Nevoile şi motivaţiile – iată două dintre atributele specifice fiinţei umane, care ne definesc şi ne diferenţiază.

De-a lungul vremii numeroşi psihologi au încercat să explice misterele comportamentului uman în funcţie de aceste două atribute. Unul dintre primii care au realizat o ierarhizare a acestora a fost Abraham Maslow. În 1954 el a încercat să sintetizeze un mare număr de cercetări legate de nevoia şi motivaţia umană. Înainte de el, cercetătorii se concentraseră separat pe factori biologici şi deprinderi moştenite pentru a explica ce anume direcţionează şi susţine comportamentul uman.

Abraham Maslow a dezvoltat o teorie a personalităţii fiinţei umane ce a avut o influenţă deosebită în mai multe domenii. Această largă influenţă s-a datorat în parte şi înaltului nivel practic al teoriei sale. Mulţi oameni descoperă că e uşor de înţeles ce afirmă Maslow. Ei pot recunoaşte în piramida sa unele caracteristici ale experienţei sau comportamentului lor. Descoperă că sunt reale şi identificabile, doar că ei nu-şi puseseră niciodată problema în acest mod până atunci.Ierarhia nevoilor, conform lui Maslow, are 5 nivele.

1. Nevoi elementare biologice (fiziologice): satisfacerea nevoilor de somn, respiraţie, apă, alimente, căldură, adăpost, mişcare şi sex. Ele sunt cele mai puternice, întrucât dacă sunt ameninţate, vor fi primele ce vor fi căutate pentru a fi satisfăcute. Sunt nevoi ce ţin chiar de supravieţuirea noastră.

2. Nevoi de securitate, protecţie  (casă, haine, unelte, siguranţă în caz de pericole) De multe ori noi adulţii nu suntem foarte conştienţi de aceste nevoi (doar cand viaţa ne este ameninţată sau în perioade de dezorganizare a vieţii), însă copiii tind să dea deseori semne de insecuritate şi au nevoie să se simtă în siguranţa.

3. Nevoi sociale, de apartenenţă la un grup: comuniune socială, comunicare, implicare în rezolvarea problemelor sociale, participare la viaţa comunităţii al cărei membru eşti, participarea la evenimentele sociale, nevoia de iubire şi afecţiune în cuplu şi din partea celor apropiaţi

4. Nevoi de individualizare, de stimă şi recunoaştere: stima de sine, stima pe care o primeşti de la alţii, nevoia de a fi ascultat şi înţeles, aprobarea şi recunoaşterea competenţelor, meritelor şi valorii din partea altora, uneori chiar nevoia de a fi important, de putere, control, prestigiu, faimă. Când ele sunt satisfăcute, persoana se simte încrezatoare în sine şi valoroasă. Când aceste nevoi sunt „frustrate”, persoana se simte inferioară, slabă, neputincioasă, lipsită de valoare.

5. Nevoia de auto-realizare: împlinirea visurilor şi scopurilor propuse, reuşită în viaţă, hobby, activitatea de creaţie, conştientizarea rolului şi rostului nostru în lume, relaxare, meditaţie, realizarea potenţialului maxim, crearea şi împlinirea destinului său înalt.

Există o relaţie de dependenţă între aceste 5 trepte. Atâta vreme cât nu ţi-ai satisfăcut nevoile inferioare ierarhic de pe treptele unu şi doi, nu vei putea accede la sistemul motivaţional dat de treptele superioare trei, patru şi cinci. Perceperea şi satisfacerea nevoilor sociale, de individualizare şi de auto-realizare sunt condiţionate de satisfacerea mai întâi a nevoilor de bază biologice şi de siguranţă. Nu numai că satisfacerea treptei 3, 4 sau 5 sunt trecute pe plan secund, în aşteptare, până se satisfac nevoile treptelor inferioare, dar aceste trebuinţe superioare nici măcar nu sunt percepute sau conştientizate suficient. E clar că nu îţi arde de viaţă socială, recunoaşterea meritelor pentru cine ştie ce proiect sau crearea înaltă a propriului destin atâta timp cât nu ai ce mânca, eşti bolnav, nu ai casă sau o relaţie satisfăcătoare.

Piramida este valabilă în special pentru oamenii din societatea occidentală, care duc o viaţă considerată „normală”. La orientalii tradiţionali (nu cei occidentalizaţi), în afara primelor 2 nivele comune, cel mai important nivel este al 5-lea (şi asta e valabil şi la persoanele religioase).

Piramida oferă doar o perspectivă generală asupra nevoilor şi motivaţiilor umane. Fiecare om este diferit şi se comportă diferit, în funcţie de potenţialul moştenit genetic şi de influenţele mediului în care trăieşte. Atunci când potenţialul genetic este ridicat şi mediul său este propice dezvoltării personale, persoana are toate şansele să ajungă un lider autentic.