Academia de Studii Economice București

Economia și Administrarea Afacerilor Agroalimentare

PROIECT

Student : Agapie Alexandra Marina

Anghel Mariana Andreea

Anghel Raluca Alexandra

Bociu Andreea

Grupa : 1330

Coordonaror ștințific : prof.univ.dr.Victor Manole

Bucuresti

2010

Academia de Studii Economice București

Economia și Administrarea Afacerilor Agroalimentare

Filiera cerealelor-orezul

Student : Agapie Alexandra Marina

Anghel Mariana Andreea

Anghel Raluca Alexandra

Bociu Andreea

Grupa : 1330

Coordonaror ștințific : prof.univ.dr.Victor Manole

București

2010

Cuprins

Introducere

Cap. I. Etapele filierei cerealelor - orezul

1.1. Etapa preproducției

1.2. Etapa producției

1.3. Etapa prelucrării

1.4. Etapa distribuției

Cap. II. Aprecierea eficienței economice pe filiera orezului

Cap. III. Analiza SWOT pe filiera orezului

Concluzii

Introducere

Prezenta lucrare își propune să studieze filiera cerealelor în România ca temă de

actualitate privind realitatea economică, de aceea cercetarea s-a efectuat în scopul evidențierii

eficienței pe filiera cerealelor pentru cultura orezului .

Cercetările de marketing în cadrul economiei de piaţă urmăresc o serie de acţiuni

dintre care cele mai importante sunt dimensionarea volumului cererii actuale şi potenţiale,

adaptarea ofertei de produse la tentinţele cererii , stabilirea oportunităţii lansării de noi

produse pe piaţa dar şi optimizarea funcţionalităţii canalelor de distribuţie .

Filiera cerealelor este studiată începând cu importanța economică și nutrițională a

acestora, continuă cu producția la fermă, transportul și depozitarea, prelucrarea, distribiția și

consumul.

Obiectivele cercetării sunt identificarea etapelor și componentelor filierei, aprecierea

eficienței economice pe filieră ,analiza SWOT ,reglementările legislative în sectorul

cerealelor , agenții economici participanți ai filierei cerealelor ,analiaza cererii ,a ofertei dar și

a pieței, identificarea sau descrierea canalelor de distribuție, precum și modalitățile de

urmărire a calității filierei.

Metoda cercetării este reprezentată de studiu documentar cu date statistice preluate

din Anuarul Statistic al României la nivelul anului 2009, din literatura de specialitate, date

preluate de la agenții economici dar și de la instituțiile specializate.

Filiera cerealelor pe care am studiat-o se află în curs de organizare pe principiile

economiei de piaţă descries mai amanunțit în cuprinsul lucrării.

În vederea armonizării legislative şi instituţionale cu cerinţele Organizării Comune de

piaţă a cerealelor şi a funcţionării tuturor componentelor filierei naţionale sunt necesare

măsuri de creştere a gradului de flexibilitate a pieţei acestor produse prin adaptarea la

cerinţele consumatorilor interni şi la exigenţele comunitare.

Astfel aceste elemente cheie , în cvasitotalitatea lor pot contribui la crearea unor

avantaje competitive sau la crearea unor posibilităţi de creştere a competitivităţii produselor

agroalimentare româneşti pe piaţa europeană.

Cap. I. Etapele filierei cerealelor - orezul

Cerealele sunt cele mai raspândite culturi agricole de pe glob iar boabele cerealelor

sunt folosite în alimentația omului, în furajarea animalelor și ca materie primă în industrie.

Cultura cerealelor ocupă cele mai întinse suprafețe în zonele de câmpie, de aceea

producția vegetală are un caracter cerealier accentuat.

Sunt cultivate în toate zonele ecologice, grâul- în regiunile cu climă temperată, orezul

în cele cu clima tropical și subtropicală.

Filiera cerealelor este studiată începând cu importanța economică și nutrițională a

acestora, continuă cu producția la fermă, transportul și depozitarea, prelucrarea, distribiția și

consumul.

În cadrul filierei cerealelor, cel mai scurt canal între producție și consum este

reprezentat de exploatațiile agricole familiale, care desfășoară totalitatea activităților filierei

cu excepția recoltării și prelucrării cerealelor.

1.1. Etapa de preproducțiePe filiera cerealelor respectiv a orezului intervin numerosi agenți economici dintre

care enumerăm :

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ;

Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală ;

producători agricoli ;

furnizori ;

bancheri ;

instituțiile de cercetare ;

fermieri .

De asemenea operațiile specifice care se desfășoară în etapa preproducției sunt

următoarele :

elaborarea politicilor ;

elaborarea strategiilor ;

implementarea politicilor și strategiilor privind pregătirea producției pentru filiera

cerealelor respectiv a orezului .

Importanța cerealelorOrezul, ca și aliment funcțional , demonstrează că are o personalitate puternică ce

permite consumatorului să “trăiască sănătos mâncând” îmbinând plăcerea unei mese

savuroase cu bunăstarea fizico-psihică.

În zilele noastre, alimentelor nu li se cere doar să reprezinte o sursă nutritivă ci şi să

îmbunătăţească durata şi calitatea vieţii, devenind elemente centrale în prevenirea bolilor şi în

menţinerea bunăstării fizico-psihice.

Așa cum este folosit în alimentația populației, bobul de orez conține :

7,7 % proteine ;

75,2 % extractive neazotate ;

0,4 % grăsimi ;

2,2 % celuloză ;

0,5 % cenușă.

Bobul de orez nu conţine proteinele gliadină şi gluteină, responsabile de intoleranţa la

orz ce determină boli ale intestinului. Orezul şi produsele pe bază de orez, în absenţa riscurilor

de contaminare încrucişată reprezintă deci alimentul cel mai potrivit pentru cei ce suferă de

boli ale intestinului.

Orezul conţine un raport pozitiv între sodiu şi potasiu: conţinutul scăzut de sodiu

(5mg/100gr) şi conţinutul ridicat de potasiu (92mg/100gr) reprezintă o caracteristică pozitivă

ce a făcut din orez un element important pentru controlul presiunii arteriale.În plus,

concentraţia optimă de magneziu, şi prezenţa potasiului în orezul integral, are efecte pozitive

asupra menţinerii densităţii osoase prevenind riscul de osteoporoza, mulţumită capacităţii de a

reduce aciditatea din sânge.

Proteinele orezului, fiind recunoscute ca hipoalergice, datorită biodisponibilităţii lor,

reduc apariţia acestor senzaţii de disconfort(intoleranţe alimentare) sau altor situaţii

patologice mai grave (alergii alimentare).

Orezul reprezintă o importantă sumă de glucide dată de prezenţa amidonului şi a

celulozei. Uşurinţa asimilării orezului depinde de structura componentei amidonului.

Amidonul din orez este chimic organizat sub formă de granule foarte mici(2-10 microni) ce se

distribuie mai bine pe suprafaţa pereţilor gastrici astfel putând fi uşor atacaţi de sucurile

gastrice, asimilarea fiind astfel mai rapidă. Granulele de amidon din bobul de orez sunt de 20

de ori mai mici decât cele prezente în bobul de orz si de 70 de ori mai mici decât cele din

cartof.

În plus, uşurinţa asimilării orezului depinde de prezenţa scăzută a lipidelor(numai

0.4%) şi de prezenţa minimă a substanţelor nedigerabile ce reprezintă un procent de numai

4% faţă de cel de 10% din paste şi orz.Asimilarea rapidă şi uşoară a orezului duce la o

senzaţie de lejeritate şi digerabilitate rapidă fără să provoace după masă stări de disconfort.

Importanța economică a cerealelor este data de locul pe care îl ocupă acest sector în

economia României, ca suprafețe cultivate, producții obținute, consum, export și import.

Politicile sectorului publicSectorul agroalimentar ( care include agricultura şi industria alimentara ) ocupa un

rol important in economia ţarii noastre, atât sub aspectul populaţiei ocupate, cât şi al valorii

adăugate create.

În decursul ultimilor ani, aceste ponderi se situează la circa 40 % pentru populaţia

ocupată şi la circa 18 – 20 %, pentru valoarea adaugată.

Există o mare diversitate de agenți economici care operează în interiorul sistemului

(exploatații agricole, unități de distribuție a materiilor prime de natură agricolă, unități de

procesare, de comercializare, instituții financiare, organisme publice sj private etc.),

ei asigurând ,,fluidizarea" produselor agroalimentare spre diferite categorii de

consumatori. In acelasi sens, acționează și sistemul de relații care se constituie între agenții

economici, manifestarea lor solicitând, între altele, procese de reglare și parteneriat

economic. Obiectivul prioritar al politicii sectorului cerealelor este crearea unei piețe

competitive a cerealelor.

Suprafața cultivată cu cereale reprezintă peste 65% din suprafața arabilă a țarii. Orezul

deține o pondere de cca. 0,24 % din suprafața cultivată cu cereale în anul 2009.

Evoluţia suprafatei totale pentru pincipalele culturi în România Tabel 1.1.

SpecificareSuprafata( miii ha )

2006 2007 2008 2009Cereale-total d.c. 5114,3 5129,2 5210,9 5179,9Grau + secara 2029,8 1987,1 2123,3 2219,0Orz + orzoaica 331,6 363,8 394,0 531,7ovaz 196,8 208,7 200,4 204,6porumb + sorg 2520,8 2525,8 2449,9 2294,3orez 5,6 8,4 9,9 12,9

Sursa: Anuarul statistic al României ** MADR, Agr 2B

Din analiza datelor, referitor la indicatorul suprafața totală constatăm că o pondere

însemnată în sfera cerealelor este ocupata de porumb și sorg, urmată de grâu și secară, orz și

orzoaică, ovăz și în ultimă instanță orez.

In cazul grâului observăm ca suprafaţa ocupată de acesta a atins cota maximă în anul

2009(2219,0 mii ha) iar cea mai redusă suprafață cultivată cu grâu şi secară a fost

inregistrată în anul 2007 ( 1987,1 mii ha ).

În ceea ce priveşte porumbul şi sorgul costatăm că cea mai mare suprafată cultivată a

fost evidenţiată în anul 2007 ( 2525,8 mii ha ) iar cea mai redusă suprafaţă a fost înregistrată

în anul 2009 (2294,3 mii ha ).

O posibilă cauză a scăderii suprafeței cultivată cu grâu în anul 2007 şi a porumbului

in anul 2009 ar putea fii impăduririle terenurilor agricole sau abandonul terenurilor, dar şi

schimbarea categoriei de folosinţă a terenului precum şi defrişarea terenurilor silvice in

cazul creşterii suprafeţei.

Evoluţia suprafeței totale pentru cereale în Uniunea Europeană ( U.E.25)

Tabel 1.2.

Specificare Suprafata( miii ha )2005 2006 2007 2008

Cereale-total 52025.2 50768.7 50742 53718.1

Sursa : Eurosat

Din analiza datelor , referitor la indicatorul suprafața totală se observă că cea mai

redusă suprafață totală cultivată cu cereale în U.E.25 a fost înregistrată în anul 2007 ( 50742

mii ha ) iar cea mai semnificativă suprafața a fost evidențiată în anul 2008 ( 53718.1 mii ha ).

În prezent, în România nu se aplică un sistem de intervenții la cereale, piața fiind

liberă, atât din punct de vedere al prețurilor cât și al operațiilor de prelucrare, stocare, vânzare,

cumpărare și regimului de import export.

Standardul profesional privind indicii de calitate pentru cereale este aplicat în

momentul intrării în funcțiune al sistemului de intervenții, acesta fiind reprezentat de

standardul profesional nr. 824/2000.

La nivel național, legislația corespunzătoare cultivării culturilor de orez este formată

din următoarele :

Ordonanta nr.14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de

stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată prin Legea nr.74/2010;

Hotărârea nr.748/2010 privind aprobarea ajutoarelor de stat care se acordă

producătorilor agricoli pentru anul 2010 şi a sumei totale alocate acestor ajutoare de stat;

Hotărârea nr. 408/2010 privind aprobarea acordării unui ajutor de stat pentru motorina

utilizată în agricultură;

Ordin nr. 126/2010 pentru aprobarea procedurilor specifice de implementare şi

control, precum şi formularistica necesară  acordării unui ajutor de stat pentru motorina

utilizată în agricultură, cu modificările şi completările ulterioare;

Hotărârea nr.756/2010 privind normele metodologice referitoare la modul de acordare

a ajutorului  de stat  în agricultură pentru plata primelor de asigurare;

Hotărâre nr.759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea

calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică;

Ordonanta de urgenta nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plati directe şi plăţi

naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, si

pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societaţile agricole şi alte forme de

asociere în agricultură, cu modificările şi completările ulterioare;

Ordin nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice

şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi  naţionale

directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de

agromediu şi zone defavorizate, cu modificările şi completările ulterioare;

Ordonanţa nr.25 /2010 pentru instituirea unei scheme de ajutor stat temporare privind

asigurarea accesului la finanţare în agricultură.

La nivel comunitar, legislația aferentă este :

Regulamentul CE nr. 73/2009 privind stabilirea normelor comune pentru sistemele de

ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor

sisteme de ajutor pentru agricultori;

Regulamentul (CE) nr.1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor

agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (,, Regulamentul

unic OCP”);

Regulamentului (CE) nr. 1272/2009  al Comisiei de stabilire a normelor de punere în

aplicare a Regulamentului (CE) nr.1234/2007 al Consiliului cu privire  la achiziţionarea şi

vânzarea produselor agricole în cadrul schemei de intervenţie publică;

Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier

2007-2013;

Regulamentul (CE) nr. 1.857/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind

aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii

care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei de produse agricole şi de modificare a

Regulamentului (CE) nr. 70/2001.

În anul 2010, susţinerea producţiei la cultura de orez a fost marcată de următoarele

forme de intervenție precum :

schema de plată unică pe suprafaţă;

reducerea accizei la motorină;

subvenţia primelor de asigurare;

ajutor specific în sectorul agricultură ecologică;

subvenţionarea dobânzii la creditele de producţie.

Principalele instituții Principala instituție care intervine pe filiera cerealelor este Ministerul Agriculturii, și

Dezvoltării Rurale.

Principalele instituții pe filiera orezului

Tabel 1.3.

Etapa in Operatiile specifice Produsul care Agentul economic pe Asociatii profesionale

cadrul filierei Etapei circula in

timp aceasta filiera si alte institutii

Preproductie

Politicile sectorului Orez ca și  MADR, APIA, Public produs generic  

Mediul inconjurator SămânțaÎntreprinderi specializate

INMH, Instit de cercetare

Materialul biologic Sămânța Institut de cercetare Fundulea

ProducțieTratament prerecoltare Plantă Întreprinderea

producătoare 

Recoltare Orez  

Prelucrare

Transport, stocare,Orez Rissi Romuno, Rissi

MillingInstitut de cercetare

Funduleaconditionare,depozitare

Prelucrarea orezului Orez produs finit

Întreprinderi prelucrătoare  

DistributieComert intern Tartine, Supermarketuri, magazie Uniunea Europeană

Comert extern sortimente orez

Hipermarketuri, HORECA CEFTA

Sursa : Prelucrări proprii

Ministerul acționează la nivel central și are rolul de coordonator al politicii în

domeniu, îndeosebi în ceea ce privește implementarea prevederilor aquis-ului comunitar și a

măsurilor de intervenție.

O altă instituție ce a fost desemnată pentru implementarea programului de introducere

a elementelor tehnice și legislative legate de funcționarea sistemului de intervenție în

România e reprezentată de Societatea Națională a Produselor Agricole (SNPA).

Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA) va stabili modalitățile concrete

de operare a sistemului de intervenție cu ajutorul departamentelor specializate de control

tehnic, juridic, de execuție.

Mediul înconjurător

Factorii naturali se manifestă în diferite moduri, influențând atât producția la hectar cât

și calitatea produsului, maturitatea și implicit momentul optim de recoltare.

Temperatura minimă de germinare a orezului cultivat în zonele temperate este

cuprins între 10-120 C, iar cea optimă, foarte ridicată cuprinsă între 30-350 C.

Spre deosebire de celelalte cereale, semințele de orez au nevoie de o cantitate mai

mică de oxigen pentru germinare. Înfrățirea plantelor de orez începe la 10-15 zile de la

răsărire sau în medie la 40 de zile de la semănare și decurge în general cu aceleași

caracteristici ca și grâul de toamnă.

Orezul are cerințe ridicate față de căldură :

minim 10-120 C – pentru germinație ;

160 C – pentru înfrățire ;

20-220 C – pentru înspicare, înflorit, fecundare;

150 C – pentru maturitate.

Umiditatea reprezintă un factor important în realizarea unei producții eficiente de

orez la hectar, fiind necesare cantități de precipitații care să nu depățeasca stratul optim de

dezvoltare a plantei, în funcție de perioada de vegetație : germinare, înfrățire, formarea

bobului.

Agenți participanți pe filiera cerealelor

Tabel 1.4.

Faze ParticipanțiPlanificarea producției

MAPDR, instituţiile de cercetare, fermierii

Pregatirea producţiei Fermierii, băncile, agenţii de comercializare a input-urilorProducţia de cereale Exploataţiile agricole familiale, societăţile agricole şi societăţile

comerciale agricoleRecoltarea Fermierii, zilierii, familiile fermierilor, salariatiiTransport şi depozitare

Comcereal (41 agenţi), Cerealcom (29 agenţi), Nutricomb, Semrom, Unisem, unităţile de morărit (250 unităţi), comercianţii privaţi,angrosiştii .

Prelucrare Societăţi comerciale de morărit şi panificaţie cu capital privat, mori şi brutării private săteşti, mori şi brutări ce aparţin Agromec, Centrocoop

Distribuţie Engrosisti, detailisti, exportatoriConsum Menajele, cantinele, spitalele, armata, restaurantele, unităţile

turistice

Stratul de apă din orezărie are importanță desebită pentru orez întrucât rolul esențial al

apei este de termoregulator.

Orezul nu este o plantă acvatică , cerințele sale fiziologice pentru apă nu sunt cu mult

superioare grâului ( de exemplu coeficientul de transpirație al orezului este de 600 iar al

grâului 500).

În aceeași ordine de idei, se folosește submersia continuă cu strat de apă cu nivel

variabil, in funcție de faza de vegetație și cerințele plantei. Astfel, fie că este vorba de

semănatul în apă sau uscat stratul de apă nu trebuie să fie mai mare de 10 cm.

Un caz aparte îl reprezintă situația denivelărilor , caz în care stratul de apă nu trebuie

să depășească inălțimea de 5 cm pe cotele cele mai ridicate ale parcelei.

În prezent este extinsă practica cultivării orezului pe soluri neproductive sau slab

productive, de tipul celor saline și alcaline. Zonele de cultivare a orezului în România sunt

stabilite în funcție de regimul termic și sunt reprezentate printr-o fâșie îngustă, de-a lungul

Dunării, de aproximativ 200 km, de la Calafat la Brăila.

Orezul se cultivă numai pe terenuri special amenajate denumite orezării și care se

exploatează cu unele măsuri fitotehnice speciale, în exclusivitate pentru cultura orezului.

În cadrul unei orezării, cultivarea orezului se realizează pe parcele de formă

triunghiulară (250*150 metrii), în suprafața de 2-4 ha (până la 5-6 ha) în funcție de panta

terenului, sol, dimensiunea sistemului de evacuare, drenaj.

Întreaga orezărie se împarte în sectoare, în suprafețe de 50-80 ha (30-40 ha în

amenajările de tip ameliorativ) care la rândul lor se împart în parcele.

Exploatațiile orizicole se organizează pe ferme specializate, în suprafață de 200-300 ha.

Materialul biologic

Orezul ocupă pe glob locul doi ca suprafaţă cultivată (după grâu) locul doi la producţia

medie (după porumb) şi locul trei (după grâu şi porumb) la producţia totală de cereale a lumii.

Ţara noastră se găseşte amplasată la limita nordică de cultură, motiv pentru care

cultivarea orezului este concentrată numai în zona considerată favorabilă, în sudul şi sud-estul

Câmpiei Române, în imediata apropiere a Dunării, precum şi în sud-vestul ţării, pe o suprafaţă

mai mică, în judeţul Timiş. În acest areal, se realizează pe o perioada de 150-160 zile (20

aprilie–10 octombrie), o sumă a temperaturilor medii de peste 0˚C de 2800 – 3200˚C şi o

luminozitate de peste 1200 ore.

Din punct de vedere pedologic, orezul se cultivă pe solurile de luncă aluviale, normale

şi sărăturate (saline-alcaline), ameliorate şi în curs de ameliorare.

Orezul aparține genului Oryza, specia Oryza sativa L.(orezul comun) care cuprinde

trei subspecii: ssp.brevis, boabe scurte, de 3-4 mm lungime; ssp. Indica, caracterizată prin

boabe subțiri și lungi, periodă lunga de vegetație; ssp.japonica, cu boabe mari mai scurte,

perioda mai scurtă de vegetație, cultivată în zona temperată.

Soiurile cultivate în România fac parte din varietatea italica, în majoritate soiuri

precoce cu perioada de vegetație intre 110-128 zile : Magic, Zefir, Speranța, Polizești,

Oltenița, Elida, Dunărea, Diamant, Brăila, soiuri create de amelioratorii de la Institutul

Național de Cercetare Dezvoltare Agricolă Fundulea ( Stațiunea de Cercetare Dezvoltare

Agricolă Brăila și Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricola Oltenița).

Parametrii de calitate care trebuie urmăriți la un material săditor sunt : productivitatea,

precocitatea, rezistența la iernare, rezistența la boli, rezistența la seceta, la cădere, la scuturare.

Astfel de parametrii sunt îndepliniți de semințele comercializate prin rețeaua specializată de

aprovizionare cu material săditor : Comcereal, Cerealcom, Nutricomb, Semrom, Unisem.

Aceștia dispun de infrastructura necesară obținerii unor semințe de calitate, tratate și pregătite

înainte de însămânțare, semințele aparținănd categoriei elită.

De asemenea aceste societăți au fost proiectate la înființarea lor pentru aprovizionarea

marilor unități agricole. În prezent societățile ar trebui sa-și adapteze oferta la cererea noilor

beneficiari.

1.2. Etapa de producțiePe filiera cerealelor, în etapa de producție a orezului intervin numerosi agenți

economici dintre care enumerăm:

Exploataţiile agricole familiale ;

Producătorii agricoli ;

societăţile comerciale agricole .

bănci ;

org.legate de producție .

Etapa de producţie cuprinde activităţi din cadrul întreprinderii prin care se transformă

obiectele muncii în produse finite, semifabricate şi servicii şi se creează nemijlocit condiţiile

tehnico- materiale , organizatorice şi de deservire necesare desfăşurării fabricaţiei în bune

condiţii.

Operațiile specifice care au loc în cadrul etapei de producției sunt următoarele :

colectarea orezului ;

transportul orezului ;

recepția cantitativă precum și cea calitativă ;

operațiunea de control a orezului .

Tehnologia de producțieOrezul apartine genului Oryza, specia Oryza sativa L.(orezul comun) care cuprinde

trei subspecii: ssp.brevis, boabe scurte, de 3-4 mm lungime; ssp. Indica, caracterizata prin

boabe subtiri si lungi, perioda lunga de vegetatie; ssp.japonica, cu boabe mari mai scurte,

perioda mai scurta de vegetatie, cultivata in zona temperata.

Principala sursă de apă pentru amenajările orezului este Dunărea, iar pentru unele

judeţe, pe anumite suprafeţe şi râurile interioare: Bârzava în Timiş, Jiul în Dolj, Oltul în Olt şi

Teleorman, Siretul în Brăila.

Orezul este considerat o planta hidrofilă (iubitoare de umezeală), adaptat structural şi

fiziologic să vegeteze în condiţii de submersie continuă sau intermitentă.

Rotația culturii

Fiind o investiție costisitoare, orezăria se exploatează în primul rând prin cultura

orezului, acest fapt fiind posibil întrucât orezul suportă monocultură (numai dupa 3-4 ani de

monocultură producția scade).

Faptul că producția de orez se menține ridicată în 3-4 ani de monocultură, prin

asigurarea tuturor factorilor fitotehnici se pot alcătui rotații cu încărcături de 50-80% orez.

Încărcătura cu orez e determinată în primul rând de solul pe care s-a înființat orezăria.

Întreruperea culturii orezului se realizează prin diferite plante precum : trifoi, lucernă,

grâu, porumb, fasole, sfeclă.

Este foarte important ca planta premergătoare culturii orezului să elibereze terenul cât

mai devreme, pentru a se realize pregătirea solului de toamnă, în cele mai bune condiții.

Exemplul de rotații cu 75-80% orez : 1,2,3 orez – 4 borceag ; 1,2,3 orez – 4 porumb siloz sau

sfeclă furajeră.

Experiențele din România recomnandă pentru asolamentele din orezării urmatoarea

structură de culture : orez 67 %, floarea-soarelui 17 %, orz de toamna 16 % sau orez 67 %,

orz de toamnă 17%, lucernă 16 %.

Sămânța și semănatul

Pentru semănat, sămânța de orez trebuie sa fie întreagă (bobul îmbrăcat în întregime în

palee și nespart) cu o capacitate de germinație și energie germinativă ridicată.

Înainte de semănat se tratează cu fungicide sau insectofungicide prin care se previne

transmiterea unor boli (Pyricularia Oryzae, Fusarium Moniliforme) și atacul dăunătorilor.

Înainte de tratare sămânța de orez se umectează timp de 24 de ore. Deoarece erbicidul

ORDRAM este volatile, imediat după încorporare trebuie acoperit cu un strat de apă. Astfel la

noi în țară s-a generalizat semănatul orezului prin împrăștiere în apă. Această metodă prezintă

numeroase avantaje dintre care :

maturarea mai timpurie a plantelor cu 7-10 zile sau chiar 14 zile față de semănatul în

uscat;

pe terenurile sărăturate se crează condiții pentru spălarea sărurilor încă de la începutul

vegetației ;

se crează parametrii corespunzători și în cazul solurilor grele, în orezăriile în care

terenul nu e bine desecat sau atunci când patul germinativ nu se poate pregăti în cele mai bune

condiții.

Semănatul orezului în apa se execută cu avionul, iar sămânța se umecteză obligatoriu

cu 24-28 ore înainte de semănat sau se tratează cu precipitatul HIDROSTIL 2 l/t diluat în 20-

30 de litrii de apă în scopul creșterii greutății specific a semințelor pentru ca acestea să nu

plutească în apă ci să cadă uniform pe sol.

În uscat, semănatul orezului se realizează cu semănatori obișnuite, la distanță între

rânduri de 15-18 cm sau prin împraștiere folosind semănatoarea universal, fără tuburi

conducătoare.

Orezul se seamănă când temperature solului și a apei atinge 11-120 C, iar timpul este

spre încălzire.

Densitatea optimă a culturii este de 350 plante/ m2 la solurile productive și cu o

capacitate mare de înfrățire și de 300-350 plante/ m2 la celelalte soiuri (cele mai ridicate

producții se realizează la 450-600 panicule recoltabile/ m2).

Cantitatea de sămânță pentru semănat este cuprinsă între 270-300 kg boabe/ha.

Adâncimea normei de semănat prezintă mare importanță și este de 2-3 cm pentru

semănăturile în uscat și nu depășește 0,5 cm la semănatul submers.

Tratamentele prerecoltareÎn timpul vegetației, cultura de orez este supusă mai multor lucrări și tratamente

precum : fertilizare, irigarea, combaterea buruienilor, a bolilor și a dăunătorilor.

Fertilizarea culturii

Capacitatea ridicată de producție a orezului este bine valorificată prin utilizarea

îngrașămintelor organice și chimice. Pentru realizarea producției, consumul de elemente

nutritive la orez nu e mai ridicat decat la alte cereale.

Aproape 30% din cantitatea totală de azot este absorbită de plantele de orez la

germinat până începe alungirea paiului, adică pe totă perioada de înfrățire și formare a

rădăcinilor. La orez, ca și la alte cereale, aproape 10% din cantitatea totala de potasiu este

absorbită în prima jumătate a perioadei de vegetație.

Doza de azot stabilită se administreză fracționat :

70-80 % se administrează înainte de semănat ;

20-30 % în timpul vegetației.

Consumul de elemente nutritive la orez (BOROSSIO L. 1965)

Tabel 1.5.

Productia la ha

Totalul elementelor extrase (kg/ha) Consumul pentru 100 kg boabe si paie

N P2O5 K2O N P2O5 K2OBoabe : 65,0 70,85 38,71 25,66 0,09 0,59 0,3Paie : 49,0 21,57 13,47 69,65 0,43 0,27 1,42

Total 92,42 52,18 95,31 1,52 0,86 1,72Sursa : Agroecofitotehnie, Ion Dincu

Fosforul stimulează înfrățirea și înrădăcinarea, mărind în același timp rezistența

plantelor la cădere, influențând pozitiv procentul de flori fecundate și grăbește procesul de

maturare.

Administrat împreună cu azotul, fosforul influențează pozitiv procesele fiziologice

care contribuie la creșterea eficacității azotului (rezistență la cădere, boli).

Datele experimentale au evidențiat ca suficientele de pe orezăriile de pe terenurile

normale, dozele de 60-80 kg P2O5 (80-100 kg pe terenurile degradate sau salinizate), Iar

potasiul se administrează în doze de 60-100 kg K2O.

Raportul NPK se stabilește în funcție de complexitatea factorilor care acționeză în

culturile de orez : pentru culturile intensive unde factorii fitotehnici sunt asigurați în cele mai

bune condiții, raportul NPK trebuie să fie apropiat de 1:1:1. În cazul dozelor mai mici de

îngrășăminte acest raport poate fi de 1:0,8:0,6.

Gunoiul de grajd trebuie să fie fermentat pentru a se evita carbonificarea materiei

organice în solul acoperit cu apă.

Pe solurile sărăturoase, cu reacție puternic alcalină, pentru a crea condiții

corespunzătoare de viață plantelor de orez, este necesară folosirea amendamentelor și anume a

fosfogipsului, reziduu industrial cu 80% sulfat de calciu sau gips.

Irigarea

Se folosește submersia continuă cu strat de apă cu nivel variabil, in funcție de faza de

vegetație și cerințele plantei.

După 6-8 zile de la semănat, favorizarea înrădăcinării se evacueză apa treptat, iar

parcelele nu vor fi ținute fără apă mai mult de 48 de ore.

Înradăcinarea poate avea loc într-un strat mic de apă, fără a fi necesară evacuarea

totală a apei, în mod deosebit când parcelele au rigori, astfel se vor evita pierderi de

îngrășăminte și erbicide, dar și infestarea parcelelor cu mohor.

În cazul semănatului în uscat cu încorporarea seminței în sol, până la răsărire se vor

efectua 2-4 udări și evacuări, după care urmează submersia continuă cu strat de apă variabil.

Pe terenurile unde se va forma crusta (pe cele bine nivelate), dar mai ales pe terenurile

sărăturate se urmăreșteca înrădăcinarea sa aibă loc într-un strat mic de apă sau în mocirlă

pentru a preveni ridicarea sărurilor la suprafața solului.

Evacuarea apei în vederea aplicării erbicidelor în vegetație trebuie facută eșalonat, în

funcție de suprafața care se poate trata, dar mai ales de capacitatea de inundare în timp util,

după erbicidare (după aplicarea erbicidelor parcelele de orez nu trebuie să rămână fără apă un

interval mai mare de 24-48 ore).

De asemenea nu se recomandă evacuarea totală a apei mai ales în locurile joase.

Pe întreg ciclul de vegetație dirijarea dirijarea stratului apei se face astfel : pentru

însămânțare stratul de apă va fi de 8-10 cm înălțime ; la înrădăcinare se va evacua apa din

parcelă ; după înrădăcinare (în cazul celor 3 variante de semănat), 1/3-2/3 din înălțimea

plantei va fi în apă întreaga perioadă de vegetație.

În faza de înfrățire stratul de apă se va reduce la 2-3 cm pentru a favoriza o înfrățire

optimă, după care are loc completarea cu apă menținându-se într-un strat de aproximativ 10

cm înalțime.

Având în vedere rolul termoregulator al stratului de apă în perioade critice cu

temperaturi mai mici de 150 C, pentru protejarea plantelor înălțimea stratului de apă se ridică

la 15 cm (în special în faza de formare a primordiilor florale).

După înflorit stratul de apă poate fi redus din nou la 10 cm până în momentul

maturării plantelor cu aproximativ 10-15 zile înainte de recoltare, când apa se evacueaza total

din parcele.

Evacuarea apei în vederea începerii recoltatului se face treptat, cand boabele din lan au

atins 20-30 % umiditate. O evacuare bruscă a apei poate provoca o cădere masivă a plantelor.

Combaterea buruienilor

Pentru semănatul orezului în apă se folosește ORDRAM EXTRA, produs pe bază de

MOLINAT (6,0 l/ha) sau ORDRAM EC 70% (7,0-8,0 l/ha). Produsul se aplică înainte de

semanat atunci cand terenul trebuie să fie foarte bine pregătit, cantitatea de erbicid se dizolvă

în 200-400 l/ha, urmarindu-se administrarea întregii cantități de soluție stabilită în vederea

realizării unei distribuiri cat mai uniforme. După erbicidare se asigură încorporarea acestuia în

sol la adâncimea de 6-8 cm cu grapa cu discuri în agregat sau cu grapa cu colți prin doua

discuri în sensuri diferite. După aceea va fi obligatorie inundarea parcelelor – cel mult 24 de

ore de la aplicarea soluției.

În mod obligatoriu, înainte de erbicidare, în vegetație se evacuează apa din parcelă,

apoi se inundă din nou 24-48 de ore după erbicidarea.

Erbicidarea se efectuează în agregat cu echipament EEP-600 , cu avionul sau cu

elicopterul.

Pentru combaterea speciilor de mohor, în vegetație se pot folosi produse FACET SC

care se aplică începând cu faza în care mohorul are dezvoltat 2-3 frunze până la faza de 4-5

frunze (începutul înfrățirii). Doza recomandată este de 2 l/ha p.c. dizolvat în 200-400 l/ha apă

în cazul tratamentelor terestre și 80-100 l/ha la aplicarea cu avionul.

După aplicare este foarte important ca terenul să fie umed sau cel puțin acoperit cu un

strat de apă. Se poate folosi și produse cu acțiune sistemică KLINER și adjuvant în doze de

1,0 și 0,2 l/ha p.c. în faza de 4-5 frunzulițe ale mohorului.

La metoda de semănat în uscat cu încorporarea seminței în sol, se folosesc produse

STOMP în doze de 6 l/ha aplicat după semănat, înainte de răsărire, la suprafața solului după

care imediat urmează inundarea parcelei.

Speciile de Cyperaceae și buruienile dicotiledonate, cele cu frunza lată, se combat cu

erbicide în faza de buton floral al buruienilor în vederea unei combateri eficiente, ținând cont

că majoritatea speciilor de buruieni apar mai târziu și eșalonat cu soluții precum :

GARLON și MCPA (1,0 și 0,5 l/ha) ;

BASAGRAN M (3,0 l/ha);

LONDAX (100G/HA).

Combaterea algelor se poate face cu tratamente cu sulf de cupru în cantitate de 18-20

kg/ha în toată perioada vegetației, ori de câte ori este nevoi, aplicarea se va face în apa de

irigat sau local în zonele joase ale parcelei unde orezul este acoperit de apă.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Arsura orezului (brusoane) este o boală produsă de ciupearca Pyricularia oryzae ce

poate ataca orezul pe toată durata vegetației în special în faza de burduf-înflorire.

Factorii care determină apariția acestei boli este determinat de :

condițiile climatice – în veri cu temperaturi scăzute, mai ales în luna august, unde se

înregistrează diferențe de temperatură dintre zi și noapte ;

excesul de azot – fertilizarea unilaterală cu azot sau aplicarea acestuia târzie duc la un

dezechilibru de nutriție.

Mijloacele de prevenire și combaterea acestei boli se poate realiza prin : rotația

culturilor, arderea miriștei și a resturilor vegetale, arătura adâncă, îngrășăminte minerale

(NPK) administrate echilibrat, tratarea semințelor cu produse DITHANE M45 (3 kg/t) etc. ;

Pătarea brună a orezului este produsă de ciupearca Helminthos porium oryzae ce

atacă plantele în toată perioada de vegetație. Ca principale măsuri de combatere enumerăm :

igienizarea culturală, tratarea semințelor cu fungicide și cultivarea de soiuri rezistente la boli.

Algele se combat cu aplicarea unui tratament cu BRESTAN 60 WP (2-4 kg/ha) sau

sulfat de cupru (20 kg/ha).

Principalii dăunători sunt : Limnea stagnalis, Planarbis corneus, Hydrelia griscola,

Chironomus plumosus. Atacul prosus de aceștia nu reprezintă o pagubă economică, însă

pentru evitarea și apariția acestora se poate aplica un insecticid PIRETROID.

Recoltarea

Recoltarea orezului se realizează la coacere deplină , atunci când umiditatea boabelor

în lan este de 18 - 20 %.

În aceeşi ordine de idei , pentru începerea mai timpurie a recoltatului se procedează la

tratarea culturii cu produse disicante ( când boabele au umiditatea de 24 - 26 % ).

Produsele folosite în acest caz sunt : * REGLONE ( 1,5 - 2.5 l p.c./ ha ) ;

* HARVADE ( 1.5 - 2.0 l p.c./ha ).

Dacă din condiţii obiective , recoltarea nu se desfăşoară în epoca optimă , ci se întârzie

datorită unor condiţii climatice nefavorabile , atunci devine necesară luarea unor măsuri

pentru uscarea orezului. De asemenea , recoltarea poate începe după 3 - 5 zile de la aplicarea

tratamentului.

Pentru începerea mai timpurie a recoltatului şi pentru o eşalonare corespunzătoare ,

exploataţiile mari au posibilitatea de a cultiva 2 - 3 soiuri cu perioade de vegetaţie diferite.

Recoltarea orezului se realizează mecanizat, direct din lan cu ajutorul unei combine

special echipate pentru orez precum bătătorul şi contrabătătorul echipat cu anumite cuie iar

roţile sunt înlocuite cu şenile.Este important de menţionat ca turaţia tobei să nu depăşească

500 - 550 ture /minut.

Recoltatul se realizeaza dupa secarea orezariilor si orezul nedecorticat este uscat

înainte de a fi supus unor laborioase prelucrări succesive.

În procesul decorticării, prin îndepărtarea pericarpului şi totodată a embrionului se

elimină din bobul de orez ¾ din grăsimi , mai mult de jumătate din sărurile minerale şi

aproape în întregime vitaminele.

Orezul recoltat trebuie sa fie macinat inainte de preparare alimentara. Rezultatul

simplei macinari este orezul brun, in timp ce decorticarea suplimentara duce la formarea

orezului alb, mai rezistent decat orezul brun in conditiile climei tropicale.

După recoltarea, boabele se condiţionează şi se depozitează în spaţii corespunzătoare

destinaţiei lor.

Mentionăm de asemenea că producţia medie obţinută pentru cultura orezului este de

3000 - 4000 kg /ha.

Evoluţia producţiei totale privind cultura orezului

Tabel 1.6.

Romania Anul

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010Productia

2495 1263 1284 2709 2500 3634 3263 2800 4939 5620 3000medie kg/haProductia

3,6 1,5 0,6 0,5 12,5 14,3 18,4 28,0 48,9 72,5 51,0totala mii t

Sursa : MADR

Din analiza datelor , referitor la indicatorul producţia totală se constată că producţia de

orez a României a inregistrat o evoluţie fluctuantă , cu un trend ascendent în perioada 2000 -

2010. De asemenea , putem remarca ca producţia de orez a crescut de 17 ori în anul 2010

comparativ cu anul de bază - anul 2000.

Totodată putem evidenţia faptul că cea cea mai redusă valoare a producţiei medii a

fost înregistrată în anul 2001 ( 1263 kg / ha ) iar cea mai ridicată valoare a fost reflectată în

anul 2009, aceasta crescând de aproximativ 4,44 ori faţă de anul 2001.

Producţia de orez nedecorticat în Uniunea Europeană Tabel 1.7.

SpecificaţieAnul

19981999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

Producţia de orez ( mii tone )

27222723

2485

2611

2655

2694

2881

2722

2633

2848

2634

2743

Sursa : USDA - United States Departaments of Agriculture

Din analiza datelor putem constata că cea mai redusă producţie de orez aferentă

Uniunii Europene a fost înregistrată în anul 2000 cu o valoare de 2.485 iar cea mai

semnificativă producţie a fost reflectată în anul 2004 şi anume 2.881 mii tone.

De asemenea putem observa că începând cu anul 2000 producţia de orez înregistrează

un trend relativ ascendent cele mai ridicate valori fiind evidenţiate în anii 2004 respectiv

2007.

Costurile de producţie

Costul de producţie reprezintă expresia bănească a consumului de factori de productie

necesar producerii si vanzarii de bunuri materiale si servicii, concretizat in cheltuieli pentru

materii prime, materiale, combustibil, energie, salarii, masini unelte, utilaje, instalatii, chirii,

intretinere, pe care le suporta agentii economici.

El se caracterizează prin :

o include toate cheltuielile necesare pentru susţinerea ofertei;

o se regaseşte în preţul de vânzare al producatorului;

o permite însumarea în expresie bănească a cosumului tuturor factorilor de producţie;

o poate fi interpretat ca un cost de oportunitate.

Cheltuielile de producţie pe hectarul de orez variază în funcţie de tehnologia de

producţie utilizată ,costul factorilor de producţie ( sămânţă , substanţe fertilizante şi de

combatere a bolilor şi dunătorilor , lucrările mecanizate efectuate , cheltuielile de

aprovizionare şi cu forţa de muncă) şi implicit de volumul producţiei obţinute .

La nivelul anului 2008 producţia medie la nivel de ţară a fost de 3.000 kg pe hectar.

De asemenea cheltuielile intermediare aferente anului 2009 au atind cota de 6.900 lei pe

hectar , ceea ce a antrenat un nivel al costului de 2.3 lei / kg.

1.3.Etapa de prelucrarePe filiera cerealelor, în etapa de prelucrare a orezului intervin numerosi agenți

economici dintre care enumerăm:

Producătorii agricoli ;

societăţile comerciale agricole .

întreprinzători ;

organizații ale fermierilor .

Operațiile specifice care au loc în cadrul etapei de prelucrare sunt următoarele :

recepția cantitativă precum și cea calitativă ;

depozitarea orezului ;

sortarea orezului ;

condiționarea orezului;

depozitarea orezului ;

ambalarea orezului .

Transport, Sortare, Condiționare, Depozitare

Cerealele se transportă din câmpul unității de achiziționare special amenajate, unde se

aplică un control riguros din partea statului, dadorită importanței sociale date acestor produse.

Astfel, silozurile de cereale sunt amplasate în bazinele cerealiere, având spații special

amenajate unde se poate asigura condiționarea și depozitarea pe perioade mai lungi de timp.

La recepția cantitativă a cerealelor se urmărește determinarea indicatorilor precum și greutatea

hectolitrică, umiditatea, puritatea, prezenșa corpurilor străine. În funcție de acești parametrii

se va stabili prețul de achiziție.

Din punct de vedere calitativ, cerealele se vor sorta și depozita pe loturi omogene, în

celule cu capacități de stocare aproximativ egale, în scopul realizării fluxului de condiționare

specific parametrilor. Condiționarea presupune uscarea boabelor prin aducerea umidității la

valorile tehnologice astfel încât să prevină încolțirea și autoîncingerea și curățarea sau

eliminarea diferitelor imporități prin trecerea pe benzile transportoare sau pe șnecuri supuse

unui curent de aer.

Orezul se depozitează fără ambalaj (varsate), în vrac, iar cand este pregatit pentru

export se ambalează în saci de iuta. Cel mai modern mijloc de pastrare a orezului în vrac este

depozitarea în silozuri. Acestea sunt construcții speciale, realizate din beton armat și utilate cu

instalații moderne de încarcare/descarcare și depozitare a orezului. Ele sunt amplasate în

apropierea principalelor zone de producție și de morarit, denumite silozuri de linie.

Există de asemenea silozuri de mare capacitate, înzestrate cu instalatii speciale pentru

curațirea, uscarea, depozitarea și încarcarea în vapoare a orezului destinat exportului. Acestea

sunt denumite silozitri terminale. Orezul se prelucrează în diverse sortimente: orez decorticat,

polizat, poleit și glosat. Pierderile naturale în depozitele en gros pentru orez decorticat și

ambalat in saci se estimeaza la 0,40%. Aceste depozite pot dispune de laboratoare de analiză

și de utilaje de încărcare și descărcare a orezului din mijloacele de transport.

Orezul se cultivă pe suprafețe mari în cadrul societăților comerciale din județele:

Ialomița, Brăila, Constanța,Teleorman,Olt, Dolj,Timiș și Bihor;

pentru uscarea și depozitarea orezului SC Rissi Romuno cu o capacitate de 15.000

tone;

pentru selectionarea, prelucrarea orezului brut si ambalarea orezului -SC Rissi

Milling cu o capacitate de orez albit de 6 tone/ora;

pentru cercetări științifice sunt stațiunile de cercetare și dezvoltare agricolă de la

Oltenița, județul Călarăși și Brăila, județulBrăila, acestea fiind subordonate Institutului

Național de Cercetare Dezvoltare Agricolă Fundulea, județul Călărași;

Asociația cultivatorilor și procesatorilor de orez din România s-a înființat în anul

2008;

lista soiurilor de orez se regaseste in Catalogul Oficial al soiurilor de plante de cultură

din România și în Catalogul Comunității Europene.

Toate aceste operațiuni de transport, sortare condiționare și depozitare aaugă valoare

produselor și, în același timp, previn pierderile postrecoltare. De aceea în această fază de după

recoltare tratamentele aplicate sunt foarte importante, în special n cazul în care sunt reaizate la

momentul potrivit. Asupra orezului după recoltare nu se acționează doar în sens pozitiv,

involuntar se poate acționa în diferite locuri, cu diferite mașini și unelte, ajungând a fi afectată

calitatea producției. De aceea trebuie identificate acele acțiuni și comensurate efectele

negative pe care le induc.

Prelucrarea orezului

Orezul este o crupă care se obține din orezul brut prin decorticarea, șlefuirea,

polizarea și glasarea bobului. În urma procesului tehnologic de prelucrare a orezului brut, se

obțin urmatoarele tipuri de orez:

- orez tip “S” (șlefuit) care în funcție de conținutul în boabe galbene, impurităti și

umiditate, se sortează în doua calități:

* orez calitatea I S, cu conținut maximum de 5% boabe galbene, 18% sparturi,

2% impuritati si 15% umiditate;

* orez calitatea a II-a S, cu continut maximum de 25% boabe galbene, 25%

sparturi, 2,5% impuritati si 15,5% umiditate.

- orezul “P”(polizat), dupa slefuire se netezeste si se sterge de pulberea fainoasa;

- orezul tip “G” (glasat), dupa polizare se acopera cu un strat lucios de glazura (formata

din sirop de glucoza sau miere, talc sau calciu, creta, amidon etc.).

Greutate şi volum pentru orezul nedecorticat şi albit componentele sale

Tabel 1.8.Densitatea

(kg / m 3) Sac (saci / tona) Greutate pe sac

Orez nedecorticat sau seminţe 600 600 13-25 13-25 40-80 kg 40 - 80 kg Orez alb 850 850 20-25 20-25 40-50kg 40-50 kg Orez brun sau arpacaș 550 550 20 20 50kg 50 kg Coji 120 120 50-100 50-100 10-20 kg 10-20 kg

Sursa : Institutul Internațional de Cercetare a Orezului (IRRI)

Brizura de orez reprezinta sparturi de bob de orez de diferite dimensiuni, rezultate în

timpul prelucrarii si este de doua calitati dupa continutul în corpuri straine: calitatea I pentru

consum alimentar si calitatea a II-a pentru scopuri industriale.

Orezul se ambaleaza, se transporta si se depoziteaza la fel ca faina. În magazine,

orezul se livreaza preambalat în pungi de 1 kg și în cutii de carton în diferite cantități.

Arpacasul este o crupa care se obtine prin decorticarea si slefuirea boabelor de grâu

sau orez. Arpacasul de grâu se prezinta sub forma rotunda, de culoare alba-galbuie, cu nuanta

roscata, cu gust placut, dulceag, specific grâului, fara miros strain si fara urme de coaja.

Se întrebuinteaza în alimentatia omului si are o valoare alimentara mai ridicata decât

arpacasul de orez, datorita continutului mai ridicat în substante proteice si glucide. Se

ambaleaza în saci de hârtie de 50 kg. Marcarea, depozitarea si transportul se fac la fel ca la

faina.

Arpacasul de orez dupa gradul de prelucrare este de trei tipuri:

- tipul I, arpacas slefuit si rotunjit, de forma sferica, bine decorticat si slefuit, de culoare

alba;

- tipul II, arpacas slefuit; crupa este decojita partial, de forma ovala, de culoare mai

închisa decât primul tip;

- tipul III, arpacas popular, cu boabe de forma si marime diferita, culoarea este galbena-

cenusie. Se ambaleaza în saci de hârtie de 5o kg.

Fulgii de ovaz sunt crupe care se obtin din boabe mari de ovaz decorticate si apoi

tratate cu vapori de apa în cazane speciale, pâna la înmuiere. Dupa vântare, boabele se

lamineaza între valturi netede de otel care se învârtesc cu aceeasi viteza în sens invers. Este un

produs dietetic cu mare valoare nutritiva, folosit mai ales în alimentatia copiilor. Crupele se

prezinta ca niste fulgi în forma de solzi bine presati, rezistenti la manipulari normale, de

culoare alba sau slab galbuie; au gust placut si se fierb usor. La receptie nu se admit: gust

strain, miros de mucegai, de încins sau alt miros strain. Umiditatea maxima este de 12%.

Fulgii de ovaz se ambaleaza în saci de hârtie cu un continut de 30 kg sau în cutii de

carton de 250 g, captusite cu hârtie. Cutiile se ambaleaza apoi în lazi de lemn sau de carton de

25 kg. Transportul si depozitarea se fac la fel ca la faina.

Crupe expandate: Pufarinul. Produsul este un drajeu cu miez de crupe (orez

decorticat, grâu decorticat) care sunt expandate si drajate (suportul este prevazut cu un strat

format din cacao, zahar, vitamina C, ciocolata, vanilie).

Ambalarea pufarinului se face în pungi de celofan sau polietilena cu un continut de 80

g sau de 50 g (în functie de sortiment), precum si în cutii de carton de 50 g (pentru pufavit ).

Depozitarea produselor expandate se face în încaperi uscate, aerisite, curate, la

temperatura de maximum 200C si umiditatea relativa a aerului de 65-70%, ferite de umezeala

si de produse cu miros patrunzator. Transportul se face cu vehicule acoperite. Termenul de

garantie al pufarinului este de 4 luni.

1.4. Etapa de distribuţie

Pe filiera cerealelor, în etapa de distribuție a orezului intervin numerosi agenți

economici dintre care enumerăm:

unități comerciale de desfacere cu amănuntul ;

angrosiști ;

detailiști ;

procesatorii ;

cooperativele de marketing .

De asemenea dintre operațiile specifice aferente acestei etape enumerăm :

promovarea orezului ;

valorificarea orezului ;

depozitarea orezului ;

livrarea orezului ;

vânzarea cu amănuntul .

Canalul de distribuție pe filiera orezului

Fig.1.1.

Distribuţia produselor agricole şi alimentare cuprinde toate activităţile prin care se

realizează trecerea acestor categorii de mărfuri de la agentul economic producător la

consumatorii finali sau utilizatori.

Legând producţia de consum , în spaţiu şi timp , distribuţia are în esenţă rolul de a

regulariza fluxurile de mărfuri în scopul de a atenua , atunci când este cazul , efectele negative

ale fenomenelor conjuncturale ale pieţei.

„ Cartea verde a comerţului „ precizează că termenii de comerţ şi distribuţie sunt

folosiţi asemenea ca fiind sinonimi , chiar dacă primul este considerat mai mult legat de

vânzare , iar cel de al doilea de logistică.

În aceeaşi ordine de idei , comerţul este considerat cheia de boltă a modelelor socio -

economice contemporane.

În cadrul filierei agroalimentare , distribuţia joacă un rol foarte important prin crearea

de servicii , noi locuri de muncă şi de valoare adăugată.

COMERŢUL INTERN

După obţinere, orezul şi produsele derivate din acesta sunt transportate direct la

magazinele de desfacere.

Depozitarea.Orezul este necesar să fie depozitat în încăperi destinate numai acestui

scop denumite depozite. În aceeşi ordine de idei acestea trebuie să fie luminoase şi

aerisite , curate şi fără rozătoare sau insecte , izolate de sursele puternice de încălzire şi cu o

temperatură uniformă.

Asigurarea unei temperaturi optime influenţează şi umiditatea din cadrul depozitului

care trebuie să fie una scăzută pentru a nu favoriza apariţia infestării.

De asemenea , după ce s-au parcurs etapele denumite decorticare şi respectiv

prelucrare ( şlefuire ) fie orezul se ambalează pentru a ajunge la consumatori , fie orezul

preluucrat se depozitează vrac în saci de 100 de kg.iar atunci cand cererea este manifestată pe

piaţă orezul este baxat , paletizat şi nu în ultimul rând pregătit pentru livrare.

De altfel , este absolut necesar ca depozitul să fie deratizat , văruit şi protejat împotriva

mucegaiului şi revopsit ori de câte ori este nevoie.

La nivel microeconomic , indicatorii de apreciere a eficienţei economice a depozitării

produselor agroalimentare sunt grupaţi astfel :

indicatori care se referă la eficienţa economică a investiţiilor în elementele

constructive ale depozitelor ;

indicatori care se rreferă la costurile de depozitare ;

indicatori care se referă la efectul utilizării diferitelor resurse materiale şi umane în

procesul de depozitare ;

indicatori care se referă la utilizarea spaţiului de depozitare ;

indicatori care exprimă rentabilitatea activităţii de depozitare .

Transportul

La nivel macroeconomic , eficienţa activităţii de transport al unui produs

agroalimentar este determinat de cantitatea de produse transportate rutier , pe cale ferată ,

maritim şi fluvial , lungimea reţelei de drumuri .

Nivelul de dezvoltare al infrastructurii publice reprezintă un factor important care

influenţează performanţele filierei agroalimentare.

Transportul orezului trebuie să se facă cu mijloace de transport acoperite , curate , fără

miros străin şi neinfeste , amenajate şi destinate special acestui scop.

În cazul orezului , cele mai des întalnite căi de transport sunt rutier şi respectiv naval.

Mijloacele de transport şi ambalajele trebuie să fie întreţinute curat şi verificate înainte

de încărcare , de către organul de expediţie , care va refuza expedierea orezului în cazul în

care mijloacele de transport sau ambalajele sunt murdare sau deteriorate.

Vânzarea Orezul şi produsele din orez sunt vândute prin reţeaua de comercializare cu

amanuntul , insă de cele mai multe ori fabricile de orez deţin propria reţea de distribuţie

formată din parc auto . magazine şi personal .Însă pot exista şi cazuri când parcul auto nu este

o componentă a reţelei de distribuţie iar în această situaţie se poate apela fie la casele de

expediţii prin gasirea celui mai bun preţ fie la negocire direct cu transportatorii.

În general , pentru creşterea eficienţei economice pe filiera de produs observăm faptul

că s-a înlocuit negocierea conflictuală cu un parteneriat între distribuitori şi întreprinderile de

industrie alimentară .

Oferta de orez şi produsele derivate din acesta

Piaţa cerealelor , cu referire la produsele din orez este cu preponderenţă cea internă ,

pe piaţa externă valorificandu-se o cantitate neînsemnată de orez .

România , deşi se află în limita nordică a arealului de cultură a orezului , a încercat şi a

reuşit să obţină rezultate excelente la această plantă.

În primul rând, s-au stabilit condiţiile pedocilmatice ale ecotipurilor specifice pentru

cultivarea unui anumit sortiment de soiuri şi s-a elaborat tehnologia speciei.

În al doilea rând, cercetătorii români au creat soiuri de orez adaptate pentru unele

microzone ecologice ( Câmpia Română , Câmpia de Vest ) .

În al treilea rând s-au obţinut producţii medii de 3000 – 4000 kg-ha pe suprafeţe mari

într-un an de cultură.

Din păcate, dupa anul 1989 , în România suprafaţa de orez s-a redus foarte mult , dar

se fac eforturi susţinute de reabilitare a acestei culturi valoroase din punct de vedere alimentar

şi economic pentru ţara noastra.

Producătorii agricoli sunt numeroşi şi cu o putere economică extrem de scăzută , fapt

care îi face vulnerabili pe piaţă.Puţinele organisme nonguvernamentale care îi reprezintă nu

reuşesc să apere interesele agricultorilor şi nici să facă propuneri legislative în interesul

tuturor producătorilor de cereale.

Preţurile de piaţă ale produselor agricole au fost liberalitate complet în anul

1977.Nivelurile preţurilor sunt stabilite în funcţie de nivelurile estimate ale cererii şi a ofertei

Preţul mediu nominal şi preţul real la grâu ( 2005 - 2008 )

Tabel 1.9.

-Lei/kg.-

Specificare Anul 2005 2006 2007 2008

Preţ real 4.8 4.3 4.63 6.11Preţ nominal 4.5 4.1 4.3 5.8I.P.C. 1.065 1.048 1.078 1.055

Sursa : INSSE

CEREREA DE OREZ ŞI PRODUSEL DERIVATE DIN ACESTEA

Cererea reprezintă o componentă a pieţei, care împreună cu oferta, definesc

conţinutul conceptului de piaţă, ele constituind două subsisteme interdependente.

Sub aspect teoretic, prin cerere se înţelege cantitatea dintr-o anumită marfă pe

care cumpărătorul intenţionează şi este dispus să o achiziţioneze, într-o anumită

perioadă de timp, şi la diferite niveluri de preţuri.

Cererea de produse agricole şi, implicit, cererea de orez, pot fi caracterizate prin

următoarele particularităţi:

diversificarea.

Gradul înalt de diversificare este determinat atât de varietatea produselor obţinute în

urma proceselor de producţie din agricultură, cât şi de multitudinea factorilor de influenţă a

cererii de produse agricole. De asemenea, cererea se diferenţiază în funcţie de caracteristicile

ofertei, de nivelul preţurilor şi al veniturilor, de tradiţiile de consum şi modelele de consum

alimentar etc.;

elasticitatea scăzută.

Pentru o bună parte din produsele agricole, cererea nu este influenţată decisiv de

veniturile populaţiei, având în vedere faptul că este vorba de produse indispensabile

menţinerii vieţii şi capacităţii de muncă;

continuitatea.

Cererea de orez se manifestă cu o anumită ritmicitate şi continuitate pe întreaga durată

a anului. Unul din elementele extrem de importante în ceea ce priveşte studierea cererii de

produse agricole este reprezentat de cunoaşterea şi analiza cererii finale pentru astfel de

produse.

Cererea finală se manifestă la nivelul consumatorilor individuali, este extrem de

diversificată şi prezintă un interes deosebit în analiza pieţei orezului.

Pe termen scurt, cererea de orez poate fi caracterizată, în general, printr-o slabă

variabilitate, ea fiind puţin elastică în raport cu preţurile şi veniturile.

În raport cu aria geografică, cererea de orez si produse pe baza de orez variază, pe

termen scurt, din punct de vedere cantitativ, în funcţie de dezvoltarea regională şi de

creşterea demografică, iar din punct de vedere calitativ în funcţie de evoluţia veniturilor.

În România, evoluţia pozitivă a pieţei de orez a fost mult timp împiedicată de

consumul tradiţional al acestui aliment şi de imaginea negativă pe care o avea.

Astfel, orezul era utilizat numai pentru câteva preparate tradiţionale şi era privit ca un

aliment inferior ce necesită un efort în plus înainte de preparare.

Cererea de orez în România a înregistrat un trend ascendent în perioada analizată 2000

- 2010 , cea mai scăzută valoare fiind reflectaă în anii 2001 , respectiv 2002 ( 86,1 mii tone )

iar cea mai semnificativă valoare a fost înregistrată în anul 2010 respectiv 93,1 mii tone.

De asemenea , referitor la indicatorul consumul uman , acesta s-a menţinut relativ

stabil situîndu-se pe parcursul aceleiaşi perioade între 78 şi respectiv 80,1 mii tone , ceea ce a

asigurat un consum alimentar mediu brut anual pe locuitor , de circa circa 3 - 4 kg.

În aceeași ordine de idei afirmăm că în Uninea Europeană consumul alimentar mediu

de orez brut anual pe locuitor se situează la circa 5 – 7 kg.

La nivlul ţării se cumpără lunar de către o persoană 10,908 kg de cereale din care 0,33

kg sunt reprezentate de orez şi produsele derivate din acesta , comparativ cu pâinea şi

produsele de franzelărie care însumează circa 8 kg.

Evoluţia ofertei şi cererii totale de orez perioada 2000 – 2010 Tabel 1.10.

Nr.

    PERIOADA

crt

SPECIFICARE

    U.M.

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

1OFERTA TOTALA

mii tone

                     

  Suprafete mii ha 1,4 1,2 0,5 0,2 5,0 3,9 5,6 8,4 9,9 12,9 17,0

Productie medie kg/ha 2495 1263 1284 2709 2500 3634 3263 2800 4939 5620 3000

 Productie totala mii

tone 3,6 1,5 0,6 0,5 12,5 14,3 18,4 28,0 48,9 72,5 51,0

  Import mii tone 84,5 82,4 86,8 86,10 73,5 79,7 80,8 61,5 57,8 45,6 43,0

2

                       

CERERE TOTAL mii tone 86,4 86,1 86,1 86,2 86,8 86.9 87,3 87,9 88,4 90,2 93,1

  Consum intern mii tone 86,4 86,1 86,1 86,2 86,8 86,9 87,3 87,9 88,4 90,2 93,1

  Consum uman mii tone 80,0 80,0 80,0 80,0 79,0 79,0 78,5 78,0 79,0 80,1 80,0

  Samanta mii tone 0,4 0,4 0,2 0,2 1,5 2,0 2,5 3,0 3,7 4,4 5,1

  Furaje + scazaminte mii tone 1,0 0,6 0,5 0,5 0,8 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 1,0

  Consum mii tone

5,0 5,1 5,4 5,5 5,5 5,8 6,0 6,4 6,7 7,0

Industrial 5,6

Sursa : M.A.D.R.

COMERŢUL EXTERIOR

La nivel mondial , cerealele ocupă un loc important în scimbările internaţionale cu

produse agricole iar în ultimii 15 ani , s-au produs schimbări majore comerţul exterior cu

produse agroalimnetare.

De asemenea , până în anul 1990 , România a fost exportator net de produse agricole

dar începând din anul 1990 , reformele impuse de procesele tranziţiei către economia de piaţă

au avut un impact puternic asupra sectorului agroalimentar , inducând scăderea producţiei

agricole şi implicit distorsionarea balanţei comerciale agroalimentare care a devenit negativă.

Principalii parteneri comerciali în comerţul agroalimentar în aultimii ani au fost

Uniunea Europeană şi CEFTA cu care s-au derulat mai mult de jumătate din schimburile

comerciale ( peste 60 % din exporturile agroalimentare româneşti ).

De asemenea , importul de provine în principal din ţările Uniunii Europene , ocupând

o pondere de peste 60 % din valoare importurilor agroalimentare.

SITUAŢIA PRIVIND IMPORTUL ŞI EXPORTUL Tabel 1.11.

AnulCant_ IMP

(to)Val_IMP(mii euro)

Cant_EXP(to)

Val_EXP(mii euro)

2007 53.962,3 16.854,2 1.995,4 1.140,92008 57.789,2 32.783,7 3.774,1 2.791,12009 45.635,8 23.766,7 12.653,6 6.705,32010* 30.387,1 11.335,8 20.203,7 6.094,4

Sursa de date: Autoritatea Naţională a Vămilor şi INS *perioada ianuarie – iulie 2010

Din analiza datelor , referitor la indicatorul cantitatea importată , respectiv cantitatea

exportată observăm că , în perioada analizată 2007 - 2010 cantitatea exportată exprimată în

tone a înregistrat un trend ascendent , valoarea exporturilor crescând de aproximativ 9,87 ori

în anul 2010 raportat la anul 2007.

Referitor la indicatorul cantitatea importată , se observă că cea mai redusă cantitatea

importată a fost înregistrată în anul 2010 ( 30.387,1 tone ) iar cel mai mare volum a fost

reflectat în anul 2008 ( 57789,2 tone ) .

Privită dintr-o altă perspectivă , se observă că cel mai redus volum al exporturilor a

fost evidenţiat în anul 2007 (1.995,4 ) iar cea mai mare cantitate exportată de orez a fost

înregistrată în anul 2010 (20.203,7 tone ) .

Din punct de vedere al valorii importate , exprimate în mii euro ,observăm ca valoarea

importurilor o depăşeşte pe cea a exporturilor , dat fiind ca in ţara noastră 50 - 60 % din

cantitatea totală de produse agroalimentare este importată.

De asemenea , este de remarcat că valoarea exporturilor la orez şi produsele derivate

din acesta a înregistrat un trend ascendent in perioada analizată , în anul 2010 acestea

crescând de aproximativ 5,34 ori faţă de anul 2007 .

Într-o altă ordine de idei , putem nuanţa faptul că societatea Riso Scotti Danubio işi

aduce un aport semnificativ în ceea ce priveşte cantitatea exportată în ţări precum :

Serbia ;

Bulgaria ;

Polonia ;

Ungaria ;

Cehia ;

Bosnia ;

Republica Moldova .

Capitolul II. Aprecierea eficientei economice la SC

Riso Scotti SRL

Istoria Riso Scotti

Înființată în 1860, fabrica Riso Scotti a fost printre primele din Italia, care producea și

vindea orez ambalat, asigurând în acest mod calitatea și igiena produselor sale. Timp de un

secol și jumatate, afacerea de familie Riso Scotti a evoluat de la una clasică, de procesare a

orezului la o adevarataă industrie și dintr-o simplă companie, într-un veritabil lanț alimentar

dedicate orezului. Din anul 2005, Riso Scotti demarează activitatea și în România. Astazi, este

unul dintre liderii în domeniu, care își desfășoară activitatea în domeniul cultivării (peste

10000 ha), cercetării și dezvoltării, transformării, producției și comercializării orezului și a

produselor pe bază de orez.

Domenii în industria alimentara în care firma RISO SCOTTI este promovată:

Paste

Orez

Faina

SC Riso Scotti SRL are punctual de lucru in Vladeni, judetul Ialomita

În ceea ce priveşte gama sortimentală Riso Scotti Danubio , principalele produse sunt

următoarele :

Bob cu Bob Mare 1 kg

Bob cu Bob Rotund 1 kg

Bob cu Bob Colosal 1 kg

Bob cu Bob Lung 1 kg

Bob de Aur 1 kg

Orez Thai Easy Cook 500 g

Orez Thai Prefiert Easy Cook 500 g

Orez Basmati Easy Cook 500 g

Orez pentru Risotto 500 g

Orez Integral 500 g

Orez Bio 500 g

Orez Basmati 500 g

Orez Salbatic 500 g

Musli din orez 500 gr

Din cele prezentate mai sus putem constata că produsele oferite de Riso Scotti

Danubio se adreseaza tuturor categoriilor de vârstă reuşind să satisfacă exigenţa

preferinţelor clienţilor efectivi.

Astfel cerealele din musli sunt dedicate în exclusivitate copiilor , orezul prefiert poate

fii utilizat în restaurante , hoteluri , magazine de specialitate ,orezul Easy Cook poate fii

utilizat pentru prepararea rapidă a meselor iar orezul Bio este dedicat acelor consumatori care

vor să se hrănească sanătos aceasta având drept consecinţă concepul de durabilitate a vieţii.

Riso Scotti este conştient de importanţa unei alimentaţii sănătoase şi, prin urmare,

doreşte să joace un rol important, acela de a deveni asociatul consumatorului, oferind o gamă

de produse sănătoase, precum şi gustoase, toate bazate pe orez.

Pentru viitor, Riso Scotti Danubio plănuieşte să consolideze prezenţa produselor pe

bază de orez pe piaţa globală şi europeană, prin intermediul unui proces continuu de

diversificare. SC are punctual de lucru in Vladeni, judetul Ialomita.

Scopul principal al activităţii desfăşurate de agenţii economici productivi este

obţinerea de bunuri materiale, executarea de lucrări şi prestarea de servicii care să aibă

asigurată desfacerea lor pe piaţă în vederea satisfacerii necesităţilor de consum productiv,

individual sau social.

Corelarea producţiei obţinute cu cerinţele pieţei reprezintă, în condiţiile economiei

concurenţiale, o condiţie de care depinde însăşi existenţa unităţii patrimoniale.

Astfel, prin vânzarea şi încasarea contravalorii producţiei obţinute, agenţii economici

realizează venituri din care, în primul rând, se acoperă cheltuielile efectuate şi se obţine un

profit care trebuie să asigure o eficienţă satisfăcătoare pentru întreprindere.

Indicatori economico-financiari obtinuti in perioada 2005-2009:

Tabel 2.1.

-lei-

2005 2006 2007 2008 2009

Cifra de afaceri 0 9322358 27754849 70708772 87975437

Profitul net 0 0 131106 686994 724563

Pierdere net 56,011 758944 0 0 0

Profit brut 0 0 205165 1174934 2057748

Pierdere brut 56,011 758944 0 0 0

Salariati 0 17 42 51 58

Pierderea neta 0 0 0 0 0

Datorii TOTAL 6020019 2320700

5

32983037 57021434 59763430

Cheltuieli TOTAL 803387 1053502

7

32258117 72136303 80792659

Venituri TOTAL 747376 9776083 32463282 73311237 83659854

Active imobilizate TOTAL 365,916 8627772 12627380 14777517 16454650

Active circulante TOTAL 5706552 1386737

2

18947121 41494583 47592750

Stocuri 3202147 4933835 2584548 16356705 17470150

Disponibilitati banesti 0 0 0 0 0

Creante 673855 8028271 15707176 23901014 29468242

Cheltuieli in avans 0 0 0 43455 40350

Venituri in avans 0 0 0 0 0

Capitaluri 52449 -706495 -1408536 -705879 -718580

Patrimoniul regiei 0 0 0 0 0

Patrimoniul public 0 0 0 0 0

Provizioane pentru riscuri si

cheltuieli

0 0 0 0

Capital social subscris si varsat 108460 108460 108460 2170000 2170000

Sursa: Bugetul de Venituri si Cheltuieli Sc Riso Scotti SRL

Veniturile reprezinta cresteri ale beneficiilor economice pe perioada exercitiului

financiar sub forma intrarilor si iesirilor de active sau a reducerilor de pasive care au ca

rezultat cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele legate de contributiile participantilor

la capitalul propriu.

Evoluţia veniturilor totale în perioada 2005 – 2009

Tabel nr.2.2

Ani 2005 2006 2007 2008 2009

Venituri totale 747,376 9.776.083 32.463.282 73.311.237 83.659.854

Sursa : Contul de Profit şi Pierdere Riso Scotti Danubio

Reprezentarea grafică :

2005

2006

2007

2008

2009

0 20,000,000 40,000,000 60,000,000 80,000,000 100,000,000

Venituri totale

Venituri totale

Fig.2.1.

Din analiza datelor , cu referire la indicatorul venituri totale constatăm că trendul

înregistrat a fost unul ascendent pe parcursul celor 5 ani analizaţi.

Astfel cea mai redusă valoare a veniturilor a fost înregistrată în anul 2005 (747,376)

iar cele mai mari venituri au fost înregistrate în anul 2009 ( 83.659.854 ) , acestea crescând

de 12.55 ori.

O posibilă cauză a acestui aspect ar putea fii creşterea cererii manifestate pe piaţă de

către consumatorii finali de pe piaţa internă dar şi cei de pe piaţa externă concretizată în

creşterea veniturilor .

Cheltuielile reprezintă expresia bănească a consumului de muncă vie şi materializată

determinat de obţinerea şi desfacerea bunurilor materiale, executarea de lucrări şi prestarea

de servicii.

Recuperarea cheltuielilor ocazionate de obţinerea unui bun, prestarea unui serviciu

sau executarea unei lucrări se realizează prin includerea lor în costul producţiei obţinute,

vânzarea şi încasarea contravalorii de la clienţi.

Evoluţia cheltuielilor totale în perioada 2006 – 2009

Tabel nr.2.3

Ani 2005 2006 2007 2008 2009

Cheltuieli totale 803,387 10.535.027 32.258.117 72.136.303 80.792.659

Sursa : Contul de Profit şi Pierdere Riso Scotti Danubio

Reprezentarea Grafica a Cheltuielilor în perioada 2005-2009 :

2005

2006

2007

2008

2009

0 20,000,000 40,000,000 60,000,000 80,000,000 100,000,000

Cheltuieli totale

Cheltuieli totale

Fig. 2.2.

În urma analizei indicatorului cheltuieli totale putem constata că trendul manifestat

pe parcursul celor 5 ani analizaţi este unul crescător.

Ca şi în cazul indicatorului venituri totale , observăm o situaţie similară şi în cazul

indicatorului cheltuieli totale în ideea că cele mai reduse cheltuieli au fost înregistrate în

anul 2006 cu o valoare de 10.535.027 iar cele mai ridicate cheltuieli au fost evidenţiate în

anul 2009 ( 80.792.659) .

Astfel observăm o creştere de 8 ori a cheltuielilor înregistrate în anul 2006

comparativ cu anul 2009 şi o creştere de 12 % a cheltuielilor reflectate în anul 2008

comparativ cu anul 2009.

Din totalul cheltuielilor cele mai semnificative cheltuieli au fost repartizate pentru

următoarele elemente dintre care enumerăm :

cheltuieli cu materii prime şi materialele pentru fabricarea orezului ;

cheltuieli privind calitatea ;

cheltuieli cu publicitatea şi reclama ;

cheltuieli cu personalul ;

cheltuieli privind activităţile logistice .

În concluzie Riso Scotti Danubio doreşte să reducă ponderea acestor elemente

( cheltuieli) dar şi lansarea unei noi strategii pentru reducerea cheltuielilor totale.

Cifra de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă veniturile totale înregistrate de către întreprindere, în

perioada respectivă, provenind atât din activitatea principală, cât și din activitățile secundare

exercitate de aceasta.

De asemenea ea reprezintă și un indicator care masoară rezultatele la nivel

microeconomic, reprezentând volumul încasărilor din activitatea proprie într-o perioadă de

timp, încasări efectuate la prețul pieței.

Cifra de afaceri însumează toate încasările rezultate din acte de comerț: vânzări de

bunuri materiale, prestări de servicii, depuneri la bănci și instituții financiare, acordarea de

credite, operațiuni bursiere.

Cifra de afaceri masoara performanță economică a firmelor și este folosită drept

criteriu pentru clasificarea acestora dupa importanța lor economică.

Evoluţia cifrei de afaceri nete în perioada 2006 – 2009

Tabel nr 2.4.

Ani 2005 2006 2007 2008 2009

Cifra de

afaceri0 9.322.358 27.754.849 70.708.772 87.975.437

Sursa : Contul de Profit şi Pierdere Riso Scotti Danubio

2005

2006

2007

2008

2009

0 20000000 40000000 60000000 80000000 100000000

Cifra de afaceri

Cifra de afaceri

Fig. 2.3.

Din analiza datelor mai sus menţionate se constată că trendul înregistrat în ceea ce

priveşte indicatorul cifra de afaceri netă este unul ascendent pe parcursul celor 5 ani analizaţi.

Cifra de afaceri neta cuprinde sumele rezultate din vanzarea de produse si furnizarea

de servicii care se inscriu in activitatea curenta a entitatii, dupa deducerea reducerilor

comerciale si a taxei pe valoarea adaugata, precum si a altor taxe legate direct de cifra de

afaceri.

Astfel se observă că cea mai redusă valoare a cifrei de afaceri a fost reflectat în anul

2006(9.332.358 ) iar cea mai semnificativă valoare a fost evidenţiată în anul 2009

( 87.975.437 ), excluzand anul 2005.

Acest aspect poate fii datorat creşterii volumului vânzărilot de către consumatorii

finali dar şi preferinţelor acestora pentru produsele Riso Scotti.

Profitul

Profitul este surplusul obtinut de o societate comerciala atunci când venitul total pe

care aceasta îl obtine din toate activitatile sale depaseste cheltuielile necesare realizarii acestor

activitati.

De asemenea evidentiaza un indicator sintetic ce reprezinta venitul sau castigul obtinut ca

urmare a unei actiuni eficiente din punct de vedere economic.

Profitul net este partea din profitul brut care rămâne după ce au fost deduse dobânda la

capitalul propriu al întreprinzătorului, salariul ca recompensă pentru activitatea sa, arenda şi

chiria pentru terenul şi clădirea care îi aparţin, impozitele şi taxele ce se suportă direct din profit.

Evoluţia Profitului în perioada 2006 – 2009

Tabel 2.5.

Ani 2005 2006 2007 2008 2009

Profit net 0 -758.944 131.106 686.994 724.563

Sursa : Contul de Profit şi Pierdere Riso Scotti Danubio

2005

2006

2007

2008

2009

-1000000 -500000 0 500000 1000000

Profit

Profit

Fig. 2.4.

Din analiza comparativă a datelor constatăm în ca anul 2006 a reflectat un rezultat al

exerciţiului negativ şi anume pierderea exerciţiului in valoare de – 758.944

Acest lucru se poate datora investiţiilor care s-au realizat în anul 2005 ( anul înfiinţării

Riso Scotti Danubio ) şi care urmau a se recupera în anii următori.

De asemenea o alta cauză esenţială ar putea fii lansarea noilor produse Riso Scotti pe

piaţa din România în condiţiile în care consumatorii finali ai produsului orez erau familiarizaţi

cu alte nume iar societatea urma să pătrundă pe piaţa orezului.

Dar din anul 2007 societatea a obţinut profit ( rezultat al exerciţiului pozitiv) înregistrand

un trend ascendent din anul 2007 până în anul 2009 , acesta cresâmd de aproximativ 6,5 ori.

Aceasta se poate datora calitătii ireproşabile a produselor , gamei sortimentale variate

oferite de companie , beneficiilor oferite pe termen lung prin consumul acestor produse

( orez bio sau tartine ecologice ) dar şi alte elemente .

Preţurile principalelor categorii de produse

În conditiile contemporane, prețul pieței reprezintă o cantitate de monedă pe care

cumparatorul este dispus și poate să o ofere producatorului în shimbul bunului pe care acesta

poate să îl ofere pe piața și exprimă, în cea mai mare măsură sub aspect calitativ și structural,

un ansamblu de informatii furnizate reciproc de catre participantii la schimb, in functie de

raportul dintre cerere si oferta, pe de o parte, si in cadru legislativ, pe de alta parte, avand

caracter dinamic, divers si reglementat.

Evoluţia preţurilor la principalele produse

Tabel nr.2.6

SpecificatiePreţ

2006 2007 2008 2009

Bob cu bob mare 5,91 6,32 6,85 6,73

Bob cu bob rotund 4,78 5,22 6,44 5,59

Bob cu bob Clasic 5,78 5,54 6,53 6,85

Bob cu bob lung 4,32 4,57 5,74 5,29

Bob de Aur 5,18 5,73 5,64 5,85

Orez Thay Easy Cook 3,86 4,43 4,37 4,57

Orez Basmati Easy

Cook4,84 5,05 5,68 5,93

Orez pentru Risotto 3,53 3,86 5,72 4,39

Orez Integral 3,35 3,74 4,91 4,54

Orez Bio 4,24 4,86 5,31 5,58

Orez Sălbatic 7,13 7,63 8,97 7,99

Sursa : Date preluate de la Riso Scotti Danubio

Din punctul de vedere al consumatorului, pretul poate fi privit altfel:

- sacrificiu facut pentru procurarea produsului ales si renuntarea la alte produse care ar

avea totusi,nevoie;

- indicator general de calitate, considerand produsele mai scumpe de o calitate mai buna,

lucru care nu este adevarat intotdeauna ;

- indicator de alegere a alternativelor in decizia de cumparare, cand ofertantii prezinta un

sortiment mai bogat ;

- informatie sintetica de caracterizare a produsului in raport cu produsele inlocuitoare.

Din analiza datelor se constată ca majoritatea produselor din orez au înregistrat un

trend ascendent pe parcursul celor 4 ani analizaţi.

În aceeaşi ordine de idei enumerăm principalele tipuri de orez ce au manifetat o

evoluţie pozitivă :

bob cu bob mare ;

bob cu bob Colosal ;

bob de Aur ;

orez Thay Easy Cook ;

orez Basmati Easy Cook .

De asemenea putem afirma ca anul 2008 a fost un an în care preţurile din industria

agroalimentară au crescut simţitor faţa de anul precedent ( anul 2007 ) ceea ce a presupus şi o

creştere a preţurilor pentru produsele din orez la câteva sortimente şi anume :

Bob cu bob lung ;

Bob cu bob rotund ;

Orez pentru Risotto ;

Orez Integral ;

Orez Sălbatic ;

Din analiza tabelului prezentat mai sus se constată că cel mai ridicat preţ îl deţine

orezul sălbatic urmat de orezul cu bob Colosal , bob cu bob mare dar şi orezul Bio ambalat la

500 de grame.

Astfel se observă ca produsele ecologice au o importanţa din ce în ce mai mare în

alimentaţia consumatorilor dar şi

Referitor la orezul Bio putem constata ca preţul acestuia înregistrează un trend

ascendent pe parcursul anilor analizaţi , preţul orezului în anul 2009 fiind cu 31,6 % mai

ridicat decat preţul reflectat în anul 2006.

Un dezavantaj al produselor ecologice este acela că cererea pe piaţa acestor produse

este relativ redusa iar preţurile sunt cu circa 10 – 20 % mai ridicate decât produsele

convenţionale.

De asemenea şi tipul de orez sălbatic necesită o prelucrare mai amanunţită şi o

selecţionare mai atentă deoarece el creşte doar în anumite zone, cum ar fi Asia şi America

având bobul lung şi negru ceea ce implică cheltuieli de transport mai ridicate dar şi alte

cheltuieli logistice.

Analiza comparativă

În continuare vom realiza o comparație a profitului acestei societăți cu 2 societăți

aparținând aceluiași domeniu: o societate procesatoare de produse cerealiere și a celor pe baza

de orez și o societate care se ocupă doar cu distribuția acestor produse.

Din tabelul nr.2.1 avem următoarele date necesare pentru calculul marjei de profit

pentru exerciţiul financiar 2009-2010 în cazul SC Risco Sotti SRL:

- profit = 724563 lei

- CA = 87.975.437 lei

Aplicăm formula: marjă profit = profit / CA *100%

Rezulta o marjă de profit = 724563/ 87.975.437 *100% = 0.82%.

Avand in vedere ca pretul mediu de vanzare pentru un kilogram de orez este de 5,75

lei, vom afla profitul aferent unui kilogram, dupa formula: marjă profit (%) = profit/preţ.

0.82% = Profit/ 5,75 => Profitul/kg = 0,05 lei

Costul = preţ vânzare – profitul din vânzarea unei unităţi (kilogram) = 5,75 – 0,05 = 5,7 lei.

Vom prelua datele din contul de profit si pierdere ale unei fabrici de procesare pentru

produsele cerealiere (orez):

Tabel nr.2.7

Nr crt Denumire indicator 31.12.2009

1 Cifra de afaceri netă 22941580

2 Venituri totale 23752675

3 Cheltuieli totale 20064040

4 Profit net 3688635

5 Pret mediu 6,1

Sursa: Contul de profit si pierdere a unei societati de procesare

Marjă profit = 3688635/ 22941580*100 = 16,07%

Profit = 16,07%*6,1 lei = 0.97

Costul = preţ vânzare – profitul din vânzare = 6,1 – 0,99 = 5,11.

De asemenea, pentru o societate de distributie a produselor cerealiere vom prelua

valorile indicatorilor realizati in cursul anului 2009. Pretul mediu este 6,5 lei.

Tabel nr.2.8

Nr crt Denumire indicator 31.12.2009

1 Cifra de afaceri netă 19567745

2 Venituri totale 19774831

3 Cheltuieli totale 16767475

4 Profit net 3007356

5 Pret mediu 6,2

Sursa: Contul de profit si pierdere a societatii de distributie

Marjă profit = 3007356 / 19567745 *100 = 15,36%

Profit = 15,36%*6,5 lei = 0,99

Costul = preţ vânzare – profitul din vânzare = 6,5 – 0,95 = 5,51.

In urma calculelor efectuate mai sus, putem evidentia diferentele existente intre profitul

obtinut pe unitatea de produs de societatile analizate . Obţinem astfel:

Structura profitului pe uitatile filierei

Tabel nr.2.9

Profitul Unitatea %

0,05 Unitate 3

0,97 Unitate de procesare 48

0,99 Unitate de distributie 49

TOTAL = 2,01 100

Sursa: Prelucrare proprie

ProfitUnitateProcesareDistributie

Fig. 2.3.

Din graficul reprezentat pe baza calculelor efectuate in cele 3 tipuri de unitati se

observa ca unitatea de productie a acestor produse obtine cel mai mic profit. Acest lucru se

datoreaza factorilor care intervin in activitatea societatii, atat factori de natura economica cat

si mediul inconjurator. Factorii de productie constau din potentialul de resurse economice

atrase in circuitul economic, respectiv resursele economice disponibile in activitatea

economica ca fluxuri sub forma de servicii ale factorilor de productie. Pe termen scurt, cel

mai bun lucru pe care trebuie sa il faca o societate intr-o astfel de situatie este sa isi diminueze

pierderile prin mentinerea nivelului de productie.

Intr-o unitate de procesare, datorita faptului ca productia trebuia sa satisfaca

consumatorul, producatorul trebuie sa urmareasca realizarea organizarii productiei in vederea

obtinerii de produse finite si semifinite care sa se regaseasca in gama solicitarilor

consumatorilor, deoarecea societatea trebuie sa investeasca in calitate produselor si, totodata

in reclama. Fata de costul de productie, care se regaseste la o limita normal, profitul obtinut

este mult mai mare decat la o unitate de productie, deoarece in pretul unui produs vom regasi

valoarea adaugata, precum si alte costuri care au rolul de a amortize in timp cheltuielile

efectuate cu investitia. mai mari decat in celelalte tipuri de unitati, deoarecea societatea

trebuie sa investeasca in calitate produselor si, totodata in reclama. De asemenea, si in cazul

unei societati de distributie din aceasta filiera, profitul obtinut pe unitatea de produs este mai

mare, deoarece in pretul de vanzare al acestuia se adauga cheltuielile cu comercializarea,

valoarea adaugată pe care distribuitorul o plăteşte intermediarului care i-a furnizat marfa.

Dupa cum reiese si din grafic, costurile suplimentare efectuate în timpul negocierilor

sunt compensate prin efectele economice obţinute, cum ar fi : realizarea unor randamente

superioare, consumuri specifice mai mici, costuri reduse, calitate superioară, preţuri de

vânzare a produselor finale mai mari, profituri pe unitatea de produs final mai mari.

Concluzii

Obiectivul prioritar al politicii sectorului cerealelor este crearea unei piețe

competitive a cerealelor respectiv a orezului ;

Standardul profesional privind indicii de calitate pentru cereale este reprezentat de

standardul profesional nr. 824/2000 ;

Principala instituție care intervine pe filiera cerealelor este Ministerul

Agriculturii, și Dezvoltării Rurale ;

Suprafața cultivată cu cereale reprezintă peste 65% din suprafața arabilă a țarii însă

orezul deține o pondere de cca. 0,24 % din suprafața cultivată cu cereale în anul 2009 ;

producţia de orez a României a înregistrat un trend ascendent în perioada 2000 –

2010 astfel aceasta a crescut de 17 ori în anul 2010 comparativ cu anul de bază - anul 2000 ;

cea mai redusă producţie de orez aferentă Uniunii Europene a fost înregistrată în

anul 2000 cu o valoare de 2.485 iar cea mai semnificativă producţie a fost reflectată în anul

2004 şi anume 2.881 mii tone ;

societatea Riso Scotti Danubio desfasoara o activitate complexa care cuprinde

domenii diverse precum: productia, comercializarea, promovarea, importul si exportul

produselor din orez si a derivatelor din acesta ;

cea mai redusă valoare a cifrei de afaceri a fost reflectată în anul

2006(9.332.358 ) iar cea mai semnificativă valoare a fost evidenţiată în anul 2009

( 87.975.437 ) ; acest aspect poate fii datorat creşterii volumului vânzărilot de către

consumatorii finali dar şi preferinţelor acestora pentru produsele Riso Scotti ;

în anul 2006 a fost reflectat un rezultat al exerciţiului negativ - pierderea

exerciţiului in valoare de – 758.944 ; în perioada 2007 – 2009 situația economico-financiară a societății a înregistrat o

îmbunătățire semnificativă față de perioada anterioară , exercițiile financiare finalizandu-se

cu profit ; indicele de creștere al acestuia a fost de 650 % în anul 2009 față de anul 2007.

Cap. III. Analiza SWOT pe filiera orezului

Orezul, făcând parte din filierea cerealelor, se afla în curs de organizare pe principiile

economiei de piaţă. În vederea armonizării legislative şi instituţionale cu cerinţele Organizării

Comune de Piaţă a cerealelor şi a funcţionării tuturor componentelor filierei naţionale sunt

necesare măsuri de creştere a gradului de flexibiliatate a pieţei acestor produse prin adaptarea

la cerinţele consumatorilor interni şi externi şi la exigenţele comunitare. În acest mod se poate

asigura creşterea competitivităţii filierei.

Din analiza SWOT privind filiera cerealelor, se desprind o serie de concluzii apreciate

prin punctele tari şi respective slabem precum şi oportunităţile de perfecţionare a activităţii şi

riscurile care pot să apară în de-a lungul acestrei filiere prioritare în cadrul agriculturii

României.

Etapa preproductie:

Puncte slabe:

Costurile inputurilor pentru producţia Agricolă sunt simţitor ridicate, ceea ce

impietează asupra nivelului preţurilor la produsele din orez, mult superioare celor practicate

pe piaţa U.E.; Serviciu de extensie slab dezvoltat - cheltuielile material reprezentând 80% din

structura costului de producţie;

Accesul la surse financiare este limitat, din cauza costurilor mari, ce depăşesc

puterea economică a amajoritatii fermierilor, mai ales a gospodăriilor familial;

Fărâmiţarea excesivă a suprafeţelor agricole şi predominarea gospodăriilor

individuale de subzistenţă, care afectează accesul lor la piaţă;

Neputinţa micilor fermieri producători de orez de a-şi îmbunătăţi capacitatea

competitive pe piaţa are drept effect pierderea atractivităţii faţă de activitatea agricolo şi a

înclina spre încetarea acesteia;

Serviciu de extensie slab dezvoltat;

Puncte tari:

Suprafaţa agricolă este relative mare, România aflându-se pe poziţia a 6a în

cadrul U.E.;

Posibilităţile de irigare,deşi reduse faţă de perioadă anterioară anului 1989, dar

în cretere în ultimii ani, reprezintă un factor care favorizează culturile agricole;

Se manifestă, îndeosebi la nivelul fermelor, o flexibilitate structural, terenul

agricol fiind arendat către unităţi economice de mari dimensiuni, eficiente.

Oportunităţi:

Iniţierea de afaceri competitive în domeniul agricol, bazate pe cultivarea

eficientă a terenurilor prin diversificarea structurii culturilor şi respectarea asolamentelor;

Încurajarea investiţiilor străine;

Potenţialul ridicat al suprafeţei arabile în ţara noastră;

Amenințări:

Dificultăţile în adaptarea la cerinţele U.E. şi de integrare a producţiei agricole

în PAC;

Utilizarea unor politici agricole inadecvate perfecţionării producţiei şi/sau

comercializării produselor din orez;

Un mediu de afaceri viciat, caracterizat prin falimente, acte de corupţie, datorii

nerecuperate - Riscul sporit al mediului de afaceri;

Organizarea economică a agricultorilor, în special pentru comercializarea

orezului, aprovizionarea cu inputuri şi asigurarea serviciilor, deficienţele existente în crearea

organizaţiilor profesionale şi interprofesionale şi în funcţionare infrastructurilor de marketing,

precum şi în sistemul de finanţare şi creditare au impact negative asupra costurilor de

producţie pe filieră şi performanţei acesteia;

Veniturile producătorilor sunt nesatisfacatorare;

Etapa producţiei:

Puncte slabe:

Dependenta aproape totală a producţiei exploataţiei de stările naturii (seceta,

inundaţii, îngheţ, eroziune etc); sistemul de asigurări este puţin practicat atât din lipsa

banilor,cât şi din neîncrederea în corectitudinea acestuia;

Insuficientă resurselor financiare proprii care determină exploataţia să practice

tehnologii neperformante şi în consecinţă să obţină producţii scăzute şi la costuri mari;

Calitatea de multe ori necorespunzătoare a orezului şi produselor de bază din

orez românesc, cauzată tehnologiilor de producţie sau condiţiilor necorespunzătoare de

depozitare;

Puncte tari:

Existenţa unei game sortimentale variate la nivel de companie, ceea ce reduce

riscul necomercializarii produselor;

Oportunităţi:

Creşterea producţiei medii şi a calităţii produselor din orez;

Diversificarea gamei de culturi de orez în concordanţă cu noile pieţe în curs de

formare şi dezvoltare;

Riscuri:

Dotarea tehnică şi tehnologică se poate deteriora

Etapa prelucrării:

Puncte slabe:

Sectorul de prelucrare dispune de capacitate mari de producţie, puţin flexibile

şi nefolosite pe deplin, dptate cu o tehnică şi tehnologie perimată timpului present;

Deficient majore în utilizarea capacităţilor de depozitare şi de formare a

stocurilor în anii cu recolte mari;

Spaţial disponibil pentru depozitare nu este utilizat la capacitatea sa, datorită

mai ales practicării unor tarife ridicate, de monopol, de către depozitari;

Puncte forte:

Îmbunătăţirea tehnologiilor în sectorul de prelucrare a orezului, prin efectuarea

de investiţii;

Adăugarea de valoare producţiei vegetale prin activităţi de furajare a

animalelor şi prin activităţi de procesare;

Integrarea activităţilor de aprovizionare cu resurse material, obţinerea orezului,

prelucrarea acestora şi comercializarea lor;

Existent unei game sortimentale variate la nivel de companie, ceea ce reduce

riscul necomercializarii produselor;

Flexibiliatate structurală la nivel de companiei.

Puncte slabe:

Nerespectarea normelor de calitate în toate fazele filierei cerealelor – orezul;

Costul ridicat al input-urilor, cheltuielile material reprezentând 80% din

structura costului de producţie;

Reticenta producătorilor pentru cooperarea în vederea realizării în comun a

operaţiilor de aprovizzionare şi desfacere;

Serviciu de extensie slab dezvoltat;

Fărâmiţarea excesivă a suprafeţelor de teren şi existent exploataţiilor agricole

de subzistenţă care menţin un nivel ridicat al autoconsumului;

Randamente scăzute şi instabilitatea producţiei anuale de orez necesar

consumului intern;

Dependenţă faţă de condiţiile climatic;

Exportul se situează sub capacitatea de care dispune ţara noastră;

Deficient majore în utilizarea capacităţilor de depozitare şi de formare a

stocurilor.

Oportunităţi:

Orezul face parte dintr-o filieră foarte importantă, anume a cerealelor, care face

obiectul comerţului internaţional;

Potenţialul ridicat al suprafeţei arabile în ţara noastră;

România dispune de o suprafaţă strategic atât pe pieţele din vest, cât şip e cele

din est. Dunărea şi Marea Neagră oferă, de asemenea, oportunităţi de export a orezului;

Facilitate şi infrastructura portuară adecvate pentru exportul de orez;

Controlarea fenomenului inflaţionist;

Încurajarea investiţiilor străine;

Posibilitatea de stocare pe o perioadă îndelungată;

Ameninţări:

Organizarea economică a agricultorilor, în special pentru comercializarea

orezului, aprovizionarea cu inputuri şi asigurarea serviciilor, deficienţele existente în crearea

organizaţiilor profesionale şi interprofesionale şi în funcţionare infrastructurilor de marketing,

precum şi în sistemul de finanţare şi creditare au impact negative asupra costurilor de

producţie pe filieră şi performanţei acesteia;

Veniturile producătorilor sunt nesatisfacatorare;

Aplicarea unor politici neadecvate care ar putea afecta negative sectorul

cerealelor, implicit orezul; Riscul sporit al mediului de afaceri;

Concurenta internaţional;

Sectorul de procesare şi de comercializare devin prea concentrate, deternimand

apariţia de oligopoluri;

ETAPA DISTRIBUŢIEI:

Puncte slabe:

Exportul se situează sub capacitatea de care dispune ţara noastră;

Organizarea economică a agricultorilor, în special pentru comercializarea

orezului, deficienţele existente în crearea şi funcţionarea infrastructurilor de marketing;

Preţurile produselor agricole nu se fundamentează pe o politică coerentă de

determinare a nivelului lor;

Instabilitatea ofertei interne atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ;

O slabă organizare a pieţelor agricole, precum şi lipsa de informaţii a

producătorilor interni asupra oportunităţilor de export;

Structura deficitara exporturilor de orez unde predomină material primă cu o

marjă de profit redusă;

Predominant în inporturi a produselor prelucrate, cu o valoare adăugată mare

care au accentuat deficitul comercial în termini valorici;

Puncte tari:

Există o gamă variată de debuşee pe piaţă, la care fermierii pot apela;

Infrastructura portuară şi cea feroviară facilitează desfăşurarea exporturilor de

cereale, respectiv de orez;

La o bună parte a producătorilor agricoli se manifestă spiritual anteprenorial,

comportamentul lor economic exprimându-se şi prin afacerile rentabile reuşite, ce cunosc o

extindere permanentă;

România dispune de o suprafaţă strategic atât pe pieţele din vest, cât si pe cele

din est. Dunărea şi Marea Neagră oferă, de asemenea, oportunităţi de export a orezului;

Oportunităţi:

Un acces mai larg la pieţele U.E. şi la fondurile financiare comunitare;

Perfecţionarea activităţii de aprovizionare pe filiera producatori-procesatori-

comercianti;

Apelarea crescândă la tranzacţiile bursiere şi la folosirea instrumentelor

modern de comercializare;

Riscuri:

Concurenţa internaţională;

Bibliografie

1. Managementul tehnologiilor culturilor de câmp, prof. univ. Gheorghe Sin, Editura

Ceres, București, 2005

2. Agrofitotehnie, prof. univ. Ion Mincu, Mariana Bran, Editura Meteor Press, Vol III,

București 2003

3. Agrofitotehnie comparată, Marcela Ștefan, Editura ASE, 2003

4. Filiere Agroalimentare, prof. univ. Victor Manole, coordonatorii, Editura ASE,

București, 2005

5. Economia întreprinderii, prof. univ. Letiția Zahiu, Editura ASE, 2002

6. Site-ul MADR - Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale

7. Site-ul INSSE – Institutul Național de Statistică

8. Site-ul IRRI – Institutul Internațional de Cercetare al Orezului

9. Site-ul EuroStat

10. Date preluate de la USDA - United States Departaments of Agriculture

11. Date preluate de la societatea Riso Scotti Danubio