Genul Haemophilus

Minidefiniţie- Bacili gram-negativi pleomorfi,

cocobacili şi sau bacili, uneori filamentoşi, imobili, nesporulaţi, aerobi sau facultativi anaerobi, dependenţi de factori de creştere X (hemina)şi/ sau V (NAD) prezenţi în sânge

- Speciile cu habitat uman – mucoasele tractus respirator superior sporadic în intestin, vagin, uretra distală.

patogeni primari – H.aegyptius (biovar aegyptius al H.influenzae) -conjunctivă (Koch-Weeks)

- H. ducreyi -organe genitale.

specii comensale/condiţionat patogene

- H.influenzae, H.haemolyticus, H.parainfluenzae, H.parahaemolyticus, H.aphrophilus, H.paraphrophilus

H.Influenzae

- 1892, Pfeiffer îl prezintă drept agent etiologic al gripei- unică gazdă omul,colonizează în număr redus TRS (faringe) la

75% copii şi 40% adulţi, conjuctiva, tract genital.

Caractere microscopice

- Necesită recolorare prelungită

Frotiuri din produs –LCR – apare polimorf

-spută – forme bacilare fine, dispoziţie frecventă în “bancuri de peşti”

Primoculturi tinere – pot fi capsulaţi

Caractere de cultivare

-necesită pentru cultivare factori X şi V – geloza ciocolat 370C, favorizat de 5-10% CO2

-pe geloza sânge cultivă în prezenţa unei surse de factor V –ex. Staphylococcus aureus

Aspectul coloniilor – coloniile mici (1-2 mm), rotunde, convexe, transparente, cu miros de indol

Identificare – necesitarea factorilor de creştere X,V

- dependenţa de CO2

- caracterul hemolitic al coloniilor

-identificarea biochimică

Pe baza producerii de indol, urează şi ornitindecarboxilază Kilian realizează biotipare- biotipul III, H.aegyptius

Rezistenţa la mediul extern

-sensibil – moare repede la uscăciune, la 560C în 30 minute, la dezinfectante obişnuite, la 4oC.

Structura antigenică- Capsula – 6 tipuri antigenice, a-f. Capsula de tip b dă reacţii

încrucişate cu pneumococul, E.coli K1, stafilococi, enterococi.- Fimbriile (pilii) – H. influenzae tip b din nasofaringe exprimă fimbrii

(izolatele din sânge şi LCR nu).- LPS - Proteine ale membranei externe (OMP) – tipare

Factori de virulenţă- Capsula – colonizare+factor major de virulenţă (protejează de

fagocitoză şi de liza mediată prin complement)- H. influenzae tip b – LPS+fimbrii în aderenţă şi colonizare

- hemocina (bacteriocină)

- Tulpinile necapsulate – OMP 2 + fimbriile- factori de virulenţă

Patogenitate naturală şi patogenieColonizarea tractusului respirator

superior cu H.influenzae începe de la naştere, la 2 ani constituie 10% din microbiota indigenă faringiană.

Adezinele mediază colonizarea orofaringelui şi epiteliului respirator, LPS afectează funcţia cililor. Hemofilii sunt translocaţi prin celulele epiteliale şi endoteliale şi intră în torentul circulator.

În absenţa anticorpilor opsonizanţi specifici antipolizaharid capsular se dezvoltă bacteriemie cu diseminare meningeană, articulară, renală.

H.Influenzae biovar aegyptius - conjunctivită acută

- febră purpurică sistemică severă la copii în Brazilia

Tulpini rata portajului boala

Necapsulate 40-80% -exacerbarea bronşitei cronice,

otite medii, sinuzite, (depresia

transportului mucociliar)

conjunctivite. (adulţi)

Capsulate tip b 3-7% meningite, epiglotite,

celulite, pericardită

osteomielită, artrită (copil sub

5 ani)

Capsulate tip a, c-f 1-2% rar patogene

Imunitatea

Anticorpii anti PRP (poliribitolfosfat, capsula serotip b) protectori – stimulează fagocitoza şi activitatea bactericidă mediată de complement. Apar ca urmare a -infecţiei naturale

-vaccinare

-transfer pasiv de la mamă

Persoanele cu deficienţe ale sistemului complement sau splinei au risc crescut de a face infecţie sistemică cu tipul b.

Pentru tulpinile necapsulate – blocarea ataşării la mucoasa tractului respirator (IgA)

Diagnostic de laborator

Prelevate –LCR

-hemocultură

-spută, lichid articular, pericardic

Examen microscopic- caracterele morfotinctoriale

Izolarea

Identificarea

Elemente de terapie etiotropă

1972- rezistenţa la ampicilină prin producere de β-lactamază iar în 1980

prin modificarea PLP.

Rezistenţa la cloramfenicol prin cloramfenicolacetiltransferaza

Infecţii sistemice – cefotaximă sau ceftriaxonă

Infecţii mai puţin severe – ampicilina

-ampicilina+inhibitor de β-lactamază

- cefalosporine orale de generaţia

a2a,a3a

- azitromicină, fluorochinolonă

Epidemiologie

Rezervor – bolnavii+purtătorii sănătoşi

Transmiterea –picături Flugge

Receptivitatea – deficienţe răspuns imun umoral, boli pulmonare cronice,splenectomizaţi

Profilaxie

Imunoprofilaxie – vaccin conjugat – PRP+proteina carrier (anatoxina tetanică, difterică, proteine membrana externă meningococ grup B). În acelaşi timp cu DTP+antipoliomielitic

Chimioprofilaxie – rifampicină – la contacţii unui copil cu meningită cu H.influenzae

Alte specii de Haemophilus

Haemophilus ducreyi – şancrul moale, transmitere sexuală, în zonele tropicale şi subtropicale, ulceraţie genitală pe fond edematos însoţită

de adenită regională dureroasă

Diagnostic diferenţial – şancrul sifilitic

- herpes simplex genital

- limfogranulomatoza veneriană

În şancru – cocobacil gram-negativ colorat bipolar aşezat în lanţuri

Dependent numai de factorul X . Izolat pe geloză cu 30% sânge de iepure sau om+mediu selectiv (vancomicină, polimixină)

Tratament – ceftriaxonă, SXT, eritromicină

Alte specii ale genului Haemophilus

H.haemolyticus - infecţii beningne TRS

H.parainfluenzae – endocardite, uretrite

H.aphrophilus/paraphrophilus - comensal al orofaringelui, grup HACEK

Pretenţioşi nutritiv, creştere relativ lentă în primoculturi. Nu cresc pe medii uzuale.

- Reunirea lor pragmatică subliniază capacitatea de a produce endocardite infecţioase (valve cardiace native sau protezate)

- Izolarea chiar în hemocultură unică a uneia dintre aceste specii de la pacienţii cu endocardită are semnificaţie clinică.

- Terapie – ceftriaxona, ampicilina+gentamicina

Genul Bordetella- mici cocobacili gram-negativi imobili sau mobili, nesporulaţi, strict

aerobi, metabolism respiratorB. pertussis – principalul patogen umanB. parapertussisB. bronchisepticaB.hinziiB.holmesii

Bordetella pertussis

- Găzduită numai de om ca agent etiologic al tusei convulsive

Caractere microscopice

- Cocobacili gram-negativi dispuşi izolat sau în perechi, coloraţi bipolar

Caractere de cultivare- Mediile trebuie să fie lipsite de peptone, să conţină amidon, cărbune

activat, sânge sau răşini schimbătoare de ioni- Mediul clasic Bordet-Gengou- Azi – agar cu cărbune activat şi sânge de cal – cultivă mai repede

Rezistenţa în mediul extern

-redusă- Moare în 2 ore la temperatura camerei

Structura antigenică- Aglutinogene cu specificitate de gen, specie, serotip

Factorii de virulenţă

I -5 factori sunt codificaţi de locusul bgv(Bordetella virulence genes) aflat sub controlul unor proteine reglatoare care răspund la stimuli externi (toxigeneză la 370,dar nu la 280C).

- hemaglutinina filamentoasă – adezivitatea la cilii epiteliului respirator

-toxina pertussis – toxină A-B. Polipeptidul A – activator al adenilat

ciclazei membranare

-sensibilizare la histamină

şi hipersecreţie de insulină.-polipeptidul B – ligand la receptori membranari - mitogen nespecific al limfocitelor T citotoxice şi T

supresoare- Adenilat ciclaza calmodulin-dependentă – stimulează secreţia

epiteliului respirator - permeabilizarea lui pentru toxina pertussis - inhibă fagocitele- Dermotoxină necrotică- Hemolizină II.Codificate de gene din afara locusului bgv – fimbriile + citotoxină

traheală – inhibă sinteza ADN în celulele ciliate -are efect citotoxic -determină staza cililorIII. LPS – lezează celulele epiteliului respirator

Patogenitate naturală şi patogeneză

-inhalată B.pertussis aderă prin fimbrii la epiteliul respirator- Fixarea – hemaglutinina filamentoasă+toxina pertussis- Toxina pertussis+adenilat ciclaza calmodulindependentă –

contracarează sistemul imun- Citotoxina traheală – lezează epiteliul respirator- Infecţia rămâne localizată

Incubaţia –aprox. 2 săptămâni

3 stadii- cataral – catar respirator+tuse, necaracteristice – f.contagioşi

- convulsiv – tuse spasmodică, epuizantă, asociată cu cianoză,

congestie conjunctivală, vărsături

- expectorează greu cantitate redusă de spută

vâscoasă

- leucocitoză cu limfomonocitoză

- convalescenţa – descreşterea intensităţii tusei şi frecvenţei paroxismelor

Complicaţii - Suprainfecţii cu condiţionat patogeni care se coafează cu

hemaglutinina filamentoasă (piraterie de adezine), H.influenzae, S.aureus

- În timpul tusei – hemoragii subconjunctivale, peteşii, epistaxis,

hemoragii SNC- Encefalită – fatală

Imunitate

- Anticorpii protectori – IgA secretorii anti-HF şi anti-toxină pertussis

Diagnosticul de laborator

Izolarea – tampon nasofaringian

Detecţia produşilor săi

Diagnostic serologic – anticorpii protectori după 3 săptămâni de boală

- util în diagnosticul diferenţial

Elemente de terapie etiotropă

Eritromicina – tratament+profilaxie, alternativă SXT

Epidemiologie- Sursa – bolnavul- calea de transmitere – aerogenă- Receptivitatea – generală

Profilaxie- Vaccin DTP – 3luni - 9luni, 3 administrări

- 2 rapeluri , după 6-9luni şi 18-24luni

Alte bordetele cu interes medical - B.parapertussis (om)+ B.bronchiseptica (animale) – sindroame

beninge de tuse convulsivă, nu produc toxina pertussis- Hemoculturi pozitive cu B.holmesii – imunodeficienţi- SIDA – hemoculturi pozitive B.bronchiseptica+B.hinzii

Francisella tularensis

-agent etiologic al tularemiei

-numele genului-Edward Francis

-numele speciei – Tulare Country, California

- 1945, regiunea Iaşi, Petre Condrea semnalează primele cazuri din ţară

Definiţie

-cocobacil gram-negativ, pleomorf

-strict aerob

-fără pili

-posedă capsulă lipidică

-profil de acizi graşi unic

Habitat

-largă răspândire în natură: mamifere, păsări, artropode, apă. Noroi.

Caractere microscopice- Se colorează electiv prin metoda Giemsa, cu fucsină fenicată dificil

de observat- Cocobacili coloraţi bipolar, capsulaţi pe frotiuri din prelevate sau

medii lichide- Coloraţia imunofluorescentă evidenţiază şi identifică rapid

Caractere de cultivare

- nu cultivă pe medii uzuale

medii speciale, cu gălbenuş de ou, cistină, sânge, glucoză

În condiţii aerobe, la temperatura optimă de 370C (20-370C)

Rezistenţa în mediul extern

- persistă săptămâni în apă, noroi, carcase de animale în putrefacţie

- supravieţuieşte şi se înmulţeşte în interiorul amoebelor, ca şi Legionella, îi asigură supravieţuirea în apă sau noroi.

-moare în 10 minute la 55-600CStructura antigenică-are înrudiri antigenice cu Brucella – atenţie la interpretarea

serodiagnosticuluiFactori de virulenţă-bacterie facultativ intracelularăPatogenitate naturală şi patogenie-doza infectantă cca 50UFC-incubaţia în medie 3 zile (14 ore-10zile)Poarta de intrare poat fi:- Cutanată (cea mai frecventă)- forma ulceroganglionară - inoculată transcutan de căpuşe, dar poate trece pin

tegument intact după simplă fricţiune - la locul de inoculare apare o papulă care devine pustulă şi

ulcerează - limfangită+adenită regională = bubon tularemic

- Conjuctivală – forma oculo-ganglionară

- conjunctivită unilaterală cu adenită preauriculară- Respiratorie sau digestivă – mai grave

- forma orofaringiană – angina cu limfadenită cervicală

- pneumonică “tularemia tifoidică”

-intestinală (dureri abdominale, vomă,

diaree)

Imunitatea

- celulară, de durată, înalt protectivă

Diagnosticul de laborator- Raclat din ulcere cutanate, aspirat ganglionar, spută, spălătură

gastrică, sânge- Momentul prelevării – cât mai precoce , când apare ulceraţia

cocobacilul dispare rapid

Diagnosticul diect – numai în laborator cu securitate antiepidemică

- microscopia direct în prelevat – coloraţia

imunofluorescentă

Izolarea – pe medii de cultură dificilă

- inocularea prelevatului la şoarece sau cobai

-sacrificarea după 6-10 zile de supraveghere – la necropsie evidenţiată pe frotiuri din sânge, amprente de splină, ficat, colorate Giemsa . Poate fi izolată pe medii de cultură.

Diagnosticul serologic - Indicat când nu poate fi utilizat cel direct sau când cultura rămâne

negativă- Reacţii utilizate – aglutinare

- hemaglutinare

-ELISA

- prezumţia de tularemie – 1/80, confirmarea - creşterea de cel puţin 4 de ori a titrului în dinamică

-1/20 - 1/80 –persistă mai mulţi ani de zile după infecţie

-serul poate reacţiona încrucişat cu suspensii de Brucella sau invers, serul bolnavilor de bruceloză poate reacţiona cu antigenul tularemic.

Elemente de terapie etiotropă - Aminoglicozide (streptomicina – de elecţie, gentamicina,

tobramicina)- TetraciclinaEpidemiologie- Sursa – rozătoarele bolnave, mamifere sălbatice şi domestice

infectate- Contaminarea prin manipularea animalelor bolnave –jupuire,

tranşare şi cadavrelor- Se poate transmite prin – căpuşe, ţânţari

- Boală profesională – vânători, paznici de vânătoare, măcelari.

- marea infecţiozitate – armă biologică

Profilaxie

- vaccinarea cu vaccin viu atenuat numai la cei cu risc crescut-ex. persoanele din laborator

- clorinarea apei

În zone endemice – mănuşi, mască la manipularea animalelor moarte sau muribunde