ÎN ACEST NUMĂR:

  1. Femeile în Franc‐masonerie 

  2. Rolul Franc‐masoneriei în societatea actuală 

  3. Lansare de Carte: ”De ce ai cerut să fii 

primit în Franc‐masonerie?  

Interviuri Masonice vol.1: Jacques Herman”  

de Jacques Herman și Mircea Bucin ‐ UPDATE 

  4. Corespondență pe teme masonice  ‐ 

utilitatea gradelor în Franc‐masonerie 

Femeile în Franc-masonerie

(Moritz von Schwind, 1844) Femeile au același drept ca

și bărbații să facă parte din Ordinul Franc-masonic și să își aleagă forma în care doresc să lucreze ca Lojă, mixt sau feminin. Pornesc acest argument prin afirmația că, Loja noastră este o Lojă mixtă, formată din bărbați și

femei, care fac Ținutele comune și folosesc același ritual. Dacă admitem ca dată de constituire a Franc-masoneriei, așa cum o cunoaștem azi, anul 1717, când 4 Loji londoneze decid să formeze prima Mare Lojă (Marea Lojă a Londrei), trebuie să înțelegem că la această dată nu mai putem vorbi de o masonerie operativă ci de una exclusiv speculativă. În acest context constituțiile lui James Anderson (1723) sunt regulile de funcționare ale acestui tip de organizație. Citind aceste constituții vom înțelege cam cum era gândită funcționarea Masoneriei anglo-saxone, care sunt asemănările cu masoneria operativă și care sunt diferențele. Considerând toate aceste aspecte, nu putem să nu recunoaștem franc că masoneria născută în 1717 este o inovație și în afară de anumite simboluri (unelte, decoruri, denumiri, etc.) nu prea are multe de a face cu renumitele corporații de zidari liberi din evul mediu. Este normal să fie așa, deoarece, tradiția transmisă prin ritualurile și învățăturile Ordinului rămân neschimbate, dar vehiculul prin care se transmit trebuie să fie adaptat condițiilor sociale, culturale și globale ale vremurilor în care operează. Lăsând ”legenda” constituirii tradiției și a Ordinului în responsabilitatea fiecărui cititor, să o descopere și să aleagă cu ce rezonează cel mai bine, admitem însă existența unei Tradiții primordiale, care există de când există viața, și care s-a transmis ”pe cale orală” de la maestru la discipol, până în zilele noastre.

2  

Revenim deci la originile ”masoneriei feminine” și voi argumenta de ce ele au azi aceleași drept de apartenență la Ordin ca și bărbații. Să considerăm masoneria operativă ca sursă de constituire a masoneriei speculative. Vom descoperi în activitatea masonilor, zidari-liberi, construcții ale diverselor catedrale gotice în diverse țări de pe vechiul continent. Printre acești zidari găsim însă, spre surprinderea unora, și femei care lucrau pe șantierele lor, și care erau angajate ca masoni (nu ca și țesătoare, bucătărese, etc.). Prima astfel de referință o regăsim în manuscrisul ”Close Rolls” din Norwich, în 1256, iar numele ei era Gunnilda. În prima parte a secolului 14 întâlnim o altă referință asupra unei femei membre într-o Lojă și anume Sabina von Steinbach, care a lucrat la catedrala din Strasbourg. De asemenea întâlnim anumite indicii referitoare la femeile care activau în lojile operative inclusiv în manuscrisul ”Regius” (1390) și în registrele ghildei păstrate la ”York Minster” din anul 1408. Foarte interesant și totodată elocvent este pasajul din ”îndatoririle” publicate în York Manuscris nr.4 (1693), care conține textul ”hee or shee that ist to be made mason”, (el sau ea care urmează a fi făcut mason). Desigur au fost mult mai multe referințe și mia detaliate, dar ele nu fac subiectul acestui argument general. Astfel argumentul, pueril de altfel, că femeile nu erau primite în loji deoarece era o muncă grea pe care ele nu o puteau îndeplini, este total pe lângă subiect și neconform cu realitatea istorică. Să ne întoarcem acum atenția supra masoneriei ”speculative”. Am făcut afirmația anterior că aceasta este o inovație și are foarte puține rădăcini în ghildele operative, atât ca mod de funcționare cât și ca mod de lucru și scop. Dacă lojile operative inițiau membri noi în arta

meseriei de constructor, masoneria ”speculativă” are scopul de ”a lua oameni buni și a-i face și mia buni”. Sesizăm o nevoie clară de ameliorare a condiției umane și a societății, și în acest context nu trebuie să ne mire că forma pe care o avea Ordinul atunci, era cea a unui club de gentlemeni. Era necesară o reformă morală a indivizilor societății britanice și nu numai. Trebuia transmise unele valori morale și spirituale astfel încât prin acest influx să se realizeze un progres, o lume mai bună. Fiind un club de gentlemeni era evident că femeile nu aveau cum să aibă acces ca membri. Dar încă din 1740 observăm apariția Lojilor de Adopție (loji feminine dar care nu puteau funcționa fără prezența a minim un Frate Maestru-Mason). Astfel a apărut posibilitatea pentru soțiile și rudele Masonilor de a participa în cadrul Ordinului, ce-i drept cu alt ritual (ritualul de adopție) și în corpuri paralele. Lojile de adopție vor intra sub tutela Marelui Orient al Franței în 1774, când va începe o puternică răspândire pe întregul continent. Totuși avem suficiente exemple de femei membri în Lojile ”strict masculine”. Spre exemplu Elisabeta St.Leger apoi Aldworth, inițiată între 1710 – 1712 (data este incertă fiind mai multe surse care atestă acest eveniment, la date diferite).

Și aici găsim diverse pseudo-argumente, referitoare la primirea în Ordin a femeilor (fiind vorba acum de o masoneriei ”speculativă”), care sunt dovada unei lipse de cunoaștere și de ignoranță. Distinșii Frați considerau femeia ”neinițiabilă” deoarece ea nu este pură pentru că are perioadele de menstruație. Regăsim aici anumite legături religioase, dar evident prost înțelese și chiar sumar abordate. Pentru a combate acest argument am să amintesc de un fragment din expozeul masonic ”The Grand Mystery of the Free Masons discover`d” (1725), text obținut

3  

de editorul unui ziar de la un Mason. Acesta din urmă argumentează multitudinea de expozeuri prin faptul că Frații sunt împinși de la spate să facă publice aceste chestiuni private, de către soțiile geloase că ele nu sunt primite în Ordin. Iar motivul îl aflăm tot din scrisoarea care însoțea expozeul, și anume, datorită sexului lor și a rolului în societate, femeile nu putea face parte din Frăție. Este vorba clar de amprenta societății de la acea vreme, pusă asupra funcționării Ordinului. Femeile nu erau considerate egalele bărbaților și de aceea nu putea fi primite ca ”Frați”. Nici vorbă de aberații pseudo-spirituale, religioase.

Nu vom găsi niciodată, indiferent de câte documente studiem și analizăm, un alt motiv pentru a exclude femeile, decât fie unul social (în conformitate cu mentalitatea colectivă și regulile societății) fie unul psihologic (nevoia de a aparține unui grup masculin, în care membri să se simtă liberi de ”papucul nevestei”).

În continuare am să evidențiez succint evoluția Franc-masoneriei feminine și mixte, deoarece prin aceasta se poate observa o nouă inovație a Ordinului, în acord cu regulile și caracteristicile societății actuale. Cea mai veche organizație masonică mixtă este ”the International Order of Co-Freemasonry (IOCF)”, cunoscut și ca ”Dreptul Uman”, format în 1893 la inițiativa doamnei Maria Deraismes, inițiată la Paris în Loja ”Les Libre-Penseurs”. Organizația a luat repede amploare și s-a răspândit în toate țările în care exista Franc-masonerie, inclusiv în Statele Unite ale Americii. Trebuie să amintim aici de Annie Besant, care a avut o contribuție enormă în răspândirea Lojilor Dreptului Uman în lumea vorbitoare de limbă engleză.

În 1935 se demarează procesul de înființare a unei

Obediențe strict feminine, de către Marea Lojă a Franței, proces care se finalizează pe 17 septembrie 1945. Acest eveniment este concret, dar nu este primul de acest gen. Prima referință la o Lojă complet feminină apare în 1815 în apologia masonică scrisă de Hannah Mather Crocker (Boston, USA). Se presupune că această organizație ar fi existat în 1790.

În 1908 este fondată o nouă Obediență masonică ”the Honorable Fraternity of Antient Masonry” (Onorabila Fraternitate a Masoneriei Antice). Particularitatea acestei Obediențe (răspândită la nivel global) este că membrii ei, chiar dacă sunt femei, se numesc ”Frați”, iar argumentul este tocmai pentru a păstra caracterul Ordinului universal și a nu face diferența între bărbați și femei. O fracțiune care dorea să lucreze și sistemul gradelor înalte se desprinde și formează ”Order of Women Freemasons” (Ordinul Femeilor Francmasoni), care este activ și azi. Un aspect important al zilerelor noastre este faptul că din 1999, UGLE (United Grand Lodge of Englend, ”Marea Lojă mamă a lumii”) recunoaște cele două Obediențe feminine ca fiind regulare, excepție făcând apartenența feminină, dar ele pot fi acceptate ca fiind masonice în sensul general al Ordinului.

În Statele Unite ale Americii, țara cu cea mai puternică Franc-masonerie ca număr și reprezentare, este gazda diverselor Ordine și corpuri

4  

masonice paralele, feminine sau mixte. Cel mai cunoscut fiind ”Order of the Eastern Star”, a cărui ritualuri au fost redactate de Albert Pike și reeditate de Rob Morris din Kentucky. Ordinul va fi înființat în 1855. Mai sunt active și ”Order of the Amaranth” (1873) și ”The White Shriners of Jerusalem” (1894). Pe lângă ”organizațiile de tineri”, copii ai Franc-masonilor, strict masculine precum ”DeMolay” avem și cele feminine ”the International Order of Job`s Daughters” (1920) și ”the International Order of Rainbow for Girls” (1922). Toate aceste organisme sunt considerate masonice, dar paralele masoneriei masculine.

În România, prima consemnare a unor femei inițiate în Franc-masonerie datează din 1883, când Marele Maestru al Marii Loji Naționale inițiază pe cele două fiice ale sale în Loja ”Steaua Sudului” din Mangalia, Lojă ”stric masculină”. În 1888, la Arad se înființează o Lojă de adopție, ”Fundația feminină de binefacere”, cu scopul implicării femeilor francmason în acțiuni sociale și de caritate, bazate pe principiile și învățăturile Ordinului nostru. În 1922 Marele Maestru al Marii Loji Naționale dă autonomie totală Lojilor de adopție și astfel se va forma Obediența masonică Marea Lojă Feminină de Adopție Independentă. Acest demers a fost unic în istoria Franc-masoneriei mondiale, fiind prima Obediență de acest gen din lume, astfel dând posibilitatea femeilor mason de a practica inclusiv gradele de perfecție. La ora actuală pe teritoriul țării funcționează diverse Obediențe feminine sau mixte printre care enumăr ”Marea Lojă Feminină a României”, ”Marele Ordin Feminin a României”, ”Ordinul masonic Mixt Român”, ”Marea Lojă Națională Mixtă din România”, ”Dreptul Uman”, dar și Loji feminine și mixte de sub tutela Obediențelor din Elveția și Italia.

Mă simt dator să abordez problema Riturilor masonice, care sunt atribuite arbitrar în rituri ”masculine” și ”feminine” sau mai bine zis, adecvate să fie lucrate de bărbați sau de femei. De la începuturile masoneriei feminine acestea au funcționat utilizând ”Ritul de Adopție”, primul rit special creat pentru masoneria feminină pornind de la riturile anglo-saxone. Pe urmă a urmat ritul ”Rosary of the Eastern Star” creat special pentru Ordinul ”Eastern Star” din USA. Cine studiază Riturile masonice și nu le abordează cu ignoranță, va înțelege că nu există un rit masculin, feminin sau mixt. Ritualurile inițiale ale masoneriei feminine au fost concepute ca să se diferențieze de cele practicate în lojile masculine, dar ele nu conțin modificări de fond sau esență ale riturilor engleze. Astfel, orice Lojă, fie mixtă, masculină sau feminină, este liberă să își aleagă orice rit masonic pe care să îl lucreze. Prima Lojă va adopta Ritul Scoțian Antic și Acceptat în 1954, o lojă mixtă. În 1960 se formează ceea ce găsim azi ca fiind Ritul Antic și Primitiv de Memphis-Misraim, care va fi practicat de loji mixte, feminine și masculine. Ritul Emulation, utilizat de majoritatea Lojilor anglo-saxone, este folosit azi de către ”the Honorable Fraternity of Antient Masonry”. Orice particularitate a unui rit, fie el cavaleresc, ezoteric, social, istoric, etc. se transmite asupra modului de lucru al celor care îl practică, dar nu impune nici o restricție legată de sex sau religie, ci doar de preferință. Astfel Ritul Scoțian cu toate variațiile sale, chiar dacă prin natura sobră și strictă, uneori militărească, poate fi considerat ca fiind un rit cu influențe cavalerești, este adecvat atât femeilor cât și bărbaților. De ce? Păi în ziua de azi toate ordinele cavalerești primesc cavaleri și doamne în

5  

organizația lor, fie că vorbim de ordinele simbolice (denominații templiere, de malta, teutonice, etc.), fie că vorbim de ordinele militare cum este SMOM – Ordinul Suveran militar de Malta sau cele religioase cum sunt ordinele patronat de Biserica Catolică. Argumentul incompatibilității sexului feminin cu cavaleria, este o la fel de mare aberație ca și afirmația de mai sus în ceea ce privește impuritatea femii datorită menstruației. În Loji nu se face instrucție militară și nici nu presupune vreo activitate în acest sens. În plus de asta, azi, avem femei și în structurile militare ale statului, poliție, armată, jandarmerie, servicii secrete, etc.

Ritul de Memphis-Misraim nu este un rit ”mixt”. Toate simbolurile întâlnite în ritualurile masonice sunt duale! Nu avem simboluri masculine și feminine de sine stătătoare, avem doar ”simboluri compozite” dacă le pot numi așa, care reconciliază aspectele duale, feminin-masculin, activ-pozitiv, bun-rău, etc. Singurul criteriu după care poate fi împărțit un rit este dorința a minim șapte Maeștri (bărbați, femei, sau ambele sexe) de a forma o Lojă și de a alege Ritul în care aleg să lucreze.

Chiar dacă Masoneria ”Speculativă” până la constituțiile din 1723, și la introducerea ”landmark”-ului privind obligativitatea legendei gradului 3, era formată doar din 2 grade (Ucenic și Calfă), iar mai târziu abia apare ”funcția” de Maestru (ales dintre Calfe), azi am acceptat cu toții inovația gradului 3 și nu poate exista Masonerie fără al treilea grad.

Masoneria feminină, fie că este strict feminină, fie că este mixtă, este o inovație a Ordinului și totodată o adaptare la nevoile și principiile societății în care trăim. Nu există absolut nici un argument rațional, bazat pe dovezi concrete, care să susțină nevoia interzicerii femeilor în masonerie

și oricine afirmă altfel este rugat cu insistență să își argumenteze afirmația.

Tradiția ordinului, așa cum a fost ea transmisă din vremuri de mult uitate, presupune reconcilierea principiilor duale pentru a obține polaritatea și prin ea unitatea. Dualitatea presupune o confruntare permanentă între aspectele opuse (bine-rău, activ-pozitiv, frumos-urât, etc.) pe când polaritatea presupune conținerea celor două aspecte și funcționarea lor echilibrate. Prin acest echilibru menținut se realizează unitatea, aspect spiritual suprem al experienței ființei umane.

Pentru că societatea a progresat și femeile sunt considerate egale cu bărbații, așa cum este și normal, ocupând funcții de responsabilitate în societate (funcții publice, politice, administrative, etc.), este perfect normal ca ele să aibă acces și la Franc-masonerie și prin simplul fapt al scopului Ordinului de ”a lua oameni buni și a-i face și mai buni”. Fiecare om, femeie sau bărbat, are dreptul de a se autocunoaște, de a se dezvolta, în așa fel încât să fie mai bun în slujba semenilor săi.

M.B.3°

Rolul Franc-masoneriei în societatea actuală

Acest număr se concentrează în jurul importanței rolului pe care Ordinului Inițiatic Universal al Franc-masoneriei îl are în societatea contemporană. Vă propunem prin urmare gândurile Fraților și Surorilor membri ai

6  

Lojii Alexandru Vaida-Voevod, regrupate sub forma unei mici colecții de Planșe de Arhitectură, având acest titlu comun.

Care este rolul Franc-masoneriei în societate și cum acționează Ordinul pentru a-și îndeplini obiectivele? Răspunsul la această întrebare, care cu siguranță este în gândul fiecărui om când aude de masonerie, este foarte simplu: Franc-masoneria ia oameni buni pentru a-i face și mai buni! Franc-masoneria nu este implicată în politică, în religie, în acțiuni caritabile, în programe sociale, în afaceri, etc. Franc-masoneria este implicată în oameni, mai concret în dezvoltarea oamenilor, membri ai societății umane, cetățeni ai poporului numit Umanitate.

Membri Ordinului au însă libertatea absolută de a se implica în aspectele vieții societății în care trăiesc, cum apreciază ei ca fiind de mai mare folos și totdeauna respectând valorile și principiile Ordinului nostru, transmise prin învățăturile și Tradiția noastră. Astfel veți întâlni Masoni în politică, în mediul de afaceri, în bisericile diverselor culte și religii; îi veți găsi în diversele profesii precum profesori, medici, ingineri, avocați, mecanici, măcelari; vânzători, etc.; veți vedea amprenta lor în multitudinea de acțiuni caritabile sau programe sociale. Iar semnătura lor înseamnă trei chestiuni: în acord cu valorile și principiile Ordinului; dezinteresat în ceea ce privește propria persoană; totdeauna, fără excepție în serviciul semenilor noștri și în folosul umanității. A fi Mason este o chestiune simplă: trebuie să fi Frate pentru frate, zi de zi. Și este extrem de dificil în același timp, deoarece trebuie să înțelegem că toți oamenii suntem frați și că ceea ce facem pentru noi moare odată cu noi, dar ce facem în slujba semenilor noștri rezistă eroziunii timpului.

Franc-masonii de-a lungul timpului au realizat lucruri covârșitor de importante pentru societate, pentru progresul Umanității și pentru ameliorarea condiției umane. Vom găsi exemple în toate aspectele vieții și în toate ramurile de activitate: de la gânditori și filozofi, la inventatori și inovatori, la pictori și muzicieni; de la medici și chimiști la atleți și scriitori; de la șefi de state și oameni politici la clerici ai bisericilor și predicatori ai diferitelor culte; de la simpli muncitori la soldați care își dau viața pentru a apăra și garanta libertățile și valorile umaniste ale oamenilor de rând; și de la antreprenori la filantropi. Toate acestea sunt meritele lor personale și nu ale Franc-masoneriei, iar în a și le aroga ar fi o greșeală colosală care ar distruge esența utilității Ordinului.

Franc-masoneria are un singur merit manifestat tri-unitar, și anume acela de a aduce toți acești oameni laolaltă, de a-i uni în nobilul scop de a se pune în serviciul semenilor lor și de a le da uneltele necesare ca ei să se cunoască și să devină din oameni buni în oameni și mai buni. Cei care pretind mai mult de atât sau atribuie alte merite Ordinului, nu au înțeles nimic din ceea ce acesta transmite.

Societatea actuală se confruntă cu aceleași probleme, independent de ciclicitatea istoriei, chiar dacă sunt manifestate sub alte forme. Aceste probleme sunt ignoranța, prejudecățile și lăcomia. Pentru că esența este aceeași doar manifestarea ei se schimbă, e nevoie de unelte adaptate pentru a o combate. Aceste unelte sunt depozitate în Tradiția Franc-masoneriei și prin lucrarea membrilor Ordinului ele vor rămâne mereu ascuțite și în perfectă stare de utilizare. Atâta timp cât ignoranța, prejudecățile ți lăcomia vor exista, atâta timp va

7  

fi util Ordinul Franc-masonic societății.

Concluzionez deci că rolul Franc-masoneriei în societatea actuală este același de la fondarea ei, adică să adune oameni buni și să îi ajute să devină și mai buni.

M.B.,3°

De-a lungul istoriei, rolul masoneriei în societate a diferit de la un regim la altul, de la o generație la alta. Cu toate acestea, cred că este unul dintre putinele "cutume" universale, libere (indiferent de religie, politică, rasă) care și-a păstrat tradiția și chiar dacă generațiile s-au schimbat, sau mai bine zis au evoluat atât de mult, (exponențial în ultimul timp), uneltele, principiile, învățăturile masoneriei universale au rămas valabile. Mai mult decât atât ele pot să arate "calea" spre lumină atât de simplu în întregul flux informațional existent, flux care e atât de vast, din atâtea surse mai mult sau mai puțin credibile, mai mult sau mai puțin documentate. Un exemplu bun în acest context este însăși percepția diferită asupra Franc-masoneriei care apare pe internet. Ca argument, doar aproximativ 1% din utilizatorii de internet sunt cei care contribuie la a "furniza" informație, iar ceilalți aproximativ 99% doar o folosesc.

Având în vedere faptul că accesul la informație este la îndemâna oricui, cred că masoneria din zilele noastre este mult mai "permisivă", ne mai fiind considerată o "societate secretă", ci mai mult una "discretă". Cu toate acestea puțini sunt cei care o pot digera sau percepe în mod real. Aici intervine "Loja" cu membri și regulamentul ei care pot să facă filtrarea între profanii pregătiți pentru inițiere sau profanii care încă sunt în căutarea unui drum.

Din punctul meu de vedere, Masoneria zilelor noastre ar putea fi împărțită în două categorii:

1. Masoneria celor care contribuie. Aceștia sunt acei profani care prin inițiere li s-a confirmat că acesta este ordinul menit pentru ei care să le arate calea spre lumină. Aceștia sunt cei care muncesc neîncetat la șlefuirea pietrei brute. Ei au venit pregătiți cu un bagaj enorm de cunoștințe ezoterice din diferite domenii și care știu exact ce vor să facă, unde vor să ajungă. Masoneria pentru ei este locul perfect unde vor să "joace", simțindu-se ca un leu tocmai evadat din captivitate. Aceștia contribuie de la început în dezvoltarea ordinului inițiatic și sunt practic pilonii pe care se sprijină Loja. Inițial, aceștia sunt cei care contează în rolul Franc-masoneriei în societatea zilelor noastre.

2. Masoneria celor pierduți - capabili, de bune moravuri, elite printre profani, dar care sunt rătăciți în propriile ambiții, sau furați de falsurile mesaje transmise (prin media, internet, campanii, etc.), menite să manipuleze în scopuri meschine generațiile existente. Acești profani, cu toate că la început doar vor "folosi" uneltele masonice pentru a-și găsi calea și pentru a-și prioritiza viața in scopul existenței, având capacități profane remarcabile, ulterior vor contribui în semn de mulțumire acestui ordin inițiatic prin pasiunea și dăruirea acumulată în perioada de "șlefuire a pietrei brute". Ei sunt cei care nu se vor opri niciodată din învățat, vor mai mult, au realizat tot ce și-au dorit pe plan profan, acum vor mai mult, vor adevărul, vor lumina. Și-au dat seama că un nou Ferrari în curte nu îi mai satisface.

În decursul anilor, am mai observat încă două categorii pe care nu am dorit să le clasific printre cele mai importante, una din ele fiind categoria "găinarilor" care de fapt "folosesc" Franc-masoneria pentru a-și crea beneficii profane. Nu aș

8  

vrea să dau importanță acestei categorii, de aceea mă opresc aici. Unii ar putea să mă categorisească drept ignorant din acest punct de vedere. O ultimă categorie pe care am identificat-o este cea a profanilor inițiați doar pentru a iniția, cei care nu se regăsesc sub nicio formă în acest ordin iar cei mai mulți renunță după maxim un an. De fapt aș putea spune că este vorba despre o greșeala de "recrutare" mai mult sau mai puțin voită.

Pe scurt prin această planșă am încercat să pornesc de la baza Rolului Masoneriei în Societate prin a caracteriza practic componența indivizilor care formează Ordinul Franc-masonic în ziua de azi și care fac parte din această societate. Pasul următor firesc pe care îl văd este de a mapa caracteristicile de mai sus cu rolul pe care aceștia îl au și ar trebui să îl aibă fiecare în sfera lui de influență.

V.D.,3° Pornind de la articolul I al

Constituției Marelui Orient al României care stipulează: ”Francmasoneria este o instituție inițiatică prin excelență laică, filosofică, adogmatică și progresistă, și care are ca obiect căutarea Adevărului, studiul Moralei și practicarea solidarității.

Așadar putem afirma că rolul Francmasoneriei în societate este unul indirect, fără implicare socială și politică directă. Aceasta capătă mai degrabă rolul unui creuzet în care fiecare membru Mason, bărbat sau femeie, este încurajat și îndemnat să construiască edificiul propriilor convingeri, bazat pe căutarea adevărului ascuns. Această misiune asumată, în sens filozofic, se face de către fiecare membru în interiorul și în afara Lojii din care face parte. În acest scop fiecare dintre noi este inițiat în arta de a gândi. Francmasoneria se deosebește de biserică prin faptul

că nu pretinde în nici un fel că s-ar afla în posesia Adevărului.

Căutând și dobândind lumina, adică cunoaștere, astfel încât fiecare dintre noi avem datoria de a o transmite către ceilalți membri ai societății pentru progresul umanității. Într-un plan social, lumina va determina evoluția noastră ca ființe raționale devenind mai buni, mai deschiși evoluției spirituale, în lupta de a scăpa de tirania dogmei.

Nepăsarea față de soarta altuia înseamnă ruperea legăturilor de solidaritate care unesc membrii familiei umane. Individul își datorează puterea colectivității din care face parte.

Francmasoneria este o alianță universală a oamenilor onești, devotați sincer binelui social și dorinței de dreptate.

Deasupra legilor convenționale există o lege ideală, divină, înscrisă în inima fiecărui om, care exprimă și transmite bunătate. Francmasonul datorează acestei legi supunere fără rezerve. În ceea ce privește legile obișnuite, imperfecte câteodată, trebuie respectate ca element fundamental al oricărei civilizații. Francmasonii nu conspiră împotriva niciunei autorități legal constituite. Acțiunea umanitară a masoneriei nu poate leza decât regimurile aflate în afara ordinii de drept. În ceea ce privește legea masonică, adepții ei se supun spiritului prevederilor sale. Francmasonii, prin exemplul personal, ca oameni liberi și de bune moravuri se opun constrângerilor de tot felul, înfruntă și zdrobesc jugul servituții.

Societatea este într-o continuă evoluție, iar Francmasoneria prin implicarea membrilor ei, determină eliminarea treptată a imperfecțiunilor sociale, umane și de cunoaștere universală.

9  

Francmasoneria contribuie la căutarea răspunsurilor următoarelor întrebări:

-De unde venim? -Ce suntem? -Încotro ne îndreptăm?

R.P.,3° În perioada în care Franc-

masoneria era operativă, masonii erau adevărații specialiști ai construcțiilor, care iși păstrau cu mare strictețe secretele breslei. Un mare pas în istoria Franc-masoneriei, a fost atunci când în breasla constructorilor au fost primite și persoane “necalificate” în acest domeniu, dar fiind deținători ai secretelor construcțiilor spirituale, astfel Franc-masoneria devenind speculativă. De atunci materialul a făcut pact cu spiritualul, au format un întreg, iar calea spre Adevăr se întrezărea.

Astfel, intrând în Franc-masonerie, faci parte dintr-o diversitate de caractere umane, o diversitate de trăiri emoționale, de moduri de viață, de moduri de a privi viața, de fapt, cea mai mare diversitate de culoare.

Începi să te cunoști pe tine, înveți să ai răbdare cu ceilalți, ești tratat cu egalitate, sprijini și ești sprijinit la rândul tău, pentru a putea ține piept la multitudinea de probleme cotidiene, înveți din experiența tuturor, ai libertatea de a te exprima fără a fi judecat sau luat în derâdere, creând astfel legături de apropiere. Simți apropierea frățească, poate chiar mai frățească decât atunci când ai avea aceeași mamă.

În ajutor primești și unelte simbolice pentru a te putea perfecționa, pentru a-ți descoperi și urma propriul drum către adevăr.

Va trebui să lupți împreună cu Frații și Surorile pentru pacea și bunul mers al țării tale, pentru respectarea legilor, pentru respectarea și menținerea tradițiilor, pentru a învinge ignoranța, răutatea, necinstea, lașitatea și minciuna. În schimb

vei simți siguranța că acela este drumul tău spre adevăr, vei simți stăpânirea de sine, liniștea sufletească și nu în ultimul rând LIBERTATEA.

Trăind și simțind astfel, vei transmite celor din jur acea energie pozitivă pe care oricine o caută, vei simți strigătul de ajutor din lumea profană și nu vei putea să stai deoparte și ce bine când iți vin în ajutor și Frații tai și Surorile tale. Și sunt destul de mulți, frumoși în suflet și puternici în diferite moduri, astfel lucrând uniți în același gând, reușita nu se lasă așteptată.

Vom veghea împreună Universul, vom respecta trecutul, vom îmbunătăți prezentul și vom pregăti viitorul. Franc-masonii construiesc Templul Universal al Umanității.

I.R.,1°

Ordinul Inițiatic al Francmasoneriei a fost de-a lungul veacurilor, în opinia mea, unul dintre pilonii de bază ai evoluției spirituale și materiale a umanității. Voi explicita în rândurile de mai jos de ce consider eu așa.

Francmasoneria își propune să ia oameni buni și să-i transforme în oameni și mai buni. Prin acest lucru ea aduce un beneficiu direct societății prin îmbunătățirea calității indivizilor. Chiar dacă scopul ordinului este de a oferi o cale de evoluție spirituală membrilor săi, Francmasonul începe lucrarea sa prin șlefuirea comportamentului său și înfrânarea pornirilor sale. El devine astfel în lumea profană un exemplu pentru cei din jurul său. Dezvoltarea individuală a membrilor ordinului este ,cred eu, una dintre cele mai importante contribuții pe care ordinul o aduce societății. Mai mult, datorită faptului că de regulă sunt buni specialiști, de o calitate morală ridicată, ajung în poziții cheie iar impactul pe

10  

care-l generează în mediul lor de viață este amplificat.

Chiar dacă pare puțin „ideală” această abordare, așa văd eu implicarea directă a Francmasoneriei în societate: prin dezvoltarea membrilor ordinului și impactul acțiunilor acestora în societate. Bineînțeles că și ordinul este oglinda societății din care își selectează membrii... însă este suficient să se creeze masa critică!

Francmasonii s-au implicat de-a lungul vremii în crearea statelor democratice, în care libertatea individului este de netăgăduit. De-a lungul vremii, Frații noștri au pus umărul la construcțiile mărețe de azi (UE, NATO etc.) și tot ei au fost primii care au luat atitudine când au existat derapaje care îngrădeau în vreun fel libertățile oamenilor. Din punctul meu de vedere modelul de leadership masonic, dacă putem zice așa, ar fi: când lucrurile merg bine stai în spate, fă/creează/adu plus valoare și veghează; în momentul în care pericolul se ivește ieși în față.

Bineînțeles că Francmasoneria promovează caritatea și astfel membrii săi sunt implicați adesea în astfel de acțiuni umanitare. Aceste acțiuni caritabile de cele mai multe ori sunt discrete însă ele există și impactul lor este de multe ori important în comunitățile din care Lojile fac parte și nu numai.

B.M.,3° Acestea sunt câteva din

punctele de vedere ale membrilor Lojii cu privire la subiectul utilității sau rolului Franc-masoneriei în societatea contemporană. Consider ca fiind cel mai esențial argument deviza: Libertate, Egalitate, Fraternitate.

Am zis!

M.B.,3°

LANSARE DE CARTE: ”De ce ai cerut să fii primit în

Franc-masonerie? Interviuri Masonice vol.1: Jacques

Herman” de Jacques Herman și Mircea Bucin

UPDATE: Primul volum va fi lansat în 24-27 septembrie, în cadrul târgului de carte BOOKFEST ed. A IV-a, în Cluj-Napoca, la standul editurii masonice ”Editura Nestor”. Vă așteptăm cu drag și vă întâmpinăm cu multe titluri pe teme masonice sau tangențiale și cu toate publicațiile editurii esoterice ”AVV 13 Publishing”.

Avem plăcerea de a vă anunța apariția unui nou titlu în cadrul Colecției ”Lumina Masonică”, editată de editura ”AVV 13 Publishing”. Colecția de interviuri cu titlul ”De ce ai cerut să fii primit în Franc-masonerie?” debutează cu un interviu condus de Fratele Mircea Bucin cu Fratele Jacques Herman, Franc-mason cu o lungă și vastă activitate în cadrul Ordinului Inițiatic Universal al Franc-masoneriei. În această serie de interviuri vor intra colaborări cu diverși Franc-masoni, Frați și Surori atât din țară cât și din străinătate, cu o bogată activitate masonică, care își vor prezenta propria imagine formată asupra Ordinului. Acest demers vine că să ajute dezvoltarea Ordinului în România, fiind încă foarte tânăr dincolo de pretențiile diverșilor Frați sau Surori. NU se dorește a elogia pe nimeni și nici a linguși sau a umfla egoul cuiva. Acesta este un demers sincer și umil, o piatră în plus adăugată construcției Templului Ordinului nostru, aș îndrăzni să spun ”piatra dată la o parte de zidari”. Trebuie să folosim experiențele celor cu o îndelungată activitate în Ordin, indiferent de Obediențe sau de

11  

Rituri, pentru că problemele și situațiile sunt aceleași, indiferent de perioadă, și cunoscând reacția și abordarea altora, poate reușim să fim mai pregătiți în fața lor. Jacques Herman, activ de peste 40 de ani ca Franc-mason și nu numai, răspunde întrebărilor puse de editor și o face la cel mai sincer și accesibil mod, fiind util atât pentru cei inițiați dar și pentru profani.

CORESPONDENȚĂ PE TEME MASONICE – utilitatea gradelor în Franc-

masonerie

”Nu văd cum poate fi afirmat că gradul de Maestru a fost parte a Franc masoneriei antice. Nu cunosc nici o dovadă cum că legenda Hiramică ar fi avut o copilărie înainte de 1723.

Nimeni nu poate pretinde că Arca Regală, sau oricare din gradele Ritului Scoțian Antic și Acceptat au constituit o parte din masoneria operativă. Dar, dacă gradul de Maestru a devenit masonic, o parte a Francmasoneriei, atunci când a fost adoptat, de ce nu pot și Roza Crucea, Gradul de Perfecție, și altele, cu toate că nu sunt antice, să fie considerate prin natura, scopul, forma și metodele lor, ca fiind masonice? Nu este gradul de Marcă esențialmente masonic? Dacă afirmi că nimic nu poate fi considerat masonic, care nu era parte din Masonerie în 1725, ai dreptul să pui această limită cuvântului masonic, când descrie un sistem sau organizarea, și în nici un fel indicând caracterul esențial al gradului. În acest sens nu mă detașez de opinia ta. Numesc gradele Ritului Scoțian masonice, folosind cuvânt într-un sens total diferit, și

exprimând esențialitatea. Dacă ele sunt dezvoltări ale Gradelor Albastre, precum comentariile asupra unui text, atunci ele sunt masonice…”

Pornind de la citatul de mai sus, transcris din corespondența între Albert Pike și R.F: Gould, redăm mai jos un schimb de opinii asupra importanței gradelor în Franc-masonerie. 30/07/2015 - 17:35 - M.B. :

”Tocmai am primit o carte de la SC din SUA, JS, care redă scrisori între Pike și Gould pe tema gradelor masoneriei albastre și nu numai. Am găsit această analiză a gradelor inalte.” 30/07/2015 - 18:21 – V.A. :

”Dragul meu Frate, Avem aici o viziune

teoretică interesantă. Rămâne să verificăm, prin lunga experiență personală a vieții masonice, măsura în care Gradele zise înalte ale RSAA, sau ale altor Rituri care constituie Ordinul inițiatic modern al Franc-Masonerie, sunt realmente inițiatice sau sunt simple sugestii cu caracter informativ-intelectual. Desigur, orice informație complexă are și un caracter formativ care, odată asimilată, poate fi considerată inițiatică. Prin extensia înțelegerii noțiunii de inițiere și a instrumentarului inițiatic, în sensul ezoteric pe care noi î-l dăm pentru că definește începutul tentativei metodice de căutare a unui regim ontologic autentic, toate actele existenței sunt inițiatice pentru cel care le percepe ca atare. Rezum: ezoterismul acestor grade ar trebui să fie purtător de virtuți transmutatorii. Este cazul? Cu toata dragostea, V.A.” 30/07/2015 - 19:36 – M.B. :

”Dragul meu Frate, Sunt de acord întru totul.

Chiar dacă aparent aceste grade înalte (și aici parafrazez pe Pike

12  

care spune că, gradele așa numite înalte sunt înalte doar pentru că se bazează pe gradele masoneriei albastre, așa cum etajul și podul unei case se bazează pe fundația ei) nu fac altceva decât să funcționeze ca niște distincții și decoruri pentru Ego, eu cred că acest aspect este unul exoteric. Cred cu tărie că simbolismul, legendele și alegoriile, ritualurile și decorurile acestor grade au și o latură ezoterică. Că este vorba de lecții de morală, principii filozofice sau practici și definiri religioase, toate sunt aspecte ezoterice ale gradelor și așa cum ai zis, prin asimilarea lor chiar și teoretica ele produc acea transmutare a regimului ontologic, sau dacă nu o produc (pentru că ea s-a produs în gradele albastre unde procesul culmineaza cu Elevația) cu siguranță ajută pe cel care întrevede și latura ezoterică a lor, să devină conștient de transmutație și să trăiască în spirit și în acord cu omul nou. Modul de utilizare, dacă vrei, a gradelor înalte este același ca și cel al gradelor albastre: noi transmitem gradele în forma lor nealterată iar cel care le primește este unic și singur responsabil de ceea ce alege să facă cu ele. Dacă cineva ajuns la gradul 33, sau inclusiv la gradul 1, părăsește ordinul și spune că acesta este gol și nu aduce nimic, evident nu a înțeles despre ce este vorba și mai mult, nu are dreptul să o facă și nu o va face dacă este onest, dintr-un singur motiv: cine poate să afirme că a parcurs tot în ceea ce privește simbolismul, învățăturile, trăirile, filozofia, credința, istoria, morala, etc. în Franc-masonerie? Un răspuns la o întrebare ridică alte zece întrebări ... Și aici ne lovim din nou de umilitatea gradului 1 când trecem prin poarta joasă. Eu unul nu mi-aș permite, chiar dacă ar fi să părăsesc Ordinul, să afirm că masoneria a adus "nimic" sau "doar atât". Mi-ar fi rușine

de mine să fiu atât de arogant și ignorant.

Reflectam la una din întrebări. Pot să spun că înțeleg mai bine acum anumite aspecte: un bolnav de diabet are nevoie de insulină nu de paracetamol. Unii Frați și unele Surori au nevoie de gradele laterale în evoluția și înțelegerea lor spirituală. Cum nu putem condamna pe un diabetic că are nevoie de insulină, daca el iși tratează boala cu aceasta și nu o vinde pentru a-și cumpara bomboane, la fel nu putem acuza un Frate sau o Sora care dorește gradele laterale pentru a le folosi în procesul lor de devenire spirituală și nu pentru a-și umfla Ego-ul. La fel nu putem să afirmăm că insulina nu este bună, doar pentru că noi nu avem nevoie de ea. Comparația poate nu este cea mai reușită dar este o paralelă semnificativă.

Mă bucur tot mai mult pe zi ce trece că aparțin Ordinului, că este atat de diversificat și "stufos" pentru că îmi dă posibilitatea să explorez neîncetat. Căutările mele nu vor ajunge la sfârșit niciodată probabil, de aceea nici nu mă grăbesc și savurez în schimb fiecare clipă a căutărilor mele. Cu mult drag, M.B.”

Buletin lunar al: Justei și Perfectei Loji ”Alexandru Vaida-Voevod” Or. Cluj-Napoca www.loja-napoca.eu

secretar@loja-napoca.eu

Editat de Editura: AVV 13 Publishing

info@avv13publishing.ro