firmele multinationale

5/11/2018 Firmele Multinationale - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/firmele-multinationale 1/89

Universitatea “Petre Andrei” IaşiFacultatea de EconomieSecţia Finanţe-ContabilitateForma de învăţământ: zi

“FIRMELE MULTINATIONALE SI

INVESTITIILE STRAINE DIRECTE”



CUPRINS

Lista deabrevieri…………………………………………………………………………………..3INTRODUCERE…………………………………………………..………………………………41. ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA FIRMELOR MULTINAŢIONALE……………………………...5

1.1. Ce sunt firmele multinaţionale (FMN)?………………………………………………...5

Definiţia FMN …………………………..…………………………………...…51.1.2. Investiţiile străine directe (ISD) ………………………...…..…………………61.1.3.Forme ale firmelor multinaţionale…………………………..……………..……8

1.2. Motive şi factori determinanţi pentru investiţiile străine directe…………………..….102. TEORII ALE INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTEŞI ALE FIRMELOR MULTINAŢIONALE……………………………..………………………19

2.1. Teoria mobilităţii internaţionale a factorilor de producţie. ……………..…….…..…. 192.2. Teoriile neoclasice privind FMN şi ISD…………………………………………....…22

2.2.1. O privire asupra perioadei dinaintea anilor ’60…………………………....…222.2.2. Contribuţia lui Stephen Hymer …………………………………….……..……222.2.3. Raymon Vernon şi ciclul produsului………………………….……………..…23

2.2.4. Alte abordări apărute în anii ’70 …………………………………….…..……242.3. Teoria internalizării şi locaţiei…………………………………………..…………..…242.4. Investiţiile străine şi avantajul competitiv…………………………………………..…262.5. Paradigma eclectică……………………………………………………………..…..…29

3. IMPACTUL ACTIVITĂŢILOR FIRMELOR MULTINAŢIONALE……………………..…313.1. Politici ale ţărilor gazdă şi de origine privind FMN…………………….…………..…31

3.1.1. Politici de stimulare şi atragere a ISD……………………….…………..……313.1.2. FMN şi transferul de tehnologie…………………………………...……..……34

3.2. Alte influenţe ale activităţii FMN…………………………………………………..…363.2.1. FMN şi managementul resurselor umane…………………………………..…363.2.2 FMN: balanţa de plăţi şi structura comerţului………………………..……..…37

3.2.3. FMN şi structura de piaţă …………………………………………………...…384. STRATEGII ALE FIRMELOR MULTINAŢIONALE………………………………...…..…40

4.1. Strategia globală şi relaţiile intra-firmă……………………………………………..…404.1.1. Strategii de intrare şi expansiune………………………………….……..……404.1.2. Structura organizaţională a FMN …………………………………………..…414.1.3.Luarea deciziei…………………………..…………………………………..…454.1.4.Relaţiile filială – societatea mamă ………………………………………..……46

4.2. Relaţiile inter-firmă…………………………………………………………..……..…484.3. Preţurile de transfer şi distribuţia valorii adăugate…………………..……………..…50

4.3.1. Preţul de transfer …………………………………………………..………..…504.3.2. Distribuţia valorii adăugate create de FMN ……………………………..……53

4.4. Studiu de caz: UNILEVER………………………………………………………...….55INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE ŞI PROCESUL DE TRANZIŢIE

AL ŢĂRILOR EUROPEI CENTRALE ŞI DE EST……………………………………...…..…665.1. Efectele ISD asupra tranziţiei ECE la economia de piaţă………………………..……665.2. România versus ISD………………………………………………………………...…69

CONCLUZII……………………………..……………………………..………………………...81ANEXA……………………………..…………………………..……………………………..…83BIBLIOGRAFIE…………………………..……………………………..…………………….…8

2



Lista de abrevieri

ASEAN – Asociaţia ţărilor din Asia de Sud – EstBERD – Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi DezvoltareC&D - cercetare şi dezvoltareCEE – Comunitatea Economică EuropeanăCEO – chief executive officer ECE – Europa Centrală şi de EstF&A – fuziune şi achiziţieFMN – firmă multinaţionalăFTN – firmă transnaţionalăISD – investiţiile străine directe NAFTA – Acordul Nord - American de comerţ liber OCDE – Organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economicăOIM – Organizaţia internaţională a munciiOMC – Organizaţia mondială de comerţONU – Organizaţia Naţiunilor UnitePNB – Produsul Naţional BrutUNCTAD – Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi DezvoltareUE – Uniunea EuropeanăUNCTC – Centrul Naţiunilor Unite pentru Corporaţiile TransnaţionaleFMI – Fondul Monetar InternaţionalARD – Agenţia Română de Dezvoltare

3



INTRODUCERE

Una dintre cele mai mari forţe de presiune cu care se confruntă evoluţia ţărilor şi a

uniunilor de comerţ internaţional este reprezentată de puterea şi influenţa firmelor multinaţionale(FMN) ca parte a răspunsului acestora la globalizare.

Combinarea creşterii investiţiilor străine directe, schimbărilor tehnologice, pieţelofinanciare internaţionale şi a unei game largi de măsuri de dereglementare şi privatizare au făcut posibil pentru firmele multinaţionale să fie printre conducătorii economiei globale.

Provocarea pentru evoluţia ţărilor şi a uniunilor de comerţ internaţional este să se asigurecă aceste companii respectă drepturile angajaţilor în fiecare loc din lume în care influenţa lor seface simţită şi să se stabilească un dialog global între acestea şi firmele multinaţionale.

Firmele multinaţionale joacă acum un rol important în economiile tuturor ţărilor şi înrelaţiile economice internaţionale, devenind un subiect din ce în ce mai important pentru guverne.Prin investiţiile străine directe, asemenea firme pot aduce beneficii substanţiale atât ţărilor de

origine cât şi ţărilor gazdă prin contribuţii la utilizarea eficientă a capitalului, tehnologiei şresurselor umane între ţări şi pot astfel să îndeplinească un rol important în promovarea bunăstăriieconomice şi sociale.

Dar firmele multinaţionale, organizându-şi operaţii dincolo de cadrul lor naţional, potconduce la abuzuri prin concentrarea puterii economice şi la conflicte cu obiectivele de politicănaţională. Mai mult, complexitatea acestor firme multinaţionale şi dificultatea unei percepţii clare privind structurile lor diverse, operaţiile şi politicile conduce uneori la îngrijorare.

Astfel, ţinta comună a tuturor statelor este de a încuraja contribuţiile pozitive prin carefirmele multinaţionale pot realiza progresul economic şi social şi să minimizeze sau să rezolvedificultăţile care pot să apară din derularea operaţiilor lor.

De când operaţiile firmelor multinaţionale s-au extins în întreaga lume, trebuie depuse

toate eforturile de a se coopera între toate statele, mai ales între ţările dezvoltate şi cele în curs dedezvoltare, având ca obiectiv îmbunătăţirea standardelor de bunăstare şi de viaţă, prin încurajareacontribuţiilor pozitive ale FMN şi prin minimizarea sau rezolvarea problemelor ce sunt înlegătură cu activităţile lor.

Firmele multinaţionale, şi mai ales firmele globale foarte mari, au ca structuri derezistenţă următoarele trei caracteristici:

1. controlul activităţilor economice în mai multe ţări2. abilitatea de a obţine avantaje din diferenţele geografice dintre ţări şi regiuni în

dotarea cu factori şi în politici guvernamentale3. flexibilitatea geografică, abilitatea de a dispune de resurse şi operaţii între localităţ

la scară globală

Astfel, un procent majoritar din configuraţia schimbării a sistemului economic globaeste realizat de firmele multinaţionale prin deciziile lor de a investi sau nu în anumite zonegeografice.

Firmele multinaţionale, prin rolul lor devin în aceste condiţii cele mai puternice forţe de presiune pentru adâncirea globalizării activităţii lor economice care au loc într-un cadru dinamicturbulent chiar în anumite perioade sau zone, în economia mondială.

4



1. ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA FIRMELOR MULTINAŢIONALE

1.1. Ce sunt firmele multinaţionale (FMN)?

1.1.1. Definiţia FMN

O FMN sau FTN este o companie care se angajează în investiţii străine directe (ISD)şi care deţine şi controlează activităţile generatoare de valoare adăugată în mai mult decât o ţară.

În general se folosesc termenii de “transnaţional ” şi “multinaţional ” ca având aceeaşsemnificaţie. Primul termen a fost adoptat de Centrul Naţiunilor Unite pentru Corporaţiile

Transnaţionale (UNCTC) în 1974 la cererea câtorva ţări din America Latină care au dorit să facădeosebirea între companiile domiciliate într-o ţară din America Latină care ar putea investi în altăţară, faţă de acelea care-şi au originea în afara regiunii. Al doilea termen este preferat de cătreţările dezvoltate, de oamenii de afaceri şi comunitatea academică. Cu trecerea timpuluidiferenţele metodologice au dispărut, astfel că acum ambii termeni desemnează acelaşi lucru.

Totuşi, la nivel de analiză, există deosebiri între cei doi termeni. De exemplu, înmediul academic, termenul de “transnaţional” este folosit pentru a desemna “o corporaţiemultinaţională care practică o strategie de integrare deplină şi organizare multi-dimensională ”1.

În concepţia altora, care folosesc termenii ca având acelaşi înţeles şi crezând că sereferă la acelaşi fenomen, singura diferenţă este că FTN este un termen folosit după 1980, iarFMN este un termen folosit înainte de 1980.

Sunt şi academicieni care susţin că există o diferenţă majoră între cei doi termeniPrintre aceştia este şi Carl Dassbach care dă definiţii distincte pentru cei doi termeni. Astfel, oFMN este o întreprindere orientată în mod primar către diferite pieţe naţionale sau regiunidiferite. Ea se caracterizează printr-o administrare descentralizată (unităţi naţionale sau regionalecare sunt în cea mai mare parte autonome de centrul de decizie principal), o multitudine de linide producţie (fiecare orientată spre piaţa naţională sau regională) şi multe divizii de muncăsuprapuse cu activităţi superflux deoarece fiecare unitate operează independent faţă de celelalte.

Pe de altă parte, o FTN este orientată spre o piaţă mondială, sau cel puţin spre o piaţăexternă care acoperă câteva ţări sau regiuni. Administrarea este de departe mai centralizată decâtîn cazul FMN, office-ul principal având un control direct mai mare asupra unităţilor. Mai mult, oFTN se mişcă spre crearea unei singure întreprinderi cu o singură divizie de muncă prin

eliminarea activităţilor superflue şi concentrarea activităţilor în acele ţări (regiuni, pieţe) careoferă cele mai mari avantaje în desfăşurarea activităţii•.

1 Dunning, J.H. – “International Production and the Multinational Enterprise”, George Allen and Unwin, Londra,1981, p.3

• Dassbach, Carl H.A. – “Global Entreprises and the World Economy: Ford, GM and IBM. The Emerge of theTransnational Entreprises”, Gorland Press, New York, 1988, p. 7

5



FTN a fost, în părerea sa, un produs al organizaţiei clasice FORD dar care nu mai esteviabilă în condiţiile actuale ale competiţiei, iar o variantă a FMN cu mai puţine unităţi naţionalear putea fi cea mai eficientă formă.

Bineînţeles, nu se poate spune că există tipuri ideale – 100% FMN sau FTN – eletinzând spre aceste direcţii; iar în această lucrare, ca termen generic, vom folosi termenul deFMN.

De asemenea, termenii de “antrepriză”, “firmă”, “corporaţie”, “societate” sau

“companie” tind să fie sinonimi, deşi este recunoscut că fiecare are o conotaţie legală specificăiar termenul de “global” are un înţeles mai specific, referindu-se la o companie care se angajeazăîn activităţi lucrative în fiecare din regiunile majore ale lumii şi care urmăreşte o strategie deintegrare a acestor activităţi.

Definiţia dată la început este una generală şi larg acceptată, dar trebuie ţinut cont şi defaptul că pe lângă activitatea lucrativă o FMN se angaează într-o varietate de legături cooperativeadesea neechitabile, de tipul licensing-ului sau alianţelor strategice, care le poate da un grad decontrol şi influenţă asupra producţiei străine.

Pentru aprecierea gradului şi mărimii unei FMN se iau în considerare următoarelecriterii:− numărul şi mărimea filialelor străine sau companiilor asociate pe care le are în proprietate sau

le controlează;− numărul ţărilor în care se angajează cu activităţi lucrative;− proporţia bunurilor şi veniturilor la nivel global sau numărul angajaţilor pentru filialele

străine;− gradul de internaţionalizare al managementului, proprietăţii şi al activităţilor cu valoare

ridicată (cum ar fi cercetarea-dezvoltarea = C&D).Funcţiile distinctive ale FMN sunt:

− organizarea şi coordonarea numeroaselor activităţi lucrative dincolo de graniţele naţionale;− internalizarea pieţelor externe pentru producţia intermediară care apare în urma acestor

activităţi. Nici o altă instituţie nu îmbină cele 2 activităţi: producţia în străinătate ş

tranzacţionarea.O FMN poate fi proprietate privată sau publică, poate proveni dintr-o ţară socialistă

sau cu economie de piaţă; poate fi motivată de obiective private sau sociale; poate avea o reţeamare de activităţi în numeroase ţări sau un singur produs într-o singură ţară străină; proprietatea poate fi deţinută şi controlată de persoane/instituţii dintr-o singură ţară (Mars, Tateng); naţionacontrolată şi internaţional deţinută şi condusă (Ford, Sony, Samsung), sau internaţional deţinută şcontrolată (Agfa, Royal Dutch Shell).

Ajungând la o fază de maturitate, FMN au căpătat o serie de caracteristici specifice:− cifra de afaceri a multor FMN depăşesc chiar PNB-ul unor ţări dezvoltate precum

Portugalia sau Grecia;−

pot obţine împrumuturi în condiţii mai avantajoase decât multe guverne;− adoptă o conducere centralizată a problemelor vitale şi o descentralizare acelorlalte activităţi, strategie numită “gestiune integrală”;

− vitalitate şi dinamism: cresc, se extind, se absorb, se multiplică, îşi lărgesccontinuu aria de activitate, tehnologia şi capitalul migrează, obiectul de activitate se diversifică;

− combină avantajele de scară cu diversificarea;− au o “producţie modulară”, componentele tipizate fiind asamblate în produse finite

diferenţiate funcţie de caracteristicile fiecărei pieţe-ţintă.

6



1.1.2. Investiţiile străine directe (ISD)

Investiţiile internaţionale au avut un puternic impact în ultimile trei decenii asupracreşterii economice, a comerţului exterior şi structurilor productive din aproape toate ţările. Îngeneral, investiţia reprezintă orice utilizare a unui activ în calitate de capital, deci pentru

obţinerea unui profit. Cum activele sunt reale sau financiare, investiţiile la rândul lor, pot fi reale(în proprietăţi, bunuri de capital etc.) sau financiare (în titluri de valoare).

Concret, investiţia reprezintă cumpărarea de proprietăţi, acţiuni, obligaţiuni saudepunerea de bani la instituţii financiare în scopul asigurării unui venit (dobândă, dividend, chirieetc.) şi a unei creşteri de capital.

Investiţia internaţională are patru elemente caracteristice: profitul – ca scop ainvestiţiei, timpul – ca dimensiune a procesului de valorificare, riscul – ca expresie a decizieeconomice şi caracterul de extraunitate al tranzacţiilor internaţionale•.

Modalităţile concrete prin care un agent economic realizează o investiţieinternaţională pot fi:

− construirea pe “loc gol” a unei societăţi comerciale sau deschiderea unei filiale acelei existente într-o altă ţară;

− achiziţionarea unei firme străine sau fuziunea cu o astfel de firmă;− crearea unor societăţi mixte;− cumpărarea de acţiuni/obligaţiuni de pe o piaţă străină;− acordarea unui credit financiar unui agent economic dintr-o altă ţară;− încheierea de contracte internaţionale de leasing sau franchising.Prin prisma raportului ce se stabileşte între agentul economic emitent şi cel receptor se

pot distinge investiţiile străine directe (ISD) şi cele de portofoliu.ISD presupune: transferarea către agentul emitent al fluxului investiţional a

posibilităţii de control şi decizia asupra activităţii receptorului, controlul asupra resurselo

transferate revine investitorului, investiţia este făcută în afara ţării de origine a investitorului darîn interiorul companiei investitoare şi constă într-un “pachet” format din produse finite şintermediare, capital, tehnologie, management, acces pe pieţe•.

Când nu se presupune existenţa unui astfel de raport, este vorba de investiţia de portofoliu care reprezintă un plasament pur financiar, controlul resurselor fiind transferat deemitent receptorului.

În mod tradiţional, prin intermediul ISD s-a asigurat expansiunea FMN, ele fiinddefinite de FMI astfel: ”investiţiile care implică o relaţie pe termen lung care reflectă interesulunei entităţi rezidente într-o entitate rezidentă în altă ţară decât cea a investitorului; scopulinvestitorului direct este de a exercita un grad important de influenţă asupra managementuluiîntreprinderii rezidente în altă economie”•. Procentul minim al controlului acceptat de

majoritatea ţărilor este de 10-25% (10% SUA, 20% Franţa şi Marea Britanie, 25% Germania).Dar şi invers, FMN sunt adesea un vehicul pentru ISD. Astfel, ISD, ca o parteimportantă a mişcărilor internaţionale de capital (procesul împrumuturilor internaţionalereprezintă fluxurile internaţionale de capital în care o firmă dintr-o ţară creează sau măreşte o

Popa, Ioan – “Tranzacţii internaţionale – politici, tehnici, instrumente”, Ed. Recif, Bucureşti, 1992, p. 57• Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company,Londra, 1995, p.5•• Manualul Balanţei de Plăţi a FMI

7



filială în altă ţară•. Filiala nu are doar o obligaţie financiară către compania-mamă, ea este o partecomponentă a aceleiaşi structuri organizaţionale.

Compania-mamă asigură adesea filialele ei din străinătate cu capital în speranţa unoreventuale returnări. În măsura în care FMN asigură financiar filialele lor din străinătate, ISDreprezintă un mod alternativ de a realiza aceleaşi obiective ca împrumuturile internaţionale, darrămâne deschisă întrebarea de ce ISD sunt preferate altor moduri de transferare a fondurilor.

Aici trebuie făcută precizarea că existenţa FMN nu reflectă în mod necesar un flux de

capital net dintr-o ţară în alta; FMN strâng câteodată bani pentru expansiunea filialelor lor în ţaraunde filiala funcţionează mai bine decât în ţara de origine.

Mai mult, există un drum în două sensuri în ţările industrializate: firmele din SUA îşiextind filialele din Europa în acelaşi timp în care firmele din Europa îşi extind filialele din SUA.

Un răspuns ferm la preferinţa pentru ISD în cadrul împrumuturilor internaţionale estede a permite formarea organizaţiilor multinaţionale, aceasta reprezentând obţinerea controluluicare este un scop esenţial.

1.1.3. Forme ale firmelor multinaţionale

Dacă se urmăreşte să se investească, trebuie puse câteva întrebări privitoare la: scarainvestiţiei (oficiu de vânzări, depozit, ambalare şi asamblare sau producţie completă), gradul de proprietate (total, majoritar, egal, minoritar) şi tipul de partener •. Acestea sunt ilustrate în Fig. 1.1unde se observă că există numeroase variante şi tipuri posibile ale ISD. Este de notat faptul că întimp ce producţia completă combinată cu filiala în proprietate 100% este forma cea mai studiată aISD realizate de o FMN, ea reprezintă doar una din 80 variante posibile.

Din analiza acestui model se poate observa că pe măsură ce o firmă acumuleazăexperienţă şi încredere în afacerile internaţionale, ea va dori să-şi crească scara investiţiilor lorModelul arată că, în timp, operaţiile internaţionale ale unei firme vor evolua spre modelul filialeîn proprietate deplină care are încă un risc mai ridicat.

Acest model reprezentat schematic este de fapt imaginea procesului deinternaţionalizare a activităţii unei firme, care implică o evoluţie: analiza competiţiei externeraport, licenţiere, joint-venture, filială, şi există numeroase motive pentru alegerea uneia dinaceste modalităţi.

Cele mai importante forme sunt sucursala, filiala, licensing-ul şi joint-venture.Sucursala este un serviciu al unei FMN implantată în străinătate şi depinde în

totalitate, financiar şi administrativ, de societatea-mamă, şi având un obiectiv identic. Ea esteorganizată, înregistrată şi funcţionează potrivit legislaţiei locale, iar cheltuielile sunt suportate de bugetul societăţii-mamă. Ea încheie contracte pe bază de împuternicire, dar dispune dautogestiune financiară, dar soldul bugetului reflectă rezultatele economico-financiare alesocietăţii-mamă.

Krugman, Paul R. , Obstfeld, Maurice – “International Economics – Thecry and Policy”, second edition, Harper Collins Publishers Inc., 1991, p. 165 Beamish, Paul W., Killing, Y.P., Lecraw, D.Y., Crookell, H. – “International Management – Text and Cases”,Richard D. Irwin Inc., Boston, 1991, p. 5

8



Fig. 1.1. Modele de internaţionalizare a unei FMN

Scara oficiu deinvestiţiei vânzări

depozit

ambalare şiasamblare

producţiecompletă

Proprietatetotală (fără

partener)

FMNUn privatlocal

Un guvernlocal

O întrepr publică

locală

Majoritate

Egalitate

Minoritate

(Vezi: Beamish,P.W.,op. cit., p.39)

Filiala este o entitate care se caracterizează prin: sunt firme cu capital propriuconstituite de societatea-mamă în străinătate, structura organizatorică şi activitatea sundeterminate de condiţiile ţării gazdă, tipul societăţii, înregistrarea, sistemul taxelor şi impozitelorsunt conform legislaţiei ţării gazdă, implică relaţii durabile cu parteneri de prim rang şi dispunede premise favorabile evoluţiei progresive•.

Organizaţiile joint-venture internaţionale sunt alianţe formate de organizaţii din douăsau mai multe ţări. Ele se formează din mai multe motive: punerea în comun a know-how-urilorcomplementare (se ştie că “2+2=5”), asigurarea accesului pe diferite pieţe, realizarea unurăspuns strategic la competiţia tot mai intensă, realizarea economiilor de scară, obţinereaaccesului la tehnologie performantă (pe lângă eforturile proprii şi licenţe, cum ar fi cazul alianţeiToyota – General Motors pentru realizarea unui cost mai mic de producţie) şi reducerea riscurilorfinanciare, cum ar fi cazul companiilor petroliere pentru a suporta costurile căutării de nocâmpuri petroliere.

Barren’s Dictionary of Finance and Investment Terms, Ed. 3, New York, 1991

9

P r o p r

i e

t a

t e

Tipul de partener



TABELUL 1.

Joint-venture în scopul realizării economilor de scară

EXEMPLE MOTIVERENAULT – VOLVO - PEUGEUT Aprovizionarea cu materii prime şi

materiale, manipularea preţului de transfer.

European Computer Research Centre(ECRC) în Munchen, format din 3 firmeeuropene de computere

Cercetare şi dezvoltare.

Toyota şi General Motors în California Marketing şi distribuţie.FIAT – PEUGEUT în Argentina Furnizare divizională deoarece ambele firme

aveau o activitate săracă în Argentina.

Firmele, de asemenea, îşi licenţiază tehnologia, mărcile sau alte avantaje în scopurealizării de profituri suplimentare. Pentru licenser este astfel o şansă de a intra pe o piaţă careeste prea mică pentru a justifica investiţii mai mari, pe pieţe care restricţionează importurile sauISD, sau ca mijloc de testare a unei pieţe, încă de obicei este licenţiată tehnologia periferică şi nu

cea centrală pentru a nu crea un competitor viitor. Pentru cel ce primeşte o licenţă există douăavantaje majore: achiziţionarea de tehnologie mai ieftin decât prin dezvoltare prin forţe proprii ş permite realizarea unei diversificări prin combinarea tehnologiei achiziţionate cu know-how-udeja existent.

1.2. Motive şi factori determinanţi pentru investiţiile străine directe

Se observă că FMN sunt afaceri private în cea mai mare măsură, deci un motiv ar finteresul participanţilor direcţi mai mult decât marea comunitate din care face parte, dintre aceştia

făcând parte angajaţii, managerii şi acţionarii, toţi cei care ar putea fi recompensaţi odată cucreşterea activităţii.

De asemenea, în tradiţia economiei neoclasice se spune că orice supraprofit dincâştigurile realizate de o firmă mai mare decât costul de oportunitate al participanţilor direcţi va freturnat proprietarilor afacerii în forma profiturilor, ceea ce înseamnă maximizarea acestor profituri în relaţie cu capitalul investit, care este forţa conducătoare a unei afaceri moderne. Acestlucru poate fi evidenţiat de ecuaţia:

r – rata de returnare

k – capital investit al proprietaruluiCA – cifra de afaceriCT – costuri totale

Presupunând o perioadă de 3 ani, o firmă va ţinti să-şi maximizeze venitul totalinclusiv ceea ce revine din reinvestirea profitului câştigat în primii 2 ani, iar formula este:

10

k

CT CAr

−

=

32

2

1 )1()1( r vr vr r ++++=∑



v – venitul maxim câştigat prin reinvestirea profiturilor Formula de realizare a obiectivelor unei firme de a-şi maximiza profiturile în 3 ani este:

VPN – valoarea prezentă netă a venitului aşteptat în anul 3;Y – venitul aşteptat în anii 1,2,3;c – costul de oportunitate al capitalului investit pentru veniturile aşteptate.

Dar:− nu întotdeauna ţinta este profitul, cum ar fi cazul FMN publice sau controlate de

stat;− există de multe ori interese divergente în cadrul unei filiale între participanţi

direcţi (manageri şi angajaţi de exemplu), conflicte izvorâte din modul de distribuire a surplusuluide profit, decizii privind structura capitalului, împărţirea riscurilor şi responsabilităţilor, preţutranzacţiilor intrafirmă, sursa inputurilor, tipul pieţelor servite, fluxul veniturilor, cantitatea

producţiei avută în sarcină.Teoriile post neoclasice arată că unde output-ul este furnizat pe o piaţă cu condiţi

imperfecte de competitivitate, proprietarii FMN nu trebuie să fie constrânşi în mod neapărat demaximizarea ratei de returnare a capitalului lor. În afara necesităţii de a se câştiga peste costul deoportunitate, se pot stabili şi alte obiective: maximizarea vânzărilor, creşterea părţii de piaţăscoaterea competitorilor din afacere, reducerea investiţiilor riscante.•

Şi pentru a realiza condiţii apropiate de maximizarea profitului pentru a se evitaatragerea de noi concurenţi sau atenţia guvernului, firmele vor urmări profituri “satisfăcătoare” şinu “maximizarea profitului”.

O primă clasificare a factorilor explicativi se poate face în funcţie de poziţia în care seaflă ţara cu care FMN are legături•:

a) Din punctul de vedere al ţării de origine, se urmăreşte asigurarea şi controlusurselor de aprovizionare cu materii prime, nivelul scăzut al salariilor din ţara gazdă, evitareataxelor vamale care grevează exporturile, perspectiva de recuperare rapidă a investiţiilor şrepatrierea profiturilor şi avantaje fiscale (de aici problema preţului de transfer şi a paradiselorfiscale ilustrată în Capitolul 5.5.).

b) Din punctul de vedere al ţării gazdă, pe lângă sublinierea faptului că o serie de ţărîn curs de dezvoltare privesc cu o oarecare teamă de pierdere a controlului, sunt destule avantajeşi efecte pozitive urmărite: compensarea insuficienţei disponibilităţilor interne de capital financiar pentru investiţii, atragerea şi integrarea statelor gazdă în reţeaua de relaţii şi instituţiinternaţionale, atenuarea decalajului tehnologic, crearea de noi locuri de muncă şi formarea decadre superior calificate, creşterea gradului de satisfacere a cererii interne cu produse de calitatefacilitarea accesului pe piaţa externă, creşterea încasărilor valutare din export etc.

Dacă luăm în considerare tipul de activitate al FMN , avem•:

Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company,Londra, 1995, p. 55• Ignat Ion, Pralea Spiridon – “Economie Mondială”, Ed. Symposion, Iaşi, 1994, p. 190 Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company,Londra, 1995, p. 56

11

32

2

1

)1()1(Y

c

Y

c

Y VPN +

+

+

+

=



1. Activităţi orientate spre resurse.Aceste întreprinderi investesc în străinătate pentru a se asigura cu resurse specifice la

un cost real mai mic decât ar putea obţine în ţara de origine , astfel încât să devină macompetitivă, iar output-ul filialelor este exportat în ţări industrializate.

În general, resursele ţintite sunt: resursele fizice (care necesită mult capital investit pentru obţinerea mineralelor sau produselor agricole), muncă necalificată sau de calificare medie

ieftină şi motivată (Mexic, Taiwan) şi capacitate tehnologică sau abilităţi manageriale, demarketing sau organizaţionale (alianţele de colaborare dintre firmele din Coreea, Taiwan sauIndia, pe de o parte, şi cele din UE sau SUA).

2. Activităţi orientate spre piaţăAceste FMN investesc într-o anume ţară sau regiune pentru a furniza bunuri şi servici

pieţelor din aceste ţări sau cele adiacente. În majoritatea cazurilor, o parte a acestor pieţe fuseserădeservite prin exporturi făcute de compania investitoare. Ele acţionează în acest sens deoarecetrebuie să urmeze calea furnizorilor sau clienţilor care duce spre extern, să se adapteze la nevoileşi gusturile locale şi la capacităţile şi resursele indigene, iar în acest fel costul de producţie şi detranzacţionare este mai mic decât în cazul furnizărilor de la distanţă.

3. Activităţi orientate spre eficienţă.Motivaţia eficienţei ISD este de a raţionaliza structura resurselor şi a investiţiilor în

măsura în care compania investitoare să poată câştiga printr-o conducere comună a activităţilordispersate geografic în scopul realizării economiilor de scară şi reducerea riscului prindiversificare; ideea este de a se produce într-un număr limitat de locaţii care să asigure un numărcât mai mare de pieţe.

4. Activităţi cu orientare strategică.Este vorba de faptul că FMN urmăresc o strategie de integrare globală sau regională şi

să-şi asigure o putere competitivă într-un mediu nefamiliar, punându-se accentul mai puţin pe

elementul cost în câmpul concurenţial şi mai mult pe lărgirea portofoliului de activităţi care săasigure o forţă competitivă superioară. Putem da ca exemplu vânzarea de către GrandMetropolitan a hotelurilor de tip Inter Continental către un conglomerat japonez cu 3,3 mld$ şicumpărarea în acelaşi an de către aceeaşi companie a companiei Pillsburg Mills, o companie de produse alimentare şi lanţ de fast-food, cu 5,8 mld$.

După tipul ISD urmărite putem identifica:− investiţii de evadare, de a scăpa de legislaţia restrictivă sau politicile macro-

organizaţionale ale ţării de origine, cu ar fi cazul firmei BASF din Germania care, din cauza boicotului mişcării “verzi”, şi-a mutat cercetarea în domeniul cancerului şi sistemului imunitar înSUA•;

− investiţii de sprijin, de a susţine restul activităţilor, iar astfel de filiale nu suntorganizate ca centre autonome de profit, acesta fiind repartizat restului societăţii;

− investiţii pasive, atunci când, chiar dacă se urmăreşte obţinerea unor câştigurfinanciar, implicarea managerială este pasivă.

• Business Week Magazine, 1991

12



Dar, priviţi în complexitatea lor, factorii determinanţi ai apariţiei şi dezvoltării FMN(şi ISD) apar datorită “imperfecţiunilor pieţei”• şi pot fi grupate astfel :

1. Avantajele specifice firmei Spre deosebire de teoria comerţului unde termenul de “avantaje specifice” a fost

utilizat pentru a descrie avantajul competitiv al ţărilor, termenul “avantajele specifice ale firmei”este folosit pentru a descrie avantajele competitive ale firmelor. Ele includ economii de scară

(studiu de caz 1.), tehnologie, know-how, metode de marketing, reputaţie, management, mărimeacifrei de afaceri, diferenţieri specifice, dotări deosebite (forţă de muncă, capitaluri, organizare)acces la pieţe şi factori de producţie, multinaţionalizare anterioară.•

Analizele empirice au pus în evidenţă faptul că o intensitate ridicată a componenteicercetare-dezvoltare în activitatea de producţie reprezintă o variabilă importantă în determinareaunei firme de a investi în străinătate. În general, se poate afirma că firmele cu un grad ridicat deintensivitate a activităţii de cercetare-dezvoltare, tind să aibă un nivel mai ridicat de ISD decâtfirmele cu un grad mai scăzut al intensivităţii de cercetare-dezvoltare•.

Studiu de caz 1.

Cazul Electrolux ilustrează ISD orizontale şi verticale.Cumpărările altor companii – Zanussi, Arthur Martin, Therma, Tappan şi White – au

fost investiţii orizontale. Cumpărarea unui furnizor, compania de aluminiu materiale plastice şiaramă Granges ilustrează investiţia verticală. Cumpărările de clienţi, servicii de cleaningcomercial mai mărunte, demonstrează de asemenea investiţiile verticale.

Electrolux are câteva “avantaje specifice de firmă”. Cu o piaţă mică acasă,Electrolux a fost nevoită să investească în străinătate pentru a realiza economii de scară înfabricare. După cât se pare, compania a avut producţie şi know-how de marketing, ca şistabilirea reţelei de distribuţie. Ca Electrolux, companiile pe care Electrolux le-a achiziţionataveau o recunoaştere solidă de marcă, şi de aceea numele acestora au fost reţinute după achiziţie

Existenţa avantajelor specifice de firmă este o formă a imperfecţiunii pieţeiAvantajele specifice de firmă apar datorită produselor nestandardizate şi faptului că informaţianu este disponibilă în mod liber şi astfel ele creează bariere de intrare pentru competitori.

Dar de ce avantajele specifice de firmă împing la ISD? O firmă nu doreşte să-şiîmpartă avantajele specifice de firmă; ar fi cel mai bine dacă ar putea să şi le exploateze singurăAstfel, de exemplu, o firmă care are cunoştinţe exclusive de tehnologie va dori să le exploatezeîn producţia sa proprie mai degrabă decât să licenţieze tehnologia.

2. InternalizareaAvantajele internalizării sunt: obţinerea cursurilor de schimb mai avantajoase

protecţia dreptului de proprietate intelectuală, reducerea riscurilor bazate pe incertitudinecontrolul cantitativ şi calitativ al ofertei, controlul asupra debuşeelor, posibilităţi de extindereinternalizarea factorilor externi, inexistenţa pieţelor la termen.

o piaţă perfectă se caracterizează prin competiţie perfectă (număr mare de firme, bunuri standardizate, toateinformaţiile disponibile în mod liber), nici o barieră în calea comerţului, fără costuri de transport, taxe etc.• Dunning, J.H. – “International Production and the Multinational Enterprise”, George Allen and Unwin, Londra,1981•• Popa, Ioan – “Tranzacţii internaţionale – politici, tehnici, instrumente”, Ed. Recif, Bucureşti, 1992, p. 59

13



Unele investiţii sunt motivate de dorinţa de a minimiza incertitudinea prin punerea a 2firme sub control comun. Aceasta este cel mai uşor de văzut prin luarea în considerare a ISDverticale. O firmă care capătă controlul asupra unui furnizor (exemplu: un fabricant de computerecare cumpără un producător de semiconductori) elimină într-o mare măsură incertitudinea asupradisponibilităţilor şi preţurilor materiilor prime. În mod similar, o firmă care investeşte într-unclient se îndepărtează de incertitudinea asupra cererii pentru produsele sale.

3. Comportamentul oligopolistic (Studiu de caz 2.)Un “oligopol” este o structură de piaţă cu un număr mic de firme. Trăsătura cheie este

că numărul este aşa de mic încât fiecare firmă îşi bazează deciziile pe ceea ce competitorii săi facsau se aşteaptă să facă, spre deosebire de structura pieţei perfecte, în care există un număr aşa demare de firme încât nici o firmă nu poate afecta piaţa şi nu este nici o nevoie să acorde atenţiedeciziilor competitorilor.

Când ISD sunt motivate de acţiunile în curs sau cele probabile ale competitoriloracesta este un comportament oligopolistic. De exemplu, o firmă ar putea să caute să investeascăîn străinătate deoarece competitorii săi investesc în străinătate. Alternativ, firma ar putea privinvestiţiile străine ca un mijloc pentru a preîntâmpina mişcările competitorilor într-o piaţă străină

Studiu de caz 2.

Cumpărarea de către Bridgestone a firmei Firestone este un exemplu de “ISD

orizontale”. “Avantajul specific de firmă” pentru Bridgestone include know-how, tehnicide management, accesul la capital şi relaţiile stabilite cu clienţii, fabricanţii auto(Japonia). Piaţa de acasă a firmei Bridgestone a fost saturată, limitând abilităţile sale într-o exploatare viitoare a economiilor de scară. “Avantajele specifice de firmă” a firmeiFirestone includ recunoaşterea mărcii şi cunoştinţelor de piaţă.

Există un puternic aspect al “comportamentului oligopolistic” în ISD aleBridgestone. Ea a urmat drumul câtorva competitori care au făcut achiziţii străine. De

fapt, unii comentatori/critici sugerează că Bridgestone a plătit mai multă atenţiecompetitorilor săi decât problemelor potenţiale cu achiziţionarea Firestone.

Bridgestone a urmat de asemenea şi pe clienţii săi. Mulţi fabricanţi deautomobile din Japonia şi-au deschis fabrici în SUA pentru a evita barierelecomerciale ale SUA şi au ameninţat barierele comerciale (“motivul locaţiei de luare adeciziei politice”). “Avantajele de locaţie înnăscute”, cum ar fi minimizarea costurilor detransport şi abilitatea de a implementa controlul de inventar just-in-time, a dictat caBridgestone să aibă capacitate productivă în SUA.

4. Factorii locaţionali

Un avantaj locaţional este un factor care “atrage” o firmă să investească într-o locaţie particulară, spre deosebire de factorii precedenţi care “împing” firma la ISD (nu trebuiconfundat termenul de “locational” cu cel de “localizare” fiind două concepte diferite deoarecelocalizarea ar putea fi motiv pentru avantajul locaţional).

14



Un factor locational se referă la câteva trăsături naturale ale locaţiei străine şi ar puteafi înrudit şi cu geografia. De exemplu, investiţiile străine ar putea fi motivate de o dorinţă de aminimiza costurile de transport sau o dorinţă de a fi mai aproape de clienţi aşa încât săminimizeze costurile de distribuţie şi service. Fiind aproape de consumator ar putea de asemeneasă faciliteze adaptarea producţiei sau serviciului condiţiilor locale de piaţă şi preferinţeloconsumatorilor; accesul la resurse cuprinde un alt set de factori locaţionali: cost de muncă scăzut,muncă calificată, facilităţi C&D, energie ieftină, resurse minerale etc.

Avantajele locaţionale ar putea fi sintetizate astfel: diferenţe de preţ al input-urilorcalitatea input-urilor, cheltuieli de transport şi comunicaţii, afinităţi de cultură, limbă şcivilizaţie, distribuţia în spaţiu a input-urilor şi pieţelor •.

Determinanţii locaţionali ai ISD se referă în principal la examinarea factorilor ceinfluenţează destinaţia ISD, deci determinanţii ţărilor gazdă care sunt diferiţi din punct de vederestructural:•

a) Mărimea pieţei locale este cel mai important factor determinant locaţional al ISDMarii investitori tind să favorizeze localizări ale producţiei în cadrul unor pieţe interne de maridimensiuni, deoarece vânzările pe pieţe mari de desfacere permit o mai rapidă recuperare ainvestiţiilor efectuate.

Studiile econometrice indică o corelaţie între ISD şi mărimea pieţei (dată de mărimea

PNB) ca şi o serie din caracteristicile sale (de exemplu, nivelul mediu al venitului şi ratele decreştere). Unele studii au găsit rata de creştere a PNB ca o variabilă explicativă importantă, întimp ce PNB are o mare importanţă, ca un indicator al potenţialului pieţei.

Există o mică îndoială că mărimea pieţei Chinei explică, în mare măsură, fluxurile deFDI masive pe care le-a atras de la începutul anilor 80. În interiorul Chinei, FDI au fostconcentrate (peste 90%) în zonele costale. PNB pe provincii, reflectând dezvoltarea economică şicererea potenţială, apare ca un determinant major al acestei dezvoltări•.

Pentru Africa Sub-Sahariană, ca un întreg, se identifică creşterea PNB ca un factomajor •. Doar 3 ţări din Africa Sub-Sahariană se află printre cele 9 primitoare importante înultimii ani, iar dintre acestea doar Nigeria poate fi clarificată ca o piaţă mare (conform datelorUNCTAD de 36 miliarde $ PNB). Angola şi Ghana (cu PNB-uri de 8,9 miliarde $ şi respectiv 5,5miliarde $ în 1995) au primit o proporţie mai mare de fluxuri FDI în 1995 decât Nigeria, indicândcă o piaţă mică nu trebuie să fie o constrângere în cazul celor cu înzestrate cu resurse şi economiiorientate spre export. De fapt, industriile extractive în ţările în curs de dezvoltare continuă săatragă investitorii străini aşa cum au făcut întotdeauna.

În contrast, India, Pakistan şi, cu o anume rezervă, Bangladesh, au pieţe mari dar primesc, proporţional vorbind, destul de puţin (sub 1%) fluxuri de FDI în 1986-1995. Unianalişti au interpretat aceasta ca o dovadă a potenţialului ridicat pentru creşterea fluxurilor FDI înviitor; alţii că constrângerile vor restrânge accesul investiţiilor străine în aceste ţări.

Pentru majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare, pieţele lor naţionale mici sunt o piedică deoarece mulţi investitori privesc îndoielnic valoarea instalării unei fabrici dacă ei nu porealiza o “oră critică” pentru produsele lor. Integrarea regională este percepută adesea ca unmijloc pozitiv de compensare pentru pieţele naţionale mici, dar nu există încă o dovadă clară aacestei influenţe asupra fluxurilor FDI.

Dunning, J.H. – “International Production and the Multinational Enterprise”, George Allen and Unwin, Londra,1981• raport Overseas Development Institute, 3 septembrie 1997, Londra•• Breadman, H.G., Sun, X – “The Distribution of Foreign Direct Investment in China” – Policy Research WorkingPaper No. 1720, World Bank, Washington, 1997••• Bhattacharya, A., Mentiel, P. Y., Sharma, S. – “Private Capital Flows to Sub-Saharian Africa: An Overview of Trends and Determinants”, material nepublicat, World Bank, Washington, 1996

15



b) Gradul de deschidereÎn timp ce accesul pe pieţe specifice – judecată după mărime sau creştere – este

important, factorii pieţei naţionale sunt mai puţin relevanţi pentru firmele străine orientate peexport. O parte a studiilor sugerează o percepţie larg răspândită că “economiile deschise”încurajează mai multe investiţii străine. Un indicator al gradului de deschidere este mărimearelativă a exportului. Studiile lui Singh şi Jun din 1995 • indică faptul că exporturile – exporturile

de manufacturate în special – reprezintă un determinant important al fluxurilor de FDI. China, în particular, a atras multe investiţii străine în sectorul exportului. În Bangladesh, pe de altă parteinvestitorii străini au fost atraşi către sectorul manufacturier datorită lipsei unei cote de exporturde textile şi îmbrăcăminte spre pieţele UE şi SUA. În contrast, ţările subsahariene au rămas maimult orientate spre interior.

c) Costurile muncii şi productivitateaCercetarea empirică a găsit costurile relative ale muncii ca fiind importante din punct

de vedere statistic, mai ales pentru investiţiile străine în industriile intensive în muncă şi pentrufiliale orientate spre export. Decizia de a investi în China, de exemplu, a fost foarte influenţată derata scăzută a salariilor. Creşterea rapidă de FDI în Vietnam a fost atribuită de asemenea în

primul rând existenţei unui cost scăzut al muncii. În contrast, rigiditatea pieţei muncii şi salariilerelativ mari au împiedicat inflow-urile importante din exporturi.

Totuşi, când costul muncii este puţin important (când rata salariului variază puţin de laţară la ţară, gradul de calificare a forţei de muncă se aşteaptă a avea un impact asupra deciziei delocalizare a FDI. Nivelurile de productivitate sunt mai scăzute în ţările subsahariene decât ţărileîn curs de dezvoltare din Asia, iar aceasta se aşteaptă a se redresa prin a aduce muncitori străini,deseori împiedicaţi datorită restricţiilor şi întârzierilor în obţinerea permiselor de muncă, în acesteţări împiedică FDI, mai ales în sectoarele productive.

d) InfrastructuraInfrastructura acoperă multe dimensiuni, pornind de la drumuri, porturi, căi ferate şi

sistemele de telecomunicaţii până la gradul de dezvoltare instituţională (contabilitate, servici publice etc.). Studiile în China relevă că extinderea facilităţilor de transport şi proximitate preţurilor importante ca un efect pozitiv important asupra localizării FDI dintr-o ţarăInfrastructura săracă poate fi văzută, totuşi, ca şi un obstacol dar şi ca o oportunitate pentruinvestiţiile străine. Pentru majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare este adesea citată ca una dintreconstrângerile majore. Dar investitorii străini punctează de asemenea potenţialul pentru atragerede importante FDI dacă guvernele gazdă permit o participare străină mai substanţială îninfrastructură. Evidenţa recentă pare să indice că, deşi telecomunicaţiile şi liniile aeriene au atrasfluxuri FDI (exemplu: India şi Pakistan), alte infrastructuri de bază cum ar fi construirea dedrumuri rămân neatractive, reflectând că rezultatele scăzute şi riscurile politice înalte ale acestorinvestiţii.

e) PrivatizareaDeşi privatizarea a atras un flux mare de investiţii străine în anii recenţi (Nigeria în

1993 şi Ghana în 1995), progresul este încă scăzut în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare, în parte datorită problemelor politice ridicate. În India, de exemplu, munca organizată a împiedicadrastic privatizarea sau alte mişcări care ameninţă locurile de muncă existente şi drepturilemuncitorilor. La un nivel regional, anul 1994 arată că 15% din fluxurile FDI către America

Singh, H.; Jun, K. W. – “Some New Evidence on Determinants of Foreign Direct Investment in DevelopingCountries” – Policy Research Working Paper No. 1531, World Bank, Washington, 1995

16



Latină au derivat din privatizare, dar doar 8,8% în Africa Sub-Sahariană şi 1,1% în Asia de SudUn număr din problemele structurale restrâng procesul de privatizare. Pieţele financiare înmajoritatea ţărilor în curs de dezvoltare se îndreaptă prea uşor spre a deveni competitive; ele secaracterizează prin ineficienţă, lipsa profunzimii şi transparenţei şi absenţa procedurilorregulatorii. Ele continuă să fie dominate de activitatea guvernului şi sunt adesea protejate decompetiţie.

f) Accesibilitatea resurselor naturale, element important mai ales pentru industriile puternic dependente de resurse naturale, precum şi industria petrolului.

5. Avantajele locale de conducere a politicii guvernamentaleAcestea ori împing ori atrag firmele în a se angaja investiţiile străine. Barierele

comerciale pot fi un factor de restricţie puternic; barierele actuale înalte (sau potenţiale) de exporfac atractiv pentru o firmă să producă într-o piaţă, şi astfel să evite barierele comerciale. Multedin investiţiile Japoniei în SUA pot fi explicate de restrângerea voluntară a exporturilor şiameninţarea legii remediate a exportului a SUA.

Stimulentele guvernamentale pentru investitorii străini creează un factor de atragereMulte guverne oferă stimulente cum ar fi stimulentele fiscale, investiţii în infrastructură, teritoriu

subvenţionat şi costuri de utilitate într-un efort de a atrage investitorii străini.Totuşi, majoritatea evidenţelor empirice arată ideea că stimulentele specifice cum ar f

fiscalitatea redusă nu au un impact major asupra ISD. Pe de altă parte, restricţiile schimbătoare şfurnizarea de condiţii bune de operare a afacerilor sunt considerate în general a avea un efec pozitiv. În China, politica “uşii deschise” şi stimulentele acordate pentru investirea în zoneleeconomice speciale au contribuit la influxul iniţial de ISD. Alte stimulente, cu acordareatratamentului pentru investitorii străini în relaţie cu partenerii locali şi deschiderea de pieţe no(transportul aerian, bănci, comerţul cu amănuntul etc.), au fost considerate ca factori importanţi înîncurajarea fluxurilor ISD în anii recenţi.

Guvernul indian şi-a relaxat recent majoritatea legislaţiei privind investiţiile străineAceasta pare ca o contribuţie la creşterea fluxurilor ISD în ultimii ani. Totuşi, lipsa transparenţei

în procedurile de aprobare a investiţiilor şi sistemul birocratic extins i-a împiedicat pe investitoristrăini. Prin urmare un raport ISD/PNB relativ scăzut. În 1994, Bangladesh şi Pakistan auimplementat reforme ce permit investitorilor străini să opereze cu 100% proprietate străină dartotuşi au eşuat în atragerea fluxurilor importante (raportat la PNB) datorită instabilităţii politice ş birocraţiei.

În contrast, Nigeria continuă să atragă investiţiile străine ca o ţară exportatoare de petrol în ciuda dezorganizării sale şi politicilor sale relativ inospitaliere.

Guvernele servesc de asemenea ca furnizori de informaţii. Un exemplu este dat de“Agenţia Investiţiilor Străine – Sri Lanka” sau “Programul de investiţii străine Japonia – India”cu accent particular asupra transferului de tehnologie.

Se argumentează deseori că stabilitatea politică reprezintă o precondiţie importantă

pentru efectuarea de ISD; în practică, încă, se dovedeşte faptul că existenţa unui climat politicinstabil nu acţionează ca un factor determinant important al ISD, poate datorită faptului căguvernele ţărilor gazdă şi investitorii au reuşit, în aspecte concret – operaţionale, să neutralizezeefectele negative potenţiale ale unor astfel de factori adverşi.

În acelaşi timp, în luarea deciziei de efectuare a investiţiei, firmele investitoare au învedere reglementările administrative din ţările gazdă. Astfel, un mare număr de ţări au întreprinsdeja paşi în direcţia simplificării întregii proceduri prin care ISD sunt selectate şi aprobate, fapt ce poate conduce la costuri mai scăzute atât pentru ţările gazdă, cât şi pentru investitori. Unele ţări încurs de dezvoltare gazdă au instituit procedurile “o singură oprire”, prin care investitorii pot

17



obţine toate aprobările necesare legate de demararea unei investiţii într-un singur loc şi cu unminim de “formalităţi” administrative. Un alt exemplu în acest sens îl reprezintă adoptareasistemului “listelor negative”, prin care toate sectoarele economice gazdă sunt deschise ISD, cuexcepţia celor în mod expres menţionate pe listă.

2. TEORII ALE INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTEŞI ALE FIRMELOR MULTINAŢIONALE

18



2.1. Teoria mobilităţii internaţionale a factorilor de producţie

Pentru a asigura o bază a teoriei ISD trebuie să pornim de la teoria mobilităţiiinternaţionale a factorilor, care reprezintă o altă formă a integrării pe lângă mişcarea bunurilor şi

serviciilor (export – import). Mobilitatea factorilor include migraţia muncii, transferul de capitalori împrumuturile internaţionale şi transferul unor abilităţi specifice (management, grad decontrol, marketing, know-how etc.), toate formând un lanţ internaţional implicat în formareacorporaţiilor multinaţionale.•

Principiile mobilităţii internaţionale a factorilor nu diferă esenţial de acel comerţinternaţional cu bunuri. Împrumuturile internaţionale şi migraţia internaţională a muncii pot figândite ca avantaje în cauze şi efecte mobilităţii bunurilor.

Deşi există o circularitate economică fundamentată în comerţ şi mobilitatea factorilortotuşi, există diferenţe majore în contextul politic. O ţară abundentă în muncă poate, în anumitecircumstanţe să importe bunuri intensive în capital; în alte circumstanţe, ea poate cere capital prinîmprumuturi din afară. O ţară abundentă în capital importă bunuri intensive în muncă ori săînceapă să angajeze muncitori emigranţi. O ţară care este prea mică să suporte firme de o mărimeeficientă poate importa bunuri, firmele mari au un avantaj sau să permită acelor bunuri să fie produse local de filiale. În fiecare caz, strategiile alternative pot fi similare în consecinţele lor pureconomice, dar să difere radical în acceptabilitatea lor politică.

MF tinde să ridice mai multe dificultăţi politice decât comerţul internaţional. AstfelMF este subiectul mai multor restricţii decât comerţul cu bunuri. Restricţiile de emigrare sunaproape universale. Până recent, câteva ţări europene, cum ar fi Franţa, şi-a menţinut controlulasupra mişcărilor de capital deşi ele aveau un virtual comerţ liber cu bunuri cu vecinii lorInvestiţiile făcute de corporaţiile multinaţionale cu bază în străinătate este privită cu suspiciune.

Mobilitatea internaţională a muncii

Discuţia va începe cu o analiză a efectelor mobilităţii muncii. În lumea modernărestricţiile asupra fluxului muncii sunt legitime – aproape fiecare ţară impune restricţii deimigrare; este de asemenea mai simplu în unele cazuri să se analizeze mişcările de capital.

• Modelul staticCel mai bun mod de a înţelege MF este de a începe cu o lume care nu este integrată

economic, apoi vom examina ce se întâmplă când tranzacţiile internaţionale sunt permise. Să presupunem că avem o lume cu 2 ţări ce compun o Origine şi o Gazdă fiecare cu 2 factori de producţie, pământ şi muncă. Astfel nu există nici o ocazie pentru comerţul obişnuit, schimbudiferitelor bunuri, în această lume. Singurul mod pentru aceste economii să devină integrate (unacu cealaltă) este printr-o mişcare ori a pământului ori a muncii. Pământul prin definiţie nu se poate mişca: deci există un model a integrării datorită mobilităţii internaţionale a muncii.

Înainte de a introduce MF, totuşi, să analizăm nivelul de output din fiecare ţarăPământul (T) şi munca (L) sunt singurele resurse rare. Astfel, output-ul fiecărei ţări va depindealte condiţii fiind asemănătoare, de cantitatea disponibilă din aceşti factori. Relaţia dintre proviziile de factori pe de o parte şi output-ul economiei pe de altă parte se referă la o funcţie de producţie a economiei, pe care o notăm cu Q (T,L).

Krugman, Paul R.; Obstfeld, Maurice – “International Economics – Theary and Policy”, second edition, Harper Collins Publishers Inc., 1991, p. 152

19



Un mijloc folositor de a privi la funcţia de producţie este să întrebăm cum output-udepinde de furnizarea unui FDP, menţinând cantitatea din celălalt factor neschimbată. Aceastaeste arătat în Fig. 2.1. Panta funcţiei de producţiei măsoară creşterea în output care ar trebucâştigată prin folosirea unei unităţi de muncă în plus şi astfel se referă la produsul marginal almuncii.

Cu cât mai mare este furnizarea de pământ, cu atât mai mare este output-ul; totuşi produsul marginal al muncii scade pe măsură ce sunt angajaţi mai mulţi muncitori.

Fig. 2. 1.Funcţia de producţie a economiei

OutputQ Q( T,L)

Muncă, L

Fig. 2.2. Produsul marginal al muncii

Produsul marginal al muncii (MPL)

RenteSalariul real

salariiMuncă, L

Caracteristicile produsului marginal:− produsul marginal al muncii scade odată cu angajarea;

− suprafaţa de sub curba produsului marginal egalează output-ul total

Dar despre venitul adus de pământ? Output-ul total al economiei poate fi măsurat prinsuprafaţa de sub curba produsului marginal; câştigurile muncitorilor egalează rata câştigului realodată cu angajarea muncitorilor, şi deci egalează suprafaţa indicată pe figură. Ceea ce rămânearată de asemenea, rente câştigate de proprietarii de pământuri.

Presupunem că Originea şi Gazda au aceeaşi tehnologie, dar diferite raporturi pământ-muncă. Dacă Originea este o ţară abundentă în muncă, muncitorii din Origine vor câştiga ma puţin decât aceia din Gazdă, în timp ce pământul din Origine câştigă mai mult decât în Gazdă.Aceasta creează în mod evident un stimulent pentru ca FDP să se mişte. Muncitorii din Origine ardori să se mute în Gazdă; proprietarii de pământuri ar dori de asemenea să-şi mute pământul lor

20



în Origine, dar presupunem că acest lucru este imposibil. Următorul nostru pas este să permitemmuncitorilor să se deplaseze şi să vedem ce se întâmplă.

• Mişcarea Internaţională a MunciiAcum presupunem că muncitorii sunt în stare să se mişte între cele două ţări

Muncitorii se vor deplasa din Origine în Gazdă. Această mişcare va reduce forţa de muncă dinOrigine şi astfel va creşte câştigul real din Origine, în timp ce va creşte forţa de muncă şi va

scădea câştigul real în Gazdă. Dacă nu există nici un obstacol în calea mişcării muncii, acest proces va continua până când produsul marginal al muncii este egal în cele două ţări.

Fig. 2.3. Cauze şi efecte a mobilităţii internaţionale a muncii

MPL Produsul marginal al munciiMPL”

B

AMPL” C

MPL

O L2 L1 O”Grad de Migraţia muncii de Grad deocupare acasă în străinătate ocupare

− Iniţial muncitorii OL1 sunt angajaţi Acasă, în timp ce muncitorii L1O” sunt angajaţi înstrăinătate; munca migrează de Acasă în Străinătate până ce muncitorii OL2 sunt angajaţacasă, L2O” în Străinătate şi câştigurile sunt egale.

Fig. 2.3. ilustrează cauzele şi efectele mobilităţii internaţionale a muncii. Axaorizontală reprezintă forţa de muncă totală a lumii. Muncitorii angajaţi în Origine sunt măsuraţde la stânga, iar cei din Gazdă de la dreapta. Pe axa verticală este arătat produsul marginal amuncii din fiecare ţară. Iniţial, noi presupunem că există muncitoriiOL1 în Origine, L1O” înGazdă. Fiind dată aceeaşi alocaţie, câştigul real ar fi mai scăzut în Origine (pct. C), decât înGazdă (pct. B). Dacă muncitorii se pot mişca în mod liber către acea ţară care oferă un câştig realmai mare, ei se vor mişca din Origine în Gazdă până ce rata câştigului real devine egală.Distribuirea eventuală a forţei de muncă din lume va aceea cu muncitorii OL2 în Origine şi L2O”

în Gazdă (pct. A).Trei puncte ar trebui menţionate despre această redistribuire a forţei de muncă din

lume:1. - el conduce la o convergenţă a ratelor câştigurilor reale; câştigurile reale cresc

Acasă şi scad în Străinătate.2. - el creşte output-ul mondial ca un întreg; output-ul din Străinătate creşte în

suprafaţa de sub curba produsului său marginal de la L1 la L2, în tip ce căderea deacasă corespunde suprafeţei de sub curba produsului său marginal; vedem din

21



figură că câştigul din Străinătate este mai mare decât pierderea de Acasă, printr-ocantitate egală cu suprafaţa colorată ABC din figură.

3. – în ciuda acestui câştig, câţiva oameni suferă din cauza schimbării; aceia care laînceput lucrau Acasă primesc câştiguri reale mai ridicate, dar acei care la începutlucrau în străinătate primesc câştiguri reale mai scăzute; proprietarii de pământdin Străinătate beneficiază de o ofertă de muncă sporită, pe când cei de Acasă oduc din ce în ce mai greu.

2.2. Teoriile neoclasice privind FMN şi ISD

2.2.1. O privire asupra perioadei dinaintea anilor ’60

Înaintea anilor ’60 nu era fundamentată o teorie a FMN sau a ISD. Încercările de aexplica activităţile firmelor dincolo de graniţele naţionale reprezintă un amestec de:

− o teorie formală a mişcărilor de capital (de portofoliu);− o serie de studii empirice despre influenţa locaţiei asupra ISD;− apelul unor economişti de a modifica teoria neoclasică a comerţului odată cu

internaţionalizarea unor industrii;− explicarea activităţilor externe ca integrare verticală sau orizontală.Dar în anii ’60 au apărut două contribuţii importante şi deschizătoare de drumuri la

teoria FMN. Fiecare a apărut independent una de cealaltă şi au fost privite din perspectivediferite, iar trăsăturile principale ale acestora vor fi descrise în următoarele două paragrafe.

2.2.2. Contribuţia lui Stephen Hymer

Prima contribuţie a fost cea a lui Stephen Hymer, în anii 1960 şi 1968, care şi-aexprimat dezacordul privind teoria transferurilor indirecte de capital ca explicaţie a activităţilolucrative străine ale unei firme. El identifică astfel 3 motive•:

− odată ce riscul şi nesiguranţa, ratele de schimb volatile şi costul tranzacţiilor şobţinerii informaţiilor au fost încorporate teoriei clasice a portofoliului, multe din previziuni şconcluzii au devenit nule;

− el susţine că ISD implică transferul unui pachet de resurse (tehnologie, aptitudinimanageriale etc.) şi nu doar capital financiar aşa cum teoreticienii portofoliului au încercat săexplice;

− caracteristica cea mai importantă a ISD este că nu are loc nici o schimbare a proprietăţii asupra resurselor şi drepturilor transferate, spre deosebire de investiţiile indirectecare, odată tranzacţionate pe piaţă, necesită un schimb de proprietate.

Se observă deci că Hymer a fost interesat doar de explicarea ISD prin mijloacele princare firmele erau capabile să controleze uzul drepturilor de proprietate transferate filialelor lor dinstrăinătate.

Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company,Londra, 1995, p. 69

22



Afirmaţia lui Hymer conform căreia “o firmă internaţională este o firmă care-şiinternalizează piaţa” apare ca un prolog la teoria internalizării şi explică motivele pentrutransferul de cunoştinţe, personal calificat şi tehnici manageriale.

Totuşi, munca lui Hymer este cel mai bine cunoscută prin aplicativitatea abordăriiorganizaţiei industriale. Astfel, scenariul este următorul: firmele care vor să deţină şi săcontroleze activităţi externe creatoare de valoare adăugată trebuie să posede o serie de avantajeinovatoare, de cost, financiare sau de marketing (devenite avantaje specifice) care să contracareze

dezavantajele cu care se confruntă în competiţia cu firmele indigene din ţările în care produc. Iaraceste avantaje, care se presupun a fi exclusive firmelor ce le deţin, apar ca urmare aimperfecţiunii pieţei, pe care Hymer le găseşte în analiza clasică asupra barierelor în caleacompetiţiei locale şi pe care le extinde la nivel internaţional.

El a fost de asemenea interesat şi de expansiunea teritorială a firmelor ca mijloc deexploatare a puterii lor de monopol, dar, susţine el, acesta nu este un lucru negativ să reprezinte o pierdere socială dacă profiturile în creştere apărute dintr-o eficienţă superioară a firmelor străinedacă preţurile produselor finale nu sunt mai mari decât în alte condiţii.

Hymer a ţinut să demonstreze că FMN ar putea să ajute la îmbunătăţirea alocăriiinternaţionale a resurselor pe o piaţă imperfectă, iar contribuţia lui, ca o concluzie, a fost un punctde plecare pentru o analiză mai riguroasă a teoriei internalizării.

2.2.3. Raymon Vernon şi ciclul produsului

Dacă Hymer s-a folosit de economia industrială şi organizaţională, Raymon Vernon şcolegii săi de la Harward au ţinut cont de cele mai noi teorii ale comerţului din anii ’50 şi ’60 pentru a explica acest fenomen.

În 1966, Vernon a folosit un concept micro-economic (ciclul produsului) pentru a-lajuta să explice un fenomen macro-economic, cel al activităţii externe a FMN americane în perioada postbelică.

Ipoteza de lucru folosită de Vernon este că, pe lângă înzestrările naturale şi resursele

umane, tendinţa ţărilor de a se angaja în comerţ depinde de asemenea de capacitatea de aîmbunătăţi aceste mijloace sau de a crea altele noi, în special capacitate tehnologică; tot caipoteză, el a susţinut că eficienţa firmelor în organizarea acestor mijloace umane şi fizice este unavantaj specific ţării de origine.

Ciclul produsului, în viziunea lui Vernon, apare astfel•:− iniţial, produsul (sau mai corect, activităţile lucrative bazate pe mijloace din

proprietatea firmei) este produs pentru piaţa din ţara de origine şi aproape de aceasta şi deinovaţie;

− la următorul stadiu, datorită unei combinaţii favorabile a avantajelor de inovare şide producţie oferite de ţara de origine, produsul este exportat în alte ţări aproape similare cu ţarade origine din punct de vedere al cererii şi capacităţilor de aprovizionare;

− gradual, pe măsură ce produsul devine standardizat şi matur, avantajul competitival firmelor producătoare se schimbă de la unicitatea produsului la abilitatea lor de a minimizacosturile; presiunile de a asigura eficienţa costului sporesc, aşa încât imitatorii îşi fac loc pe piaţă;

− în acelaşi timp, pe măsură ce cererea devine mai elastică din punct de vedere al preţului, pe măsură ce munca devine un element mai important al costurilor şi pe măsură ce


23



pieţele străine se extind, cresc atracţiile spre activităţile lucrative localizate în străinătate madegrabă decât spre acelea locale;

− acestea pot fi grăbite de existenţa unor bariere comerciale sau de anticipareainstaurării unei competiţii pe aceste pieţe străine;

− Vernon susţine că, dacă condiţiile din ţara gazdă sunt prielnice, filiala ar putea săînlocuiască exporturile companiei mamă şi chiar să exporte ea către aceasta.

De asemenea, Vernon identifică explicit reducerea riscului organizaţional ca motiv

pentru, şi ca urmare a, ISD.Modelul lui Vernon a fost introdus pentru a explica producţia orientată spre piaţă, dar

nu şi-a propus să explice şi orientarea spre resurse, eficienţă sau strategie a ISD.Ca şi Hymer, Vernon nu s-a referit decât la o parte din problemele care înconjoară

FMN.

2.2.4. Alte abordări apărute în anii ‘70 La începutul anilor ’70 au apărut multe încercări ale economiştilor de a redefini ş

testa teoriile lui Hymer şi Vernon:− Stephen Magee în 1977 care a fost interesat de motivele firmelor de a-ş

internaliza piaţa variază în decursul timpului;− alţii s-au focalizat asupra variabilelor care influenţează decizia firmelor de a-ş

licenţia drepturile de proprietate ca o alternativă la ISD (Teleno în 1979, Contractor – 1980);− Kuickerbocker argumentează în 1973 că, pentru a-şi minimiza riscul şi deci pentru

a evita competiţia de structură, firmele vor intra pe noi pieţe străine pentru a asigura intereselecomerciale proprii;

− Yair Ahareni a identificat printr-un studiu micro-organizaţional factorii deinfluenţă a firmelor pentru a se angaja în ISD: dacă o firmă este compatibilă în a face ISD, studiulde fezabilitate necesar, procesul de luare a deciziei, termenii de negociere cu părţile din ţaragazdă, implicaţiile angajamentului extern asupra structurii organizaţionale globale şi a strategie

firmei; − ipoteze de diversificare a riscului;− teorii macro-financiare şi a ratelor de schimb.

2.3. Teoria internalizării şi locaţiei

Teoria internalizării a fost elaborată la mijlocul anilor ’70 de un grup de economiştidin Suedia, Canada, Marea Britanie şi SUA care au lucrat independent unii de alţii. Ipoteza de bază a teoriei este că ierarhiile multinaţionale reprezintă un mecanism alternativ pentruorganizarea activităţilor lucrative dincolo de graniţele naţionale la mecanismul pieţei, şi că firele

se angajează în ISD doar dacă sunt convinse că beneficiile nete ale activităţilor locale şi străineîmbinate şi tranzacţiile ce iau naştere de aici depăşesc pe acelea oferite de relaţiile de comerţexterior •. Presupunerea de bază a acestei teorii este că, dată fiind o anumită distribuire afactorilor, activitatea FMN va fi strâns legată de costul de organizare a pieţelor externe în produseintermediare.


24



Teoria internalizării se referă în primul rând la identificarea situaţiilor în care pieţele pentru produsele intermediare sunt potrivite a fi internalizate, deci acelea în care firmele deţin şcontrolează activităţi lucrative dincolo de graniţele lor naturale.

Ea caută să explice integrarea orizontală şi verticală la nivel internaţional a firmelor întermenii costurilor şi beneficiilor relative a acestei forme de organizare în comparaţie cutranzacţiile de pe piaţă; unele tipuri de tranzacţii dintre anumiţi cumpărători şi vânzători necesităcosturi mai mari decât altele. Costurile organizării ierarhice sunt de asemenea specifice industriei

ţării şi firmei.Teoria internalizării poate fi considerată o teorie generală privită ca fiind capabilă să

prezică situaţiile în care firmele aleg să-şi internalizeze pieţe străine.De asemenea, s-a ajuns la necesitatea de a se integra variabilelor industrializării ş

variabilele locaţiei.Elementele primare necesare acestei teorii a firmelor multinaţionale pot fi văzute ce

mai bine privind la un exemplu. Să considerăm industria auto din Mexic. În termenii producţieiMexic-ul este în mare măsură auto-suficient în automobile, asamblând aproape toate maşinilevândute aici şi producând de asemenea majoritatea componentelor pentru aceste maşini. Totuşifirmele care produc automobilele sunt filiale ale principalilor fabricanţi de automobile din SUAAcest aranjament este obişnuit, dar ar trebui să ne dăm seama că există 2 alternative evidente. Pe

de altă parte, în loc de a produce în Mexic, firmele din SUA ar putea produce în SUA şi săexporte în Mexic. Pe de altă parte, firmele deţinute şi controlate de rezidenţii din Mexic ar putea produce automobile. De ce atunci există acest aranjament particular, în care aceleaşi firme producîn ţări diferite?

Teoria modernă a întreprinderilor multinaţionale începe prin a face distincţie între cele2 întrebări. Prima, de ce este un bun produs în 2 (sau mai multe) ţări diferite mai degrabă decât înuna? aceasta este cunoscută ca întrebarea locaţiei. A doua, de ce este producţia în locaţii diferiterealizată de aceeaşi firmă mai degrabă decât de firme diferite? Aceasta este cunoscută caîntrebarea internalizării. Avem nevoie de o teorie a locaţiei pentru a explica de ce Mexicul nuimportă automobilele sale din SUA şi avem nevoie de o teorie a internalizării pentru a explica dece industria auto a Mexicului nu este controlată independent.

Teoria locaţiei nu este dificilă în principiu. Localizarea producţiei este adeseadeterminată de resurse. Minele de aluminiu trebuie să fie localizate unde este bauxităÎntreprinderile de minicomputere îşi localizează cercetarea în Massachusetts sau NorduCaliforniei, iar fabricarea este plasată în Irlanda sau Singapore. Alternativ, costurile de transportşi alte bariere în calea comerţului pot determina locaţia. Industria auto mexicană există în mare parte datorită cotelor de import şi a altor măsuri de protecţie care limitează importurile. Problemaeste că factorii care determină deciziile unei corporaţii internaţionale despre unde să producă nusunt probabil prea diferite de acelea care determină modelul comerţului în general.

Teoria internalizării este o altă problemă. De ce nu sunt companii auto independenteîn Mexic? Putem observa mai întâi că există întotdeauna tranzacţii importante între operaţiilemultinaţionale în ţări diferite. Output-ul unei filiale este adesea un input pentru producţia alteia

sau tehnologia dezvoltată dintr-o ţară poate fi folosită în altele; sau managementul poate folosi cusucces în activităţile de implantare în câteva ţări. Aceste tranzacţii sunt ceea ce leagă firmelemultinaţionale împreună şi firmele ce presupunem că există astfel încât să faciliteze acestetranzacţii. Dar tranzacţiile internaţionale nu trebuie să se realizeze numai în interiorul unei firmeComponentele pot fi vândute pe o piaţă deschisă, iar tehnologia poate fi cedată prin licenţă altorfirme. De aceea motivul MNE se referă la “internalizare”.

Am definit un concept, dar nu a explicat încă ce dă strălucire internalizării. De ceunele tranzacţii sunt conduse mai profitabil în interiorul unei firme mai degrabă decât între firme?Există aici o varietate de teorii, dar cea mai fundamentală este teoria de locaţie. Putem observa 2

25



puncte de vedere influenţabile, totuşi, despre faptul de ce activităţile în diferite ţări pot fi integrateeficient într-o singură firmă.

O primă privire poate accentua avantajele internalizării pentru “transferul detehnologie”•. Tehnologia, definită ca orice tip de creşteri economice, poate fi câteodată vândutăsau licenţiată. Există importante dificultăţi în a face asta, totuşi. Adesea tehnologia implicată, sespune, care sprijină o întreprindere nu a fost niciodată evidenţiată; ea este încorporată încunoştinţele de grup sau individuale şi nu poate fi împachetată şi vândută. De asemenea, este

dificil pentru un cumpărător viitor a estima cât de mult valorează tehnologia – dacă cumpărătorulare la fel de mult ca şi vânzătorul, nu va fi nici o nevoie de a cumpăra! În final, drepturile de proprietate asupra cunoştinţelor sunt adesea greu de stabilit. Dacă o firmă europeană licenţiazătehnologia unei firme americane, alte firme americane pot imita în mod legal acea tehnologieToate aceste probleme s-ar putea reduce dacă o firmă, în loc de a vinde tehnologia, ar putea să-şimplementeze filiale.

A doua privire accentuează avantajele internalizării pentru “integrarea verticală”•

Dacă o firmă produce un bun care este folosit ca un input pentru o altă firmă, pot apărea o seriede probleme. Pentru un motiv, dacă fiecare are o poziţie de monopol, ele pot intra într-unconflict: firma din aval încearcă să menţină preţul scăzut în timp ce firma din amonte încearcă să-l ridice. Ar putea exista probleme de coordonare dacă cererea şi oferta sunt nesigure. În final, un

preţ fluctuant poate impune un risc excesiv asupra uneia dintre părţi. Şi, dacă firmele din amonteşi aval se combină într-o singură firmă “integrată vertical”, aceste probleme pot fi evitate sau cel puţin reduse.

2.4. Investiţiile străine şi avantajul competitiv

Factorii determinanţi ai competitivităţii

Optând pentru interpretarea competitivităţii ca decurgând în mod esenţial din productivitatea cu care o naţiune îşi utilizează resursele într-un anumit domeniu, avantajucompetitiv localizează acel nivel al productivităţii care permite firmelor să realizeze pe piaţainternaţională exporturi substanţiale şi susţinute către un număr semnificativ de ţări, sau să fie prezente ca generatoare importante de ISD. Nici o naţiune nu poate fi competitivă în toate tipurilede activităţi economice. Mai mult chiar, în prezent se accentuează caracterul dinamic acompetitivităţii, astfel încât ea devine tot mai puţin o problemă de maximizare a rezultatelor încadrul unor constrângeri fixe, cum ar fi dotarea cu factori, şi tot mai mult dependenţa decapacitatea statelor de a genera acel mediu şi a firmelor de a acţiona în acea manieră care săconducă la îmbunătăţirea calităţii factorilor, la creşterea productivităţii în utilizarea lor, la creareade noi factori. În condiţiile în care cea mai mare parte a acestora sunt mobili şi nu imobili, în care

dependenţa proceselor economice de anumiţi factori de producţie (resurse naturale, forţă demuncă slab calificată) scade sub presiunea schimbărilor tehnologice, în care progreseleorganizaţionale şi de coordonare permit firmelor să reamplaseze activităţi economice, simpla şexclusiva dezvoltare a unor avantaje competitive bazate pe factori de producţie ar reprezenta oeroare•.

Krugman, Paul R.; Obstfeld, Maurice – “International Economics – Theary and Policy”, second edition, Harper Collins Publishers Inc., 1991, p. 167• IBIDEM

26



Demersuri de cercetare deosebit de ample ale lui Michael E. Porter, sprijinit de echipede colaboratori din mai multe state, au condus la numite concluzii cu privire la factorideterminanţi ai avantajului competitiv naţional într-o anumită activitate economică (denumităgeneric – industrie).

Aceştia sunt grupaţi în patru categorii, dar la fel de important este, în viziunea luPorter, sublinierea legăturilor biunivoce dintre respectivele categorii. Sistemul rezultat estedenumit metaforic “diamantul” avantajului competitiv naţional într-un anumit domeniu

economic.Cele patru categorii de elemente determinante sunt următoarele•:• dotarea cu factori de producţie: resurse umane, resurse naturale, resurse

constituind cunoştinţe – tehnice, ştiinţifice, de piaţă - , capital şi infrastructură;• condiţiile cererii, respectiv, nivelul şi structura acesteia, gradul său de sofisticare

capacitatea sa de a formula nevoi cu caracter anticipativ;• industriile furnizoare şi cele adiacente, prin nivelul lor de dezvoltare şi de

competitivitate;• strategiile şi structurile organizaţionale ale firmelor, climatul concurenţial.Avantajul competitiv bazat doar pe unu sau doi factori determinanţi poate fi localizat

numai în industriile bazate pe resurse naturale sau care utilizează forţă de muncă slab pregătită şitehnologii simple. Chiar şi în aceste condiţii, avantajul este nesustenabil pe termen lung, fiinddeosebit de volatil, tocmai în virtutea gradului redus de diferenţiere care îi stă la bază. Nici chiarexistenţa unor factori favorabili în toate cele patru categorii nu este suficientă, în afara existenţeunor legături puternice în cadrul sistemului.

În afara acestor factori, consideraţi a fi determinanţi direcţi, naturali ai competitivităţii politica guvernului influenţează, la rândul său, toate cele patru categorii, şi deci, competitivitateaşi procesul de punere în valoare, creare şi susţinere a avantajelor competitive. Opiniile cu privirela rolul politicii guvernului îmbracă aspecte diferite, chiar extreme, unele mergând până la a oinclude în rândul categoriilor de determinanţi. Cert este că influenţa mai mare sau mai mică a politicii economice asupra competitivităţii poate fi regăsită, intermediat, la nivelul categoriilomenţionate. Statul participă la crearea şi dezvoltarea de factori de producţie – pregătireasuperioară a forţei de muncă, crearea infrastructurii, influenţarea ofertei şi a cererii de capital; laorientarea cererii şi, de dorit, la îmbunătăţirea calităţii acesteia; la dezvoltarea ramuriloadiacente, şi realizează, totodată, reglementarea cadrului concurenţial şi de afaceri în careoperează firmele.

Avantajul competitiv, funcţie de stadiul dezvoltării

În viziunea lui Porter, procesul de creare şi dezvoltare a avantajelor concurenţiale esteun proces îndelungat. El elaborează o succesiune a stadiilor dezvoltării avantajelor concurenţialenaţionale, în fapt o etapizare a procesului dezvoltării economice prin prisma surselorcaracteristice ale avantajului competitiv. Modelul realizează o simplificare a realităţii, întrucât, la

un moment dat, sursele avantajului competitiv la nivelul unei ţări sunt diferite pentru diferiteindustrii. Chiar şi naţiuni dezvoltate economic, precum Germania sau SUA continuă să aibă, înanumite ramuri, avantaje competitive decurgând aproape exclusiv din dotarea cu factori de producţie, deşi caracteristic este avantajul competitiv nuanţat, sofisticat, bazat pe inovare ştehnologie. Italia şi-a susţinut creşterea economică puternică prin constituirea unor avantajecompetitive în industrii tradiţionale şi mature, precum textilele, confecţiile şi încălţămintea

•• Mazilu, Anda – “Efecte ale investiţiilor străine asupra procesului de tranziţie la economia de piaţă”, TribunaEconomică nr. 44, 2 noiembrie 1995, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, p. 57 Michael Porter, “The Competitive Advantaje of Nations”, The Mac Millan Press Ltd., London, 1992

27



Aceasta demonstrează, între altele, că dezvoltarea unor avantaje concurenţiale nu este cantonatăexclusiv în ramuri de înaltă tehnologie. Totuşi, se poate localiza o anume natură predominantă aavantajului competitiv al unei naţiuni, la un anume moment, reflectat prin ramurile şi segmentelede activitate economică în care firmele naţionale concurează cu cel mai mare succes pe piaţainternaţională.

Cele patru stadii ale dezvoltării economice astfel fundamentate sunt următoarele•:• stadiul avantajului competitiv determinat de dotarea cu factori de producţie

Porter apreciază că majoritatea statelor în curs de dezvoltare erau în acest stadiu la nivelul anulu1990, la fel precum şi statele cu fostă economie planificată. Mai mult chiar, ţări prospere, cuabundenţă de resurse naturale, cum ar fi Canada sau Australia se aflau, prin prisma sursei predominante a avantajului competitiv, în acelaşi stadiu;

• stadiul avantajului determinat de volumul şi calitatea investiţiilor. Avantajucompetitiv este creat prin investiţii în tehnologii şi facilităţi moderne de producţie, îninfrastructura competitivă. Caracteristică este deci acţiunea de ameliorare a calităţii factorilor de producţie, aceasta realizându-se adeseori, precum în Japonia şi Coreea de Sud, numai printr-unconsens naţional vizând diminuarea consumului prezent în favoarea unor investiţii pe termenlung. Din rândul ţărilor în curs de dezvoltare sau al aşa-numitelor state recent industrializate dinAsia şi America de Sud, numai Coreea de Sud se află într-un astfel de stadiu, Taiwan, Singapore

Hong-Kong şi într-o mai mică măsură Brazilia prezentând semne de trecere spre această fază;• stadiul avantajului competitiv decurgând din inovare. Este faza în care

procesul de îmbunătăţire tehnologică şi managerială, de modernizare a facilităţilor de producţieeste indigenizat, este creat, derulat de firmele naţionale, fiind depăşită etapa preluării acestora dinafara graniţelor. Firmele pot concura în segmente din ce în ce mai înguste şi mai specializate, pe baza unor strategii globale, sub impactul pozitiv al unei cereri interne din ce în ce mai sofisticate,în timp ce activităţile bazate pe factori tradiţionali suferă o transplantare în afara graniţelorMajoritatea statelor dezvoltate se află, sau au parcurs, chiar, această fază;

• stadiul economiei în care forţa motivaţională este bunăstarea. Este un stadiucare, conform lui Porter, conduce la declin, întrucât bunăstarea prin ea însăşi pare să anesteziezemobilul pentru investiţii susţinute, inovare şi perfecţionare. Avantajele competitive sunt tot mai

greu de susţinut, sunt pierdute în diferite domenii, astfel încât, în mod paradoxal devine necesarăîntoarcerea la primul stadiu, axat pe dotarea cu factori şi costul acestora. Este cazul MariBritanii, în care costul scăzut al forţei de muncă joacă, în prezent, un astfel de rol. Italia, la rândulsău, a parcurs întregul ciclu, pentru a reveni la stadiul avantajului competitiv născut din inovare.

2.5. Paradigma eclectică

Paradigma eclectică, gândită de Y. H. Dunning, caută să ofere un cadru general pentrugradul de dezvoltare şi modelul producţiei desfăşurate în străinătate de către o firmă şi ale producţiei locale deţinute de o întreprindere străină. Această teorie a FMN stă la intersecţia dintreteoria macro-economică a comerţului internaţional şi teoria micro-economică a firmei.

Variabilele folosite sunt: structura pieţelor, costurile de tranzacţie, strategimanageriale, distribuţia factorilor şi, de asemenea, diferenţele dintre firme privind sistemeleorganizaţionale, abilităţile inovatoare şi atitudinea privind riscul. Michael Porter, “The Competitive Advantaje of Nations”, The Mac Millan Press Ltd., London, 1992

28



Implicarea economică a unei întreprinderi dintr-o ţară în altele poate avea ca scopaprovizionarea pieţelor străine şi locale; producţia pentru o anumită piaţă străină poate flocalizată în întregime sau în parte în ţara de origine, pe piaţa străină, într-o a treia ţară sau într-ocombinaţie a acestora; similar, producţia pentru ţara de origine poate fi asigurată local sau dinstrăinătate.

Ipoteza principală a paradigmei eclectice a producţiei internaţionale se bazează pe patru condiţii•:

1. capacitatea de a deţine avantaje specifice susţinute faţă de firmele de altenaţionalităţi de pe anumite pieţe; aceste avantaje iau forma unei deţineri privilegiate de mijloaceintangibile, ca şi acelea care rezultă din guvernarea comună a activităţilor lucrativemultinaţionale; folosirea acestor avantaje vor duce la creşterea capacităţii creatoare a firmei şi avalorii acestor mijloace;

2. presupunând satisfăcută prima condiţie, capacitate în care firma înţelege că este îninteresul ei de a adăuga valoare avantajelor sale specifice decât să le vândă (sau dreptul defolosire) altor firme străine; aceste avantaje sunt numite avantaje de internalizare a pieţei, şi poreflecta o eficienţă organizaţională mai mare a ierarhiilor sau o abilitate de a-şi exercita putereade monopol;

3. presupunând satisfăcute primele două condiţii, capacitatea în care interesele

globale ale firmei sunt servite de crearea sau utilizarea avantajelor specifice într-o locaţie străinăţinând cont de faptul că resursele şi capacităţile sunt distribuite inegal, deţinerea lor de cătreanumite ţări le oferă acestora avantaje locaţionale faţă de cele care nu le posedă;

4. fiind dată configuraţia avantajelor specifice, de locaţie şi de internalizare pentru oanumită firmă, capacitatea în care firmele cred că producţia străină este compatibilă cu strategiaei managerială pe termen lung.

Astfel, schimbările privind fluxurile investiţiilor directe pot fi explicate în termeni deschimbare a elementelor din configuraţia dată mai sus.

În continuare vom prezenta o serie din cele mai importante avantaje ale configuraţieiunele din ele explicând actul de iniţiere a ISD, iar altele actele secvenţiale ale producţiestrăine•:

• Avantaje specifice:− ale firmei: drepturi de proprietate, bunuri intangibile, structura resurselor, inovaţia

managementul, sistemul organizaţional şi de marketing, organizarea muncii, know-howexperienţa capitalului uman, finanţe, abilitatea de a reduce costul tranzacţiilor intra şi inter-firme.

− ale guvernării comun: − din capacităţile filialei: mărie, diversitatea producţiei, experienţa câştigată, accesul laresurse şi obţinerea acestora în mod favorizat, abilitatea companiei-mamă de a realiza relaţiiinter-firmă cooperative, acces exclusiv sau favorizat la pieţe, sinergia; − din multinaţionalitate: flexibilitatea operaţională (arbitraj, producţie, surse globale)acces favorizat la pieţele internaţionale, abilitatea de a-şi însuşi avantaje din diferenţelegeografice ale înzestrării cu factori şi ale politicii guvernelor, abilitatea de reducere saudiversificare a riscurilor, abilitatea de a învăţa din diferenţele sociale şi de a răspunde la resurseleşi cererea specifice ţărilor.

• Avantajele internalizării: evitarea costurilor de căutare şi negociere, evitareacosturilor contractelor eşuate şi a litigiilor, protejarea reputaţiei, nesiguranţa cumpărătorului, când

Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company,Londra, 1995, p. 79• Dunning, J.H. – “International Production and the Multinational Enterprise”, George Allen and Unwin, Londra,1981

29



piaţa nu permite discriminarea preţurilor, nevoia unui vânzător care să asigure calitate produselor intermediare şi finale, îmbinarea activităţilor interdependente, evitarea intervenţieguvernamentale, controlul asupra aprovizionărilor şi condiţiilor de aprovizionare, controlul pieţeien-detail, capacitatea de a se angaja în jocuri de piaţă (preţuri “de pradă”, conducere şi urmărire preţuri de transfer etc.).

• Avantaje locaţionale: distribuţia spaţială a resurselor (naturale şi create) şi a pieţelor, preţurile de intrare, calitatea, productivitatea, costurile transportului internaţional ş

comunicaţiile, stimulente şi obstacole investiţionale, barierele artificiale în calea comerţului cu bunuri şi servicii, infrastructura unei societăţi, diferenţe de ideologie, limbă, cultură şi politicăsistemul economic şi strategiile guvernamentale.

Paradigma eclectică oferă un cadru conceptual global pentru explicarea nu doar anivelului, formei sau creşterii activităţii FMN, dar şi modul în care această activitate esteorganizată; oferă un instrument robust pentru analizarea rolului ISD ca motor de creştere şidezvoltare; previzionează consecinţele economice ale ţărilor naţionale în care FN operează şmodul în care politicile ţărilor gazdă şi de origine pot afecta această activitate.

3. IMPACTUL ACTIVITĂŢILOR FIRMELOR MULTINAŢIONALE

3.1. Politici ale ţărilor gazdă şi de origine privind FMN

30



3.1.1. Politici de stimulare şi atragere a ISD

Deşi nevoia de capital, tehnologie, experienţă managerială este prezentă în oriceeconomie naţională indiferent de gradul de dezvoltare şi complexitate, iar receptarea acestor surseşi din străinătate este un fenomen pregnant al ultimelor decenii, atitudinea faţă de ISD estenuanţată, combinând măsuri de stimulare cu cele de descurajare sau de îngrădire a penetrări

capitalului străin.Măsurile de stimulare a investiţiilor cuprind toate acţiunile guvernamentale ce duc la

creşterea profitului investiţiei potenţiale sau reduc riscurile pe care aceasta le presupune; elecompensează chiar o serie de influenţe nefavorabile generate de factorii socio-politici sauinstituţionali.

Descurajarea ISD se realizează pe calea unor măsuri guvernamentale destinate areduce profitul investiţiei sau a spori riscurile aferente ei, limitând-o sau excluzând-o de laanumite activităţi sau sectoare.

În general, măsurile de stimulare a ISD pot fi grupate astfel•:− Măsuri întreprinse de ţările gazdă: măsuri fiscale (amortizări accelerate, impozite

preferenţiale, scutiri de impozite, cota de asigurări sociale şi de creare a rezervei de investiţii),măsuri financiare (împrumuturi preferenţiale, donaţii, concesiuni, garanţii la împrumuturi) şi altemăsuri (asistenţă legată de infrastructură, contracte guvernamentale preferenţiale, furnizarea unorservicii, înfiinţarea unor zone libere pentru comerţ, întreprinderi şi tehnologii);

− Măsuri ale ţărilor de origine: măsuri comerciale cu efect de descurajarecondiţionări ale acordării unor facilităţi pentru investiţia străină sau neacordarea lor.

Uneori, măsurile specifice de stimulare a ISD nu pot fi strict delimitate de stimulentelemacroeconomice cu caracter temporal (exemplu: măsurile adoptate de unele guverne pentru aspori cererea de bunuri de echipament, subvenţionarea importurilor de materii prime, politicacursului de schimb valutar, sau cele de echilibrare structurală – prin crearea de zone industriale cuaport de capital străin).

Principalele scopuri urmărite prin adoptarea acestor măsuri sunt următoarele:− îmbunătăţirea performanţei industriale (stimularea C&D, infuzie de tehnologii noi

metode manageriale eficiente etc.);− corectarea dezechilibrelor regionale (ţări dezvoltate ca Norvegia sau Italia

urmăresc în mod explicit acest obiectiv);− reducerea şomajului şi optimizarea utilizării forţei de muncă;− dinamizarea exportului.Măsurile de descurajare a ISD urmăresc mai ales protejarea producţiei naţionale ş

controlul asupra resurselor; astfel se pun o serie de condiţii FMN; sporirea procentului decomponente autohtone în realizarea produsului finit, programe de pregătire a forţei de muncă şiutilizarea acesteia peste o limită considerată minimă; obligativitatea reinvestirii unei cote de

profit, anumite restricţii de transfer etc.Atitudinea ţărilor ca primitoare de ISD poate fi văzută separat de ţările dezvoltate şicele în curs de dezvoltare.

Experienţe ale ţărilor dezvoltate

Dominând piaţa internaţională a ISD şi resimţind din plin concurenţa chiar în cadrugrupului, statele dezvoltate au fost cele dintâi care au instrumentat politici de atragere direcţionată

Popa, Ioan – “Tranzacţii internaţionale – politici, tehnici, instrumente”, Ed. Recif, Bucureşti, 1992, p. 67-68

31



a ISD, pe de o parte pentru a-şi crea în această formă avantaje competitive, prin dezvoltareaselectivă a unor activităţi economice•. În paralel, s-au urmărit şi beneficii de ordin socialvizându-se stimularea ISD în anumite regiuni, rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltărieconomice. Cu alte cuvinte, s-a produs o corelare cu, dacă nu chiar o integrare a măsurilor vizândISD în politicile de dezvoltare sectorială sau regională. Nu întâmplător, statele care au elaboratastfel de politici, sunt state aflate în acele stadii ale generării avantajelor competitive în care prezenţa capitalului străin poate fi benefică. Este cazul Marii Britanii care, după ce a parcurs un

ciclu complet al avantajului competitiv, este în pierdere de capacitate concurenţială şi a revenit înfaza stadiului bazat pe factori de producţie. Irlanda şi Spania care, de asemenea, au atras puternicISD, se află şi ele în primele două stadii ale avantajului competitiv. Mai mult chiar, faptul căSUA au devenit principalul receptor de ISD în cadrul “triadei” SUA – Uniunea Europeană –Japonia pare să reflecte parcurgerea de către SUA a unei perioade de declin în competitivitate.

De remarcat că activitatea de atragere direcţionată în dublu sens, respectiv atât prin prisma sursei, firmei generatoare a fluxului investiţional, cât şi prin prisma destinaţiei, sectoeconomic şi chiar proiect, s-a amplificat şi perfecţionat pe fondul eliminării obstacolelor în caleaISD, precum şi al urmăririi unei integrări corecte a acestora în economia locală•. În acest ultimsens, facilităţile, sau, în anumite cazuri, accesul s-au acordat pe baza unor criterii precum: creareade noi locuri de muncă, generarea de exporturi, gradul suficient de ridicat de aprovizionare cu

bunuri şi servicii de pe piaţa locală etc.Pentru a se avea o imagine globală privind firmele multinaţionale şi investiţiile străine

directe, sunt prezentate tabelele din Anexa 6 şi Anexa 9.

Experienţe ale ţărilor în curs de dezvoltare

La nivelul statelor în curs de dezvoltare, tendinţa de deschidere economică şliberalizare a regimului ISD a fost integrată eforturilor acestora de redresare şi reformăeconomică. În măsura în care procese ample de privatizare s-au desfăşurat cu participareasubstanţială a capitalului investiţional extern (18,5 miliarde dolari dintr-un total de 60 miliardedolari rezultate din vânzarea de active ale statului în perioada 1988-1992), se poate afirma că ISD

au constituit un important instrument, acceptat şi promovat ca atare de economii în curs dedezvoltare în acest proces, premisa în cele mai multe cazuri a creării de noi avantajeconcurenţiale•. Dincolo de aceasta, demersurile de influenţare directă a fluxurilor de ISD printr-o abordare pro-activă a pieţei (promovarea de către instituţii specializate a anumitor proiecte investiţionale proprii) nu ating, în termeni generali, gradul de elaborare şi eficienţăîntâlnit în statele dezvoltate, operându-se cu măsuri de stimulare condiţionată şi selectivă a ISDîn ramurile şi activităţile considerate prioritare.

Pentru analiza cifrică a situaţiei firmelor multinaţionale în ţările în curs de dezvoltare,a se vedea tabelul din Anexa 8.

Este, totuşi, larg împărtăşită ideea conform căreia ISD pot să aibă o contribuţieefectivă la eforturile de dezvoltare ale statelor din această categorie•. Impactul efectiv diferă de lao ţară la alta, în funcţie de o multitudine de factori, inclusiv în funcţie de rolul ce se atribuie ISD

Mazilu, Anda – “Investiţiile străine şi competitivitatea naţională”, Tribuna Economică nr. 44, 46, 49, Ed. TribunaEconomică, Bucureşti, 1995, p. 64• Michael Porter, “The Competitive Advantaje of Nations”, The Mac Millan Press Ltd., London, 1992•• Mazilu, Anda – “Investiţiile străine şi competitivitatea naţională”, Tribuna Economică nr. 47, Ed. TribunaEconomică, Bucureşti, 1995, p. 64

UNCTAD, TD/B/WG, 1/10/1993 – “Consideration of Host and Home Country Policies to Promote Foreign DirectInvestment”

32



în cadrul strategiei generale de dezvoltare. Deşi nu se poate stabili în ce măsură ISD realizate înţări în curs de dezvoltare s-au datorat politicii de stimulare a acestora practicate de guverne, învirtutea momentului şi sensului intervenţiei ISD în dezvoltarea industrială a respectivelor state, se pot distinge două ipostaze ale contribuţiei ISD:

contribuţie la procesul de industrializare, deci de creare a unor structurindustriale: ţări ale Americii Latine au cunoscut o astfel de realitate, ISD contribuind, spreexemplu, la dezvoltarea bazei tehnologice şi la orientarea schimburilor externe în Brazilia

Firmele străine implantate în economia braziliană erau dominante în ramuri precum industriatutunului, farmaceutică, a echipamentelor de transport şi a cauciucului, asigurând în 1990aproximativ o treime din vânzările industriei prelucrătoare;

aport în cadrul procesului de transformare industrială, prin diversificareastructurii şi introducerea ramurilor axate pe tehnologii moderne. Transferul de tehnologieconstituie, de altfel, una din componentele cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantăa ISD. Expresii ale unei atari contribuţii ale acestor fluxuri pot fi regăsite în economiile dinamiceale Asiei, cum ar fi Coreea de Sud, Singapore, Taiwan. S-a urmărit stimularea competitivităţii cuajutorul ISD, reuşindu-se creşterea exporturilor de produse manufacturate, pe fondul renunţării la politicile de substituire a importurilor în majoritatea statelor în curs de dezvoltare în deceniileşase şi şapte. ISD au contribuit la creşterea exporturilor atât în statele Asiei de Sud – Est, proces

înlesnit de existenţa anterioară a unei astfel de orientări a investitorilor străini în regiune, cât şi înţări ale Americii Latine, în care rolul jucat anterior de ISD constase în participarea substanţială lacrearea unor structuri industriale vizând, în principal, piaţa locală. Creşterea exporturilo braziliene de produse cu înalt nivel tehnologic s-a datorat, în mare parte, activităţii firmelor cucapital străin.

În ultimii ani, în aceste ţări în curs de dezvoltare, s-au experimentat cu succes o seriede tehnici ce măresc atractivitatea pieţei receptoare:

− stimulente acordate investitorilor care măresc rentabilitatea proiectului de investiţi(stimulente fiscale, finanţare preferenţială şi swap-ul datoriilor externe• practicat de ţările dinAmerica Latină).

− preluarea unei părţi din riscurile (comerciale, de transfer, politice) investitorilor

prin participarea la investiţie a instituţiilor financiare bilaterale sau internaţionale.− acordarea de asistenţă tehnică pentru sporirea fezabilităţii proiectului pe to

parcursul realizării lui.

3.1.2. FMN şi transferul de tehnologie

Aşa cum s-a văzut din subcapitolul precedent problema majoră în jurul căreiaoscilează relaţiile FMN şi ţările gazdă şi de origine este reprezentată de transferul de tehnologie(cu sensul de cunoştinţe tehnologice şi capacităţi tehnologice).

• Mazilu, Anda –Tribuna Economică nr. 46, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1995, p. 64

33



În relaţiile cu ţara gazdă se pune problema adaptării tehnologiei transferate, operaţiedeterminată de patru determinanţi principali:

Caracteristicile şi mărimea pieţeiDin punctul de vedere al tehnologiei de fabricaţie, în dorinţa de a obţine economii de

scară (deci cu o grijă deosebită acordată costurilor şi beneficiilor proprii), activitatea unei FMN aravea două efecte asupra ţării gazdă: unele operaţii se vor desfăşura diferit în filiale decât înfirmele indigene şi FMN vor prefera să-şi standardizeze tehnologia pentru a evita costurile

adaptării•

.Deci, unele FMN vor subestima importanţa adaptării şi sunt cazuri în care unele dintre

ele au înregistrat eşecuri pe pieţe străine din acest motiv. Principalul motiv pentru care o FMNalege să-şi adapteze tehnologia de fabricaţie în filiale este deoarece o filială produce un outputmai mic, funcţie de piaţa pe care acţionează.

Din punctul de vedere al produsului, se întâlnesc două cazuri: fie produsele aucaracteristici care pot trece graniţele doar cu mici ajustări (Gillette, CocaCola etc.), fie FMN voravea ca ţinte consumatorii cu venituri ridicate şi producătorii cu tehnologie superioară.

Diferenţele de cost şi de accesibilitate la factoriO FMN va încerca să-şi selecteze tehnologia şi în funcţie de costul şi accesul la

resurse. Dacă este cazul unui cost scăzut al muncii, materiei prime şi energiei şi un cost ridicat al

capitalului, tehnologia va fi una economisitoare de capital; iar în cazul unui cost scăzut alcapitalului, materiilor prime şi energiei şi un cost ridicat al muncii, tehnologia va fi unaeconomisitoare de muncă; la fel şi în cazul unui cost ridicat al materiilor prime şi energiei.

În funcţie de aceste elemente, şi mai ales când guvernele locale acordă prime pentruîncurajarea angajărilor, FMN trebuie să realizeze unele modificări în design-ul produselor.

Accesul la materialeFMN trebuie să ţină seama în tehnologia transferată şi de diferenţele în accesul şi

calitatea materialelor şi bunurilor intermediare locale, diferenţe mai pronunţate în ţările cele maslab dezvoltate. Chiar dacă filialele ar dori să importe aceste inputuri, costurile de transport, barierele tarifare şi netarifare şi controlul inputurilor de către guverne ar putea să le conducă spreo aprovizionare locală.

Diferenţele organizaţionale şi culturaleDeoarece costul de învingere a rigidităţii tradiţiei şi practicilor de conducere a

afacerilor este mai mare decât acela al adaptării maşinilor şi introducerii de noi produse (datorităfaptului că primul cost este mai intensiv în capital uman decât al doilea şi că oamenii sunt mairezistenţi la schimbare şi adaptare decât maşinile), este mai uşor pentru FMN să introducă nomaşini şi produse decât noi metode de conducere a oamenilor •.

De aici putem trage nişte motive ale FMN pentru a-şi centraliza sau descentralizaactivitatea de C&D:

− motive de centralizare: nevoia de a deţine economii de scară, prezenţa industriilorde sprijin, nevoia de a fi adiacentă operaţiilor din aval, accesul la resurse şi capacităţi, experienţaacumulată în know-how de C&D şi în organizarea inovării, evitarea problemelor de coordonare a

activităţilor transfrontaliere.− motive de descentralizare: necesitatea de a furniza bunuri caracteristice pieţelor

locale, diferenţe privind materialele locale şi necesitatea de a testa produsele local, nevoia de a fîn locuri cu aglomerări de activităţi de C&D, nevoia de a obţine tehnologie nouă sau talente

Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company,Londra, 1995, p.293

• Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company,Londra, 1995, p.298

34



specializate, scanarea activităţilor de C&D ale firmelor străine, obţinerea de avantaje dindiferenţele de resurse şi pieţe care sunt accesibile în străinătate, satisfacerea presiuniloguvernamentale locale etc.

Există astfel trei tipuri de laboratoare C&D aflate în conducerea filialelor: cele ce auca funcţie primară asistarea producţiei şi punerea în funcţiune a ideilor importate de la companiamamă, cele integrate local care au ca sarcină adaptarea la piaţa gazdă şi cele care au C&D ca parte a programului coordonat global de societatea mamă în cazul “laboratorului internaţional şi

interdependent”•

.Atitudinea şi strategiile guvernelor din ţările gazdă privind transferul de tehnologie

pot fi sintetizate astfel: a nu face nimic (ţări sau prea puternice sau prea slabe), limitarea anumitorsectoare la proprietate locală, limitarea cantităţii de ISD, cerinţe de performanţă specifice pentruinvestitorii străini, descurajarea clauzelor restrictive asupra transferului de tehnologie, impunereaunor condiţii, încurajarea dezvoltării tehnologice indigene, încurajarea colaborărilor străine privind C&D, încercări de a obţine cunoştinţe prin metode alternative etc.

În relaţiile cu ţara de origine, FMN trebuie să aibă în vedere că tehnologia este de oimportanţă critică pentru susţinerea competitivităţii statelor naţionale moderne, iar FMN sun principalii producători de tehnologie şi deci sunt în atenţia acestor guverne.

Astfel, de când tehnologia a devenit un sector important a dezvoltării şi creşteri

economice, guvernele încearcă să-şi protejeze drepturile lor de proprietate, şi aceasta deoarecetehnologia, comparativ cu resursele naturale, are patru trăsături distincte: ele trebuie create cuconsum de resurse; odată create, costul marginal al copierii şi folosirii tehnologiei este mai micdecât cel al resurselor, deci devine un bun public; tehnologia este mobilă în spaţiu; societatea ainventat o varietate de măsuri şi instrumente, inclusiv sistemul patentelor, pentru a încuraja producerea tehnologiei şi protejarea inovatorilor împotriva disipării folosirii ei. Astfel, tehnologiadevine un factor al avantajului competitiv iar naţiunile au căutat întotdeauna să se protejezeîmpotriva eroziunii ei.

În modelul clasic, tehnologia şi capitalul erau independente una de cealaltă, darambele erau tranzacţionate pe piaţă; dar odată cu apariţia FMN, pentru căutarea şi controlarearesurselor naturale şi a pieţelor, exportul de tehnologie devine internalizat în măsura în care

marea parte a acesteia este încorporată FMN.În consecinţă, în politicile privind exporturile de tehnologie, guvernele din ţările de

origine trebuie să ţină cont de rolul unic şi special al FMN ca purtători internaţionali detehnologie.

Grijile ţărilor de origine privind transferul de tehnologie privesc două motive: primuleste că FMN, angajându-se în ISD, îşi deviază energiile de la activităţile creatoare din aceste ţăriiar al doilea că, exporturile tehnologice, majoritatea prin intermediul FMN, îmbunătăţesccompetitivitatea internaţională a firmelor din ţara primitoare faţă de cele din ţara donatoare.

Însă, chiar dacă aceste griji pot fi veridice, ţările de origine (care sunt în general ţărdezvoltate) nu-şi pot permite totuşi să stopeze exportul de tehnologie spre ţările în curs dedezvoltare prin intermediul FMN. Iar aceasta se observă dacă se face o mutare în modul de

abordare a fenomenului care nu trebuie privit ca o ameninţare la investiţiile, locurile de muncă ştehnologia locale, ci ca mijloace de cucerire şi de acces protejat la pieţe străine, obţinerea deresurse şi capacităţi vitale competitivităţii ţării exportatoare de capital, asigurarea unui imbold pentru prosperitatea ţărilor în curs de dezvoltare, protejarea sau întărirea poziţiei competitive aunei ţări industrializate în raport cu alta.

IBIDEM, p. 310

35



3.2. Alte influenţe ale activităţii FMN

3.2.1. FMN şi managementul resurselor umane

Este larg teoretizată ideea că, din punct de vedere al finalităţii, activitatea economicăexistă pentru a promova bunăstarea umană; oamenii sunt totuşi şi participanţi activi la aceastăactivitate în calitate de oameni de ştiinţă, ingineri, manageri, administratori, agenţi de vânzărimuncitori. Iar activitatea FMN are efecte contradictorii privind diviziunea internaţională amuncii: duce la îmbunătăţirea resurselor umane (mai ales a celor din C&D şi administraţie) înţara de origine, iar privind din perspectiva ţării gazdă, în funcţie de natura procesului de producţieintrodus de FMN, gradul de calificare a muncii poate fi mai scăzut sau mai ridicat.

Alte FMN îşi creează chiar avantaje specifice noi prin recrutarea unui număimportant de muncitori necalificaţi sau slab calificaţi dintr-o ţară şi transportarea lor în vedereaangajării într-o alta.

O FMN afectează de asemenea condiţiile de muncă şi salariale • internaţionale: în primul rând, ţinând cont de faptul că experienţa mare şi informaţiile pe care FMN le deţin privindcompensarea angajaţilor, practicile de muncă şi managementul personalului în diferite părţi alelumii, o FMN este capabilă de a implementa cele mai bune practici de stimulare şi motivare aangajaţilor şi de creştere a productivităţii în toate filialele sale (de obicei sunt transferate în filialemetodele adoptate în ţara de origine).

În al doilea rând, managementul unei FMN are o putere şi flexibilitate mai mari înnegocierea cu uniunile sindicale sau guvernele a practicilor de muncă, condiţiilor de angajare şidezvoltarea resurselor umane în ţările în care deţin filiale, decât firmele indigene.

Un al treilea fapt ar fi relaţiile dintre FMN şi guvernele ţărilor gazdă; în multe cazuri,modurile de abordare a problemelor muncii a celor două ţări pot să fie diferite datorită metodelorşi legilor acceptate de ele.

Este de menţionat şi efectul pe care îl are activitatea FMN ca promotori de ISD privind ocuparea indirectă a forţei de muncă, care depinde de mărimea output-ului produs defiliale străine, de capacitatea acestora de a se aproviziona cu produse intermediare de la furnizoriilocali şi modul de alegere a tehnologiei funcţie de menirea filialei şi caracteristicile furnizorilorPe lângă aceste efecte pe verticală, pot fi înregistrate şi efecte pe orizontală în rânduîntreprinderilor locale ca rezultat al competiţiei cu filiala FMN, şi la nivel global prin cheltuielilefăcute de angajaţii filialei.

În ţările care acţionează, FMN duc de asemenea o politică de pregătire şi ridicare anivelului de calificare a resurselor umane; deşi unele sunt tentate să acorde salarii asemănătoarefirmelor locale, multe acordă un nivel asemănător firmelor internaţionale care sunt mai maricondiţiile de muncă, comparativ cu cele locale, sunt la standarde mult mai ridicate; duc o politicăagresivă de recrutare a personalului, fiind identificate două cazuri: angajarea de persoane înaltcalificate şi pregătite sau de personal mai tânăr şi mai puţin experimentat pentru a fi apoi“şlefuit”.

Pentru ţara de origine pot exista patru consecinţe în acest plan:− efecte de reorientare a producţiei şi ocupării cu forţă de muncă, atunci când

producţia străină înlocuieşte exportul iar output-ul filialelor este importat de ţara investitoare şeste nevoie de angajări pentru a susţine acest output importat;

Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company,Londra, 1995, p.351

36



− efecte de stimulare a exportului, atunci când filiala se aprovizionează cu materi prime, produse intermediare, capital, produse finite şi servicii de la societatea mamă sau de lacompanii din ţara de origine, creându-se noi oportunităţi de angajare;

− efectul de angajare în sediul companiei mamă căci, pe măsură ce activitatea filialeicreşte, vor creşte şi inovarea, managementul şi alte activităţi colaterale care, fiind în generaldesfăşurate de societatea mamă, vor genera noi locuri de muncă;

− efectul de ocupare în firmele de “sprijin” a activităţii filialelor, fiind de fapt oocupare indirectă (firme de contabilitate, consultanţă, de engineering, bănci etc.).

3.2.2 FMN: balanţa de plăţi şi structura comerţului

FMN şi filialele lor cuprind, în general, o mare parte din exporturile şi importurileţărilor gazdă şi de origine, datorită faptului că acţionează în sectoare intens – comerciale şi că puterea lor de ase angaja în comerţ este mai mare decât a firmelor indigene. Astfel, la începutuanilor ’90, de exemplu, aproximativ 45% din exporturile de mărfuri ale SUA erau ale FMNamericane şi ale filialelor străine în SUA, caz care era real şi pentru Marea Britanie; în cazul

Japoniei, doar FMN japoneze erau responsabile pentru 1% din exporturi şi 57% din importuri

•

.Dar o parte considerabilă a acestui comerţ internaţional se realizează în cadruaceleiaşi firme, astfel că aproximativ o treime din comerţul mondial cu bunuri şi servicii ia formaunui comerţ intra-firmă•.

Dar este de observat că, pe măsură ce exporturile angajate de companiile-mamă aFMN par să crească, importurile lor tind să se stabilizeze sau să scadă.

Ca efect asupra balanţei, tranzacţionarea unei activităţi în străinătate de către o FMN presupune mai întâi un output de capital iniţial, iar apoi unul al activităţilor curente (furnizarea de produse intermediare, pentru prelucrare de produse finite pentru revânzare, servicii privind know-how, marketing etc.), ceea ce duce la creşterea exporturilor companiei-mamă. Dar, în funcţie descopul ISD, filialele pot înlocui şi reduce exporturile şi importurile companiei-mamă şi efectul

multiplicativ din ţara de origine.Pentru ţara gazdă, situaţia balanţei de plăţi pentru o firmă ar apărea astfel:unde:

Bp – deficit sau excedent net al balanţei de plăţi;E – valoarea exporturilor;K – influxuri de capital;Ck – valoarea bunurilor de capital importate;Cr – valoarea bunurilor repetitive importate;Dr – drepturi de autor şi alte taxe tehnice şi manageriale plătite ţărilor străine;D – dividende şi alte dobânzi pentru ţările investitoare.

După această formulă, cu excepţia celor din Kenya, filialele FMN au înregistrat undeficit net al tranzacţiilor lor externe. Aceasta se explică prin preferinţa filialelor de a importainput-ul necesar; comparativ cu firmele locale, filialele importă în aceleaşi limite, dar exporturilesunt în general mai mici; de asemenea, este vorba şi de un transfer mai mare spre exterior adividendelor, profiturilor şi drepturilor de autor decât influxul de capital.

Factori care conduc la preferinţa FMN pentru internalizarea comerţului pot fsintetizaţi astfel:

Raport UNCTC, 1991• IBIDEM, 1988

37

)( D DC C K E B r r k p +++−+=



− tehnici: costuri fixe ridicate, un număr mare de investiţii nerecuperate produse intermediare perisabile, nivelul calităţii, informaţia, variaţia eficienţei pestadii adiacente producţiei;− puterea de piaţă: puterea de monopol ce duce la substituire în aval, puterede monopol la mai multe nivele, bariere de intrare proprii;− dinamica: veritatea produsului şi a diviziilor sale de muncă;− fiscale: stimulente privind preţul de transfer, diferite rate de taxare a profitului, taxe ad-valorum, controlul schimbului, intervenţia statului pe pieţele produselor intermediare (regularizarea preţurilor).

3.2.3. FMN şi structura de piaţă

Ne vom referi aici în primul rând la impactul activităţii FMN asupra structurii de piaţădin ţările în care operează. Structura de piaţă este un termen generic care descrie caracteristicilerivalităţii dintre firmele angajate în activităţi lucrative asemănătoare, având produse şi strategii demarketing asemănătoare.

Cea mai importantă caracteristică este concentrarea industrială, unde putem întâlnidouă situaţii: un grup mic de FMN care produc produse similare dar diferenţiate pentru pieţelelocale sau internaţionale proeminente şi un număr mare de FMN ceva mai mici care furnizează produse mai specializate pentru un segment de piaţă particular. Dacă luăm cazul industrieautomobilelor, Ford, General Motors, Toyota şi Nissan fac parte din prima categorie, iar JaguarPorsche, Mercedes şi Ferrari din a doua. Trebuie menţionat faptul că pe o piaţă perfectă nu arexista FMN (pentru că nu apare nevoia de internalizare a pieţei), şi că, pe măsură ce gradul deimperfecţiune a pieţei creşte, aceasta tinde spre oligopol sau monopol, ceea ce duce la creştereafirmelor.

Pe piaţa de operare, o filială poate avea urătoarele caracteristici în raport cuconcentrarea locală:•

− mărimea medie a filialelor străine este mai mare decât cea a competitorilor locali;− principalii competitori sunt reprezentaţi de alte filiale străine;− efectul lor asupra gradului de concentrare, în funcţie de caracteristicile specifice

firmei sau ţării, poate fi de reducere (creşte numărul de competitori) sau de creştere (reducereanumărului de competitori prin instalarea unor bariere de intrare şi adoptarea unor tactici anti-competitive) a acestuia;

− filialele pot furniza o gamă mai redusă sau mai bogată de produse decâcompetitorii lor;

− poate reduce imperfecţiunea pieţei (deschiderea de noi pieţe şi surse de input-uriaccesul la patente şi mărci de fabrică) sau poate întări barierele de intrare.

În ceea ce priveşte relaţiile filialei cu furnizorii locali, există mai multe caracteristici ş

alternative:− cantitatea de bunuri şi servicii cumpărate de la ei, condiţiile de procurare şi influenţa

acestora asupra tehnologiei, managementului şi competenţei organizatorice ale furnizorilor;− decizia filialei de a produce în interiorul firmei sau de a cumpăra;− decizia filialei de a importa sau a procura inputurile de pe piaţa locală;− capacitatea furnizorilor locali de a furniza produse de calitate şi nivelul preţurilor.

Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company,Londra, 1995, p. 433-436

38



În funcţie de atitudinea filialei şi a furnizorilor locali, ei pot beneficia în mod reciprocde următoarele efecte•: acces la informaţii, asistenţă tehnică, asistenţă financiară, asistenţă privindobţinerea inputurilor, asistenţă privind localizarea activităţii, scheme manageriale şorganizaţionale, tehnici de fundamentare a preţurilor, obţinerea de noi clienţi, asistenţă privindexporturile pe alte pieţe familiare FMN, sfaturi privind strategii de diversificare şi secrete denegociere etc.

Iar în legătură cu clienţii se poate face observaţia că, privind din perspectiva FMN

apare optarea pentru un din variantele: să vândă sau să continue ea însăşi ciclul produsului. Chiardacă FMN ar fi îndemnate în mod normal să vândă produsele finale, în cazurile în care calitatea ş preţul operaţiilor din aval sunt neconforme şi afectează reputaţia, FMN preferă să încorporeze procesul final, reţeaua de distribuţie şi forţa de vânzare.

Şi astfel, deşi în ţara gazdă se pot înregistra economii la costurile de transport, demuncă şi cele energetice, ele pălesc deseori în faţa lipsei de competenţă tehnologică şi facilităţi detransport, şi astfel activităţile din aval se vor concentra în ţări dezvoltate deoarece costul marginalde procesare în ţara de origine este mai mic decât cel din ţara gazdă, chiar dacă luăm înconsiderare cheltuielile de transport.

Ca o concluzie, FMN apar pe o poziţie favorizată şi singulară de stabilire şi susţinere aunei reţele de relaţii pe plan vertical, relaţii care deseori le integrează devenind relaţii intra-firmă.

La aceste relaţii trebuiesc şi cele stabilite cu competitorii, care sunt în funcţie denumărul şi mărimea firmelor, caracteristicile outputului şi piaţa deservită, capacitatea de inovare potenţialul performanţei economice, nivelul de protecţie guvernamentală, avantajele specifice şforma de intrare pe piaţă.

Iar efectele pe care activitatea FMN le are asupra competitorilor locali pot fsintetizate astfel: aprecierea mai mare a C&D, contractarea de licenţe de la alte firme străinediferenţieri şi diversificări ale produselor, o mai mare atenţie acordată managementului şcontrolului, tehnici de marketing, preţuri competitive, ridicarea calităţii şi standardelor de performanţă.

4. STRATEGII ALE FIRMELOR MULTINAŢIONALE

4.1. Strategia globală şi relaţiile intra-firmă

Raport UNCTC, 1981

39



4.1.1. Strategii de intrare şi expansiune

Prin strategie se înţelege o alegere deliberată luată de managerii firmei privindorganizarea resurselor şi capacităţilor pe care le controlează cu scopul realizării unui set deobiective în decursul unei perioade de timp specificate. În cazul competiţiei perfecte, strategiile şmanagementul nu au un rol important, resursele sunt presupuse imobile şi eterogene, firma esteraţională, pasivă şi fără libertate strategică, iar outputul şi preţurile sunt predeterminate.

Odată ce este introdusă piaţa imperfectă, opţiunile de acţiune ale firmei devin mari iarmanagerii au roluri strategice importante; aceste roluri vor fi în funcţie de gradul deimperfecţiune a pieţei, de conflictul de interese dintre manageri şi acţionari, de judecata strategică privind factorii probabili şi tipul care determină sensuri de acţiune şi de atitudinea în faţa riscului.

Comportamentul strategic al FMN este influenţat în primul rând de puterea participanţilor de a influenţa preţurile, de abilitatea lor de a diferenţia produsele şi de prezenţa barierelor în calea competiţiei. Acestea apar în cazul în care firmele urmăresc maximizarea profiturilor; însă există multe alte opţiuni strategice în comportamentul contemporan al FMNcum ar fi: concentrarea asupra costurilor, vânzărilor, creşterii şi dezvoltării etc.

Majoritatea FMN au ca principală misiune producţia, care este o activitate de creare devaloare, şi cum aceste firme sunt în general integrate, se creează în interiorul lor un lanţ al valori

adăugate între inputuri de o valoare cât mai mică şi outputuri de o valoare cât mai mare, rezultând profituri care pot fi distribuite acţionarilor sau pot fi reinvestite în speranţa unor profituri viitoaremai mari sau pentru creşterea valorii firmei•.

Pentru a realiza acest lucru, FMN se angajează în două tipuri de tranzacţii: cu proprietarii resurselor pe care le cumpără şi cu consumatorii bunurilor şi serviciilor vânduteacestea trebuie să asigure o maximizare a profitului, scăzând şi costurile de tranzacţie.

“Lanţul valorii”, aşa cum este definit de Porter, cuprinde diferite stadii ale activităţiieconomice care formează o succesiune a producţiei pentru un anumit bun sau serviciu de laînceputul până la sfârşitul ei. Acesta poate fi reprezentat în mod grosier (pe stadii mari) astfel:

proces proces stadiul vânzări şi produs

primar secundar final marketing fin

unde:

VA – încasări brute din vânzarea produsului final A;

NA1….NA5 – valorile adăugate pe stadii;Însă, pentru o FMN, trebuie făcută specificaţia că multe stadii sunt interdependente şi

greu de calculat valoarea adăugată a fiecăruia, deoarece unele funcţii sunt realizate în comun (ş

nu secvenţial): administrarea comună, servicii financiare şi de transport, utilităţi publice şi alteservicii profesionale (de audit, de reclamă, juridice), managementul, sau, altfel spus, este o reţeasub controlul comun al unei singure ierarhii, şi astfel este redus acest cost organizaţional prininternalizare.

Procesul (fazele) internaţionalizării unei FMN pornind de la acest punct de vedereapare astfel:•


40

1 A

N 2

A N

3 A

N 4

A N

5 A

N A

V

54321 A A A A A AN N N N N V ++++=



− Faza 1: intrarea iniţială a unei firme pe pieţele străine este prin export cătrevânzători şi agenţi de distribuţie străini, în ţara de origine activitatea derulându-se de la C&D până la servicii post-vânzare;

− Faza 2: FMN investeşte în facilităţi financiare (vânzări directe şi marketing)exportând spre o filială proprie de vânzări (creată sau achiziţionată);

− Faza 3: fiind în căutarea pieţei, FMN se deplasează în aval (amonte pe lanţulvalorii adăugate; ea îşi protejează producţia, realizând tot lanţul valorii în ţara de origine dar

exportând şi produse intermediare spre filiala care are rol de asamblare; factorii care determinăacest comportament decisiv sunt: experienţa, economii de scară, dinamica capacităţilor deaprovizionare şi flexibilitatea procesului productiv, bariere de import sau stimulente de exportcomportamentul competiţiei, costurile de transport şi de administrare internaţionale;

− Faza 4 : lărgirea lanţului valorii din străinătate de la design la service, filiala avândfuncţie de producţie (realizând chiar o adaptare a produsului);

− Faza 5: FMN urmăreşte integrarea regională sau globală, fiind în căutare deeficienţă şi mijloace strategice; filiala înglobează acum şi compartimentul de C&D pentru primul produs şi trece la realizarea completă a lanţului valorii pentru un al doilea produs care poate fexportat în ţara de origine.(menţionez că lanţul valorii cuprinde: C&D – design – producţie – vânzări, distribuţie – service

care este menţinut în ţara de origine).

4.1.2. Structura organizaţională a FMN

Modul în care o firmă îşi organizează activităţile creatoare de valoare nu influenţeazădoar eficienţa ci se constituie şi într-o competenţă proprie, fiind acceptată ideea de “inovareorganizaţională” ca factor de influenţă a creşterii unei firme.

Modul de organizare a unei FMN depinde de mulţi factori: structura proprietăţii şistatutul legal, vârsta şi mărimea, numărul şi caracterul activităţilor lucrative şi tranzacţiilegenerate de acestea, nivelul şi forma relaţiilor cu alte firme (concurenţi, furnizori şi clienţi)

răspândirea geografică a activităţilor, strategiile de produs şi de marketing internaţionale.Structura organizaţională influenţează şi este influenţată de strategia FMN. Astfel, o

firmă care produce produse cu valoare ridicată pentru o anumită nişă de piaţă va fi diferităorganizaţional de cea care oferă bunuri standardizate de masă. O firmă care alege să exploatezeavantajele guvernării comune prin centralizare va fi organizată diferit de cea care procedează la osegmentare naţională sau de piaţă. O firmă diversificată din punctul de vedere al pieţei sau produsului va adopta o structură diferită de cea care furnizează un singur produs unei singur pieţe. şi, de asemenea, o firmă care rezolvă problema tehnologiei prin alianţe strategice vanecesita o formă diferită de guvernare decât cele care se angajează în C&D proprie sau vinde /cumpără tehnologie pe piaţă.

Reţeaua schemei de luare de decizie mai depinde şi de alţi factori: setul de valori a

şefului – executiv şi consiliul de directori; factori istorici, culturali şi ideologici; mediul şi cadruideologic şi instituţional. Deci, se observă că în general structurile organizatorice şi relaţiileintrafirmă sunt elemente specifice de ţară.

O FMN poate să treacă prin trei faze din perspectiva schemei organizatorice:•

Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company,Londra, 1995, p. 194-204 Beamish, Paul W., Killing, Y.P., Lecraw, D.Y., Crookell, H. – “International Management – Text and Cases”,Richard D. Irwin Inc., Boston, 1991, p. 92-93

41



I. Dacă se observă că exporturile au succes, o FMN poate apela la o structurăinternaţională (pe produs) care să controleze atât exporturile cât şi ISD:

CEO

VP – produs VP – produs B VP - produse VP Internaţional

Piaţa Piaţa Piaţa Pieţelelocală locală locală internaţionale

II. pe măsură ce activitatea internaţională creşte, şi departamentul specific se dezvoltăiar structura devine una regională (localizată), ca extindere la prima variantă:

VP Internaţional

Manager General Manager General Manager GeneralOrientul Îndepărtat Europa America Latină

Manager Naţional Manager Naţional Manager NaţionalGermania Franţa Italia

III. în cazul structurii precedente, managerii naţionali şi regionali dispun de un anumitgrad de autonomie privind adoptarea strategiilor de produs conform condiţiilor specifice. Dacăactivitatea înregistrează succese, produsele fiind apreciate, vor apărea două seturi de problememanagerii de produs devin interesaţi să conducă strategiile internaţionale ale produselor iarcomunicaţiile dintre diviziile de produs şi cele internaţionale devin tot mai complexe, fiinddeseori scurtcircuitate. Astfel că poziţia de VP Internaţional este printre puţinele din lume în caresuccesul poate fi auto-distructiv. Ca rezultat, multe FMN apelează la o structură organizatoricăhibridă: o divizie cu responsabilitate globală a produsului şi o divizie internaţională curesponsabilitatea de a organiza strategia de vânzare a produselor; structura astfel creată este una

mixtă Produs + Regională:

CEO

VP Produs A VP Produs B VP Produs CGlobal Global Global

42



Manager NaţionalFranţa

Manager Produs A Manager Produs B Manager Produs CFranţa Franţa Franţa

Deci, pe măsură ce compania creşte şi se implică tot mai mult pe pieţele străine, şstructura organizatorică creşte.

Trebuiesc prezentate şi previziunile care conduc spre una din cele trei variante:

− Presiuni pentru internaţionalizare•: eliminarea tarifelor şi efectul blocurilorcomerciale regionale care facilitează comerţul mondial (acordurile GATT, CEE, NAFTA)comunicaţiile internaţionale care duc la formarea unor gusturi ale consumatorilor comunetehnologia care uşurează coordonarea internaţională, succesul japonezilor privind strategiaglobală.

− Presiuni spre localizare: comerţul mondial este încă ţinta unor bariere netarifare problemele schimburilor străine menţin multe ţări în izolare, diferenţele culturale care conduc la preferinţe specifice pentru consumatori, noua tehnologie care reduce beneficiile economiilor descară.

− Presiuni spre un mixt: nevoia de a se realiza o variantă intermediară.

Tabelul 4.1.Caracteristicile acestor scheme organizatorice pot fi sintetizate astfel:•

Structura pe produs(internaţională)

Structura de piaţă(regională)

Produsul specializat duplicatPiaţa internaţională naţională

Transferuri produse tehnologie şi know-howMod de evaluare centre de cost centre de profit

Rolul filialei implementarea strategiei dezvoltarea şi implementareastrategiei

Autonomia filialei scăzută ridicată

Managementul filialei străin, pe termen scurt local, pe termen lungDeoarece de aici pot fi trase câteva slăbiciuni (creşterea dependenţei filialei desocietatea mamă în primul caz şi dificultatea societăţii-mamă de a implementa o strategie globalăşi în activitatea filialei în al doilea), apare opţiunea schemei mixte Produs – Piaţă.

Vernon, Raymond; Wells, L.T. – “Manager in the International Economy”, 5th edition, Prentice – Hall, New York,1986, p. 34-37 Beamish, Paul W., Killing, Y.P., Lecraw, D.Y., Crookell, H. – “International Management – Text and Cases”,Richard D. Irwin Inc., Boston, 1991, p. 101

43



Aceasta are următoarele caracteristici: o repartizare optimă între eficienţa globală şicaracteristicile locale, împărţirea responsabilităţii strategice între diviziile pe produs şi celeregionale prin crearea unui dialog creativ, este o organizare matură, un flux în două direcţii deidei şi resurse, mişcări frecvente ale personalului între unităţi, o perspectivă globală şi iniţiativă asocietăţii mamă cât şi a filialei, filiala dispune de autonomie dar este integrată strategiei globale şlegături interfiliale puternice.

Pe domenii, preferinţa pentru una din cele trei variante apare astfel:•

ridicate aeronautică telecomunicaţiicomputere aerospaţialeelectronice farmaceutice

Structura Structuraglobală mixtă

Presiuni spre automobileglobalizare

fibre sintetice oţel

Structură localizată îmbrăcăminte

ciment alimentescăzute

scăzute ridicatePresiuni spre localizare

În practică, structurile organizatorice ale FMN nu se încadrează exact într-o tipologieanume, existând un amalgam de tipuri care se pot schimba în decursul tipului pentru o FMN particulară.

4.1.3.Luarea deciziei

Structura organizatorică identifică, în parte, locul de luare a deciziei, care depinde în primul rând de numărul şi caracteristicile deciziilor ce trebuie luate. Pentru o firmă micăresponsabilitatea deciziilor revine antreprenorului- proprietar; pe măsură ce firma creşteresponsabilitatea pentru o parte dintre decizii va fi delegată spre persoane numite de proprietardacă firma devine multinaţională, reţeaua de persoane ce iau decizii creşte, de la responsabilii

funcţionali până la specialiştii de produs.

Tabelul 4.1.Printre factorii care influenţează locul de luare a deciziei putem identifica:•

• Bortlett, C.A., Ghoshal, S. – “Managing Across Borders – The Transnational Solutions”, Harvard Business SchooPress, Boston, 1989 Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company,Londra, 1995, p. 225

44



Factori Grad de influenţă- naţionalitatea proprietarilor - firmele SUA sunt mai centralizate decât

cele de alte naţionalităţi- proporţia de deţinere a stocurilor deţinutede societatea mamă

- filialele în proprietate deplină sunt maicentralizate decât cele parţiale

- data implantării în ţara gazdă - centralizarea descreşte în timp- metoda implantării - filialele nou create sunt mai centralizate

decât achiziţiile- mărimea filialelor - filialele mari sunt mai autonome decât

cele mici- factorii industriali - filialele din anumite industrii (chimică,

mecanică) sunt mai centralizate decât înaltele (alimente)

- gradul integrării inter-filiale - centralizarea creşte cu nivelul comerţuluiintra-firmă

- performanţa filialei - performanţa scăzută reduce autonomia- structura organizatorică - organizarea geografică este mai puţin

centralizată decât celelalte

Se observă că problema care se pune în cazul FMN este gradul decentralizare/descentralizare a luării de decizie, şi aici putem identifica următoarele presiuni:

− presiuni spre centralizare: nevoia unei viziuni globale a resurselor şi de monitoriza date globale, necesitatea unei producţii raţionalizate, economiile de scară, conflictelede interese filială – societate mamă, domeniile sensibil strategice, experienţa mică a filialelor;

− presiuni spre descentralizare: proprietate fragmentată, dorinţa filialei pentrindependenţă, când viteza de luare a deciziei este crucială, importanţa mare a cunoştinţelor localecostul mare al centralizării, nevoia de a încuraja participarea locală la luarea deciziei, presiuni din partea guvernelor locale, mărimea şi experienţa filialelor.

Dacă structura organizatorică şi alocarea luării deciziei sunt improprii, şi firma şi ţaraîn care acţionează vor pierde. În alte cuvinte, în funcţie de modul în care sursa luării decizieiinfluenţează calitatea deciziei luate, se poate observa gradul în care cei ce iau deciziile sunt înacord mai mult cu interesele ţărilor gazdă sau cu cele ale FMN ca un întreg.

4.1.4.Relaţiile filială – societatea mamă

În procesul contemporan, FMN tind să înlocuiască structura regională, cu autonomiemare a filialelor, cu o structură globală sau mixtă, ceea ce înseamnă reducerea independenţeistrategice a filialelor, şi aceasta în scopul realizării unui alt obiectiv: nu a produce unde este mai

ieftin, ci acolo unde se poate realiza cea mai bună combinaţie a tehnologiei, calităţii şi costului.În acest context, filialei I se mandatează un rol global privind unele produse şi un rolocal în relaţie cu altele: produce unele produse doar pentru piaţa locală sau regională, importăunele produse de la alte filiale şi produce alte produse pentru alte pieţe. Aceasta face ca filiala săfie greu de condus şi de aceea trebuie ca rolul ei să fie clar explicit pentru a se evita confuziile.

Sub globalizare, puterea managerului filialei se reduce şi este integrată modului degândire global al FMN, însă unii manageri naţionali acceptă o astfel de tranziţie, pe când alţii nu.

O altă problemă care se pune este că, în funcţie de mandatul filialei, se vor formaanumite tipologii de oameni care vor munci pe termen lung şi care vor influenţa activitatea de

45



viitor •. Astfel trebuie avut grijă ce misiuni sunt acordate filialelor căci, dacă ea are competenţe îndomeniul tehnologie şi managerial şi I se transferă doar un rol productiv, primele competenţeacumulate se vor pierde.

Pentru a se obţine o viziune globală a managerilor naţionali, aceştia sunt rotiţi frecventîn diferite regiuni, astfel încât corporaţia să beneficieze de manageri din toată lumea în poziţiilecare li se potrivesc cel mai bine. Când sunt la început de carieră, managerii văd oportunităţileexterne, dar nu la fel se întâmplă cu cei ce au familii şi copii. De asemenea, rotaţia costă scump

iar managerii expatriaţi primesc de obicei un premiu de stabilire şi acomodare în străinătate.În concluzie, noul “tip” de filială are următoarele caracteristici: puternice consilii de

conducere locale cu reprezentanţi de la nivel central şi individualităţi puternice din afarămanagerii filialei sunt activi la multiple nivele ale companiei; legături puternice cu managerii dinalte ţări, există oportunităţi de a prelua iniţiativa ca participare activă la politica FN, şi seimplementează o cultură a corporaţiei privind modul de acţiune şi misiunea.

În funcţie de tipul structurii organizatorice, există câte un statut/rol specific al filialei:1. Filiala regională, care este o replică în miniatură a societăţii mamă, producând

aceleaşi produse dar într-un volum mai mic pentru o piaţă mai mică: produse

Piaţa de origine Societatea mamă

bariere tarifare

- autonomie mare- centru de profit

Piaţa filialei Filialaaceleaşi produse

- Filiala internaţională, atunci cândceea ce este produs în filială seschimbă cu ceea ce este produsîn societatea mamă (oraţionalizare a producţiei):

Piaţa de origine Societatea mamă

Produse noi

- autonomie mică- producţie funcţie

Piaţa filialei Filială de cost

Beamish, Paul W., Killing, Y.P., Lecraw, D.Y., Crookell, H. – “International Management – Text and Cases”,Richard D. Irwin Inc., Boston, 1991, p. 107

46

T e

h n

o l o

g i e

M a

n a

g e m e

n t

P r

o d u s e

P r o

d u s

T e

h

n o l o g

i e



- filiala globală, care produce o serie de produse pentru piaţa globală daeste şi specializată pentru piaţa regională:

Societatea mamă Piaţa de origine

- autonomie integratăPiaţa filialei Filiala - criterii de profitabilitate

O problemă importantă este iniţiativa strategică a filialei funcţie de competenţa ei şde presiunile organizaţionale, filiala are urătoarele limite:

Tabelul 4.2. Limitele unei filiale

Competenţă scăzută Competenţă ridicatăFormarea de alianţe şirealizarea de achiziţii

Luarea de iniţiativeStrategice

Acceptarea instrucţiunilor societăţii mamă

Influenţează strategiasocietăţii mamă

4.2. Relaţiile inter-firmă

Pe lângă gama complexă de acţiuni intra-firmă, trebuie analizate şi opţiunile strategice privind relaţiile FMN cu alte firme. Se ştie că o firmă poate opta fie pentru producerea unuisingur produs într-un anumit stadiu al lanţului valorii (implicată apoi într-o multitudine de relaţide afaceri cu alţi agenţi economici), sau integrarea în producţie a mai multor produse cu circuitcomplet.

Între aceste două extreme de organizare, o firmă se poate angaja într-o varietate derelaţii organizaţionale, fiecare implicând combinaţii diferite de resurse şi capacităţi, asumareariscului şi luarea deciziei.

Astfel că FMN trebuie să delibereze pentru ce este mai bine pentru ea: să intre încompetiţie sau să coopereze cu alte firme în scopul realizării obiectivelor sale.

Posibilitatea de descompunere a produselor în componente a condus la creştereaactivităţilor de cooperare, ce reprezintă, de fapt, tehnici de pătrundere pe pieţe străine. Logicaacestei descompuneri internaţionale este motivată în primul rând de capacitatea unor ţări saufirme subproducătoare de a realiza produsele respective la costul cel mai mic.

Strategiile de cooperare devin astfel, într-un mediu economic în care frontierelesectoarelor, grupărilor sau firmelor sunt mobile, adevărate curse între diferiţi concurenţiAsemenea curse strategice pot fi observate în domeniul C&D, producţiei, marketingului etc.

47

P r o

d u s e

P r o

d u s

Presiuni spre localizare

Presiuni spre globalizare



Expansiunea acestei noi forme de ISD este explicată de Dunning prin evoluţiavariabilelor macroeconomice din diferite ţări•, care se modifică în timp. Astfel, variabila “mediueconomic” creşte dacă PNB/locuitor creşte; în cazul variabilei “sistem”, cu cât ţara este madezvoltată, cu atât pieţele sunt mai eficiente, iar preferinţa pentru tranzacţii internaţionale creşteiar variabila “politică economică” evoluează atunci când guvernul încurajează proiectelemultinaţionale, cu participarea firmelor locale, proces ce are loc atât în cazul ţărilor în curs dedezvoltare, cât şi al celor dezvoltate.

FMN se angajează în două tipuri de relaţii cu alte firme:− relaţii privind conducerea comună, caz în care caracteristice sunt organizaţiile

joint-venture, care erau predominante în anii ‘70-’80 (dintre toate acordurile încheiate pe termenlung în decursul anului 1980, forma principală de cooperare a fost varietatea joint-venture, în proporţie de 55%, iar motivul a fost legat de transferuri şi complementarităţi de tehnologii înelectrotehnică, telecomunicaţii, chimie automobile; ca evoluţie, luând perioada 1970-1982formele de cooperare preferate au fost joint-venture – 41%, licenţe – 16%, subproducţia – 12%, şialtele – 31%•); acest tip de noi structuri care pot lua naştere a fost descris în Capitolul 1.1.3.

− relaţii de tranzacţionare, care au o deosebită amploare în ultimii ani, principalaformă fiind alianţele strategice şi asupra cărora ne vom opri în continuare; aici trebuie reţinut

faptul că asemenea “alianţe”, care se încheie în general în scopul partajării cheltuielilor de C&Dnu împiedică FMN să intre în competiţie în ceea ce priveşte desfacerea produselor.Astfel că, dacă într-o primă etapă a existat tendinţa unor implantări totale în străinătate

sau cel puţin a unei participări majoritare, studiile ONU• scot în evidenţă, în ultimii anicreşterea semnificativă a numărului acordurilor de cooperare între FMN, participărilor reciproceşi filialelor comune. Aceste metode reprezintă de fapt noile forme de ISD caracteristice ţărilordezvoltate şi sunt concentrate în industriile de vârf (informatică, electronică, aerospaţiale) sau înindustrii ajunse la maturitate care necesită retehnologizări (industria de automobile).

Începând cu anul 1980, alianţele strategice s-au multiplicat iar firmele tehnologico-financiare sunt firmele viitorului, deoarece tendinţa firmelor din ţările dezvoltate este aceea de aabandona tot mai mult sectoarele prelucrătoare pentru cele ale serviciilor care necesită un grad

crescând de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, făcându-şi apariţia în acest context şi băncilemultinaţionale.De asemenea, alianţele sunt folosite şi ca instrument de promovare a produsului şi a

strategiilor de marketing globale.Alianţa strategică, ca definiţie, reprezintă alianţa realizată în mod deliberat pentru

dezvoltarea avantajului competitiv durabil al firelor participante.Motivele pentru care alianţele iau naştere pot fi agresive sau defensive, pot fi generate

de firme care se află în faze diferite ale lanţului valorii sau în lanţuri diferite, pot fi determinate de piaţă sau nu. Printre cele mai importante motive, identificăm următoarele:•

− realizarea sinergiei;− scăderea cantităţii de capital investit; dispersia sau reducerea costurilor fixe

exploatare mai bună a economiilor de scară; costuri unitare mai mici prin folosirea avantajelorcomparative ale părţilor;− convergenţa tehnologiilor şi interdependenţa procesului de inovare; dispersia

costurilor de C&D; acces mai rapid la noile tehnologii; Dunning, J.H. – “International Production and the Multinational Enterprise”, George Allen and Unwin, Londra,1981• Porter, Rawbinson, Ghemawat – “Competition in Global Industries”, Harvard Business School Press, Boston,1986•• Transnational Corporation in World Development: Trends and Prospects, UNO, New York, 1988 Contractor – “Cooperative Alliances and International Business”, 1988

48



− răspuns la creşterea competiţiei, reducerea ciclului producţiei, rată mai rapidă aînnoirii tehnologice;

− obţinerea de beneficii reciproce din folosirea combinată a mijloacelorcomplementare; schimbul de patente şi teritorii;

− depăşirea barierelor guvernamentale în calea comerţului şi investiţiilor;− promovarea eforturilor comune de C&D şi design cu furnizorii/clienţii;− asistarea firmelor mici în procesul de intrare în noile sectoare tehnologice;− câştigarea de noi cunoştinţe despre piaţă; realizarea unui acces mai rapid pe piaţă

dispersia costurilor de marketing şi distribuţie;− preîntâmpinarea sau neutralizarea strategiilor concurenţilor sau dobândirea une

puteri monopoliste, ca strategie defensivă de a reduce concurenţa;− o securitate sporită împotriva guvernelor care favorizează firmele locale; înţeleger

mai bune cu furnizorii şi uniunile sindicale;− ca strategie iniţială de intrare pe pieţe nefamiliare;− reducerea riscului politic.Exemple de cooperare sub forma alianţelor strategice realizate în ultimii ani sun

numeroase (exemple: Mitsubishi – Daimler – Benz, Peugeut – Citröen – Suzuki, Chrysler Corp –

Renault, Akai – Mitsubishi, Fanuc – General electric, Nissan – Mazela etc.)De asemenea, o altă formă dominantă a ISD în ultimii ani a fost şi cea a fuziunii şiachiziţiei (F&A), formă în cadrul căreia SUA conduce (aproximativ 80% din ISD alecorporaţiilor străine în SUA sunt în forma F&A); la fel şi în cazul ţărilor Europei, unde mai mulde 60% din investiţiile companiilor străine în ţările avansate sunt F&A. •

Este normal ca pe măsură ce liberalizarea pieţei progresează, focusul ISD se mută dinrealizarea companiilor noi spre achiziţionarea companiilor existente; F&A este încurajată şi de boom-ul economic din ţările dezvoltate şi în cele în curs de dezvoltare.

Încă există un puternic contrast între companiile occidentale care apelează frecvent laF&A ca mijloace de a investi în străinătate, şi companiile japoneze, care sunt mai reticente. Chiardacă deţin recorduri privind investiţiile pe piaţa SUA, companiile japoneze tind să investească

prin stabilirea de noi implantări, în timp ce ISD ale companiilor germane, franceze sau canadieneîn SUA au o tendinţă puternică de a lua forma participării capitalului şi F&A.În Europa, cel mai mare primitor de investiţii în forma F&A este Marea Britanie

urmată de Germania şi Franţa, ţări care sunt şi mari investitori în acelaşi timp. Alte ţări, ca Italiaşi Spania, care sunt mai degrabă primitori de investiţii F&A decât furnizori. Această maredeschidere a Europei în faţa F&A este explicată prin faptul că F&A este acceptată ca o metodă demanagement eficientă pentru economiile de piaţă dezvoltate.

Nu putem încă termina discuţia despre strategiile inter-firmă fără a aduce în discuţie şistatutul cartelurilor. Ca definiţie, cartelul este un sindicat sau un trust internaţional format specia pentru a controla preţurile şi outputul din anumite câmpuri de activitate,• deci reprezintăcolaborări între firme producătoare de aceleaşi produse pentru realizarea unui scop comun, sau

prin care se realizează schimb de patente, know-how, informaţii, tehnică. Uneori, aceste tipuri decolaborare pot fi restrictive (ca în cazul cartelurilor maritime), instituindu-se cote de output sauexport, prevederi privind realizarea de contracte, nivelul preţurilor etc., acestea fiind impuse deconducerea acestui sindicat membrilor săi, care pot fi FMN sau alte firme mai mici.

Cartelurile iau naştere în general pe piaţa de oligopol a produselor primare. Cartelurileexistă de la apariţia FMN, dar între ele există unele diferenţe: dacă FMN au o activitate

• UNCTAD – “World Investment Report”, 1998 Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company,Londra, 1995, p. 256

49



pronunţată în sectoare dinamice şi cu produse diferenţiate, cartelurile au fost şi sunt caracteristicesectoarelor cu produse omogene, cu economii de scară reduse, tehnologie relativ statică.

În ultimii ani, cartelurile au fost sprijinite de o serie de guverne în tentativa destabilizare a preţurilor materiilor prime, a termenilor de comerţ în favoarea ţărilor exportatoaresau de a controla exploatarea resurselor neregenerabile.

Totuşi, chiar dacă au o istorie marcantă, cartelurile au tendinţa, în climatul economiccontemporan, de a fi înlocuite de alianţele strategice internaţionale sau consorţii de FMN care se

bazează mai puţin pe acorduri privind împărţirea pieţei sau controlul preţurilor.

4.3. Preţurile de transfer şi distribuţia valorii adăugate

4.3.1. Preţul de transfer

Preţurile de transfer se practică între filialele care aparţin unei FMN şi situate îndiferite ţări, în scopul de a obţine avantaje din utilizarea condiţiilor locale şi de a crea centre de profit în ţara în care fiscalitatea este mai favorabilă. Criteriile uzuale în fixarea preţurilor detransfer internaţionale pot fi:

− evaluarea volumului contribuţiei active (de una sau alta dintre pieţe);− aprecierea cotei de participare în acţiunea de cooperare;− nivelul de taxe şi tarife;− negocierea unui contract care să prevadă o formulă specifică pentru calcularea

preţurilor de transfer.La amplasarea filialelor în străinătate se ţine cont şi de o serie de motive/caracteristici

legate de preţurile de transfer:− perspectivele de recuperare rapidă a investiţiilor de creare a filialelor (apreciate în

general la 5-6 ani);−

perspectivele de repatriere a profiturilor;− strategia expansiunii “inspirată” de avantajul fiscal, devenind de notorietate

publică amplasarea de filiale în aşa-numitele “parodie fiscală” şi având ca obiect de activitatenedeclarat concentrarea, prin intermediul “preţurilor de transfer”, a unei părţi cât mai mari din profitul întregii societăţi, în scopul evaziunii fiscale;

− integrarea pe verticală, consecinţa asupra comerţului internaţional constituind-ocreşterea ponderii fluxurilor comerciale intrasocietate, estimate la o treime din totalul exporturilorşi importurilor mediale.

În general, schimburile intrasocietate cuprind 3 categorii de fluxuri: exporturilefilialelor către societatea-mamă, exporturile societăţii-mamă către filiale şi schimburileinterfiliale. Particularitatea lor constă în aceea că ele nu depind decât indirect de cererea care se

manifestă pe piaţă.•

ele sunt răspunsuri rapide la nevoile de auto-aprovizionare şi la interesele demaximizare a profitului ale societăţii respective. Ca urmare, ele sunt coordonate de “statul major”al societăţii-mamă, care îşi desfăşoară astfel activitatea pe propria sa piaţă internaţională.

Acţionând în mai multe ţări, FMN sunt supuse mai multor jurisdicţii de impozitareadică trebuie să plătească taxe mai multor ţări. Sistemele naţionale de impozitare sunt extrem decomplicate şi diferă de la o ţară la alta. Diferenţele dintre sistemele naţionale de impozitare aveniturilor afectează deciziile managerilor FMN în ceea ce priveşte implantarea filialelor sau

Cateora, P.R. – “Cooperative Alliances and International Business”, 1998

50



sucursalelor, finanţarea şi “preţurile de transfer” (preţurile produselor şi activelor transferate întrediferite unităţi ale FMN).

Aşadar, preţurile de transfer sunt cele folosite pentru transportul produselor în cadrulcompaniei care are filiale în mai multe ţări. Cea mai mare parte din aceste transporturi serealizează între societatea-mamă şi filiale. Preţurile la filiale pot fi mai mici sau mai mari decâtcele cerute cumpărătorilor independenţi, în funcţie de obiectivele firmei.

Obiectivele principale ale stabilii preţurilor de transfer (intrafirmă) sunt: maximizarea

profiturilor corporaţiei ca un întreg; facilitarea controlului companiei-mamă; oferirea conduceride la toate nivelurile (atât din diviziile de producţie, cât şi din cele internaţionale) unei bazeadecvate pentru menţinerea, dezvoltarea şi primirea creditului pentru propria lor profitabilitate.

Preţurile de transfer pot fi folosite pentru reducerea sau evitarea tarifelor vamale, adiferitelor reglementări legale sau obţinerea de avantaje datorită ratelor de schimb favorabile.

Avantajele folosirii acestor preţuri sunt:− micşorarea taxelor vamale, prin transportul bunurilor în ţările cu tarife ridicate la

preţuri minime de transfer, astfel încât taxele şi bazele lor de determinare sunt reduse;− reducerea impozitelor pe venituri în ţările cu taxe ridicate prin supraevaluarea

bunurilor transferate din unităţile din astfel de ţări; profiturile sunt eliminate şi transferate spreţările cu taxe reduse. Un asemenea transfer al preţurilor poate fi utilizat, de asemenea, pentru

aranjarea situaţiilor financiare, prin creşterea profiturilor raportate în ţări în care sunt întreprinseîmprumuturi şi alte finanţări;

− facilitarea repatrierii dividendelor. Atunci când repatrierea dividendelor esteîmpiedicată prin politica guvernamentală, poate fi luat un venit impozabil sub forma unor preţuriridicate pentru produsele sau componentele transportate spre unităţile din acea ţară.

Deciziile privind preţurile de transfer sunt influenţate de următorii factori: obligaţiile privind impozitul pe venit în ţara-gazdă şi de origine; taxele vamale şi/sau tarifele din ţara gazdăcontrolul schimbului în ţara gazdă; restricţii de repatriere în ţara gazdă; sistemul de cote din ţarade origine; situaţia creditului societăţii mamă şi a filialelor sale străine; restricţiile privindsocietăţile mixte în ţara gazdă.

Importanţa acestor factori variază de la o ţară la alta, potrivit locului unde sunt

amplasate filialele.În stabilirea preţurilor de transfer, firele folosesc următoarele orientări generale:

−toate unităţile interne şi externe sunt centre de profit şi transferurile trebuiesc realizate laniveluri care aduc un profit rezonabil, atât unităţilor vânzătoare, cât şi celor cumpărătoare;

− profitul este împărţit potrivit funcţiilor realizate în producerea şi marketingul-ul bunurilor laoricare cumpărător;

−marjele brute (diferenţa dintre costurile de producţie şi distribuţie şi vânzările la un cumpărătoroarecare) sunt împărţite (mai mult sau mai puţin regulat) între producătorii interni şi unităţileexterne de marketing.

Transferul intrafirmă se poate realiza pe baza a 4 acorduri de determinare a preţurilor bunurilor:

− vânzări la costul de prelucrare local, plus un procent standard determinat în funcţiede cheltuielile generale sau randamentul investiţiei;

− vânzări la costul celui mai eficient producător din companie, plus un procenstandard;

− vânzări la preţuri negociate;− vânzări la preţuri declarate înaintea începerii negocierilor, folosind aceleaşi preţur

ca şi cele cotate consumatorilor individuali.

51



Dintre cele 4 variante, cea mai acceptată de către diviziile şi autorităţile străine esteultima, însă baza de transfer depinde de natura filialelor şi condiţiile pieţei.

Preţurile de transfer trebuiesc stabilite astfel încât să nu afecteze profiturile unorunităţi în detrimentul altora şi a nu se ajunge astfel la conflicte între unităţile aceleiaşi companii.

Pentru a nu fi amendate că practică preţuri de transfer ce nu sunt în concordanţă cu principiile pieţei libere, companiile trebuie să dea explicaţii asupra modului de calcul al acestor preţuri.

Orice FMN încearcă să-şi reducă povara impozitelor. O FMN îşi raporteazămajoritatea profiturilor într-o ţară cu impozite mici, chiar dacă profiturile efective sunt obţinuteîntr-o ţară cu taxe mari.

Fie i ه - rata impozitului pe profit în ţara de origine şi ig – rata impozitului în ţaragazdă. Dacă io>ig atunci se subevaluează exporturile către filiala din ţara gazdă şi sesupraevaluează importurile de la filială, rezultând astfel un impozit mai mic. Scopul îl reprezintămanipularea preţurilor între societatea mamă şi filiale pentru ca profiturile să devină mai mari înţara cu impozite mai mici.

Exemplu: - luăm cazul unei FMN care are unităţi în Germania, Hong-Kong şi SUA;strategia ei va fi următoarea (în funcţie de rata impozitelor pe profit):

Tabelul 4.3

Model de calcul al impozitului pe profitul FMNGermania (i=50%)

- cost de producţie:Cp = 4000USD- preţul: P = 4000USD- profit brut:Pb = Cp – P = 0USD- impozitul:I = i*Pb = 0USD

Hong-Kong (i’=15%)- cost de achiziţie:Ca = 4000USD- preţ vânzare:Pv = 5000USD- profit brut:P’b = Ca – Pv = 1000USD- impozit pe profit:Ip = i’*P’b = 150USD- profit net:Pn = P’b-Ip =

850USD

SUA (i”=34%)

C’a = 5000USD

P’v = 5000USD- profit:Pr = C’a – P’v =0USD

I’p = i” * Pr = 0USD

Impozit total: It = I + Ip + I’p = 150 USD

Astfel, impozitul total al unei FMN poate fi plătit la rata minimă a tuturor impozitelordin ţările în care acţionează. Abuzurile evaluării FMN sunt ilegale (dacă pot fi dovedite). FMNsunt obligate să fixeze preţurile ca şi cum nu ar exista nici o legătură între ele.

Ca exemplu, Serviciul Veniturilor Interne (IRS) din SUA susţine că Toyota Inc. dinJaponia a supraîncărcat sistematic (timp de ani de zile) filiala sa din SUA pentru majoritateacamioanelor, automobilelor şi componentelor vândute în SUA. Datorită preţurilor de transfer

profiturile impozabile au fost transferate în Japonia. Toyota a acceptat, de curând, să plăteascăIRS-ului suma de 1000000000 USD.•

4.3.2. Distribuţia valorii adăugate create de FMN

Jeannet, P.R.; Hennessey, H.D. – “International Marketing Management”, Houghton-Mihlin Co, Boston, 1998

52



Dacă distribuţia profiturilor nete ale FMN depinde de strategia firmei (de expansiunede restrângere etc.) sau de interesele părţilor implicate (acţionari, manageri etc.), problema principală care se pune totuşi, şi care apare ca determinant al acţiunii operaţiei precedente, estedistribuţia valorii adăugate create de FMN între aceste companii şi ţările în care operează. Multeţări sunt interesate de atragerea ISD, deoarece acestea pot influenţa în mod pozitiv PNB-ul ţăriirespective.

Astfel, valoarea adăugată naţională pentru o ţară, rezultată în urma activităţii FMN

poate fi exprimată astfel:V – I = VALVAL = F + T – SVAN = VAL – Punde:V – venituri din outputul generat;I – importuri de bunuri şi servicii;VAL – valoarea adăugată locală;F – plata factorilor de producţie;T – taxe către stat;S – subvenţii de la stat;

P – profituri nete ale FMN;VAN – valoarea adăugată naţională.Această valoare adăugată care revine unei ţări depinde de doi factori: manipularea

preţurilor de transfer şi politicile guvernamentale de taxare.Dacă preţurile de transfer au fost tratate în capitolul precedent prin prisma FMN, ne

vom opri acum asupra acţiunilor statelor gazdă de a limita procedurile de “eschivare” ale FMN dela regimul impozitelor prin manipularea preţurilor de transfer. Printre acestea putem enumera:•

− obligarea FN şi a filialelor de a furniza mai multe informaţii privind practicile preţurilor de transfer;

− spargerea legăturilor dintre societatea mamă şi filiale prin introducerea unoagenţii independente;

− taxarea profiturilor având ca bază de referinţă costurile şi preţurile interne;− descurajarea exporturilor subevaluate prin taxe de export şi a importurilor

supraevaluate prin taxe de import;− obligarea FMN de a practica preţuri de piaţă naţională sau internaţionale;− obligarea FMN de a calcula preţurile pe baza unor formule prestabilite;− adoptarea unor metode de alocare a profiturilor în funcţie de distribuţia geografică

a vânzărilor;− impunerea metodei profiturilor comparate (într-o anumită industrie);− instituirea de controale neprevăzute;− restricţii locale privind aportul de capital străin/local;

− realizarea unor acorduri de preţ prealabile.De asemenea, sunt instituite şi o serie de acţiuni supranaţionale privind aceste practicighidul OCDE, acorduri guvernamentale bilaterale, codul GATT, standardizarea invoice-uluinternaţional şi a celorlalte proceduri, armonizarea sistemelor de taxare, convenţii internaţionale

• Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-Wesley Publishing Company,Londra, 1995, p. 522

53



privind publicarea de către FMN a metodelor folosite, colaborarea între diferite autorităţi deresort sau introducerea unor proceduri de arbitrare.

Celălalt factor, politicile guvernamentale privind sistemul fiscal, poate fi privit din perspectiva ţării gazdă şi din cea a ţării de origine.

Din primul punct de vedere, veniturile realizate din taxarea valorii adăugate create deFMN reprezintă un câştig pentru valoarea adăugată naţională.• Dar, în dorinţa de a-şi micşoraobligaţiile fiscale la nivel naţional şi la nivelul întregii companii, FMN vor prefera anumite ţări

Astfel, există atracţii pentru FMN de a înregistra vânzări mai mari şi costuri mai mici în ţări curegim fiscal scăzut, şi de a supraestima importurile intra-firmă în ţările cu fiscalitate dură. Se ştiecă FMN au o abilitate deosebită de a se strecura printre aceste situaţii, aşa că ţările trebuie să fieatente la modul de atragere a ISD.

În acest mod politica guvernamentală poate influenţa în mod decisiv nivelu profiturilor FMN, dar în dorinţa ţării gazdă de a mări partea de valoare adăugată reţinută de laFMN trebuie să ţină cont de abilitatea acesteia de a contracara aceste tentative, dar de efecteleadverse care ar putea să le aibă pe termen lung asupra profitabilităţii şi investiţiilor.

Reacţia FMN la sistemul fiscal impus de ţara gazdă este diferită de cea a firmelorlocale, şi aceasta din trei motive: FMN acţionează în mai multe locaţii ceea ce-i permite oflexibilitate mai mare de alegere, ele îşi internalizează produsele intermediare şi finale ceea ce-i

permite să manipuleze costurile şi veniturile transfrontaliere, şi avantajele specifice de caredispun care-i permit să exploateze diferitele sisteme fiscale şi chiar să le influenţeze.

Din perspectiva ţării de origine, apar două probleme: pierderea veniturilor taxabile dinexterior (care ar fi putu să fie culese dacă investiţiile erau realizate în ţara de origine) şi modul încare sistemul fiscal al ţării de origine afectează veniturile globale ale FMN.

Investiţiile străine ale FMN sunt acceptate de ţările de origine dacă beneficiilereturnate (profituri repatriate sau cele rezultate din capacitatea de inovare) sunt mai mari decâcele care ar fi putu fi realizate în ţara de origine; dar sunt şi descurajate, dacă se pune problemaoportunităţilor de ocupare, aceasta fiind o problemă majoră a perioadei contemporane.

Şi deşi ţările gazdă au prioritate la impozitare, cele care stabilesc nivelul final al beneficiilor nete este fiscalitatea ţării de origine, acestea căutând deseori să neutralizez taxele

impuse asupra veniturilor străine în ţările gazdă.Cu toate că există multe acorduri bilaterale privind aceste aspecte legate de realitatea

veniturilor declarate de FMN încă rămâne, deoarece FMN răspund la ele prin modul deorganizare, preţuri de transfer şi avantaje specifice pentru a reduce fiscalitatea.

4.4. Studiu de caz: UNILEVER

Având origini anglo-olandeze, Unilever este astăzi una dintre cele mai mari afacerdin lume în domeniul bunurilor de larg de consum. Ea are operaţii în peste 90 de ţări, cu peste

250000 de angajaţi, cu vânzări anuale de peste 49 miliarde GBP. Produsele Unilever – de ladetergenţi şi cosmetice la îngheţată şi ceai – au devenit nume cunoscute în toate familiile dinBucureşti la Bali, din Taiwan în New York. Mii de „brand”-uri Unilever, multe dintre ele lideride piaţă, influenţează vieţile a peste jumătate din familiile din întreaga lume.

Companiile mamă gemene ale Grupului Unilever sunt NV şi PLC, ce au entităţi legaleseparate şi liste separate de cotare a acţiunilor. Totuşi, ele acţionează ca o singură entitate şi cu unsingur obiectiv. De asemenea, ele au aceiaşi directori iar acordurile implică toţi acţionarii. În


54



general, filialele sunt deţinute ori de NV ori de PLC, excepţie făcând companiile din SUA caresunt deţinute în procent de 75% de NV şi de 25% de PLC.

Am ales această firmă ca studiu de caz deoarece Unilever, una dintre cele mai mari şi puternice firme multinaţionale din lume, adoptă o nouă strategie pentru a-şi maximiza poziţia înnoul context mondial.

Scopul Unilever este de a satisface trebuinţele de zi cu zi ale oamenilor din toatălumea, de a anticipa aspiraţiile consumatorilor şi a răspunde creativ cu produse şi servicii care să

contribuie la ridicarea standardului de viaţă.Începând cu anul 2000, Unilever aplică o nouă strategie pentru a-şi asigura creşterea

în noul context mondial caracterizat de tendinţele de integrare regională şi de globalizareUnilever, alături de celelalte firme multinaţionale, fiind factori cheie ce asigură echilibru întreaceste două tendinţe.

Această nouă strategie este denumită „Calea spre creştere”, şi este fundamentată peconceptul „o adevărată FMN multi-locală” (de la cunoştinţele şi expertiza internaţională laservicii către consumatorii locali).

În „Calea spre creştere”, managementul firmei se angajează să furnizeze o creştereanuală de top de 5-6% şi rate operaţionale (profit operaţional, la care se adaugă profitulexcepţional şi amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale) de 16% până în anul 2004

Aceasta se va realiza prin concentrarea asupra brand-urilor lidere pe pieţe şi sprijinirea acestoracu o inovare puternică, sprijin de marketing mai accentuat, un lanţ de distribuţie cu aproximativ150 de poziţii cheie, procese de afaceri simple şi restructurarea sau renunţarea la afacerilesubperformante.

Primul an al aplicării acestei noi strategii (anul 2000) a fost anunţat ca unul de succesA fost un moment de continuă creştere a vânzărilor a brand-urilor lider cu 3,8%. Rateleoperaţionale au ajuns la un record de 12,1% iar câştigurile pe acţiune au crescut cu 10,5%.

Costul total al programului „Calea spre creştere” a fost estimat la 5 miliarde EURO îndecurs de 5 ani, având economisiri anuale de 1,5 miliarde EURO. În plus, se aşteaptă şeconomisiri de 1,6 miliarde din îndreptarea atenţiei spre cumpărăturile globale.

La un an de la aplicarea acestui program, se poate raporta progresul şi executarea

acestuia în linii mari. Pe lângă obţinerea ratei operaţionale menţionate, s-au realizat şi achiziţii aurmătoarelor companii: Bestfoods, Amora Maille, Slim-Fast şi Ben/Jerry, adăugându-se astfel nonume în portofoliul de brand-uri. Aceste noi companii au adus de asemenea un management puternic şi experimentat care va contribui la aplicarea acestui program.

Progres important s-a realizat şi în adoptarea unui lanţ de distribuţie care să servească brand-urilor lider pe care compania se focalizează prin acest program. Se prevede o reducere deaproximativ 100 de activităţi de producţie până în 2004. În 2000 s-au închis sau redus 23 deactivităţi de producţie.

Costurile de restructurare în 2000 au fost de 1,8 miliarde EURO, înscriindu-se înliniile generale ale programului.

De asemenea, în contextul aceluiaşi program, în august 2000 s-a anunţat o nouă

structură organizaţională bazată pe două divizii, pentru a se focaliza mai puternic asupradomeniilor Alimentar şi Îngrijire Casnică şi Personală. Cele două divizii, inclusiv integrareaafacerii Bestfoods, sunt operaţionale începând cu 1 ianuarie 2001.

Dezvoltarea susţinută este şi ea luată în vedere în aplicarea programului. Atenţia esteîndreptată spre agricultură şi administrarea apelor, iar la începutul anului 2001, s-a publicat pentru prima dată Analiza Socială. Aceasta reprezintă abordarea Unilever privinresponsabilitatea socială a corporaţiilor şi este un document ce însoţeşte Raportul de Mediu caredemonstrează progresul continuu în impactul companiei global asupra mediului.

55



Accent se pune şi pe echipa Unilever. De-a lungul existenţei, Unilever s-a adaptatcontinuu la schimbare. Totuşi, în aceste vremuri intensitatea şi viteza schimbării sunt făra precedent. În ultimul an s-a făcut mult pentru a se îmbunătăţi calitatea echipei manageriale. S-aufăcut schimbări importante în structura echipei de top management şi a modului în care lucreazăîmpreună. S-a ajusta radical modul de remunerare a managerilor care este acum direct legat derezultatele privind creşterea valorii pentru acţionari.

Structura de management a Grupului este următoarea:

Pentru exemplificarea aplicării programului „Calea spre creştere”, vom prezentaanaliza financiară Unilever. De remarcat faptul că raportul financiar este în EURO, deoareceîncepând cu 1 ianuarie 2000, Unilever a adoptat EURO ca monedă de raportare.

Tabelul 4.4Contul de profit şi pierdere (în milioane EURO)

Anul 2000 Anul 1999Cifra de afaceri, din care: 48066 41262- venit operaţional 47582 40977- venit din joint-venture -484 -285Costuri operaţionale -44764 -36959Profit operaţional, din care: 3359 4345- profit operaţional 3302 4303- profit din joint-venture 57 42Alte venituri din investiţii fixe -4 10

56

Adunarea Generală a Ac ionarilor

2 Preşedin i

Comitetul Executiv

Director

Financiar

Director Divizia

Alimente

Director Divizia Îngrijire

Casnică & Personală

Director de

Personal

Director de

Dezvoltare

Directori Consilieri



Dobânzi -632 -14Profit brut 2723 4341Taxe asupra profit -1618 -1570Profit net, din care: 1105 2771- dividende -1458 -1265Rezultatul exerciţiului -353 1506

Pentru rata operaţională, se ia în calcul profitul calculat ca sumă între profitul operaţional curent profitul excepţional (1992 milioane EURO în 2000, respectiv 269 în 1999) şi amortizareaimobilizărilor corporale şi necorporale (435 milioane EURO în 2000, respectiv 23 în 1999)raportat la cifra de afaceri a grupului (venit operaţional).

Tabelul 4.5Bilanţul (în milioane EURO)

Anul 2000 Anul 1999Total ACTIV 29276 15754Mijloace fixe, din care:- imobilizări corporale şi necorporale- alte mijloace fixeMijloace circulante, din care:- stocuri- debitori, mai puţin de 1 an- debitori, mai mult de 1 an- afaceri achiziţionate pentru revânzare- investiţii curente- creditori în curs de 1 an

374632646710996-818754217254256316663273

-28364

960664389636148512457421943

-5473

-12134

Total PASIV 29276 15754Creditori mai mult de 1 an

ProvizioaneDobânziRezerve

14085

64046188169

2832

45825797761

Aceste rezultate apar într-o evoluţie a unui record de 5 ani:

Tabelul 4.6Consolidarea cash-flow-ului (în milioane EURO)

1996 1997 1998 1999 2000Cash flow din activităţi operaţionaleReturnări investiţii şi servicii financiareTaxeCosturi de capital şi investiţii financiareAchiziţ

ii

4530-312-852-1279-1032

5558-340-1886-12596239

451491

-1261-1399338

5654-128-1443-1501-362

6738-760-1734-1061-27373

57



Dividende ordinareDividende speciale

-810 -936 -1073 -1266-6093

-1365

Cash flow înainte de alocarea resurselorResurse lichideResurse financiare

245-348349

7376-6408-688

1210-2003

42

-51395675-146

-25555246422902

Creşteri/descreşteri în cash ale perioadei 246 280 -751 390 -189

Tabelul 4.7Rata profitului net (la venitul operaţional)

1996 1997 1998 1999 2000Rata profitului net (%) 4,8 11,6 7,3 6,8 2,3

Tabelul 4.8Rezultate pe zone geografice (milioane EURO)

1996 1997 1998 1999 2000Venit operaţional 39840 42926 40437 40977 47582EuropaAmerica de NordAfrica şi Orientul MijlociuAsia şi PacificAmerica Latină

199678317191457133929

203448900219066314861

189718417222858035018

187908838229867234328

1981611631244780385650

Profit operaţional 3412 3432 4410 4303 3302EuropaAmerica de NordAfrica şi Orientul MijlociuAsia şi PacificAmerica Latină

1630739198469376

1755505204557411

2299942223457489

2167847266642381

1774165244776343

Tabelul 4.9Rezultate pe operaţiuni (milioane EURO)

1996 1997 1998 1999 2000Venit operaţional 39840 42926 40437 40977 47582AlimenteÎngrijire Casnică şi PersonalăAlte operaţiuniChimicale speciale

198251569311573165

213321867411061814

2091918783735

-

2033919781857

-

2389822825

859-

Profit operaţional 3412 3432 4410 4303 3302AlimenteÎngrijire Casnică şi Personală

14171457

12421849

18012093

17882361

17351536

58



39840

42926

40977

47582

40437

34000

36000

38000

40000

42000

44000

46000

48000

50000

anul 1996 anul 1997 anul 1998 anul 1999 anul 2000

Alte operaţiuniChimicale speciale

89449

108233

516-

154-

31-

Evoluţia în grafice:Figura 4.1. Evoluţia ratei profitului Unilever

Figura 4.2. Evoluţia venitului operaţional Unilever

Figura 4.3. Evoluţia profitului operaţional Unilever

59

4.8

11.6

7.36.8

2.3

0

2

4

6

8

10

12

14


33023432

3412

4410 4303

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

4000

4500

5000




,

Figura 4.4. Evoluţia venitului operaţional pe zone geografice Unilever

Figura 4.5. Evoluţia venitului operaţional pe operaţiuni Unilever

Figura 4.6. Evoluţia profitului operaţional pe zone geografice

60

0

500

1000

1500

2000

2500


Europa America de Nord Africa si Orientul Mijlociu

Asia si Pacific America Latina

0

5000

10000

15000

20000

25000


Europa America de Nord Africa si Orientul Mijlociu

Asia si Pacific America Latina

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000


Alimente Îngrijire Casnica si Personala Alte operatiuni Chimicale special



0

500

1000

1500

2000

2500


Alimente Îngrijire Casnica si Personala Alte operatiuni Chimicale speciale

Figura 4.7. Evoluţia profitului operaţional pe operaţiuni

Comentarii privind analiza financiară:

Rezultate comparative ale anului 2000 cu cele ale anului 1999:Cifra de afaceri totală, care include cifra de afaceri operaţională a grupului Unilever ş

veniturile din acţiunile deţinute de Unilever în joint-venture, a crescut cu 16% la 48066 milioaneEURO.

Veniturile operaţionale au crescut de asemenea cu 16% la 47582 milioane EURO. 2945milioane EURO, reprezentând 7% din această creştere, vin din impactul achiziţiilor din 2000, în principal Bestfoods. Având ca bază rezultatele din 1999, impactul renunţărilor, în principal afacerilor de panificaţie din Europa, a determinat o reducere a cifrei de afaceri cu aproximativ

61



500 milioane EURO. Iar creşterea de aproximativ 9% a fost determinată de scăderea ratei deschimb medii pentru EURO în raport cu coşul monedelor Unilever.

Veniturile din acţiunile deţinute în joint-venture au crescut cu 70% la 484 milioaneEURO, ca rezultat al achiziţionării firmelor joint-venture Bestfoods în Africa / Orientul Mijlociuşi Asia / Pacific.

Profitul operaţional, înainte de cel excepţional şi amortizări, a crescut cu 25% până la5729 milioane EURO, iar rata specifică crescând cu 8 procente la 12%, ca rezultat a

economisirilor din restructurare şi achiziţionări.Achiziţiile realizate în 2000 au fost de 415 milioane EURO, din care 280 milioane EURO

sunt legate de Bestfoods. Iar 416 milioane EURO din totalul creşterilor s-au datorat scăderii rateide schimb medii de la un an la altul.

Amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale a fost de 435 milioane EUROcomparativ cu 23 milioane EURO în 1999, reflectând impactul achiziţiilor, în principal Slim-Fast, Ben-Jerry’s, Cressida, Amora Maille şi Bestfoods. Amortizarea imobilizărilor corporale laBestfoods în 2000 a fost de 301 milioane EURO.

Profitul excepţional a crescut la 1992 milioane EURO faţă de 269 milioane EURO în1999. Majoritatea cheltuielilor excepţionale s-au datorat programului „Calea spre creştere”Această iniţiativă a constat în concentrarea resurselor pe brand-urile lider, raţionalizarea

activităţile productive, eficientizarea lanţului de distribuţie şi reducerea costurilor, şreorganizarea sau renunţarea la afacerile neperformante.

Programul total este estimat la un cost de 5 miliarde EURO, din care majoritatea să fiereprezentat de cheltuieli excepţionale. În anul 2000, 1,9 miliarde EURO din cheltuielileexcepţionale au avut legătură cu acest program. Din această sumă, 1,1 miliarde EURO sunt înlegătură cu restructurarea iar 0,8 miliarde EURO sunt în legătură cu alte capitole, în principalrenunţări la anumite afaceri. Renunţările cheie sunt reprezentate de afacerile de panificaţie dinEuropa care aduceau un profit de 143 milioane EURO, şi vânzarea afacerii Elizabeth Arden(încheiată în ianuarie 2001), care a dus la o pierdere în 2000 de 859 milioane EURO. Iarcheltuieli excepţionale de aproximativ 100 milioane EURO sunt legate de restructurarea ce a privit integrarea Bestfoods.

Ca rezultat al amortizării şi cheltuielilor excepţionale, profitul operaţional a scăzut cu23% la 3302 milioane EURO.

Costul dobânzii nete a fost de 632 milioane EURO, comparativ cu 14 milioane EURO în1999. Creşterea cea mai importantă reflectă o creştere de 27 miliarde în debite în timpul anului cea urmat achiziţionării Bestfoods în octombrie 2000 şi altor achiziţii în timpul anului, împreună cu plata dividendelor speciale pentru 1999.

Rata impozitării efective a grupului s-a ridicat la 51,5% faţă de 31,5% în 1999. Creştereaa fost ca rezultat al amortizării pentru imobilizările Bestfoods, care nu reprezintă taxe deductibileDacă nu am lua în considerare amortizarea pentru Bestfoods, rata impozitării pentru operaţiunilenormale a fost de 34%, comparativ cu anul 1999.

Profitul net a scăzut cu 60% ca rezultat al nivelului ridicat al cheltuielilor excepţionale şi

amortizărilor, creşterii costurilor cu dobânzile şi a ne-deductibilităţii unor taxe.Cash-flow-ul din operaţiuni a crescut cu 1084 milioane EURO la 6738 milioane EUROcondus de impactul achiziţiilor şi de îmbunătăţirea rezultatelor înainte de excepţionale şamortizare, împreună cu reduceri în capitalul de lucru, în special în stocuri.

În timpul anului au fost achiziţionate 20 de afaceri în valoare de 27777 milioane EUROdin care 23623 milioane EURO pentru Bestfoods. Alte achiziţii importante sunt cele dejamenţionate. Tot în decursul anului 2000, s-a renunţat la 27 de afaceri, ceea ce a însemnat 626milioane EURO, din care cea mai importantă a fost afacerile de panificaţie din Europa.

62



Datoriile nete la sfârşitul anului au fost de 26468 milioane EURO, comparativ cu 684milioane EURO la sfârşitul lui 1999. Aceasta se datorează împrumuturilor făcute pentrufinanţarea achiziţiilor afacerilor menţionate.

Strategia financiară a Unilever cuprinde următoarele elemente fundamentale:• accesibilitate la capital• flexibilitate suficientă pentru achiziţii tactice• rezistenţă la turbulenţele economice• cost optim al capitalului

Pentru a asigura această strategie, sunt folosiţi următorii indicatori cheie:• acoperirea dobânzii nete bazată pe câştigurile înainte de dobânzi, taxe, deprecieri, amortizăr

şi cheltuieli excepţionale• datoria netă, ca procent din total capital şi rezerve, dobânzi pe termen scurt şi datorii nete• fonduri din operaţiuni după dobânzi şi taxe şi înainte de cheltuieli excepţionale: profitul

activităţilor operaţionale raportat ca procent la datoria netăPolitica grupului este de a-şi finanţa filialele printr-un mix de câştiguri reţinute şi

împrumuturi de la compania mamă şi companii financiare care sunt cele mai aproape de ţaraspecifică. Pentru a asigura flexibilitate maximă în întâmpinarea nevoilor în schimbare a

afacerilor, posibilităţile de finanţare Unilever sunt concentrate în companiile mamă şi în companifinanciare.Unilever menţine accesul la pieţele financiare globale printr-o infrastructură de

programe financiare pe termen scurt şi lung pe pieţele SUA şi UE, care se derulează în principa prin Unilever Capital Corporation.

Politica de trezorerie are ca obiectiv să menţină puterea şi flexibilitatea financiară aUnilever în contextul strategiei financiare pe termen lung.

Operaţiunile de trezorerie ale Unilever se derulează ca centre de cost şi sunt guvernatede politici şi planuri ale echipei manageriale. Liniile generale sunt formate dintr-un sistem deautorităţi şi de rapoarte independente ce acoperă majoritatea ariilor de acţiune. Performanţa estestrict urmărită, realizându-se în acelaşi timp un audit intern al corporaţiei.

Controlul riscurilor de piaţă Unilever este expus unei varietăţi de riscuri de piaţă, incluzând efectele schimbărilorîn ratele de schimb ale monedelor, ratele dobânzilor şi propagarea creditelor. În cursul normal alafacerilor, grupul se confruntă şi cu riscuri care sunt ne-financiare sau ne-cuantificabile, deexemplu riscurile de ţară.

Produsele Unilever sunt în general vândute prin forţa proprie de vânzare şi prin agenţişi distribuitori independenţi către en-gross-uri, detailişti, instituţii şi alţi distribuitori. Unilever aluat câteva iniţiative pentru a lucra cu clienţii săi pentru a accelera dezvoltarea categoriilor de produse şi pentru a optimiza fluxul mărfurilor. Aceasta include un răspuns eficient al clientulu pentru a realiza stocul optim şi distribuţia just-in-time prin coordonarea electronică a stocului de bunuri Unilever în depozite şi magazine.

Factorii de risc:- Unilever operează în mai mult de 90 de ţări, iar în fiecare ţară afacerile sunt subiectul unorgrade variate de risc şi incertitudini în legătură cu reglementările, climatul social şi politic şalţi factori locali

- Abilitatea Unilever de a continua să realizeze costuri mai mici şi creşteri în utilizareacapacităţilor

- Unilever poate să nu fie capabilă să îmbunătăţească veniturile şi profitabilitatea în luminaaccentuării competiţiei

- Abilitatea Unilever de a-şi menţine relaţiile cu clienţii cheie

63



- Continuarea Unilever pe o creştere susţinută pe pieţele aflate în curs de dezvoltare, cum ar fiChina şi restul Asiei de SE, Mexic, Brazilia şi restul Americii Latine şi ţările din EuropaCentrală şi de Est

- Abilitatea Unilever de a controla problemele legale şi cele legate de taxe- Abilitatea Unilever de a continua să inoveze- Abilitatea Unilever de a îndeplini programul „Calea spre creştere”- Abilitatea Unilever de a integra afacerile achiziţionate- Abilitatea Unilever de a implementa schimbările organizaţionale anunţate prin programul

„Calea spre creştere” Investiţii fixe şi companii principale ale grupului Unilever :

• Europa: Austria – 3, Belgia – 2, Republica Cehă – 1, Danemarca – 2, Finlanda – 2, Franţa –11, Germania – 5, Grecia – 2, Ungaria – 2, Irlanda – 3, Italia – 5, Olanda – 9, Norvegia – 1,Polonia – 2, Portugalia – 3, România – 1, Rusia – 1, Slovacia – 1, Spania – 3, Suedia – 4,Elveţia – 9, Turcia – 4, Marea Britanie – 13

• America de Nord: Canada – 2, SUA – 16• Africa şi Orientul Mijlociu: Coasta de Fildeş – 1, Congo – 2, Dubai – 1, Egipt – 2, Ghana – 1,

Israel – 2, Kenya – 2, Malwi – 1, Maroc – 1, Nigeria – 1, Arabia Saudită – 4, Africa de Sud –

1, Tanzania – 1, Tunisia – 1, Uganda – 1, Zambia – 1, Zimbabwe – 1• Asia şi Pacific: Australia – 1, Bangladesh – 1, China – 8, India – 1, Indonesia – 2, Japonia –

1, Malaysia – 2, Noua Zeelendă – 1, Pakistan – 2, Filipine – 1, Singapore – 1, Coreea de Sud – 1, Sri Lanka – 1, Taiwan – 1, Thailanda – 1, Vietnam – 1

• America Latină: Argentina – 2, Bolivia – 1, Brazilia – 2, Chile – 2, Columbia – 3, Costa Rica – 1, Republica Dominicană – 1, Ecuador – 1, El Salvador – 1, Guatemala – 1, Honduras – 1Mexic – 2, Antilele Olandeze – 1, Nicaragua – 1, Panama – 1, Paraguay – 1, Peru – 1,Trinidad & Tobago – 1, Uruguay – 1, Venezuela – 2

• Principalele joint-venture: Europa – 1, America de Nord – 1, Africa şi Orientul Mijlociu – 4,Asia şi Pacific - 6

În România există Unilever România ca filială a Unilever. Brand-urile consacratesunt: Omo, Lux, Rexona, Impulse, Denim, Pond’s, Bona, Domestos, Coccolino, OrganicsTimotei, Axe, Rama, Algida, Close-Up.

Unilever a exportat spre România câţiva ani la rând relativ pe o scară redusă. În mai1995 Unilever şi-a mărit semnificativ implicarea în România prin achiziţionarea de la FondulProprietăţii de Stat a companiei DERO, producătorul naţional lider al pieţei detergenţilorTranzacţia, inclusiv angajamente pentru investiţii post achiziţionare privind modernizarea, a pavat calea consolidării poziţiei Unilever ca unul din cei mai importanţi investitori internaţionalîn România.

În 1994 şi 1995, cota de piaţă a companiei DERO pe piaţa detergenţilor a fost îndeclin sever datorită presiunilor din partea brand-urilor importate. O prioritate urgentă pentru

noua echipă de management a fost să întoarcă situaţia. Aceasta a cerut o serie de acţiunireformularea produsului la standarde internaţionale de performanţă şi relansarea lui, cu un puternic suport promoţional; crearea şi coordonarea unei reţele naţionale de distribuitori, pentru aînlocui sistemul pasiv de en-gross-işti şi distribuitori.

O realizare necesară a fost şi creşterea capacităţii de producţie, inclusiv înlocuireacompletă a stadiilor importanţi în procesul de producţie, pentru a realiza standarde înalte privindcalitatea produsului, eficienţa şi impactul de mediu.

64



Introducând noi metode şi sistem în toate domeniile, în particular în vânzări şimarketing, printr-un transfer iniţial de expatriaţi, recrutarea de specialişti naţionali şi trainingintensiv al capitalului uman naţional.

În acest mod, Unilever a asigurat succesul continuu şi profitabilitatea afacerii prinoferirea de beneficii comunităţii în care operează.

Rezultatul tuturor acestor activităţi a fost reconstruirea fabricii DERO (care a fosredenumită DERO LEVER). Bona Prima este detergentul lider pe piaţa naţională în România, iar

celelalte brand-uri au de asemenea poziţii de piaţă puternice: Omo, Dero Activ, Derosept.Infrastructura creată pentru a sprijini expansiunea DERO LEVER, în particular în

marketing, vânzări, distribuţie şi administraţie, a furnizat o platformă pentru dezvoltareacelorlalte activităţi ale Unilever. Vânzările de produse iniţial ca exporturi din Europa de Vest aucrescut şi au fost introduse şi noi produse.

Infrastructura sprijină expansiunea viitoare, în principal la categoria Alimentare.Toate activităţile Unilever în România sunt acum grupate sub umbrela Unilever

România. Creşterea puternică a vânzărilor, un viitor sigur pentru cel mai mare producător local dedetergenţi şi peste toate, beneficii pentru consumatori printr-o înaltă calitate a produseloreprezintă priorităţile pentru Unilever România.

INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE ŞI PROCESUL DETRANZIŢIE

AL ŢĂRILOR EUROPEI CENTRALE ŞI DE EST

65



5.1. Efectele ISD asupra tranziţiei ECE la economia de piaţă

Necesitatea de a crea politici coerente de atragere a investiţiilor străine directe în ţăriledin Europa Centrală şi de Est în procesul de tranziţie către o economie de piaţă competitivă apareîn primul rând din efectele acestora asupra acestui proces:

Impulsionarea creşterii economice

Atragerea unor investitori strategici în anumite ramuri ale industriei a condus în uneleţări din zonă la stimularea creşterii puternice a producţiei în respectivele ramuri şi latransformarea lor în factor de antrenare a dezvoltării activităţii economice în ansamblul său, lanivel naţional. Astfel de aprecieri au fost emise de către specialişti cu privire la investiţiilefirmelor Fiat şi General Motors în producţia de automobile din Polonia, producţie care acontribuit decisiv la reluarea creşterii economice în această ţară. În acelaşi sens, al obţinerii unei performanţe economice superioare în urma implicării capitalului antreprenorial străin, se poatearăta că în Ungaria, din 19 grupuri producătoare de bunuri electrotehnice, doar două au înregistratcreşteri ale producţiei fizice în perioada 1989-1992, ambele aparţinând unor corporaţitransnaţionale: Electrolux şi General Electric. De asemenea, cel mai eficient subsector dineconomia ungară în perioada menţionată, producerea berii, funcţionează în cea mai mare parte cucapital străin – 5 din cele 7 întreprinderi existente.

Integrarea în reţelele producţiei internaţionale şi stimularea exporturilor

Corporaţiile transnaţionale sunt, în prezent, principalul motor al adâncirii integrăriieconomice la nivelul structurilor productive pe plan mondial. Prin aceasta, ele se pot constitui în pârghii de articulare a ţărilor din Europa Centrală şi de Est la economiile occidentale, în contextustrategiilor regionale pe care le promovează•. Se pot constata deja semne ale unei tendinţe în acestsens: componentele electrice ale firmei Ford provin, în prezent, de la filiala sa din Ungariadevenită parte integrantă a operaţiunilor firmei în Europa. Integrarea sa a fost condiţionată şi deciînsoţită de ridicarea standardelor de calitate, precum şi de întărirea sistemelor de controlTransferul de tehnologie, implicit în astfel de strategii, reprezintă un input calitativ preţios pentrueconomiile gazdă. În general, firmele producătoare de automobile care au investit în Est, aurealizat transfer de tehnologie, inclusiv pentru producţia de noi modele. Aceeaşi strategie, deintegrare simplă, în virtutea căreia unităţi producătoare amplasate în Europa de Est devin baze deexport pentru Europa Occidentală, este derulată şi de grupul Wolkswagen în urma investiţierealizate în firma cehă Skoda, sau de concernul Asea Brown Boveri, prin filiala sa poloneză carefurnizează motoare electrice pentru produsele firmei pe o bază globală.

Ca urmare a unor astfel de strategii, ponderea în exporturi a firmelor cu capital străin aatins niveluri de 0% în Polonia, sau de 7% în Ungaria. aceasta dovedeşte că, deşi dimensiunile pieţei locale constituie, conform majorităţii opiniilor, principalul factor locaţional de atragere ainvestitorilor străini în ţările cu economie în tranziţie, ele pot, pe anumite segmente să devină baze de export inclusiv pentru piaţa vestică, cu toate beneficiile decurgând din aceasta: veniturivalutare, antrenarea creşterii economice, facilitarea procesului de ajustare structurală.

Generarea de noi locuri de muncă şi dezvoltarea resurselor umane

Mazilu, Anda – “Investiţiile străine şi competitivitatea naţională”, Tribuna Economică nr. 44, Ed. TribunaEconomică, Bucureşti, 1994, p. 44

66



Dacă pe ansamblul regiunii, ponderea estimată a firmelor cu participare de capitalstrăin în totalul forţei de muncă ocupate este sub 0,5%, în ţările cu investiţii mai substanţiale precum Ungaria sau Polonia, respectiva pondere este de 4,5% şi 2,3%. În condiţiile economiilorîn tranziţie, efectul de creare de noi locuri de muncă, efect urmărit cu precădere de guvernelestatelor dezvoltate, a fost marcat şi uneori anihilat de măsurile de restructurare impuse deinvestitorii străini, în societăţile mixte constituite sau în întreprinderile cumpărate în procesul de

privatizare. Astfel de măsuri de restructurare, care vizează rentabilizarea prestaţiei economice aîntreprinderilor respective, sunt adeseori însoţite de reduceri de personal. un astfel de exemplu îconstituie cel al firmei General Motors, care a redus la aproape jumătate numărul salariaţilor lafiliala sa din Ungaria, Tungsram. Nu este mai puţin adevărat că un studiu anchetă efectuat înRomânia cu sprijinul celor mai mari societăţi comerciale cu capital străin a relevat efectul decreare de noi locuri de muncă, chiar în condiţiile restructurării activităţii.

Organizarea de cursuri de pregătire şi de perfecţionare profesională pentru angajaţconstituie pentru investitorul străin o condiţie şi o pârghie de asigurare a alinierii calităţii produselor noii filiale la standardele firmei-mamă, şi de integrare în cultura organizaţională afirmei. Anual, Citibank cheltuieşte în Polonia 400000 dolari pentru trainingul personalului său.

Construcţie instituţională

Instituirea mecanismelor de piaţă în ţările cu fostă economie de comandă presupunedemersuri susţinute de constituire a cadrului legislativ şi a celui instituţional specific •. Nevoiaacută de capital a determinat în respectivele ţări adoptarea timpurie, cu prioritate areglementărilor vizând regimul investiţiilor străine, în multe cazuri astfel de reglementărreprezentând chiar primul pas în adoptarea legislaţiei specifice economiei de piaţă, nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat ulterior aceasta.

Maturizarea procesului de tranziţie este însoţită de maturizarea cadrului legislativcaracteristică devenind abordarea prin acte normative specifice a instituţiilor economiei de piaţăcum ar fi falimentul, concurenţa, sistemul de impozitare directă, indirectă, personală etc., normele

promulgate conturând cadrul economic şi de afaceri, acelaşi pentru investitorii locali şi cei străiniEste cazul Ungariei, Cehiei, Poloniei care au operat instituirea egalităţii de tratament pentru toţactorii economici.

În state în care procesul de modificare a legislaţiei este mai puţin avansat – Albania,Belarus, Kazahstan, Ucraina – reglementarea regimului investiţiilor străine constituie încă baza juridică pentru tranzacţii şi investiţii.

Stimularea concurenţei

Prezenţa firmelor străine în ţările central şi est-europene tinde să introducă elementede comportament specific economiei de piaţă, stimulând, între altele, concurenţa. Aportucorporaţiilor transnaţionale în această direcţie este însă condiţionat de două categorii de factori pe de o parte, de dorinţa reală a guvernelor ţărilor gazdă de a stimula efectiv concurenţa, iar pe dealtă parte de dorinţa transnaţionalelor înseşi de a concura liber pe aceste pieţe.


67



Stimularea fără rezerve a concurenţei de către autorităţile naţionale se dovedeşte odecizie greu de adoptat, dată fiind vulnerabilitatea multora dintre firmele locale în faţa reguliloreconomiei de piaţă, după ce, în condiţiile economiei de comandă au operat fără restricţii bugetare

Corporaţiile transnaţionale, la rândul lor, condiţionează adeseori realizarea investiţieide dobândire a unor avantaje, care ţin inclusiv de asigurarea sau chiar de sporirea nivelului de protecţie, în general tarifară a pieţei locale. Este cazul investitorilor japonezi în industria dautomobile a Ungariei, a firmei Wolskwagen în realizarea investiţiei sale în firma Skoda din

Cehia, în general a firmelor producătoare de automobile care au solicitat autorităţilor majorări aletaxelor vamale impuse la importurile de automobile.

Este, desigur, de dorit ca decizia investiţională a firmelor străine să fie adoptată pe bază de criterii exclusiv economice, în afara unor facilităţi care să conducă la distorsionarefluxurilor investiţionale şi comerciale. Negocierile pe marginea unor astfel de stimulente, pe careteoreticienii le resping, se concretizează în funcţie de interesele părţilor, de urgenţa acestora, de posibilitatea de armonizare a respectivelor interese etc.

Implicarea în procesul de privatizare

În termeni generali, se afirmă că ISD au un rol important în procesul de privatizare din

Europa Centrală şi de Est, deşi cu intensităţi diferite de la ţară la ţară. Între 1988-1992, 67% dinfluxurile de ISD în zonă au fost legate de procesul de privatizare, ceea ce indică faptul căachiziţionarea de active sau de întreprinderi a constituit principala formă pe care au îmbrăcat-oinvestiţiile străine, în detrimentul “investiţiilor pe loc gol”•.

Implicarea în procesul de privatizare a investitorilor străini diferă atât în funcţie deobiectul privatizării, cât şi de metodele de privatizare. ISD au un rol marginal în mica privatizarea magazinelor, restaurantelor etc., în cazul căreia angajaţii beneficiază de tratament preferenţial.

Prezenţa investitorilor străini în marea privatizare a fost mai susţinută în cazurile încare a fost adoptată metoda de privatizare prin vânzare, respectiv în Ungaria, şi, în general, mai puţin susţinută în situaţiile în care s-au aplicat scheme de privatizare de masă, care exclud, ce puţin în primele teape, participarea străinilor în respectivul proces (Cehia, Federaţia Rusă

Ucraina).

Iar pentru o analiză statistică a situaţiei firmelor multinaţionale şi a investiţiilor străinedirecte în ţările Europei Centrale şi de Est, a se vedea tabelele din Anexa 1, Anexa 2, Anexa 3,Anexa 4, Anexa 5 şi Anexa 7.

5.2. România versus ISD

Investiţiile străine au fost considerate un factor economic cheie din 1990, cândeconomia României a pornit schimbarea spre o economie de piaţă deoarece aceasta dezvoltăcapitalul local, aduce management şi tehnologie moderne, şi furnizează acces la pieţeleinternaţionale.


68



Cele mai importante avantaje comparative ale României din punctul de vedere al unuinvestitor străin potenţial includ:- o piaţă locală mare (aproape 23 milioane consumatori), a doua ca mărime în Europa Centrală;- o excelentă localizare la răscrucea rutelor comerciale tradiţionale, permiţând accesul la peste

200 milioane consumatori pe o rază de 1000 kilometri;- localizate ideal pentru a oferi preţuri competitive pentru bunuri ce tranzitează între Marea

Caspică, Marea Neagră şi Europa de Vest;- facilităţi disponibile oferite de Zonele Libere din Constanţa-Basarab Sud, cele de pe Dunăre

(Galaţi, Brăila, Sulina, Giurgiu) şi cea nouă de la Arad-Curtici;- facilităţi de navigare fluviale şi maritime extensive (Constanţa este cel mai mare port la

Marea Neagră şi terminarea Canalului Rin- Main-Dunăre oferă un acces neîntrerupt pe apă dela Marea Neagră la Marea Nordului);

- facilităţi disponibile în România pentru repararea şi construirea navelor de orice tip şcapacitate;

- aeroporturi internaţionale în Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Arad, Suceava;- o reţea naţională de telecomunicaţii bazată pe fibre optice şi un echipament digital de mare

capacitate integrat în reţeaua europeană atât prin cablu optic cât şi prin sateliţi;

- reţele de telecomunicaţii mobile în sistem GSM şi NMT/LEMS;- o infrastructură industrială înalt dezvoltată, incluzând petrol şi petrochimice;- o forţă de muncă calificată şi cu un relativ cost scăzut, bine pregătită (în particular) în

tehnologie şi inginerie;- o gamă largă de resurse naturale, incluzând sol fertil, petrol şi gaz şi un important potenţia

turistic;- o legislaţie liberală a investiţiilor, bazată pe accesul liber şi nediscriminatoriu la pieţe ş

sectoare economice;- prezenţa reprezentanţelor diferitelor bănci internaţionale binecunoscute: City Bank, ABN

AMRO, ING Bank, CHEMICAL Bank, Credit Anstalt, etc.;- relaţii diplomatice cu 176 de ţări;- membru ONU şi al numeroaselor organizaţii internaţionale (membru asociat în UE, CEFTA

Comunitatea Economică a Mării Negre, etc.)

Începând cu 1998, cadrul legal (Legea nr. 241/1998) pentru investiţii furnizează acelaşitratament (tratamentul naţional) pentru investitorii români şi străini.

Participarea în crearea sau dezvoltarea unei companii sub una din formele legale stabilitede legea românească, achiziţionarea de acţiuni (exceptând achiziţiile de portofoliu), şi crearea saudezvoltarea unei filiale a unei companii străine prin una din următoarele alternative:- contribuţie financiară în monedă locală sau străină- contribuţie în bunuri mobile sau imobile-

contribuţie pentru creşterea activelor firmei prin orice modalitate financiară legalăDin 1991 până în 2000, în România a operat Agenţia Română de Dezvoltare (ARD), oinstituţie specializată în atragerea investiţiilor străine directe. ARD a furnizat servicii deconsultanţă pentru investitorii potenţiali români şi străini, căutând parteneri străini şi având rol deinterfaţă între investitorii străini şi instituţiile româneşti.

Limitele Agenţiei Române de Dezvoltare: Necesitatea trecerii de la o atitudine pasivă, reactivă faţă de piaţa ISD, la o atitudine

bazată pe iniţiativa potenţialului receptor a fost luată în considerare în România încă din cursu

69



anului 1992. Agenţia Română de Dezvoltare (ARD), instituţie din subordinea guvernului abilitatăsă promoveze investiţiile străine în România şi, totodată, să confirme şi să înregistreze proiecteleinvestiţionale, avea în vedere transformarea activităţii de atragere profesională a ISD într-unavantaj competitiv faţă de principalii concurenţi ai României în această cursă, ţările central şi est-europene.

Strategia pe care ARD şi-o propunea cu titlu de experiment în septembrie 1992 vizagrefarea pe suportul promovării generale a României ca localizare investiţională, a tehnicilor de

atragere direcţionată în anumite industrii selectate•

. În lipsa unor priorităţi formulate la nivenaţional, respectivele domenii au fost stabilite de către agenţie pe baza unor criterii multiple, întrecare existenţa unor avantaje competitive concretizate într-un anume volum al exporturilor pe piaţa internaţională, precum şi capacitatea de generare a unor efecte de antrenare asuprindustriilor adiacente.

Sunt premise teoretice corecte ale utilizării investiţiilor străine ca impuls iniţial pentruameliorarea unor factori şi crearea de noi avantaje competitive, inclusiv prin dezvoltarea“aglomerărilor” de industrii interrelaţionale. Între sectoarele prioritare ale ARD se numărauindustria textilă, de confecţii şi tricotaje, industria de pielărie şi încălţăminte, industria mobilei bunurile electronice şi electrotehnice de uz casnic, producţia de echipamente pentru tehnica decalcul şu birotică, mijloace de transport, maşini agricole şi echipamente pentru industria

agroalimentară, industria agroalimentară, producţia de îngrăşăminte chimice, turismul.

Un experiment eşuat:Strategia ARD de atragere direcţionată a investiţiilor străine nu a dobândit, însă

consistenţă, ea fiind, în bună măsură, un experiment eşuat. Realitatea a dovedit că este necesarămaturizarea procesului de transformare sistemică, stabilirea unor raporturi de proprietate clare ştransparente, care să permită atribuirea de răspunderi şi competenţe în plan instituţional şi să permită structurarea unei politici de atragere direcţionată a investiţiilor străine•.

• Premisele instituţionale iniţiale ale ARD nu I-au permis acesteia derularea unuastfel de program, ea fiind gândită ca o instituţie de autorizare şi înregistrare a investiţiilorstrăine, veriga obligatorie pentru acestea, fără însă a elimina sau a se substitui intervenţiei tuturor

celorlalte verigi instituţionale implicate în procesul de constituire a societăţilor comerciale cucapital indigen, ea nu a devenit, deci, acel unic partener de dialog al investitorilor străini înRomânia.

• Pe de altă parte, abilităţile sale în inducerea unui anumit tip de ISD s-au rezumat la posibilitatea de a propune guvernului acordarea de facilităţi suplimentare faţă de cele stipulate delege, fără ca agenţia să aibă capacitatea de a dispune liber de un “portofoliu” de facilităţi.

• Evoluţiile cadrului legislativ şi instituţional din ultimii trei ani, cu deosebire celedin domeniul privatizării, au îngustat şi mai mult sfera şi capacitatea de incidenţă a ARD, în primul rând prin intrarea în stare de operaţionalitate a fondurilor proprietăţii de stat şi privatecare, în calitate de gestionar al proprietăţii statului şi, respectiv, de proprietari ai activelorsocietăţilor comerciale, sunt, alături de acestea, principalii decidenţi în contextul negocierilorvizând constituirea unor societăţi mixte sau achiziţionarea de acţiuni de către investitorii străini.

În mai 2000, ARD, Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Agenţia Naţionala de Dezvoltare Regionala au fuzionat. Noua instituţie, Agenţia Naţionala de DezvoltareRegională a fost reorganizată ca o instituţie publică, coordonată de Primul Ministru, având

Mazilu, Anda – “Investiţiile străine şi competitivitatea naţională”, Tribuna Economică nr. 44, Ed. TribunaEconomică, Bucureşti, 1994, p. 66• IBIDEM

70



responsabilităţile celor 3 instituţii de mai sus, iar aceasta la rândul ei a devenit, odată cu noilealegeri generale din 2000, Ministerul Dezvoltării şi Prognozei.

*Garanţii şi drepturi pentru investitorii străini:Toate investiţiile în Romănia nu pot fi subiectul naţionalizării, exproprierii, confiscării sau

unei alte măsuri cu efect similar, cu excepţia când acest lucru este în interes public, şi, chiar aşa,doar după procedurile legale şi cu compensare echitabilă care trebuie să fie promptă, adecvată ş

efectivă.România a semnat un număr de tratate bilaterale asupra garantării reciproce şi încurajări

investiţiilor, tratate ce prevăd evitarea dublei impuneri; de asemenea, în 1992 România a devenitmembră a Agenţiei Multilaterale de Garantare a Investiţiilor.

În cazul în care România a intrat în acorduri bilaterale de promovare şi protecţie ainvestiţiilor cu ţări ai căror cetăţeni sunt investitori în România, iar aceste acorduri sunt maifavorabile decât legislaţia românească, atunci investitorii vor beneficia de aceste acorduri care nu pot fi tratate ca discriminatorii.

Legislaţia este pe principiul tratamentului naţional pentru investitorii străini şi de aceea nueste nici o limită asupra participării străine în companii, astfel că un investitor străin poate deţineîn proprietate 100% o companie în România.

*Repatrierea profituluiRepatrierea investiţiei iniţiale şi a profiturilor depinde de tipul investiţiei realizate

Investitorii direcţi pot transfera în afară toate profiturile realizate în România după plata tuturortaxelor. Investitorii indirecţi (investiţiile de portofoliu pe piaţa de capital) îşi pot repatriainvestiţiile iniţiale şi câştigurile pe baza documentelor ce atestă că sumele transferate în afară vindin vinderea / cumpărarea de acţiuni.

În România, repatrierea profiturilor este liberă şi este stipulată prin Regulamentul BNR nr3/1997 „Reglementări privind moneda străină”. În ambele cazuri (investiţii străine directe şi de portofoliu), există 2 situaţii:

1. Repatrierea dividendelor

Repatrierea dividendelor, după ce este încheiat un an financiar, este o operaţie liberă privindmoneda străină. În cazul în care dividendele sunt obţinute în valută, repatrierea este o operaţie decont curent. În cele mai frecvente cazuri, când dividendele sunt în ROL, repatrierea dividendelorreprezintă o operaţie de cont al capitalului.După pregătire bilanţului şi a declaraţiilor financiare, Consiliul de Administraţie va decide asupraalocării profiturilor (pentru reinvestire sau dividende). Investitorului străin i se cere să furnizezeurmătoarele documente pentru suma ce reprezintă dividendele:- bilanţul- raportul Consiliului de Administraţie- documente ce atestă plata dividendelor Investitorul străin va ordona transferul fondurilor în contul curent personal.

Din contul personal, sumele pot fi schimbate în valută la cererea clientului în maximum 180 zilede la data documentu8lui de plată.Schimbarea este o operaţie liberă, acordul BNR nefiind cerut, singura restricţie fiind cele 180zile.După schimbarea sumelor în valută, banca va transfera la ordin dividendele în ţara de origine ainvestitorului.

2. Repatrierea capitalului în caz de lichidare a investiţiei (închiderea unei companii sauvinderea investiţiei de portofoliu)

71



Conform procedurilor de lichidare (OU nr. 32/1997) şi pregătirea Raportului de Lichidare ceconfirmă declararea tuturor debitelor şi capitalului rămas, investitorul va cere schimbarea acestesume în moneda investiţiei iniţiale. Această cerere trebuie făcută în termen de 180 zile de la dataRaportului de Lichidare. Banca va transfera aceste fonduri la ordin în ţara de origine ainvestitorului străin.

*Forme de investiţii în România

În România există 2 forme de investiţii:-investiţii directe-investiţii de portofoliuLegislaţia românească permite investitorilor străini să se angajeze în activităţi de

afaceri în una dintre următoarele forme:• contribuţie de capital în valută sau active pentru înfiinţarea unei companii, persoana juridică

română, sau prin creşterea de capital a unei asemenea companii direct sau indirect prin unadin filialele companiei

• investirea dividendelor în ROL în creşterea capitalului afacerii sau pornire a unei noi afaceri• cumpărarea de acţiuni ale unei companii ce acţionează pe piaţa de capital sau de la

Autoritatea de Privatizare• investirea sumelor în ROL obţinute din comerţul cu bunuri importate• convertirea câştigurilor rezultate din exporturile în România sau din credite în acţiuni deţinute

la debitoriCapitalul unui investitor străin poate lua multe forme, incluzând monedă străină,

echipament, mijloace de transport, componente şi alte bunuri, servicii, drepturi de proprietateintelectuală, know-how şi expertiză de management şi bunuri şi profituri din alte afaceri dinRomânia.Pot apărea următoarele forme principale de investiţii:- filiala a unei companii străine, care este subiectul legii naţionale a companiei mamă. În contrast

sucursala este o entitate legală românească şi, deci, un subiect al legii româneşti, fiindrăspunzătoare pentru activităţile sale; procedurile de înregistrare pentru filiale şi sucursale nusunt regularizate în mod expres de legislaţia comercială; în practică, sucursalele urmărescaceeaşi paşi de înregistrare ca şi companiile comerciale.

- companii comerciale – ca entităţi distincte, operând în nume propriu şi sunt distincte faţă deacţionari şi manageri; au nume propriu, management, Consiliu de Conducere şi plasamentecod sub legea nr. 31/1990, îmbrăcând formele cunoscute.

- joint-venture – nu sunt reperate de legea românească; acest termen este unul comun pentru adescrie una din numărul de forme ale cooperării economice cu investiţii străine (acţionariiromâni şi internaţionali la o companie, parteneriat între două sau mai multe companii/indivizinclusiv investitorii internaţionali, cooperare).

*Facilităţi pentru investiţii:• Zone defavorizate (Legea nr. 20/1999 modificată prin OU nr. 75/2000)Facilităţi:- exceptare completă de la taxe vamale şi TVA pentru maşini, echipamente, instalaţii, unelte

mijloace de transport, know-how, alte active importate sau din România pentru realizareainvestiţiei

- rambursarea completă a taxelor vamale pentru materiile prime şi părţilor componentenecesare producţiei proprii

- exceptarea de la taxa impozitului pe profit pe durata existenţei zonelor defavorizate

72



Sectoarele pentru investiţii eligibile pentru aceste facilităţi:- agricultură şi creşterea animalelor - producţie, cu excepţia producerii de băuturi alcoolice- servicii şi turism, cu excepţia alimentaţiei publice- comerţ, cu excepţia comerţului cu bunuri ce nu sunt realizate în zonă- mediu•

Zonele de comerţ liber (Legea nr. 84/1992)Aceste zone funcţionează ca Regii Autonome şi sunt coordonate de Agenţia Zonelor de ComerLiber. Facilităţi:- pământul şi clădirile pot fi închiriate persoanelor fizice sau juridice române sau străine, pe o

perioada maximă de 50 ani- mijloacele de transport şi bunurile din străinătate sunt exceptate de la plata taxelor vamale- pentru activităţile desfăşurate în aceste zone, agenţii economici sunt exceptaţi de la plata

TVA, accize şi impozitul pe profit pe întreaga durată a activităţii- în caz de lichidare a activităţii, capitalul şi profitul pot fi transferate în străinătate după plata

tuturor obligaţiilor către statul român şi partenerii contractuali- bunurile pot fi transferate de la o zonă liberă la alta fără plata taxelor vamale

- în prezent, există 6 zone de comerţ liber deja stabilite: Sulina, Constanţa, Galaţi, BrăilaGiurgiu şi Curtici-Arad.

* Procedurile de înregistrare a investiţiilor străineDocumentele necesare pentru înfiinţarea unei companii cu participare străină trebuiesc

înaintate la Oficiul Registrul Comerţului, iar acestea sunt:- certificarea legală a companiei- dovada capitalului înregistrat (depozit în bancă sau act de proprietate)- declaraţia pe proprie răspundere că s-a luat cunoştinţă de toate aspectele legale- companiile străine ce înfiinţează companii sau filiale în România trebuie de asemenea să

înainteze: copii traduse şi autentificate a certificării legale, evidenţă pentru plata taxelor legaleşi certificat al valorii de creditor

Pentru încurajarea implicării investiţiilor străine directe în procesul de privatizare afirmelor cu capital de stat, este necesară o cere minimă care să fie aprobată de Autoritatea pentruPrivatizare, care să cuprindă: scrisoare de intenţie, semnarea memorandumului de intenţie cucompania cu capital de stat, rezultatele negocierilor cu partenerul român şi decizia AGA a acesteicompanii.

În funcţie de specificul investiţiei, sunt necesare uneori şi autorizaţii preliminare:- notificare de la Oficiul de Supervizare a Activităţii de Asigurare şi Reasigurare din cadrul

Ministerului Finanţelor pentru înfiinţarea de companii în domeniul asigurărilor - autorizaţie prealabilă din partea BNR pentru înfiinţarea unei bănci

Paşii de realizare a formalităţilor:1. Oficiul Registrul Comerţului: obţinerea dovezii pentru unicitatea numelui de

companie şi rezervarea lui pentru o anumită perioadă de timp2. Notar: certificarea documentelor de înfiinţare a companiei3. Bancă Comercială: deschiderea unui cont bancar al companiei şi realizarea

plăţii de capital4. Oficiul Registrul Comerţului:

• cererea de înscriere• obţinerea licenţei

73



• înscrierea• publicarea în Monitorul Oficial• obţinerea codului fiscal

*Implicarea investiţiilor străine directe în procesul de privatizare:Companiile străine pot cumpăra acţiuni în companiile deţinute de stat în mod direc

sau indirect, pe piaţa de capital. Majoritatea companiilor de stat sunt la vânzare prin negocieredirectă sau licitaţie. Companiile mai mici sunt vândute normal prin licitaţie, dacă ele apar pelistele de privatizare publicate regulat de Autoritatea pentru Privatizare.

Cele mai mari (şi în general cele mai profitabile) companii sunt vândute prin negocieridirecte cu investitorii potenţiali.

Volumul investiţiilor străine directe înregistrate în România între Decembrie 1990 şAprilie 2000, de aproximativ 4,6 miliarde USD, nu reflectă potenţialul economic al ţării şi nuacoperă necesarul pentru reforma economică. În acelaşi timp, numărul mare de companiromâneşti cu investiţii străine, de aproximativ 74025, arată că numeroşi investitori străini demărime mică şi medie au descoperit potenţialul economic al pieţei româneşti şi au decis săinvestească aici.

Explicarea nivelului relativ scăzut al investiţiilor străine în România poate fi găsită înritmul scăzut de privatizare comparativ cu alte ţari din regiune. Băncile mari, utilităţile publice şimarile companii au început să fie oferite spre vânzare abia în 1997-98.

Începând cu ultimele luni din 1998, România şi-a mărit viteza procesului derestructurare şi, prin urmare, câteva operaţii de privatizare la scară mare s-au realizat. Printreacestea: ROMTELECOM (compania de telecomunicaţii naţională, privatizată cu companiagrecească OTE), Banca Română de Dezvoltare (privatizată cu Societe Generale), BANCPOST(privatizată cu General Electric Capital Corporation şi Banco Portugues de Investimento), DaciaPiteşti (cu Renault).

Un număr de monopoluri, ce erau înainte organizate ca administraţii autonome, au fosttransformate în companii naţionale care sunt acum pregătite pentru privatizare: companianaţională de tutun SN Tutunul Românesc, compania naţională de petrol PETROM, compania

naţională TAROM, compania naţională de energie electrică CONEL, Poşta Română, etc.Acordurile semnate de România cu Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţiona

sunt menite să întărească procesul de privatizare.Totuşi, chiar dacă în prezent nivelul investiţiilor străine directe este sub capacitatea

potenţialului economiei româneşti, acestea au deja un impact important în câteva ramurindustriale:• industria de automobile: Daewoo (Republica Coreea) şi Renault (Franţa) ce au investiti în

cele mai mari fabrici de maşini din România. Alţi investitori sunt prezenţi în industria decomponente pentru autovehicule (pompe, sisteme de suspensie, componente electrice, etc.)de asemenea, compania Continental, al patrulea mare producător mondial de anvelope, ainvestit în România

• industria constructoare de maşini: Daewoo Heavy Industries (construcţie de nave), Koyo(cuzineţi, Japonia), Timken (cuzineţi, SUA), ABB Asea Brown Bovery (echipamenenergetic)

• industria petrochimică: Lukoil, Shell, Elf-Acquitaine (industria petrolieră), Unileve(detergenţi)

• industria cimentului: cel mai mare producător din România (Romcim) este acum parte aLafarge Group (Franţa)

74



• telecomunicaţii şi electronice: OTE a participat la privatizarea Romtelecom, Siemens şiAlcatel au investit în producţia de echipament electronic şi producţie software, iar Solectronîn hardware

• telefonie mobilă GSM: cei doi operatori Mobifon şi Mobilrom reprezintă importante investiţiistrăine

• furnizori de servicii internet: unul din cei mai mari operatori, Global One, este un jointventure între Romtelecom, France Telecom, Deutsche Telecom şi Sprint

• băuturi răcoritoare şi apă minerală: o cotă importantă de piaţă este reprezentată de Coca Cola,Pepsi Cola, Parmalat, etc.

• industria alimentară: Danone, Kraft Jacobs Souchard• infrastructură şi construcţii: proiecte de reabilitare a drumurilor, reabilitarea porturilor la

Marea Neagră şi Dunăre, turism şi centre de afaceri sunt realizate cu investitori străini dinFranţa, Italia, Turcia, Japonia.

Fiind dată baza industrială mare a României şi diversitatea resurselor (resurse minerale, turisticeumane) ca şi integrarea gradată a României în UE, sunt clare tendinţele spre creşterea roluluinvestiţiilor străine în economia românească ca parte procesului de reformă economică, dar şi ca parte a procesului mult mai mare de globalizare.

Figura 5.1. Structura capitalului străin înregistrat în Româniaîn perioada decembrie 1990 – aprilie 2000

Tabelul 5.1Principalele companii cu investiţii străine directe înfiinţate în România

în perioada Ianuarie – Iunie 2000

75

1%23%

27%4%

14%

2%

8%

16%

3%

2%

turism

transporturi

servicii

industria greaindustria usoara

industria alimentara

agricultura

constructii

comert en detail

comert en gross



Nr. Numele companiei Locul înfiinţării Ţara de origine Capital în USD1 Volksbank Romania SA Bucureşti Austria 73003282 Perrier Vittel Ape Minerale Romania SRL Harghita Franţa 62918553 Mega Dolphin SA Bucureşti Olanda 41331504 Super Dolphin SA Bucureşti Olanda 29024405 Germanos Telecom Romania SA Bucharest Grecia 26450006 LVD Napomar SA Cluj Belgia 22984797 Carsteff SA Alba Germania 1976917

8 Vegal Minuterie SRL Bucureşti Italia 13000009 Galeria Mall SA Constanţa Turcia 100000010 IT Investments Romania SA Bucureşti Grecia 100000011 Euro 2000 Dorohoi SRL Botoşani Italia 70904612 Carbid Acetilena SRL Bucureşti Franţa 67000013 Molini Italiani SA Călăraşi Italia 61092414 Romstilex SA Vâlcea Italia 56219315 Bardi Industry SRL Satu Mare Italia 50853216 Breitenburger Romania SRL Bucureşti Germania 50000017 Siemens Automotive SRL Timiş Germania 48224018 Lafarge Procema Mortare SRL Bucureşti Franţa 43827519 Time Show SRL Ilfov Turcia 405805

20 Makita Romania SRL Ilfov Austria 35000021 GVM Romania SA Bucureşti Italia 31896022 Treppendau Bocsa SRL Caraş Severin Germania 31073323 AG Petzetakis Romania SRL Bucureşti Grecia 30000024 Marinopoulus Fiba Romania SA Bucureşti Grecia 30000025 Bi-Al Aluminiu SRL Ilfov Turcia 29405426 Italfer SA Arad Italia 27902327 Toyota SE Europe Romania SRL Bucureşti Grecia 25000028 Maconde Romania SRL Bucureşti Portugalia 24698029 Fabricom Sisteme şi Servicii SRL Cluj Belgia 24039630 Lorasan Prodimpex SRL Ilfov Turcia 21671531 BTR Asset Management SA Bucureşti Turcia 20000032 Arteferro Romania SRL Alba Italia 182796

33 Romfilms SRL Arad Marea Britanie 18235734 Atirom SRL Sibiu Italia 16566835 Immobilmoda SRL Bihor Marea Britanie 15048236 Due Esse Eastern Europe SRL Bihor Italia 14837337 Tepro Romania SA Bucureşti Grecia 14777838 Rompas Company SRL Bucureşti Turcia 12544039 Microsim SA Hunedoara Ungaria 12500040 Josef Seibel SRL Bihor Ungaria 103041

(sursa: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului)

Tabelul 5.2Evoluţia înfiinţării de companii cu investiţii străine directe de capital înregistrate

în perioada Decembrie 1990 – Iunie 2000

76



Anul companii cu ISD Capital total înregistrat Din care în valutănumăr % Mil. ROL % Mii USD %

TOTAL 75506 100 54348211,1 100 4716491,3 1001991 6322 8,4 14170517,9 26,1 726233,7 15,41992 12199 16,2 1943104,4 3,6 363615 7,71993 10798 14,3 3089259,8 5,7 414386,2 8,81994 11541 15,3 5833174,6 10,7 914274,5 19,4

1995 3794 5 2777633,5 5,1 325287,7 6,91996 4042 5,4 7595956,8 14 719728,8 15,31997 5757 7,6 6775199,9 12,5 519573,8 111998 9122 12 5022191,7 9,2 335251,9 7,11999 7850 10,4 5892192 10,8 334202,1 72000 4081 5,4 1248980,4 2,3 63937,6 1,4

(sursa: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului)

Figura 5.2. Numărul de companii cu ISD în România

Figura 5.3.Evoluţia capitalului investit de FMN în România

77

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

anul

1991

anul

1992

anul

1993

anul

1994

anul

1995

anul

1996

anul

1997

anul

1998

anul

1999

anul

2000

număr companii cu ISD

0

2000000

4000000

6000000

8000000

10000000

12000000

14000000

16000000

anul

1991

anul

1992

anul

1993

anul

1994

anul

1995

anul

1996

anul

1997

anul

1998

anul

1999

anul

2000

Capital total în mil ROL din care în valută mii USD



Tabelul 5.3

Topul ţările de origine ale FMN care au investit în România

Nr. Ţara Valoarea capitalului înregistrat în milioane USD

% din capitalul total

1 Olanda 600.5 12.3

2 Germania 596.6 12.2

3 Cipru 398.4 8.1

4 Franţa 372.8 7.6

5 Italia 354 7.2

6 S.U.A. 343.7 7

7 Marea Britanie 253.6 5.2

8 Austria 251.9 5.1

9 Coreea de Sud 234 4.8

10 Turcia 193.3 3.9

Tabelul 5.4

78



Top 10 al ISD în România

FMN Industria Milioane USD investiţi în capitalul companiei

Daewoo Automobile Romania SA Construcţia de maşini 156

Mobifon SA Telecomunicaţii GSM 140Coca-Cola Romania Băuturi răcoritoare 92

Shell Romania SA Combustibil, minerale, chimice 83

LeverCom Serv & Unilever Romania SA Detergenţi şi bunuri de îngrijire 79

MobilRom SA Telecomunicaţii GSM 79

Romtelecom SA Telecomunicaţii GSM 77

Daewoo-Mangalia Heavy Industries SA Construcţia de nave 53

McDonalds's Romania SRL Restaurante 43

Metro ROM Invest SRL Comerţ en-gross 40

În ciuda existenţei unui cadru legislativ, România rămâne un mediu de afaceri dificilAceasta este adevărat în special pentru companiile americane care au puţină experienţă în ţărilefoste comuniste în curs de dezvoltare. Totuşi, experienţa a arătat că problemele pot fi depăşite printr-un efort persistent şi un angajament pe termen lung în ţară. În ciuda dificultăţilor, multefirme americane au găsit România ca fiind o piaţă ce oferă rezultate bune datorate, în parte,

absenţei continue a unei competiţii locale serioase în multe domenii.O recomandare pentru orice companie ce-şi planifică să vină în România este sătrimită reprezentanţii cei mai buni şi cei mai reprezentativi (în special cei ce au experienţă înmediile de operare dificile). Companiile trebuie să fie atente că deficienţele există, şi că poamâna o implementare deplină a unui program investiţional. Totuşi, cu tenacitate şi efort, aceste probleme por fi deseori depăşite•.

Iată o listă de probleme care pot să-i afecteze pe investitorii străini:− absenţa transparenţei – există o lipsă de transparenţă în maniera în care se

negociază şi în care se încheie contractele (în special acelea privind firmele proprietate de stat) şio percepţie că sistemul legal românesc nu trebuie să trateze companiile în mod legal;

− birocraţia şi “panglica roşie a Guvernului” sunt extinse;

− proprietatea pământului. Constituţia României interzice persoanelor străin(inclusiv companiile străine) să deţină în proprietate pământ. Unele companii străine au rezolvataceastă restricţie intrând în joint-venture cu parteneri locali sau preluarea terenului prin leasing;

− corupţia este o problemă majoră care poate afecta afacerile;− lipsa pieţelor de capital dezvoltate: ratelor dobânzilor comerciale rămân destul de

mari în România, iar o piaţă de capital bine dezvoltată încă nu există.− sistemul comercial nu este încă pus la punct;

“OCDE Guide an Multinational Enterprise”, anexa 1 la “The Declaration open International Investment andMultinational Enterprise”, 1991

79



− dificultatea obţinerii informaţiilor de pe piaţă datorită lipsei informaţiilor publicate;

− programul de leasing pentru magazine şi hoteluri a avut rezultate dezamăgitoarecontractele de leasing au fost pe durată scurtă, maxim 3 ani;

− câteodată “piaţa liberă” apare să fie confundată cu “piaţa fără reguli” undeafacerile îndoielnice se pot dezvolta.

− legislaţia se schimbă frecvent;− relaţia cu administraţia publică locală şi alte autorităţi nu este întotdeauna clară,

depinzând mult de personalitatea persoanei publice;− legislaţia comercială şi fiscală confuză;− standardele şi procedurile occidentale de ţinere a contabilităţii sunt dificil de

implementat;− nivelul de repunere a practicilor vestice este în general scăzut, românii, în special

oficialii, sunt adesea convinşi de propriile metode în ciuda lipsei de experienţă şi cunoştinţe, deaceea este necesară o pregătire pentru angajaţi.

Franchising-ul se dezvoltă rapid în România. Companii cum ar fi Computerland şIsraeli, şi-au deschis centre în 1993 şi 1994. Ele au fost urmate de Pizza Hut în ianuarie 1995 ş

de McDonalds în iunie 1995. De atunci, McDonalds s-a extins foarte rapid. Se estimează că înurmătorii ani frachisingul se va dezvolta foarte mult în România.Multe din companiile străine au activitate în industria locală şi, practic, toate

asociaţiile cu marile companii sunt organizate sub forma joint-venture. Aceasta se datoreazăfaptului că joint-venture rezultă dintr-un proces de negociere cu entităţi statale mari. Deasemenea, partenerii potenţiali din România nu reprezintă o continuitate de mărime şi tip, darsunt polarizate între complexele mari de stat şi antreprenorii privaţi mici, reflectând lipsacompaniilor locale de mărime medie, private sau publice, şi deseori lipsa precedentă a oricărecompetiţii.

Avantajele pe termen scurt ale joint-venture (acces rapid la piaţă prin preluareainstalaţiilor existente) vor fi depăşite pe termen lung în termeni de eficienţă managerială ş

libertate. Totuşi, joint-venture furnizează anumite avantaje. Cunoştinţele despre cultura locală deafaceri (piaţa şi administraţia) sunt critice. Având un partener corect se poate mări considerabiviteza şi uşurinţa procesului de creare şi dezvoltare optimă a afacerii locale.

Avantajele fiscale pentru joint-venture reprezintă o altă aşteptare frecventă pentrumanagerii occidentali. Aceste avantaje fiscale sunt însă legate cu aducerea capitalului străin înRomânia.

În concluzie, în cazul ţării noastre gradul de “internaţionalizare” este încănesemnificativ (intensitate redusă a schimburilor comerciale) iar “transnaţionalizarea” nu acondus la creşterea gradului de integrare economică (investiţiile străine neasigurând ţării noastresporirea substanţială a exporturilor în ultimii zece ani). În acelaşi timp, fluxurile, de transfertehnic şi informaţional, situează ţara noastră sub nivelurile din alte ţări în tranziţie.

Motivele lipsei de atractivitate pentru capitalul străin sunt multiple, în principal avândo influenţă negativă următoarele: întârzierea reformei economice, prăbuşirea economiei naţionaleîn ultimii ani, lipsa unei legislaţii complete şi stabile, un anumit grad de instabilitate socială şi politică etc.

80



CONCLUZII

Într-un mod simplist, se poate considera că o firmă multinaţională este o firmă careare capacitate productivă într-un anumit număr de ţări. Fluxurile de profituri şi venituri pe careele le generează reprezintă componenta principală a fluxurilor de capital străin care se mişcă întreţări.

Pe măsură ce ţările adoptă abordări mai deschise orientate spre creştere şi dezvoltareeconomică, rolul firmelor multinaţionale devine din ce în ce mai important. Pe măsură ce pieţeledin întreaga lume devin dereglementate ş liberalizate, firmele străine caută să-şi localizeze părţdin procesul de producţie în alte ţări, acolo unde au avantaje de cost. Aceste avantaje de cost pofi surse mai ieftine de forţă de muncă, materii prime şi componente sau au reglementări

guvernamentale preferenţiale.O ţintă interesantă pentru firmele multinaţionale sunt ţările slab dezvoltate sau în curs dedezvoltare unde, deşi acestea prezintă nivele ridicate de risc, ele reprezintă un potenţial pentrunivele ridicate ale profitului. Multe ţări slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare cu economii şivenituri în creştere pot furniza pieţe mature în viitor.

Mulţi analişti economici globali sunt îngrijoraţi privind rolul firmelor multinaţionale înţările cu venituri scăzute şi au identificat un număr de probleme asociate cu investiţiile străinedirecte. În mod egal, alţi economişti şi politicieni argumentează că activitatea firmelomultinaţionale conduce la creştere şi dezvoltare. Iar răspunsul corect este cu siguranţă la mijlocamândouă teorii fiind aplicabile în anumite ţări cu anumite firme multinaţionale şi în anumite perioade.

Vom face o prezentare rezumativă a argumentelor celor două teorii.În primul rând vom ilustra importanţa investiţiilor străine directe ca parte a motoruluinecesar pentru asigurarea creşterii:

• investiţia unei firme multinaţionale într-un anumit domeniu aduce ca rezultat oimportantă injecţie în economia locală; ea poate crea noi locuri de muncă direct sau prin creşterea afacerilor adiacente locale cum ar fi bănci sau asigurări; ea iniţiază un proces multiplicator care generează mai multe venituri în măsura în care noii angajaţiîşi cheltuiesc salariile pe consum.

• firmele multinaţionale furnizează training şi educaţie pentru angajaţi, creând în acesfel o forţă de muncă înalt calificată; iar aceste noi aptitudini pot fi transferate cătrealte domenii din ţara gazdă; deseori, aptitudinile manageriale şi antrepreneuriale

învăţate de la firmele multinaţionale sunt o importantă sursă de capital uman.• firmele multinaţionale vor crea venituri din taxe pentru guverne, dar şi alte venitur

dacă ele achiziţionează bunuri naţionale existente în principal prin procese de privatizare.

În ceea ce priveşte problemele create de firmele multinaţionale, acestea pot fi sintetizateastfel:

• firmele multinaţionale angajează în mare măsură manageri expatriaţi pentru a seasigura că veniturile generate sunt menţinute în cadrul unui grup relativ redus de persoane; iar un punct de atracţie pentru firmele multinaţionale este reprezentat de

81



posibilităţile de a beneficia de forţă de muncă ieftină, ceea ce se reflectă în nivelescăzute ale salariilor; acesta lucruri pot conduce la o adâncire a distribuţieveniturilor şi nici la un transfer al aptitudinilor manageriale.

• investiţiile firmelor multinaţionale în ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltareimplică adesea folosirea metodelor de producţie intensive în capital.

• firmele multinaţionale se angajează în preţuri de transfer schimbând producţia întrediferite ţări astfel încât să beneficieze de taxe mai scăzute în diferite ţări; prin aceste

operaţiuni, ele pot minimiza povara de taxe şi impozite din partea guvernelor.• cum multe firme multinaţionale sunt foarte mari şi au o putere considerabilă, ele pot

exercita influenţe asupra guvernelor pentru a obţine regimuri preferenţiale privindconcesiuni la taxe, subvenţii şi concesii.

Economiştii orientaţi spre globalizare susţin că ciclul sărăciei nu va fi spart cu dininteriorul economiilor locale. Nivelul investiţiilor necesare pentru a creşte productivitatea şveniturile nu este posibil prin resurse proprii. Astfel, investiţiile străine directe derulate prinactivitatea firmelor multinaţionale sunt esenţiale.

Prin investiţii în domeniile şi utilizarea factorilor de producţie acolo unde ţările slabdezvoltate sau în curs de dezvoltare au un avantaj absolut şi comparativ, firmele multinaţionalevor conduce spre o alocare mai eficientă a resurselor mondiale. Totuşi, dacă acest lucru vaconduce la o supra - specializare şi la o supra – dependenţă în anumite sectoare ale economiei,atunci ţările gazdă vor fi vulnerabile în special dacă firmele multinaţionale vor decide din motivecomerciale să părăsească ţara în viitor.

În acest context putem puncta câteva caracteristici globale majore:− Schimbări majore în economia mondială şi în scenariul politic, o nouă generaţie a

informaticii, introducerea unei game de metode organizaţionale inedite, toate ducând la orientareaFMN spre condiţiile locale de furnizare, la receptivitatea lor la sistemele instituţionale şi pieţelorţărilor în care operează;

− Realinierea strategiilor FMN la a căuta şi a rămâne inovatoare şi competitive într-oeconomie globală şi a strategiilor macro ale ţărilor de a căuta să încurajeze firmele locale saustrăine să rentabilizeze resursele avute.

În perioada actuală, problema principală a statelor lumii este de a se asigura căeconomia globală funcţionează astfel încât să asigure o optimizare a contribuţiei FMN şi a altoactori transfrontalieri la capacităţile şi competitivitatea statelor naţionale. Astfel că “provocareamajoră este de a structura o abordare internaţională colectivă pentru a controla costurile şi beneficiile unei economii globale conduse de corporaţii de afaceri transnaţionale”

Globalizarea continuă şi rapidă a economiei mondiale este influenţată într-o foartemare măsură de ISD şi activităţile FMN. Astfel, grija guvernelor de a accelera industrializarea şi progresul economic pentru a combate şomajul şi a minimiza neliniştea socială le-a condus larenunţarea, în multe ţări în curs de dezvoltare, la ezitările anterioare privind ISD şi FMN. Însituaţia unei competiţii interne de a atrage capitalul străin, know-how şi tehnologie, multeguverne adoptă comportamente de acordare de stimulente şi concesii pentru a atrage investitorii.

ANEXA

82



Anexa 1. Intrările de ISD în primele 10 ţări gazdă din Europa Centrală şi de Est în anii 1998 şi 1999, (milioane USD)

Ţara 1998 1999

Total ECE 21 149 22 923Polonia 6 365 7 500Republica Cehă 2 720 5 108Federaţia Rusă 2 761 2 861Ungaria 2 036 1 944Croaţia 893 1 382România 2 031 961Bulgaria 537 770Ucraina 743 496Lituania 926 486Letonia 357 366

(Sursa: UNCTAD, baza de data FDI/TNC)

Anexa 2. Sursele geografice pentru intrările de ISD în ţările ECE în 1999 (procente)

Germania 18SUA 16Olanda 12Altele, nespecificate 11Austria 7Altele din UE 13Franţa 6Marea Britanie 6Italia 4Cipru 4Ţări ECE 3

(Sursa: UNCTAD, baza de data FDI/TNC)

Anexa 3. Topul FMN ce au ţara de origine în ţările ECE, în ordinea activelor deţinute, în1999 (active şi vânzări în milioane USD; activele, vânzările şi angajaţii sunt raportaţi doar

la operaţiunile derulate în străinătate)

FMN Ţara Industria Active VânzăriAngajaţi

1. Latvian Shipping Co. Lituania Transporturi 493 214 1,6312. Hrvatska Elekroprivreda d.d. Croaţia Utilităţi 363 0.2 N/A3. Podravka Group Croaţia Alimentară/farmaceutică 286 119 5014. Gorenje Group Slovenia Electrocasnic 256 642 6075. Motokov a.s. Republica Cehă Comerţ 164 260 5766. Atlantska Plovidba d.d. Croaţia Transporturi 152 47 N/A7. Pliva Group Croaţia Farmaceutic 142 334 1 6168. Skoda Group Plzen Republica Cehă Diversificată 139 151 1 0739. Adria Airways d.d. Slovenia Transporturi 129 98 N/A10.MOL Plc. Ungaria Petrol şi Gaze 128 203 628

(Sursa: UNCTAD/Erasmus University database.)

83



Anexa 4. Ţările de origine ale primelor 25 de FMN cu ţări de origine în ECE

Ţara 1998 1999Slovenia 4 5Croaţia 4 4Ungaria 6 4Republica Cehă 3 3

Polonia 3 3Slovacia 2 2România 1 1Republica Moldova 1 1Lituania - 1Letonia 1 1Total 25 25

(Sursa: studiul UNCTAD asupra celor mai importante FMN din ECE)

Anexa 5. Industriile în care operează cele mai mari 25 de FMN din ECE (număr de firme)

Industria 1998 1999Transporturi 5 5Chimică şi farmaceutică 3 5Minerit şi petrol 4 4Alimentară 2 2Metalurgică 2 2Maşini şi ecipamente 2 2Altă producţie 3 2Comerţ 3 2Construcţii 1 1Servicii 1 1Total 25 25

(Sursa: studiul UNCTAD asupra celor mai importante FMN din ECE)

Anexa 6. Indicatori pentru ISD şi pentru producţia internaţională(miliarde USD şi procente)

Valoare în miliarde USD Rata de creştere anuală 1982 1990 1999 1986-

19901991-1995

1996-1999

1998 1999

Intrări de ISDIeşiri de ISDStocul intrărilor de ISDStocul ieşirilor de ISDFuziuni şi achiziţiiVânzări ale filialelor străineActivele totale ale filialelor străineExporturile filialelor străineAngajaţi în filialele străine (mii)

5837594567..2 4621 88663717 433

2092451 7611 7161515 5035 7061 16523 605

8658004 7724 75972013 56417 6803 16740 536

24.027.618.220.526.415.818.013.25.6

20.015.79.410.723.310.413.713.95.0

31.927.016.214.546.911.516.512.78.3

43.545.620.117.674.421.621.213.811.4

27.516.418.817.135.417.819.817.911.9

(Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2000: Foreign Direct Investment and the Challenge of Development , figura I.13, p. 27.)

84



Anexa 7. Cele mai mari 25 de firme multinaţionale din Europa Centrală şi de Est, ordonate după activele deţinute(milioane USD şi număr de angajaţi)

Nr. FMN Ţara Industria Capital Vânzări Angajaţistrăin total străin total străin tota

12

345678910111213141516171819

202122232425

Latvian Shipping Co.Podravka Group

Gorenje GroupMotokov a.s.Atlantska Plovidba, d.d.Pliva GroupSkoda Group PlzenAdria Airways d.d.MOL Hungarian Oil & Gas Plc.VSZ a.s. KosicePetrol, d.d.Malev Hungarian Airlines Ltd.Matador j.s.c.KGHM Polska Miedz S.A.TVK Ltd.GraphisoftCroatia AirlinesElektrim S.A.Pilsner Urquell, a.s.

Moldova Steel WorksBudimex Capital GroupPetrom SA National Oil Co.Iskraemeco, d.d.Lifosa j.b.c.Krka, d.d.

LituaniaCroaţia

SloveniaRepublica CehăCroaţiaCroaţiaRepublica CehăSloveniaUngariaSlovaciaSloveniaUngariaSlovaciaPoloniaUngariaUngariaCroaţiaPoloniaRepublica Cehă

Republica MoldovaPoloniaRomâniaSloveniaLituaniaSlovenia

TransporturiAlimentară / farmaceutică

ElectrocasnicăComerţTransporturiFarmaceuticăDiversificatăTransporturiPetrol şi gaze naturaleMetalurgicăPetrol şi gaze naturaleTransportPlasticăMineritChimicăITTransportComerţ şi diverseAlimentară

MetalurgicăConstrucţiiPetrol şi gaze naturaleMaşini electriceChimicăFarmaceutică

399.0285.9

256.4163.6152.0142.1139.1129.4128.372.070.664.551.934.733.028.027.621.020.0

19.917.817.015.013.212.5

505.0477.1

645.9262.5167.0855.1973.4143.72 881.61 445.0634.2148.1304.91 419.8543.050.0211.41 228.0251.0

335.9153.93 790.092.055.2490.4

201.0119.4

642.2260.247.0d334.3150.797.7203.40.2112.4236.534.0694.3133.025.09.842.016.0

1.055.8d128.021.093.182.1

214.0390.2

1 143.3349.147.0463.01 244.597.72 958.1876.0706.0314.9203.41 047.8401.025.0121.2874.0253.0

15.6316.42 700.0114.0100.0300.3

1 631501

607576-1 6161 073-6285810485201811884062356

5644140150-375

2 2756 898

6 7171 0005286 68019 8358520 1426 713 3493 3963 87819 966 09918884626 472 918

4 5621 09588 352 3001 3393 253




Anexa 8. Cele mai mari 25 de firme multinaţionale din ţările în curs de dezvoltare, ordonate după activele deţinute(milioane USD şi număr de angajaţi)

Nr. FMN Ţara Industria Capital Vânzări Angajaţistrăin total străin total străin t

12

345678

9

1011121314151617

1819202122232425

Daewoo CorporationPetroleos de Venezuela S.A.

Jardine Matheson Holdings Limited cFirst Pacific Company LimitedCemex, S.A.Hutchison Whampoa, LimitedSappi LimitedChina State ConstructionEngineering CorporationChina National ChemicalsImport and Export CorporationLG Electronics IncorporatedYPF Sociedad AnonimaPetroleo Brasileiro S.A. - PetrobrasSunkyong GroupHyundai Engineering & Construction Co. New World Development Co. LimitedGuangdong Investment LimitedCitic Pacific Limited

PETRONAS - Petroliam Nasional BerhadShougang CorporationFraser & Neave LimitedSamsung Electronics Co. LimitedSingapore Airlines LimitedCompanhia Vale do Rio DoceEnersis S.A.Acer Incorporated

Republica CoreeaVenezuela

Hong Kong, ChinaHong Kong, ChinaMexicHong Kong, ChinaAfrica de SudChina

China

Republica CoreeaArgentinaBraziliaRepublica CoreeaRepublica CoreeaHong Kong, ChinaHong Kong, ChinaHong Kong, China

MalaeziaChinaSingaporeRepublica CoreeaSingaporeBraziliaChileTaiwan

DiversificatăPetrol

DiversificatăDiversificatăConstrucţiiDiversificatăDiversificatăConstrucţii

Diversificată

Electronice şi electricePetrolPetrolDiversificatăConstrucţiiConstrucţiiDiversificatăDiversificată

PetrolDiversificatăAlimentarăElectronice şi electriceTransporturiTransporturiServicii electriceDiversificată

10 5329 0076 6526 2955 6274 9783 8303 730

3 460

3 1583 061.2 561.2 0601 8981 834.1 6001 578.1 5461 509.1 376

22 94647 148

11 97011 38610 23115 0864 9537 230

5 810

15 43112 76134 23324 5728 06314 0303 0538 733

20 9906 6404 27316 3019 11114 33214 2812 946

7 29532 502

7 9837 4162 2351 8992 4191 530

11 240

5 1750 911.9 960.0 8000 6760 912

.1 0401 230.3 4543 320.3 204

18 80234 801

11 5228 3083 7885 7543 5575 420

17 880

17 6406 14427 94631 6925 4052 5800 9242 154

10 0554 3901 91213 0504 7274 7440 8904 217

11 40311 849

..40 40010 69017 0139 4925 496

0 625

32 5321 908.2 600..15 0808 262

..11 461.2 9577 432.6 792

14 456 5

175 51 219 137 123 4258

8 90

80 310 041 132 130 914 816 511 8

13 0218 13 157 813 242 414 312 3


86



Anexa 9. Cele mai mari 40 de firme multinaţionale din lume, ordonate după activele deţinute (miliarde USD şi număr de angajaţi)Nr. FMN Ţara Industria Capital Vânzări Angajaţi

străin total străin total străin to12345678910111213141516171819202122232425262728293031323334353637383940

General ElectricFord Motor CompanyRoyal Dutch/Shell GroupcGeneral MotorsExxon CorporationToyotaIBMVolkswagen Group

Nestlé SADaimler-Benz AG *Mobil CorporationFIAT SpaHoechst AGAsea Brown Boveri (ABB)Bayer AGElf Aquitaine SA

Nissan Motor Co., Ltd.UnileverdSiemens AGRoche Holding AGSony CorporationMitsubishi CorporationSeagram CompanyHonda Motor Co., Ltd.BMW AGAlcatel Alsthom CiePhilips Electronics N.V,

News CorporationPhilip MorrisBritish Petroleum (BP) *Hewlett-PackardTotal SARenault SACable and Wireless PlcMitsui & Co., Ltd.Rhone-Poulenc SAViag AGBASF AGItochu Corporation

Nissho Iwai Corporation

SUASUAOlanda/Marea BritanieSUASUAJaponiaSUAGermaniaElveţiaGermaniaSUAItaliaGermaniaElveţiaGermaniaFranţaJaponiaOlanda/Marea BritanieGermaniaElveţiaJaponiaJaponiaCanadaJaponiaGermaniaFranţaOlandaAustraliaSUAMarea BritanieSUAFranţaFranţaMarea BritanieJaponiaFranţaGermaniaGermaniaJaponiaJaponia

ElectroniceAutoPetrolAutoPetrolAutoComputereAutoAlimentarăAutoPetrolAutoChimicăElectricăChimicăPetroAutoAlimentarăElectroniceFarmaceuticăElectroniceDiversificatăAlimetarăAutoAutoElectroniceElectroniceMediaAlimetarăPetrolElectronicePetrolAutoTelecomunicaţiiDiversificatăChimicăDiversificatăChimicăComerţComerţ

97.472.570.00.054.641.839.9...31.630.930.430.029.0......26.726.525.625.6......21.921.821.520.320.320.120.019.419.218.5...18.3...17.917.817.4...16.716.6

304.0275.4115.0228.996.1105.081.557.037.776.243.669.134.029.830.342.057.630.867.137.648.267.122.236.531.841.925.530.755.932.631.725.234.921.655.527.532.726.856.840.4

24.548.069.051.0104.850.448.942.747.646.136.820.224.330.4...25.627.844.840.012.740.341.59.431.526.425.933.09.532.136.523.823.418.57.852.311.515.923.948.732.3

90.8153.6128.0178.2120.388.578.565.048.369.064.350.630.031.332.042.349.746.460.612.951.1120.49.745.435.931.033.510.756.171.342.931.935.611.5132.615.027.632.2117.775.5

111 000174 10565 000.........134 815133 906219 44274 80222 20094 877...200 574...40500...262 840201 14141 832............52 149...206 236......37 600......45 86033 740............2 6002 068

276 363 105 608 80 0159 269 279 225 300 42 7242 137 213 144 83 7137 269 386 51 6173 8 4031 0109 117 189 252 28 2152 55 6121 54 3141 46 510 968 395 5104 8 876 39


87



BIBLIOGRAFIE

• Barron’s Dictionary of Finance and Investment Terms, ed. 3, New York, 1991• Beamish, Paul W., Killing, Y.P., Lecraw, D.Y., Crookell, H. – “International Management –

Text and Cases”, Richard D. Irwin Inc., Boston, 1991• Bhattacharya, A., Mentiel, P. Y., Sharma, S. – “Private Capital Flows to Sub-Saharian

Africa: An Overview of Trends and Determinants”, material nepublicat, World BankWashington, 1996

• Bortlett, C.A., Ghoshal, S. – “Managing Across Borders – The Transnational Solutions”Harvard Business School Press, Boston, 1989• Breadman, H.G., Sun, X – “The Distribution of Foreign Direct Investment in China” –Policy Research Working Paper No. 1720, World Bank, Washington, 1997

• Buckley, P. Y., Casson Mark – “The Economic Theory of the Multinational Enterprise”, StMartin’s Press, New York, 1985

• Business Week Magazine, 1991• Cateora, P.R. – “Cooperative Alliances and International Business”, 1998• Contractor – “Cooperative Alliances and International Business”, 1988

• Dassbach, Carl H.A. – “Global Entreprises and the World Economy: Ford, GM and IBM. TheEmerge of the Transnational Entreprises”, Gorland Press, New York, 1988

• Dunning, J.H. – “International Production and the Multinational Enterprise”, George Allenand Unwin, Londra, 1981

• Dunning, J.H. – “Multinational Enterprises and the Global Economy”, Addison-WesleyPublishing Company, Londra, 1995

• Ignat Ion, Pralea Spiridon – “Economie Mondială”, Ed. Symposion, Iaşi, 1994• ILO/UNCTC – “The Economic and Social Effects of Multinational Enterprises in the Expor

Processing Zones”, Johannesburg, 1996• INTERNET• Jeannet, P.R.; Hennessey, H.D. – “International Marketing Management”, Houghton-Mihlin

Co, Boston, 1998• Krugman, Paul R. , Obstfeld, Maurice – “International Economics – Theory and Policy”

second edition, Harper Collins Publishers Inc., 1991• Legea 35/1991 privind Regimul Investiţiilor Străine în România, Monitorul Oficial, 1991• Manualul Balanţei de Plăţi a FMI• Mazilu, Anda – “Efecte ale investiţiilor străine asupra procesului de tranziţie la economia de

piaţă”, Tribuna Economică nr. 44, 2 noiembrie 1995, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti,



• Mazilu, Anda – “Investiţiile străine şi competitivitatea naţională”, Tribuna Economică nr. 4446, 49, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1995

• Moran, Theodore H. – “Managing International Political Risk: Strategies and Techniques”Georgetown University, Washington, 1983

• OCDE – “International Direct Investment and the New Economic Environment”, Paris, 1991• OCDE – “Recent Trends in International Direct Investment”, Paris, 1998• “OECD Guide on Multinational Enterprise”, anexa 1 la “The Declaration open International

Investment and Multinational Enterprise”, 1991• Oficiul Naţional al Registrului Comerţului• OIL - “The Tripartite Declaration of Principles upon Multinational Enterprises and the Social

Policy”, 1996• ONU - Transnational Corporation in World Development: Trends and Prospects, New York

1998• Popa, Ioan – “Tranzacţii internaţionale – politici, tehnici, instrumente”, Ed. Recif, Bucureşti,

1992• Porter, Michael - “The Competitive Advantage of Nations”, The Mac Millan Press Ltd.

London, 1992

• Porter, Rawbinson, Ghemawat – “Competition in Global Industries”, Harvard BusinesSchool Press, Boston, 1986• Poynter, T.A. – “Multinational Enterprises and Government Intervention”, St. Martins Press

New York, 1985• Rapoarte UNCTC, 1991, 1998, 1999, 2000• Raport ARD, 1996• raport Overseas Development Institute, 3 septembrie 1997, Londra• Singh, H.; Jun, K. W. – “Some New Evidence on Determinants of Foreign Direct Investmen

in Developing Countries” – Policy Research Working Paper No. 1531, World BankWashington, 1995

• UNCTAD – “World Investment Report”, 1998• UNCTAD – “World Investment Report 2000: Foreign Direct Investment and the Challenge of

Development”• UNCTAD – “Studiul asupra celor mai importante FMN din Europa Centrală şi de Est”, 2000• UNCTAD, TD/B/WG, 1/10/1995 – “Consideration of Host and Home Country Policies to

Promote Foreign Direct Investment”• Vernon, Raymon; Wells, L.T. – “Manager in the International Economy”, 5th edition, Prentice

– Hall, New York, 1986

89

firmele multinationale

Documents