gestalt terapia

5/17/2018 GESTALT TERAPIA - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/gestalt-terapia-55b07d154b739 1/16

GESTALT TERAPIA

Gestalt-terapia (Fritz Perls) este o abordare existenţialistă

bazată pe premisa că „oamenii trebuie să-şi găseasă propriul

drum în viaţă şi să accepte responsabilitatea personală, dacă

aspiră la obţinerea maturităţii". Fără conştientizare, clientul

nu posedă instrumentele necesare pentru schimbarea

personalităţii. Fiind în legătură cu experienţa sa subiectivă şi

cu realitatea, persoana devine unitară şi întreagă. Devenind

conştient, clientul va putea să-şi organizeze propria existenţă

într-o manieră plină de sens.

După I. Mitrofan (1999, p. 22), terapeuţii gestaltişti „... caută să

declanşeze în clienţi capacitatea de a deveni observatori

conştienţi în prezent ai propriilor lor trăiri şi experienţe trecute,

readuse pe scena prezentului şi reexperimentate pentru a deveni

comprehensibile". Scopul final este obţinerea con¬ştiinţei depline,

experienţa conflictelor interne, rezolvarea dihotomiilor prin

integrarea lor şi aplecarea asupra impasului care stă în calea

completării acţiunilor neterminate.

In viziunea lui Perls, oamenii poartă cu ei în viaţă o serie de

conflicte şi traume nerezolvate. Sentimentele neexprimate de

teamă, durere, vină, anxietate sunt aduse în cadrul unor noi

relaţii. Nu putem să evoluăm decât dacă vom putea să ne încheim

afacerile noastre mai vechi.Terapeutul gestaltist se va concentra pe sentimentele clientului

său, conştientizarea de moment, mesajele corpului, energia,

evitarea şi blocajele în conştientizare. Clienţii sunt ajutaţi să

înveţe să-şi folosescă simţurile deplin, să fie atenţi la mesajele

limbajului nonverbal, mai ales cele legate de mesajele corpului. O

mare parte din gândirea noastră este o modalitate de a evita

sentimentele şi de aceea, accentul se pune pe simţirea directă, pe

experienţa lui „aici şi acum". Postura, mişcările, gesturile, vocea,

ezitările unui client spun o întreagă istorie. „Adevărata

http://www.despresuflet.ro/forum/psihoterapii-umanist-existentiale-experientiale-f14/gestalt-terapia-t178.html#p204


http://www.despresuflet.ro/psihologie/anxietate/

http://www.despresuflet.ro/psihologie/anxietate/





comunicare stă în spatele cuvintelor" (Perls, 1969).

De asemenea, terapeutul gestaltist se concentrează pe diferite

aspecte de limbaj, cum ar fi: vorbirea impersonală care

înlocuieşte personalizarea; ambiguitatea lui „poate", „un fel de",

„posibil", „probabil", „se pare că", „bănuiesc" sunt înlocuite cu

afirmaţii clare şi directe; „trebuie", „este necesar să" reprezintă

expresii care neagă responsabilitatea personală şi sunt înlocuite cu

„eu vreau să", „eu doresc să", „eu aleg să". în acest mod, clientul

va fi ajutat să-şi câştige libertatea alegerilor şi responsabilitatea.

Cel mai important aspect al terapiei este relaţia dintre terapeut şi

client. Se consideră că din interacţiunea terapeutică, clientul

învaţă despre el însuşi şi va fi capabil să se schimbe. "A veni în

întâmpinare" şi „a intra în rezonanţă" cu clientul sunt două

atribute de bază în activitatea terapeutului gestaltist. In acest

demers, nu atât tehnicile şi strategiile terapeutice sunt

importante, cât atitudinile şi comportamentul terapeutului

manifestate în relaţie cu clientul său.

I. Mitrofan (1999, p. 24-25) susţine că relaţia terapeutică

presupune existenţa a patru caracteristici de bază ale dialogului

terapeut-client (apud G. Yontef şi J. Simkin, 1989):

Includerea

Reprezintă un mod de a intra „în pielea altuia" (fie o persoană

semnificativă din viaţa clientului, fie altcineva din grupul

terapeutic, fie el însuşi aflat într-o altă ipostază), fără a-l judeca,

analiza sau interpreta, în timp ce îşi păstrează simultan sensul

prezenţei sale separate şi autonome. Dialogul terapeutic se

centrează pe explorarea şi conştientizarea relaţiei eu-tu sau eu-el,

din perspectiva lui „tu" şi a lui „el". Aşadar, se pune un accent

deosebit pe stimularea capacităţii empatice a clientului, în scopul

sporirii puterii discriminatorii a persoanei, atât în raport cu sine,

cât şi cu alţii.

Prezenţa



Terapeutul îşi dezvăluie din Eul său de adult unele experienţe

personale care pot ajuta la procesul de conştientizare

a clientului său. Terapeutul se exprimă pe sine clientului, se

autodezvăluie, emite afirmaţii despre sine, îndeosebi în situaţiile

în care clientul nu descoperă în mod spontan o anumită informaţie

semnificativă. Unele dezvăluiri ale terapeutului pot fi

antiterapeutice, cum sunt confesiunile sau exprimarea persuasivă

a propriilor convingeri şi credinţe. Autodezvăluirea reclamă

responsabilitate din partea terapeutului, înţelepciune personală şi

autoconştientizare.

Responsabilitatea în a dialoga

Terapeutul gestaltist are răspunderea modului în care se întâmplă

dialogul, abandonându-se pe sine şi implicându-se în interacţiune,

dar implicându-l în egală măsură şi pe client să devină responsabil

în acest dialog. Răspunderea pentru dialog este de a-l lăsa să se

desfăşoare ca un fenomen natural şi autentic.

Dialogul este trăit, simţit, pe viu în terapia gestaltistă,

modalităţile de dialog sunt foarte diverse şi implică dansul,

mişcarea simbolică expresivă, ritmurile şi sunetele, muzica şi

cuvântul. Metafora (în expresie verbală, ritmic-melodică sau

corporală) devine un instrument de mare importanţă în dialogul

terapeutic. Explicarea experienţei prin mijloace expresiv-

nonverbale constituie o importantă contribuţie a gestalt-terapiei.

In privinţa metodelor folosite de terapeuţii gestaltişti, G. Corey

(1991, p. 245) realizează o distincţie între „exerciţii" şi

„experimente". Astfel, exerciţiile sunt utilizate pentru a evoca

anumite emoţii ale clientului (cum ar fi exprimarea furiei), iar

experimentele, prin contrast, se dezvoltă din interacţiunea client-

terapeut. Aceste experimente au drept obiectiv lucrul asupra

conflictelor şi blocajelor clientului, încurajând spontaneitatea şi

inventivitatea acestuia.Prin intermediul experimentelor, clientul trăieşte, în mod actual,

sentimentele pe care le asociază cu propriile sale conflicte, în loc

de a vorbi într-o manieră detaşată despre acestea. Ceea ce se

http://www.despresuflet.ro/forum/C-f85/Convingeri-t2018.html

http://www.despresuflet.ro/forum/C-f85/Convingeri-t2018.html



învaţă dintr-un experiment este surprinzător atât pentru client,

cât şi pentru terapeut.

Natura experimentului în Gestalt-terapie depinde de problema

clientului şi de experienţa sa de viaţă, iar tehnicile trebuie să fie

aplicate în mod flexibil, în funcţie de reacţia clientului. Prudenţa

în utilizarea tehnicilor gestaltiste este legată de faptul că

majoritatea acestora presupun confruntarea. De aceea, clienţii

trebuie să dorească într-adevăr să-şi asume riscul de a se schimba,

în acest sens autoconfruntarea devenind crucială. Confruntarea nutrebuie privită ca fiind orientată spre slăbiciunile omului, ci

reprezintă o expresie autentică a preocupării terapeutului pentru

creşterea clientului. Respectul terapeutului faţă de client

reprezintă o componentă esenţială a unei confruntări eficiente. In

cele din urmă, clientul trebuie să decidă pentru el însuşi dacă vrea

să accepte această invitaţie de a învăţa mai mult despre el însuşi.

Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE

DANSUL CA FORMA DE COMUNICARE

Muzicoterapie..flori

Este dependenta de sex o boala sau o scuza?

Despre dependenta si independenta in cuplu si familie

Cum sa iti folosesti telefonul mai eficient

PSIHOLOGIA GESTALTISTA

Sa ne imaginam 'viata psihologica' spre sfarsitul secolului al XlX-leasi inceputul secolului al XX-lea. Se afirmase curentul asociationist carecontribuise la desfilosofarea psihologiei si definise legile asociatiei, dar nureusise sa explice astfel procesele psihice complexe.Se afirmau curentulfunctionalist si structuralist ca o continuare a asociationismului siintrospectionismului dar si ca o negare si depasire a lor.

http://www.despresuflet.ro/forum/comunicare-f40/dansul-ca-forma-de-comunicare-t172.html


http://www.despresuflet.ro/forum/relaxare-f29/muzicoterapie-flori-t171.html


http://www.despresuflet.ro/forum/dependenta-f20/este-dependenta-de-sex-o-boala-sau-o-scuza-t165.html


http://www.despresuflet.ro/forum/dependenta-f20/despre-dependenta-si-independenta-in-cuplu-si-familie-t164.html

http://www.despresuflet.ro/forum/cariera-f18/cum-sa-iti-folosesti-telefonul-mai-eficient-t163.html



http://www.despresuflet.ro/forum/dependenta-f20/despre-dependenta-si-independenta-in-cuplu-si-familie-t164.html






In acest moment - sfarsitul sec. al XlX-lea si inceputul sec al XX-lea-apar si se afirma ca expresie a dezvoltarii stiintelor in general, dar si astiintei psihologiei in special trei mari curente psihologice: gestaltismul,behaviorismul sipsihanaliza (freudismul).

In campul gandirii psihologice a timpului, in confruntarea cuideile atomismului asociationist, se afirma teoria gestaltista. Acestcurent afirma prioritatea intregului asupra partilor. O influenta directa asuprareprezentantilor curentului gestaltist au avut-o si descoperirile din domeniulfizicii. Fizicienii se indepartau de conceptia atomista acceptand notiunea decamp de forte. Fizicianul Mach a inclus printre senzatii si forma spatiala(figurile geometrice) si forma temporala (melodia) considerate independentede elementele lor.

Curentul a aparut in Germania. Etimologic gestalt (in germana)inseamna structura, forma, configuratie.

In acord cu semnificatia etimologica gestaltismul sustine ideeaca fenomenele si procesele psihice sunt structuri, configuratii ireductibile la osimpla asociatie a elementelor componente. Gestaltistii revoltati deatomismul psihologic impus de structuralism si asociationism au pus incentrul preocuparilor procesulperceptiv. Ei apreciau conceptia l 848g67i uiWundt ca o constructie, teorie (caramida-mortar) in care elementele,senzatiile (caramizile) erau tinute la un loc de procesul de asociatie cu rol de

mortar.Simpla asociere mecanica nu poate explica gandirea logica,inlantuirea judecatilor in vederea unei concluzii, nu poate explicaorganizarea gandirii si finalitatea ei. Organizarea sufletului omenesc nu sepoate explica prin simpla aglomerare de senzatii.

In 1890 psihologul vienez Christian Maria von Ehrenfels (1859 -1932) publica un memoriu asupra calitatii structurii. Autorul observa cumulta patrundere (aprecia M. Ralea, p.552)cum structura unei perceptiipoate ramane nemodificata chiar atunci cand senzatiilecorespunzatoare

variaza. O figura se compune din linii si puncte, o melodie se compune dinsunete si este perceputa ca fiind aceeasi indiferent daca este cantata lapian, vioara sau transpusa in alta tonalitate. Noi recunoastem melodiadeoarece ca si figura este o forma.

"O forma este ceva mai mult decat suma fortelor sale; ea areproprietati care nu rezulta din simpla adunare a elementelor sale, ci din



raporturile lor'. Ehrenfels introduce termenul de calitati ale formei prin care'intelegem acele continuturi intuitive, pozitive, ce apar in constiinta legatetotdeauna de anumite complexe unitare, perceptive, care la randul lor suntformate dintr-o serie de elemente separate."

Autorul considera calitatile formale ca fiind adaugate calitatilor sensibilesi coexistand cu acestea. Memoriul lui Ehrenfels a trecut neobservat si abiamai tarziu gestaltistii l-au invocat ca prima expunere de psihologieconfigurationista.

Cei care vor impune gestaltismul si vor fi considerati fondatoriigestaltismului experimental sunt: M. Wertheimer, W.Köhler si K.Koffka prin scoala de la Frankfurt si Berlin.

Se admite ca gestaltismul experimental incepe in 1912, odata cupublicarea cercetarilor luiMax Wertheimer (1880-1943) asupra perceptieimiscarii aparente, asa numitul fenomen PSI (miscare aparenta).

Postulatele teoriei perceptiei formulate de M. Wertheimer sunt:

a) perceptia este structurata inca de la inceput.

b) intregul este perceput inaintea partilor, ierarhia fiind ascendenta, iarnu

descendenta.

c) nu exista distinctii intre perceptii si senzatii.

d) organizarea stimulilor in ansamblul perceptiilor nu se face prinhazard.Max Wertheimer a enuntat si Legile organizarii perceptive (8 legi) pecare le-a impartit in doua grupe:

1) Legile intrinseci - care actioneaza independent de experienta

subiectului si se refera la modul in care este organizat stimulul;

- legea pregnantei - este legea fundamentala a organizariiperceptuale (dincare deriva celelalte 7 legi) numita si legea celei mai bune forme. Eaexplica cum se trece de la campul omogen la cel eterogen in care se potsegrega forme distincte si stabile. Criteriile pregnantei dupa Koffka sunt :



regularitatea, simetria, simplitatea, inclusivitatea, continuitatea, unificarea.Pe baza acestor criterii se dezvolta alte legi ale organizarii;

- legea unificarii - exista forme cu o buna unitate dar exista formecu oinclusivitate slaba a elementelor, fapt ce prejudiciaza unitatea;

- legea inclusivitatii - (actioneaza atunci cand din componenterezulta unintreg unitar, elementele constitutive ne mai fiind decelabile);

- legea continuitatii - formele care au contur continuu sunt mai bune,maiperceptibile decat cele cu contur discontinuu;

- legea proximitatii - in cazul unui sir de figuri (cercuri sau bile)dacaapropiem elementele doua cate doua creem conditii de proximitate pe de oparte si de distantare pe de alta parte. In acest caz sirul se sparge,unitatea trecand asupra grupelor.

- legea similitudinii- in cazul aceluiasi sir de figuri dacaintevalele se mentin aceleasi, dar intervin deosebiri in luminozitate,se determina regrupari de elemente si apar structuri diverse.

Dupa Wertheimer variatiile imaginii dependente de legi aleorganizarii intrinseci alcatuiesc fenomenologia perceptiei.

2) Legile extrinseci - sunt legi exterioare subiectului si se

refera la contributia specifica adusa de subiect in organizarea campuluiperceptiv (observam ca la acest autor acceptarea termenilor deextrinsec si intrinsec este inversa decat in mod obisnuit).

- legea montajului - se impune cand pregnanta figurii este

scazuta sau altfel spus cand configuratiile sunt slabe, vagi, neregulateasimetrice si situate la un prag minim perceptibil. In aceste conditii,gestaltul se impune subiectului si se prezinta intr-o forma maiorganizata ca o imagine a obiectului. Montajul - starea de pregatire asubiectului.



- legea influentei atitudinii asupra perceptiei - Legea lui

Murphy - atitudinea conditionata de experienta trecuta faciliteaza sauproduce sensibilizare, atrage atentia in perceptie (nu exista boli, existabolnavi; unitate corp - suflet).G. Murphy a realizat experimente cu

mohicani si americani care au evidentiat preferinta acestora pentruscene luate din mediul lor cultural.

Oamenii percep lumea prin prisma unei anumite stari emotionale siprin prisma experientei proprii. Orice perceptie apare ca un compromisintre experienta trecuta si experienta actuala.

Promotorii curentului gestaltist au incercat sa extinda legile de la domeniul perceptiei la intregul psihism.

Legile gestaltiste,afirma I. Manzat( p.34) , asigura un maximumde eficienta prin doua principii:

a) subliniaza aspectele esentiale, informationale ale formei

b) minimalizeaza erorile prin redondanta (redondanta fiind mijlocde confruntare, verificare).

De retinut:

- notiunea de forma buna inseamna faptul ca o perceptie tindesa capete cea mai buna forma posibila, una care este mai stabila.

Forma buna se caracterizeaza prin regularitatea elementelor, aconturului sau, a simetriei (ex. cercul este forma cea mai buna).

- relatia dintre intreg si parti - proprietatea esentiala a unui percepteste sa formeze un intreg, care sa se poata descompune in parti.Acesteparti sunt subordonate, dar intregul este mai mult decat suma partilor.

Max Wertheimer a introdus in invatare conceptul de insight -iluminare, gasire brusca a unei solutii neasteptate dupa o lungacautare. Este apropiat ca inteles de termenul de intuitie intelectuala a

lui H. Bergson.

In esenta insight (einsight) are sensul de iluminare instantanee, esteun moment de salt al cunoasterii care isi suprima mijlocirile aparand canemijlocit.

Kurt Koffka (1886-1941) publica in 1935 "Principiile psihologieigestaltului". Pentru a explica precizia perceptiei spatiului el invoca



perceptia invariantei. El spune ca planul vertical si orizontal producforte de tensiune care se neutralizeaza, se echilibreaza, alcatuind ostructura stabila, un invariant, dupa care apreciem variatiile altorelemente. Mai sustine ca, gestalturile au un caracter aprioric, nu provin

din experienta, ci sunt datum-uri independente de experienta cognitiva.

Wolfgang Köhler (1887-1967) Psihologii gestaltisti credeau cainvatarea poate fi activa si semnificativa, nu doar mecanica si simpluresponsiva. W. Köhler si altii au demonstrat ca invatarea si in specialinvatarea rezolvarii problemelor este insotita de o cunoastere adanca,in profunzimea fenomenului, nu doar de repetitie mecanica. Köhler afost nevoit sa se refugieze in timpul primului razboi mondial pe una dininsulele Canare unde Academia de Stiinte Prusaca tinea o colonie demaimute. Cercetarile sale pe insula i-au oferit o vedere generala

asupraprocesului de invatare in profunzimea lui ca fenomen psihologic.W. Köhler fiind retinut in timpul primului razboi mondial mai multe luni dezile in insula Teneriffe- unde se afla un lot de maimute superioare,cimpanzei, destinati unui laborator de biologie- a facut asupra lor oserie de experiente cu privire la fenomenele de perceptie siinteligenta.

Cu ajutorul unor custi, lazi si bastoane a impus animalului oproblema pe care acesta nu o putea rezolva decat ocolind un obstacol.Drumul direct era inchis, animalul trebuind sa descopere undrum indirect. 'Animalul se afla intr-o situatie despre care trebuie saaiba, pe cat posibil, o perceptie de ansamblu; el trebuie sa rezolveatunci problema cu ajutorul mijlocului indirect ce i se lasa'. (DieIntelligenzprufungen am menschenakfer, 1917)

Rezolvarea problemei (tragerea hranei cu un bat, asezarea unorlazi una peste alta pentru a putea ajunge la hrana, legarea mai multorbastoane unele de altele pentru a putea atinge hrana, ocolirea unuiobstacol, deschiderea unei lazi cu zavoare complicate) implica

perceperea unui ansamblu, a intregii situatii pentru a putea alege solutiacea mai buna. Köhler si Koffka neaga adaptarea printr-oselectie automata a reactiilor intamplatoare, asa numita teorie aincercarilor si erorilor sustinuta de behaviorism."Rezolvarea corecta aproblemei de catre maimuta nu apare accidental ci dintr-o data. Scopul simijloacele ulterioare formeaza un gestalt."Programul consta inreorganizarea perceptiei trecand prin faza 'bunelor greseli', care duc



animalul spre solutia definitiva. Un test de inteligenta trebuie sa prezinteo situatie inteligibila. In aceste experiente, inteligenta apare ca ointuitie (Einsicht) prin care animalul percepe configuratia care i seprezinta in realitate si vede solutia ocolita pe care o cauta. Procesul

de invatare consta intr-ostructuralizare a campului perceptiv intr-o configuratie sau alta, fie printr-o unificare a doua sau mai multorconfiguratii, fie printr-o descompunere a unei configuratii in doua sau in maimulte configuratii.

Sinteza si analiza sunt cele doua scheme generale dupa care sedesfasoara procesul structuralizarii campului perceptiv, la baza invatariiurmarindu-se intregirea configuratiei.

Experimentele lui Köhler, Koffka si Wertheimer au contribuit

la delimitarea si formularea legilor gestaltului sau organizarii perceptiei.

Gestaltismul porneste de la conceptul de camp si pune incentrul procesualitatii psihice principiul organizarii prin care se realizeazagestaltul, structura sau forma.

W. Köhler, defineste campul ca distributie dinamica de energie intrepartile sale si delimiteaza trei feluri de campuri:

a) campul fizic - in care echilibrul este stabilit in functie de

dimensiunileobiectelor (pozitie, marime);

b) campul cerebral - creat de zonele de proiectie corticala la care

sosesc excitatiile senzoriale provenite din campul fizic;

c) campul perceptiv care este senzorial si poate fi optic, acustic, tactil.Izomorfismul acestor trei campuri se explica prin faptul ca obiectul perceput seamana cu obiectul fizic si nu cu proiectia sa retiniana. Percepereaunei schimbari in mediu determina automat o schimbare in campul cerebral.

Dezvoltarea conceptului de camp este realizata de Kurt Lewin carein 1933 introduce conceptul de camp psihologic pentru a desemna unansamblu de fapte independente, fizice, biologice, sociale, psihice(constiente si inconstiente) existente la un moment dat si care determinacomportamentul unui individ sau grup. Prin conceptul de 'totalitatidinamice' si 'camp social' gestaltismul a contribuit la o intelegere mai



adecvata a semnificatiei si pozitiei unei persoane intr-un grup, aprecia I.Manzat.

Campul psihologic implica existenta a trei tipuri de variabilepentru individ:

a) variabile psihologice (nevoi, scopuri, perceptii ale subiectului dat);

b) variabile nonpsihologice cu incidenta directa asupra persoanei(sociale,biologice, fizice);

c) alte variabile din univers fara incidenta directa asupra subiectului;Variabilele psihologice care au incidenta asupra subiectului formeaza

spatiul lui de viata. Acesta este format din doua substructuri,persoana (P) si mediul (E) care este limitat de frontiera (F) deincidenta variabilelor nonpsihologice care au efect asupracomportamentului.

Persoana si mediul se definesc reciproc in interdependenta, in sensulca persoana este o functie a mediului si invers.

In 1947 K. Lewin a introdus conceptul de camp social care reprezinta

un ansamblu de entitati sociale coexistente ca: grupurile, subgrupurile,membrii, barierele, canalele de comunicare. O caracteristica fundamentala acampului social este pozitia relativa a entitatilor ce il compun, definind ostructura si o ecologie a sa si dand posibilitatea locomotiei in interiorulcampului.

Neogestaltistii

Maier si Szekely- asociati cu rezolvarea de probleme

ca restructurare a fondului de cunostinte interdisciplinare. Maier a construit

modele experimentale pentru a arata rolul directiei in rezolvarea de

probleme. Directia este un fel de forta interioara care orienteaza

combinarea datelor experientei trecute, factorul care determina natura

combinatiilor.



Gordon Allport (1897 - 1967)- conceptia lui despre personalitate

isi trage radacinile din ideile psihologiei gestaltiste.

- Personalitatea este o organizare dinamica aflata in continua

transformare si dezvoltare;

- Personalitatea este un sistem in cadrul unui sistem de matrici socio -

culturale;

- Ultima realitate a organizarii personalitatii este trasatura. In sistemul de

personalitate trasaturile au o dispozitie ierarhica:

1. Trasaturi cardinale

2. Trasaturi dominante

3. Trasaturi persistente

4. Trasaturi reprezentative pentru individ

-Ierarhia trasaturilor personalitatii nu este imuabila, ea variaza de laindivid la individ: ce la unul este dominant la altul poate fi secundar.

-Trasaturile pot fi: centrale sau principale (20, 30 -care definesc profilulpersoanei) si secundare (cateva mii).

Conceptul de camp va fi dezvoltat de Henry Ey (1963) in psihologia

constiintei: constiinta este un camp, adica un ansamblu dinamic organizat si

viu; orice camp al constiintiei se organizeaza in raport cu vectorul experientei.

Contributiile gestaltismului in domeniul terapiei

Frederic Perls si Laura Perls

Frederic Perls, parintele gestalt - terapiei, a fost psihanalist dar si adeptal gandirii fenomenologice si existentialiste. Psihoterapia este opsihotehnologie a restructurarii si optimizarii fiintei umane, intemeiata pe oconceptie generoasa privind resursele creative spontane ale omului, carepot fi activate, directionate sau transformate de persoana insasi in cainaturale de vindecare si dezvoltare.



Terapia gestaltista angajeaza plenar experienta focalizataperceptual, afectiv, imaginativ si actional, aici si acum, printr-o diversitateimpresionanta de modalitati de dialog si tehnici de rol provocativ. Toateacestea devin 'vehicolul constientizarii de sine, al redescoperiri i si

reevaluarii personale, al autorestructurarii prin resurse proprii'. Eleconduc in final la cresterea si dezvoltarea personala, gestalt-terapiaapartinand astfel prin scopuri si metodologie psihoterapiilor umanist-experentiale si fiind poarta de intrare in domeniul dezvoltariitranspersonale.

"Insight-ul, prin autoexplorare si invatarea strategiei de a te constientizasi autotransforma in masura in care te accepti, te asemeni si decizi liber, cudeplina responsabilitate, constituie paradigma acestei psihoterapii cedepaseste creativ si realist atat abordarile psihodinamice cat si cele

comportamentale".

Dificultatile autoreglarii si integrarii armonioase in lume sunt indirecta legatura cu fluctuarile contactului de granita al persoanei. Reglareagranitei intre sine si alter, intre 'Eu' si 'non eu' poate sa prezinte diverse tipuride perturbare osciland in extremis intre pierderea granitei (fuziune, lipsadistinctiei intre sine si altul si izolare completa, deconcentrare, ruptura,separare). Aceste perturbari se intalnesc in cadrul procesului psihotic:

Proiectia - este un tip de perturbare a contactului de granita, ce rezulta

din atribuirea in afara Eului - altcuiva sau unui obiect ori situatii - a unorcaracteristici sau a ceva ce apartine Eului. Rezulta din proiectie o confuzie asinelui cu altul.

Introiectia - o tulburare a granitei de contact ce consta in absorbirea, captarea, preluarea si asimilarea fara discriminare a ceea ce apartine non-eului -informatii, valori, comportamente cu care persoana intra in contact inmediul de viata. Persoana nu mai este constienta de ea insasi, de nevoile,de tendintele, de scopurile si resursele proprii dar opereaza pentru sine in

baza valorilor introiectate.

Retroflectia - este un proces de reoglindire, de revenire asuprasinelui prin sine, bazata pe o diviziune in cadrul sinelui, un mod de a tehrani cu tine insuti. Modul este inlocuit cu iluzia autosuficientei.

Retroflectia poate fi motorie, senzoriala sau verbala. O forma aretroflectiei esteintrospectia care poate fi patologica sau



normala.Uneori ea poate servi intereselor de adaptare ale organismului,de exemplu reprimarea impulsului de a-ti exprima supararea poate fiutila in fata unui mediu periculos. In asemenea momente a-ti muscabuza poate fi o abordare mai utila decat sa vorbesti muscator.

Retroflectia descrie procesul general de negare, infranare retineresau echilibrare a tensiunii.

O alta forma a retroflectiei este desensibilizarea saudesenzitivitatea (ex. incetosarea vederii, surditate psihica fara substratorganic).

Obiectivele gestalt terapiei:

mentinerea si dezvoltarea starii de sanatate (starea de bine total) sinu vindecarea sau repararea unei tulburari oarecare. Gestaltismul se

apropie de dezvoltarea personala, de starea de bine, de dezvoltarea

deplina a potentialului uman.

dezvolta o perspectiva unificatoare asupra fiintei umane integrand

simultan perspectivele (dimensiunile) senzoriala, afectiva,

intelectuala, sociala si spirituala , permitand o experienta globala in

care corpul poate sa vorbeasca si cuvantul se poate intrupa.

pune accent pe constientizarea experientei actuale, aici si acum.

reabiliteaza trairea emotionala si corporala

favorizeaza contactul autentic cu ceilalti, ajustarea creativa a

organismului la mediu, constientizarea mecanismelor interioare care

ne imping la conduite repetitive si perimate (depasite). Pune in

evidenta procesele noastre de blocaj sau de intrerupere a cicluluinormal de satisfacere a nevoilor si ne ajuta sa ne reprezentam

evitarile, fricile, inhibitiile si iluziile.

vizeaza sa explice originile, dificultatile blocajelor noastre si sa

experimenteze piste pentru noi solutii. La cercetarea lui a sti "de ce"

adauga cunoasterea "a simti cum" (declansator al schimbarii).



favorizeaza constientizarea globala a modului in care functionam, a

proceselor noastre de ajustare creativa la mediu, de integrare a

experientei prezente, a evitarilor si a mecanismelor noastre de

aparare denumite rezistente in gestaltism

combina intr-o maniera originala un ansamblu de metode si tehnici

variate, verbale si nonverbale:

- trezirea senzoriala

- lucrul asupra energiei, asupra respiratiei a corpului sau a vocii,

a exprimarii emotiilor, pornid de la vise, reverii, manifestarea

creativitatii (muzica, dans).

este vorba despre o abordare universala si naturala potrivita

persoanelor de toate varstele, nivelele si culturile, in diverse situatii.

Insusi Pearls considera ca metoda sa "este prea buna pentru a fi

folosita doar pentru bolnavi si marginalizati si este o terapie a

normalilor"("Eul, foamea si agresivitatea " - Perls )

Contributii ale gestaltismului:

1.Prin gestaltism psihologia a redescoperit imaginea ca formatiunepsihica specifica, implicand unitatea, constiinta, figurativitatea.

2. A formulat legile organizarii perceptuale.

3. A sustinut cu argumente experimentale prioritatea intreguluiasupra partilor.

4. A introdus conceptele de organizare si camp si a dezvoltatconceptul de structura.

5. In acest fel s-a impulsionat dezvoltarea structuralismului in maimulte domenii.

a) in lingvistica a fost promovat de Ferdinand de Saussure (1875-

1915).



b) in antropologie a fost sustinut de Claude Lewi Strauss.

c) in psihologie a fost propulsat de J. Piaget ce sustinea castructura reprezinta o totalitate de transformari dotata cu autoreglare cepastreaza in invariant proprietatile sale.

d) in epistemologie si lingvistica teoretica - o structura generativaNoam Avram Chomski (n. 1928).

6. A condus la elaborarea unei terapii gestaltiste ce s-a dezvoltatin paralel cu terapia psihosomatica.

Limite ale gestaltismului:

Daca asociationismul a postulat prioritatea analizei, gestaltismul asustinut prioritatea sintezei si intregului.

Structura generativa - paradigma fundamentala aepistemologiei contemporane - depaseste atat atomismulasociationist cat si gestaltismul, sustinand complementaritatea dintreanaliza si sinteza in cu

gestalt terapia

Documents