Fizicieni nascuti in septembrie

John Dalton

John Dalton a trait in perioada 6 Septembrie 1766 – 27 Iulie 1844, si a descoperit legea presiunilor partiale in amestecurile de gaze perfecte (1801), legea proportiilor multiple (1803) si legea solubilitatii gazelor. In 1808 a elaborat, prima teorie atomica bazate pe aspectele cantitative ale reactiilor chimice. A alcatuit primultabel al maselor atomice relative ele elementelor, considerand masa atomului de hidrogen ca unitate de masa atomica. A descris fenomenul patologic denumit daltonism.

Constantin MiculescuConstantin I. Miculescu (n. 6 septembrie 1863, Crevenicu, judeţul Teleorman; d. 29 decembrie 1937, Bucureşti) a fost un fizician român a avut rezultate notabile în termodinamică şi optică. Principala sa contribuție la domeniul fizicii poate fi regăsită chiar în lucrarea sa de doctorat, unde a prezentat o determinare precisă a echivalentului mecanic al caloriei.Prof. Constantin Miculescu a organizat laboratorul de fizică moleculară, acustică și optică al Universității din București, a desfășurat o bogată activitate de cercetare științifică concretizată în lucrările publicate în țară și străinătate. Cele mai semnificative lucrări științifice sunt următoarele:

-determinarea indicelui de refracție al unei prisme cu ajutorul microscopului (1905);

-măsurarea diametrului unui fir subțire și a diametrului interior al unui tub capilar, plecând de la o metodă stabilită de fizicianul M.F. Chaulnes (1907);

-măsurarea coeficientului de elasticitate al corpurilor printr-o metodă acustică (1910).După ce a determinat cu precizie echivalentul mecanic al caloriei, Miculescu a construit un dispozitiv special format dintr-un calorimetru cu apă în care erau rotiți cu un motor electric 4 cilindri concentrici, iar vasul calorimetric propriu-zis avea trei palete longitudinale și alte trei circulare pentru ca apa să nu capete nici mișcări circulare, nici longitudinale. Diferențele de temperatură ale apei, rezultate din transformarea lucrului mecanic efectuat de motorul în căldură, au fost măsurate prin intermediul unor termocuple Pt – Fc, etalonate în prealabil. Forța electromotoare produsă de termocuple era măsurată prin metoda compensației (metodă de zero). După un număr de 31 de experimente cu acestă mașinărie, considerate clasice în lucrările de termodinamică, Miculescu, a calculat valoarea J ca fiind de 4,184 J/cal. Această valoare este foarte apropiată de valoarea utilizată în prezent, 4,1855 J/cal.

Aretin CorcioveiAretin Corciovei (8 septembrie 1930, Bucureşti - 25 ianuarie 1992, Bucureşti) - fizician. Membru corespondent al Academiei Române (1 martie 1974). Licenţiat în fizică (1953) şi matematică (1954) al Facultăţii de Mecanică-Fizică a Universităţii din Bucureşti; în 1958 şi-a susţinut teza de doctorat Teoria undelor de spin pentru antiferomagnetic, devenind doctor în ştiinţe fizice; în 1969 a obţinut titlul de doctor docent. Începând cu 1966 a condus Laboratorul de Fizică Teoretică din cadrul Institutului de Fizică Atomică; a fost şef de secţie la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară şi profesor asociat la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti.A elaborat numeroase lucrări în domeniul fizicii teoretice, abordând probleme precum: teoria mai multor corpuri, proprietăţile păturilor subţiri feromagnetice, schimbarea proprietăţilor corpurilor solide sub acţiunea iradierii, fenomene de ordine şi dezordine în solide, benzi de energie, teoria plasmei în solide. Singur sau în colaborare a reuşit aplicarea metodelor clasice de descriere a proprietăţilor fizice ale feromagneţilor atât în zona de temperaturi joase, cât şi în vecinătatea punctului critic, la descrierea păturilor subţiri feromagnetice. A abordat şi alte domenii ale fizicii teoretice de la relativitatea generală până la teoria particulelor elementare. Membru în Consiliul Societăţii Europene de Fizică.

Michael FaradayMichael Faraday (22 septembrie 1791-25 august 1867) a fost un fizician si chimist englez.În fizica face cercetari importante privind cunoasterea electromagnetismului si dezvoltarea aplicatiilor acestuia.Îsi propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experiente pe care le începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul 1831. Experientele lui completeaza cercetarile fizicianului si matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la fortele electromagnetice, reusind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-un câmp magnetic. Practic descopera principiul de functionare a motorului electric cu magneti permanenti.În anul 1831 descopera inductia electromagnetica, reusind sa realizeze conversia electromecanica a energiei.Faraday arata dupa o serie de experimentari ca electricitatea se obtine prin inductie, prin frecare, pe cale chimica sau termoelectrica.A propus reprezentarea câmpului magnetic prin linii de forta (sau linii de câmp) si arata ca actiunile electrice si magnetice se transmit din aproape în aproape, cu viteza finita. Combate astfel conceptia mecanicista conform careia aceste actiuni se transmit la distanta instantaneu cu viteza infinita, independent de mediu, dupa modelul mecanic al fortelor de gravitatie.Faraday arata ca notiunile de câmp electric si câmp magnetic pe care le-a introdus ca forme de existenta a materiei, stau la baza interpretarii materialiste a fenomenelor electomagnetismului. Au fost dezvoltate de James Clerk Maxwell, cunoscute ca ecuatiile lui Maxwell.Primele cercetari în domeniul chimiei, duce la descoperirea benzenului în gudronul din huila, cu ajutorul unui aparat conceput de el. Era un aparat prin compresie si racire, cu care a putut sa lichefieze aproape toate gazele cunoscute în acel timp. În 1833 enunta legea electrolizei, lege ce sta la baza electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic. De asemeni studiind proprietatile magnetice ale substantelor,introduce termenii de diomagnetism si paramagnetism.A elaborat teoria electrizarii prin influienta si principiul ecranului electrostatic (sau cusca lui Faraday), enuntând astfel legea consevarii sacinii electrice (1843). Mai târziu, în 1846, arata ca energia electrostatica este localizata în dielectrici.Ultimile sale cercetari arata actiunea câmpului electric asupra luminii polarizate sau efectul de polarizare rotatorie a luminii în câmp magnetic.Ca pretuire a cercetarilor sale si a contributiei sale în fizica, denumirea unitatii de capacitate se numeste "Farad", iar numarul care exprima cantitatea de electricitate necesara depunerii prin electroliza a unui atomogram dintr-un element - "constanta lui Faraday".

Enrico FermiEnrico Fermi (n. 29 septembrie 1901; d. 28 noiembrie 1954) a fost un fizician italian, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1938, descoperitorul fisiunii nucleare. A avut un rol important în conceperea proiectului Manhattan de punere la punct a bombei nucleare.Fermi stăpanea foarte bine fizica clasică și teoria relativității, astfel că a publicat câteva lucrări științifice, iar în anul 1922 și-a susținut teza de doctorat. Din anul 1924 a început să predea fizica și matematica la Universitatea din Florența, unde a publicat o lucrare renumită, referitoare la fizica statistică a particulelor. În această lucrare a pus bazele așa-numitei statistica Fermi-Dirac, care a fost larg aplicată în fizica atomică și l-a făcut vestit peste hotare, mai târziu și în Italia.În 1934 a efectuat experiențe de bombardare a nucleelor elementelor grele cu neutroni - primele cercetări în domeniul fisiunii nucleare. Pentru cercetările în domeniu proprietăților neutronilor, Fermi a primit, în anul 1938, Premiul Nobel. După decernarea premiului, Fermi nu s-a mai întors în țară. S-a stabilit cu toată familia în Statele Unite, în semn de protest împotriva acțiunilor antisemite ale guvernului italian fascist, deși acestea se refereau numai la soția sa. A primit un post de profesor de fizică la Universitatea Columbia, unde și-a continuat activitatea de cercetare, concentrându-se, în special, asupra eliberării energiei nucleului de uraniu.A condus lucrările de construcție a primului reactor nuclear la Universitatea din Chicago, realizând (2 decembrie 1942) prima reacție nucleară în lanț controlată; aceste rezultate au fost incluse în Proiectul Manhattan, care a dus la construirea primei bombe atomice. A dezvoltat teoria matematică a emisiei neutrinice, a studiat reacțiile pion-nucleon. Numele său a fost atribuit elementului transuranic - fermiu.

Nevill Francis MottNevill Francis Mott sa nascut in Leeds, Marea Britanie, la 30 septembrie 1905. Aici a lucrat la teoria coliziune și problemele nucleare in laborator lui Rutherford. În 1933 el a mers la scaunul de fizica teoretica la Bristol, și sub influența HW Skinner și H. Jones a apelat la proprietățile de metale și semiconductori. Muncă în cursul perioadei de Bristol înainte de război a inclus o teorie a metalelor de tranziție, de rectificare, duritate de aliaje (cu Nabarro) și a imaginii latente fotografice (cu Gurney). După o perioadă de cercetare militare din Londra, în timpul războiului, el a devenit șeful departamentului de fizică Bristol, publicarea de lucrari la oxidare la temperaturi joase (cu Cabrera) și tranziția de metal-izolator. Unele dintre cărțile sale principale sunt "Teoria ciocnirilor atomice" (cu SSM Massey), "Procese electronice în cristale ionice" (cu RW Gurney) și "Procese electronice în materiale non-cristaline" (cu EA Davis).De cercetare în afara în fizică el a luat un rol principal în reforma educației științifice în Regatul Unit și este încă activ în comitetele despre problemele educaționale. El a fost președinte al consiliului de administrație al Taylor & Francis Ltd, editorii științifici din 1798.