UNIVERSITATEA TRANSILVANIABRAŞOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

SPECIALIZARE PSIHOLOGIE

Capitol: Crahay,M.,(2008) “Educaţia poate contribui la dezvoltarea psihologică a copiilor”. în Psihologia educaţiei. Trei. p. 273-281

Studentă: Badea Iulia Gabriela

Anul: I

Grupă: I

2013

FIŞĂ DE LECTURĂ

Capitol

Am început lectura (dată): 03.11.2013 Am terminat lectura (dată): 03.11.2013

Titlul capitolului: Educaţia poate contribui la dezvoltarea psihologică a copiilor?

Autorul : Marcel Crahay

Capitolul face parte din volumul : Psihologia educaţiei

Editura: Trei Anul apariţiei volumului: 2008

Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului : Șeful pedagogiei experimentale, profesor și

decan al Facultății de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea din Liège (2001). Profesor

şi şef de Unitatea de Cercetare Dezvoltare, de învățare și situații școlare de intervenție la Facultatea de

Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea din Geneva (2007).

Alte opere ale autorului : Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale, traduse şi în limba romană, se

număra Psihologia inteligenţei, Naşterea inteligenţei la copil, Judecata morală la copil, Epistemologie

genetică, Tratat de logică operatorie.

Rezumat: Născut la Neuchâtel (Elveţia), Jean Piaget (1896-1980) este considerat unul dintre cei mai

mari psihologi ai tuturor timpurilor. Opera sa, elaborată în aproximativ 60 de ani de muncă, cuprinde

sute de articole şi cărţi care se referă la biologie, la teoria cunoaşterii, la logică şi psihologie, într-o

impresionantă construcţie teoretică inter-disciplinara.

În articolul „Educaţia poate contribui dezvoltarea psihologică a copiilor?” este exprimată

concepţia lui Piaget asupra educaţiei.

Cercetările lui J. Piaget în epistemologie şi psihologie genetică au influenţat studiile asupra

educaţiei în general, în special asupra educaţiei intelectuale. De reţinut cele două aspecte fundamentale

referitoare la educaţie: unul care vizează stadiile de dezvoltare intelectuală; altul care vizează

interacţiunea în care subiectul îşi construieşte cunoaşterea în procesul adaptării la mediu.

Scopul urmărit de Jean Piaget era să răspundă întrebărilor filozofice despre natură şi originile

cunoaşterii folosind rezultatele analizei cunoaşterii la copii.

Jean Piaget, ca psiholog al educaţiei şi instruirii, a fost preocupat de modul cum dobândesc şi

folosesc copiii, elevii cunoştinţele care le au şi cum gândesc aceştia, în perspectiva îndeplinirii

numeroaselor sarcini şcolare şi extraşcolare.

Psihologul Jean Piaget, pe baza numeroaselor experimente efectuate pe copii de vârste diferite,

împarte procesul de formare şi dezvoltare a comportamentelor inteligente în mai multe etape:

• stadiul inteligenţei senzorio-motorii (0-18 luni/2 ani);-

• stadiul preoperational (2-7/8 ani

• stadiul operaţiilor concrete (7/8-11/12 ani)

• stadiul operaţiilor formale (7/8-11/12 ani)

În dezvoltarea intelectuală a copilului, Piaget distinge 2 aspecte: -aspectul psihosocial, adică tot

ceea ce copilul primeşte din afară, învaţă prin transmiterea familial, şcolară, educative şi dezvoltarea

spontană şi psihologică: ceea ce copilul învaţă singur.

Piaget îşi pune întrebarea dacă poate fi accelerată dezvoltarea psihologică prin învăţare, şi dacă

este oprtun să o facem. Părerea lui Piaget este că poţi să accelerezi dezvoltarea copilului deoarece

“echilibrul se poate regla mai mult sau mai puţin rapid”, iar el “se contruieste în timp” însă considera

că nu există niciun avanjat în accelerarea dezvoltării copilului dincolo de limite. Prea multă accelerare

risca ruperea echilibrului. Idealul educaţiei este de a învăţa să înveţi, să te dezvolţi şi de a învăţa să te

dezvolţi după încheierea şcolarităţii.

Definiţii:

Asimilare- interpretarea unor noi experienţe în termenii structurilor cognitive existente;

Dezvoltare psihologica- reprezintă caracteristicile, funcţiile, procesele psihice de la cele mai

fragede vârste şi evoluţia lor pe tot parcursul existenţei umane, cu progresele ce caracterizează fiecare

vârstă;

Adaptare- încercarea unui individ de integrare în mediu prin metode care încurajează

supravieţuirea;

Echilibrare- procesul de autoreglare în care indivizii cauta un mod natural să menţină sau să

reface echilibrul în sistemul lor cognitive;

Cuvinte cheie: dezvoltare psihologică, cunoaştere, epistemologie, acomodare, senzaţie, cognitive,

educaţie, echilibru.