generalitati sisteme erp si studiu aplicativ

Filip Daniel

1

1. Implementare şi utilizare de sisteme ERP şi Web-ERP în cadrul

producţiei de serie mică şi unicate

Obiective:

Prezentarea noțiuni de sistem ERP, prin descrierea detaliată a evoluției, structurii,

caracteristicilor, modul de evaluare și implementare;

Propunerea unui algoritm pentru ghidarea procesului de utilizare a sistemelor de tip

ERP şi Web-ERP, în cadrul producție de serie mică și unicate;

Utilizarea sistemelor ERP și Web-ERP, prin exemplificarea etapelor după algoritmul

propus.

Studii şi cercetări privind managementul producţiei de serie mică şi unicate

2

1.1 Noţiuni generale despre sistemele ERP (Enterprise Resource Planning)

ERP este un instrument software foarte complex, care integrează toate departamentele

unei întreprinderi într-o platformă informatică comună, organizat după structura client-server,

având o bază de date unică, pentru o gestionare cât mai eficientă a tuturor resurselor din cadrul

unei întreprinderi.

Scopul unui sistem informatic de tip ERP, este de a asigura transparenţa datelor,

eliminarea efectului de redundanţă, oferirea informaţilor în „timp real” în cadrul procesului

decizional şi să faciliteze accesul la orice tip de informaţie utilă în funcţie de gradul de

permisivitate în desfăşurarea activităţii.

Producție

Marketing

Resurse umane

Financiar

ContabilitateServerBaza de date

AprovizionareBusiness

Intelligence

Proiectare

Fig. 7.1 Arhitectura generală a unui sistem ERP

De menţionat că un sistem ERP trebuie să acopere toate departamentele unei

întreprinderi, indiferent de structura ei, pentru a-şi îndeplini scopul pentru care fost proiectat şi

anume: „diseminarea în timp real a informaţiilor, în cadrul întreprinderii”

Informaţia poate fi definită ca o comunicare, un mesaj ce conţine elemente noi despre

un fenomen, fapt, proces şi care poate fi utilizată pentru îmbunătăţirea unei decizii sau a face

posibilă luarea unei hotărâri.

O informaţie de calitate poate fi caracterizată de mai mulţi factori cum ar fi: să fie

consistentă, să fie relevantă, să fie exactă, să fie oportună şi să fie accesibilă.77

77 BOJAN, I., FILIP, D., Planificarea resurselor întreprinderilor, Managementul sistemelor logistice, Manualul calificării, Editura U.T.Press, Cluj-Napoca, 2010, pag. 337-418. ISBN 978-973-662-578-7.

Filip Daniel

3

să fie consistentă - să cuprindă suficiente informaţii încât să poată furniza utilizatorului

cât mai multe cunoştinţe;

să fie relevantă - să poată furniza acele cunoştinţe care sunt necesare pentru efectuarea

unei alegeri. O informaţie irelevantă pentru o anumită decizie poate fi relevantă pentru

o altă decizie;

să fie exactă - dacă informaţia este exactă conţinutul ei va reflecta situaţia reală a

fenomenului şi va influenţa de asemenea luarea deciziei. O informaţie inexactă are de

cele mai multe ori consecinţe grave;

să fie oportună - să existe un decalaj corespunzător între momentul primirii informaţiei

şi momentul în care este necesară luarea deciziei. Cu alte cuvinte, informaţia primită cu

întârziere poate avea o valoare scăzută sau poate să-şi piardă în întregime valoarea.

Informaţia este un produs perisabil!

să fie accesibilă - modul de prezentare al informaţiei joacă de multe ori un rol deosebit.

Nu este acelaşi lucru dacă informaţia primită este clară sau confuză, dacă trecerea de la

informaţie la cunoaştere se face uşor sau cu multă dificultate.

În continuare sunt prezentate principalele beneficii pe care le aduc implementarea unor

sisteme informatice în cadrul unei întreprinderii:

oferă posibilitatea obţinerii unui avantaj competiţional;

creşterea veniturilor;

planificarea producţiei;

ţinerea sub control şi reducerea costurilor;

îmbunătăţirea calităţii;

crearea de noi oportunităţi, prin rezolvarea unor probleme complexe care altfel ar

necesita o durată de realizare mai lungă.

Sistemele informatice pot afecta structura de bază, cât şi concepţia organizaţiei. În

general aceste efecte au loc în următoarele moduri:

apariţia unor unităţi sau departamente specializate în prelucrarea informaţiei. Cele mai

multe organizaţii găsesc util separarea departamentele pentru a manipula informaţia din

sistem.

eliminarea straturilor ierarhice din ierarhia managerială, deoarece sistemele informatice

pot elimina necesitatea nivelurilor intermediare din piramida managerială. În unele

cazuri se poate ajunge la crearea unor noi tipuri de organizaţii, ca de exemplu,

organizaţia de tip T. Cele de tip T sunt organizaţii cu structura plată, în consecinţă,

utilizarea sistemelor informatice în interiorul unei organizaţii poate duce la restrângerea


4

nivelelor manageriale, cu legături electronice extensive cu furnizorii şi clienţii, cu

departamente virtuale şi structura managerială matriceală şi cu o avansată infrastructură

informaţională.

creşterea flexibilităţii organizaţiei prin schimbarea ritmurilor de lucru şi creşterea

capacităţii de prelucrare a informaţiei.

Sistemele informatice afectează comportamentul oamenilor din organizaţie. Unele

influenţe sunt pozitive, altele negative.

Dintre aspectele pozitive amintim faptul că, sistemele informatice îmbunătăţesc

eficienţa. În plus, unii oamenii găsesc că este mai interesant şi mai plăcut să lucreze cu

tehnologii noi. Ca rezultat al informatizării şi apariţiei poştei electronice membrii unei

organizaţii pot comunica între ei şi în afara organizaţiei.

Din categoria aspectelor negative menţionăm faptul că, sistemele informatice pot

conduce la izolarea oamenilor, deoarece computerele le permit să lucreze şi fără a interacţiona

direct între ei. Cu ajutorul acestor softuri, managerii pot lucra de la distanta cu acelaşi efect, dar

ei nu pot fi disponibili în întreprindere pentru cei care au nevoie de ei, iar lucrul pe calculator îi

îndepărtează de părţile cheie ale sistemului social. Acordurile şi înţelegerile computerizate tind

să devină tot mai puţin personale. Preocupaţi de aceste aspecte, cercetătorii analizează modul

în care sistemele informatice afectează comportamentul şi atitudinile indivizilor.

În ciuda multor efecte benefice, sistemele informatice prezintă importante limitări, cum

ar fi:79

sistemele informatice sunt scumpe şi în unele cazuri dificil de dezvoltat şi implementat;

sistemele informatice nu se pot aplica oricăror sarcini sau probleme. Problemele

complexe necesită judecăţi care pot fi efectuate numai de oameni;

managerii se bazează uneori prea mult pe sistemele informatice, acestea fiind adesea

instrumente utile, dar rareori pot lua locul managerilor;

informaţiile oferite managerilor pot să nu fie exacte, la timp, complete şi relevante

precum par. Rezultatele obţinute depind în foarte mare măsură de datele furnizate, de

aici există posibilitatea apariției fenomenului GIGO (Garbage In → Garbage Out =

Gunoi Introduci → Gunoi Obţii);

managerii pot avea speranţe nerealiste asupra aceea ce pot face sistemele informatice;

sistemele informatice pot fi supuse sabotajelor, viruşilor sau căderilor de tensiune.


Filip Daniel

5

După cum se poate observa şi în figura 7.2, după Al Doilea Război Mondial, prin anii

~1950, oferta de produse era foarte mică, aceasta era o consecinţă a războiului, majoritatea

fabricilor fiind distruse. La acel moment, tot ce se producea se vindea automat. De aici rezultă

necesitatea planificării resurselor, realizarea unor volume cât mai mari de produse, acest lucru

fiind posibil prin utilizarea la maxim a capacitaţilor de producţie. Pentru situația descrisă

anterior, aplicaţiile MRP (Material Resource Planning) erau cele mai elocvente.

Fig. 7.2 Evoluţia cererii şi a ofertei pentru produse80

Noţiunea de planificare a resurselor a apărut după Al Doilea Război Mondial, însă prin

anii 1960 apar primele aplicaţii care realizau acest lucru pe calculatoarele existente la acel

moment, şi anume: „mainframe computer”. Purtau această denumire din cauza dimensiunilor

foarte mari pe care le aveau. Acestea funcţionau pe bază de card-uri sau benzi magnetice şi

erau ideale în activităţile unde se efectua o muncă repetitivă. După 1960 au început să apăra

calculatoare cu dimensiuni mai mici, cu viteze mai mari de procesare şi o flexibilitate mai mare

în cadrul operaţiilor, adică puteau executa o diversitate mai mare de programe.

Atunci au apărut primele aplicaţii software care erau utilizate pentru asistarea

procesului de producţie. Prima aplicaţie software de acest tip a fost denumita MRP (Material

Resource Planning)

Prin anii 70’-80’, piaţa începe să se stabilizeze, cererea rămâne constantă, iar oferta

creşte din ce în ce mai mult. După anii 80’, oferta devansează cererea şi apare concurenţa.

Pentru obţinerea unui cost tot mai mic impus de piaţă, întreprinderile trebuie să îşi organizeze

80 FILIP D. – Sisteme informatice pentru management - Suport de curs


6

cât mai bine procesele şi să le ţină sub control. Pentru realizarea acestor deziderate aplicaţiile

MRP au evoluat în aplicaţii MRP II (Manufacturing Resource Planning)

În jurul anului 1980, această metodă era utilizată pentru planificarea eficientă a tuturor

resurselor dintr-o întreprindere cu caracter productiv. Metoda este adresată planificării

operaţionale din unităţile de producţie, în cadrul planificării financiare şi are o capacitate de

simulare pentru a răspunde la „ce s-ar fi întâmplat dacă” s-ar fi luat o anumita decizie. Un

exemplu concludent ar fi următorul: dacă s-ar lansa un produs în fabricaţie, se poate observa

care este consumul de materii prime şi materiale, manopera etc..

Fig. 7.3 Evoluţia sistemelor ERP81

În jurul anului 1990 au apărut primele sisteme ERP (Enterprise Resource Planning),

acestea erau formate din mai multe aplicaţii (module), iar fiecare modul era specific unei

funcţiuni (departament) din cadrul întreprinderii. De menţionat este faptul că o parte din aceste

facilităţi ale aplicaţilor se regăseau şi în MRP II.

Conceptul de sistemul ERP a luat fiinţă în momentul în care toate informaţiile erau

gestionate cu ajutorul calculatorului din cadrul fiecărui departament și au putut fi integrate într-

o platformă comună, având o bază de date unică, prin stocarea datelor într-un singur loc.

În prezent, sistemele ERP au realizat un nou pas în cadrul dezvoltării lor şi anume în

sisteme ERP-WEB. Această evoluţie permite utilizarea programului de la distanţă (din

exteriorul întreprinderii) prin intermediul internetului şi anume prin utilizarea unui browser de

internet, similar cu utilizarea unei căsuţe de mail. Această utilizare din exterior este

restricţionată, iar accesul este posibil doar prin intermediul unui user şi a unei parole.

81 FILIP D. – Sisteme informatice pentru management - Suport de curs

Filip Daniel

7

1.2 Structura unui sistem ERP

Un sistem ERP este format din mai multe module (aplicaţii software) care sprijină toate

compartimentele întreprinderii: planificare, producţie, contabilitate, vânzare, marketing,

resurse umane, distribuţie, financiar, stocuri, mentenanţă, logistică, e-business şi le integrează

într-o platformă comună.

Structura unui sistem ERP este de tip client/server și asigură circulaţia unui flux rapid

al informaţiilor între toate compartimentele/departamentele întreprinderii într-un mod

transparent.

Integrarea acestor module într-o platformă comună conferă avantajul eliminării

efectului de redundanţă (duplicarea informaţiilor), cu ajutorul tehnologiilor utilizate în cadrul

bazelor de date.

Datele sunt elementele de bază a unui sistem ERP. Baza de date este formată din mai

multe tabele, care permit relaţii între ele, prin intermediul unor câmpuri. În cadrul acestor

tabele sunt stocate şi organizate datele. În prezent numărul de furnizori de baze de date

comerciale este mai restrâns în comparaţie cu furnizorii de sisteme ERP. Există cca. 20

furnizori de tipuri de baze de date în comparaţie cu sutele sau chiar miile de furnizorii de

aplicaţii de tip ERP. Singurii furnizori care oferă soluţii complete adică baze de date plus

aplicaţiile ERP sunt Microsoft şi Oracle. Realizarea unei soluţii complete presupune un efort

susţinut a contracarării avantajelor oferite de soluţiile dezvoltate de firme specializate, care

sunt cunoscute pe piaţă.

Aplicaţiile realizează legătura între bazele de date şi funcţionalităţile deservite.

Funcţionalitatea este definită prin interacţiunea dintre aplicaţii şi bazele de date. Aplicaţiile au

rolul de a gestiona bazele de date prin culegere de date, validare, prelucrare, transferul lor şi

exportul către alte medii.

Cu ajutorul interogărilor, aplicaţiile preiau informaţiile necesare (cerute) de operator din

baza de date. Introducerea datelor se face de către operator în două moduri: prin introducere

directă de la tastatură sau prin scanarea codului de bare. Interfaţa aplicaţiei este foarte

importantă deoarece ea trebuie să asigure o comunicare uşoară şi rapidă între medii. Aplicaţiile

fac posibilă preluarea de date şi din alte surse, cum ar fi: Internet, Electronic Data Interchange

(EDI), echipamente de producţie, etc.

Rezultatul prelucrărilor sunt informaţiile. Acestea sunt oferite operatorului sub mai

multe forme: rapoarte, situaţii, buletine informative, etc., prin afişarea lor directă pe ecranul

monitorului (display-uri), după care acestea pot fi tipărite la imprimantă. Aplicaţiile pot oferi


8

aceste rezultate şi sub formă de fişiere, care apoi pot fi prelucrate cu ajutorul altor medii de

lucru (exemplu: fişiere Excel).

Aplicaţiile ERP au în componenţa lor un generator de rapoarte, cu ajutorul căruia pot fi

construite rapoarte noi care nu au fost prevăzute în cerinţele iniţiale şi permite posibilitatea de

parametrizare şi personalizare al acestora. Fişierele Excel de tip tabelar sunt cel mai des

întâlnite în cadrul exportului de fişiere din aplicaţiile ERP. Acest tip de fişiere sunt foarte uşor

de utilizat în cadrul procesului de analiză a datelor, realizări de calcule suplimentare, grafice,

etc. Această opţiune de export este extrem de importantă deoarece elimină cererile de

modificare ulterioară a aplicaţiilor din partea beneficiarilor.

Aplicaţiile ERP pot genera rapoarte cu conţinut standardizat, acest conţinut fiind definit

la implementarea sistemului. Rapoarte standardizate pot fi: facturi, avize, comenzii, etc.

Majoritatea furnizorilor de sisteme ERP oferă diverse soluţii de personalizare a

rapoartelor în funcţie de formatul dorit şi personalizarea acestora prin inserarea unui logo, antet

specific etc.

1.3 Caracteristicile unui sistem ERP

Principalele caracteristici:

sunt o suită de aplicaţii care are o arhitectură client/server;

gestionează toate resursele din cadrul întreprinderii;

integrează şi unifică procesele economice;

utilizează o bază de date unică la nivel de întreprindere, în care datele sunt introduse o

singură dată;

permit extragerea de situaţii „în timp real”;

oferă suport multivalută şi multilingv;

aceste sisteme au o structură standardizată, iar în cadrul procesului de implementare se

adaptează situaţiei necesare;

permit realizarea de adaptări, modificări şi personalizări fără intervenţia

programatorilor.

Implementarea unui sistem de tip ERP nu se realizează întotdeauna cu succes, din cauza

problemelor organizaţionale care pot interveni în cadrul procesului de implementare şi anume:

lipsa implicării managerilor din conducerea întreprinderii în cadrul procesului;

teama de nou şi neacceptarea schimbărilor din partea utilizatorilor;

implementarea şi utilizarea unui sistem ERP complet, durează de la un an în sus;

Filip Daniel

9

utilizarea de noi sisteme şi echipamente în procesul de colectarea a datelor, prelucrarea

datelor şi obţinerea informaţiilor;

modul de instruire al utilizatorului;

lipsa pregătirii psihologice corespunzătoare a utilizatorilor;

comunicare defectuoasă între echipa de implementare şi restul întreprinderii;

activitatea de implementare nu a fost pregătită suficient, corespunzător sau resursele

alocate sunt insuficiente.

Avantaje oferite de implementarea unui sistem ERP şi modul lor de concretizare.

Tabel 7.1 Avantajele oferite de sistemele de tip ERP82 Avantaj Mod de concretizare

Informaţii de calitate Prin utilizarea unei baze de date comune, sistemul poate oferi informaţii: consistente, relevante, exacte, oportune şi accesibile.

Evitarea redundanţei datelor şi

operaţiunilor

Prin utilizarea unei baze de date unice se elimină efectul de dublare a datelor (redundanţă).

Scăderea timpului de răspuns Stocarea informaţilor într-un singur loc face posibilă obţinerea informaţiilor necesare într-un timp foarte scurt.

Adaptabilitate Aplicaţiile din componenţa unui sistem ERP se reconfigurează foarte uşor la schimbările survenite atât din procesele economice cât şi tehnice.

Scalabilitate Structura modulară care permite adăugarea în orice moment a altui modul (aplicaţie), cu condiţia să aparţină sistemului ERP.

Sistem de întreţinere îmbunătăţit Posibilitatea încheierii unui contract prin care să se asigure întreţinerea sistemului, upgradarea sistemului etc.

Deschidere către e-business Structura sistemelor ERP permite integrarea noilor tipuri de aplicaţii ERP-WEB.

Dezavantaje oferite de implementarea unui sistem ERP şi modul lor de diminuare.

Tabel 7.2 Dezavantajele oferite de sistemele de tip ERP83 Dezavantaj Mod de combatere/diminuare

Costuri mari de implementare Selectarea unei echipe cu cunoştinţe în organizare şi sisteme informatice

82,83 FILIP D. – Sisteme informatice pentru management - Suport de curs


10

Dezavantaj Mod de combatere/diminuare Neconformitatea modulelor Alegerea unui sistem de tip ERP care a fost proiectat

şi are o structură compatibilă cu ramura industrială unde se doreşte a fi implementat.

Dependenţa de furnizor O analiză atentă la alegerea unui furnizor de sisteme ERP. Implementarea unui sistem înseamnă „alegerea unui furnizor pe termen lung”, schimbarea furnizorului implică costuri foarte mari

Complexitate Sistemele ERP au în componenţă aplicaţii pentru toate departamentele din cadrul unei întreprinderi. În cazul implementării se aleg doar aplicaţiile necesare.

Necesitatea extinderii şi dezvoltării ulterioare a sistemului

Trebuie avut şi acest lucru în vedere pentru alegerea unui tip de sistem ERP, deoarece este posibil ca în cazul dezvoltării întreprinderii acesta să devină ineficient.

1.4 Componenţa unui sistem ERP

Sistemele ERP care există pe piaţă sunt diferite, dar în principiu au aceiaşi structură cu

particularizări în funcţie de ramura industrială căreia i se adresează sau tipul de abordare pe

care îl prezintă.

Un sistem de tip ERP are în componenţă mai multe module (aplicaţii), acestea sunt

interdependente şi sunt legate inter-funcţional, dacă este necesar ele pot lucra şi independent.

Un sistem ERP poate funcţiona pe sisteme de operare diferite, şi anume: Windows, Linux şi

Unix.

Pentru o organizare mai bună, modulele sunt grupate în suite, cum ar fi: financiar-

contabil, resurse umane, producţie, etc. Trebuie să precizăm că nu există o regulă la nivel de

terminologie în cazul denumirilor utilizate de furnizorii ERP pentru suite, module, funcţii etc.

Acestea sunt structurate diferit de la un pachet software la altul, cea ce implică o structură

diferită şi pentru module. Astfel, compararea mai multor sisteme de tip ERP devine o activitate

dificilă.

Nomenclatoarele sunt cataloage specifice elementelor cărora li se adresează, aceste pot

fi: de produse, de materiale, de clienţi, de furnizori, de personal sub forma unor fişiere care

reunesc toate datele de descriere a acestora, depozitate într-o bază de date unică care poate fi

accesată din diferite module;

Contabilitate generală, poate fi regăsită sub numele de componentă financiar-contabilă,

pentru că asigură evidenţa contabilă şi gestiunea financiară. Funcţionalităţile acestui modul

sunt puse în evidentă de automatizarea înregistrării financiar-contabile preluate din

Filip Daniel

11

documentele primare, cu preluarea automată a datelor din alte module ale sistemului ERP şi

realizarea evidenţei contabile complete, la nivel sintetic şi analitic. Rolul modulului financiar-

contabil este de a furniza documentele contabile de sinteză impuse de legislaţia în vigoare cum

ar fi: bilanţul contabil, taxe, impozite etc. şi a celor de evidenţă contabilă cum ar fi: registru

jurnal, registru casă, jurnale de vânzări şi cumpărări, balanţa de verificare etc. Pe baza datelor

utilizate în cadrul modulului de contabilitate, sunt calculaţi diferiţi indicatori care pun în

evidenţă rezultatele financiare ale întreprinderii, cum ar fi: veniturile şi cheltuielile pe

produse/servicii, situaţia disponibilităţilor financiare ale întreprinderii (analize de cash-flow)

etc.

Încasări-plăţi – face parte din modulul financiar şi este pus în evidenţă de fluxurile de

intrări şi ieşiri, efectuate pe baza unor documente care creează obligaţii de plată sau încasare.

În cadrul acestui modul se urmăresc termenele de plată (scadenţele) ale facturilor şi sunt

evidenţiate situaţiile facturilor restante la încasare sau plată.

Salarizare – aceasta componentă se găseşte în cadrul modulului de resurse umane,

având ca scop calculul şi evidenţa salariilor. În cadrul acestui modul se realizează calcularea

automată a taxelor şi a contribuţiilor la bugetul stat şi al asigurărilor sociale. Datorita modului

diferit de calculare a salariilor de la o firmă la alta, trebuie să se asigure un grad înalt de

parametrizare şi personalizare.

Modulul este parametrizabil din punct de vedere al definirii: formulelor de calcul,

tipurilor de salarii, sporuri, prime, concedii de odihnă şi medicale, tipurile de reţineri (taxe şi

impozite), tipurile de datorii (credite şi alte datorii).

Aplicația oferă toate rapoartele standard specifice unui program pentru salarizare, cum

ar fi: state de plată, fluturaşi, note de lichidare, concedii de odihnă şi medicale, liste de

verificare, recapitulaţii, cheltuieli cu salariile, fişa fiscală etc., toate aceste informaţii putând fi

exportate în diferite formate ( Excel,Word, Pdf, Html, etc.).

Principalele caracteristici ale unui modul de salarizare:

calcularea salariilor pornind de la realizări;

afişarea salariilor în mai multe valute;

parametrizarea modulului la normele legislative privind impozitul global;

definirea formulelor de calcul;

calcularea automată a concediului de odihnă;

printarea statelor de plată, a fluturaşilor, a declaraţiilor etc.;

realizarea automată a notelor contabile şi împărţirea lor pe centre de cost.


12

Imobilizări - în cadrul acestei categorii sunt incluse: mijloacele fixe, obiectele de

inventar şi activele necorporale. Gestiunea acestor elemente este evidenţiată de întreaga durată

de utilizare a activului şi se poate identifica în orice moment care este starea acestuia şi

operaţiile efectuate asupra lui, cum ar fi: intrare, transferare, amortizare, modernizare,

reevaluare, scoaterea din funcţiune etc. Permite mai multe posibilităţi de calculare şi

înregistrare a amortizării şi anume: liniară, degresivă şi accelerată.

Extrem de necesare sunt rapoartele generate de această componentă, acestea fiind

impuse de legislaţia în vigoare, spre exemplu: registrul inventar, balanţele analitice, de

amortizare etc. sau necesare conducerii în luarea deciziilor, de exemplu: situaţia mijloacelor

fixe după diferite criterii de interogare - locaţii, grupe de clasificare, perioade, planul de

amortizare etc.

Planificare producţie – această componentă se găseşte în cadrul modulului de

management al producţiei. Fiecare sistem ERP are o structură diferită, ceea ce implică o

modalitate specifică pentru identificarea activităţilor desfăşurate în cadrul producţiei. În cadrul

planificării trebuie definite o serie de elemente, cum ar fi: executantul, termenele,

produsele/reperele, costul activităţilor şi detaliile tehnice.

Urmărirea producţiei – este o componentă a managementului fabricaţiei şi este

furnizată împreună cu planificarea. Permite preluarea notelor de predare şi a rapoartelor de

lucru, facilitează compararea comenzilor de producţie care au fost lansate, oferă situaţii

cumulate sau detaliate ale producţiei, pe faze sau pe comenzi de fabricaţie.

Planificarea necesarului de materiale – se determină automat cu ajutorul metodei

MRP, cantităţile necesare fabricării, pe baza datelor survenite din tehnologia de realizare a

produsului, a cantităţilor existente pe stoc şi a planului de producţie aprobat.

Planificarea şi urmărirea consumurilor – această activitate se gestionează cu ajutorul

bonurilor de consum şi a fişelor de magazie pentru fiecare material. Tot în cadrul acestei

activităţi are loc centralizarea datelor pentru determinarea consumurilor şi implicit a costurilor.

Oferă rapoarte detaliate sau centralizate cu privire la consumurile planificate şi realizate.

Managementul proiectelor – este o activitate foarte importantă în cadrul producţiei de

serie mică şi unicate, deoarece fabricarea produselor se realizează la comandă în cantităţi mici

după un anumit proiect. Are ca obiect gestionarea proiectelor prin activităţile de planificare

(bugetarea), finanţare şi urmărirea activităţilor din cadrul proiectelor.

Stocuri – este o componentă foarte importantă pentru o întreprindere, deoarece include

blocarea lichidităţilor în stocuri de materii prime şi materiale. Prin gestiunea acestei

componente se înţelege: un control automat al nivelului stocurilor, gestiunea tranzacţiilor de

Filip Daniel

13

stoc (intrări, ieşiri), transferuri, inventar, garanţie, termene de valabilitate etc. Această oferă

avantaje, cum ar fi: generarea automată a documentelor contabile, note de intrare-recepţie,

bonuri de consum, avize de expediţie, note de transfer etc.

Gestiunea depozitelor - este inclusă în componenţa stocurilor, aceasta descrie din punct

de vedere organizatoric unităţile de stocare: depozite, magazii, spaţii pentru depozitare în

cadrul unităţii. Orice întreprindere are nevoie de un sistem cu care să poată asigura gestiunea

stocurilor, managementul depozitelor, gestiunea şi optimizarea comenzilor prin algoritmi de

aprovizionare, rapoarte de stocuri, analize financiare asupra stocurilor etc..

Aprovizionarea – este o componentă care susţine activitatea de producţie şi are rolul de

a gestiona procesele de aprovizionare prin evidenţierea comenzilor de aprovizionare. În cadrul

procesul de aprovizionare au loc o serie de activităţi, cum ar fi: căutarea furnizorilor,

compararea ofertelor, realizarea comenzilor de aprovizionare, evidenţa şi urmărirea comenzilor

realizate şi în final primirea facturilor.

Vânzări – este o componentă care gestionează activităţile specifice procesului de

vânzare, cum ar fi: gestiunea clienţilor, gestiunea nomenclatorului de produse, gestiunea

contractelor şi a comenzilor existente şi a activităţii de facturare şi livrare.

Mentenanța – această activitate rezolvă gestiunea tehnică şi de utilizare a

echipamentelor, gestiunea pieselor de schimb şi a personalului implicat în activităţile de

întreţinere, definirea şi urmărirea lucrărilor de întreţinere sau reparaţii.

Modulul permite planificarea şi gestionarea tuturor resurselor implicate în cadrul

procesului de întreţinere (mentenanţă). Unul dintre cele mai importante avantaje pe care le

oferă aceasta componentă este istoricul activităţilor de întreţinere şi reparaţii, acesta putând fi

arhivat şi stocat în condiţii de siguranţă.

Transport (Logistica) - permite planificarea şi gestionarea activităţilor logistice din

procesele de aprovizionare, producţie şi distribuţie.

Service/Servicii – în general aceasta componentă urmăreşte garanţiile şi serviciile

postvânzare. Pe baza unei solicitări survenite se pot efectua următoarele tipuri de operaţii:

identificarea problemelor;

activităţi de întreţinere;

schimbarea elementelor neconforme;

În cadrul acestor sisteme integrate de tip ERP toate operaţiunile efectuate sunt

înlănţuite, adică o activitate se desfăşoară pe baza altei activităţi, denumită activitate

generatoare. Desfăşurarea unei activităţi implică generarea unei note contabile în cadrul


14

sistemului. Informaţiile din activităţile predecesoare nu pot fi modificate până când va fi

ştearsă nota contabila care face legătura între ele.

Analiză – apare sub diferite denumiri în funcţie de tipul de sistem ERP implementat.

Aceste module sunt foarte complexe şi apar în general sub denumirea de Business Intelligence

şi sunt destinate analizei datelor din sistem, ca suport în procesul de luare al deciziilor.

Modulul importă datele din baza de date, pe care le utilizează în realizarea diferitelor analize şi

oferă informaţiile în forma dorită de utilizator, sub forma de: rapoarte, situaţii sau grafice. Cele

mai dorite şi utilizate fiind analizele multi-dimensionale, simulările, scenariile şi prognozele.

Generator de rapoarte – este componenta care gestionează toate rapoartele din cadrul

sistemului ERP şi permite personalizarea acestora în funcţie de preferinţele utilizatorilor.

Personalizarea este permisă atât în privinţa design-ului cât şi a informaţiilor care vor fi

publicate prin intermediul acestora.

Management contracte – mai poate fi întâlnită sub denumirea de urmărire contracte şi

are rolul de a gestiona toate contractele întreprinse de firmă, atât cu beneficiarii cât şi cu

furnizorii.

În aceasta componentă se pot realiza o multitudine de configurări legate de:

avans achitat;

fixarea unei rate a dobânzii;

modul în care se calculează dobândă;

modul de rambursare;

număr de rate;

penalizare pe zile;

modul de facturare etc.

În cadrul acestui subcapitol au fost prezentate componentele de bază ale unui sistem de

tip ERP. De menţionat este faptul că modul în care acestea sunt organizare şi structurate revine

la latitudine furnizorului.

1.5 Evaluarea performanţelor unui sistem ERP84

Evaluarea performanţelor unui sistem de tip ERP este o activitate extrem de complexă.

În cadrul acestei activități, trebuie să se ţină seamă de următoarele caracteristici:


Filip Daniel

15

asigurarea confidenţialităţii – se realizează prin creşterea gradul de protecţie şi

securitate împotriva accesului neautorizat la date. Securitatea se poate realiza pe mai

multe nivele şi anume: la nivel de utilizator, la nivel de subcomponentă şi la nivel de

funcţionalitate (pe operaţii: vizualizare, adăugare, modificare, ştergere);

scalabilitatea – este pusă în evidentă de posibilitatea implementării doar a unor module

absolut necesare, iar mai târziu adăugând alte module, în funcţie de resurse şi necesităţi;

portabilitatea – este evidenţiată de modul în care se transferă datele de pe o platformă

pe alta, în principal se refera la tipul de baze de date pe care îl utilizează sistemul de tip

ERP;

trasabilitatea - este evidenţiată de uşurinţa urmăririi fluxului unui document prin firmă,

dar şi a tuturor prelucrărilor;

parametrizarea - este pusă în evidentă de uşurinţa cu care se poate personaliza sau

adapta sistemul ERP, modul în care se realizează definirea regulilor şi convenţiilor de

bază specifice modului pentru ca fiecare beneficiar să îşi poată gestiona activitatea.

1.6 Etapele de implementare ale unui sistem ERP85

Etapa 1. Analiza fluxului informaţional – are loc identificarea cerinţelor specifice ale

beneficiarului, precum şi adaptările necesare care trebuie efectuate. Cel mai important rol în

cadrul acestei etape îl are beneficiarul, care trebuie să îşi formuleze cât mai corect şi mai precis

cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească sistemul ERP.

Tot în cadrul acestei etape sunt analizate echipamentele de bază utilizate, cum ar fi:

calculatoare, server, reţea, legătura la internet, etc. şi alte accesorii (scanner, imprimante etc.)

necesare unei funcţionări optime a sistemului ERP.

Etapa 2 Instalarea sistemului ERP – are loc instalarea bazei de date pe server, iar pe

calculatoare, instalarea aplicaţiilor. După instalare se trece la verificarea sistemului şi a

legăturilor cu alte echipamente cum ar fi: imprimante, case de marcat, scanner, PDA etc.

Etapa 3 Implementarea – se realizează configurarea modulelor (aplicaţiilor), definirea

rapoartelor, personalizarea listelor şi formatelor de tipărire. Tot acum se stabilesc procedurile

de securitate şi aspectele legate de salvarea datelor, restaurarea şi întreţinerea aplicaţiei. De

menţionat este faptul că în cadrul acestei etape trebuie implementate toate cerinţele definite în

etapa 1.

85 Prelucrat după: http://www.kubiksoft.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=64%3Aetape-implementare&catid=3%3Autile&lang=ro


16

Etapa 4 Transferul - pentru a trece la utilizarea aplicaţiei este necesar se să asigure

migrarea anumitor date specifice din aplicaţia veche în aplicaţia nouă, cum ar fi: furnizorii,

produsele, beneficiarii, stocurile, solduri iniţiale etc.

Etapa 5 Instruirea şi şcolarizarea personalului – are loc învățarea personalului cu privire

la utilizarea noului sistem informatic, iar dacă este necesară se va realiza şi o şcolarizare a

personalului. De menţionat faptul că şcolarizarea nu este inclusă în preţul de achiziţie a

sistemului ERP.

Etapa 6 Verificarea corelaţiilor - se verifică toate corelaţiile dintre module, este absolut

necesară deoarece toate utilizează aceeaşi bază de date care trebuie să asigure diseminarea

informaţiilor între module.

Etapa 7 Mentenanţa – este activitatea de întreţinere, care poate fi realizată de un

responsabil din cadrul firmei sau poate fi realizată în baza unui contract de către firma

furnizoare.

1.7 Studiu aplicativ

În cadrul acestui subcapitol am propus un algoritm pentru ghidarea procesului de

utilizarea a sistemelor de tip ERP şi Web-ERP în cadrul producţie de serie mică şi unicate.

Sistemul ERP utilizat, se numeşte AsisPlus şi este creat de o firmă autohtonă, mai exact

din Cluj Napoca, care se numeşte Alfa Software S.R.L. Sistemul ERP este utilizabil doar cu

licenţă, ceea ce implică că, Universitatea Tehnică din Cluj Napoca are dreptul de a-l utiliza în

scopuri didactice şi de cercetare.

Firma Alfa Software a fost fondată în anul 1997 şi realizează un sistem informatic creat

şi structurat după o concepţie proprie. Cu ajutorul acestei platforme informatice, reuşeşte să

integreze toate funcţiunile unei întreprinderi prin intermediul modulelor specifice fiecărei

funcţiuni, prin depozitare şi gestionarea tuturor datelor digitale într-o bază de date unică.

Avantajul unei baze unice este că asigură transparenţa datelor, elimină redundanţa datelor şi

oferă informaţii în timp real.

În figura 7.4, este propus un algoritm pentru ghidarea procesului de utilizare a

sistemelor de tip ERP şi Web-ERP, în producţia de serie mică şi unicate.

O caracteristica importanta a producției de serie mică și unicate, este realizarea

produselor la comandă. Fabricarea unui produs la comandă implică încheierea unui contract

între beneficiar şi furnizor, indiferent dacă furnizorul va trimite proiectul sau dacă este creat în

cadrul întreprinderii, de departamentul cercetare-dezvoltare.

Filip Daniel

17

Fig. 7.4 Algoritmul pentru ghidarea procesului de utilizarea a sistemelor

de tip ERP şi Web-ERP, în cadrul producţie de serie mică şi unicate

Pentru realizarea unei oferte de preț se trece la analiza produsului, primul pas este

introducerea lui în catalogul (nomenclatorul) de produse, după care se va realiza tehnologia

pentru a determina cantităţile de materii prime şi materiale necesare fabricării lui și

identificarea tipurilor de operaţii utilizate în procesul de fabricație şi a manoperei. Acest lucru


18

se va realiza cu ajutorul algoritmului MRP. Odată determinate cantităţile, se vor compara cu

cele existente pe stoc, iar ca efect al acestei comparații va rezulta o situaţie cu necesarul de

materii prime şi materiale care mai trebuie procurate.

În funcţie de costul materiilor prime şi materiale a manoperei şi regiilor, a contribuţiilor

plătite la stat pentru fiecare angajat care face parte din echipa de realizare a produsului, a

profitului adăugat, se determină preţul estimativ al produsului. În literatura de specialitate se

întâlneşte sub numele de „Antecalculaţie”. Preţul estimativ este trimis beneficiarului pentru

acceptarea prețului şi semnarea contractului.

După ce s-a semnat contractul se va realiza o comandă de producţie, care va fi lansată

în fabricaţie. Etapa de lansare, constă în alocarea de resurse materiale, umane şi programarea

utilajelor pentru fabricarea produsului.

Lansarea materialelor este activitatea de alocare a materiilor prime şi materialelor

necesare pe o comandă, odată cu lansarea comenzii de producţie nu este obligatorie eliberarea

lor de la magazie. Eliberarea materialelor pentru o comandă, se face în baza unei fişe, în

funcţie de cantitatea de care are nevoie muncitorul, cu specificaţia că nu poate depăşi cantităţile

precizate în procesul de proiectare. În cazul când materialele sunt insuficiente, trebuie să se

realizeze fişe suplimentare care trebuie aprobate de conducere, deoarece implică costuri

complementare.

Lansarea manoperei este acțiunea de alocare a sarcinilor pentru fiecare muncitor prin

specificarea operaţiei pe care trebuie să o realizeze şi timpul în care trebuie realizată. În cazul

în care apar activităţi neprevăzute se pot aloca ore suplimentare.

Tot în cadrul activităţii de lansare se realizează programarea operaţiilor pe maşini în

funcţie de tehnologia de fabricaţie a produsului, cu condiţia ca maşinile să fie disponibile.

Maşinile pot să fie ocupate cu realizarea altor produse sau se pot afla în perioada de reparaţie.

După ce produsul este finalizat, acesta se poate preda la magazia de produse finite sau

se poate trimite direct beneficiarului.

Ultima operaţie este închiderea comenzii, care este o măsură de siguranţă prin care pe

comanda respectivă nu se mai pot realiza liste suplimentare.

1.7.1 Utilizarea modulului „Managementul Producţiei” din sistem ERP (Asis

Plus) în gestionarea producţiei de serie mică şi unicate

Modulul de „managementul producţiei” permite planificarea şi gestionarea tuturor

activităţilor şi proceselor care se desfăşoară în cadrul unităţii de producţie.

Filip Daniel

19

În prima etapă are loc pregătirea fabricaţiei, se porneşte de la introducerea produsului în

nomenclatorul se continuă cu descrierea arborescentă a tehnologiei de realizare a produsului.

Această descriere arborescentă se realizează prin descompunerea produsului în: subansamble,

repere, materii prime, materiale şi manoperă. Etapa se termină cu elaborarea unei antecalculaţii

prin care se stabileşte preţul estimativ de realizare al produsului.

În etapa a doua are loc realizarea efectivă a fabricaţiei şi se pleacă de la realizarea unei

comenzi de producţie, se continuă cu lansarea şi se finalizează cu urmărirea şi predarea

produsului.

Modulul Asis.MP – Management producţie permite:86

descrierea tehnologică a produselor/subansamblelor/reperelor,

calcularea rapidă a unui preţ estimativ al produselor (antecalculaţie)

stabilirea necesarului de aprovizionare cu materii prime şi materiale auxiliare.

întocmirea documentaţiei de lansare a producţiei,

programarea producţiei pe comenzi şi loturi (grupuri de comenzi),

urmărirea comenzilor lansate în fabricaţie,

Datele primare pot fi operate direct în machetele aplicaţiei Asis.MP sau pot fi preluate,

respectiv exportate în alte aplicaţii ale Sistemului Informatic AsisPlus. Legătura cu celelalte

aplicaţii se face astfel:87

Asis.CG - Contabilitate generală şi gestiunea resurselor – stoc şi consum de materii

prime, stoc, predări şi consum de produse finite şi subansamble – consultare şi/sau

generare de date-documente;

Asis.PS – Personal, Salarii – încadrarea salariaţilor pe locuri de muncă, încărcarea

forţei de muncă din punctul de vedere al producţiei, realizări de manoperă pe comenzi

şi salariaţi, export de manoperă directă pe comenzi şi operaţii;

Asis.PC – Costuri de producţie - export antecalculaţie pe comenzi / produse;

Asis.UC – Urmărire contracte – la lansarea producţiei se verifică necesarul de produse

finite conform contractelor încheiate cu beneficiarii, se verifică componentele (materii

prime) în curs de aprovizionare.

Un lucru foarte important care trebuie menţionat, înainte de a începe utilizarea

modulului AsisPlus.MP, acesta trebuie configurat după tipul de producţie care se realizează în

cadrul unităţii. Acesta poate fi configurat în 3 variante de lucru:

varianta tehnologii repere - este destinată unităţilor care realizează producţie de serie; 86 ftp://www.asw.ro/Documente/Manuale/AS2000/MP2000.DOC 87 ftp://www.asw.ro/Documente/Manuale/AS2000/MP2000.DOC


20

varianta tehnologii devize - este destinată unităţilor care realizează producţie de unicate

(individuală);

varianta reţetar de materiale – este destinată unităţilor care realizează producţie de masă

(flux).

În continuare se va prezenta punerea în practică a algoritmului propus anterior cu

ajutorul modulului Managementul Producţiei. Pentru a realiza acest lucru, avem nevoie de un

produs pe care să exemplificăm toate activităţile. Produsul ales va fi unul simplu şi anume un

birou pentru computer (figura 7.5).

Fig. 7.5 Produsul luat ca şi exemplu

Odată ajuns produsul la unitatea de producţie se presupune că el există proiectat şi că

are un beneficiar. Proiectarea poate fi realizată de departamentul cercetare-dezvoltare din

cadrul întreprinderii sau proiectul poate fi furnizat de beneficiar.

Primul pas care trebuie realizat este adăugarea lui în nomenclatorul de produse, această

operaţie implică definirea unor caracteristici, cum ar fi: codul produsului, denumirea

produsului, tipul produsului, unitatea de măsură a produsului etc. Odată cu introducerea în

nomenclator se înregistrează şi în contabilitate, în contul 345 – „produse finite”. Tot aici se mai

specifică gestiunea, preţul de stoc dacă se cunoaşte (nu este obligatoriu) şi se pot trece

observaţii, dacă este necesar (figura 7.6).

Fig. 7.6 Nomenclatorul din sistemul ERP AsisPlus

Filip Daniel

21

Pentru realizarea tehnologiei de fabricaţie este obligatoriu ca produsul să fie definit în

nomenclator. Următorul pas care trebuie efectuat, este importarea produsul din nomenclator în

cadrul tehnologiei, după care se trece la crearea ei (figura 7.7);

la structură – trebuie definite elementele componente ale produsului, aceste elemente

pot fi: subansamble sau repere;

la operaţii – trebuie definite operaţiile care se vor aplica elementelor definite anterior, la

structură;

la materiale - trebuie definite materiile prime şi/sau materialele folosite în cadrul

operaţiilor definite anterior;

la nestocabile – trebuie definite elementele care au durată de valabilitate (dacă există);

la rezultat – în funcţie de nivelul la care ne aflam cu descrierea tehnologică, putem să

avem două tipuri de rezultate şi anume: produs sau reper.

Fig. 7.7 Modul de realizarea a tehnologiei de fabricaţie

În cazul în care rezultatul va fi un produs, va apărea nomenclatorul, iar daca este un

reper, atunci va apărea tabela de repere. Reperul poate fi definit ca acel element dintr-un

ansamblu care nu mai poate fi descompus. El va fi realizat prin anumite operaţii la dimensiuni

specificate (figura 7.8).

Fig. 7.8 Tabela de repere


22

După ce tehnologia este realizată, se va efectua o primă verificare prin elaborarea

diagramei arborescente a produsului (figura 7.9).

Fig. 7.9 Descrierea arborescentă a produsului pe nivele

Dacă diagrama arborescentă este corectă, se poate trece mai departe la analizarea

produsului cu ajutorul algoritmului MRP, unde se pot identifica toate cantitățile de materiile

prime, materialele, operaţiile ce se vor consuma şi se va determina costul produsului în funcție

de tehnologia realizată (figura 7.10).

Fig. 7.10 Tehnologia produsului

Filip Daniel

23

După verificarea tehnologiei de realizare a produsului şi dacă aceasta este corectă se va

trece la etapa următoare şi anume antecalculaţia (figura 7.11).

Antecalculaţia – este un preţ estimativ al produsului. În cadrul realizării antecalculaţiei

se iau în considerare mai mulţi coeficienţi, cum ar fi:

costurile cu materiile prime şi a materialelor – sunt determinate prin importarea

cantităţilor necesare pentru efectuarea produsului din tehnologia de fabricaţie și a

prețului unitar pe stoc a materialului, din nomenclator;

costurile cu manopera – reprezintă durata operaţiilor efectuate pentru realizarea

produsului * preţul unitar pe operaţie;

coeficienţii de materiale şi manopera – permit un adaos procentual la costul

materialelor şi respectiv al manoperei, ca şi marja de siguranţă, în cazul, în care

preţurile materialelor se vor schimba până la realizarea efectivă a produsului sau

datorită cursului valutar;

costurile cu utilajele – reprezintă consumuri generate prin utilizarea mașinilor, utilajelor

în realizarea produsului;

definirea coeficienţilor pentru: regii, contribuţii, profit şi TVA.

Fig. 7.11 Realizarea antecalculaţiei

Aplicaţia AsisPlus.MP oferă avantajul realizării mai multor antecalculaţii (simulări de

preţuri) atribuite unui produs, prin modificarea coeficienţilor precizaţi anterior şi chiar a

materialelor şi a manoperei. Modificarea preţurilor materialelor şi a manoperei se va realiza

doar pe antecalculaţia respectivă.


24

Rezultatul procesului de antecalculaţie este următorul (figura 7.12):

Fig. 7.12 Fişa de antecalculaţie

După ce s-a realizat antecalculaţia, aceasta poate fi trimisă beneficiarului pentru

justificarea preţului oferit.

În funcţie de decizia beneficiarului putem să avem două situaţii: prima – când preţul

este acceptat de beneficiar şi se trece la încheierea contractului, iar apoi realizarea comenzii de

producţie. A doua situaţie, când preţul nu este acceptat de beneficiar şi se revine asupra

tehnologiei prin înlocuirea de materiale cu materiale substituente (mai ieftine) sau asupra

operaţiilor. O altă variantă ar fi prin ajustarea coeficienţilor alocaţi materialelor şi manoperei,

regiilor, profitului etc. în cadrul antecalculaţiei.

După ce s-a încheiat contractul între întreprindere şi beneficiar, se trece la realizarea

comenzii de producţie, în cadrul acestei operaţii se definesc următoarele: codul comenzii de

producţie, codul tehnologiei de produs care trebuie realizat pe comandă, data de început şi de

sfârşit a comenzii, cantitatea, locul de muncă şi beneficiarul (figura 7.13)

Filip Daniel

25

Fig. 7.13 Realizarea unei comenzi de producţie

După ce s-a realizat comanda de producție, aceasta se va lansa în execuţie, generându-

se următoarele documente: necesarul de materiale, de manoperă şi programarea pe utilaje.

Fig. 7.14 Necesar de materiale pe comanda BR01CP

Dacă analizăm figura 7.14, putem observa că programul poate să determine cu ajutorul

algoritmului MRP, cantitatea necesară pentru aprovizionarea cu materii prime şi materiale.

Calcularea cantităţii necesare se face în următorul mod:

𝐶𝑛𝑒𝑐 = 𝐶𝑝𝑟 − 𝐶𝑠𝑡𝑜𝑐 (7.1)

unde:

Cnec = cantitatea necesară de aprovizionat;

Cpr = cantitatea rezultată din procesul de proiectare;

Cstoc = cantitatea existentă pe stoc.


26

Tot după lansare se realizează şi programarea operaţiilor pe utilaje, prin specificarea

utilajului, datei, orei și minutului, de început și de sfârșit a fiecărei operații. În cazul produsului

prezentat, s-a folosit un singur utilaj şi anume un circular, în procesul pentru debitare.

Fig. 7.15 Planificarea operaţiilor pe utilaj

Modulul oferă posibilitatea programării automate a operațiilor, în ordinea impusă de

tehnologia de fabricaţie a produsului, de programul de lucru al maşinii şi disponibilitatea ei.

O facilitate foarte importantă pe care programul o oferă, este că nu permite

suprapunerea operaţiilor planificate pe aceeaşi maşină, în acelaşi timp şi din comenzi de

producţie diferite.

Fig. 7.16 Urmărirea comenzilor pe utilaje

Filip Daniel

27

O altă facilitate importantă este aceea a gestionării şi urmăririi manoperei, adică

posibilitatea de a atribui o fază de lucru unui operator şi de a constata dacă a executat-o sau nu

la timp (figura 7.17).

Fig. 7.17 Realizări pe manopera

Pe parcursul procesului de fabricație, softul permite generarea în permanenţă a

situaţiilor de urmărire. O astfel de situaţie este prezentată în figura 7.18, care scoate în evidenţă

consumurile de materiale care s-au realizat până la acel moment pe comanda urmărită.

Fig. 7.18 Urmărire materiale

Urmărirea materialelor constă în extragerea unei situaţii, care compară cantitatea

lansată cu cantitatea eliberată de la depozitul de materii prime şi scoate în evidenţă cantitatea

de materiale care mai trebuie eliberată pentru ca produsul să poată fi realizat.

În cazul, în care s-au eliberat de la depozit toate materialele alocate în etapa de

proiectare şi acestea nu sunt suficiente sau s-a întâmplat ceva accidental şi materialele nu ajung

pentru finalizarea produsului, este necesar să se recurgă la fişe suplimentare, deoarece aplicaţia

lucrează cu „fişe limită” care nu permit eliberarea unei cantităţi mai mari decât cea stabilită la


28

proiectare. Alocarea de materiale se realizează cu fişe suplimentare care trebuie aprobate de

conducere, deoarece implică costuri complementare.

Fig. 7.19 Creare lista de resurse suplimentare

În figura 7.19, se poate vizualiza cum se creează o fişă suplimentară de materiale după

care ea va fi ataşată la comanda de producţie, figura. 7.20.

Fig. 7.20 Alocare lista suplimentară pe comandă

Când se ajunge la o situaţie ca şi în figura 7.21, înseamnă ca produsul este în stadiu de

finalizare, mai rămâne doar să se verifice dacă a fost finalizată ultima operaţie. Din situaţia de

mai jos se poate constata eliberarea integrală a materialelor din componența produsului, iar

raportul cantitate produs/cantitate eliberat este egal cu 1 (condiţie necesară).

Filip Daniel

29

Fig. 7.21 Situaţie comandă

După finalizarea produsului, acesta este trimis la depozitul de produse finite sau

expediat la beneficiar. Acest lucru implică completarea unui formular de predare a comenzii

care conţine: codul produsului, denumirea, cantitatea şi preţul pe stoc (adică valoarea

materialelor), în figura 7.22.

Fig. 7.22 Predare produs finit la magazie

Ultima activitate din cadrul procesului de producţie este închiderea comenzii. Acest

lucru se realizează din mai multe motive, dintre cele mai importante sunt (figura 7.23):

înştiinţarea conducerii că s-a finalizat comanda;

închiderea comenzii pentru a nu se mai elibera fişe suplimentare pentru comanda

respectivă (manoperă şi materiale);

imposibilitatea de a realiza modificări pe comanda respectivă.


30

Fig. 7.23 Închidere comandă

Odată închisă o comandă de producţie, aceasta nu mai poate să fie redeschisă. Toate

documentele care s-au realizat în cadrul comenzii, vor fi blocate şi ele vor avea doar rol

consultativ.

1.7.2 Utilizarea modulului „Managementul Producţiei” din sistem Web-ERP

(AsisRia) în gestionarea producţie de serie mică şi unicate

AsisRia (Rich Internet Applications) este o aplicaţie te tip Web-ERP care poate fi

integrată împreună cu sistemul AsisPlus. Această aplicaţie rulează cu ajutorul unui browser de

internet, cum ar fi: Internet Explorer, Mozila, Opera etc. şi poate fi accesată atât din interiorul

cât şi din exterior întreprinderii, prin intermediul internetului.

Aplicaţiile AsisRia oferă un avantaj deosebit firmelor care îşi desfăşoară activitatea în

mai multe puncte de lucru, locaţii diferite şi chiar în orice colt al lumii cu condiţia să aibă acces

la internet. Caracteristicile de bază ale aplicaţiilor AsisRia sunt faptul că ele rulează într-un

browser de Internet, iar pe calculatoare nu mai este necesară instalarea aplicaţiei. Această

aplicaţie se conectează direct la baza de date AsisPlus şi poate opera în ea, introducând date şi

extrăgând situaţii în „timp real”.

Aplicaţiile AsisRia permit operarea directă a documentelor primare din majoritatea

departamentelor în care este implementat sistemul AsisPlus. La acest moment AsisRia nu

înglobează toate facilităţile oferite de un sistem de tip ERP, deoarece este în dezvoltare.

Momentan AsisRia poate opera în următoarelor aplicaţii: Contabilitate şi Gestiune (CGria),

Personal şi Salarizare (PSria), Urmărire Contracte (UCria), Tablou de Bord (TBria),

Managementul Maşinilor (MMria), Punct de Vânzare (PVria) şi Urmărire Abonaţi (UAria).

Acronimul „Ria” provine de la denumirea de „rich internet applications”, care

reprezintă aplicaţii web ce păstrează în bună măsură caracteristicile aplicaţiilor tradiţionale

Filip Daniel

31

(aplicaţii desktop), dar care rulează simplu într-un browser de Internet sau prin instalarea

unor plug-in-uri la browserul în cauză.88

Deşi fac parte din clasa aplicaţiilor web, aplicaţiile RIA oferă o experienţă bogată şi

captivantă şi sporesc satisfacţia utilizatorilor şi productivitatea lor. Marea diferenţă între

aplicaţiile RIA şi cele web tradiţionale este dată de gradul de interacţiune a utilizatorului cu

interfaţa aplicaţiei. Aplicaţiile web tradiţionale oferă un set limitat de comenzi utilizatorilor şi

deseori sunt mai dificil de utilizat decât suratele lor de tip desktop. Aplicaţiile RIA se comportă

ca şi aplicaţii clasice desktop (deşi rulează într-un browser de Internet) cu validare interactivă

a datelor şi transmiterea lor pe server în timp real printr-un efort al traficului de reţea minim.

Sunt captate evenimentele de la tastatură (apăsarea tastelor) pentru a trimite automat la

server secvenţele de litere/cuvinte pentru filtrarea interactivă a datelor, reducând considerabil

traficul de reţea. Aplicaţia client (RIA) conlucrează împreună cu aplicaţia server pentru

optimizarea pachetelor de date schimbate între ele (traficul de reţea). Un simplu exemplu

poate fi dat în cazul filtrării catalogului de produse. În momentul tastării unei secvenţe de

litere aplicaţia client nu trimite imediat cererea către server. Abia în momentul în care trece

un mic delay de la ultima tastă apăsată (implicit 250 milisecunde), aplicaţia client va trimite o

cerere serverului, cerere ce conţine secvenţa de litere introdusă din momentul apăsării primei

taste până în momentul trimiterii. Astfel aplicaţia server va trimite datele filtrate după criteriul

cuvântului, adică secvenţei de litere, reducând considerabil setul de date trimis către client.89

Unul dintre cele mai mari avantaje pe care îl poate oferi această tehnologie „Rich

Internet Applications”,este aceea că permite găzduirea aplicaţiei de tip ERP pe serverele firmei

furnizoare, ceea ce implică eliminarea costurilor de instalare şi implementare, administrarea

sistemul ERP şi siguranţa datelor fiind realizată de firma furnizoare. Astfel nu mai sunt

necesare investiţiile în echipamente performante pentru realizarea reţelei de calculatoare

necesare rulării sistemului de tip ERP.

În continuare se va exemplifica gestionarea producţiei cu ajutorul aplicaţiei AsisRia.

Produsul va rămâne acelaşi ca şi în etapa precedentă şi se vor realiza aproximativ aceleaşi

etape.

Se începe în acelaşi mod ca şi la sistemul clasic, prin introducerea produsului în

nomenclator de produse.

Modul de realizare a tehnologiei diferă faţă de modul clasic, prin faptul că prima dată se

vor introducere toate reperele componente ale produsului în baza de date, după care tehnologul 88 http://www.asw.ro/asisria-componenta-online-a-erp-ului-asis/descriere/erp-online/menu-id-231.html 89 http://www.asw.ro/asisria-componenta-online-a-erp-ului-asis/descriere/erp-online/menu-id-231.html


32

le va aşeza (fixa) pe nivelul impus de tehnologia de fabricaţie a produsului. După ce s-a realizat

acest lucru se trece la alocarea operaţiilor pentru fiecare nivel (figura 7.24). Rezultatul

tehnologiei este identic cu cel din cazul precedent, pentru că utilizează aceeaşi bază de date şi

aceleaşi şabloane pentru rapoarte.

Fig. 7.24 Realizarea tehnologiei de fabricaţie a unui produs, cu

aplicaţia AsisRia

AsisRia oferă un mediu extrem de plăcut ca şi design, interactivitate, modul de aşezare

a instrumentelor, animaţie etc..

Antecalculaţia – la fel ca şi în cazul precedent, se pot ajusta coeficienţii de materiale,

manopera, utilaje, contribuţii, regii, etc. în funcţie de dorinţele utilizatorului. Pe lângă ajustarea

coeficienţilor, aplicaţia permite şi definirea formulelor de calcul de către utilizator.

Un element foarte important de specificat în cazul antecalculaţiei este că, aplicaţia

permite realizarea unui număr nelimitat de antecalculaţii (simulări) pe acelaşi produs, prin

ajustarea coeficienților de siguranţă. De menţionat este faptul că, permite schimbarea preţului

unor materiale în cadrul unei antecalculaţii fără a schimba prețul pe stoc al materialului sau în

cadrul altor antecalculaţii realizate anterior pe acelaşi produs (figura 7.25).

Filip Daniel

33

Fig. 7.25 Realizarea unei antecalculaţii cu aplicaţia AsisRia

În figura 7.26, se poate vizualiza care este structura arborescentă a produsului

exemplificat. Pe nivelul unu se fixează denumirea produsului, iar pe următoarele nivele sunt

fixate toate elementele din componenţa produsului, inclusiv operaţiile necesare pentru

realizarea reperului, ordinea de aranjare a repere și operațiilor, fiind impusă de tehnologia de

fabricaţie a produsului.

Fig. 7.26 Descrierea arborescentă a produsului cu ajutorul programului

AsisRia


34

Lansarea în fabricaţie se realizează după ce sunt îndeplinite cele două condiţii: preţul să

fie acceptat de beneficiar şi tehnologia de fabricaţie să fie corectă. Verificarea tehnologiei de

fabricaţie se realizează cu ajutorul descrierii arborescente a produsului.

Pentru realizarea operaţiei de lansare trebuie definite următoarele: codul lansării şi

comanda de producţie care urmează să fie lansată. După ce s-a efectuat comanda, aplicaţia va

afişa toate reperele şi operaţiile pe repere, informând operatorul care este ordinea operaţiilor, în

cazul, în care sunt alocate mai multe operaţii pe acelaşi reper, numărul de bucăţi care trebuie

realizate din reperul respectiv şi care este costul materialelor şi al manoperei (figura 7.27).

Fig. 7.27 Lansarea în fabricaţie a produsului cu ajutorul

programului AsisRia

O caracteristică importantă care poate fi luată în considerare la alegerea unui instrument

(software) în cadrul procesului de planificare, este utilizarea graficului Gantt. Cu ajutorul

acestui grafic se poate gestiona foarte uşor procesul de planificare.

AsisRia utilizează un astfel de instrument şi acest lucru se poate observa în figura 7.28.

La accesarea opţiunii Grafic Gantt, programul va afişa automat toate utilajele folosite în cadrul

tehnologiei de realizare a produsului şi permite programarea automată a activităților pe utilaje,

în funcţie de programul de lucru şi disponibilitatea maşinii. În cazul aplicaţiei AsisPlus,

planificarea utilajelor se realizează sub formă de tabel. Dezavantajul acestor tipuri de

planificări este faptul că, nu poate fi identificată cu uşurinţă programarea activităţilor ca şi în

cazul metodei graficului Gantt.

Filip Daniel

35

Fig. 7.28 Realizarea planificării automate a operaţiilor pe maşini cu

ajutorul aplicaţiei AsisRia

AsisRia permite modificarea acestor programări în funcţie de opţiunile operatorului

prin specificarea datei, orei şi minutului, de început şi de sfârşit a fiecărei operaţii, pe fiecare

utilaj în parte, dar nu permite suprapunerea operaţiilor, din comenzi diferite, în același timp pe

utilaje.

Fig. 7.29 Realizarea planificării manuale a operaţiilor pe maşini după

dorinţele operatorului

generalitati sisteme erp si studiu aplicativ

Documents