strategia 6:� Imbunatatirea si consolidarea sistemelor de management al vaccinurilor�

Strategia 7:� Evaluarea si consolidarea programelor nationale de imunizare�

Zona strategica II: Introducerea de noi vaccinuri si tehnologii�

Introducerea de noi vaccinuri si tehnologii se axeaza pe necesitatea de a promova dezvoltarea unor noi vaccinuri si tehnologii prioritare, permitandu-le statelor sa decida asupra introducerii acestora. Strategiile din aceasta zona incearca sa faca astfel incat statele sa aiba bazele de date si capacitatea de a evalua necesitatile si de a stabili prioritatile legate de introducerea unor noi vaccinuri si tehnologii si sa furnizeze noi vaccinuri si tehnologii in functie de necesitati, cu toate resursele financiare necesare. De asemenea incearca sa se asigure ca noile vaccinuri vor fi oferite tuturor persoanelor eligibile in termen de cinci ani de la introducerea acestora in programele nationale si ca viitoarele vaccinuri impotriva unor boli de importanta publica vor fi studiate, dezvoltate si puse la dispozitie, inclusiv pentru populatiile defavorizate, cu un numar ridicat de imbolnaviri.�

Strategia 8:� Consolidarea capacitatii nationale de a determina si de a stabili politici si prioritati pentru noi vaccinuri si tehnologii�

Strategia 9:� Asigurarea eficienta si durabila a introducerii de noi vaccinuri si tehnologii�

Strategia 10:� Promovarea cercetarii si dezvoltarii de noi vaccinuri impotriva bolilor de importanta publica�

Zona strategica III: Includerea imunizarii, a altor servicii medicale conexe si a supravegherii in contextul sistemelor sanitare

Combinarea imunizarii cu alte servicii medicale conexe si cu supravegherea in contextul sistemelor sanitare subliniaza rolul imunizarii in consolidarea sistemelor sanitare, prin beneficiile pe care le aduce intregului sistem, ca urmare a constituirii de resurse umane, a imbunatatirii logisticii si a asigurarii resurselor financiare. Scopul este combinarea imunizarii cu alte servicii ce ar putea salva vieti, in vederea accelerarii reducerii mortalitatii infantile. Strategiile incearca sa imbunatateasca supravegherea bolilor si monitorizarea programelor, astfel incat sa se consolideze nu numai programele de imunizare ci si intregul sistem sanitar si incearca sa faca astfel incat imunizarea sa fie inclusa in pentru situatiile de criza si in activitatile privind actiuni umanitare complexe.�

Strategia 11:� Consolidarea programelor de imunizare in contextul dezvoltarii sistemelor sanitare�

Strategia 12:� Imbunatatirea managementului resurselor umane�

Strategia 13:� Evaluarea si dezvoltarea unor servicii corespunzatoare pentru integrare�

Strategia 14:� Cresterea sinergiei serviciilor combinate�

Strategia 15:� Sustinerea beneficiilor serviciilor combinate�

Strategia 16:� Consolidarea monitorizarii acoperirii si a supravegherii cazurilor�

Strategia 17:� Consolidarea capacitatii de laborator prin crearea de retele de laboratoare�

Strategia 18:� Consolidarea managementului, analizei, interpretarii, utilizarii si schimbului de informatii la toate nivelurile�

Strategia 19:� Furnizarea accesului la servicii de imunizare in situatiilor de criza complexe�

Zona strategica IV: Imunizarea in contextul interdependentei globale�

Imunizarea, in contextul interdependentei globale, se bazeaza pe recunoasterea faptului ca dreptul la vaccinare si resursele financiare aferente si disponibilitatea informatiilor sunt un punct interes pentru fiecare stat. Strategiile din aceasta zona incearca sa faca cunoscut faptul ca fiecare tara este afectata de impactul problemelor globale si de problemele legate de furnizarea vaccinurilor, finantare, de colaborarile partenerilor, de comunicare si de planurile privind epidemiile.�

Strategia 20:� Asigurarea furnizarii globale de vaccinuri cu o calitate garantata, la preturi accesibile �

Strategia 21:� Asigurarea unei finantari corespunzatoare si durabile pentru sistemele nationale de imunizare�

Strategia 22:� Imbunatatirea comunicarii si raspandirii informatiilor�

Strategia 23:� Definirea si recunoasterea rolurilor, responsabilitatilor si obligatiilor partenerilor�

Strategia 24:� Includerea vaccinurilor in planurile si masurile privind epidemiile globale�

Cadrul pentru planificare si colaborare

Strategia globala ofera un cadru larg si nu un plan detaliat, pentru a le permite persoanelor implicate sa-si directioneze sau sa isi redirectioneze contributiile lor la imunizarea mondiala. Avand in vedere diferentele evidente dintre capacitatile, prioritatile si resursele diferitelor state, prezinta o gama de strategii din care statele le vor putea selecta pe cele care se muleaza cel mai bine pe necesitatile lor. Pentru a sustine acest proces de planificare nationala, OMS, UNICEF, partenerii multilaterali si bilaterali, organizatiile neguvernamentale si sectorul privat vor intensifica actiunile lor de coordonare, pentru a colabora in mod eficient cu statele. Strategia indeamna statele membre, organizatiile internationale, organizatiile neguvernamentale, sectorul privat, grupurile interesate si alti factori implicati sa isi asume un angajament fara precedent fata de imunizare, la nivel global, national si local.�

Perspective

Sectiunea finala a strategiei globale se axeaza pe actiunile necesare in vederea facilitarii implementarii sale: discutii pentru a ne asigura ca statele aplica principiile directoare la planurile lor strategice, prin strategii create in functie de necesitatile, capacitatile si resursele individuale; asigurarea unei implicari a partenerilor la imunizare; consolidarea capacitatii serviciilor de imunizare la nivel regional, in special in tarile subdezvoltate; stabilirea unei baze de date cu informatii despre serviciile medicale combinate cu succes, ca o resursa pentru imbunatatirea acestora; dezvoltarea unui proces de evaluare si revizuire pentru a masura progresul inregistrat pana in anul 2015; si producerea si distribuirea de documentatie de asistenta in care sa fie incluse planurile si politicile detaliate, precum si mai multe informatii despre problemele tehnice.�

Optiunile strategice prezentate mai sus nu sunt exhaustive. Strategia nu ar trebui vazuta ca un plan final detaliat, ci ca un plan in continua evolutie. Pe masura ce strategia si viziunea se vor dezvolta in urmatorii 10 ani, vor aparea noi provocari si vor fi necesare noi solutii si inovatii.�

O viziune cu indicatii strategice generale

Viziunea si strategia privind imunizarea globala:�

• ofera o viziune asupra rolului important al imunizarii in imbunatatirea sanatatii publice, cu indicatii strategice generale pentru dezvoltarea politicilor si programelor nationale, in conditiile sustinerii programelor de imunizare de catre toti partenerii;�

• ofera acces la imunizare nu doar pentru nou-nascuti ci si pentru alte grupe de varsta si dincolo de limitele existente al programelor de imunizare, incercand sa mentina prioritatea vaccinarii la varste fragede;�

• incurajeaza un pachet de servicii pentru reducerea mortalitatii infantile;�

• contribuie la planurile de pregatire globale privind riscul aparitiei unei pandemii;�

• implica toti participanti la depunerea unor eforturi fara precedent pentru a asigura accesul la persoanele greu accesibile;promoveaza solutiile pentru probleme bazate pe informatii, in vederea imbunatatirii eficientei programului;�

• deschid drumul pentru introducerea si utilizarea la scara larga a vaccinurilor si tehnologiilor noi si prea putin folosit, toate acestea necesitand o planificare financiara pe termen lung;�

• promoveaza dezvoltarea supravegherii cazurilor pentru toate bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare, prin extinderea retelelor de laboratoare pentru boli virale si bacteriene.�

Cadrul strategic pentru perioada 2006-2015�

Viziune: O lume in anul 2015, in care:�

• imunizarea este deosebit de apreciata;�

• toti copiii, adolescentii si adultii au acces in egala masura la imunizare, conform programelor nationale;�

• tot mai multe persoane sunt protejate impotriva mai multor boli;�

• imunizarea si serviciile conexe sunt sustinute in conditiile in care valorile sociale sunt diferite, demografiile si economiile se schimba rapid si bolile evolueaza;�

• imunizarea este considerata deosebit de importanta pentru o mai buna consolidare a sistemelor sanitare si ca un element principal in atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului;�

• vaccinurile sunt utilizate la maxim pentru imbunatatirea sanatatii si securitatii globale si�

• solidaritatea in cadrul comunitatii globale asigura accesul tuturor persoanelor la vaccinurile de care au nevoie. �

Principii directoare�

Urmatoarele principii directoare au inspirat realizarea strategiei globale:�

Egalitatea persoanelor�Toate persoanelor - indiferent de rasa, religie, convingeri politice, situatie economica sau sociala au drepturi egale la vaccinarile si serviciile medicale necesare.�

Proprietate, parteneriat si responsabilitate�Obiectivele sunt stabilite de comun acord si se incearca atingerea lor de catre guverne si partenerii acestora, uniti prin solidaritatea internationala, care se implica in activitati coordonate stabilite prin programele nationale.�

Responsabilitatea�Persoanele implicate direct si indirect in imunizare sunt responsabile pentru politicile si actiunile lor.�

Asigurarea calitatii si a produselor si serviciilor sigure�Toate produsele puse la dispozitie respecta standardele recunoscute international privind calitatea si siguranta, iar serviciile sunt prestate in conformitate cu cele mai bune practici.�

Sisteme de imunizare locale�Serviciile si monitorizarea acestora la nivel regional asigura implicarea la nivel local si detinerea si adaptarea corespunzatoare a programului la necesitatile si conditiile locale.�

Durabilitate prin acumularea de resurse tehnice si financiare�Independenta financiara si tehnica sunt obiective importante pentru guvernele nationale si pentru partenerii care colaboreaza, infrastructurile fiind cladite in permanenta.�

Politicile si strategiile bazate pe dovezi si bune practici�Alegerea politicilor, strategiilor si practicilor este realizata pe baza informatiilor extrase din cercetarile operationale, din operatiunile de supraveghere, monitorizare si evaluare, din evaluarile privind greutatile si impactul bolilor si din analizele economice dar si prin impartasirea lectiilor invatate si a experientelor acumulate din tari aflate in situatii similare.�

Context

Introducere�Imunizarea este o interventie medicala eficienta din punct de vedere al costurilor si care poate salva vieti, prevenind suferinte inutile datorate bolilor, handicapuri sau chiar decesul. De imunizare beneficiaza intreaga lume, nu doar prin imbunatatirea sanatatii si a duratei de viata, dar si prin impactul sau social si economic la nivel global, national si comunitar. In prezent, intr-o lume tot mai interdependenta, colaborarea impotriva bolilor de importanta publica, ce pot fi prevenite cu ajutorul vaccinurilor si pregatirea pentru posibilitatea aparitiei unei boli cu potential pandemic, va contribui in mod semnificativ la imbunatatirea sanatatii si securitatii globale.�

Imunizarea si alte servicii medicale conexe, care pot fi implementate cu usurinta odata cu imunizarea, in beneficiul ambelor, vor contribui in mod semnificativ la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), prin imbunatatirea sanatatii, in special in randul copiilor si femeilor si contribuind la reducerea saraciei si a eforturilor de dezvoltare.1 Printre obiectivele specifice care vor beneficia de raspandirea imunizarii la scara larga se numara si urmatoarele:�

• reducerea mortalitatii infantile cu doua treimi in perioada 1990-2015 (ODM 4), evaluata tinandu-se cont, printre altele, de procentul de copii de 1 an imunizati impotriva rujeolei;�

• imbunatatirea sanatatii maternale, prin reducerea ratei de mortalitate maternale, cu trei patrimi in perioada 1990 - 2015 (ODM 5) si�

• combaterea HIV/SIDA, malariei si a altor boli (ODM 6), prin reducerea incidentei cazurilor de malarie si de alte boli importante.�

Asociatia Mondiala pentru Vaccinuri si Imunizare (AMVI), impreuna cu Fondul pentru Vaccinuri (FV), care este finantatorul sau au stabilit de asemenea, puncte de referinta pentru anumite obiective de imunizare. Printre acestea se numara:�

• pana in anul 2010 sau mai devreme, toate tarile vor avea o acoperire a imunizarii de rutina de 90% la nivel national si de cel putin 80% in fiecare provincie;�

• pana in anul 2007, toate tarile cu sisteme corespunzatoare de administrare vor introduce vaccinul impotriva hepatitei B si�

• pana in anul 2005, 50% din cele mai sarace tari, cu cel mai mare nivel de imbolnaviri si sisteme corespunzatoare de administrare vor introduce vaccinul impotriva Hib.�

Un alt obiectiv de imunizare stabilit in cadrul celei de-a cincizeci si sasea Adunari pentru Sanatate Mondiala din anul 2003, ca raspuns la prezentarile privind necesitatea pregatirilor globale in cazul unei pandemii de gripa, obliga statele membre sa creasca imunizarea antigripala la toate persoanele expuse, ajungandu-se la o acoperire de 75% pana in anul 2010. Tarile care inca nu au o politica nationala de vaccinare antigripala are trebui sa isi stabileasca o politica si sa intocmeasca si sa implementeze un plan national de pregatire pentru o eventuala pandemie de gripa. Pregatirile impotriva pandemiilor ar trebui consolidate imbunatatirea supravegherii la nivel national si a capacitatii de laborator.�

Acest document prezinta o viziune unificata si strategiile pentru perioada 2006-2015 care incearca sa stimuleze actiunile colective si sa asigure implicarea guvernelor si a partenerilor la imunizare. Stabileste o platforma strategica comuna pentru tari si pentru partenerii la imunizare, sustine o

��������������������������������������������1 Imunizarea joaca un rol important in atingerea obiectivelor stabilite in Adunarea Generala a Natiunilor Unite Sesiunea pentru Copii (2002), prin reducerea morbiditatii si a mortalitatii in toate grupele de varsta. Acest document se bazeaza pe obiectivele de imunizare si de reducere a bolilor, inclusiv obiectivele privind asigurarea imunizarii pentru copiii mai mici de 1 an in proportie de 90% pe plan national si de cel putin 80% in fiecare provincie sau unitate administrativa echivalenta; eradicarea globala a poliomielitei pana in anul 2005; eliminarea problemei tetanosului maternal si neonatal pana in anul 20065; reducerea mortalitatii datorate rujeolei cu 50% in perioada 1999 - 2005; si extinderea beneficiilor asigurate de vaccinurile noi si imbunatatite, precum si de alte servicii medicale la toti copiii din intreaga lume.

abordare cuprinzatoare a planificarii si solicita o abordare mai generala a programelor de imunizare. Este o viziune care se axeaza nu numai pe noile vaccinuri si tehnologii ce urmeaza a fi introduse, dar si pe modalitatile de consolidare a sistemelor actuale de imunizare astfel incat sa furnizeze in cantitate maxima vaccinurile disponibile, precum si vaccinurile noi sau prea putin utilizate si alte tehnologii. Viziunea se axeaza si pe necesitatea consolidarii supravegherii si a altor sisteme de evaluare pentru a putea identifica persoanele cu risc mare de expunere si care nu beneficiaza de servicii medicale, unde sunt necesare eforturi suplimentare si pentru a putea monitoriza progresul. Tinand cont de discrepantele dintre plusurile si minusurile fiecarei tari, tarile si partenerii acestora sunt incurajati sa utilizeze acest material pentru a reflecta asupra politicilor si strategiilor celor mai potrivite pentru nevoile si situatia lor.�

Acest document ofera un cadru strategic general si nu un plan strategic detaliat. Bazandu-se pe aceasta viziune si pe directionarile strategice propuse si utilizand informatiile disponibile pe plan national si international, tarile vor fi invitate sa isi examineze optiunile, sa isi stabileasca prioritatile, sa-si stabileasca obiectivele si scopurile, sa elaboreze un plan strategic national, sa-si stabileasca necesarul de resurse si disponibilitatea acestora si sa realizeze cadre de monitorizare si de evaluare. In acest scop, OMS, UNICEF, partenerii multilaterali si bilaterali, organizatiile neguvernamentale si sectorul privat vor intensifica actiunile lor de coordonare, pentru a colabora in mod eficient cu statele. Pentru a sustine acest proces national de planificare, actuala strategie globala va fi insotita de materiale ajutatoare si de servicii de asistenta tehnica.

Figura 1: Imunizarea globala 1980-2003, rata de acoperire DTP3

Sursa: estimarile OMS/UNICEF, 2004

Istorie si impact�Extraordinara realizare stiintifica reprezentata de vaccinuri si de imunizare, care are in vizor copiii si femeile ajunse la varsta procrearii, din intreaga lume, reprezinta o interventie medicala de mare succes si deosebit de eficienta in ce priveste costurile. Imunizarea a eradicat variola, reducand substantial morbiditatea si mortalitatea datorate difteriei, tusei convulsive, tetanosului si rujeolei si este pe cale sa elimine definitiv poliomielita. De la initierea sa, in anul 1974, Programul Extins de Imunizare, a oferit indrumari si recomandari autoritatilor nationale, cu privire la proiectarea, dezvoltarea si managementul serviciilor de imunizare, pentru a furniza in mod eficient imunizarile necesare. In anii '80, efortul global de a obtine Imunizarea Mondiala in Copilarie a avut ca urmare infiintarea sistemelor nationale de imunizare si o crestere rapida a ratei de imunizare.�

Serviciile de imunizare trebuie sa poata fi continuate, deoarece peste 100 de milioane de copii se nasc in fiecare an si trebuie imunizati. In plus intr-o lume ce tinde tot mai mult spre globalizare, comunitatea mondiala manifesta un interes evident fata de raspandirea pe scara larga a utilizarii vaccinurilor curent, precum si fata de dezvoltarea rapida a unor noi vaccinuri impotriva bolilor ce vor continua sa apara. Implementarea unor servicii nationale consolidate de imunizare, in mai multe tari, in ultimii ani, a facut ca astazi, peste 70% din populatia tinta sa beneficieze de aceste servicii de imunizare. Se estimeaza ca numai imunizarile realizate in anul 2003 vor preveni peste 2 milioane de decese datorate bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare si alte 600.000 de decese datorate hepatitei B (ciroza hepatica si carcinom hepatocelular) care, in caz contrar, ar fi afectat la maturitate, persoanele imunizate in anul respectiv.

In ciuda acestor realizari, implicarea in imunizare nu a fost sustinuta in toate tarile. In 2003, aproximativ 27 de milioane de nou-nascuti si 40 de milioane de femei insarcinate nu au beneficiat de imunizare. In acelasi an, se estimeaza ca 28 de milioane de copii (27% din toate nasterile) s-au nascut in 32 de tari in care rata imunizarii este mai mica de 70%, inclusiv 10 milioane, in tari in care rata imunizarii este mai mica de 50%. In anul 2003, numai 28% din tarile in curs de dezvoltare au raportat ca toate provinciile au obtinut o rata de acoperire de 80% in randul nou-nascutilor, cu principalele trei doze de vaccin impotriva difteriei-tetanosului-tusei convulsive (DTP). In plus, copiii, adolescentii si adultii nu beneficiaza in totalitate de protectia oferita prin imunizare, impotriva bolilor la care sunt expusi. De exemplu, boli precum rujeola, rubeola si meningita pot provoca surditate, probleme ale aparatului auditiv si alte handicapuri care pot fi prevenite numai prin imunizare. Aceste handicapuri au un impact direct asupra eforturilor de a atinge Obiectivele

Sursa: estimarile OMS/UNICEF, 2004

Figura 2: 27de milioane de copii ne vaccinati (DTP3), 2003a

Pacificul de Vest 2,66 milioane

Asia de Sud Est9,56 milioane

Europa 0,87 milioane

Africa 9,46 milioane

America Latina 1,48 milioane

Estul Mediteranei 3,45 milioane

aCONFORM OMS

de Dezvoltare ale Mileniului privind reducerea saraciei (ODM 1) si educatia primara (ODM 2).

Mai multa putere prin parteneriate�Parteneriatele globale, precum AMVI/FV si Parteneriatul impotriva Rujeolei au fost infiintate pentru a atinge obiectivele comune. Aceste parteneriate unesc principalii factori in domeniul imunizarii, din sectoarele public si privat, inclusiv din industria vaccinurilor.

Initiativele de eradicare a poliomielitei, de reducere a mortalitatii rujeolei si de eliminare a tetanosului maternal si neonatal au demonstrat ca parteneriatele fac posibila oferirea serviciilor de imunizare chiar si in comunitatile cele mai izolate. Prin Initiativa Mondiala de Eradicare a Poliomielitei, statele lumii au demonstrat ca au capacitatea de a obtine rate ridicate de acoperire a vaccinarii si de a supraveghea bolile, chiar si in zone afectate de tulburari politice sau care se afla in alte imprejurari dificile. Cu toate acestea, accesul la comunitatile izolate in mod regulat si la cele afectate de epidemii sau de situatii de urgenta necesita strategii speciale.

Initiativa Mondiala de Eradicare a Poliomielitei nu numai ca a inregistrat un insemnat proces in drumul spre atingerea obiectivelor sale insa a avut un impact mai mare asupra furnizarii serviciilor medicale. A explorat noi modalitati de a angaja comunitatile in actiuni sanitare de care sa poata beneficia; a reusit sa implice partenerii si sectorul comercial in eforturile de imunizare; a creat sisteme de informare de inalta calitate; a sistematizat logistica si managementul financiar al programelor de teren si a stimulat implementarea mecanismelor de supraveghere sustinute de retele de laboratoare. Pentru a profita de experienta dobandita prin initiativa de eradicare a poliomielitei, cea mai eficienta modalitate de a sustine realizarile rezultate din eradicarea poliomielitei va fi includerea treptata a activitatilor legate de poliomielita in programele de prevenire, control si supraveghere, utilizandu-se experienta deosebit de valoroasa acumulata prin aceasta initiativa pentru a ajuta la dezvoltarea unor programe si politici viitoare de sanatate.

Succesul imunizarii depinde de o furnizare sustinuta si sigura a unor vaccinuri la preturi accesibile si cu o calitate garantata. La nivel mondial, 24 de furnizori si peste 60 de vaccinuri se afla pe lista OMS de furnizori precalificati pentru furnizarea de vaccinuri pe piata internationala. Desi uneori apar momente de criza in furnizarea la nivel mondial, ajungandu-se la epuizarea stocurilor nationale, perspectiva generala asupra pietei de furnizare a vaccinurilor este mult mai imbucuratoare decat a fost in ultimul deceniu. Parteneriatele dintre tari, organizatiile internationale si partenerii din industria publica si privata vor avea un drum lung de parcurs pentru rezolvarea acestei probleme.

Parteneriatul pentru eradicarea poliomielitei a oferit un model excelent care functioneaza la orice nivel. Imagine furnizata de: OMS

Noi vaccinuri si tehnologii In prezent se fac eforturi pentru dezvoltarea unor noi vaccinuri impotriva principalelor boli infectioase (inclusiv malarie, HIV/SIDA si tuberculoza). Intre timp, multe alte noi vaccinuri si tehnologii sunt deja certificate sau se afla intr-o faza avansata de dezvoltare (inclusiv vaccinuri rotavirus si pneuomococice), iar alte vaccinuri sunt deja disponibile, dar prea putin folosite. Activitatile de asigurare a sigurantei imunitatii sunt in curs de implementare (precum utilizarea seringilor de unica folosinta) iar acest subiect devine o prioritate de top pentru toate statele.

La finele anului 2003, 134 din 165 (81%) de tari in curs de dezvoltare si de economii in tranzitie au introdus cu succes vaccinul impotriva hepatitei B in programele nationale de imunizare si 63 (38%) au introdus vaccinul Hib. In tarile din lumea a treia, introducerea acestor noi vaccinuri a fost facilitata de asistenta acordata de AMVI/FV.

In perioada 2006-2015, statele s-ar pute confrunta cu o gama deosebit de larga de vaccinuri si tehnologii care vor trebui introduse. Pentru a ne asigura ca statele vor putea lua hotarari rationale, bazate pe fapte, privind alegerea noilor vaccinuri si tehnologii, actualele lacune de informare (inclusiv dificultatea bolilor, eficienta costurilor pentru diferitele strategii si reglementarile) vor trebui acoperite.

Figura 3: 134 de tari in curs de dezvoltare si de economii in tranzitie utilizeaza vaccinul impotriva hepatitei B in cadrul programelor nationale de imunizare, in decembrie 2003

122 de tari sau 74% din vaccinurile contra hepatitei B administrate nou-nascutilor 12 de tari sau 7% din vaccinurile contra hepatitei B administrate adolescentilor in anumite regiuni 31 de tari sau 19% nu utilizeaza vaccinul contra hepatitei BSursa: OMS/UNICEF Formularul Comun de Raportare, 2004. Date din 192 de State Membre OMS, la data de 20 Septembrie 2004.

Finantarea In tarile subdezvoltate, in special in zonele sub-sahariene din Africa, serviciile medicale nu beneficiaza de fondurile necesare. In unele tari, pentru serviciile medicale de baza se aloca mai putin de 10 $ pe an, pe cap de locuitor - fata de un necesar anual de 30-40$, pe cap de locuitor. Desi finantarea imunizarii ar trebui sa fie in primul rand o responsabilitate publica nationala, multe tari subdezvoltate se bazeaza pe asistenta internationala. Urmarea este ca finantarile pot fi efemere si vulnerabile la schimbarile prioritatilor donatorilor. Prin urmare, s-au dezvoltat o serie de mecanisme de finantare inovatoare, inclusiv Fondul Organizatiei Panaemericane a Sanatatii pentru Procurarea Vaccinurilor si Initiativa Independenta de Vaccinari, AMVI/FV si s-a inclus imunizarea in Documentele Strategice de Reducere a Saraciei si in Abordarile la Scara Larga.

Imunizarea este o interventie medicala deosebit de eficienta din punct de vedere al costurilor. Este prevazuta o majorare a costurilor totale ale imunizarii, care includ totusi si obtinerea de noi vaccinuri, noi formule de vaccinuri si noi tehnologii. Extinderea programelor de vaccinare pentru a include noi vaccinuri a dus la cresterea cantitatii de resurse necesare. Desi in timp se poate obtine o reduce a costurilor deoarece creste cantitatea de vaccinuri necesare si acest lucru duce la o competitie acerba printre producatori si la o reducere a preturilor, experienta a demonstrat ca trebuie sa treaca mai multi ani inainte ca preturile sa se reduca datorita cererii tot mai mari de noi vaccinuri. Intre timp, costurile efectuarii imunizarii, in continua crestere, trebuie adaugate la costurile vaccinurilor; logistica si forta de munca sunt tot mai scumpe si extinderea serviciilor la comunitati la care in prezent nu s-a ajuns va presupune noi resurse suplimentare.

Asigurarea finantarii pentru introducerea de noi vaccinuri si cresterea permanenta a ratei de acoperire cu vaccinurile existente va pune la incercare toate statele si partenerii acestora. Trebuie gasite cai de a eficientiza costurile contactelor cu serviciile de imunizare (precum distribuirea costurilor acestor contacte la diferite programe de sanatate) si de a consolida capacitatile nationale de a determina bugetele necesare si de a obtine resursele aferente.

Hotararile bazate pe fapte vor trebui luate pe baza disponibilitatii vaccinurilor, in raport cu reducerea numarului de imbolnaviri.

In acest scop, este deosebit de important sa se sublinieze beneficiile vaccinarii si ale imunizarii si sa se scoata in evidenta importanta lor ca un element principal al serviciilor medicale de baza. Este posibil ca guvernele si partenerii la imunizare sa fi investit prea putin in imunizare, in parte si datorita ideii ca preturile vaccinurilor vor fi mereu de numai cativa centi pentru o doza. In ultimii ani, preturile vaccinurilor traditionale, desi au ramas relativ convenabile, au crescut totusi din diferite motive. Noile vaccinuri vor fi si mai scumpe oferind totusi un serviciu de sanatate publica extraordinar.

Desi finantarea imunizarii ar trebui sa fie in primul rand o responsabilitate publica nationala, multe tari subdezvoltate se bazeaza pe asistenta internationala. Profiturile din investitiile in diferite sectoare ale sanatatii vor fi valorificate la maxim, prin combinarea altor servicii legate de boli, cu imunizarea, in beneficiul ambelor.

Contributia la depasirea obstacolelor puse de sisteme In timp, imunizarea va ajuta la depasirea obstacolelor puse in calea furnizarii serviciilor sanitare si a dezvoltarii domeniului medical si va beneficia de aceste eforturi. Aceste beneficii includ o mai buna sanatate publica si o eficienta imbunatatita a serviciilor publice de sanatate. Serviciile de imunizare for supuse constrangerilor care afecteaza sistemul sanitar ca un intreg, dar pot ajuta in mod semnificativ la depasirea obstacolelor, prin consolidarea echipelor regionale si prin capacitatea acestora de a utiliza la maxim resursele si oportunitatile existente pe plan local. In plus, imunizarea poate beneficia de incercarile de a consolida anumite zone, prin managementul resurselor umane, prin finantare, logistica, parteneriate publice si private si prin impartasirea informatiilor.

De exemplu, imunizarea se bazeaza pe o abordare la scara larga pentru a obtine o parte din resursele de finantare nationale si internationale, precum si de sistemele nationale de contabilitate si finantare. In acelasi timp, imunizarea poate contribui la dobandirea experientei in strangerea de fonduri precum si la implicarea donatorilor locali. In mod similar, imunizarea beneficiaza de o abordare pe scara larga a planificarilor pe termen mediu si lung si a finantarii logisticii, dar poate contribui la dobandirea experientei in domeniul managementului transporturilor, al eliminarii deseurilor sanitare si al sistemelor de racire, beneficiind in acelasi timp si de o structura generala si de sisteme deja existente. Includerea serviciilor de imunizare ca un element cheie al dezvoltarii sistemelor sanitare va sustine eforturile de a obtine o mai buna

integrare a serviciilor si o sustinere financiara pe termen lung.

O buna capacitate de monitorizare, supraveghere si evaluare In ultimul deceniu s-au inregistrat progrese in implementarea sistemelor de monitorizare si supraveghere a ratelor si tendintelor de acoperire si a impactului avut asupra bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare si in utilizarea informatiilor pentru structurarea politicii publice, a strategiilor si a programelor.

Prin intermediul retelelor de laboratoare extinse si in continua crestere, supravegherea poliomielitei si a rujeolei nu numai ca a oferit informatii vitale pentru initiativele de eradicare si de reducere a mortalitatii, dar a si sustinut prevenirea si controlul epidemiilor de meningita, difterie, rubeola si alte boli precum febra galbena sau febra dengue. In tarile expuse la riscul unor astfel de epidemii, laboratoarele nationale eficiente si centrele de referinta regionale, in care pot fi efectuate cercetari de laborator s-au dovedit un instrument deosebit de important si de eficient pentru sanatatea publica. Aceste sisteme au un potential urias, putand asigura o baza pentru dezvoltarea mecanismelor de a detecta bolile in curs de aparitie dar si epidemiile. Prin extinderea administrarii vaccinurilor prea putin utilizate (de ex. Hib, rubeola, febra galbena) si prin focalizarea atentiei asupra unor boli suplimentare in urmatorul deceniu (de ex. rotavirus, boli produse de pneumococi si menigococi), prin supravegherea cazurilor pentru toate bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare si, in linii mari, prin monitorizarea si evaluarea sistemelor de imunizare, se va dezvolta capacitatea nationala si globala de a adapta strategiile in functie de nevoile ce evolueaza in permanenta. Astfel de informatii vor ajuta la determinarea beneficiilor si a rentabilitatii acestora, va consolida responsabilitatile la toate nivelurile si, alaturi de Reteaua Mondiala de Alerta si Raspuns pentru boli si epidemii, vor contribui la sanatatea si securitatea mondiala.

Combinarea cu alte servicii medicale Serviciile de imunizare sunt disponibile pe scara larga si ar putea sustine si ar putea fi sustinute de servicii medicale suplimentare. Furnizarea combinata sau combinarea cu servicii medicale conexe este un mod mult mai eficient de a atinge obiectivele comune in domeniul sanatatii. De exemplu, beneficiile combinarii imunizarii cu alte doua servicii, si anume suplimentele de vitamina A si distribuirea de plase de tantari tratate cu insecticid pentru prevenirea malariei sunt tot mai des

�O echipa locala completeaza un raport lunar de supraveghere.Imagine oferita de: OMS

constatate. Integrarea ar putea sa includa si combinarea serviciilor preventive si de asistenta - oferind la momentul potrivit imunizare si tratament de la o singura sursa. In unele cazuri, activitatile legate de boli au posibilitatea de a spori beneficiile imunizarii. In unitatile sanitare fixe, imunizarea este adesea combinata cu alte servicii, precum monitorizarea cresterii, recomandari in domeniul nutritiei, informatii de prevenire a imbolnavirii, eliberarea de trimiteri pentru copiii bolnavi si oferirea de asistenta reproductiva si sexuala pentru mame. Cu toate acestea, este necesar sa se depuna eforturi pentru ca aceste servicii sa fie incluse si in activitatile de imunizare din zonele greu accesibile.

Pentru cei care se ocupa de programele nationale, integrarea inseamna aducerea in acelasi loc a functiilor de management si administrative din diferite subprograme si asigurarea complementaritatii intre diferitele niveluri de asistenta medicala. Combinarea serviciilor de imunizare cu alte servicii medicale va necesita o baza de date pentru structurarea politicilor, strategiilor si investitiilor, precum si o modalitate de evaluare a impactului serviciilor combinate. Accesul la serviciile combinate trebuie sistematizat pentru a creste la maxim beneficiile pentru mamele si copiii care se prezinta in unitatile medicale.

Pregatirea pentru epidemii globale si urgente Unele boli ce pot fi prevenite prin vaccinare apar periodic sub forma unor epidemii regionale, disparand timp de cativa ani inainte de o noua aparitie. Printre aceste boli epidemice se numara meningita, febra galbena si encefalita japoneza. Tarile expuse riscului de epidemii trebuie sa aiba pregatite planuri bazate pe programele si serviciile lor de imunizare. In plus, la nivel national si mondial este necesara existenta disponibilitatilor pentru pregatirea unor actiuni rapide si adecvate in cazul unor urgente sau al unor dezastre naturale, deoarece aceste actiuni ar putea include si utilizarea rationala a vaccinurilor. In cazul unei epidemii de gripa, o retea mondiala de laboratoare monitorizeaza circulatia virusurilor si toate tarile trebuie sa aiba planuri de actionare actualizate, in cazul unei pandemii. Totusi multe planuri nationale nu sunt intocmite, sunt neactualizate sau pur si simplu nu exista. Guvernele, OMS, UNICEF, producatorii de vaccinuri si institutele de cercetare sunt implicate in prezent in sustinerea dezvoltarii planurilor nationale si in extinderea capacitatii de productie a vaccinurilor impotriva gripei pe plan mondial, inclusiv in dezvoltarea unui nou vaccin impotriva virusurilor cu potential pandemic.

Solutia pentru necesitati: strategia globala

Serviciile de imunizare, pe plan international au inregistrat un progres remarcabil pana in acest moment, in principal prin concentrarea atentiei asupra nou-nascutilor si cu un numar limitat de vaccinuri disponibile pentru tarile in curs de dezvoltare. Totusi in ultimele doua decenii, ratele de acoperire au stagnat la niveluri reduse in multe tari. La scara mondiala, unul din cinci copii nascuti nu va beneficia de vaccinurile disponibile si, drept urmare va fi expus la morbiditate, handicapuri, probleme de crestere sau moarte prematura, situatii care ar fi putut fi prevenite prin imunizare.

Strategia globala propune sustinerea imunizarii pentru persoanele la care s-a ajuns pana in prezent, extinderea imunizarii la persoanele la care nu s-a ajuns pana in prezent si la grupe de varsta ce nu includ doar prescolarii, introducerea de noi vaccinuri si tehnologii si combinarea imunizarii cu alte servicii medicale, precum si dezvoltarea generala a sistemului sanitar. Pozitioneaza imunizarea in contextul abordarii sanatatii la scara larga, subliniind faptul ca imunizarea poate beneficia de si poate contribui la dezvoltarea domeniului sanatatii si la depasirea obstacolelor sistemului.

Prezentul material ofera un cadru pe baza caruia se pot elabora politici, programe si planificari nationale. Strategia globala raspunde la provocarile puse de accesul la populatia tinta si de gama de produse ce vor deveni disponibile. Subliniaza masurile care trebuie luate la nivel global, national si la nivelul furnizarii serviciilor, intr-un mod ce se poate adapta in functie de strategiile regionale si nationale. Ofera posibilitatea de a utiliza bugetele intr-un mod mai eficient si de a asigura o mai buna coordonare intre persoanele participante, in vederea reducerii morbiditatii handicapurilor si a mortalitatii cauzate de boli ce pot fi prevenite prin vaccinare.

Capsulele de vitamina A si vaccinul impotriva poliomielitei sunt adesea administrate simultan, in timpul campaniilor de vaccinare impotriva poliomielitei. Imagine oferita de: OMS

Obiective In perioada 2006-2015, toate actiunile privind imunizarea si dezvoltarea produselor asociate vor avea ca scop prevenirea morbiditatii si mortalitatii, prin atingerea urmatoarelor obiective si tinte.

Pana in anul 2010 sau mai devreme

• Cresterea acoperirii. Tarile vor ajunge la o acoperire a vaccinarii2 de cel putin 90% la nivel national si de cel putin 80% in fiecare provincie sau unitate administrativa echivalenta.

• Reducerea mortalitatii rujeolei. Pe plan global, mortalitatea datorata rujeolei se va reduce cu 90%, comparativ cu nivelul anului 2000.

Pana in 2015 sau mai devreme (dupa caz)

• Mentinerea acoperirii. Obiectivul privind gradul de acoperire a vaccinarii atins in 2010 va fi mentinut.

• Reducerea morbiditatii si mortalitatii. Morbiditatea si mortalitatea globala la copii din cauza bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare va fi redusa cu cel putin doua treimi3 comparativ cu anul 2000.

• Asigurarea accesului la vaccinuri de calitate. Tuturor persoanele eligibile pentru imunizare, incluse in programele nationale li se vor oferi vaccinari cu vaccinuri de calitate, in conformitate cu programele nationale.

• Introducerea unor noi vaccinuri. Imunizarea cu vaccinuri noi va fi oferita intregii populatii eligibile, in termen de cinci ani de la introducerea respectivelor vaccinuri in programele nationale.

• Asigurarea capacitatii de supraveghere si monitorizare. Toate tarile vor dezvolta, pe toate planurile, capacitatile necesare pentru a efectua supravegherea cazurilor de boli ce pot fi prevenite cu ajutorul vaccinarilor, sustinute de confirmari de laborator daca este cazul, pentru a masura acoperirea vaccinarii cat mai precis posibil si pentru a folosi aceste informatii in mod corespunzator.

• Consolidarea sistemelor. Toate planurile nationale de imunizare vor fi formulate ca o parte integranta a planurilor de resurse umane, finantare si logistica.

• Asigurarea durabilitatii. Toate programele nationale de imunizare vor fi formulate, evaluate si implementate astfel incat sa fie asigurate resursele umane, finantarile si materialele necesare.

��������������������������������������������� Valabil pentru vaccinurile care contin toti antigenii, administrate copiilor mai mici de un an, cele care contin antigenul rujeolei pentru copii in

varsta de pana la doi ani si cele administrate femeilor ajunse la varsta procrearii, conform programelor nationale de imunizare. In cazul vaccinurilor noi, acestea trebuie sa fie introduse in programul national de cel putin cinci ani.� Acest obiectiv se poate corela cu Obiectivul 4 din cadrul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, tinta sa fiind reducerea mortalitatii la copiii

mai mici de cinci ani cu doua treimi, in perioada 1999-2015. Se asteapta ca reducerea suplimentara a mortalitatii sa se obtina printr-o administrare eficienta a cazurilor.Presupunand ca se va inregistra o crestere a accesului la vaccinuri, inclusiv introducerea de noi vaccinuri si o mai buna utilizare a vaccinurilor utilizate mai putin se asteapta ca reducerea cu doua treimi a mortalitatii datorate bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare sa fie obtinuta in principal printr-o reducere cu 70-80% a numarului de decese cauzate de bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare in acest moment (de ex. rujeola, tuse convulsiva, difterie tetanos si infectii cauzate de Haemophilus influenzae tip b) in momentul in care acoperirea va ajunge la 90% si printr-o reducere cu 40+50% a mortalitatii cauzate de bolile ce vor fi prevenite de noi vaccinuri in viitorul apropiat (de ex. rotavirus si infectii penumococice). Aceasta estimare va fi revizuita de-a lungul timpului, pe masura dezvoltarii unor programe mai bune si pe masura ce informatii mai bune vor deveni disponibile.

Realizarea viziunii Strategia globala cuprinde patru zone principale, cu 24 de strategii. Abordarile strategice sunt: protejarea mai multor persoane intr-o lume aflata intr-o continua schimbare; implementarea unor noi vaccinuri si tehnologii; includerea imunizarii si a altor operatiuni sanitare si a supravegherii in sistemele sanitare si imunizarea in contextul interdependentei globale.

§ Zona strategica I�Protejarea mai multor persoane intr-o lume aflata intr-o permanenta schimbare cuprinde strategiile cheie necesare pentru a oferi servicii de imunizare la cat mai multe persoane, inclusiv persoanelor la care se ajunge cu dificultate si celor care sunt eligibile pentru noile vaccinuri.

§ Zona strategica II�Introducerea de noi vaccinuri si tehnologii se axeaza pe necesitatea de a promova dezvoltarea unor noi vaccinuri si tehnologii prioritare, permitandu-le statelor sa decida asupra introducerii acestora.

§ Zona strategica III�Combinarea imunizarii cu alte servicii medicale conexe si cu supravegherea in contextul sistemelor sanitare, subliniaza rolul imunizarii in consolidarea sistemelor sanitare, prin beneficiile pe care le aduce intregului sistem, ca urmare a constituirii de resurse umane, a imbunatatirii logisticii si a asigurarii resurselor financiare. Scopul este combinarea imunizarii cu alte servicii ce ar putea salva vieti, in vederea accelerarii reducerii mortalitatii infantile. Strategiile incearca sa imbunatateasca supravegherea bolilor si monitorizarea programelor, astfel incat sa se consolideze nu numai programele de imunizare ci si intregul sistem sanitar si incearca sa faca astfel incat imunizarea sa fie inclusa in planurile de urgenta si in activitatile privind actiuni umanitare complexe.

§ Zona strategica IV�Imunizarea, in contextul interdependentei globale, se bazeaza pe recunoasterea faptului ca dreptul la vaccinare si resursele financiare aferente si disponibilitatea informatiilor sunt un punct interes pentru fiecare stat. Strategiile din aceasta zona incearca sa faca cunoscut faptul ca fiecare tara este afectata de impactul problemelor globale si de problemele legate de furnizarea vaccinurilor, finantare, de colaborarile partenerilor, de comunicare si de planurile in caz de epidemie. Fiecare zona strategica este caracterizata printr-o scurta prezentare a informatiilor curente, a experientelor si a principalelor provocari. Aceasta este urmata de o prezentare a obiectivelor specifice, a strategiilor si a principalelor masuri ce ar putea fi luate in considerare pentru dezvoltarea planurilor strategice nationale. Asftel, strategiile propuse creeaza un cadru pentru planificarea si bugetarea nationala, institutionala si locala. In plus, incearca sa ofere un cadru in baza caruia partenerii sa poata actiona. Accentul se pune pe ceea ce trebuie obtinut si pe modalitatile de obtinere, admitand faptul ca alegerea finala a strategiilor va fi facuta de fiecare tara in parte, in functie de capacitatile, prioritatile si disponibilitatile financiare.

Zona strategica I - Protejarea mai multor persoane intr-o lume aflata intr-o permanenta schimbare

Provocari

Cei mai multi copii care nu beneficiaza de imunizare traiesc in tarile subdezvoltate si acest lucru duce la aparitia unei discrepante in ce priveste numarul imbolnavirilor la nivel mondial. Cu toate acestea, in fiecare tara exista comunitati in care imunizarea nu a ajuns si programe de imunizare care au inregistrat esecuri. Desi serviciile de imunizare au fost consolidate in multe tari si au reusit sa previna multe decese, exista o continua ingrijorare legata de imposibilitatea de a obtine o rata de imunizare ridicata in fiecare unitate administrativa. La nivel mondial, in unele regiuni, rata imunizarii (evaluata prin rata de imunizare a copiilor cu trei doze de DTP) stagneaza inca de la inceputul anilor ’90. Desi s-au inregistrat progrese de atunci, in anul 2003, rata de imunizare a ramas sub 50% in 12 tari, toate aflate pe continentul african. In anul 2003, peste 27 de milioane de copii din lumea intreaga nu au fost imunizati in primul an de viata si vor ramane vulnerabili la bolile ce poti fi prevenite prin vaccinare, in cazul in care nu se dezvolta, nu se implementeaza si nu se monitorizeaza programe nationale si regionale complexe, intinse pe mai multi ani. Planurile nationale si regionale trebuie sa puna pe primul loc nu numai persoanele si zonele greu accesibile, ci si persoanele accesibile dar greu de contactat, din mediul urban sau de la periferie si sa dezvolte strategii specifice pentru aceste persoane.

S-au invatat lectii valoroase ce pot fi aplicate pentru a consolida serviciile de imunizare. Experienta acumulata din activitatile de control pentru poliomielita, rujeola, tetanos neonatal, febra galbena si meningita infectioasa demonstreaza ca, atunci cand exista politici, programe si resurse corespunzatoare, copiii si femeile pot beneficia de imunizare chiar si in zonele cel mai greu accesibile si in zonele in care serviciile medicale de rutina nu sunt mereu disponibile.

Cu toate acestea, in multe tari, resursele financiare insuficiente, administrarea necorespunzatoare a acestora si managementul defectuos al bugetului si al resurselor financiare compromit durabilitatea si extinderea serviciilor sanitare si de imunizare. Proasta administrare si crizele economice au dus la un deficit de fonduri, astfel incat la nivel local resursele sunt insuficiente pentru operatiunile de control, pentru instruirea personalului si pentru suportul logistic iar in unele zonele greu accesibile serviciile medicale au fost anulate.

In multe tari, populatia deservita necorespunzator nu a beneficiat de niciun fel de servicii din cauza planificarilor necorespunzatoare, a ineficientei strategiilor de furnizare sau a unei implementari deosebit de reduse. In prea multe situatii, tarile nu au planuri de imunizare nationale si regionale si adesea, administratia locala existenta este suprasolicitata, neinstruita sau incapabila. Proasta administrare din unele tari este scoasa in evidenta de gradul ridicat de renuntare la imunizare si de numarul oportunitatile de imunizare neglijate. Programele de imunizare din multe tari nu acopera decat prescolarii. In alte locuri, tarile nu au strategii eficiente de a ajunge la alte grupe de varsta (de ex. scolari, adolescenti si adulti). Drept urmare, nu se atinge potentialul maxim al vaccinurilor disponibile.

Prin sesiunile de imunizare prestabilite se pot proteja mai mulţi copii. Imagine furnizata de:OMS

Tarile trebuie sa se asigure ca dispun de logistica necesara si de un sistem eficient de management al vaccinarii. Calitatea vaccinurilor trebuie mentinuta in fiecare etapa, de la producerea lor si pana la administrare. Depozitarea si transportarea vaccinurilor dupa ce acestea ajung intr-o tara sunt verigile slabe ale lantului de furnizare si livrare. Disponibilitatea vaccinurilor stabile la temperaturi ridicate, care sunt adesea sensibile la inghet, inseamna si rentabilitatea abordarilor reprezinta noi provocari, putand sa reduca dependenta de traditionala retea de racire.

Siguranta imunizarii este o alta problema deosebit de importanta in cadrul programelor de imunizare. Fiind o masura preventiva, imunizarea se bazeaza in totalitate pe acceptarea, intelegerea si increderea celor care utilizeaza acest serviciu. Siguranta imunizarii (inclusiv calitatea si siguranta vaccinurilor, siguranta injectiilor si a eliminarii deseurilor) este un element cheie al increderii acordate de beneficiarii serviciilor de imunizare.

Totusi, promovarea imunizarii ca element cheie al sanatatii publice nu este utilizata la capacitatea sa maxima. Drept urmare, multe persoane nu sunt informate cu privire la riscurile prezentate de bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare si/sau cu privire la beneficiile imunizarii, iar imunizarea devine din ce in ce mai subevaluata.

Obiective

• Obtinerea unui numar minim de patru contacte de imunizare pentru toti nou-nascutii, in special in cazul populatiilor izolate (geografic, social sau cultural), prin utilizarea unei abordari regionale care sa asigure imunizarea la locuri prestabilite, servicii pentru persoanele greu accesibile, echipe mobile, imunizare suplimentara si in sectorul privat.

• Extinderea imunizarii si la alte grupe de varsta decat la nou-nascuti, pentru a creste la maxim impactul vaccinurilor existente.

• Utilizarea unor strategii adecvate pentru a ajunge la populatia expusa la riscul de imbolnavire, pentru a reduce rapid numarul de imbolnaviri si pentru a preveni si a controla epidemiile si bolile.

• Consolidarea practicilor de management al vaccinarii, inclusiv logistica necesara pentru a asigura disponibilitatea de vaccinuri sigure si eficiente in orice moment.

Serviciile de imunizare de rutina trebuie sa ajunga la persoane care locuiesc in zone greu accesibile.. Imagine furnizata de: OMS

Strategiile

Strategia 1: Utilizarea mai multor abordari pentru a ajunge la toate persoanele care necesita imunizare

Eforturile de asigurare a serviciilor de imunizare pentru toate persoanele vor necesita implicarea politica si financiara a tuturor participantilor. Imunizarea poate fi furnizata prin servicii de rutina si/sau activitati suplimentare. Cele mai multe tari - industrializate si in curs de dezvoltare - utilizeaza o combinatie ale acestor abordari pentru a contracara in mod corespunzator mutatiile bolilor si pentru a creste rapid imunitatea comunitatii, printr-o rada de imunizare ridicata. O abordare echilibrata, care imbina imunizarea de rutina cu cea suplimentara va permite evitarea distragerii atentiei sau a resurselor. Tarile vor putea evita fragmentarea activitatilor de imunizare si vor putea asigura o rata de imunizare ridicata cu vaccinurile curente si noi, profitand de experientele acumulate din activitatile de eradicare a poliomielitei, de eliminare a tetanosului maternal si neonatal si de control/eliminare a rujeolei, asigurand o planificare completa si bine coordonata si resursele financiare necesare.

In tarile sau regiunile in care strategiile existente au dus la obtinerea unei rate ridicate de imunizare si au asigurat un bun acces la serviciile medicale, rezultatele pozitive trebuie sustinute prin mentinerea asistentei umane, financiare si a programelor. In orice caz, utilizarea abordarii „Acces in Fiecare Provincie” (AFP) prezentate in Strategia 3, va fi un element cheie in eforturile de a mentine rata de imunizare atinsa.

Strategia 1: Activitati

• Consolidarea implicarii nationale in activitatile de imunizare in curs de desfasurare, , prin dezvoltarea politicii si strategiei care include si planificarea resurselor umane si financiare cu alocarea de fonduri din bugetul national, in contextul unui plan strategic de sanatate mai amplu.

• Formularea si implementarea de planuri strategice nationale complete, multianuale si de planuri anuale pentru furnizarea de servicii sigure, pe baza analizarii informatiilor si prin solutionarea problemelor. Planurile si bugetele trebuie sa acopere toate sectoarele de sustinere a programului national de imunizare, inclusiv vaccinarile de rutina, activitatile accelerate pentru controlul bolilor, introducerea de noi vaccinuri, supravegherea, asistenta de laborator, logistica, managementul vaccinurilor, managementul retelei de racire, mobilizarea sociala si comunicarea.

• Mentinerea ratelor ridicate de vaccinare acolo unde s-au obtinut, prin asigurarea asistentei necesare pentru sistemele existente.

• Dezvoltarea unor strategii nationale corespunzatoare de imunizare a copiilor care nu a fost imunizati imediat dupa nastere.

• Includerea unor activitati suplimentare de imunizare ca parte integranta a programelor nationale de atingere a obiectivelor nationale, unde si cand acest lucru este posibil.

In unele locuri, 50% din zone sunt foarte greu accesibile. Imagine furnizata de: OMS

Strategia 2: Cresterea cererii de imunizare a comunitatilor

Rate de imunizare creste daca exista cerere din partea comunitatilor si incredere bazata pe informare in beneficiile si siguranta imunizarii si in necesitatea de a adera la un program prestabilit. Disponibilitatea mijloacelor adecvate de a comunica aceste beneficii publicului si existenta unor servicii medicale receptive si de incredere care sa ofere un pachet complex de servicii medicale vor stimula cererea necesara pentru continuarea programelor.

Strategia 2: Activitati

• Implicarea membrilor comunitatii, organizatiilor neguvernamentale si grupurilor de interese in sustinerea si implementarea imunizarii.

• Evaluarea problemelor de comunicare existente in contactarea tuturor comunitatilor si dezvoltarea si implementarea unui plan de comunicare si mobilizare sociala, ca parte a unui plan multianual complex, bazat pe aceste evaluari. Planul trebuie sa includa noi modalitati de a ajunge la comunitatile izolate, prin stabilirea cererii comunitare bazate pe informatii si de a solutiona problema pusa de refuzul imunizarii.

• Furnizarea de servicii de imunizare regulate, stabile si sigure care sa faca fata cererii.

Strategia 3: Asigurarea accesului la persoanele izolate, din toate regiunile, de cel putin patru ori pe an

In conditii normale, copiii pot fi imunizati in totalitate in cel putin patru intalniri cu serviciile de imunizare, in primul an de viata. Cu toate acestea unii copii nu beneficiaza de imunizare din cauza izolarii geografice, a lipsei de informare, a mediului social sau cultural in care traiesc sau a discriminarii active la care sunt supusi. De aceea, sunt necesare masuri speciale pentru a depasi aceste obstacole. Accesul la populatia urbana greu accesibila va deveni un element important al acestei strategii, deoarece urbanizarea si coloniile neregulamentare expun copiii care traiesc in mediul urban la riscul privarii de imunizare.

Cinci componente operationale pentru „Accesul in Fiecare Provincie” (AFP)

• Restabilirea serviciilor regulate destinate zonelor greu accesibile

• Control de asistenta: instruire la fata locului

• Legaturile comunitatii cu furnizarea serviciilor

• Monitorizarea si utilizarea datelor

• O mai buna planificare si administrare a resurselor umane si financiare.

Comunicarea la nivel de sat este o strategie vitala pentru imunizare. Imagine oferita de: OMS

Ar putea fi necesare eforturi sustinute si resurse suplimentare pentru implementarea sau extinderea serviciilor pentru zonele greu accesibile, printr-o combinatie de abordari pe termen scurt, dar si pe termen lung (de ex. servicii mobile combinate cu infiintarea sau revitalizarea unor servicii permanente). Se va acorda prioritate populatiilor si zonelor slab deservite si, prin utilizarea abordarii AFP, eforturile vor fi directionate in vederea obtinerii unei mai mari echitati in disponibilitatea si furnizarea serviciilor de imunizare. Proiectarea si mentinerea unor servicii consolidate pentru zonele greu accesibile, cu posibilitatea de introducere cu succes a unor noi politici si servicii, depind de cunostintele specifice si abilitatile furnizorilor de servicii de imunizare, precum si de serviciile de asistenta

regulate. Pentru satisfacerea acestei necesitati, instruirile integrate si regulate la nivel de unitate administrativa, supravegherea si monitorizarea, impreuna cu crearea si evaluarea periodica a standardelor de control, a obiectivelor si a planurilor, vor incerca sa asigure caracterul oportun si calitatea serviciilor. In plus, este important ca resursele financiare, suportul logistic si aprovizionarea sa fie disponibile in mod regulat, pentru ca echipele locale sa isi poata indeplini rolul.

Strategia 3: Activitati

• Prin microplanificare la nivel de unitate administrativa sau la nivel local, inregistrarea (geografica, sociala, culturala) intregii populatii, pentru a identifica si ajunge la populatiile tinta izolate, de cel puti patru ori pe an.

• Reducerea numarului de renuntari la imunizare (vaccinari incomplete), prin imbunatatirea managementului, prin urmarirea persoanelor care au renuntat si prin mobilizare sociala si comunicare in timpul sesiunilor de imunizare, pentru a se evita pierderea oportunitatilor de imunizare.

• Consolidarea abilitatilor manageriale ale furnizorilor nationali si locali de servicii de imunizare si a managerilor si dezvoltarea si actualizarea mecanismelor si instrumentelor de control.

• Furnizarea la timp a asistentei financiare, logistice si a materialelor necesare pentru implementarea programelor in fiecare unitate administrativa.

Planurile regionale trebuie sa includa toate comunitaţile din regiune. Imagine furnizata de OMS

Echipele mobile de vaccinare strabat zone cu teren accidentat şi distanţe uriaşe pentru a ajunge la comunitaţile indepartate. Imagine furnizata de. UNICEF

Strategia 4: Extinderea vaccinarii dincolo de grupul tinta traditional

Extinderea beneficiilor imunizarii la alte grupe de populatie decat nou-nascutii si femeile ajunse la varsta procrearii - de exemplu, pentru copii de diferite varste, doze suplimentare si pentru adulti, pentru prevenirea si controlul epidemiilor - ar putea preveni intr-o masura si mai mare morbiditatea si mortalitatea si ar putea creste securitatea globala impotriva pandemiilor. In prezent, in tarile in curs de dezvoltare, serviciile de imunizare de rutina le sunt oferite doar copiilor si femeilor ajunse la varsta procrearii. Drept urmare, copiii si femeile care nu beneficiaza de imunizare conform programului vor ramane expusi la riscul bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare si ar putea beneficia de imunizare numai in cazul in care vor avea loc activitati suplimentare de vaccinare (impotriva rujeolei si a poliomielitei, de exemplu). Cu toate acestea, in perioada care va surveni, persoanele care nu sunt imunizat pot contracta, dar si raspandi astfel de boli.

In plus pot fi necesare doze suplimentare pentru a consolida imunitatea impotriva unor boli precum difteria, tetanosul si tusea convulsiva, in timp ce o a doua oportunitate de a beneficia de vaccinul impotriva rujeolei poate insemna ca trebuie organizate activitati de rutina pentru copii mai mari de un an. Alte vaccinuri (de exemplu impotriva gripei) si servicii (de exemplu suplimentele de vitamina A si de fier) reprezinta un beneficiu direct pentru copii si adulti si, in special, pentru persoanele care, din cauza varstei, a unor boli sau handicapuri sunt expusi la un risc mai mare decat alte persoane de a contracta forme severe ale bolilor.

Extinderea serviciilor de imunizare dincolo de grupele de varsta actuale nu este un lucru simplu. Presupune eforturi pentru colectarea si analizarea informatiilor necesare pentru sustinerea politicilor si a investitiilor, precum si o posibila reorientare sau creare a serviciilor care au ca tinta aceste noi grupe de varsta. Beneficiile acestor eforturi sunt insa duble: reducerea morbiditatii si mortalitatii ce pot fi prevenite, la persoanele care au fost imunizate si implementarea de sisteme care pot fi utilizate in cazul izbucnirii unor epidemii ce ar putea afecta atat copiii, cat si adultii.

Strategia 4: Activitati

• Ca parte a dezvoltarii politicii si strategiei nationale, definirea populatiei tinta si a grupelor de varsta pentru vaccinare in functie de situatia nationala, facand din protejarea tuturor grupelor de varsta o parte integranta a serviciilor de imunizare.

• Aplicarea de instrumente standard pentru evaluarea rentabilitatii diferitelor programe si strategii de imunizare, in diferite conditii demografice, geografice si epidemiologice.

O femeie care este imunizata cu vaccin antitetanos (TT) in timpul activitatilor suplimentare de imunizare TT din Yemenul rural. Imagine furnizata de: UNICEF

Strategia 5: Imbunatatirea sigurantei vaccinurilor, imunizarii si injectiilor

Imunizarea sigura presupune vaccinuri sigure si puternice, practici de injectare sigure si eliminarea corespunzatoare a acelor, precum si actiuni rapide in cazul in care apar reactii adverse in urma imunizarii. Siguranta imunizarii ofera un model si stabileste standardele de practica aplicabile unei game largi de injectii administrate in sistemul medical.

Strategia 5: Activitati

• Procurarea vaccinurilor numai din surse care respecta standardele de calitate recunoscute pe plan international.

• Asigurarea unei prognoze pe termen lung pentru vaccinurile existente si pentru cele noi, prin imbunatatirea abilitatilor de gestionare a vaccinurilor.

• Asigurarea unei independente nationale in ce priveste asigurarea calitatii si omisiunile din reglementari pentru a respecta standardele mondiale si promovarea si consolidarea programelor existente care sustin acest lucru (in special evaluarea stiintifica, consolidarea capacitatii, educatia publica, instruirea si comunicarea).

• Introducerea, sustinerea si monitorizarea practicilor de injectare sigure, inclusiv utilizarea de seringi cu autoblocare si alte metode sigure de administrare a vaccinurilor si contribuirea la aplicarea practicilor sigure de injectare si a eliminarii deseurilor medicale.

• Supravegherea si solutionarea reactiilor adverse aparute in urma imunizarii, atat pentru vaccinurile existente, cat si pentru cele noi, pe masura ce acestea vor fi introduse in programele nationale.

• Asigurarea unor reactii rapide la problemele legate de siguranta vaccinurilor si solutionarea rapida a acestora.

Asistenţii sanitari sunt instruiţi pentru a se asigura o imunizare in condiţii de siguranţa. Imagine furnizata de: OMS

Strategia 6: Imbunatatirea si consolidarea sistemelor de gestionare a vaccinurilor

Una din principalele provocari cu care se confrunta programele de imunizare este necesitatea asigurarii mentinerii vaccinurilor in buna-stare, pentru ca acestea sa nu fie deteriorate din cauza manevrarii incorecte, dupa introducerea lor in tara. Transportarea si depozitarea vaccinurilor la temperaturi controlate este importanta pentru a asigura siguranta si puterea lor. In acelasi timp, vaccinurile trebuie sa ajunga la populatia tinta, inclusiv la persoanele care locuiesc in zone indepartate sau care nu beneficiaza de servicii medicale. Proasta gestionare a stocurilor de vaccinuri la toate nivelurile, manevrarea incorecta a acestora si depozitarea necorespunzatoare, precum si risipirea acestora contribuie la obtinerea unor performante nesatisfacatoare in cadrul programelor de imunizare. In multe tari, continua dezintegrare a retelelor de racire si a mecanismelor de distributie a dus la cumularea eforturilor de a imbunatati sistemele de gestionare a vaccinurilor si de a consolida infrastructura programelor de imunizare.

O provocare suplimentara o constituie necesitatea asigurarii de stocuri de vaccinuri corespunzatoare si de echipamente la nivel national, fara intreruperi. Sistemele ineficiente de gestionare a vaccinurilor - inclusiv proasta administrare a stocurilor, manevrarea incorecta si depozitarea necorespunzatoare, precum si gradul ridicat de risipire - contribuie substantial la reducerea performantelor programelor. In perioada 2006-2015, echipamentele pentru retelele de racire trebuie inlocuite cel putin o data. Intre timp, introducerea de noi vaccinuri va presupune noi strategii si capacitati suplimentare de stocare la rece.

Ultimele realizari, precum imbunatatirea stabilitatii vaccinurilor la caldura, intelegerea faptului ca trebuie prevenita congelarea si disponibilitatea de fiole cu vaccinuri monitorizate pentru cele mai multe vaccinuri furnizate prin UNICEF au deschis drumul pentru abordari inovatoare in gestionarea vaccinurilor, care ar putea reduce dependenta de traditionala retea rece.

Logistica imunizarii necesita sisteme de transport si comunicare adecvate si in buna-stare, adesea utilizate exclusiv in cadrul programelor de imunizare. Aceasta investitie trebuie luata in considerare tot mai mult in contextul unui pachet extins de servicii medicale combinate, permitand distribuirea costurilor, instruiri comune si un management eficient.

Strategia 6: Activitati

• Realizarea de previziuni corecte cu privire la cerere, la nivel national si regional, pentru a asigura o furnizare neintrerupta de vaccinuri de calitate, seringi cu autoblocare si cutii de protectie, precum si de noi tipuri de echipament pe masura ce acestea devin disponibile. Previziunile trebuie revizuite in mod regulat pentru a raspunde la modificarile strategiilor de livrare.

• Consolidarea capacitatii de gestionare eficienta a vaccinurilor, prin instruire, supervizare si prin dezvoltarea de sisteme de informare, pentru a asigura siguranta si puterea vaccinurilor, pana in locul utilizarii.

• Cresterea accesului si a ratei de acoperire, printr-o abordare care sa includa eliminarea retelelor reci, prin utilizarea unui sistem de monitorizare a fiolelor cu vaccinuri, pentru o mai buna gestionare a vaccinurilor.

• Deplasarea catre o finantare si un management coordonate si la scara larga, pentru transport si comunicare.

Strategia 7: Evaluarea si consolidarea programelor nationale de imunizare

Efectuarea activitatilor de imunizare va fi coordonata prin supravegherea bolilor, monitorizarea ratei de acoperire si managementul informatiei. Aceste activitati sunt prezentate pe larg in Zona Strategica III, datorita legaturii cu bolile cu larga raspandire si cu procesul de monitorizare a administrarii. In plus, proiectarea, reorientarea si extinderea si validarea strategiilor de imunizare se vor baza pe evaluarile centralizate ale programelor de imunizare si pe operatiunile de cercetare. Informatiile rezultate din evaluarile programelor si din alte forme de evaluare vor fi dezvaluite in spiritul transparentei si responsabilitatii fata de toate persoanele implicate.

Strategia 7: Activitati

• Realizarea de evaluari regulate ale programelor de imunizare, la nivel local, regional si national si oferirea de feedback privind performantele, obstacolele si noile oportunitati, tuturor partenerilor.

• Acolo unde este cazul, efectuarea de operatiuni de cercetare si evaluare a elementelor care functioneaza, pentru a imbunatati furnizarea imunizarii si pentru a face sistemele mai eficiente, mai rentabile si mai echitabile, in vederea imbunatatirii ratei de acoperire.

Zona strategica II - Introducerea de noi vaccinuri si tehnologii

Provocari

Au loc numeroase progrese in dezvoltarea unor noi vaccinuri si tehnologii. Cu ajutorul AMVI/FV s-au inregistrat progrese importante in punerea la dispozitie de noi vaccinuri in tarile subdezvoltate. Aceste progrese revolutioneaza modul in care vaccinurile sunt concepute, produse, prezentate si administrate. Este deosebit de important sa se stabileasca prioritatile in cercetare si in investitiile financiare, sa se ia in considerare necesitatile tarilor subdezvoltate si in curs de dezvoltare si in aceste tari sa fie stabilite populatiile care sunt cele mai vulnerabile la probleme cu sanatatea si la moartea prematura.

Vaccinurile combinate, care includ DTP cu alti antigeni (de ex. hepatita B si Hib) ofera posibilitatea de a simplifica imunizarea si se asteapta sa devina disponibile in cantitati mari, in urmatorul deceniu. Cu toate acestea, disponibilitatea unor diferite combinatii de vaccinuri va reprezenta o noua provocare pentru programele de imunizare. Vor trebui facute alegeri dificile nu numai intre vaccinurile monovalente si vaccinurile combinate, mai scumpe, dar si intre diferitele combinatii de vaccinuri deja existente.

In timp ce vaccinurile existente (precum vaccinurile impotriva Hib, febrei galbene, gripei, encefalitei japoneze si rubeolei) sunt deja disponibile dar prea putin utilizate, noile vaccinuri impotriva rotavirusului, pneumococilor, meningococilor si virusului papilloma sunt in stadii avansate de testare sau deja au fost introduse la scara mica. In acelasi timp, se dezvolta noi vaccinuri impotriva principalelor boli infectioase, precum malaria, HIV/SIDA, gripa si tuberculoza, precum si impotriva unor boli infectioase precum leishamaniasis si uncinarioza.

In plus, se dezvolta numeroase metode si produse legate de imunizare, pentru a spori usurinta, siguranta si eficienta imunizarii. Se anticipeaza ca unele dintre acestea - de exemplu noi metode de formulare pentru a creste stabilitatea vaccinurilor, dispozitive pentru administrarea fara injectare a vaccinurilor si teste biomedicale rapide pentru a monitoriza si evalua impactul monitorizarii - vor fi de folos in atingerea obiectivelor stabilite in prezentul document. Dupa ce sunt testate, noile metode si dispozitive trebuie introduse pe piata la preturi accesibile daca se intentioneaza sa fie utilizate in tari subdezvoltate.

Noi vaccinuri sunt dezvoltate impotriva principalelor boli infecţioase, precum malaria, HIV/SIDA, epidemiile de gripa si tuberculoza. Imagine furnizata de: OMS

Deciziile privind introducerea de vaccinuri noi sau prea putin folosite si de tehnologii noi trebuie sa se bazeze pe numarul de imbolnaviri la nivel national si pe prioritati, dar si pe ceea ce este accesibil si poate fi sustinut in contextul bugetului si al planificarii. Tarile trebuie sa aiba puterea de a-si evalua propriile necesitati si prioritati cu privire la vaccinurile si tehnologiile noi si prea putin folosite. Printre problemele cheie se vor numara modul in care noile vaccinuri pot ajuta sistemele de imunizare sa ajunga la cat mai multe persoane si modul in care pot stimula comunitatea, statele si partenerii pentru a sustine accesul la aceste produse pe termen lung si la preturi accesibile. Introducerea de noi vaccinuri va presupune reevaluarea programelor de imunizare la nivel national, inclusiv reevaluarea necesitatii dozelor suplimentare, a imunizarii la intrarea in scoala si a imunizarii pentru adolescenti si adulti.

Partenerii, in baza mandatelor lor, vor continua sa isi indeplineasca rolurile de a reglementa si de a asigura calitatea si disponibilitatea acestor produs prin consolidarea sistemelor de reglementare si furnizare. Pentru tarile in care introducerea de noi vaccinuri va fi cofinantata din resurse externe, trebuie sa existe o colaborare intre institutiile guvernamentale si neguvernamentale, intre agentiile internationale de dezvoltare si tehnologie, alte grupuri de interese si sectorul privat. Rolul institutiilor de coordonare a partenerilor, precum Comitetele de Coordonare ale Agentiilor vor fi deosebit de importante in eforturile de a coordona activitatile partenerilor, precum si de a asigura sustinerea operationala si financiara pe termen lung a serviciilor de imunizare, dupa introducerea de noi produse. Implicarea din timp a ministerelor de finante si a persoanelor aflate la conducere va fi necesara pentru a confirma ca resursele financiare disponibile vor fi suficiente pentru angajamentele planificate pe termen lung.

In ciuda imboldului de a dezvolta noi vaccinuri si formule, exista si limitari in dezvoltarea de vaccinuri, acestea fiind percepute ca produse cu profit redus pentru pietele din tarile in curs de dezvoltare. Drept urmare, prioritatile in cercetare se adapteaza la necesitatile tarilor mai bogate. Pentru a depasi aceste obstacole vor fi necesare noi abordari, pentru a stimula si a sustine cercetare, dezvoltarea si procedurile de reglementare in intreaga lume, alaturi de o atentie deosebita acordata consolidarii capacitatilor in tarile in curs de dezvoltare si dezvoltarii mecanismelor de finantare publice si private, care sa creeze stimulari pentru cooperarea tehnica, pentru alte forme de parteneriat si competitie.

Vaccinuri si tehnologii curente si viitoare

Vaccinuri curente • BCGa • Holera (inactiv si activ)b • DTP si combinatii pe baza de DTPa • Haemophilus influenzae tip ba • Hepatita Aa • Hepatita Ba • Gripaa • Encefalita japoneza (inactiv si activ)b • Rujeolaa • Meningococic (polizaharida si conjugat)a • Oreiona • Pneumococic (polizaharida si conjugat)a • Poliomielita (OPV si IPV)a • Pseudomonasb • Rabieb • Febra Rift Valleyb • Rubeolaa • Antitetanosa • Encefalita puselorb • Febra tifoidab • Varicelaa • Febra galbenaa

Tehnologii ajutatoare disponibile dar prea putin utilizate • Seringi preumplute • Dispozitive de monitorizare pentru fiole

a Disponibile pentru utilizare imediata in imunizarea de rutina. b Disponibile in anumite zone si conditii.

Vaccinuri noi sau imbunatatite prevazute pana in anul 2015 • Febra dengued • DTaP (cu doi antigeni P)d • Enterotoxigenic Escherichia coli (ETEC)d • Streptococi Grupa Ad • Virusul papillomac • Gripa cu potential pandemic • Encefalita japoneza (imbunatatit)c • Malariec • Rujeola (aerosoli)c • Meningococ A(multi-stereotip conjugat)c • Noi combinatii de vaccinuri existented • Pneumococ (imbunatatit conjugat sau pe baza de proteina)c • Poliomielita (vaccinuri inactive pe baza de tulpini Sabin)c • Poliomielita (monovalent OPV tip 1)d • Virusul respirator sinctiald • Rotavirusc • Sindromul respirator sever acut (SARS)d • Shigellad • Febra tifoida (conjugat)d • Febra Nilului de Vestd

Noi tehnologii ajutatoare prevazute pana in anul 2015 • Injectoare cu jet • Vaccinuri stabile termic • Vaccinuri sub forma de aerosoli • Vaccinuri sub forma de spray-uri nazale • Vaccinuri sub forma de plasturi

c Intr-una din etapele finale de dezvoltare. d Certificare prevazuta in perioada 2010-2015.

Obiective

Tarile trebuie sa obtina puterea de a evalua necesitatile si de a stabili prioritatile legate de introducerea unor noi vaccinuri si tehnologii disponibile, consolidandu-si capacitatea de a lua decizii in baza numarului de imbolnaviri, analizelor economice si fezabilitatii introducerii.

Tarile trebuie sa aiba stocuri corespunzatoare de noi vaccinuri si tehnologii, conform necesitatilor proprii si sa aiba acces la resursele financiare adecvate.

Imunizarea cu vaccinuri noi trebuie oferita intregii populatii eligibile, in termen de cinci ani de la introducerea respectivelor vaccinuri in programele nationale.

Sa se faca cercetari pentru vaccinurile viitoare, importante pentru sanatatea publica si sa fie dezvoltate si puse la dispozitie, in special pentru populatiile dezavantajate, cu un numar ridicat de imbolnaviri.

Strategiile

Strategia 8: Consolidarea capacitatii nationale de a determina si de a stabili politici si prioritati pentru noi vaccinuri si tehnologii

Posibila introducere a unui nou vaccin sau a unei noi tehnologii intr-un program de imunizare presupune o evaluare a numarului de imbolnaviri in raport cu alte prioritati sanitare de interes public si cu fezabilitatea programului. In plus, mecanismele de asigurare a sustinerii financiare pe termen lung a noilor vaccinuri sau a tehnologiilor trebuie stabilite inainte de introducerea acestora. Dezvoltarea promitatoare a unor vaccinuri noi face si mai important ajutorul acordat tarilor in vederea determinarii celei mai bune oportunitati de investitie a unor resurse nationale limitate si a produsului ce poate fi cel mai usor integrat intr-un sistem de imunizare, avand potentialul de a oferi cele mai mari beneficii pentru sanatatea publica.

Strategia 8: Activitati

• Consolidarea capacitatii nationale de a evalua numarul de imbolnaviri si costurile si rentabilitatea noilor vaccinuri si tehnologii, prin utilizarea de instrumente standard.

• Stabilirea formulelor optime ale produselor si a programelor pentru a creste la maxim impactul si pentru a diminua costurile si dificultatile operationale.

• Acordarea de asistenta tarilor in procesul de luare a deciziilor, realizarea unei baze de date cu experientele nationale si cu metodologiile, la nivel international, pentru fiecare vaccin si tehnologie noua.

• Obtinerea asigurarii ca cerintele financiare pe termen lung, asigurate de guvernele nationale si de partenerii acestora sunt intelese si acceptate inainte de introducerea noilor vaccinuri.

Strategia 9: Asigurarea eficienta si durabila a introducerii de noi vaccinuri si tehnologii

Odata luata decizia de a introduce un nou vaccin sau o noua tehnologie, procesul de introducere trebuie sa fie planificat cu atentie si implementarea trebuie evaluata pentru a evita riscul supraincarcarii si al afectarii negative a serviciilor de imunizare. In termen de cinci ani de la introducerea unui nou vaccin, tarile vor incerca sa atinga rate de acoperire similare cu cele obtinute cu alti antigeni administrati simultan, in cadrul programului de imunizare. Elementele cheie ale implementarii reusite de noi vaccinuri cuprind: eforturile de a creste nivelul de constiinta publica si de educatie, atat in ce priveste vaccinul, cat si boala prevenita; instruirea personalului sanitar; si pregatirea corespunzatoare a logisticii si a sistemelor de raportare. Introducerea de noi vaccine va necesita imbunatatirea supravegherii, inclusiv imbunatatirea conditiilor de laborator. Este posibil sa fie necesara o cooperare tehnica.

Strategia 9: Activitati

• Integrarea introducerii fiecarui nou vaccin in planuri la scara larga, multianuale si furnizarea unei analize financiare.

• Asigurarea unei instruiri adecvate pentru personalul sanitare si managerii de vaccin, la toate nivelurile si pregatirea logisticii si a sistemelor de raportare.

• Furnizarea de informatii corespunzatoare, de materiale educative si informative pentru a asigura o buna intelegere a beneficiilor oferite de noile vaccinuri si tehnologii si acceptarea acestora de catre parinti, comunitati si personalul sanitar.

• Asigurarea in termen de cinci ani de la introducere, a unei rate de acoperire similara cu celelalte vaccinuri.

• Extinderea supravegherii bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinuri si consolidarea capacitatilor de laborator de a monitoriza impactul acestor noi vaccinuri asupra bolilor si operatiunilor din cadrul programelor.

Strategia 10: Promovarea cercetarii si dezvoltarii de noi vaccinuri impotriva bolilor de importanta publica

Pentru a obtine beneficii maxime din imunizare, sunt necesare eforturi de promovare a cercetarii si dezvoltarii de noi vaccinuri, in special impotriva bolilor cu cea mai inalta rata de morbiditate si mortalitate si de administrare a problemelor globale de dezvoltare a vaccinurilor, tehnologiilor si cercetarii operationale. Tarile au un rol cheie in definirea necesitatilor prioritate si in contributia la producerea si analiza informatiilor pe care se vor baza si care vor ghida ordinea de zi a cercetarilor la nivel mondial. La randul lor, tarile trebuie sa se asigure ca informatiile rezultate din cercetare sunt luate in calcula la dezvoltarea politicilor nationale.

Din momentul implementarii Programului Extins de Imunizare al OMS, in anul 1984, multe lucruri s-au schimbat: poliomielita si rujeola sunt pe cale de disparitie; exista mult mai multe informatii despre vaccinurile existente, inclusiv numarul de imbolnaviri de tuse convulsiva si, in unele tari, numarul cazurilor de difterie la copii si la adulti. Vor fi necesare cercetari pentru a optimiza programele in vederea mentinerii imunitatii pe termen lung impotriva acestor infectii. Se vor introduce noi vaccinuri pentru adolescenti si tinerii adulti, cu implicatii strategice care inca nu sunt clare. Pe masura ce perspectivele programelor de imunizare se largesc, apare necesitatea reexaminarii epidemiologiei infectiilor pentru care exista vaccinuri sau vor fi certificate vaccinuri in urmatorii 5 pana la 10 ani.

Caracteristicile si performantele acestor vaccinuri vor necesita teste clinice atent planificate si evaluari dupa certificare, activitati pentru care tarile in curs de dezvoltare nu dispun de fonduri.

Strategia 10: Activitati

• Furnizarea de probe locale pentru a influenta si a prioritiza investitiile publice si private in noi vaccinuri si tehnologii.

• Implicarea autoritatilor sanitare locale si a comunitatilor de cercetatori in definirea ordinii de zi a cercetarii, relevanta pentru tarile care au un numar de imbolnaviri disproportionat.

Continuarea cercetarii şi dezvoltarii de noi vaccinuri impotriva bolilor cu cel mai inalt grad de morbiditate şi mortalitate este deosebit de importanta. Imagine furnizata de: OMS

• Consolidarea capacitatii tarilor in curs de dezvoltare de a organiza cercetarea si dezvoltarea de noi vaccinuri si tehnologii, inclusiv organizarea de teste clinice de inalta calitate si de evaluari in urma certificarii.

• Generarea de date clinice reprezentative din punct de vedere geografic si epidemiologic privind eficienta vaccinurilor si organizarea de proiecte de demonstratii si evaluari in urma certificarii, privind impactul vaccinarii asupra supravietuirii copiilor.

• Implicarea comunitatii mondiale de cercetatori si dezvoltatori, inclusiv producatorii, in proiectarea si producerea de noi vaccinuri impotriva bolilor infectioase de importanta publica, in special in tarile in curs de dezvoltare.

• Cercetarea si dezvoltarea de politici bazate pe date certe, pentru programele si strategiile de imunizare, pe masura ce noi vaccinuri si noi forme de vaccinuri (de exemplu sub forma de aerosoli) si noi tehnologii sunt introduse.

Zona strategica III Includerea imunizarii, a altor servicii medicale conexe si a supravegherii in contextul sistemelor sanitare

Provocari

Serviciile de imunizare functioneaza in contextul sistemelor sanitare si sunt, ca toate serviciile medicale, profund afectate de obstacolele si provocarile cu care se confrunta intregul sistem sanitar. Abilitatea sistemelor sanitare de a furniza servicii precum imunizarea este adesea limitata de lipsa angajamentului politic si financiar, de lipsa resurselor umane, de infrastructura si de echipamentele necorespunzatoare, de sistemele de monitorizare si informare inadecvate, de lipsa abilitatilor de management, de mobilizarea sociala insuficienta si de experienta anterioara a cerintelor neindeplinite. Cu toate acestea, eforturile de a consolida serviciile de imunizare pot ajuta si la depasirea obstacolelor puse in calea unei furnizari echitabile a serviciilor sanitare si la consolidarea intregului sistem sanitar. Aceste eforturi ar trebui vazute ca o parte a efortului international de a aduce serviciile sanitare la nivelul prevazut in Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, pana in anul 2015.

In procesul de dezvoltare a sistemelor sanitare, obstacolele puse de sistem pot fi depasite in domeniul planificarii resurselor umane si financiare si al managementului, al serviciilor destinate zonelor greu accesibile si al mobilizarii comunitatii. Imunizarea poate contribui la aceste imbunatatiri si poate beneficia de pe urma lor. Obstacolele constituite de sistem, precum angajamentul politic si financiar (Zona Strategica IV), infrastructurile si echipamentele (Zonele Strategice I si III) si mobilizarea sociala (Zonele Strategice I si IV) sunt elemente cheie, imunizarea bazandu-se pe beneficiile pe care o abordare la scara larga le poate aduce si contribuind prin experienta acumulata si prin resurse la dezvoltarea altor domenii. Resursele umane sunt un alt element cheie. Lipsa unui personal sanitar motivat, instruit, controlat si platit in mod corespunzator - fenomen datorat in multe tari deceselor cauzate de SIDA si a impactului migratiei intelectuale - este un obstacol major atat pentru imunizare, cat si pentru intregul sistem sanitar. O abordare la scara larga este esentiala pentru oferirea unei structuri profesionale mai bune si a unui mediu de lucru mai bun pentru personalul sanitar, precum si a unor salarii mai bune, a beneficiilor si a altor stimulente care sa asigure o motivatie crescuta si o mai buna organizare a personalului. Beneficiind de acest lucru, serviciile de imunizare pot contribui prin experienta acumulata in domeniul instruirii si al supervizarii eficiente, atat in ce priveste managementul furnizarii serviciilor, inclusiv posibilitatea de a ajunge la populatii aflate in zone indepartate, in care adesea, domneste saracia. Imunizarea poate constitui si o potentiala sursa de personal sanitar instruit si cu experienta din initiativa de eradicare a poliomielitei - o mare parte din personalul medical avand experienta in activitati de supraveghere - care in curand va deveni disponibil pentru alte activitati prioritare din tarile in curs de dezvoltare.

Imunizarea poate ajuta si la depasirea obstacolelor, valorificand accesul consolidat la femei si copii, prin combinarea imunizarii cu furnizarea de alte servicii medicale deosebit de importante. Eforturile de a utiliza contactele de imunizare ca o oportunitate de a oferi alte solutii pentru salvarea vietilor copiilor, precum Managementul Integrat al Bolilor din Copilarie si furnizarea de servicii medicale esentiale, precum suplimentele de vitamina A, tratamentele de deparazitare si plasele tratate cu insecticid pentru prevenirea malariei ar putea un efect rapid asupra reducerii mortalitatii la copii. Imunizarea este o parte integranta si adesea joaca rolul cel mai important in serviciile sanitare oferite mamelor si copiilor. Contactele de imunizare asigura o posibilitate regulata a comunitatilor de a avea acces la informatii preventive si curative suplimentare, precum si la produse si servicii pentru sanatatea copiilor, la asistenta medicala elementara si la servicii privind sanatatea reproductiva. De exemplu, vitamina A si alte microelemente, plasele tratate cu insecticid si tratamentele de deparazitare au fost distribuite cu succes in timpul activitatilor suplimentare si de rutina pentru eradicarea poliomielitei si a rujeolei.

Pe langa beneficiile medicale directe, mai sunt si alte avantaje potentiale ale combinarii serviciilor medicale. Extinderea la nivel local a furnizarii de servicii adecvate, preventive si curative poate avea ca urmare dobandirea increderii comunitatii in sistemul sanitar pe masura ce sunt indeplinite tot mai multe dintre necesitatile comunitatii. Combinatiile bine planificate de servicii medicale pot

duce la comasarea resurselor umane si financiare si la reducerea costurilor fiecarei interventii in parte, in cazul in care mecanismele de transport si distributie sunt utilizate in comun. Diversificarea acestor servicii poate avea si un impact pozitiv asupra ratei de acoperire a imunizarii dar si a altor servicii furnizate simultan. Cu toate acestea, este necesara o planificare atenta pentru a asigura o imbinare bine planificata si cu resursele necesare, in vederea evitarii unei cereri excesive de personal sanitar marginal si a nesatisfacerii asteptarilor. Combinatiile de servicii medicale furnizate prin unitati medicale fixe si/sau serviciile destinate zonelor greu accesibile trebuie planificate sistematic si documentate si, acolo unde au inregistrat succese, imbunatatite. Aceste activitati de dezvoltare trebuie sa se petreaca in contextul unei strategii mai ample de consolidare a sistemelor sanitare.

In acelasi timp, eforturile de consolidare a supravegherii, monitorizarii si evaluarii ofera o alta oportunitate de a depasi obstacolele sistemelor, prin oferirea unor date mai bune, pentru imbunatatirea managementului sistemelor sanitare. Pentru a imbunatati eficienta si rentabilitatea sistemelor de supraveghere la nivel national, managementul si divulgarea informatiilor privind bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare ar trebui sa faca parte dintr-o retea de supraveghere si informatii din domeniul sanitar. Extinderea si consolidarea supravegherii bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare ofera si o prima linie de aparare deosebit de importanta, impotriva bolilor in curs de aparitie si a celor cu potential epidemic. Este necesara o supraveghere a bolilor de calitate, pentru a detecta imbolnavirile, pentru a stabili numarul imbolnavirilor, al politicilor, strategiilor si activitatilor si pentru a evalua impactul imunizarii. Monitorizarea precisa a imunizarii este necesara pentru a determina succesul inregistrat in administrarea vaccinurilor si pentru a determina cauzele incidentei bolii.

In cazul unor situatii de urgenta complexe, datorate unor conflicte sau unor dezastre naturale - cand contactul cu serviciile de imunizare este adesea pierdut - restabilirea cat mai rapida a serviciilor de imunizare poate contribui la procesul de refacere a sistemelor sanitare distruse. Pe langa includerea imunizarii in planurile si activitatile privind situatiile de urgenta, supravegherea bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare ar trebui inclusa in sistemele de supraveghere si monitorizare infiintate pentru situatiile de urgenta complexe.

Obiective

Crearea unui mediu in domeniul sanitar, in care fiecare persoana sa poata fi imunizata in vederea atingerii obiectivelor privind controlul bolilor stabilite de tari si unde, serviciile de imunizare interactioneaza cu intregul sistem sanitar intr-un mod care imbunatateste performantele imunizarii dar si ale sistemului sanitar.

Depunerea de eforturi pentru depasirea obstacolelor constituite de resursele umane, logistica si resursele financiare, intr-o actiune comuna pe toate planurile sistemului sanitar.

Explorarea, planificarea si implementarea combinarii imunizarii cu alte servicii adaptate la situatia locala si incercarea de atinge rate ridicate de acoperire pentru imunizare dar si pentru celelalte activitati pentru supravietuirea copiilor si crearea de programe comune de management pentru a asigura combinatii durabile.

Consolidarea si extinderea supravegherii bolilor, monitorizarea ratei de acoperire si managementul sistemelor de informare pentru a sustine politicile, programele si activitatile locale.

Noi parteneriate sunt infiinţate pentru combinarea imunizarii cu alte servicii. Imagine furnizata de OMS

Strategiile

Strategia 11: Consolidarea programelor de imunizare in contextul dezvoltarii sistemelor sanitare

Exista oportunitati de a alinia programele de imunizare structural si functional la sisteme sanitare astfel incat ambele sa aiba de profitat. Axandu-se pe imbunatatirea la nivel de unitate administrativa a capacitatii privind planificarea si managementul resurselor umane sau financiare, serviciile pentru zonele greu accesibile si mobilizarea comunitatii, furnizeaza un punct de inceput pentru depasirea obstacolelor puse de sisteme. Vor fi necesare eforturi in vederea identificarii grupurilor politice si a dezvoltarii relatiilor de cooperare intre acestea; in vederea ajungerii la un numitor comun in contextul politic relevant; in vederea ajungerii la un acord cu privire la obiectivele privind imunizarea si dezvoltarea sistemelor sanitare; in vederea dezvoltarii unor relatii intre politica de imunizare si dezvoltarea sistemului sanitar ca baza pentru politicile bazate pe fapte; si in vederea structurilor de luare a deciziilor, sistemelor, abilitatilor si valorilor.

Strategia 11: Activitati

• Printr-o analiza regulata a datelor regionale, documentarea factorilor cheie ai succeselor si esecurilor activitatilor de imunizare si dezvaluirea acestor informatii persoanelor implicate in dezvoltarea sistemelor sanitare.

• Participarea activa la eforturile colective de a contura politicile si programele la scara larga, mentinandu-se rolul central al imunizarii in contextul politicilor si programelor la scara larga.

• Utilizarea experientei acumulate in cursul dezvoltarii sistemelor sanitare, ca o ocazie de a conferi serviciilor de imunizare un statut care sa asigure beneficii maxime pentru toti oamenii.

Strategia 12: Imbunatatirea managementului resurselor umane

In multe tari, prestarea serviciilor de imunizare si a altor servicii sanitare este ingreunata de lipsa personalului calificat si cu experienta, avand abilitatile necesare pentru a mobiliza intreaga populatie. Furnizarea serviciilor medicale este adesea subminata de problemele datorate resurselor umane, precum personalul insuficient, instruirea necorespunzatoare, salariile prea mici si supervizarea inadecvata. Drept urmare, chiar si avand o motivatie maxima, este posibil ca personalul sanitar sa nu poata asigura un minim de patru contacte pe an cu populatia eligibila pentru imunizare. In plus, o mare parte a personalului sanitar trebuie sa-si desfasoare activitatea in conditii periculoase. Guvernele au obligatia de a lua masurile necesare pentru a se asigura ca personalul sanitar isi poate desfasura activitatea, inclusiv de a face toate eforturile pentru a reduce la minim riscurile la care personalul medical este expus.

Problemele legate de resursele umane nu trebuie solutionate doar in cadrul programelor de imunizare, ci si la nivel de sistem. O sursa potentiala de personal sanitar instruit si cu experienta o reprezinta initiativa de eradicare a poliomielitei, care a adunat la un loc un numar mare de persoane dedicate care, in timp, vor deveni disponibile pentru alte servicii de imunizare sau pentru activitati de supraveghere si control, pe masura ce initiativa de eradicare a poliomielitei se apropie de final. Aceasta bogatie de resurse umane trebuie indreptata spre tarile in curs de dezvoltare. Va fi nevoie de structuri performante si de un bun management al resurselor umane, astfel incat contributia personalului sanitar sa poata fi recunoscuta si personalul sa poata fi redistribuit si sustinut pe termen lung. Aceste persoane trebuie integrate treptat in programele de imunizare, pentru ca sistemele sanitare sa poata lucra la alte programe nationale prioritare.

Strategia 12: Activitati

• Inventarierea necesarului de resurse umane si determinarea modului in care personalul instruit in domeniul imunizarii poate contribui cu abilitatile si experienta sa la noile obiective din domeniul imunizarii si la sistemele sanitare si implicarea organizatiilor neguvernamentale si a sectorului privat in furnizarea serviciilor de imunizare.

• Planificarea si furnizarea de resurse umane suficiente, platite si instruite corespunzator si adaptarea resurselor umane si financiare la necesitatile programelor.

• Prin asigurarea de conditii imbunatatite si sigure de viata si de munca, prin instruire si stimulari (inclusiv oportunitati de avansare, salarii imbunatatite si asistenta familiala) motivarea personalului sanitar din zonele inaccesibile sau periculoase

• Asigurarea unei supervizari de sustinere pentru personalul sanitar, care sa beneficieze de resurse, de prioritizare si care sa isi desfasoare activitatea si sa fie monitorizata in mod corespunzator.

Strategia 13: Evaluarea si dezvoltarea unor servicii corespunzatoare pentru integrare

Trebuie demonstrate beneficiile reciproce, rentabilitatea si profitabilitatea serviciilor ce ar putea fi combinate. Pentru a veni in intampinarea acestei necesitati, acestea trebuie evaluate din punct de vedere al oportunitatii operationale si programatice. In special, trebuie evaluata oportunitatea costurilor si a eforturilor atat in raport cu persoana care are nevoie de asistenta medicala, cat si cu furnizorul de servicii medicale.

Strategia 13: Activitati

• Dezvoltarea si testarea la fata locului a posibilelor servicii combinate, in conformitate cu prioritatile nationale si regionale, pentru a evalua fezabilitatea, siguranta si posibilul impact al acestora in reducerea numarului de imbolnaviri si documentarea constatarilor.

• Adaptarea unor pachete compuse de servicii medicale la necesitatile locale si a fezabilitatii pentru a obtine certitudinea ca acestea se sustin reciproc si satisfac cerintele.

• La nivel international, dezvoltarea de metode standardizate de monitorizare si evaluare a eficientei, a rentabilitatii si a impactului serviciilor combinate si adaptarea acestora pentru a putea fi utilizate la nivel de unitate administrativa si de furnizare a serviciilor.

In situaţii de urgenta, imunizarea este adesea una dintre cele mai rentabile masuri preventive. Imagine furnizata de: OMS

Strategia 14: Cresterea sinergiei serviciilor combinate

Dupa identificarea si evaluarea posibilelor servicii medicale combinate, programul comun de activitate trebuie atent planificat si executat pentru a obtine beneficii maxime. Zonele de suprapunere si dublare trebuie identificate si reduse in beneficiul ambelor servicii si activitatile comune trebuie rationalizate. Eforturile de a combina imunizarea cu alte servicii medicale de baza va avea ca urmare imbunatatirea eficientei serviciilor medicale publice, va largi bazele parteneriatelor si va contribui la sustinerea financiara pe termen lung.

Strategia 14: Activitati

• Includerea serviciilor combinate in planuri anuale si multianuale, asigurandu-se acceptarea si participarea tuturor persoanelor cointeresate din cadrul programelor, a echipelor locale de management si a comunitatii.

• Formularea si implementarea, ca parte a acestor programe, a unor planuri complexe de instruire, in baza evaluarilor privind instruirea necesara si a unor materiale instructive elaborate in mod corespunzator.

• Implementarea simultana a serviciilor, selectand serviciile din activitatile fixe, pentru zone greu accesibile, mobile, pentru Ziua Sanatatii Copilului si din activitatile suplimentare de imunizare. Acordarea unei atentii deosebite echipelor pentru zonele greu accesibile si echipelor mobile, in situatiile in care acestea reprezinta cea mai buna modalitate intre populatiile greu accesibile si serviciile medicale.

• Monitorizarea si evaluarea cresterii eficientei, rentabilitatii si a impactului serviciilor medicale combinate si a modalitatilor de furnizare; aplicarea acestor constatari pentru a imbunatati permanent serviciile combinate, pentru a creste gama de servicii combinate si pentru a contribui la sustinerea financiara pe termen lung.

Femeile si copiii lor stau la rand pentru a fi inregistrati la unitatea de imunizare. Copiii beneficiaza de patru intervenţii medicale simulant, vaccinuri impotriva poliomielitei si a rujeolei, pastile deparazitare si plase de tantari tratate cu insecticid pentru prevenirea malariei. Imagine furnizata de: UNICEF

Strategia 15: Sustinerea beneficiilor serviciilor combinate

Pe termen lung, legaturile dintre serviciile prioritate pentru supravietuirea copiilor si diferitele abordari, inclusiv Managementul Integrat al Bolilor din Copilarie si serviciile de imunizare vor necesita armonizarea politicilor si a dezvoltarii si implementarii programelor, precum si a alocarii resurselor.

Strategia 15: Activitati

• Includerea diferitelor programe in agentii globale si in cadrul statelor, prin crearea unei structuri de management care sa imbunatateasca coordonarea si performantele, fara a neglija necesitatile specifice ale programelor.

• Realizarea unor functii comune de finantare, monitorizare si evaluare.

• Coordonarea resurselor necesare pentru acoperirea costurilor operationale si altor costuri.

• Luarea in considerare a necesitatilor percepute de comunitate si furnizarea de informatii de calitate pentru a asigura o asistenta comunitara sustinuta.

• Acordarea de sprijin pentru imbunatatirea sinergismului si explorarea unor combinatii suplimentare.

Strategia 16: Consolidarea monitorizarii acoperirii si a supravegherii cazurilor

Monitorizarea ratei de acoperire si monitorizarea cazurilor sunt elementele cheie ale gestionarii programelor. Lipsa datelor precum si calitatea necorespunzatoare a acestora si a analizelor sunt niste obstacole binecunoscute. Atat supravegherea cat si monitorizarea ratei de acoperire necesita eforturi pentru obtinerea resurselor umane necesare in vederea colectarii, compilarii, analizarii, interpretarii si utilizarii datelor. Rata de acoperire a vaccinarii si alte sisteme de monitorizare pot fi imbunatatite prin evaluarea calitatii datelor, prin sisteme mai bune de compilare si analizare a datelor si prin furnizarea de feedback-uri regulate la nivel regional si local. In plus, extinderea si consolidarea supravegherii bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare pot fi utilizate pentru a detecta infectiile in curs de aparitie si alte boli prioritare si pot contribui la consolidarea generala a supravegherii bolilor.

Introducerea de noi vaccinuri si tehnologii va necesita extinderea sistemelor de supraveghere existente, pentru a putea include si bolile ce pot fi prevenite prin noile vaccinuri si consolidarea capacitatii de laborator pentru monitorizarea impactului noilor vaccinuri. Pe masura ce resursele si capacitatile de testare in laborator cresc, supravegherea noilor vaccinuri va ajunge sa se raporteze la cazuri, cu confirmari obtinute de la laborator atunci cand este cazul. Supravegherea trebuie implementata cu mult inainte de introducerea unui nou vaccin, pentru a oferi informatii despre numarul de imbolnaviri, prevalenta serotipurilor si selectarea vaccinurilor, precum si informatiile fundamentale necesare pentru a determina eficienta vaccinului.

Supravegherea, monitorizarea si evaluarea sunt elemente componente ale unor sisteme de monitorizare de succes, insa necesita o infrastructura la nivelul intregului sistem pentru a avea succes. Asta include sisteme de transport si de comunicatii, materiale, metodologii si logistica adecvate, pentru colectarea si livrarea specimenelor, precum si fonduri pentru cheltuielile operationale.

Strategia 16: Activitati

• Extinderea sistemelor de supraveghere (precum cele de supraveghere a poliomielitei si a rujeolei) in vederea avansarii catre o supraveghere eficienta bazata pe cazuri distincte, pentru bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare, adica atat pentru bolile existente cat si pentru cele care se asteapta introducerea unor noi vaccinuri.

• Imbunatatirea ratei de acoperire a vaccinarii si a altor servicii medicale conexe si utilizarea informatiilor la nivel regional si local, prin consolidarea resurselor umane, prin monitorizarea calitatii informatiilor, prin instrumente imbunatatite de compilare a datelor, prin feedback-uri si supervizare.

• Pe plan mondial, dezvoltarea si furnizarea de noi metodologii de evaluare a numarului de imbolnaviri pentru a obtine evaluari mai precise ale bolilor si pentru a monitoriza rata de acoperire a vaccinarii si performantele programului in incercarea de atingere a obiectivelor nationale, regionale si globale.

Strategia 17: Consolidarea capacitatii de laborator prin crearea de retele de laboratoare

Laboratoarele si retelele de laboratoare vor fi consolidate pentru a asigura capacitatea acestora nu numai de a confirma cazurile de boli ce pot fi prevenite prin vaccinare, dar si pentru a determina cauzele si a stabili numarul de imbolnaviri pentru alte boli prioritare. Laboratoarele nationale vor fi o parte integranta a retelelor regionale. Infrastructurile elementare si sistemele logistice vor fi deosebit de importante si vor putea fi extinse pentru alte boli ce pot fi prevenite prin vaccinare, prin extinderea retelelor de laboratoare existente si prin asigurarea de sisteme de transport, de comunicare, de materiale, de metodologii si de logistica adecvate, pentru colectarea si livrarea specimenelor, precum si fonduri pentru cheltuielile operationale.

• Extinderea retelelor de laboratoare existente (inclusiv a retelelor de laboratoare pentru poliomielita si rujeola si alte retele regionale si locale, precum Reteaua Pediatrica de Meningita Bacteriana si retelele infiintate prin Programele de Dezvoltare si Implementare Accelerata ale AMVI, pentru vaccinurile pneumococice si rotavirus), pentru a include si alte boli prioritare.

• Asigurarea instruirii, a echipamentelor, a reactivilor si a procedurilor pentru controlul calitatii, necesare in vederea oferirii de diagnosticari de inalta calitate pentru toate bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare si pentru alte boli prioritare.

• La nivel global, dezvoltarea de noi teste de diagnosticare, instrumente si proceduri, pentru a imbunatati confirmarea diagnosticarilor de teren, dar si de laborator.

Figura 4: Exemplu de monitorizare a imunizarii

Tot. Gen. = total general Sursa: OMS

Strategia 18: Consolidarea managementului, analizei, interpretarii, utilizarii si schimbului de informatii la toate nivelurile

Managementul si dezvaluirea importantei sunt elementele fundamentale pentru toate activitatile de supraveghere, monitorizare si evaluare. La nivel national, gestionarea informatiilor privind bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare trebuie sa faca parte dintr-un cadru complex de supraveghere si informatii medicale, cu posibilitatea de a oferi informatii cu privire la bolile de prioritate nationala. Gestionarea informatiilor va fi consolidata prin cresterea capacitatii, prin instruire si prin executarea de activitati de control frecvente si regulate. Se vor elabora instrumente adecvate utilizarii locale, care vor facilita analizele standardizate si ad hoc ale datelor. Programele nationale de imunizare trebuie sa incerce sa comunice cu alte programe sanitare (de ex. Managementul Integrat al Bolilor din Copilarie, malarie, HIV/SIDA si tuberculoza), pentru a imbunatati sistemele sanitare de informatii.

In prezent, se fac eforturi pentru a imbunatati eficienta si oportunitatea inregistrarii nasterilor si deceselor (registrul de stare civila) in incercarea de a ne asigura ca tot mai multi copii beneficiaza de servicii medicale, educatie si de alte servicii publice la care sunt indreptatiti. Serviciile de imunizare pot utiliza aceste informatii pentru a monitoriza rata de acoperire si impactul, asa cum se intampla in tarile in care inregistrarea nasterilor are o rata ridicata de acoperire. Cererea in continua crestere de servicii de imunizare ar putea motiva parintii sa-si inregistreze copiii la scurt timp dupa nastere.

Strategia 18: Activitati

• Contribuirea la proiectarea unor sisteme complexe de management al informatiilor si imbunatatirea managementului informatiilor, prin instruiri regulate, prin monitorizare si feedback la nivel local.

• Revizuirea regulata a indicatorilor de performanta regionali, inclusiv nivelul de risc pentru bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare si utilizarea informatiilor obtinute din activitatile de supraveghere si monitorizare pentru a sustine calitatea imunizarii si accesul la acest serviciu.

• Contribuirea la dezvoltarea unor instrumente mai bune (de exemplu programe informatice) pentru monitorizarea ratei de acoperire a vaccinurilor si a serviciilor combinate, la managementul vaccinurilor si al logisticii si la supravegherea bolilor pentru o mai buna sustinere a coletarii informatiilor, a realizarii analizelor, transmiterii de feedback-uri si utilizarea acestora pentru managementul programelor.

• Monitorizarea calitatii si performantelor sistemelor de monitorizare si supraveghere a ratei de acoperire, prin studii, prin monitorizarea indicatorilor de performanta, prin evaluarea calitatii informatiilor, prin observarea bolilor si prin servicii de asistenta.

• Colaborarea cu autoritatile civile in vederea sustinerii inregistrarii nasterilor si deceselor.

Strategia 19: Furnizarea accesului la servicii de imunizare in situatiilor de urgenta complexe

In situatii de urgenta complexe, precum razboaiele, dezastrele naturale si conflictele civile, imunizarea poate juca un rol critic in prevenirea bolilor si a deceselor in situatii si asa dificile, precum si in prevenirea potentialei raspandiri a bolilor la alte populatii. Aceasta interventie poate oferi si un prim semnal de preocupare umanitara pentru populatiile aflate in conditii dificile si poate pune o piatra de temelie pentru reconstruirea sistemelor sanitare distruse.

Deoarece situatiile de urgenta si dezastrele sunt greu de prevazut, trebuie intocmite proceduri si trebuie asigurate stocuri corespunzatoare la nivel global si regional.

Strategia 19: Activitati

• Includerea problemelor legate de imunizare in evaluari rapide ale situatiilor de urgenta complexe.

• Includerea serviciilor de imunizare in planurile si activitatile prevazute pentru situatiile de urgenta.

• Reimplementarea serviciilor de imunizare la populatiile afectate de situatii de urgenta complexe si combinarea acestor servicii cu reabilitarea sistemelor sanitare.

• Crearea unei capacitati globale de consiliere in domeniul strategiilor de imunizare recomandabile in situatii de urgenta complexe si in cazul dezastrelor naturale.

• Includerea bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare in sisteme integrate de supraveghere si monitorizare, implementate in cazul unor situatii de urgenta complexe.

Zona strategica IV - Imunizarea in contextul interdependentei globale

Provocari

Interdependenta dintre tarile cu venituri reduse, medii si ridicate, intre sectoarele dezvoltarii umane si dintre elementele sistemelor de imunizare necesita o imagine globala a modului in care resursele, precum stocul mondial de vaccinuri pot fi asigurate si utilizate in mod echitabil. Elementele care s-au dovedit a fi deosebit de importante pentru asigurarea unor stocuri mondiale corespunzatoare de vaccinuri de calitate, includ prognozele precise, planificarea financiara, contractarea adecvata, managementul corespunzator al stocurilor si sisteme de distributie corespunzatoare.

O problema constanta o reprezinta divergentele de pe pietele de vaccinuri, care au aparut, in principal, din cauza unor factori precum costurile, diferentele in numarul de imbolnaviri si preocuparile privind posibilele efecte secundare. Drept urmare, tarile in curs de dezvoltare ofera tot mai multi antigeni pentru vaccinuri sau formule de vaccinuri care difera de cele furnizate in tarile industrializate. Aceste deosebiri au implicatii profunde pentru sistemele de furnizare controlate de UNICEF si de Organizatia Panamericana a Sanatatii (OPS) Aceste sisteme ofera programelor nationale de imunizare din tarile in curs de dezvoltare, posibilitatea de a obtine vaccinuri la preturi reduse si de a fi incluse in previziunile pe termen scurt si pe termen lung ale industriei, asigurandu-se astfel disponibilitatea vaccinurilor. Cu toate acestea, sistemele vor avea probleme in procurarea unor produse tot mai diversificate si mai scumpe, cu mult timp inainte de utilizarea lor, introducerea lor fiind dependenta atat de o prognozare precisa a necesitatilor nationale, cat si de eficienta implementarii.

Pe masura tot mai multe vaccinuri noi si scumpe vor deveni disponibile in viitor, guvernele se vor confrunta cu alegeri dificile legate de includerea vaccinurilor in programele nationale de imunizare. Eforturile de a stabili daca un vaccin este „accesibil” sau nu vor depinde foarte mult de valoarea perceputa a vaccinurilor, care, chiar si la preturi ridicate, se asteapta sa ramana niste interventii medicale deosebit de rentabile. Una din principalele provocari din urmatorii 10 ani o va constitui reducerea obstacolelor financiare aflate in calea unei rate de acoperire ridicate cu vaccinurile existente si noi, dar si de actiunile de convingere a guvernelor si a partenerilor in vederea luarii de masuri care sa favorizeze finantari stabile si adecvate pentru vaccinuri si pentru imunizare, in viitor.

Se vor dezvolta strategii de cofinantare corespunzatoare, pentru a reduce obstacolele financiare ce impiedica introducerea de vaccinuri si tehnologii existente si noi. In plus, se vor face eforturi pentru a ne asigura ca suportul financiar extern pentru tari este oferit prin modalitati care sa asigure consolidarea capacitatii nationale de a-si asuma treptat responsabilitatea financiara pentru imunizare. AMVI/FV vor juca un rol deosebit de important in aceste activitati.

Schimbarile dramatice din mediul de informare si comunicare, care s-au petrecut la nivel global, in ultimul deceniu - in principal datorita globalizarii mijloacelor de comunicare si accesului universale la informatiile existente pe internet - au avut un impact pozitiv, dar si negativ asupra perceperii publice a vaccinurilor. Frecventa preocuparilor pentru siguranta vaccinurilor a crescut, pe masura ce partile interesate si-au impartasit preocuparile la nivel global si aprecierea valorii imunizarii pare sa se fi redus. Pe de alta parte, informatiile privind beneficiile imunizarii pot ajunge acum la mai multe persoane, mult mai rapid si pot ajuta la o mai buna informare a personalului sanitar, cu privire la alegerile si la optiunile disponibile.

Interdependenta globala a crescut vulnerabilitatea oamenilor de pretutindeni la raspandirea necontrolata a bolilor prin epidemii la nivel local sau mondial. Bolile infectioase se pot raspandi rapid si cu usurinta de la o tara la alta (de exemplu poliomielita). Exista deja vaccinuri pentru a preveni sau a controla unele dintre aceste boli si este posibil ca unele noi sa devina disponibile in urmatorul deceniu. Pregatirea la nivel local, national si mondial impotriva epidemiilor a devenit un element cheie in pastrarea sanatatii si sigurantei la nivel mondial.

Un exemplu elocvent

Cat de mult va costa?

Estimarea costurilor unui program de imunizare nu este un lucru simplu. Orice estimare va fi supusa relativitatii informatiilor si metodelor utilizate pentru estimarea costurilor, fiecare tara alegand sa atinga obiectivele de imunizare stabilite in strategia globala, la selectarea serviciilor. Aceste costuri vor fi susceptibile la disponibilitatea si preturile viitoare ale vaccinurilor noi si pre putin utilizate, precum si la disponibilitatea fondurilor pentru finantarea extinderii continue si a imbunatatirii sistemelor de imunizare.

Avand in vedere toate aceste lucruri relative si in baza informatiilor si metodelor existente, s-au facut estimari preliminare ale sumelor cheltuite in prezent cu imunizarea, precum si ale costurilor sporirii eforturilor de imunizare in perioada 2006-20015 in 117 din cele mai sarace tari. A fost estimat si impactul pe care cresterea ratei de imunizare l-ar putea avea asupra mortalitatii cauzate de bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare.

Presupunerile generale ale acestui exemplu sunt ca fiecare tara va incerca sa ajunga la o rata de imunizare de rutina de 90% pana in anul 2015, incluzand campaniile, dupa caz, si va incerca sa introduca vaccinuri disponibile si sigure, inclusiv noi vaccinuri ce se asteapta sa devina disponibile la scara larga, in perioada 2006-2015.

Rezultatele sugereaza ca in anul 2000, s-au cheltuit aproximativ 1 miliard de dolari pentru imunizari de rutina ce au presupus administrarea de vaccinuri de baza. Pana in anul 2006 se asteapta o dublare a costurilor, deoarece unele tari isi vor extinde programele de imunizare, incluzand vaccinuri prea putin utilizate si datorita campaniilor de reducere a mortalitatii rujeolei. Pana in anul 2015, costurile anuale ale atingerii obiectivelor prezentate in acest exemplu elocvent se estimeaza ca vor atinge de trei ori valoarea celor din 2006.

Atingerea obiectivelor prezentate in acest exemplu va presupune cel putin o dublare a finantarilor curente destinate imunizarii daca se continua investitiile curente ale guvernelor nationale si ale donatorilor externi, iar noi fonduri pentru imunizare (de ex. AMVI) vor fi atrase.

Aceste costuri ofera totusi o buna rentabilitate a investitiilor, in special in ce priveste contributia la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului privind mortalitatea infantila (ODM 4). In anul 2000, imunizarea a prevenit aproximativ 1-2 milioane de decese infantile intr-un singur an. Pana in anul 2015, aceasta cifra se va dubla, prevenind 4-5 milioane de decese infantile pe an. Beneficiile sustinerii eforturilor curente ale imunizarii - si a sporirii acestora - ar putea preveni peste 38 de milioane de morti premature in perioada 2006-2015. La o valoare mai mica de 1000 de dolari pe deces prevenit, imunizarea continua sa fie una dintre cele mai bune investitii disponibile in domeniul medical.

Cifrele mentionate anterior trebuie considerate indicative si preliminare. In prezent, se fac eforturi pentru imbunatatirea acestor estimari. Mai multe cifre definitive vor fi disponibile in anul 2006.

a) Toate costurile la care s-a facut referire includ costurile comune ale sistemelor sanitare.

b) Includ campanii pentru reducerea rapida a mortalitatii (tetanos, rujeola) combinate cu introducerea de vaccinuri noi sau prea putin utilizate (rubeola, febra galbena si meningococic A). De asemenea, sunt incluse si costurile din etapele finale ale eradicarii poliomielitei, care sunt destinate campaniilor.

c) Includ Hib, hepatita B, febra galbena, rubeola si o a doua doza de vaccinuri impotriva rujeolei, ca „vaccinuri prea putin utilizate” si rotavirus, pneumococic, menigococic A si encefalita japoneza ca „noi vaccinuri”. Costurile vaccinurilor pentru administrarea unei doze suplimentare de DTP nu sunt incluse. Se presupune ca vaccinul oral impotriva poliomielitei va fi scos din uz in anul 2010 si nu sunt incluse costurile asociate cu utilizarea

vaccinurilor inactive impotriva poliomielitei. Mai multe detalii privind metodologia sunt disponibile in Metode de estimare a costurilor globale ale imunizarii si impactul avut in perioada 2005-2015, de Wolfson L si Lydon P, Geneva, Organizatia Mondiala a Sanatatii, 2006.

Obiective

• Strategiile din aceasta zona incearca sa faca cunoscut faptul ca fiecare tara este afectata de impactul problemelor globale si de problemele legate de furnizarea vaccinurilor, finantare, de colaborarile partenerilor, de comunicare si de planurile in caz de epidemie.

• Consolidarea si coordonarea parteneriatelor la nivel global si national, pentru sustinerea programelor de imunizare.

Strategiile

Strategia 20: Asigurarea furnizarii globale de vaccinuri de calitate la preturi accesibile

Succesul imunizarii depinde de o furnizare sustinuta a unor vaccinuri la preturi accesibile si cu o calitate garantata. Furnizarea inadecvata de vaccinuri, prognozele imprecise si comenzile tardive vor crea obstacole pentru programele de imunizare. Colaborarile intre tari, producatorii de vaccinuri si agentiile internationale de furnizare ar trebui consolidate, pentru identificarea cererii globale si pentru a lua masurile necesare in vederea satisfacerii acestei cereri.

Preturile vaccinurilor vor depinde, intr-o oarecare masura, de abilitatea comunitatii globale de a aborda dificilul proces de estimare a necesitatilor de vaccinuri si de a pune la dispozitie vaccinurile corespunzatoare - o strategie care presupune parteneriate operative si interactionarea tarilor.

Strategia 20: Activitati

• Asigurarea de prognoze pe termen lung pentru vaccinurile existente si noi, printr-o stransa colaborare intre agentiile internationale, donatori si producatorii de vaccinuri.

• Dezvoltarea unor standarde si metode globale de testare a calitatii, sigurantei si eficientei vaccinurilor si a altor produse biologice.

• Promovarea producerii de vaccinuri accesibile, de o calitate garantata, prin intermediul producatorilor de vaccinuri din tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare.

• Promovarea aparitiei unor noi producatori in tarile industrializate si in curs de dezvoltare pentru a asigura stocuri corespunzatoare de vaccinuri accesibile avand o calitate garantata (vaccinuri existente si noi) si de materiale de imunizare.

Acum sunt transmise regulat vaccinuri, seringi autoblocante şi cutii de protecţie de la furnizor la locul de utilizare. Imagine furnizata de: OMS

Strategia 21: Asigurarea unei finantari corespunzatoare si durabile pentru sistemele nationale de imunizare

Obtinerea unei sustineri financiare pentru imunizare, pentru a mentine realizarile din domeniul reducerii morbiditatii, imbunatatirii ratei de acoperire si introducerii de noi produse va necesita mobilizarea unor noi resurse, atat la nivel national, cat si la nivel international. Trebuie stabilite criteriile sau principiile pentru participarea donatorilor la procesul de finantare. In plus, trebuie stabilite criterii si principii clare pentru definirea interactiunilor intre parteneri si programele nationale de imunizare, atunci cand este evaluata posibilitatea introducerii unor vaccinuri si/sau tehnologii noi sau prea putin utilizate.

Strategia 21: Activitati

• Consolidarea capacitatii nationale de planificare a resurselor financiare, atat in cadrul programelor de imunizare, cat si la nivelul ministerelor sanatatii.

• Acordarea de subventii majorate si sustinute din bugetul local pentru vaccinuri, in baza intelegerii superioare a valorii vaccinurilor in sistemele de sanatate publica.

• Incurajarea contributiilor la nivel local si regional pentru serviciile medicale si programele de imunizare, prin interactionarea cu intreprinzatorii locali si cu grupurile de interese.

• Mobilizarea solidaritatii internationale pentru a asigura si a sustine finantarea imunizarii, inclusiv asumarea de angajamente pe termen lung de catre institutiile de finantare publice si private si crearea noi mecanisme de finantare pe termen lung, pentru sustinerea cercetarii, dezvoltarii, producerii si utilizarii de noi vaccinuri.

• Coordonarea finantarii imunizarii prin intermediul Comitetelor de Coordonare ale Agentiilor, pentru a asigura sustinerea adecvata si corespunzatoare a guvernelor nationale de catre donatori.

Strategia 22: Imbunatatirea comunicarii si raspandirii informatiilor

Comunicarea trebuie imbunatatita pentru a se obtine asigurarea ca publicul, persoanele care elaboreaza politicile si personalul sanitar inteleg importanta vitala a imunizarii pentru sanatatea copiilor si a adultilor. Acest lucru este esential pentru asigurarea sustinerii programelor de imunizare curente si pentru oferirea de informatii cu privire la introducerea de noi vaccinuri si tehnologii in programele nationale. Pe masura ce sistemele de furnizare devin tot mai complexe si gama de produse disponibile se imbogateste, va creste si necesitatea unei supervizari pentru prioritizarea programelor. Avand in vederea globalizarea mijloacelor de comunicare, accesul la informatiile existente pe internet, este deosebit de important sa se utilizeze mijloacele de comunicare in masa existente pentru a oferi informatii documentate cu privire la valoarea imunizarii, pentru a contracara aparitia informatiilor false privind siguranta vaccinurilor.

Strategia 22: Activitati

• Dezvoltarea de noi modalitati de a utiliza mijloacele de comunicare in masa, inclusiv internetul, pentru a informa publicul cu privire la beneficiile imunizarii.

• Furnizarea de informatii de calitate si actualizate cu privire la beneficiile imunizarii si la riscurile asociate si elaborarea unui mesaj cheie de promovare a imunizarii, in functie de necesitatile si prioritatile nationale.

• Prin canalele regionale si globale, realizarea documentarii si comunicarii sistematice a experientei acumulate in tarile in care au fost introduse noi vaccinuri si tehnologii.

Strategia 23: Definirea si recunoasterea rolurilor, responsabilitatilor si obligatiilor partenerilor

Partenerii internationali ar trebui sa ofere indrumari si coordonare, in special la stabilirea obiectivelor globale, sa conduca eforturile globale pentru a se asigura ca imunizarea ramane o prioritate pe ordinea de zi a sanatatii internationale si sa sustina cercetarile pentru a facilita introducerea de noi vaccinuri si tehnologii si pentru a imbunatati programele de imunizare. Partenerii la imunizare joaca un rol important la nivel national si regional, prin diferitele mecanisme de coordonare a partenerilor, precum Comitetele de Coordonare ale Agentiilor.

Strategia 23: Activitati

• Negocierea si definirea rolurilor si responsabilitatilor pentru partenerii cheie in domeniul imunizarii, la nivel global, in mod regulat, pentru a asigura responsabilizarea acestora si o coordonare eficienta.

• Stabilirea unor obiective de imunizare in comun si in baza discutiilor cu statele, pentru a se asigura o implicare totala a tuturor partilor.

• Obtinerea armonizarii globale a politicilor, normelor si standardelor privind imunizarea si serviciile suplimentare.

• Asigurarea conducerii la nivel global si asigurarea prioritatii imunizarii pe ordinea de zi a sanatatii globale, prin prezentarea importantei si beneficiilor imunizarii la nivelul guvernelor si al donatorilor, dar si in cadrul comunitatii globale.

• Infiintarea si participarea activa in institutii regionale si nationale de gestionare a parteneriatelor (precum Comitetele de Coordonare ale Agentiilor), pentru a sustine implementarea, pentru a oferi asistenta tehnica si pentru a monitoriza progresul in diferite tari.

• Sustinerea cercetarilor epidemiologice si operationale in domeniul vaccinurilor si al imunizarii.

Strategia 24: Includerea vaccinurilor in planurile si masurile privind epidemiile globale

Bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare pot aparea sub forma de epidemii, ce pot fi localizate sau pot afecta o regiune, o tara sau intreaga lume. Din vaccinurile disponibile pentru prevenirea sau controlul unor astfel de epidemii, unele sunt prea putin utilizate (febra galbena in tarile endemice) iar altele sunt in curs de imbunatatire (encefalita japoneza, holera) si altele pot fi puse la dispozitie doar in cantitati limitate si dupa trecerea timpului necesar pentru formularea si producerea lor (gripa). In plus, pana in anul 2015 alte vaccinuri impotriva bolilor cu potential epidemic ar putea deveni disponibile (Sindromul Respirator Sever Acut [SARS] si febra dengue). In incercarea de a imbunatati vigilenta impotriva epidemiilor si capacitatea de reactie, statele si organizatiile internationale incearca sa elaboreze planuri nationale pentru controlul epidemiilor. Cu toate acestea, tarile in curs de dezvoltare trebuie sa depaseasca mai multe obstacole structurale si functionale inainte de a fi pregatiti si de a putea face fata unor astfel de evenimente. Programele de imunizare ar putea fi un element important la planurile de pregatire impotriva epidemiilor la nivel national si global, prin: supraveghere, procurarea si furnizarea de vaccinuri, promovarea practicilor de imunizare sigure si prin logistica activitatilor destinate locurilor greu accesibile.

Strategia 24: Activitati

• Elaborarea unor planuri de pregatire impotriva epidemiilor si de prevenire a acestora, la nivel global si national, pentru anumite boli.

• Dezvoltarea si implementarea de planuri si fonduri pentru mai multe vaccinuri importante atat pentru controlul epidemiilor, cat si pentru campaniile de prevenire.

• Mentinerea unui sistem de supraveghere eficient, conectat la Reteaua Mondiala de Alarma si Reactie, facand posibila utilizarea adecvata si la timp a vaccinurilor, in contextul aparitiei sau posibilitatii de aparitie a unor epidemii si dezvaluirea de informatii la nivel global.

• Consolidarea capacitatii de reglementare pentru a raspunde la necesitatile urgente in domeniul planurilor de pregatire impotriva epidemiilor.

Perspective

Perspective

Aceasta sectiune prezinta actiunile necesare in vederea facilitarii implementarii la nivel mondial a strategiei globale: discutii pentru a ne asigura ca statele aplica principiile directoare la planurile lor strategice, prin strategii create in functie de necesitatile, capacitatile si resursele individuale; asigurarea unei implicari a partenerilor la imunizare; consolidarea capacitatii serviciilor de imunizare la nivel regional, in special in tarile di lumea a treia; stabilirea unei baze de date cu informatii despre serviciile medicale combinate cu succes, ca o resursa pentru imbunatatirea acestora; dezvoltarea unui proces de evaluare si revizuire pentru a masura progresul inregistrat pana in anul 2015; si producerea si distribuirea de documentatie de asistenta in care sa fie incluse planurile si politicile detaliate, precum si mai multe informatii despre problemele tehnice.

Dezvoltarea acordului si implicarea nationala Strategia globala este deja utilizata ca baza in cadrul discutiile la nivel national si regional, pentru elaborarea politicilor si planurilor adaptate in functie de necesitatile, capacitatile si resursele specifice. Statele vor avea nevoie de implicarea guvernelor, nu numai a ministerelor sanatatii, ci si a altor ministere care supervizeaza planificarea, resursele financiare, educatia si administratia locala si care joaca un rol cheie in problemele legate de sanatate. Va fi necesara implicarea managerilor de programe, precum si cea a partenerilor din societatea civila, dar si din sectorul comercial privat. Conditiile de baza pentru evoluarea catre atingerea obiectivelor strategiei globale include eforturi ale parteneriatelor la toate nivelurile, pentru imbunatatirea managementului, dezvoltarea si implementarea unor strategii de sustinere corespunzatoare si monitorizarea si evaluarea rezultatelor. Desi aceste parteneriate joaca un rol important la nivel regional si global, cel mai mare impact il pot avea la nivel national. In efortul de a creste valoarea acestui rol, vor fi necesare eforturi cruciale pentru a consolida Comitetele de Coordonare ale Agentiilor, in vederea imbunatatirii coordonarii.

Consolidarea capacitatii la nivel de unitate administrativa, in vederea implementarii strategiei globale, o atentie deosebita fiind acordata tarilor cu performante reduse Implementarea strategiei globale se bazeaza pe eforturile depuse la nivel de unitate administrativa. Pentru a face fata acestei necesitati va fi nevoie de asistenta la nivelul unitatilor administrative, pentru a identifica si a depasi obstacolele aflate in calea imunizarii, pentru a distribui resursele umane si financiare in functie de necesitatile locale si pentru a utiliza informatiile locale in procesul de luare a deciziilor. Una din prioritatile din planurile si activitatile locale o vor constitui eforturile de a ajunge la populatiile care nu beneficiaza de servicii medicale corespunzatoare si de a implica si comunitatile in aceste eforturi.

Tarile au atins diferite etape de evolutie in incercarea lor de a atinge obiectivele de imunizare. Cele care si-au demonstrat capacitatea de a imbunatati si de a sustine rata de acoperire si calitatea imunizarii vor primi asistenta pentru activitatile desfasurate pe masura ce isi vor imbunatati performantele si vor introduce noi vaccinuri. Se vor depune eforturi suplimentare in tarile cu performante reduse, pentru a accelera progresul. In acest scop se vor tine discutii la nivel national, regional si global, pentru a stabili prioritatile, luandu-se in considerare proportiile angajamentului national si lacunele din furnizarea imunizarii, capacitatea de implementare si finantare. In tarile cu performante reduse, actiunile conjugate ale partilor cointeresate la nivel national si international vor incerca sa elimine obstacolele care afecteaza nu numai performantele serviciilor de imunizare ci si intregul sistem sanitar.

Experimentarea si imbunatatirea serviciilor combinate In zonele in care serviciile combinate au avut succes (de ex. controlul malariei si imunizarea de rutina), tarile si partenerii sunt incurajati sa continue si sa sustina planificarea, implementarea si monitorizarea comuna a acestor activitati.

Prin utilizarea informatiilor noi rezultate din cercetarile operationale si din experienta practica, se vor crea legaturi operationale intre imunizare si alte servicii medicale. Serviciile medicale combinate care si-au dovedit eficienta, rentabilitatea si durabilitatea vor fi reluate la o scara mai mare si se vor explora noi cai de a amplifica rolul important al imunizarii. Mecanismele comune de management, finantare, monitorizare si evaluare pentru serviciile combinate vor fi studiate pentru a se asigura o coordonare mai buna, atat in cadrul programelor de imunizare, cat si intre acestea si alte initiative din domeniul sanatatii.

Evaluare, verificare si corectare In perioada de 10 ani acoperita de strategia locala se vor face evaluari ale progreselor inregistrate si se vor cerceta prin sondaj problemele aparute in timpul implementarii pentru a configura si a reconfigura politicile si programele. In anul 2010 se va face o evaluare partiala a strategiei globale, iar in anul 2015 se va face evaluarea finala.

Evaluarea corecta a performantelor programelor si a impactului acestora va presupune imbunatatirea metodelor curente de monitorizare si evaluare, precum si elaborarea unor noi metode. In plus, vor fi necesare eforturi pentru a consolida capacitatile nationale si internationale de a aplica metode corespunzatoare si actualizate de monitorizare si evaluare. Aceste eforturi vor avea drept rezultat stabilirea unor noi obiective ce vor putea fi evaluate, al caror progres va putea fi evaluat in mod corect si o mai mare responsabilizare in utilizarea resurselor nationale si internationale.

Un cadru medical transportand o cutie refrigeranta cu bicicleta. Bicicletele sunt un mod de transport obisnuit si totodata vital de a distribui vaccinurile. Imagine furnizata de: UNICEF

Elaborarea documentelor insotitoare Vor fi necesare cadre si instrumente pentru a transpune viziunea si strategiile prezentate in acest document in politica, planificarea, implementarea, monitorizarea si evaluarea nationala sau institutionala. Acestea vor include:

• documentatie tehnica insotitoare de uz national, folosita pentru prezentarea in detaliu a problemelor cheie, precum planificarea multianuala complexa, inclusiv finantarea; planificarea resurselor umane; previziuni pe termen mediu si pe termen lung privind procurarea vaccinurilor; prioritatile de cercetare si dezvoltare; indicatorii de performanta si impactul; si cadrele de monitorizare si evaluare;

• necesarul de resurse financiare globale si obiectivele si indicatorii monitorizarii si evaluarii, in functie de planurile si bugetele nationale;

• elaborarea de planuri strategice complexe, multianuale, la nivel national si regional, care sa stabileasca obiective, sa defineasca strategii si sa ofere planificari ale resurselor umane si financiare, punand accentul pe responsabilizare si pe decentralizarea luarii deciziilor si a resurselor la nivel de unitate administrativa;

• un plan global pentru o monitorizare corecta a obiectivelor strategiei globale, printr-o abordare care sa asigure o capacitate de monitorizare ce poate fi sustinuta la nivel de tara, in special la nivel de unitate administrativa; un astfel de plan ar contura o abordare strategica pentru consolidarea activitatilor de monitorizare a ratei de acoperire, de supraveghere si pentru consolidarea capacitatilor de laborator pentru bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare, prin utilizarea sistemelor existente la nivel national si, in acelasi timp, punand accentul pe performanta si acuratete;

• planuri nationale, regionale si globale de finantare; si

• o strategie globala de dezvoltare si cercetare care sa satisfaca necesitatile curente si anticipate ale strategiei globale.

Optiunile strategice prezentate mai sus nu sunt exhaustive. Strategia nu ar trebui vazuta ca un plan final detaliat, ci ca un plan in continua evolutie. Pe masura ce strategia si viziunea se vor dezvolta in urmatorii 10 ani, vor aparea noi provocari si vor fi necesare noi solutii si inovatii.

Anexe

Anexa 1

Rezolutia Adunarii Mondiale a Sanatatii , 2005

A CINCIZECI SI OPTA ADUNARE MONDIALA A SANATATII

WHA58.15

Ordine de zi 13.8 25 mai 2005

Schitarea strategiei globale de imunizare

Cea de-a Cincizeci si Opta Adunare Mondiala a Sanatatii ,

Dupa ce a studiat raportul privind varianta preliminara a strategiei de imunizare4

Alarmata de faptul ca la nivel global si in unele regiuni rata de acoperire a imunizarii a crescut nesemnificativ de la inceputul anilor ’90 si de faptul ca in anul 2003 peste 27 de milioane de copii din intreaga lume nu au fost imunizati in primul an de viata;

Admitand ca anual, 1,4 milioane de copii cu varste mai mici de cinci ani mor din cauza unor boli ce pot fi prevenite cu ajutorul vaccinurilor disponibile;

Admitand ca in fiecare an, alte 2,6 milioane de copii cu varste sub cinci ani mor din cauza unor boli ce ar putea fi prevenite cu ajutorul unor noi vaccinuri;

Confirmand contributiile aduse de OMS, UNICEF, AMVI si de toti partenerii, in eforturile lor de a consolida serviciile de imunizare, de a extinde rata de acoperire a imunizarii si de a introduce vaccinuri noi si prea putin utilizate in tarile in curs de dezvoltare;

Exprimandu-si aprecierea fata rezultatele pozitive initiativelor de control accelerat al poliomielitei, al rujeolei si al tetanosului maternal si neonatal, pentru imunizarea populatiilor la care nu se ajunsese si constatand ca aceste initiative au creat retele extinse ce ar putea fi utilizate pentru supravegherea altor boli si probleme medicale;

Exprimandu-si ingrijorarea cu privire la faptul ca din cauza obstacolelor financiare, structurale si/sau manageriale, programele nationale de imunizare ar putea sa nu ajunga la persoanele eligibile pentru imunizare, in special femei si copii, folosesc prea putin multe din vaccinurile existente si nu introduc vaccinuri noi la scara larga;

Subliniind necesitatea colaborarii internationale pentru atingerea obiectivului de dezvoltare stabilit de comun acord, la nivel mondial, in cadrul Declaratiei Milenare a Natiunilor Unite, privind reducerea cu doua treimi, in perioada 1990-2015 rata mortalitatii la copiii sub cinci ani;

Reamintind obiectivul Adunarii Generale a Natiunilor Unite, cea de-a douazeci si saptea sesiune speciala privind copiii (2002), de a asigura imunizarea totala a copiilor avand varste sub un an, cu o rata nationala de acoperire de cel putin 90% si de cel putin 80% in fiecare provincie sau unitate administrativa echivalenta;

Admitand ca hotararea WHA53.12 prezinta imunizarea ca un factor major in promovarea sanatatii copiilor;

��������������������������������������������4 Document A58/12.

Dupa ce a studiat versiunea preliminara a viziunii si strategiei globale de imunizare,

1. APROBA Viziunea si Strategia privind Imunizarea Globala;

2. INSISTA ca statele membre:

(1) sa atinga obiectivele de imunizare stabilite in cadrul Adunarii Generale a Natiunilor Unite, sesiunea speciala privind copiii;

(2) sa adopte Viziunea si Strategia de Imunizare Globala ca baza pentru consolidarea programelor nationale de imunizare, in perioada 2006 - 2015, incercand sa obtina o rata de acoperire mai buna si sa asigure un acces echitabil la imunizare, imbunatatind accesul la vaccinurile existente si viitoare si extinzand beneficiile imunizarii combinate cu alte servicii medicale si la alte grupe de varsta decat nou-nascutii;

(3) sa se asigure ca imunizarea ramane o prioritate pe ordinea de zi a sanatatii nationale si ca este sustinuta prin procese sistematice de planificare, implementare, monitorizare si evaluare si de un angajament pe termen lung;

3. SOLICITA ca Directorul General:

(1) sa mobilizeze resursele pentru a promova disponibilitatea si accesibilitatea noilor vaccinuri in baza profilurilor epidemiologice;

(2) sa colaboreze cu Asociatia Mondiala pentru Vaccinare si Imunizare (AMVI), cu UNICEF si cu alti parteneri, pentru a oferi asistenta statelor membre in implementarea Viziunii si Strategiei de Imunizare Globala;

(3) sa consolideze relatiile cu UNICEF, AMVI si cu alti parteneri, la nivel global, regional si subregional, pentru a mobiliza resursele necesare pentru state, in special pentru cele in curs de dezvoltare, in vederea implementarii Viziunii si Strategiei de Imunizare Globala;

(4) sa prezinte rapoarte, din trei in trei ani, Adunarii Sanatatii, cu privire la progresele inregistrate in incercarea de a atinge obiectivele de imunizare globala, inclusiv cele stabilite in cadrul Adunarii Generale a Natiunilor Unite, sesiunea speciala privind copiii.

A noua adunare plenara, 25 mai 2005 A58/VR/9

Anexa 2

UNICEF

Hotararea Comitetului Executiv al UNICEF, 2005

Viziunea si Strategia privind Imunizarea Globala UNICEF/OMS

Hotararile Comitetului Executiv - Program (2005 Sesiunea Anuala)

Simbolul/Seria documentului: 2005/7

Tara La nivel global

Data 9 iunie 2005

Limba: Engleza

Anul publicarii: 2005

Situatia publicarii Finala

Prezentare generala:

Textul documentului

2005/7. Viziunea si Strategia privind Imunizarea Globala UNICEF/OMS

Comitetul Executiv,

Dupa ce a studiat raportul privind varianta preliminara a strategiei de imunizare (E/ICEF/2005/9 si OMS A58/12):

Alarmat de faptul ca la nivel global si in unele regiuni rata de acoperire a imunizarii a crescut nesemnificativ de la inceputul anilor ’90 si de faptul ca in anul 2003 peste 27 de milioane de copii din intreaga lume nu au fost imunizati in primul an de viata;

Admitand ca anual, 1,4 milioane de copii cu varste mai mici de cinci ani mor din cauza unor boli ce pot fi prevenite cu ajutorul vaccinurilor disponibile;

Admitand ca in fiecare an, alte 2,6 milioane de copii cu varste sub cinci ani mor din cauza unor boli ce ar putea fi prevenite cu ajutorul unor noi vaccinuri;

Exprimandu-si aprecierea fata rezultatele pozitive initiativelor de control accelerat al poliomielitei, al rujeolei si al tetanosului maternal si neonatal, pentru imunizarea populatiilor la care nu se ajunsese si constatand ca aceste initiative au creat retele extinse ce ar putea fi utilizate pentru supravegherea altor boli si probleme medicale;

Exprimandu-si ingrijorarea cu privire la faptul ca din cauza obstacolelor financiare, structurale si/sau manageriale, programele nationale de imunizare ar putea sa nu ajunga la persoanele eligibile pentru imunizare, in special femei si copii, folosesc prea putin multe din vaccinurile existente si nu introduc vaccinuri noi la scara larga;

Subliniind necesitatea colaborarii internationale pentru atingerea obiectivului de dezvoltare stabilit de comun acord, la nivel mondial, in cadrul Declaratiei Milenare a Natiunilor Unite, privind reducerea cu doua treimi, in perioada 1990-2015 rata mortalitatii la copiii sub cinci ani;

Reamintind obiectivul Adunarii Generale a Natiunilor Unite, cea de-a douazeci si saptea sesiune

speciala privind copiii (2002), de a asigura imunizarea totala a copiilor avand varste sub un an, cu o rata nationala de acoperire de cel putin 90% si de cel putin 80% in fiecare provincie sau unitate administrativa echivalenta;

Dupa ce a studiat versiunea preliminara a viziunii si strategiei globale de imunizare,

1. Aproba Viziunea si Strategia privind Imunizarea Globala;

2. Insista ca statele:

(1) sa atinga obiectivele de imunizare stabilite in cadrul Adunarii Generale a Natiunilor Unite, sesiunea speciala privind copiii;

(2) sa adopte Viziunea si Strategia de Imunizare Globala ca baza pentru consolidarea programelor nationale de imunizare, in perioada 2006 - 2015, incercand sa obtina o rata de acoperire mai buna si sa asigure un acces echitabil la imunizare, imbunatatind accesul la vaccinurile existente si viitoare si extinzand beneficiile imunizarii combinate cu alte servicii medicale si la alte grupe de varsta decat nou-nascutii;

(3) sa se asigure ca imunizarea ramane o prioritate pe ordinea de zi a sanatatii nationale si ca este sustinuta prin procese sistematice de planificare, implementare, monitorizare si evaluare si de un angajament pe termen lung;

3. Solicita ca Directorul Executiv:

(1) sa colaboreze cu Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), Asociatia Mondiala pentru Vaccinare si Imunizare (AMVI) si cu alti parteneri, pentru a oferi asistenta statelor membre in implementarea Viziunii si Strategiei de Imunizare Globala;

(2) sa consolideze relatiile cu OMS, AMVI si cu alti parteneri, la nivel global, regional si subregional, pentru a mobiliza resursele necesare pentru state, in special pentru cele in curs de dezvoltare, in vederea implementarii Viziunii si Strategiei de Imunizare Globala;

(3) sa prezinte in mod regulat, Comitetului Executiv, progresele inregistrate in incercarea de atingere a obiectivelor de imunizare globala.

Sesiunea anuala, 9 iunie 2005

Anexa 3, cadrul VSIG

Zona strategica I: Protejarea mai multor persoane intr-o lume aflata intr-o permanenta schimbare Strategii VSIG Activitati

Strategia 1: Utilizarea mai multor abordari pentru a ajunge la toate persoanele care necesita imunizare

Consolidarea implicarii nationale in activitatile de imunizare in curs de desfasurare, , prin dezvoltarea politicii si strategiei care include si planificarea resurselor umane si financiare cu alocarea de fonduri din bugetul national, in contextul unui plan strategic de sanatate mai amplu.

Formularea si implementarea de planuri strategice nationale complete, multianuale si de planuri anuale pentru furnizarea de servicii sigure, pe baza analizarii informatiilor si prin solutionarea problemelor. Planurile si bugetele trebuie sa acopere toate sectoarele de sustinere a programului national de imunizare, inclusiv vaccinarile de rutina, activitatile accelerate pentru controlul bolilor, introducerea de noi vaccinuri, supravegherea, asistenta de laborator, logistica, managementul vaccinurilor, managementul retelei de racire, mobilizarea sociala si comunicarea.

Mentinerea ratelor ridicate de vaccinare acolo unde s-au obtinut, prin asigurarea asistentei necesare pentru sistemele existente.

Dezvoltarea unor strategii nationale corespunzatoare de imunizare a copiilor care nu a fost imunizati imediat dupa nastere.

Includerea unor activitati suplimentare de imunizare ca parte integranta a programelor nationale de atingere a obiectivelor nationale, unde si cand acest lucru este posibil.

Strategia 2: Cresterea cererii de imunizare a comunitatilor

Implicarea membrilor comunitatii, organizatiilor neguvernamentale si grupurilor de interese in sustinerea si implementarea imunizarii.

Evaluarea problemelor de comunicare existente in contactarea tuturor comunitatilor si dezvoltarea si implementarea unui plan de comunicare si mobilizare sociala, ca parte a unui plan multianual complex, bazat pe aceste evaluari. Planul trebuie sa includa noi modalitati de a ajunge la comunitatile izolate, prin stabilirea cererii comunitare bazate pe informatii si de a solutiona problema pusa de refuzul imunizarii.

Furnizarea de servicii de imunizare regulate, stabile si sigure care sa faca fata cererii.

Strategii VSIG Activitati

Strategia 3: Asigurarea accesului la persoanele izolate, din toate regiunile, de cel putin patru ori pe an

Prin microplanificare la nivel de unitate administrativa sau la nivel local, inregistrarea (geografica, sociala, culturala) intregii populatii, pentru a identifica si ajunge la populatiile tinta izolate, de cel puti patru ori pe an.

Reducerea numarului de renuntari la imunizare (vaccinari incomplete), prin imbunatatirea managementului, prin urmarirea persoanelor care au renuntat si prin mobilizare sociala si comunicare in timpul sesiunilor de imunizare, pentru a se evita pierderea oportunitatilor de imunizare.

Consolidarea abilitatilor manageriale ale furnizorilor nationali si locali de servicii de imunizare si a managerilor si dezvoltarea si actualizarea mecanismelor si instrumentelor de control.

Furnizarea la timp a asistentei financiare, logistice si a materialelor necesare pentru implementarea programelor in fiecare unitate administrativa.

Strategia 4: Extinderea vaccinarii dincolo de grupul tinta traditional

Ca parte a dezvoltarii politicii si strategiei nationale, definirea populatiei tinta si a grupelor de varsta pentru vaccinare in functie de situatia nationala, facand din protejarea tuturor grupelor de varsta o parte integranta a serviciilor de imunizare.

Aplicarea de instrumente standard pentru evaluarea rentabilitatii diferitelor programe si strategii de imunizare, in diferite conditii demografice, geografice si epidemiologice.

Strategia 5: Imbunatatirea sigurantei vaccinurilor, imunizarii si injectiilor

Procurarea vaccinurilor numai din surse care respecta standardele de calitate recunoscute pe plan international.

Asigurarea unei prognoze pe termen lung pentru vaccinurile existente si pentru cele noi, prin imbunatatirea abilitatilor de gestionare a vaccinurilor.

Asigurarea unei independente nationale in ce priveste asigurarea calitatii si omisiunile din reglementari pentru a respecta standardele mondiale si promovarea si consolidarea programelor existente care sustin acest lucru (in special evaluarea stiintifica, consolidarea capacitatii, educatia publica, instruirea si comunicarea).

Introducerea, sustinerea si monitorizarea practicilor de injectare sigure, inclusiv utilizarea de seringi cu autoblocare si alte metode sigure de administrare a vaccinurilor si contribuirea la aplicarea practicilor sigure de injectare si a eliminarii deseurilor medicale.

Supravegherea si solutionarea reactiilor adverse aparute in urma imunizarii, atat pentru vaccinurile existente, cat si pentru cele noi, pe masura ce acestea vor fi introduse in programele nationale.

Reactii rapide la probleme legate de siguranta vaccinurilor si solutionarea rapida a acestora.

Strategii VSIG Activitati

Strategia 6: Imbunatatirea si consolidarea sistemelor de management al vaccinurilor

Realizarea de previziuni corecte cu privire la cerere, la nivel national si regional, pentru a asigura o furnizare neintrerupta de vaccinuri de calitate, seringi cu autoblocare si cutii de protectie, precum si de noi tipuri de echipament pe masura ce acestea devin disponibile. Previziunile trebuie revizuite in mod regulat pentru a raspunde la modificarile strategiilor de livrare.

Consolidarea capacitatii de gestionare eficienta a vaccinurilor, prin instruire, supraveghere si dezvoltarea de sisteme de informare, pentru a asigura siguranta si puterea vaccinurilor, pana in locul utilizarii.

Cresterea accesului si a ratei de acoperire, printr-o abordare care sa includa eliminarea retelelor reci, prin utilizarea unui sistem de monitorizare a fiolelor cu vaccinuri, pentru o mai buna gestionare a vaccinurilor.

Deplasarea catre o finantare si un management coordonate si la scara larga, pentru transport si comunicare.

Strategia 7: Evaluarea si consolidarea programelor nationale de imunizare

Realizarea de evaluari regulate ale programelor de imunizare, la nivel local, regional si national si oferirea de feedback privind performantele, obstacolele si noile oportunitati, tuturor partenerilor.

Acolo unde este cazul, efectuarea de operatiuni de cercetare si evaluare a elementelor care functioneaza, pentru a imbunatati furnizarea imunizarii si pentru a face sistemele mai eficiente, mai rentabile si mai echitabile, in vederea imbunatatirii ratei de acoperire.

Zona strategica II: Introducerea de noi vaccinuri si tehnologii Strategii VSIG Activitati

Strategia 8: Consolidarea capacitatii nationale de a determina si de a stabili politici si prioritati pentru noi vaccinuri si tehnologii

Consolidarea capacitatii nationale de a evalua numarul de imbolnaviri si costurile si rentabilitatea noilor vaccinuri si tehnologii, prin utilizarea de instrumente standard.

Stabilirea formulelor optime ale produselor si a programelor pentru a creste la maxim impactul si pentru a diminua costurile si dificultatile operationale.

Acordarea de asistenta tarilor in procesul de luare a deciziilor, realizarea unei baze de date cu experientele nationale si cu metodologiile la nivel international, pentru fiecare vaccin si tehnologie noua.

Obtinerea asigurarii ca cerintele financiare pe termen lung, asigurate de guvernele nationale si de partenerii acestora sunt intelese si acceptate inainte de introducerea noilor vaccinuri.

Strategia 9: Asigurarea eficienta si durabila a introducerii de noi vaccinuri si tehnologii

Integrarea introducerii fiecarui nou vaccin in planuri la scara larga, multianuale si furnizarea unei analize financiare.

Asigurarea unei instruiri adecvate pentru personalul sanitare si managerii de vaccin, la toate nivelurile si pregatirea logisticii si a sistemelor de raportare.

Furnizarea de informatii corespunzatoare, de materiale educative si informative pentru a asigura o buna intelegere a beneficiilor oferite de noile vaccinuri si tehnologii si acceptarea acestora de catre parinti, comunitati si personalul sanitar.

Asigurarea in termen de cinci ani de la introducere, a unei rate de acoperire similara cu celelalte vaccinuri.

Extinderea supravegherii bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinuri si consolidarea capacitatilor de laborator de a monitoriza impactul acestor noi vaccinuri asupra bolilor si operatiunilor din cadrul programelor.

Strategii VSIG Activitati

Strategia 10: Promovarea cercetarii si dezvoltarii de noi vaccinuri impotriva bolilor de importanta publica

Furnizarea de probe locale pentru a influenta si a prioritiza investitiile publice si private in noi vaccinuri si tehnologii.

Implicarea autoritatilor sanitare locale si a comunitatilor de cercetatori in definirea ordinii de zi a cercetarii, relevanta pentru tarile care au un numar de imbolnaviri disproportionat.

Consolidarea capacitatii tarilor in curs de dezvoltare de a organiza cercetarea si dezvoltarea de noi vaccinuri si tehnologii, inclusiv organizarea de teste clinice de inalta calitate si de evaluari in urma certificarii.

Generarea de date clinice reprezentative din punct de vedere geografic si epidemiologic privind eficienta vaccinurilor si organizarea de proiecte de demonstratii si evaluari in urma certificarii, privind impactul vaccinarii asupra supravietuirii copiilor.

Implicarea comunitatii mondiale de cercetatori si dezvoltatori, inclusiv producatorii, in proiectarea si producerea de noi vaccinuri impotriva bolilor infectioase de importanta publica, in special in tarile in curs de dezvoltare.

Cercetarea si dezvoltarea de politici bazate pe date certe, pentru programele si strategiile de imunizare, pe masura ce noi vaccinuri si noi forme de vaccinuri (de exemplu sub forma de aerosoli) si noi tehnologii sunt introduse.

Zona strategica III: Includerea imunizarii, a altor interventii medicale conexe si a supravegherii in contextul sistemelor sanitare Strategii VSIG Activitati

Strategia 11: Consolidarea programelor de imunizare in contextul sistemelor sanitare

Printr-o analiza regulata a datelor regionale, documentarea factorilor cheie ai succeselor si esecurilor activitatilor de imunizare si dezvaluirea acestor informatii persoanelor implicate in dezvoltarea sistemelor sanitare.

Participarea activa la eforturile colective de a contura politicile si programele la scara larga, mentinandu-se rolul central al imunizarii in contextul politicilor si programelor la scara lara.

Utilizarea experientei acumulate in cursul dezvoltarii sistemelor sanitare, ca o ocazie de a conferi serviciilor de imunizare un statut care sa asigure beneficii maxime pentru toti oamenii.

Strategia 12: Imbunatatirea managementului resurselor umane

Inventarierea necesarului de resurse umane si determinarea modului in care personalul instruit in domeniul imunizarii poate contribui cu abilitatile si experienta sa la noile obiective din domeniul imunizarii si la sistemele sanitare si implicarea organizatiilor neguvernamentale si a sectorului privat in furnizarea serviciilor de imunizare.

Planificarea si furnizarea de resurse umane suficiente, platite si instruite corespunzator si adaptarea resurselor umane si financiare la necesitatile programelor.

Prin asigurarea de conditii imbunatatite si sigure de viata si de munca, prin instruire si stimulari (inclusiv oportunitati de avansare, salarii imbunatatite si asistenta familiala) motivarea personalului sanitar din zonele inaccesibile sau periculoase

Asigurarea unei supravegheri de asistenta pentru personalul sanitar, care sa beneficieze de resurse, de prioritizare si care sa isi desfasoare activitatea si sa fie monitorizata in mod corespunzator.

Strategia 13: Evaluarea si dezvoltarea unor servicii corespunzatoare pentru integrare

Dezvoltarea si testarea la fata locului a posibilelor servicii combinate, in conformitate cu prioritatile nationale si regionale, pentru a evalua fezabilitatea, siguranta si posibilul impact al acestora in reducerea numarului de imbolnaviri si documentarea constatarilor.

Adaptarea unor pachete compuse de servicii medicale la necesitatile locale si a fezabilitatii pentru a obtine certitudinea ca acestea se sustin reciproc si satisfac cerintele.

La nivel international, dezvoltarea de metode standardizate de monitorizare si evaluare a eficientei, a rentabilitatii si a impactului serviciilor combinate si adaptarea acestora pentru a putea fi utilizate la nivel de unitate administrativa si de furnizare a serviciilor.

Strategii VSIG Activitati

Strategia 14: Cresterea sinergiei serviciilor combinate

Includerea serviciilor combinate in planuri anuale si multianuale, asigurandu-se acceptarea si participarea tuturor persoanelor cointeresate din cadrul programelor, a echipelor locale de management si a comunitatii.

Formularea si implementarea, ca parte a acestor programe, a unor planuri complexe de instruire, in baza evaluarilor privind instruirea necesara si a unor materiale instructive elaborate in mod corespunzator.

Implementarea simultana a serviciilor, selectand serviciile din activitatile fixe, pentru zone greu accesibile, mobile, pentru Ziua Sanatatii Copilului si din activitatile suplimentare de imunizare. Acordarea unei atentii deosebite echipelor pentru zonele greu accesibile si echipelor mobile, in situatiile in care acestea reprezinta cea mai buna modalitate intre populatiile greu accesibile si serviciile medicale.

Monitorizarea si evaluarea cresterii eficientei, rentabilitatii si a impactului serviciilor medicale combinate si a modalitatilor de furnizare; aplicarea acestor constatari pentru a imbunatati permanent serviciile combinate, pentru a creste gama de servicii combinate si pentru a contribui la sustinerea financiara pe termen lung.

Strategia 15: Sustinerea beneficiilor serviciilor combinate

Includerea diferitelor programe in agentii globale si in cadrul statelor, prin crearea unei structuri de management care sa imbunatateasca coordonarea si performantele, fara a neglija necesitatile specifice ale programelor.

Realizarea unor functii comune de finantare, monitorizare si evaluare.

Coordonarea resurselor necesare pentru acoperirea costurilor operationale si altor costuri.

Luarea in considerare a necesitatilor percepute de comunitate si furnizarea de informatii de calitate pentru a asigura o asistenta comunitara sustinuta.

Acordarea de sprijin pentru imbunatatirea sinergismului si explorarea unor combinatii suplimentare.

Strategia 16: Consolidarea monitorizarii acoperirii si a supravegherii cazurilor

Extinderea sistemelor de supraveghere (precum cele de supraveghere a poliomielitei si a rujeolei) in vederea avansarii catre o supraveghere eficienta bazata pe cazuri distincte, pentru bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare, adica atat pentru bolile existente cat si pentru cele care se asteapta introducerea unor noi vaccinuri.

Imbunatatirea ratei de acoperire a vaccinarii si a altor servicii medicale conexe si utilizarea informatiilor la nivel regional si local, prin consolidarea resurselor umane, prin monitorizarea calitatii informatiilor, prin instrumente imbunatatite de compilare a datelor, prin feedbackuri si supervizare.

Pe plan mondial, dezvoltarea si furnizarea de noi metodologii de evaluare a numarului de imbolnaviri pentru a obtine evaluari mai precise ale bolilor si pentru a monitoriza rata de acoperire a vaccinarii si performantele programului in incercarea de atingere a obiectivelor nationale, regionale si globale.

Strategii VSIG Activitati

Strategia 17: Consolidarea capacitatii de laborator prin crearea de retele de laboratoare

Extinderea retelelor de laboratoare existente (inclusiv a retelelor de laboratoare pentru poliomielita si rujeola si alte retele regionale si locale, precum Reteaua Pediatrica de Meningita Bacteriana si retelele infiintate prin Programele de Dezvoltare si Implementare Accelerata ale AMVI, pentru vaccinurile pneumococice si rotavirus), pentru a include si alte boli prioritare.

Asigurarea instruirii, a echipamentelor, a reactivilor si a procedurilor pentru controlul calitatii, necesare in vederea oferirii de diagnosticari de inalta calitate pentru toate bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare si pentru alte boli prioritare.

La nivel global, dezvoltarea de noi teste de diagnosticare, instrumente si proceduri, pentru a imbunatati confirmarea diagnosticarilor de teren, dar si de laborator.

Strategia 18: Consolidarea managementului, analizei, interpretarii, utilizarii si schimbului de informatii la toate nivelurile

Contribuirea la proiectarea unor sisteme complexe de management al informatiilor si imbunatatirea managementului informatiilor, prin instruiri regulate, prin monitorizare si feedback la nivel local.

Revizuirea regulata a indicatorilor de performanta regionali, inclusiv nivelul de risc pentru bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare si utilizarea informatiilor obtinute din activitatile de supraveghere si monitorizare pentru a sustine calitatea imunizarii si accesul la acest serviciu.

Contribuirea la dezvoltarea unor instrumente mai bune (de exemplu programe informatice) pentru monitorizarea ratei de acoperire a vaccinurilor si a serviciilor combinate, la managementul vaccinurilor si al logisticii si la supravegherea bolilor pentru o mai buna sustinere a coletarii informatiilor, a realizarii analizelor, transmiterii de feedbackuri si utilizarea acestora pentru managementul programelor.

Monitorizarea calitatii si performantelor sistemelor de monitorizare si supraveghere a ratei de acoperire, prin studii, prin monitorizarea indicatorilor de performanta, prin evaluarea calitatii informatiilor, prin observarea bolilor si prin servicii de asistenta.

Colaborarea cu autoritatile civile in vederea sustinerii inregistrarii nasterilor si mortilor.

Strategii VSIG Activitati

Strategia 19: Furnizarea accesului la servicii de imunizare in situatiilor de urgenta complexe

Includerea problemelor legate de imunizare in evaluari rapide ale situatiilor de urgenta complexe.

Includerea serviciilor de imunizare in planurile si activitatile prevazute pentru situatiile de urgenta.

Reimplementarea serviciilor de imunizare la populatiile afectate de situatii de urgenta complexe si combinarea acestor servicii cu reabilitarea sistemelor sanitare.

Crearea unei capacitati globale de consiliere in domeniul strategiilor de imunizare recomandabile in situatii de urgenta complexe si in cazul dezastrelor naturale.

Includerea bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare in sisteme integrate de supraveghere si monitorizare, implementate in cazul unor situatii de urgenta complexe.

Zona strategica IV: Imunizarea in contextul interdependentei globale Strategii VSIG Activitati

Strategia 20: Asigurarea furnizarii globale de vaccinuri de calitate la preturi accesibile

Asigurarea de prognoze pe termen lung pentru vaccinurile existente si noi, printr-o stransa colaborare intre agentiile internationale, donatori si producatorii de vaccinuri.

Dezvoltarea unor standarde si metode globale de testare a calitatii, sigurantei si eficientei vaccinurilor si a altor produse biologice.

Promovarea producerii de vaccinuri accesibile, de o calitate garantata, prin intermediul producatorilor de vaccinuri din tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare.

Promovarea aparitiei unor noi producatori in tarile industrializate si in curs de dezvoltare pentru a asigura stocuri corespunzatoare de vaccinuri accesibile avand o calitate garantata (vaccinuri existente si noi) si de materiale de imunizare.

Strategia 21: Asigurarea unei finantari corespunzatoare si durabile pentru sistemele nationale de imunizare

Consolidarea capacitatii nationale de planificare a resurselor financiare, atat in cadrul programelor de imunizare, cat si la nivelul ministerelor sanatatii.

Acordarea de subventii majorate si sustinute din bugetul local pentru vaccinuri, in baza intelegerii superioare a valorii vaccinurilor in sistemele de sanatate publica.

Incurajarea contributiilor la nivel local si regional pentru serviciile medicale si programele de imunizare, prin interactionarea cu intreprinzatorii locali si cu grupurile de interese.

Mobilizarea solidaritatii internationale pentru a asigura si a sustine finantarea imunizarii, inclusiv asumarea de angajamente pe termen lung de catre institutiile de finantare publice si private si crearea noi mecanisme de finantare pe termen lung, pentru sustinerea cercetarii, dezvoltarii, producerii si utilizarii de noi vaccinuri.

Coordonarea finantarii imunizarii prin intermediul Comitetelor de Coordonare ale Agentiilor, pentru a asigura sustinerea adecvata si corespunzatoare a guvernelor nationale de catre donatori.

Strategia 22: Imbunatatirea comunicarii si raspandirii informatiilor

Dezvoltarea de noi modalitati de a utiliza mijloacele de comunicare in masa, inclusiv internetul, pentru a informa publicul cu privire la beneficiile imunizarii.

Furnizarea de informatii de calitate si actualizate cu privire la beneficiile imunizarii si la riscurile asociate si elaborarea unui mesaj cheie de promovare a imunizarii, in functie de necesitatile si prioritatile nationale.

Prin canalele regionale si globale, realizarea documentarii si comunicarii sistematice a experientei acumulate in tarile in care au fost introduse noi vaccinuri si tehnologii.

Strategii VSIG Activitati

Strategia 23: Definirea si recunoasterea rolurilor, responsabilitatilor si obligatiilor partenerilor

Negocierea si definirea rolurilor si responsabilitatilor pentru partenerii cheie in domeniul imunizarii, la nivel global, in mod regulat, pentru a asigura responsabilizarea acestora si o coordonare eficienta.

Stabilirea unor obiective de imunizare in comun si in baza discutiilor cu statele, pentru a se asigura o implicare totala a tuturor partilor.

Obtinerea armonizarii globale a politicilor, normelor si standardelor privind imunizarea si serviciile suplimentare.

Asigurarea conducerii la nivel global si asigurarea prioritatii imunizarii pe ordinea de zi a sanatatii globale, prin prezentarea importantei si beneficiilor imunizarii la nivelul guvernelor si al donatorilor, dar si in cadrul comunitatii globale.

Infiintarea si participarea activa in institutii regionale si nationale de gestionare a parteneriatelor (precum Comitetele de Coordonare ale Agentiilor), pentru a sustine implementarea, pentru a oferi asistenta tehnica si pentru a monitoriza progresul in diferite tari.

Sustinerea cercetarilor epidemiologice si operationale in domeniul vaccinurilor si al imunizarii.

Strategia 24: Includerea vaccinurilor in planurile si masurile privind epidemiile globale

Elaborarea unor planuri de pregatire impotriva epidemiilor si de prevenire a acestora, la nivel global si national, pentru anumite boli.

Dezvoltarea si implementarea de planuri si fonduri pentru mai multe vaccinuri importante atat pentru controlul epidemiilor, cat si pentru campaniile de prevenire.

Mentinerea unui sistem de supraveghere eficient, conectat la Reteaua Mondiala de Alarma si Reactie, facand posibila utilizarea adecvata si la timp a vaccinurilor, in contextul aparitiei sau posibilitatii de aparitie a unor epidemii si dezvaluirea de informatii la nivel global.

Consolidarea capacitatii de reglementare pentru a raspunde la necesitatile urgente in domeniul planurilor de pregatire impotriva epidemiilor.

© World Health Organization 2005

Toate drepturile sunt rezervate. Publicatiile Organizatiei Mondiale a Sanatatii pot fi obtinute de la Departamentul de Marketing si Distributie, Organizatia Mondiala a Sanatatii, 20 Avenue Appia, 1211 Geneva 27, Elevetia (tel: +41 22 791 2476; fax: +41 22 791 4857; email: [email protected]).Cererile de obtinere a acordului de publicare sau traducere a publicatiilor OMS - pentru distributie comerciala sau gratuita trebuie depuse la Departamentul de Marketing si Distributie, la adresa mentionata anterior (fax: +41 22 791 4806; email: [email protected]).

Etichetarile utilizate si prezentarea informatiilor in acest material nu implica exprimarea vreunei opinii din partea Organizarii Mondiale a Sanatatii cu privire la situatia legala a vreunei tari, a vreunui teritoriu, a vreunui oras sau a vreunei zone sau cu privire la autoritatile sale sau cu privire la delimitarea frontierelor sau granitelor sale. Liniile punctate de pe harti reprezinta liniile aproximative ale granitelor putand fi neconforme in totalitate cu realitatea.

Mentionarea anumitor societati sau a anumitor producatori nu implica faptul ca acestia sunt recomandati sau sustinuti de Organizatia Mondiala a Sanatatii in detrimentul altora, care nu au fost mentionati. Cu exceptia erorilor si a omisiunilor, denumirile produselor se disting prin utilizarea literei majuscule la inceputul denumirii.

OMS a luat toate masurile de precautie necesare pentru a verifica informatiile cuprinse in aceasta publicatie. Cu toate acestea, materialul publicat este distribuit fara nicio garantie expresa sau implicita. Responsabilitatea pentru interpretarea si utilizarea acestui material ii revine in totalitate cititorului. OMS nu va fi raspunzatoare pentru niciun fel de daune rezultate din utilizarea sa.

Organizatia Mondiala a Sanatatii

Departamentul de Imunizare, Vaccinuri si Produse Biologice, CH-1211, Geneva, Elvetia email: [email protected]

United Nations Children's Fund (UNICEF)

3 United Nations Plaza

New York, NY 10017, Statele Unite ale Americii email: [email protected]