Un proiect

Ghid Informativ

INTERNSHIP. GOV. RO 2019

Guvernul României

INTERNSHIP. GOV. RO 2019Un proiect

Redacție și Graphic Design: Lavinia-Andreea DIANCOF

Alexandra Andreea GHEORGHIU

Suport tehnic:

Gabriel CROSMAN

Le mulțumim coordonatorilor noștri:

Mirela LUCA, Director Direcția de Comunicare și Relații cu Presa,

Costel CIUCHI, Consilier Direcția pentru Tehnologia Informației,

Guvernul României

Guvernul României

Gabriel PÎRLOGEANU George Octavian BĂRBULESCU

Cuprins

1. Repere Democratice în Istoria României Contemporane - Importanța

Centenarului Marii Uniri

2. Principiul Separației Puterilor în Stat - Caracteristică Fundamentală a

Democrației

3. Guvernul

4. Ministerele

5. Actele normative ale guvernului

6. Procedura de Elaborare a Actelor Normative

7. Alegerile

8. Președinția României la Consiliul Uniunii Europene

Un proiect

INTERNSHIP. GOV. RO 2019

Marea Unire din 1918 simbolizează materializarea visului tuturor românilor de a se organiza într-un stat stat

unitar care să se întindă din Banat până la Nistru. Proces istoric semnificativ realizat prin „voința poporului”, în

urma Marii Uniri toate cele 4 provincii istorice (Basarabia, Bucovina, Banatul și Transilvania) s-au unit cu

Regatul României, formând România Mare. România Mare există „de facto” de la 1 decembrie 1918, momentul

unirii Transilvaniei cu Regatul României.

Repere democratice în istoria României Contemporane - Importanța

Centenarului Marii Uniri

Factori favorabili :

• acțiunea politică decisivă a elitelor din Regatul României și a elitelor intelectualității românești din Austro-

Ungaria în conjunctura favorabilă de la sfârșitul Primului Război Mondial

• prăbușirea marilor imperii

• afirmarea principiului autodeterminării popoarelor enunțat de Woodrow Wilson în documentul „Cele 14

puncte”

• accentuarea sentimentului național în rândul populației

4

MOMENTE IMPORTANTE

• 27 martie 1918 – Basarabia s-a unit cu România ca urmare a deciziei adoptate de Sfatul Țării;

• 15 noiembrie 1918 – Adunarea Națională de la Cernăuți a decis unirea Bucovinei cu România;

• 1 decembrie 1918 – membrii Consiliului Național Român Central au convocat Marea Adunare

Națională de la Alba Iulia ; în cadrul acesteia, Vasile Goldiș a citit „Rezoluția Unirii” cu România.

EVOLUȚIA DEMOCRATICĂ A ROMÂNIEI POST-DECEMBRISTE

După o perioadă tulbure în istoria României marcată de afirmarea totalitarismului în general, respectiv a

comunismului în particular, nevoia de schimbare își face simțită prezența la nivelul societății românești,

culminând cu momentul Decembrie 1989 – începutul revoluției la Timișoara.

Primele alegeri – 20 mai 1990 – După prăbușirea comunismului, în mai 1990 au loc primele alegeri

parlamentare și prezidențiale, având drept câștigător formațiunea politică Frontul Salvării Naționale. Primul

președinte al României a fost Ion Iliescu, iar în funcția de premier, Petre Roman.

Momentul mineriadelor – 1990 – Simpatizanții partidelor din opoziție (PNȚ-CD, PNL) protestează în

diverse rânduri împotriva deciziilor luate de FSN. Simpatizanții FSN, în replică, organizează contramanifestații,

iar în sprijinul lor vin minerii din Valea Jiului. Ca urmare, au loc o serie de intervenții agresive, respectiv

mineriadele.

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea – Este pentru prima dată în istorie când un Suveran Pontif vizitează o țară

preponderent ortodoxă. Vizita semnifică în mod simbolic unitatea lumii creștine și importanța toleranței.

2004- România membră NATO – Ca urmare a sprijinului acordat de România în operațiuni precum cele

din Kosovo sau Afganistan, pe 29 martie statului român i se acordă titlul de membru cu drepturi depline al

NATO.

2007 – România membră a UE – Aderarea României la UE constituie un pas semnificativ în evoluția țării

ce deschide noi oportunități de dezvoltare și progres.

5

România este un stat democratic în care, conform Constituției, puterea este împărțită pe baza

principiului separării și echilibrului puterilor în stat. Astfel, puterea executivă este exercitată de către

Guvern și Președinte, puterea legislativă aparține Parlamentului, iar cea judecătorească aparține

instanțelor judecătoreşti. Acest principiu îşi are originea în perioada Iluminismului, fiind enunțat

pentru prima dată de filozoful francez Montesquieu. La baza conceptului de separare a puterilor în stat

se află evitarea unei acumulări de putere în mâinile unei singure persoane sau instituţii şi dorința de

îmbunătățire a mecanismelor de guvernare, prin crearea unui proces de colaborare şi verificare

reciprocă.

PRINCIPIUL SEPARAȚIEI PUTERILOR ÎN STAT

6

PUTEREA EXECUTIVĂ -PREȘEDINTE ȘI GUVERN-

PUTEREA LEGISLATIVĂ -parlamentul-

Guvernul este organul executiv al României care, în conformitate cu programul

său de guvernare, asigură realizarea politicii interne şi externe a României şi

exercită conducerea generală a administrației publice centrale. Guvernul este

alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alți membri. Aceștia îşi exercită mandatul

începând de la data depunerii jurământului până la pierderea susținerii

Parlamentului, până la data validării următoarelor alegeri parlamentare

generale sau prin demisie.

Parlamentul este forul reprezentativ suprem al României, reprezentând unica

autoritate legiuitoare a ţării. Membrii Parlamentului sunt aleși prin vot

universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de patru ani.

Parlamentul are o structură bicamerală, fiind alcătuit din Camera Deputaţilor

şi Senat.

Funcţia principală a Parlamentului este aceea de a dezbate şi adopta legi, hotărâri

şi moțiuni, în urma obținerii unui vot de aprobare din partea majorității

membrilor. Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru

voturile sau opiniile lor politice, exprimate în timpul mandatului, astfel

beneficiind de imunitate politică.

Puterea judecătorească

– instanțele judecătorești-

Justiția se înfăptuiește în numele legii, fiind unică, imparțială şi egală pentru toţi.

Aceasta se realizează prin Înalta Curte de Casație şi Justiție şi prin celelalte

instanțe judecătoreşti (tribunale, judecătorii şi curți de apel). Judecătorii

sunt independenți și se supun numai legii.

Garantul independenței justiției este Consiliul Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, acestea

pot fi exercitate de părțile interesate și Ministerul Public. În activitatea judiciară,

Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății şi apără ordinea

de drept, precum şi drepturile şi libertățile cetăţenilor. Ministerul Public

îşi exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete.

7

GUVERNUL

Guvernul este autoritatea centrală a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de

Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea

generală a administrației publice.

Folosind cuvinte mai puțin mari, dacă Parlamentul face legea, Guvernul reprezintă puterea executivă din stat, cea

care are grijă ca legile să fie puse în aplicare. Prin conținutul, trăsăturilor și atributele sale guvernul reprezintă una

dintre cele mai importante și distincte instituții ale statului. Importanța acestei puteri decurge din faptul că ea este cea

care organizează și conduce efectiv societatea.

Guvernul este format din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin Legea privind organizarea și

funcționarea Guvernului.

Prin procedura învestiturii. Președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru. Pentru a-l

desemna se consultă cu partidul care are majoritatea în Parlament. Candidatul trebuie ca în termen de 10 zile să

realizeze cele două elemente ce vor fi prezentate în fața Parlamentului: echipa și programul de guvernare. Se solicită

apoi votul de încredere al Parlamentului, care se va acorda asupra întreg programului de guvernare și întregii echipe.

Are la dispoziție 60 de zile să acorde votul viitorului Guvern, timp în care nu poate respinge decât două solicitări.

După acordarea votului, Președintele numește Guvernul printr-un decret și are loc depunerea jurământului de

credință.

Ce reprezintă?

Din cine este compus?

Cum se constituie?

8

Guvernul se ocupă așadar de realizarea politicii interne și externe a țării și conduce administrația publică centrală.

Cum face asta? Prin ministere, fiecare responsabil de câte o tematică - de exemplu educație, externe, interne, sănătate.

Guvernul se sprijină pe o majoritate parlamentară, adică Parlamentul trebuie să îl voteze, la propunerea Președintelui,

dar nu este obligatoriu ca membrii săi să fie membri de partid sau parlamentari. De asemenea, coaliția majoritară din

Parlament, cea care sprijină Guvernul, nu trebuie să conțină neapărat „partidul care a câștigat alegerile".

Unele din cele mai importante atribuții sunt:

Guvernul răspunde în fața Parlamentului pentru activitatea sa, cel care i-a acordat votul de încredere. Parlamentul îi

poate adresa întrebări și interpelări, exercitându-și astfel controlul. Fiecare membru al Guvernului răspunde solidar

cu ceilalți membri pentru activitatea instituției.

Cea mai importantă interacțiune între cele două instituţii vizează actul de învestire în funcţie a Guvernului. Guvernul

poate fi numit numai dacă dispune de susținere parlamentară, exprimată prin votul de încredere pe care cel puţin 50

%+1 dintre parlamentari trebuie să îl acorde. În mod similar, Parlamentul poate retrage votul de încredere acordat

Guvernului, prin inițierea unei moțiuni de cenzură.

O altă funcţie a Parlamentului este cea de a forma cabinete, asigurându-se în acest fel că există responsabilitate

decizională din partea Guvernului.

Primul-ministru conduce Guvernul. Printre principalele atribuții se numără:

o Are misiunea de a coordona activitatea Guvernului precum și de a convoca și conduce ședințele de Guvern

o Propune Președintelui numirea și revocarea unor membri ai Guvernului

o Semnează hotărârile și ordonanțele care apoi sunt contrasemnate de miniștri ce au sarcina punerii lor în

executare

o Reprezintă Guvernul în relațiile cu Parlamentul, Administrația Prezidențială, Înalta Curte de Casație și Justiție,

Curtea Constituțională etc.

o Este vicepreședinte CSAT

o Numește și eliberează din funcție membri ai Guvernului.

În fața cui răspunde?

Ce atribuții are?

Relația Guvern-Parlament

Prim-ministrul

o Conduce administrația publica centrală (ministere) și autorităţile si structurile din subordinea acestora (de

exemplu agenții;

o Are grijă ca relațiile cu alte state să funcționeze eficient;

o Inițiază proiecte de lege și le supune Parlamentului spre adoptare;

o Reprezintă statul pe plan intern și extern;

o Administrează proprietatea statului;

o Participă la negocierea tratatelor.

9

MINISTERELE

Ministerele sunt organele de specialitate ale administraţiei publice centrale care realizează politica guvernamentală în

domeniile de activitate specifice. Ele se află în subordinea Guvernului şi funcţionează după normele stabilite de

Constituţie și lege.

Ministerele sunt conduse de miniştri, în urma acordării votului de încredere de către Parlament. Aşadar, miniştrii

răspund atât în faţa prim-ministrului, cât şi a Parlamentului. Ministrul reprezintă ministerul în raport cu celelalte

autorităţi publice, cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie.

Rolul general și organizarea ministerelor

Rolul miniștrilor

10

Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației

Publice și Fondurilor Europene

Ministerul Mediului

Ministerul Afacerilor Interne

Ministerul Afacerilor Externe

Ministerul Finanţelor Publice

Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene

este ministerul prin intermediul căruia se realizează programul de guvernare în

domeniile sale. Acesta are multiple funcţii în stat, dintre care amintim: coordonarea

unor fonduri alocate prin diverse mecanisme financiare, cum ar fi fonduri

europene sau programe de cooperare teritorială; administrarea şi gestionarea

structurilor administraţiei publice la nivel local prin iniţiative precum dezvoltarea

serviciilor publice comunitare, acordarea de ajutor de stat etc. De asemenea,

ministerul este responsabil şi cu rezolvarea problemelor ce ţin atât de urbanism şi

arhitectură, cât şi de funcţionalitatea clădirilor.

Ministerul Mediului este autoritatea care acţionează pentru a proteja mediul şi

resursele naturale. Acesta are rolul esenţial de a garanta generaţiei actuale şi celor

viitoare un mediu curat, rămânând totodată în armonie cu dezvoltarea economică

şi progresul social al ţării.

Ministerul Afacerilor Interne este o instituţie al cărei rol este apărarea drepturilor

şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, precum şi a proprietăţii publice şi

private, în conformitate cu legile în vigoare. În acest sens, ministerul desfăşoară

activităţi de combatere a criminalităţii şi coordonează activităţi de protecţie a

persoanelor şi bunurilor. În vederea eficientizării activității desfășurate, ministerul

asigură evidența populației. De asemenea, este autoritatea învestită cu sarcina de a

elibera acte de identitate.

Ministerul Afacerilor Externe este organul care are sarcina de a asigura realizarea

politicii externe a statului român, în concordanţă cu interesele naţionale şi cu

statutul României de membru în structurile europene şi euroatlantice. De

asemenea, ministerul are rolul de a reprezenta România atât în faţa instituţiilor

Uniunii Europene, precum şi în faţa celorlalţi agenţi internaţionali. Activitatea

specifică a ministerului este desfăşurată de personalul diplomatic şi consular, ale

cărui obligaţii sunt protejarea statului, cetăţenilor şi a intereselor acestora pe

teritoriul altor state, prin oferirea de asistenţă şi consultanţă.

Ministerul Finanţelor Publice este instituţia care se ocupă cu gestionarea banilor şi

a finanţelor publice. În acest sens acesta îndeplineşte mai multe funcţii, printre care:

de strategie – prin care se asigură elaborarea strategiei în domeniile de activitate

specifice ministerului (elaborează proiectul de lege pentru buget și proiectul de lege

pentru rectificări bugetare) și de prognoză – prin care se asigură elaborarea de

studii şi prognoze pe termen scurt, mediu şi lung privind evoluţia economiei

româneşti în ansamblu. Mai mult decât atât, în contextul aderării României la

Uniunea Europeană, ministerul a preluat rolul de implementare a prevederilor

Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană pentru domeniul financiar

şi fiscal.

11

Ministerul Justiţiei

Ministerul Justiţiei este organul administraţiei publice centrale care contribuie şi

veghează la buna funcţionare a sistemului judiciar şi la asigurarea condiţiilor

înfăptuirii justiţiei, apărarea ordinii de drept şi a drepturilor şi libertăţilor

cetăţeneşti. De asemenea, are ca scop prevenirea şi combaterea corupţiei şi a

formelor grave de criminalitate. Pentru a îndeplini această funcţie, ministerul

reglementează cadrul normativ şi instituţional al sistemului judiciar, cu scopul final

de înfăptuire a justiţiei ca serviciu public.

Ministerul Apărării Naţionale (MApN) este ministerul responsabil cu vegherea şi

paza suveranităţii, independenţei şi unităţii statului, integrităţii teritoriale a ţării şi a

democraţiei constituţionale. În acest scop, MApN conduce activităţi de apărare atât

prin intermediul diverselor corpuri militare şi armate, cât şi a mijloacelor de

apărare cibernetice. De asemenea, instituţia are funcţia de a recruta şi a pregăti

personalul în cadrul şcolilor şi academiilor militare. În lumina aderării României la

NATO, ministerul îşi utilizează capacităţile şi în scopul apărării intereselor comune,

stabilite de alianţă.

Ministerul Apărării Naţionale

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este organul care se ocupă de

asigurarea securităţii alimentare naţionale, prin creşterea şi diversificarea producţiei

agricole, pentru a garanta populaţiei alimente suficiente, sigure şi nutritive; de

asemenea are în atribuţii şi creşterea competitivităţii produselor agroalimentare şi

pescăreşti româneşti pe piaţa europeană şi globală, în vederea echilibrării balanţei

comerciale agricole. Ministerul exercită de asemenea şi funcţia ce ţine de

administrare, ocupându-se astfel şi de distribuirea şi implementarea eficientă a

fondurilor europene destinate agriculturii şi dezvoltării rurale și subvențiilor ce

provin din bugetul de stat consolidat.

Ministerului Educaţiei Naţionale

Ministerului Educaţiei Naţionale reprezintă instituţia al cărei rol este să creeze un

mediu educaţional, care să asigure dezvoltarea armonioasă a tuturor beneficiarilor

săi, prin promovarea excelenţei şi asigurarea accesului egal la educaţie. În acest

scop, ministerul are datoria de a asigura elevilor un mediu care facilitează atât

dezvoltarea lor academică, prin elaborarea unor programe riguroase, cât şi cea

personală, prin susţinerea activităţilor extracuriculare. Pentru a eficientiza strategia

prin care realizează aceste obiective, ministerul se consultă şi colaborează de

aproape cu reprezentanţii asociaţiilor de elevi şi studenţi din România.

Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale

Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale este organul care realizează politicile

naţionale, corelate cu cele la nivel european şi internaţional, în domeniul muncii,

familiei, protecţiei sociale şi a persoanelor vârstnice. Ministerului îi este atribuită

atât funcţia de elaborare a unei strategii, cât şi cea de planificare în domeniile mai

sus menţionate. De asemenea, ministerul militează pentru scăderea ratei șomajului

și sprijinirea persoanelor cu dizabilități prin acordarea de ajutoare sociale.

12

Ministerul Energiei

Ministerul Energiei reprezintă instituţia ce are rolul de a aplica strategia şi

programul de guvernare în domeniul energetic şi al resurselor energetice, în

concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativelor

operatorilor economici. Sub incidenţa ministerului sunt domenii precum cel al

politicilor industriale sau dezvoltării durabile. O altă funcţie a ministerului este cea

de a coordona şi gestiona resursele energetice ale ţării.

Ministerul Economiei din România este un organ de specialitate al administraţiei

publice centrale, ale cărui atribuţii sunt: elaborarea strategiilor şi programelor

privind creşterea economică, promovarea exportului, precum şi a politicilor din

domeniul său de activitate. De asemenea, Ministerul Economiei este responsabil de

restructurarea şi, după caz, privatizarea societăţilor comerciale şi a regiilor care

funcţionează sub autoritatea sa.

Ministerul Transporturilor

Ministerul Transporturilor este autoritatea publică centrală responsabilă cu

implementarea politicilor de transport adoptate la nivelul Uniunii Europene.

Ministerul Transporturilor stabileşte politica în domeniul transporturilor la nivel

naţional, elaborează strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi de

armonizare a activităţilor de transport în cadrul politicii generale a Guvernului şi

îndeplineşte rolul de autoritate de stat în domeniul transporturilor şi al

infrastructurii de transport (gestionează domeniile rutier, aerian, feroviar, fluvial și

maritim).

Ministerul Economiei

Ministerul Fondurilor Europene

Ministerul Fondurilor Europene este organul de specialitate al administrației

publice centrale, în subordinea Guvernului României, prin intermediul căruia sunt

gestionate afacerile europene și absorbția fondurilor europene venite din partea

Uniunii Europene.

Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat este instituţia

care, pe baza strategiei Guvernului, administrează, gestionează, implementează,

monitorizează şi derulează direct programele de stimulare a înfiinţării şi dezvoltării

întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi de creştere a competitivităţii şi a

eficienţei acestora în condiţiile mediului concurenţial şi al fenomenelor specifice

economiei de piaţă.

Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi

Antreprenoriat

Ministerul Apelor şi Pădurilor coordonează activitatea de integrare a cerinţelor

privind planificarea strategică, managementul fondului forestier şi cinegetic,

gospodărirea apelor, hidrologie şi hidrogeologie, în concordanţă cu cerinţele şi

standardele europene şi internaţionale. De asemenea, ministerul elaborează

strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi armonizare a acestor activităţi

în cadrul politicii generale a Guvernului.

Ministerul Apelor şi Pădurilor

13

Ministerul Sănătăţii

Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenţei de

sănătate publică. În activitatea sa, Ministerul Sănătăţii veghează la realizarea unui

sistem de sănătate modern şi performant, adaptat nevoilor populaţiei şi compatibil

cu cel din statele membre ale Uniunii Europene, prin reorganizarea sistemului de

sănătate actual şi dezvoltarea actului medical şi a siguranţei pacientului. Ministerul

se ocupă în acest sens cu alocarea resurselor în sănătate, în concordanţă cu anumite

criterii de transparenţă, calitate şi evidenţe medicale. Totodată, ministerul se ocupă

și de pregătirea și formarea cadrelor medicale.

Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale este autoritatea care asigură protejarea

patrimoniului cultural, inclusiv patrimoniul imaterial, prin crearea cadrului

legislativ specific şi prin programe de evaluare, restaurare, conservare şi punere în

valoare. În ceea ce priveşte creaţia contemporană, ministerul are misiunea de a

susţine şi stimula dezvoltarea acestui domeniu, prin asigurarea unei infrastructuri şi

a unui cadru juridic, economic şi financiar-fiscal care să răspundă în acelaşi timp

nevoilor creatorilor şi producătorilor (publici sau privaţi), dar şi ale publicului.

Ministerul este responsabil şi de sprijinirea şi promovarea culturii minorităţilor

naţionale şi a multiculturalismului, precum şi de crearea unui cadru specific pentru

educaţia culturală şi pentru asigurarea accesului şi participării la cultură a publicului

din categorii şi zone defavorizate.

Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale

Ministerul Cercetării şi Inovării are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea

strategiei şi programului de guvernare în domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării

tehnologice şi inovării. Acesta organizează şi conduce sistemul naţional de cercetare

ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare, exercitându-şi atribuţiile stabilite prin

legi şi prin alte acte normative din sfera sa de activitate şi realizează, după caz,

împreună cu ministerele de resort, politica guvernamentală în domeniile sale de

activitate.

Ministerul Cercetării şi Inovării

Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale este instituţia care are rolul

de a realiza politica Guvernului în domeniul comunicaţiilor electronice, serviciilor

poştale, tehnologiei informaţiei şi al societăţii informaţionale. De asemenea,

ministerul coordonează strategia pentru Agenda Digitală a României. Pentru a

îndeplini aceste obiective, ministerul elaborează, finanţează, implementează,

monitorizează, evaluează, promovează şi administrează programe şi proiecte

guvernamentale.

Ministerul Comunicațiilor și

Societății Informaționale

14

Ministerul Tineretului şi Sportului aplică strategiile şi politicile în domeniul

tineretului şi al sportului. Pentru a-şi duce la îndeplinire scopul, ministerul

colaborează și sprijină structurile de și pentru tineret, înființează centre de tineret

noi prin amenajarea spațiilor și imobilelor neutilizate din domeniul public al

statului și acordă asistență de specialitate studenților și structurilor asociate

studenților în vederea elaborării unor proiecte și programe care au ca principal

obiectiv impulsionarea și stimularea participării studenților la decizia publică. În

domeniul sportului, ministerul are rolul de a încuraja și facilita sportul de

performanță, lucrând îndeaproape cu federațiile de sport și cluburile sportive

afiliate.

Ministerul Tineretului şi Sportului

Ministerul Turismului aplică strategia şi programul de guvernare în domeniul

turismului, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru stimularea

iniţiativei operatorilor economici din domeniul de competenţă. Misiunea

Ministerului Turismului este de a asigura cadrul strategic pentru dezvoltarea unui

turism naţional durabil, sustenabil pe termen lung, echitabil social şi etic pentru

colectivităţile locale. Totodată, misiunea Ministerului Turismului este de a asigura

turiştilor standarde ridicate în furnizarea serviciilor turistice prin organizarea,

autorizarea şi controlul activităţilor din turism, iar pe agenda de lucru a

ministerului se află poziţionarea României pe harta turistică a lumii, prin

instrumente specifice de marketing şi promovare.

Ministerul Turismului

Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP) elaborează şi aplică politica

statului român în domeniul relaţiilor cu românii de pretutindeni, privind sprijinul

acordat românilor de pretutindeni şi acţionează pentru întărirea legăturilor cu

aceştia şi pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale,

lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sau

rezidenţi sunt. De asemenea, ministerul finanțează programe de predare a limbii

române în școlile din străinătate.

Ministerul pentru Românii de Pretutindeni

Ministerul pentru Relația cu Parlamentul coordonează realizarea activităţilor în

cadrul raporturilor constituţionale dintre Guvern şi Parlament. În acest sens asigură

publicarea Programului legislativ pe pagina web a ministerului şi transmiterea

acestuia către Camera Deputaţilor şi Senat. Totodată, ministerul urmăreşte

realizarea de către ministere a proiectelor de legi cuprinse în Planul anual de lucru

al Guvernului şi informează Guvernul, periodic sau ori de câte ori este cazul, cu

privire la stadiul realizării acestuia şi transmiterea proiectelor de legi iniţiate de

Guvern către Camera Parlamentului care urmează să fie sesizată ca primă Cameră

şi trecerea acestora prin fazele procedurii legislative, până la promulgarea legii şi

publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României.

Ministerul pentru Relația cu Parlamentul

15

Modalitatea prin care Guvernul realizează puterea executivă este prin emiterea de acte specifice:

hotărâri și ordonanțe.

Actele normative ale guvernului

GUVERN

HOTĂRÂRI ORDONANȚE

16

Hotărâri de Guvern

Hotărârile sunt de esența Guvernului și se emit pentru organizarea executării legilor. Pe scara ierarhică,

acestea se poziționează inferior legilor și trebuie să fie în conformitate cu acestea.

Așadar hotărârile sunt strict măsuri administrative prin care se pune în aplicare ce a fost deja legiferat. Ele sunt

adoptate în cadrul ședințelor de Guvern, modalitatea principală de lucru, care sunt săptămânale.

Ordonanțe

Ordonanțele Guvernului. Discuția aici este mai amplă.

Cunoaștem că singura autoritate legiuitoare în țară este Parlamentul. Acesta este singurul în măsură să adopte

legi. Totuși, anumite situații excepționale au făcut să existe derorgări de la regulă. Și Guvernul, deși este

executiv, poate, în situații restrânse și cu caracter excepțional, să adopte acte cu valoare egală legilor:

ordonanțele simple și de urgență.

Ordonanța simplă este adoptată de Guvern

în baza unei legi de abilitare. Adică

Parlamentul întocmește o lege prin care

deleagă executivului funcția sa de a legifera.

Domeniul de legiferare, data până la care se

adoptă și dacă se supun sau nu aprobării

Parlamentului sunt elemente bine

specificate în legea de abilitare. Ele intră în

vigoare după publicarea în Monitorul

Oficial.

În fiecare stat pot interveni situații în care Parlamentul se

află în imposibilitatea de a se întâlni pentru a legifera sau există

o stare de urgență ce nu suportă amânare. Astfel, Guvernul va

adopta ordonanțe de urgență care intervin doar în situații

extraordinare, nemaifiind nevoie de o delegare specială (legea

de abilitare). Motivația urgenței adoptării trebuie să existe în

conținutul ordonanței. Pentru că nu există o delegare din

partea Parlamentului, ordonanțele de urgență trebuie

obligatoriu să fie aprobate în dezbaterea în procedură de

urgență a Parlamentului. Apoi, la fel ca celelalte acte normative,

se publică în Monitorul Oficial pentru a produce efecte.

17

Procedura de elaborare a actelor normative

Probabil fiecare cetățean s-a întrebat măcar o dată cum are loc procesul decizional în administrație și, mai

exact, cum se ajunge la deciziile care le influențează viața de zi cu zi. Să o luăm cu începutul. Cine poate

propune aceste norme? Legea ne spune că entitățile care pot iniția un proiect de act normativ sunt ministerele

și celelalte organe e specialitate aflate în subordinea Guvernului, precum și autoritățile autonome (inclusiv

Secretariatul General al Guvernului).

După ce se documentează și elaborează proiectul de act normativ, autorităţile publice iniţiatoare îl transmit

către Secretariatul General al Guvernului. Apoi, acestea sunt supuse consultării publice prin expunerea

acestora la avizierul sediului Guvernului. Concomitent are loc și consultarea interinstituțională.

18

Dacă în urma procesului de consultare niciuna dintre autoritățile publice consultate nu a avut observații și/sau

propuneri, inițiatorul transmite spre avizare instituțiilor partenere. Fiecare instituție avizatoare este obligată să

furnizeze un răspuns în termen de 5 zile. Pe parcursul consultărilor pot fi formulate observații și/sau propuneri,

iar inițiatorul le poate lua în considerare în totalitate sau nu. Atunci emitentul poate decide dacă e necesar să

modifice sau nu actul normativ. Acceptarea observațiilor și modificarea actului implică o nouă sesiune de avizare

ulterioară. Dacă nu acceptă observațiile, proiectul de act normativ este discutat în ședința pregătitoare. În cazul

unor avize favorabile, Secretariatul General al Guvernului emite un aviz conform și încheie operațiunile din

etapa de avizare.

Versiunea finală a proiectului de act normativ, însoțită de toate avizele, se transmite consiliilor de specialitate.

Aceste entități propun avize sau modificări asupra textului. Forma finală se trimite Secretariatului General al

Guvernului alături de toate observațiile și notele.

După ce se asigură că proiectul corespunde normelor în vigoare, Secretariatul trimite actul în ședința

pregătitoare și apoi în ședința de Guvern.

Actul e inițiat de emitent

Se trimite la instituțiile avizatoare

Avizele sunt cu observații

Avizele sunt favorabile fără

observații

Emitentul e de acord

Emitentul nu e de acord

Actul e modificat

Se discută în ședința

pregătitoare

Emitentul trimite documentul spre

consiliile de specialitate

Nu primește avizele

Primește avizele

Emitentul retrimite și consiliile

reanalizează

Emitentul trimite actul normativ spre

SGG

SGG trimite actul la Consiliul Legislativ

Consiliul Legislativ oferă aviz

SGG modifică actul în funcție de aviz

Actul e introdus în sedința pregătitoare

1

2

3

19

Votul este mecanismul esenţial al oricărei societăți democratice, prin care poporul deleagă

atribuțiile de guvernare ale statului unor persoane, în funcţie de preferințele cetăţenilor. În esență, votul

este modalitatea cea mai eficientă prin care poporul participă la actul de guvernare, reprezentând

„instrumentul” politic al cetățeanului, garantat de legea fundamentală.

Posibilitatea de a alege reprezentanţii autorităților publice este esența oricărei societăți democratice,

prin prisma elementului de consens pe care îl implică. Astfel, organele care conduc statul întruchipează

voința populației, deciziile lor având legitimitate politică.

Pot fi aleși cetăţenii cu drept de vot care au cetățenia şi domiciliul stabilit în România şi care nu deţin una

dintre următoarele funcţii: judecător al Curții Constituționale, Avocatul Poporului, magistrat, membru

activ al armatei, polițist sau alte categorii de funcționari publici.

De asemenea, candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23

de ani pentru a fi aleși în Camera Deputaţilor sau în organele administrației publice locale, vârsta de cel

puţin 33 de ani pentru a fi aleși în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleși în funcţia de

Preşedinte al României.

ALEGERILE ÎN ROMÂNIA

Importanța votului

Dreptul de a candida

20

Tipuri de alegeri în România

La nivel naţional, există 4 tipuri de alegeri: alegeri generale

sau parlamentare, alegeri europarlamentare, alegeri

prezidenţiale şi alegeri locale.

Alegerile Parlamentare

Alegerile parlamentare în România se desfăşoară în baza unui sistem de

reprezentare proporțională. Fiecare partid sau candidat independent,

care reprezintă anumite opţiuni fie politice, culturale, religioase sau

etnice, îşi poate declara candidatura.

În baza sistemului de reprezentare proporțională, mandatele

parlamentare sunt atribuite fiecărui partid politic care a participat la

alegeri, într-un număr corespunzător procentului de voturi pe care l-a

obținut în fiecare circumscripție electorală (circumscripția electorală

este o subdiviziune teritorială folosită pentru a organiza alegerile).

În România sunt 329 de mandate pentru Camera Deputaţilor şi 136

pentru Senat. Sistemul proporțional este folosit, deoarece asigură

reflectarea cât mai exactă a dorinței poporului în rezultatele alegerilor şi

facilitează accesul unui număr cât mai mare de partide la actul de

guvernare. În funcţie de rezultatele alegerilor, partidul fie guvernează

de unul singur, fie în cadrul unei coaliții de guvernare. Ulterior, acesta

propune un guvern care poate conduce legitim numai în urma obținerii

votului de încredere al unei majorități parlamentare.

Alegerile prezidențiale se desfăşoară în baza unui sistem

electoral majoritar, însemnând că este șeclarat câștigător

candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi,

fără a fi nevoit să împartă puterea dobândită în urma

alegerilor. De asemenea, alegerile se desfăşoară în două

tururi de scrutin. Așadar, este declarat câștigător

candidatul care a obținut o majoritate

absolută, adică 50%+1 din numărul total de

voturi, iar în cazul în care niciun candidat nu

reușește să le obțină se organizează al doilea tur

de scrutin în care intră primii doi candidaţi şi

câștigă cel care are cele mai multe voturi.

Alegerile prezidențiale

Dreptul de a alege și de a fi ales în

Parlamentul European

Alegerile europarlamentare se

organizează după modelul

alegerilor parlamentare, diferența

constând în faptul că lista

candidaţilor nu mai este specifică

anumitor circumscripții electorale,

ci este aceeaşi pentru întreg

teritoriul României.

21

Alegerile locale

Alegerile locale în România se desfășoară la nivelul celor 41 de județe. Alegerile au drept scop desemnarea

primarilor, consilierilor locali și județeni, respectiv președinților de consilii județene din România. Pentru

funcția de primar există situația când, dacă niciunul dintre candidați nu a obținut 50% + 1 din totalul de voturi

exprimate, se organizează al doilea tur de scrutin. Următoarele alegeri locale în România vor avea loc în 2020.

Referendumul

Referendumul național este mecanismul de consultare directă pe care organele de

guvernare îl folosesc cu privire la revizuirea Constituției, demiterea Președintelui României

sau alte probleme de interes național. Referendumul este o formă de democrație directă, în

contrast cu democrația reprezentativă. Se poate organiza şi desfăşura referendum local

asupra unor probleme de interes deosebit pentru unitățile administrativ-teritoriale.

Cetăţenii care participă la referendum au dreptul să se pronunțe prin „DA” sau „NU” la

întrebările înscrise pe buletinul de vot. Rezultatul referendumului se stabilește în funcţie de

majoritatea voturilor valabil exprimate pentru întreaga ţară.

Până în prezent, în România au avut loc 14 plebiscite și referendumuri, dintre care câteva

au fost:

• 2–8 aprilie 1866: Plebiscitul pentru aprobarea lui Carol I ca domnitor al Principatelor

Unite

• 24 februarie 1938: Plebiscitul pentru aprobarea unei noi Constituții

• 2–5 martie 1941: Primul plebiscit pentru aprobarea politicii guvernului Ion Antonescu

• 19 mai 2007: Referendumul pentru demiterea președintelui României

• 22 noiembrie 2009: Referendumul pentru trecerea la parlament unicameral și

reducerea numărului de parlamentari

• 26 mai 2019 - Referendumul pe tema justiției

22

o „ O Europă a convergenței” prin: reducerea lacunelor în dezvoltare; consolidarea Pieței Unice și

a competitivității; promovarea digitalizării, inovației și conectivității; asigurarea mobilității forței de

muncă, a angajării și a convergenței drepturilor sociale și lupta împotriva schimbării climatice și

promovarea sustenabilității.

o „O Europă mai sigură” prin: întărirea securității interne a UE; combaterea terorismului și a

radicalizării; asigurarea unei abordări comprehensive la adresa migrației; consolidarea Spațiului

Schengen și intensificarea securității cibernetice.

o „Europa, un actor global mai puternic” prin: continuarea dezvoltării capabilităților defensive ale

UE; sprijinirea extinderii UE în Balcanii de Vest; accelerarea reflecției asupra viitorului Parteneriatului

Estic cu ocazia aniversării sale de 10 ani și promovarea multilateralismului în comerțul internațional

o „ O Europă a valorilor comune” prin: democrație, libertate, drepturile omului și respectul

pentru demnitatea umană; solidaritate, oportunități egale, egalitate de gen și justiție socială și

combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului, intoleranței și populismului.

În perioada 1 ianuarie 2019 – 30 iunie 2019, România a deținut președinția rotativă a Consiliului

Uniunii Europene. Prioritățile fundamentale ale agendei au constat în :

Vizita Colegiului Comisarilor Europeni la București, Palatul Victoria

Sursă: Gov.ro

23

o România a implementat noi reguli privind vehiculele nepoluante, reguli care stimulează piața

acestora prin stabilirea unor ținte obligatorii pentru achizițiile publice, ducând la reducerea emisiilor

de carbon.

o România a promovat o Directivă menită să schimbe condițiile de muncă din UE, astfel încât să fie

mai transparente și mai vizibile.

o A promovat reguli noi pentru întărirea Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de

Coastă. Noua legislație va duce la înființarea unei structuri cu până la 10 000 de oameni până în 2027.

o RO2019EU a promovat programul Europa Digitală, care va crește semnificativ investițiile în

sectorul digital. Domenii cheie precum supercomputingul, inteligența artificială, securitatea

cibernetică se vor bucura de un mai mare interes.

o România a luptat pentru organizarea de alegeri libere și corecte, precum și pentru creșterea

rezilienței împotriva dezinformării. Am contribuit la creșterea conștientizării privind pericolul

dezinformării, am promovat alfabetizarea media și digitală.

o S-au avansat reguli pentru ca șoselele să fie mai sigure și pentru consolidarea managementului

infrastructurii rutiere. Reforma va ajuta la reducerea numărului victimelor accidentelor, va fi

obligatoriu ca în infrastructură să se țină cont de pietoni, cicliști și alți utilizatori vulnerabili.

o România a avansat și reguli privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată. Aceste

reguli îmbunătățesc semnificativ concediul post-natal, concediul parental plătit, schemele de lucru

flexibile pentru părinți și îngrijitori, aducând un uriaș impuls încurajării femeilor să participe în piața

muncii.

o S-a lucrat la introducerea unor elemente suplimentare de siguranță în cărțile de identitate ale

cetățenilor europeni și în documentele de rezidență.

o A contribuit la actualizarea Legislației Alimentare Generale, iar cetățenii europeni vor avea mai

ușor acces la informații științifice asupra unor chestiuni ce țin de siguranța alimentară și de sănătate.

o RO2019EU a contribuit și la crearea primului program de politică spațială a Uniunii Europene.

Rezultate semnificative

24