februari e

52
„Am aprins un nou foc, dar a[a se întâmpl` mereu cu cei care rostesc adev`rul.“ Martin Luther Revist` lunar` de cultura ideilor editat` de Academia Ca]avencu Anul IV Num`rul 2 (29) FEBRUARIE 2007 3 lei Director H.-R. Patapievici Filozofia dup` Noica Ion T`n`sescu Un spirit liber: Philippe Muray Alexandru C`linescu

Upload: masteringlove

Post on 28-Dec-2015

138 views

Category:

Documents


17 download

TRANSCRIPT

„Am aprins un nou foc,

dar a[a se întâmpl` mereu

cu cei care rostesc adev`rul.“

Martin Luther

Revist` lunar`de cultura ideilor

editat` deAcademia Ca]avencu

Anul IV Num`rul 2 (29)FEBRUARIE 2007

3 lei

DirectorH.-R. Patapievici

Filozofia dup` NoicaIon T`n`sescu

Un spirit liber:Philippe MurayAlexandru C`linescu

i d e i \ n d i a l o gA n u l I V N U M ~ R U L D O I ( D O U ~ Z E C I { I N O U ~ ) h F E B R U A R I E 2 0 0 7

Revist` lunar` de cultura ideiloreditat` de Academia Ca]avencu.Apare în prima miercuri a fiec`reiluni. De[i apare la Bucure[ti, ID nueste o revist` bucure[tean`.

Caracterele cu care este scrisacronimul ID au fost desenate deAlbrecht Dürer în ultimul an al

vie]ii, 1528, [i pot fi g`site \n ulti-ma parte a lucr`rii sale Vier Büchervon menschlicher Proportion.

Acesta este num`rul lunii februarie 2007 [i este distribuit\ncep\nd cu 7 februarie. Are 56 de pagini.

Lucrarea de pe copert` apar]ine lui Devis Grebu.

Toate desenele acestui num`r aufost realizate de Devis Grebu.

CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN:

REDAC}IA

DIRECTOR: H.-R. PatapieviciREDACTOR-{EF: George [email protected]

CORECTUR~: Radu Dobând`DTP: Florin Iaru & Corina M\]`

SECRETARIAT {I ABONAMENTE:Elena Gogo] [email protected]

MARKETING: Sorin Axinte0723 131 532 [email protected]

DEPARTAMENT V|NZ~RI PUBLICI-TATE: Marius Com`rniceanu(senior sales manager) [email protected]

Miruna Toma (sales manager)[email protected]

tel: 311 40 61; fax: 311 40 63

DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SADIRECTOR DISTRIBU}IE: Alexandru Miri[tea318 55 31; 318 55 [email protected]

Tip`rit la TipografiaRomânia Liber`EDITOR: SC Ca]avencu SAMANAGER GENERALSorin Vulpe

Scriu \n acest num`rAnton I . A d `mu ] Pred` la Universitatea „Al. I. Cuza“din Ia[i. Ultima carte publicat`: Seduc]ia ca spa]iu al cen-zurii, 2004.Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradusCarlos Fuentes, Diana [i Jil]ul vulturului.Rodica Binder Redactor la Departamentul român al radioDeutsche Welle, Bonn. Ultima carte publicat`: La pînd`.Dialoguri salvate, 2002.Ioan Bu du ca Publicist, critic literar. Ultima carte publi-cat`: Noua Atlantida, 2000.Alexandru C`linescu Pred` la Universitatea „Al. I. Cuza“ dinIa[i. Ultima carte publicat`: Incursiuni în prozaromâneasc`, 2004.Marius Constantinescu Licen]iat în filozofie [i studii apro-fundate la Universitatea „Babe[-Bolyai“ din Cluj [i la Uni-versitatea din Poitiers.S. Damian Critic literar. A predat la Universitatea din Hei-delberg. Ultima carte publicat`: Aripile lui Icar, 2004.

Vasile Ernu Licen]iat în filozofie al Universit`]ii „Al. I.Cuza“ din Ia[i. Ultima carte publicat`: N`scut în URSS,2006.Alexandru Gabor Licen]iat al Facult`]ii de filozofie, Uni-versitatea Bucure[ti.Ilina Gregori Istoric [i cercet`tor literar.Raluca Grosescu Doctorand în [tiin]e politice la Universi-tatea Paris X în cotutel` cu Universitatea „Babe[-Bolyai“din Cluj.Bogdan Iancu Doctor \n drept al Universit`]ii CentralEuropene.Ion Manolescu Pred` la Facultatea de litere, UniversitateaBucure[ti. Ultima carte: Derapaj, 2006.Mircea Mih`ie[ Scriitor, anglist, critic literar, pred` laUniversitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte publicat`:Via]a, patimile [i cântecele lui Leonard Cohen, 2005.Dan C. Mih`ilescu Scriitor, critic [i istoric literar. Ultimacarte publicat`: Perspective eminesciene, ed. a II-a, 2006.Adrian Muraru Pred` la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Ia[i,

coordoneaz` traducerea textelor stoicilor în limba român`.Vlad Mure[an Doctorand la EHESS-Paris [i la Universi-tatea „Babe[-Bolyai“-Cluj-Napoca. Ultima carte publicat`:Criza antropologiei [i sarcina ei originar`, 2005.Ovidiu Olar Doctorand EHES-Paris / UniversitateaBucure[ti. Ultima carte publicat`: Împ`ratul înaripat. CultulArhanghelului Mihail în lumea bizantin`, 2004.Marius Oprea Istoric. Ultima carte publicat`: Chipul mor]ii.Despre natura comunismului – Dialoguri cu VladimirBukovski, 2006.Radu Paraschivescu Scriitor, traduc`tor. Ultima cartepublicat`: Fie-ne tranzi]ia u[oar`, 2006.H.-R. Patapievici Scriitor. Ultimele c`r]i publicate:Discern`m\ntul modernit`]ii, 2004; Ochii Beatricei, 2004.Ovidiu Pecican Scriitor, istoric, profesor de studii europenela Universitatea „Babe[-Bolyai“, Cluj. Ultima carte publi-cat`: Rebel f`r` pauz`, 2004.Hora]iu Pepine Corespondentul Deutsche Welle înRomânia.

Paul Sandu Student la Facultatea de filozofie, UniversitateaBucure[ti.Ioan Stanomir Pred` la Facultatea de [tiin]e politice,Universitatea din Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Con[tiin-]a conservatoare.Preliminarii la un profil intelectual, 2004.Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`: De ce vedem filme, 2006.Ion T`n`sescu Doctor în filozofie, lucreaz` la Institutul defilozofie al Academiei Române. Ultima carte publicat`: Prin-cipiul inten]ionalit`]ii la Franz Brentano, 2004.Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist politic,cronicar [i eseist sportiv. Ultima carte publicat`: Despre securitate. România, ]ara „ca [i cum“, 2006.Raluca Ursachi Doctorand la Universitatea Sorbona, Paris.Andreea Vass Cercet`tor la Institutul de Economie Mondi-al`. Ultima carte publicat`: Protec]ionismul european. Im-plica]ii pentru România, 2004.Marilena Vlad Doctorand la EPHE, Paris [i la Universi-tatea Bucure[ti. A tradus din Plotin [i Damascius.

Adres`: B-dul. Regina Elisabeta nr. 7-9, sector 3, 030016Bucure[ti. Tel. redac]ie: 021–314 0238/39. Fax: 021-314 0258.Email: [email protected]

3 h TRAIAN UNGUREANURusia împotriva timpului

5 h ALEX. LEO {ERBANCountdown

7 h DAN C. MIH~ILESCUGrupul ca fatalitate [i alte bucurii de Bucure[ti

11 h IL INA GREGORIModernitate în România: fars` sau martiriu?

19 h ION T~N~SESCUFilozofia dup` Noica

21 h ADRIAN MURARUAlegoria între hazard [i necesitate

23 h MARILENA VLAD„Cuvintele stranii“ ale filozofiei grece[ti

24 h IOAN BUDUCALiterarocentrismul bovaric

26 h OVIDIU PECICANR`spântii în educa]ie

30 h HORA}IU PEPINEAnatomia crizei

31 h HORIA BARNARomânia schimb` jocurile în Parlamentul European

32 h ALEXANDRU C~LINESCUUn spirit liber: Philippe Muray

34 h MARIUS CONSTANTINESCUIconoclasmul: criza intermediarului [i violen]a contrariilor

36 h ANTON I . AD~MU}Somnia omnia?

40 h MARIUS OPREALiteratur`, vodc` & mu[tar

41 h VASILE ERNUNu trage]i, tovar`[i!

42 h RALUCA URSACHIDe ce trebuie studiat comunismul

43 h RALUCA GROSESCUO perspectiv` asupra nomenclaturii

45 h POEM46 h IOAN STANOMIR

Teologie politic` [i ac]iune social`47 h RODICA BINDER

Prohodul Europei48 h ANDREEA VASS, OVIDIU OLAR

Ascensiunea [i declinul intelectualilor în Europa50 h PAUL SANDU

Prolegomene la istoria conceptului de timp51 h RADU PARASCHIVESCU

Ismail Kadare – Palatul Viselor52 h ALEXANDRU GABOR

Vina r`m\ne53 h MIRCEA MIH~IE{

Paradisul negru55 h H.-R. PATAPIEVICI

Ochii de carne ai iubirii

Condi]ia post-uman`Tezele decorporaliz`rii [i ale reconstruc]iei min]ii în forme [isuporturi alternative, anticipate de cercet`rile cognitiviste, se îndep`rteaz` definitiv de subiectul lor uman, pentru ac`p`ta aplicare pur mecanic` [i cibernetic`.

h ION MANOLESCU PAG. 27

h S. DAMIAN PAG. 13

Mutarea D e4 – h7n-a fost prev`zut`Gre[elile ne pândesc pretutindeni, ele plutesc în preajma noas-tr`, nu a[teapt` decât o ocazie de a prinde cheag. Concur` laratarea unor ini]iative bune mai mul]i factori: prognozaezitant`, doza de nenoroc, piaza rea, când dr`cu[orul nes`tulde pozne î[i strecoar` coada.

Legea cultelor fa]`cu noul bonjurismDiscu]iile în jurul Legii cultelor [i recentul mini-r`zboicultural ocazionat de ofensiva iconoclast` a domnuluiEmil Moise au repus pe tapetul public problema rela]ieiîntre stat [i confesiuni.

h BOGDAN IANCU PAG. 16

Comunismul: crim`transcendental`Orice fiin]` determinat` este vie numai prin altul. Via]a înforma ei spiritual` nu poate fi expresia unei simple încord`ria materiei care î[i dep`[e[te eroic limitele. Materialismul nu poate fi niciodat`, deci, un umanism, deoarece el funda-menteaz` omul ca simplu epifenomen ontologic al materiei.

h VLAD MURE{AN PAG. 37

tr`ire de mas` pe care o toarce apoi pedagogul politic.În dou` feluri de fire: unul mai sub]ire – alegerile sau,altfel spus, consim]`mîntul a[teptat de for]ele carereu[esc astfel s` se învesteasc` legitim. Al doilea, gros[i greu ca un odgon: r`zboiul, bulucirea spre coas` [iglon] a norodului care moare dintr-o pricin` dinainteclarificat`. În seara zilei de 22 septembrie 1999, nimeninu b`nuia care din fire e tors în subsolurile Rusiei. Înorice caz, Alexei Kartofelnikov avea toate motivele s`pun` mîna pe telefon. În principal, motive istorice.

Re]eta puterii: zah`r f`r` hexogen

Dup` 20 de minute, primele echipaje de mili]iesoseau [i g`seau în sacii pe care scria mare „Zah`r“ unamestec cu mare concentra]ie de hexogen. Explozi-bilul care distrusese deja blocuri [i sute de oameni înultimele cîteva s`pt`mîni. Analiza de laborator avea s`confirme, imediat, constatarea ini]ial`. În urm`toarelecîteva ore, ora[ul a fost practic închis. O telefonist`local` a interceptat o convorbire, apoi doi b`rba]i sesf`tuiau cum s` evite punctele de control de pe [osele.Telefonista a verificat rapid numerele: unul dinb`rba]i vorbea din Riazan. Cel de-al doilea vorbea îns`de la Moscova. De la un telefon aflat în utilizarea FSB-ului, fostul KGB. În mai pu]in de 24 de ore, Mili]ia aarestat un grup de trei persoane. To]i au recunoscutrapid c` plantaser` sacii în subsol, dup` care au produslegitima]ii FSB în regul` [i au cerut s` fie elibera]i. Întot acest timp, autorit`]ile de la Moscova au p`strat olini[te des`vîr[it`. Abia dup` 48 de ore, NikolaiPatru[ev, directorul FSB, a oferit, oficial, o explica]ien`ucitoare: a fost vorba, pur [i simplu, de un exerci]iuFSB, o simulare menit` s` testeze vigilen]a publicului.Patru[ev i-a felicitat chiar pe cet`]enii Riazanului pen-tru prezen]a de spirit [i a cerut tuturor ru[ilor s` leurmeze pilda. Lui Patru[ev i-au trebuit nu mai pu]inde 48 de ore pentru a lansa aceast` teorie extraordi-nar`. Nici un alt înalt oficial rus nu a sugerat c` ar aveacuno[tin]` de acest plan ie[it din comun. Dup` cîtevazile, Patru[ev a revenit, a explicat c` analiza de labora-tor de la Riazan a fost compromis` prin contaminare [ia anun]at c` în saci nu se afla hexogen, ci zah`r. Saciiau fost prelua]i de FSB [i transporta]i la Moscova,unde nu i-a mai v`zut nimeni. {eful laboratorului dinRiazan a fost destituit [i trimis în judecat` pentruneglijen]` grav` în serviciu. Dup` cîteva zile, avia]iamilitar` rus` a bombardat intens obiective din Cece-nia. Pe 5 octombrie, trupe de infanterie [i tancuriruse[ti au p`truns în Cecenia [i au început înaintareaspre capitala Groznîi. Începea al doilea r`zboi cecen.Firul tors în subsolurile blocurilor ruse[ti ducea lar`zboi. Pe 31 decembrie 1999, Boris El]în, oxidat de al-cool [i scandaluri, demisiona, fixîndu-[i succesorul:Vladimir Putin, fost agent KGB [i fost director FSB. Ostructur` cu nume schimbat [i descenden]` KGB pre-lua puterea.

1998 – anul zero

În 1998, nu cu mult înainte de întîmpl`rile de la Ri-azan, barilul de petrol abia se c`]`ra spre 9 dolari. Laacest nivel de pre], comer]ul rusesc cu petrol era, prac-tic, o ocupa]ie neînsemnat`. Ap`sarea incapacit`]ii to-tale a economiei amenin]a cu colapsul [i, într-adev`r,pe 1 ianuarie 1998, ansamblul socio-economic rus numai func]iona. Suma total` a salariilor nepl`tite atins-ese 13% din masa monetar` (a[a numitul M2, adic`banii afla]i în circula]ie plus conturile bancare con-vertibile în lichidit`]i). La sfîr[itul lui 1998, în jur de 25de milioane de persoane, un sfert din totalul for]ei demunc`, nu mai erau de facto salaria]i. Sistemul eco-nomic a regresat huruind spre demonetizare. Pia]atranzac]iilor personale a coborît imediat o treapt` is-toric` mai jos, spre instrumentele economiei de troc:rulmen]i, co[ciuge, conserve, cuie, pînzeturi, pantofi,polietilen`, uraniu, azot, cartofi [i, în principiu, oricebun vandabil sau imaginar vandabil a luat locul mon-edei [i a început s` fac` turul pie]elor [i casieriilor. Înaugust 1998, Rusia anun]a oficial c` nu mai poate pl`tiobliga]iile scadente ale unei datorii externe de 40 demiliarde de dolari. Statul rus intra în crah financiar.Prima etap` a democratiz`rii politice [i a de-comu-niz`rii economiei lua sfîr[it cu un dezastru. O minori-tate dur`, ultraselect` [i ultrailegal` atinsese un nivelde bog`]ie faraonic. Masa social` a Rusiei suferise oumilin]` [i o corec]ie zdrobitoare. Înc` una, într-un [irneîntrerupt de catastrofe umane care ocup` într-otraum` aproape permanent` 80 de ani de r`zboi civil,colectivizare, teroare, m`cel patriotic-antifascist [i dic-tatur`. La sfîr[itul lui 1998, societatea rus` încheiamarele ciclu funebru al transform`rii prin dezinte-grare. Finalul aducea un supliment psiho-simbolic in-estimabil: societatea rus` avea toate motivele s`conchid` c` a încercat re]eta capitalist-democratic` [ia constatat c` e o oroare inaplicabil`.

Rena[terea prin epuizare

Ryszard Kapuscinski, marele jurnalist-explorator-social polonez, avea dreptate, dar nu îndeajuns. Tîrziu,spre sfîr[itul vie]ii, Kapuscinski a revenit în Rusia.Înainte de dispari]ia sa recent`, într-un ultim interviu,Kapuscinski a prezentat formula care rezum` obser-va]iile sale finale asupra Rusiei: „Omul rus e epuizat“.Îns` sentin]a lui Kapuscinski se opre[te în fa]a unuiobiect casat înainte de a m`sura efectele înc` vii aleacestei epuiz`ri foarte apropiate de anihilare. C`ci logi-ca de comportament a societ`]ilor umane e foartediferit` de logica formal`. Acolo unde logica formal`constat` o dispari]ie sau o încetare de activitate, logicareac]iilor de grup permite schimb`ri [i evolu]ii aber-ante, dar nu mai pu]in dinamice. Omul epuizatdevine, astfel, actorul [i energia negativ` ale unei re-alit`]i care nu îl mai presupune, dar îl folose[te. Ce s-a

MI

TU

LR

EG

EN

ER

~R

II

0

3NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

ÎN seara zilei de 22 septembrie 1999, la Riazan,un ora[ cu o jum`tate de milion de locuitori, la200 km sud de Moscova, se petreceau lucruriciudate. Un oarecare Alexei Kartofelnikov, [oferal clubului local Spartak, a pus mîna pe telefon

[i a sunat la Mili]ie. Abia sosit acas`, Kartofelnikovz`rise, prin întuneric, mai mul]i b`rba]i care se opin-teau, chiar în fa]a blocului, împingînd saci mari [i greispre subsol. Poate c`, alt` dat`, bu[iturile b`rba]ilorcare se canoneau cu sacii nu ar fi atras aten]ia. Ca maitoate ora[ele ruse[ti, Riazan e plin de pr`v`lii înfipte înparterul blocurilor. Acolo, dintre stive de saci [i l`zi, sevinde marf` ieftin` [i felurit`, de multe oricontraf`cut`, totul de-a valma: de la ]ig`ri turce[ti [iultima vodc` cu nume de ]ar la ap` mineral` [i cioco-lat` nu foarte demult expirat`, zah`r, ulei [i f`in`, lu-cruri la mare c`utare printre locuitorii umili aiogr`zilor gigant de beton. Subsolurile sînt adeseaînchiriate comercian]ilor, care le folosesc ca spa]ii dedepozitare. Sacii de zah`r sau f`in` se vîntur` zilnic dela un cap la altul al cartierelor, mîna]i cu sudalme deasocia]ii sau rudele patronului de magazin. Patroniisînt, de multe ori, [i vînz`tori, c`r`u[i, casieri, [oferi [ice mai e nevoie. Mul]i vin din lumea pestri]` a Cau-cazului: ceceni, ingu[i, abhazi, semin]ii mozaicate [ipricepute la negustoria m`runt`. Nimic n-ar fi trebuits` fie altfel, în seara zilei de 22 septembrie, la Riazan.Îns` septembrie 1999 nu mai îng`duia nici o b`nuial`de bun`-credin]`. Între 31 august [i 16 septembrie,cinci bombe de mare putere, plasate în Moscova, înDaghestan [i în sudul Rusiei, explodaser` în zonelocuite. De regul`, în subsolul blocurilor. Exploziile auspulberat 294 de oameni [i au r`nit 390. To]i, nevoia[im`run]i [i gri. B`rba]i nera[i, în treninguri la tinere]e[i în pulovere tricotate stas la b`trîne]e. Femei încapoate roase [i fete machiate stîngaci. Copii cu san-dalele rupte în zbenguiala dintre blocuri. Norodul.Poporul surprins [i ciopîr]it în somn. Bombele au fostplasate în spa]iile din subsol [i programate s` taiefunda]ia blocurilor, în zori, atunci cînd majoritateasomnoroas` a dormitoarelor visa lini[tit sau sepreg`tea de plecare, dar era, oricum, acas`. Sub pl`cilede beton care urmau s` o striveasc`. Cineva încerca s`ucid` repetat [i în mas`, dar nu la întîmplare. Vînatulera anume ales din rîndurile f`r` sfîr[it ale unei lumiobosite [i inerte, ca o fleic` de pe butucul de m`celar.}inta era mul]imea umil` a blocurilor, acea umanitatebo]it`, t`b`cit` de [ocuri, foamete, în[el`ciune. Sper-an]e moarte [i groaza zilei de mîine, care ]in locul isto-riei sociale ruse. Aceast` mul]ime condamnat` urmas` fie ucis` ritual, în vreme ce restul, cei r`ma[i învia]`, aveau la rîndul lor o datorie: s` se conving` deceva. S` accepte [i s` simt` ceva. De data asta rapid [iîn cantit`]i decisive. Datoria celor cru]a]i ]inea de sin-gurul lucru pe care acest fel de mul]imi îl pot da [ipentru care aceste aglomer`ri, altfel neb`gate înseam`, sînt utile o clip`: sentimentul colectiv, acea

Rusia împotrivatimpului– prezentul imperial al viitoarei drame –o TRAIAN UNGUREANU o

MI

TU

LR

EG

EN

ER

~R

II

4întîmplat, mai departe, cu omul rus dup` epuizarea saca realitate social`? A secretat un poten]ial speculat dedou` ori. Mecanismul e obscur. Îns` jocul impenetra-bil între viu [i defunct, real [i poten]ial, percep]ie [iiluzie e specialitatea patologic` a casei istorice ruse,unde î[i are propria logic` [i tradi]ie. Sufletele moarte,umilite, obidite [i bombardate ale Rusiei au devenit, înpunctul maxim al epuiz`rii lor morale [i biologice,purt`tori de opinie [i vehicule electorale.

Dac` e ceva de analizat în traiectoria dezastruoas` aistoriei sovieto-ruse, atunci e vorba tocmai de catastro-fele planificate, de suferin]a ne]`rmurit`, dar [i demasochismul filtrat în virtute al norodului (o analiz`profund` a temeiurilor psiho-culturale ale acestei dis-pozi]ii e de g`sit în The Slave Soul of Russia, lucrarea luiDaniel Rancour-Laferriere). Efectul de baz` al acesteicombina]ii de factori e o stare aparent inexplicabil` deschizoidie istoric`: iluzia de grandoare înso]it` con-stant de realitatea autodistrugerii. Nici sfîr[itul primu-lui optimism postcomunist rus, a[a cum s-a anun]at elîn 1998, nu face excep]ie. Dezastrul de atunci a fostsemnul îndoliat al unui nou act de s`lb`ticie autori-tar`. Simetria sinistr` a rela]iilor interne ruse[ti a fostrespectat`. Pr`bu[irea vie]ii socio-economice din 1998a coincis cu apoteoza oligarhiei [i a anun]at rena[tereaapropiat` a autoritarismului. Cineva a încercat [i areu[it, din nou, s` men]in` lumea rus` în blestemulcircular care sf`rîm` mase enorme [i produce soclulautoritar. Suspiciunea înr`it` a lui Alexei Kartofel-nikov în fa]a blocului bîntuit din Riazan e foartenimerit` cu înv`]`tura de via]` a unui [ofer [i cet`]eanrus trecut prin multe. Îns` aceea[i b`nuial` sepotrive[te la fel de bine comentatorului, istoriculuisau politologului care se apropie de spa]iul rus. Opti-mismul analitic nu e interzis, dar e, în continuare,neavenit în discu]iile despre Rusia.

Cum se m`soar` ce nu exist`

Imediat dup` marele [oc din 1998, Rusia a navigatlin, ca un mistre] de Balc, spre ]arcul de vîn`toare. Îniulie 1998, Boris El]în l-a numit director al FSB (fostulKGB) pe Vladimir Putin. Grupul vechilor kaghebi[tide educa]ie sovietic` (Putin a intrat în KGB în 1975) seregrupa la conducere. Dup` un an, în august 1999,El]în îl nume[te pe Putin prim-ministru [i îl desem-neaz` succesor. La sfîr[itul anului, cînd El]în demi-sioneaz`, Putin devine pre[edinte interimar. În martie2000 au loc alegeri preziden]iale înainte de termen,Putin cî[tig` deta[at din primul tur [i devine pre[ed-inte ales, personaj de maxim` popularitate [i eroulpresupus al reabilit`rii statului rus. În tot acest inter-val de ascensiune, Putin [i colaboratorii s`i au contatcu succes tocmai pe acea popula]ie extenuat` pîn` ladesfigurare de brutalitatea statului. Cum s-a putut a[aceva? Relativ simplu. Marea iluzie care blocheaz` acce-sul planificatorilor politici occidentali la realitatearus` e supozi]ia democratic`. Aceast` teorie conteaz`pe dou` ipoteze complet iluzorii: 1) existen]a unei so-ciet`]i capabile de discern`mînt valoric [i 2) prezen]aunui mecanism electoral democratic. Cu alte cuvinte:omul de opinie competent` [i aleg`torul lucid. Încazul Rusiei, opinia informat` [i autonom` e confun-dat` adesea de cercet`tori cu existen]a sondajelor careînregistreaz` r`spunsuri la întreb`ri [i teme politicemajore. Sînt r`spunsurile care umplu chestionarelecercet`torilor ru[i dovada unui curent de opinie? Nu.C`ci opinia politic` cere suveranitatea persoanei [i asubiectului apt s` duc` o via]` independent`. Acestedou` calit`]i nu sînt determinate de existen]a ches-tionarelor [i a dreptului la exprimare îng`duit de sus.Ele sînt garantate doar de o practic` social` real` – [ianume, de exercitarea dreptului la proprietate [i decon[tiin]a calit`]ii de subiect juridic egal. Pe scurt: cali-tatea de proprietar [i egalitatea în fa]a legii. În enormasa majoritate, societatea rus` nu îndepline[te acestecondi]ii [i nu are cum s` le respecte din simplul motivc` pia]a economic` [i pia]a drepturilor sînt închise.Prin urmare, sondajele de opinie reu[esc, de fapt, înRusia, performan]a ame]itoare de a m`sura metodic [iprecis ceva ce nu exist`. A doua component` a iluzieioccidentale fa]` de Rusia e apari]ia aleg`torului.Cadrul legal e mai mult sau mai pu]in adecvat.Aleg`torul rus nu exist` înc`. Cel ce se prezint`, totu[i,

la cabina de vot e tocmai omul incapabil dediscern`mînt, subiectul dependent în mod fundamen-tal de context, nu de propria capacitate de munc` [iini]iativ`. El e prezent la alegeri, dar nu particip`. Elvoteaz` dar se încoloneaz`. Temele [i emo]iile lui vindin afar` [i sînt prestabilite de figuri tutelare sau st`ride mas` induse prin [ocuri. În aceste condi]ii a ap`rutPutin în fa]a aleg`torilor, care l-au transformat instan-taneu în figur` de mare popularitate. Putin a fostpropulsat de starea de colaps de la sfîr[itul lui 1998 [i afost îmbr`]i[at entuziast, sub presiunea valului patri-otic-resentimentar declan[at de bombele din sub-solurile anului 1999.

Dl Conductescu [i alte neîn]elegeri

În 2006, pre]ul barilului de petrol a atins, uneori, 78de dolari. Diferen]a dramatic` între pre]urile anuluizero (1998) [i 2006 a avut efecte uluitoare. Venituriledin comer]ul cu petrol [i gaze au plombat rapidfinan]ele centrale. Pentru prima oar` în ultimii 15 ani,bugetul de stat a permis, chiar în condi]iile unor de-turn`ri ilegale masive, acoperirea necesarului public.Salariile vin la timp. Abunden]a veniturilor, depen-den]a european` [i nesiguran]a crescînd` a OrientuluiMijlociu au creat o platform` economic`, politic` [ipsihologic` extraordinar`. Rusia lui Putin a devenitîntr-un interval scurt arbitru al pie]ei energetice.Opera]ia a fost consolidat` prin m`suri de mare pre-siune intern` care au dus practic la rena]ionalizarearesurselor [i a industriei de exploatare. Yukos, cea maimare companie privat` intern`, a fost suprimat`. Shell[i BP au fost vacuate sau drastic restrînse pe pia]aprospec]iunilor. Gazprom, molohul gazos de stat con-dus de la Kremlin, a preluat controlul total. GrupulPutin a a[ezat aceast` pozi]ie de mare avantaj ener-getic la baza unei linii externe de agresivitateren`scut`, care urm`re[te subordonarea statelor dinperiferia fostului imperiu [i condi]ionarea politic` aUniunii Europene. Gazprom a procedat pe linia uneiagende strict politice la suprataxarea Ucrainei,Moldovei, Georgiei [i Belarusului. În sectorul occiden-tal, Gazprom a semnat contracte masive de livrare petermen lung, pe care le-a condi]ionat de o politic`agresiv` de achizi]ii: Gazprom se insinueaz`, astfel,dup` regulile celei mai depline legalit`]i corporatisteoccidentale, în lan]ul energetic european ca furnizorde servicii pe pie]ele interne francez`, italian`, britan-ic` etc. Succesul, dar [i paloarea replicii politice occi-dentale au creat rapid o impresie masiv` de expansi-une f`r` obstacol [i senza]ia intern` de triumf. Rusialui Putin a ajuns s` cread` lucruri plasate pe o bolt`mult deasupra realit`]ii sociale a ]`rii. Rusia a p`[itîntr-un univers psihologic f`r` acoperire, într-o reali-tate fantasmatic` pe care nimeni nu reu[e[te s` o con-trazic`, din`untru sau din afar`. Aceast` disonan]`cognitiv` permite coexisten]a unui regim care credeeuforic [i agresiv într-un nou viitor colectiv, în timp cerevine la violen]a de stat [i distruge orice tentativ` deevolu]ie social`, economic` [i politic` autonom`. SubPutin, Rusia a revenit, aplicat, la asasinatul politic, laexproprieri, control mediatic [i supraveghere informa-tiv` strict`. Num`rul ziari[tilor uci[i e necunoscut.Anna Politkovskaia e cel mai celebru exemplu, într-oserie de sute [i, poate, mii de jurnali[ti pu]incunoscu]i. Dou` prevederi ale unei legi federale, adop-tat` în 27 iulie 2006, aprob` eliminarea „terori[tilor“,inclusiv pe teritoriu str`in, [i includ în delictul de„terorism“ def`imarea regimului de stat rus. AleksandrLitvinenko, fostul agent FSB refugiat în Marea Bri-tanie, a fost suprimat pe 23 noiembrie, la Londra, de-parte de Moscova, sub protec]ia deplin` a cet`]enieibritanice. Atîta vreme cît vor continua s` contorizezecicluri electorale „corecte“ [i s` echivaleze aceste ritu-aluri cu existen]a unui stat democratic, observatoriiexterni vor reu[i foarte greu s` explice sau s` co-menteze conduita regimului Putin. Incompeten]a fun-damental` a acestor abord`ri provoac` amuzament înestul Europei, unde matricea rus` e demult înmagazi-nat` cu costuri istorice tragice. Îns` vremea glumelor atrecut. Odat` cu expansiunea cadrului constitu]ionaleuro-occidental, intui]iile sceptice ale est-europenilorsînt din ce în e mai des taxate, la Tallin, Riga, Bucure[tisau Var[ovia, de antirusism. Regimul Putin nu se

poate plînge: în interior gîndirea critic` a fost completextirpat`, în exterior lipsa de percep]ie a cimentatmantra „bunelor rela]ii cu Rusia“. Acesta e, de altfel,micul patinoar pe care alunec` la limita derapajuluifiguri dubioase ca Dan Voiculescu, principalulsus]in`tor [i cap`t de conduct` al cauzei ruse în Româ-nia. Pruden]a polemic` a politicii externe române[tifa]` de Rusia e transformat` de interven]iile hilare alelui Voiculescu în complot b`sescian, [i nimeni nu arenimic de spus. Or, realitatea de facto, care oblig` Româ-nia la o politic` re]inut` fa]` de Rusia, e extrem degrav`. În imediata vecin`tate a României, Rusia dez-volt` o politic` de subordonare prin instrumente, deo-camdat`, economice [i construie[te o realitate politic`intern` exploziv`. Acesta e statul pe care ni-l reco-mand` dl Conductescu Dan, omul care nu în]elegecum anume ne permitem s` nu avem rela]ii bune cuFedera]ia Rus`. Pericolul pe care îl genereaz` Rusia, înactuala ei configura]ie, nu vine doar din presiuneapolitic` transmis` de la un cap la altul al Europei princonductele Gazprom. Un pericol înc` mai mare, carear putea întuneca viitorul întregului platou european,e lipsa de fiabilitate istoric` a iluziei construite în inte-riorul grupului Putin.

Ultimul leninism

Problema e incapacitatea grupului Putin de a tr`i întermenii istoriei reale [i abilitatea violent` cu careacela[i grup men]ine Rusia într-un timp postum, dic-tat de momentul ini]ial al funda]iei leniniste. Ce nu[tie sau nu poate accepta grupul Putin? Mai întîi, imi-nen]a unui viitor degradat: popula]ia Rusiei e în im-plozie liber`. Decenii de hemoragie grav`, urmate de[ocul anilor ’90, au a[ezat ansamblul demografic într-un deficit strivitor. Cîndva, nu peste mult timp, înurm`torii 30-40 de ani, marele pesimism demograficrus va atinge apogeul. Proiec]ii repetate spun c` popu-la]ia se va înjum`t`]i, c` Rusia nu va mai avea nicifor]a de munc` necesar`, nici efective militare com-plete, nici baza de reînnoire a popula]iei. Degradareamasiv` a vie]ii ruse, acea mîhnire amestecat` cu aban-don, indiferen]` [i violen]` autodistructiv` (alcoolism,accidente de munc`, vandalism), pe care o constata ocarte extraordinar` a ziaristului american David Satter(Darkness at Dawn), vor digera ultimele rezerve, ul-timele [anse de regenerare [i, odat` cu ele, vor con-suma timpul istoric al evolu]iei ruse. De ce ignor`grupul Putin aceste prognoze repetate sau de ce nupoate acela[i grup de control s` preia logicadezvolt`rii? R`spunsul ]ine de un fenomen obscur,ira]ional, de un magnetism implacabil. Regimul Putine, prin componen]i [i ideologie, prelungirea modelu-lui de domina]ie leninist. Limitele extrem de severeale acestei formule cunosc doar o for]` dotat` cu o ide-ologie dogmatic` [i în posesia monopolului asupra vi-olen]ei. De cealalt` parte, societatea e masa men]inut`în servitute, stimulat` [i reeducat` prin violen]` [i lip-sit` de cuvînt în treburile statului. Dup` dispari]iaedificiului comunist, acest aranjament a pierdut com-peten]a ideologic` a domina]iei totale, pe care aînv`]at, între timp, s` o drapeze în mitul regener`riina]ionale ruse. Succesul u[urat de boom-ul petrolier alultimilor ani a finan]at [i credibilizat impresia c`vechea formul` autoritar` e solu]ia cî[tig`toare. Îns`formula e, limpede, dep`[it` de fuga istoriei. KGB-ul învechea [i în noua sa înf`]i[are nu a fost niciodat` o re-alitate proiectat` s` gîndeasc` alte epoci. Rolul s`uprogramatic a fost s` administreze acea violen]`repetat` care na[te un popor în repaos, îl oblig` s` di-vinizeze utopia [i îl obi[nuie[te s` tr`iasc` într-untimp f`r` acoperire istoric`. Acest joc nebunesc [i an-titemporal se va destr`ma sub presiunea istoriei, a[acum s-a întîmplat în 1991, cînd a c`zut comunismulideologic – un moment pe care nucleul KGB nu l-aîn]eles. Îns` pîn` la apropiatul [oc istoric urm`tor,Rusia va traversa o nou` dram` [i va r`scoli marelespa]iu european de la marginile ei.j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

iProblema e incapaci-

tatea grupului Putin de

a tr`i în termenii isto-

riei reale [i abilitatea

violent` cu care acela[i

grup men]ine Rusia

într-un timp postum,

dictat de momentul

ini]ial al funda]iei

leniniste. Ce nu [tie sau

nu poate accepta

grupul Putin? Mai

întîi, iminen]a unui

viitor degradat: popu-

la]ia Rusiei e în

implozie liber`. Decenii

de hemoragie grav`,

urmate de [ocul anilor

’90, au a[ezat ansam-

blul demografic într-un

deficit strivitor. Cîndva,

nu peste mult timp, în

urm`torii 30-40 de ani,

marele pesimism

demografic rus va

atinge apogeul.

FI

LM

EM

OR

IE

5

14 ianuarie Primul lucrupe care-l fac, dis-de-diminea-]`, este s` verific num`rulcelor care au semnat peti]iaonline în favoarea lui CristiPuiu (sau împotriva CNC-u-lui, e acela[i lucru)… Sînt1134! Este un num`r recordpentru o peti]ie ini]iat` abiacu 36 de ore în urm`.Scrisoarea deschis` (adresat`tot ministrului Iorgulescu)de neobositul nostru colegValerian Sava nu con]inedecît vreo 15 nume de critici,dar ea a fost prima; aflu, îns`,c` semn`tura AlexandreiOlivotto a fost retras` – la so-licitarea acesteia –, întrucîtconducerea (ziarului, sec]iei?n-am în]eles…) s-a opus. Deneîn]eles! Matrapazlîcuriledespre care se tot aude sîntneverosimile: se pare c`, a[acum George B`l`i]` nu a fostmandatat de Uniunea Scri-itorilor (Nicolae Manolescudixit) s` fac` parte din juriu,nici distribuitorul MarinVladimir nu a fost mandatatde Asocia]ia Distribuitori-lor… Despre „actorul“ RaduNicolae n-a auzit nimeni, iarUCIN (cea mai veche uniunede cinea[ti) n-a propus pe ni-meni!… Dac` legitimitateajuriului este pus` sub sem-nul întreb`rii, e clar c` rezul-tatele concursului sînt dis-cutabile. Eugen {erb`nescu –„proasp`tul“ pre[edinte alCNC – are un scenariu pecare-l va regiza Marius Th.Barna; Marius Th. Barna acî[tigat [i la lungmetraj (cuun proiect care ecranizeaz`cartea lui Lucian DanTeodorovici Circul nostru v`prezint`), [i la scurte (cu regiaunui scenariu scris tot deL.D.T., O zi bun`) [i mai estede g`sit – pe lista cî[tig`to-rilor CNC – [i cu scenariulpropriu (intitulat Casanova,identitate blestemat`) al unuiviitor lungmetraj semnatC`t`lin Saizescu…! Las la oparte titlul acestuia dinurm` (demn de un roman degar`) [i m` întreb: nu ar fitrebuit – fie {erb`nescu, fieBarna – s` stea la 10 km dis-tan]` de CNC, ]inînd cont de

îmbîrlig`turile de interesecare „]ip`“ la simpla citire alistei de cî[tig`tori?? Cumpoate cineva întreg la mintecrede c`, sub alibiul anoni-matului (proiectele au fostsecrete), E.{. nu a [tiut c`M.Th.B. a depus – iat` – trei(trei) proiecte în concurs??({i înc` nu [tim dac` n-aufost mai multe proiecte de-puse, din care „doar“ trei aufost declarate cî[tig`toare!Nu se plîngea Sergiu Nico-laescu de faptul c`, nici –m`car – Lui, nu i-au fost ad-mise decît dou`: unul lafic]iune, altul la documen-tar?) {i mai exist` o chestiu-ne, pe care am obosit s` orepet: este evident c` nuexist` transfer de know-howîntre bresle! Oamenii de ta-lent ai unei bresle nu [tiucine sînt oamenii de talent aialtei bresle. Dup` toate sem-nele, talentatul prozator (dinnoua genera]ie) Lucian DanTeodorovici nu [tie ce a maif`cut Marius Th. Barna. Îispun eu: a f`cut un singurfilm (scurt-metraj) valabil,Mail Life (cu Maia Morgen-

stern); toate celelalte filme(lungmetraje) au fost e[ecuride public [i de critic`… Estede în]eles c` un tîn`r scriitorse simte m`gulit c` cineva einteresat s`-i ecranizezecartea (sau s` fac` un filmdup` un scenariu de-al s`u),dar chiar nu conteaz` cine oface?! Schimbînd perspecti-va, e la fel de anapoda ca [iun Cristi Puiu care s-ar ar`tainteresat s` ecranizeze ocarte de Pavel Coru]!

Aflu, din vîltoarea acelu-ia[i scandal, c` regizorulC`t`lin Mitulescu nu spri-jin` demersul lui Cristi Puiu,calificînd peti]iile [i scriso-rile deschise ca fiind „ires-ponsabile“. Dincolo de ab-surditatea flagrant` acalificativului (cum ar puteao încercare de restabilire adrept`]ii s` fie „iresponsabi-l`“??), de ce nu m` mir` ges-tul lui Mitulescu? Nu pentruc` îl cheam` „Mitulescu“(nume cu recente rezonan]eCNC-iste), ci pentru c` C.M.este p`tima[ [i vindicativ: numi-a repro[at, la o mas` ro-tund` de la TIFF-ul de anul

trecut, c` nu l-am felicitat –în 2004! – atunci cînd aprimit Palme d’Or pentruTrafic? Între timp, [ezuser`mum`r lîng` um`r, la o bere,pe terasa unui bistro dinCannes [i nu-mi repro[asenimic…

({i înc` o informa]ie, maicurînd comic`, din culiseleCNC: [ef` peste comisia derating a filmelor a fost numi-t` o jun` figurant` de laNa]ional, care-[i face o tez`de licen]` despre… Eugen{erb`nescu! Pas de maispune ceva.)

12 ianuarie Împreun` cuIoana Pîrvulescu, m` duc laemisiunea lui Florin Iaru depe TVR Cultural, Tema devineri – în primul rînd pen-tru c` este cu Ioana, [i în aldoilea pentru c` „tema“ estetentant`: „Muzele arti[tilor“.Emisiunea dureaz` trei ore,dar Florin este o gazd` atent`[i (dar asta o [tiam de mult)foarte simpatic`… Vorbimmai mult în „pauze“ – înacele intermezzi cînd sîntproiectate documentare –,altminteri nici nu [tim cum

trece timpul. Evident, nuapuc s` pomenesc toatemuzele cinematografice!Amintesc totu[i – în treac`t– despre Marlene Dietrich(muza lui von Sternberg, [inu numai!), Silvana Manga-no [i Helmut Berger (muzelelui Visconti), Giuletta Masi-na (muza lui Fellini), AnnaKarina (muza lui Godard),Monica Vitti (muza lui An-tonioni), Harriet Andersson,Bibi Andersson [i Liv Ull-man (muzele lui Bergman) –[i, evident, despre muzele(multiple) ale lui Almodo-var, de la Carmen Maura laPenelope Cruz (trecînd prinVictoria Abril)… Într-opauz`, primesc un sms de la„Mala Portugal“ (nick-ulunei user-e de pe un forumde cinema) care-mi spune„Ai uitat-o pe Bette Davis!“ Îir`spund c`, oricît a[ iubi-ope Bette – dovad` poza ei, peacela[i raft cu a lui Marilyn–, nu [tiu s` fi fost muza ex-clusiv` a vreunui regizor.Dar uit de „Bette Davis’ Eyes“– hitul lui Kim Carnes deprin anii ’80 –, semn c`

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Countdowno ALEX. LEO {ERBAN o

În dürftiger Zeit, cinefilia nu ia o pauz`, ci se transform` în altceva – în cine-ac]iune…Iat` aproape-jurnalul ultimelor 40 [i ceva de zile.

FI

LM

EM

OR

IE

6prodigioasa actri]` a fost,totu[i, muza celui care acompus acest cîntec…

11 decembrie Primesc ul-timele dou` numere din Posi-tif: cel pe noiembrie, cuSabine Azéma pe copert` înCoeurs al lui Alain Resnais,v`zut în închiderea Festiva-lului de la Salonic, [i cel pedecembrie, cu Meryl Streeppe copert` în A Prairie HomeCompanion al lui Robert Alt-man, v`zut în competi]iaFestivalului de la Berlin…Altman a murit pe 21noiembrie – adic` exact înmar]ea în care Positif invitacititorii s`i cinefili la avan-premiera filmului, la CentreBeaubourg, ora 20 („sur invi-tation“)!! Mai mult: titlul în„francez`“ al filmului este…The Last Show! Cred c` oasemenea coinciden]` mor-bid-pervers` nu i-ar fi dis-pl`cut b`trînului arunc`torde tarte cu fri[c` (intrînd peIMDb, pentru a copia fi[atehnic` la cronica pe care-oaveam de scris pentru Re:publik, mai aflu un lucruhaios-neverosimil: în mo-mentul în care personajul

jucat de Kevin Kline, „GuyNoir“, deschide o sticl` de[ampanie, dopul a s`rit –pare-se – în capul lui Alt-man, al c`rui „Au!“ se audepe coloana sonor`…). Dinacela[i num`r aflu [i despredispari]ia lui Sven Nykvist –imensul director de imaginecare a lucrat cu Bergman,Tarkovski [i Woody Allen;textul are un titlu foarte fru-mos, care reproduce chiar ti-tlul Memoriilor lui Nykvist:„În respectul luminii“. De-spre decesul lui Altmanaflasem înc` din preziuaplec`rii la Salonic, dar desprecel al lui Philippe Noiret –unul din actorii francezi ceimai dragi mie! – aflu acolo,ie[ind de la o vizionare,printr-un sms trimis de DanaEnulescu, o prieten` de laRoma; înc` o dat` m` con-ving c` noiembrie-decem-brie sînt „the cruelestmonths“ ([i nu aprilie, cumscria T.S.Eliot): lunile în careanul se mai scutur` o dat`,parc` pentru a-[i face „pla-nul“ la mor]i…

„Dosarul“ num`rului penoiembrie este dedicat, deci– ca [i coperta –, lui Resnais,

cuprinzînd, printre altele, unmultiplu-revelator dialog cucineastul octogenar pe mar-ginea celui mai recent filmal s`u. Ceea ce frapeaz`, încazul lui Resnais, esteaceast` uluitoare curiozitate[i prospe]ime a privirii –care-l fac s` se uite, de pild`,la seriale americane (cineas-tul enumer` Millenium, TheShield, The Sopranos, 24), in-spirîndu-se de acolo! (Com-pozitorul Mark Snow, deexemplu – care a f`cut muzi-ca la Coeurs –, este cel care acompus [i muzica pentruMillenium.) Resnais conside-r` c` serialele americane sîntsuperioare filmelor f`cute laHollywood; ceea ce nu-lîmpiedic` s` se autodefineas-c` „mare consumator deWong Kar-wai, Hou Hsiao-hsien, Arnaud Desplechinsau David Lynch“ [i s` amin-teasc`, în finalul interviului,care sînt actorii cu care i-ar fipl`cut s` lucreze: JamesMason, George Sanders, Gre-gory Peck, Lee Remick sauDenholm Elliott!

În acela[i num`r, unsplendid text al DacieiMaraini – scriitoare, tovar`[a

de via]` a lui Moravia [i co-laboratoarea lui Pasolini lascenariul celor O mie [i unade nop]i –, care vorbe[te cuc`ldur` despre acest „mare [imagnific prieten“ care i-afost PPP. (Prilej, pentru mine,de a regreta înc` o dat` c` –plecat la Salonic – am ratat(re)vizionarea acelor cîtevacapodopere [i rarit`]i pa-soliniene aduse la Bucure[tide infatigabila VeronicaLaz`r: Evanghelia dup` Matei,Mama Roma, Medea, P`s`roi[i p`s`rele, Ca[ul, Ce sîntnorii…) Maraini poveste[te:„Mi-am dat seama repede c`ceea ce îi stimula cel maimult imagina]ia cinemato-grafic` erau viziunile enig-matice de vise care se trans-form`, printr-un miracol deinocen]`, în realitate credi-bil` [i concret`, animalelecare au sentimente [i carevorbesc, aventurile sexualece par furate hazardului [iînso]ite întotdeauna de ogra]ie bufon` [icopil`reasc`“.

Cum s` mai scriu, în aces-te condi]ii – a[a cum mi-acerut-o Jonny Costantino,simpaticul critic italian

cunoscut la festivalul din Ca-palbio –, despre „Cinemato-graful italian recent“, cîndeste atît de evident c`cinea[ti precum Pasolini,Fellini, Antonioni, Visconti,Rosselini, De Sica… pur [isimplu nu mai exist`!? Amcolaborat deja la Carte di cine-ma – trimestrialul italiancare a devenit, se pare, oreferin]` [i la care lucreaz`Jonny – cu un text despreMichael Haneke; dar îmieste imposibil s` m` prefacc` cinema-ul italian recentm` stimuleaz` în vreun fel…Nanni Moretti a devenit unfel de Wim Wenders, cutoate filmele bune a[ezateconfortabil în spate, ca ni[teperne, Silvio Soldini a e[uatf`r` drept de apel dup` unu-dou` filme care promiteau,Crialese nu cunosc suficient,iar ceilal]i nu m` intere-seaz`! A[a c` l-am refuzat peJonny, f`r` regrete, iar el aîn]eles: e de aceea[i p`rere cumine.

8 decembrie Abia întors dela New York, m` apuc deLabirintul umbrelor: Expresio-nismul în cinema, o carte fun-

damental`, scris` „acum maibine de treizeci de ani“ (cumspune autorul, Petre Rado, înCuvîntul înainte datat „au-gust 2006“) [i reeditat` laScrisul Românesc. PetreRado a plecat din ]ar` chiarîn anii ’70. A fost [i a r`masun excelent filmolog, un omal studiului meticulos, serios[i solid – ceea ce anglosaxo-nii numesc un scholar. Spreru[inea mea, nici nu citisemcartea, nici nu auzisem dedomnia sa! Anul trecut ci-tisem (în revista craiovean`cu acela[i nume ca editura) ocronic` – entuziast` [i en-tuziasmant` – la Moarteadomnului L`z`rescu [i comi-sesem [i o gaf` de propor]ii:am suprapus numele s`u peo alt` identitate, crezînd c`„Petre Rado“ e un fotografnewyorkez… Textul era im-pecabil, fiind – dup` [tiin]amea – singurul care lega in-cursiunea iluminatoare a luiPuiu în „noaptea domnuluiL`z`rescu“ de documenta-rele lui Frederick Wiseman.De la referin]e („rare“, cumse vede) la analizele de deta-liu (subtile [i p`trunz`toare),cronica era demn` s` apar`

în orice revist` de speciali-tate prestigioas`. Acum, cuvechea/noua carte în fa]`, num` puteam împiedica s` fiucumva melancolic gîndin-du-m` la soarta – ingrat` – acomentariului de film… Careva s` zic` un om de mare va-loare, autor al unui op im-portant despre un curentfoarte seminal, la un mo-ment dat – ale c`rui urme semai v`d ast`zi chiar [i în vre-melnice videoclipuri muzi-cale –, este absent din memo-ria recent` a genera]ii decinefili „doar“ pentru c` aplecat din ]ar`?! Cît` nedrep-tate!

În Cuvîntul înainte, PetreRado se mai refer` la unlucru care pe mine, unul, m`preocup` de mult – o chesti-une de metodologie, s` zi-cem: cum e mai bine –atunci cînd vrei s` republiciun text mai vechi –, s`-l re-scrii sau s`-l la[i a[a cum afost? „Am fost tentat s` pu-blic, cum se cuvine – scrieP.R. –, o edi]ie «rev`zut` [iad`ugit`». Mi-am dat repedeseama c` nimic din ce vreaus` spun nou nu se lipe[teconving`tor de textul vechi.Ar trebui s` rescriu întreagacarte, alta decît cea care mi-afost propus` spre reeditare.[…] cartea aceasta este iden-tic` cu aceea de la 1975. Îmiasum toate p`catele ei.“„P`cate“?! Singurul „p`cat“este acest scrupul tenace,care define[te critica bun` depretutindeni – [i pe carecartea lui Petre Rado îlm`rturise[te de la un cap`tla altul: a reflecta dinamicainterioar` a reflec]iei asupraobiectului t`u de studiu. A-]ipune în acord propria interi-oritate – mereu fluid` – cuni[te concluzii mai vechi.Nu este vorba de a modifica– radical – verdicte sau inter-pret`ri, ci de a le aduce latimpul prezent, în func]ie deacumul`rile r`stimpuluiscurs. De fapt, este exact in-vers decît ne imagin`m: „ver-dictele“ [i „interpret`rile“r`mîn – în linii mari – ace-lea[i, cu inevitabile nuan]`ri,ceea ce se schimb` este însu[iobiectul studiului! Expresionis-mul v`zut la 1975 nu maieste acela[i cu cel v`zut la2006: au ap`rut referin]e noi,bibliografia în materie estemai bogat`, iar contextulhermeneutic e altul – peprincipiul: orice „curent“nou-ap`rut schimb` – su-perficial sau în profunzime –felul în care ne raport`m lacurentele vechi… A „rescrie“,în aceste condi]ii, nuînseamn` nimic altcevadecît a lua act de „rescrierea“obiectiv` a contextului.

1 decembrie La New York,unde TIFF-ul – în colaborarecu ICR-NY (condus de ener-

gica [i „incomoda“ Corina{uteu) [i cu Tribeca Cinemas– a organizat trei zile de filmromânesc. Frontispiciul lu-minat (cu tricolor cu tot!)este vizibil de la o po[t`:„Talking about a Revolution:The New Wave in Roman-ian Cinema“. Sînt prezentatecinci lungmetraje recente (înordine: Cum mi-am petrecutsfîr[itul lumii al lui Mitulescu,A fost sau n-a fost? al lui Cor-neliu Porumboiu, Leg`turiboln`vicioase al lui TudorGiurgiu, Hîrtia va fi albastr`al lui Radu Muntean [iMoartea domnului L`z`rescual lui Cristi Puiu) [i optscurt-metraje (tot în ordine:Marilena de la P7 al lui Cris-tian Nemescu, Ajutoareumanitare al lui HannoHöfer, Un cartu[ de Kent [i unpachet de cafea al lui Puiu,Apartamentul al lui Constan-tin Popescu, Visul lui Liviu allui Porumboiu, Poveste lascara C al lui Nemescu,Trafic al lui Mitulescu [i Can-tonul al lui Popescu). Selec]iaa f`cut-o Mihai Chirilov,selec]ionerul TIFF-ului, iarmajoritatea scurt-metrajelorau fost prezentate [i laICR-ul din Aleea Alexandru.Public extrem de numeros,pl`titor de bilet (am`nuntimportant, ]inînd cont c` laVar[ovia, de pild` – unde aavut loc, de asemenea, oproiec]ie de filme române[ti–, se pare c` intrarea a fostliber`)! Dintre cei cu care m`v`d aici, unii semneaz` [ipeti]ia online (Anda Onesa:„E o ru[ine!“); probabil c`sînt mult mai mul]i, dar nu-ipot cunoa[te pe to]i… Pertotal, este un succes: studen-]ii români de aici, diasporaluminat`, profesori de filmde la universit`]ile new-yorkeze [.a.m.d. descoper`noul cinema românesc – [ieste o revela]ie! Dar [i unmiracol, m` gr`besc s`adaug: aproape c` nu-]i vines` crezi c` s-au putut faceaceste filme într-o cinemato-grafie care pune atîtea be]e-nroate tinerilor cinea[ti. Sau,mai pervers, legitimeaz` încontinuare mastodon]i cine-matografici jalnic-hilari subacoperirea unui „ecume-nism“ cinematografic în care– uite!, de ce v` plînge]i? –apar [i filme exportabile.Adic` un strat sub]ire decovor ro[u – culoareaCannes-ului – sub care se as-cund tone de gunoi cine-matografic… Este clar c` nuse poate vorbi despre vreo„normalitate“, în acestecondi]ii. Sistemul este bol-nav în continuare, iar a[a-zisele „reforme“ n-au fostdecît ni[te paliative. Palia-tive aleatorii.j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

O fixa]ie periculoas`pentru toat` lumea

„Exist` o literatur` nou`, care s` odea la o parte pe cea veche?“ se întreab`Lumini]a Marcu în editorialul primuluinum`r din noua literatur`. {i continu`:„Nu [tim înc` s` r`spundem la cea de-adoua parte a întreb`rii. Dar [tim cu si-guran]` c` exist` o literatur` nou`. Li-teratura care se scrie acum“.

Ei bine, tocmai a doua jum`tate a în-treb`rii m-a contrariat [i m-a f`cut s`scriu acum, [i nu peste câteva numere,despre noua revist`. Adic` de ce-o fimusai ca nepotul s`-[i sufoce buniculcu perna [i s`-[i închid` p`rin]ii înpivni]`? De unde mania asta de ar`mâne singur pe covert`, când [tiifoarte bine c` – în absen]a echipajuluiîmp`r]it pe func]ii, de la c`pitan [i se-cund la mus, buc`tar [i mecanici –vasul nu poate naviga numai cu timo-nierul?

Am v`zut mai demult c` solidari-tatea intelectual` este, la noi, o utopie.Dar m`car coexisten]a pa[nic`, m`carasta cred c` am merita cu to]ii dup` câtamar ne-a fost dat s` înghi]im. Am maiscris pe tema asta atunci când am dat

peste fixa]ia unor optzeci[ti careafirmau c`, pân` ce, în manuale, RaduPetrescu, Gellu Naum [i MirceaIv`nescu nu le vor lua locul lui MarinPreda, Nichita [i Marin Sorescu, totul vafi dereglat în literatura român` contem-poran`. De ce-or trebui s`-i anulezeMircea Horia Simionescu pe Breban,Dimov pe Baltag, Ol`reanu pe Buzura,Nedelciu pe B`l`i]` sau C`rt`rescu peIoan Alexandru!?! „A da la o parte“: for-mula este marca unei fixa]ii cu primej-die pentru toat` lumea. Este – banalspus – ca o scar` cu jum`tate din treptelips`. Ce folos c` ultima, cea mai de sus,cea mai recent` adic`, poate fi cea maisigur` la urcat, dac` nu ai cum ajunge laea?

Existen]a prin contrast, legitimareaexclusiv prin antitez` este o arm` cudou` t`i[uri. Cu privirea pironit` pemi[c`rile adversarului, ri[ti s` teîmpiedici [i s` cazi în ascu]i[ul proprieiarme.

Pe urm`, în pruden]a ei exagerat` –în fapt, invers propor]ional` cu voin]asecret`, r`u deghizat`, de autoimpunere–, Lumini]a Marcu declar` c` „noua lite-ratur` nu vrea s` fie o revist` polemic`,nici nu-[i propune s` impun` manifeste

VI

A}

AL

IT

ER

AR

~

7

INI}IAL nu aveam de gând s` scriudespre revista noua literatur` (chiara[a se scrie: [tim bine c` dragii deei au alergie la majuscule) decâtdup` vreo dou`, trei numere, o dis-

tan]` necesar` ca s` vezi ce [i cum.Ap`rut` la finele anului trecut, ca tac-tic` infailibil` a lui Nicolae Manolescu(buna tradi]ie a lui „Z`ric`“ Stancu), înurma unui concurs de proiecte organi-zat la Uniunea Scriitorilor, noua litera-tur` e condus` de Lumini]a Marcu pedesign-ul – culmea! – al Mihaelei{chiopu (cea care a f`cut [i noul look alRomâniei literare, revista antipodic` „ra-sismului vârstei“ decriptat de Alex.{tef`nescu), cu doi editori în vârst` de22 ani fiecare (Ana Chiri]oiu, Igor Mo-canu), [ase colaboratori permanen]i,to]i sub 30 de ani (Mihaela Michailov,Cristina Chevere[an, Ruxandra Ana,Bogdan Boureanu, Gruia Dragomir,Elena Dr`ghici) [i 12 „scriitori invita]i“:Cezar Paul-B`descu, T.O. Bobe, AdrianBuz, Vasile Ernu, Radu Pavel Gheo, IonManolescu, Maria Manolescu, SimonaPopescu, Costi Rogozanu, AnamariaSandu, Robert {erban, Lucian DanTeodorovici.

O revist` ivit` la fix dup` câ]iva anide binevenit` ofensiv` editorial` juven-tofil` pe toate fronturile. De la înce-putul anilor ’90, când Valentin Nicolau[i Dan Petrescu i-au expandat în aren`pe Radu Aldulescu, Daniel B`nulescu,Dan Stanca, H.-R. Patapievici, Caius Do-brescu, Lucian Vasilescu, pân` la mareadeschidere f`cut` de Polirom odat` culan]ul Baetica-Bucurenci-Golea-Chiva,seria egofic]ionarilor, poe]ii genera]ieiVl`d`reanu-Komartin-}upa-Vlada-Ninu-Dun`, trecând prin insurgen]ateatral` de tip Afrim-Bocsardi-Caraman-Peca, sus]inut` vibrant de condeielevârstei Iulia Popovici-MihaelaMichailov, ca [i prin sprijinul mediaticneprecupe]it al Observatorului cultural,Suplimentului cultural, Bucure[tiului cul-tural, al Prezent-ului, A(l)titudinilor saubunch-ului B-24-fun-{apte seri-Time-outetc., ca s` nu mai vorbim de campaniilemediatice atât de productive care auînso]it constant ([i pe bun` dreptate)drumul noilor vedete din regia de film,de la Nae Caranfil [i Cristi Puiu la Cor-neliu Porumboiu, Radu Munteanu [iC`t`lin Mitulescu, ori AlexandruSolomon [i Cristian Mungiu – întineri-rea organismului cultural autohton a

fost, cu sincopele de rigoare, nu doar onecesitate concuren]ial` de marketing[i bun` provocare h`r]uitoare a geron-tocra]iei, dar [i o opera]iune de igieni-zare [i resuscitare general`.

În momentul de fa]`, oricineurm`re[te cât de cât constant [ibinevoitor mersul lucrurilor î]i poatecita la iu]eal` 10-15 nume pe care sepoate miza cultural, fie literar, fie însfera ideilor politice, filosofice, reli-gioase, pe un arc surprinz`tor de larg [iflexibil. Florina Ilis, Filip Florian, IonManolescu, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Ioana Nicolaie împreun` cuMircea Platon, Mihail Neam]u [i Bog-dan T`taru-Cazaban. Sorin Stoica, Ma-rius Chivu, Andrei Terian, AlexandruMatei, Mihai Ignat, Nicoleta S`lcudea-nu împreun` cu Florin }urcanu, LiviuBorda[, Eugen Ciurtin, Sorin Lavric,Ioan Stanomir… Întrebarea este, acum,nu câ]i [i cât vor confirma noianul nos-tru de a[tept`ri [i debutul impun`tor –asta-i treaba destinului [i a împrejur`ri-lor –, ci dac` noile valori în]eleg s` seadauge firesc [i creator blazonului mo[-tenit sau, dimpotriv`, ele trebuie nea-p`rat s` anuleze tradi]ia [i s` spulberemo[tenirea!

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

o DAN C. MIH~ILESCU o

Grupul ca fatalitate [ialte bucurii de Bucure[ti

VI

A}

AL

IT

ER

AR

~8

ale tinerei genera]ii, nici s` coagulezevreun grup exclusivist [i nici m`car s`concureze celelalte reviste de cultur`existente. Programul ei este unul sin-gur: s` surprind`, pe cât posibil, diversi-tatea literaturii care se scrie azi“. Deacord, de[i m` cam îndoiesc eu c`-i vomciti aici, în acela[i spa]iu cu Ana MariaSandu [i Costi Rogozanu, pe Petru Cim-poe[u, Radu Aldulescu [i Dan Stanca,de vreme ce Lumini]a Marcu spune c`noua literatur` vrea „s` ofere spa]iu scri-itorilor activi de ast`zi. Nu neap`ratfoarte tineri, nu exist` o condi]ionare devârst` biologic`, exist` doar una deprezen]` în spa]iul public“.

Aten]ie îns` la formula „grup exclu-sivist“. Îmi îng`dui s` presupun c` însubcon[tientul editorialistei func]io-neaz` marota congenerilor s`i: grupul„catharilor“ de la P`ltini[, elitismul,boieria min]ii. Cum vine vorba de soli-daritate, ea este demonizat` la adversar[i suavizat` la atacator. În fapt, înde-

ob[te presa jun` gâlgâie dintotdeaunade fixa]ia [colilor [i grupurilor (de pres-tigiu, de interese, de presiune) care seinterpun noilor grup`ri, cercuri, cena-cluri, dup` cum, ca s` trec în alt plan,partida lui Eugen Barbu [i a Luceaf`ruluiacuza partida lui Marin Preda [i aRomâniei literare c` practic` discre]ionar„critica de cumetrie“, de[i asta era binemersi – [i înc` zdrav`n – ([i) apanajul„Patronului“ [i a cur]ii sale de la „s`p-t`mâna nebunilor“. Fire[te c` partidul,ca [i Securitatea [i cenzura, incriminau„g`[tile“ de la Uniunea Scriitorilor,„grup`rile“ sau „mafiile“ formate pe cri-terii geografice (b`n`]enii, oltenii, bu-covinenii, arge[enii etc.), sim]ind binepericolul form`rii centrelor de putere

alternative, divergente de la „linia ge-neral`“.

Bineîn]eles, obsesia grupurilor nu-iîn esen]` decât o alt` form` a conspira-tivitei paranoice. Dar chiar [i când eaeste bine motivat` de realitatea dinteren – care-i pericolul, în regim demo-cratic? De când exist` literatur` [i tipar,pe lâng` reviste, mentori, institu]ii,cluburi, loji masonice [i asocia]ii de totfelul s-au închegat grup`ri bazate peafinit`]i spirituale, r`d`cini geograficesau interese politico-financiare. Cine vaacuza în principiu Contemporanul, Via]aRomâneasc` [i „presa din S`rindar“ c` secoagulau pe cu totul alte temeiuri ideo-logice [i chiar etnice decât junimismul,gândirismul [i gardismul? Toat` avan-garda este o suit` concentric` de cercurisuprarealiste, grup`ri onirice [i celulebol[evice, dup` cum reac]ionarismulautohtonizant [i altericid urma ierarhiapiramidal` a anarhismului slav [i acuiburilor legionare. E cât se poate de

natural s` judeci evolu]ia ideilor [iformelor literare inclusiv pe temei deasociere, fie prin concepte precum ge-nera]ie, promo]ie, [coal`, cenaclu, val,cerc, grup, fie urm`rind polariz`rile edi-toriale, regionale, politice [.a.m.d.

Întâmplarea a f`cut s` citesc acestnum`r din noua literatur` – cel cu mareagrij` a Lumini]ei Marcu de a nu „coagu-la vreun grup exclusivist“ în jurul revis-tei – cam în acelea[i zile cu volumulConferin]a (secret`) a Uniunii Scriitorilordin iulie 1955, ap`rut la editura Vremea.A[a încât m-am amuzat s` conspectezîn context convingerea monopolizant`a lui Mihai Beniuc – „noi nu avemnevoie de spirit de ga[c` [i de grupe, cide spirit de partid“ –, avertismentul lui

Gheorghe Apostol – „s` termina]i cubisericu]ele, cu grupule]ele, datoriafiec`ruia e de a fi de folos, s` scrie pen-tru popor“ –, înt`rit de Dumitru Corbea(„s-au f`cut afirma]ii în leg`tur` cu exis-ten]a unor familiu]e, t`b`ru]e [i scopulpartidului a fost de a lichida acestefamiliu]e, pentru c` scopul partiduluinu era asta“). Sau tot Beniuc: „În rân-durile scriitorilor sunt rela]ii care arnecesita o revizuire a lor: tendin]a degrupare, spiritul de grup care stânje-ne[te unitatea frontului nostru literar,tendin]a de clevetire, de bârfire, colpor-tajul de ve[ti de la unul la altul. Acestlucru nu poate fi decât d`un`tor dez-volt`rii literaturii“.

{i, în fine, Aurel Baranga, dureros deinstructiv, sper, pentru to]i cei care maicultiv` monolitismul ideologic, incri-minând existen]a variet`]ii de doctrine[i programe culturale, a grup`rilor es-tetice [i, în general, a fragment`rii mi[-c`rii literare bazate pe afinit`]i: „…câte-va cuvinte despre aceast` unitate a fron-tului nostru literar. Cred c` tov. ZahariaStancu a f`cut un lucru foarte bun, de[isemnalul e îngrijor`tor, când a atrasaten]ia c` exist` grupuri [i grupule]e înrândul scriitorilor. Cred c` o asemeneadivizare a frontului nostru nu poate s`serveasc` mersului nostru înainte. Credc` Uniunea Scriitorilor e o unitate delupt` [i ca orice unitate de lupt` arenevoie de unitate de ac]iune“.

Acuma, s` nu ne am`gim: faptulc`-n micul dezghe] hru[ciovian de dup`moartea lui Stalin înmuguriser` nuan-]ele ideologice inclusiv în lumea litere-lor valahe [i c` între Via]a Româneasc`,Gazeta literar`, Steaua [i Scânteia mono-litul c`p`tase iriza]ii policrome, asta nuînsemna nicicum o abatere semnifica-tiv` de la Linie. Între multe altele, prostera atunci – ca mai mereu la noi – obi-ceiul de a personaliza doctrinele, par-tidele [i institu]iile, astfel încât ceea ceprimá în subtext era nu schimbarea demacaz, ci de garnitur`. Nu destina]ia, cilocomotiva.

M` rog, gata cu teoria chibritului, cevoiam s` spun în esen]` era c` diabo-lizarea cu orice pre] a ideii de grup pecriteriul alergiei la spiritul elitar vinecontra naturii lucrurilor. E inutil pân`la urm`, de nu chiar contraproductiv.Important e s`-]i sluje[ti ideea, nu s`cultivi orbe[te obedien]a [i interesul(politic, financiar, dogmatic sau delobby regional). Pe scurt, grupurile suntvitale pentru pia]a de idei, pentru com-peti]ia (auto)reflexiv`, pentru mecanis-mul concuren]ial, pentru propulsareainova]iei [i a marilor individualit`]i.

„Nu vrem s` facem o revist` a uneigenera]ii, nu facem nici un fel de mani-feste (noua literatur` n.n.), nu e revistaunui grup“ – subliniaz` cu ciudat` in-sisten]` Lumini]a Marcu în interviulacordat lui Ovidiu {imonca în Observa-tor cultural 91, 23-29 nov. 2006. Mai ecazul s` glos`m dictonul conformc`ruia cine prea mult se scuz` mai multse acuz`? Mai degrab` citim printre rân-duri paterna dorin]` (cerin]`?) a luiNicolae Manolescu. Oricum, cu sau f`r`inten]ie, gruparea se va rotunji fatal-mente. Ceea ce, repet, va fi foarte bine [iîn firea lucrurilor.

Bucurii de Bucure[ti

Doi ani la rând, în 2005 [i 2006, amavut prilejul s` cutreier prin Salonul

parizian al c`r]ii. {ti]i ce proiect editori-al m-a fericit? Parigramme, editura lastandul c`reia mi-am dat to]i banii pen-tru cadourile de adus acas` – albumefoto cu pisici dr`coase pe acoperi[urileParisului, cu Montmartre, cu cartiere [icl`diri din Parisul care nu mai exist`etc. Foindu-te printre titluri, cum s` nute întrebi de ce nici o editur` bucure[-tean` nu-[i programeaz` o colec]ie inti-tulat` – nu neap`rat (malfonic) „Bucuri-grame“, dar m`car „Bucurii de Bucu-re[ti“ sau, [i mai bine – cu un cuvântdin vremea caragialian`, drag lui MarinBucur –, „Bucure[tiuri“!

S` v` dau o idee de ce va s` zic` Pari-gramme (58 Rue du Faubourg-Pois-sonière, 75010 Paris) spre a ne imaginaechivalentul bucure[tean al titlurilor.

Ghiduri: Fiecare cu cafeneaua [irestaurantul s`u – adrese, meniuri, is-toricul locurilor, decor, atmosfer`.Ghiduri pentru cump`r`torii de art`,pentru posesorii de pisici (unde [i cumle îngrije[ti, ce mâncare, medicamente[i accesorii le cumperi, unde [i cum lepo]i duce-n vacan]` etc.), pentrulibr`riile specializate în benzi desenate,pentru loisirul melomanilor (bisericilecu cor [i org`, localurile de gospel, fado,jazz, [ansonete etc.) sau al amatorilor dedans, pentru gurmanzi [i gurme]i, pen-tru pasiona]ii de [tiin]`, echita]ie,gr`din`rit, ecologism sau esoterism,ghidul institu]iilor de binefacere dinora[ [i al locurilor acreditate în sensulacesta, ghidul hotelurilor, parcurilor,anticariatelor [i brocantelor, locurileunde-]i po]i petrece nop]ile albe, undete po]i s`ruta (chiar [i mai mult) înParis, ori unde te po]i odihni [i reculege(Parisul anti-stress). Paris en bouteilles,Paris brico-déco, Paris chocolate, Pariscinéphile, Paris cool, Paris en fauteuil, Parisdes libres savoirs, Paris les pieds dans l’eau,Paris rétro, Paris tonique, Le roller à Paris,Le thé à Paris, Le théâtre à Paris, Vivre bioà Paris, inclusiv un Paris sur mesure,ghidul tuturor adreselor la care atipiciiî[i pot g`si haine [i accesorii adecvate!

Cum naiba s` alegi, când ai numai100 de euro, între Grammaire des im-meubles parisiens, Musées insolites, Prome-nades dans le Paris disparu, UnexploredParis, Maisons d’écrivains et d’artistes,Paris des avant-gardes, 300 moulins deParis, ca s` nu mai vorbesc de volumeleistorico-geografice, de Parisul evreilor,al me[te[ugurilor, gr`dinilor, de seriaL’Italie à Paris, La Russie à Paris, La Chineà Paris etc., de colec]ia Promenades en Ilede France, atlasul Parisului subteran,Parisul medieval, monumentele pe carele po]i vizita într-o singur` zi parizian`,istoria fotografic` a femeilor celebre alecapitalei, rememorarea meseriilor pier-dute sau uitate, suita volumelor dedi-cate – pe arondismente – col]urilordisp`rute din vechiul ora[, sau pedecenii – anii ’30, anii ’40, anii ’50 –totul bogat [i viu ilustrat, cu texte neo-bositoare, ci îmbibate de informa]ie.

Paris – mode d’emploi, Bucure[ti – modde întrebuin]are, sau, mai degrab`: E[ti laBucure[ti. Ce faci (unde petreci, undem`nânci, vrei un teatru, un film, uncol] oriental… [.a.m.d.)? – numai asta-mituruia în minte ochind titluri gen Vivremieux pour moins cher Paris gay-ment,Jeune mère parisienne, Les gyms douces àParis, Passages couverts parisiens, Parisbuissonnier…

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

l pag. 10

VI

A}

AL

IT

ER

AR

~10

P.S. la Parigramme

Din carnetul drumurilor parizienedin 2005-2006 îmi cad ni[te t`ieturi dingazete, pentru care nu am avut spa]iutipografic la vremea respectiv` [i pecare nu m`-ndur s` le las deoparte.Iat`-l pe Eugen Simion acum doi ani, laacela[i Salon du Livre: „Am vizitat decurând Parisul [i, c`utând s` aflu caresunt nout`]ile în materie de literatur`,am descoperit c` fenomenul cel maipregnant în aceast` prim`var` este în-toarcerea lui Sartre. Anul 2005 seanun]` a fi anul Jean-Paul Sartre“ î[i în-cepea Eugen Simion rubrica din Ziua,sâmb`t` 26 martie 2005. Adev`rat, [i euam spumegat scriind atunci în Idei înDialog despre n`vala sartrian` a mo-mentului aniversar (era centenarulna[terii) [i suspecta bucurie a stângis-mului francez în fa]a multvisatei [iposibilei resuscit`ri a deloc îngre]o[atu-lui de marxism Sartre. Numai c` acade-micianul nostru c`dea jubilând în

p`catul lui wishful thinking, încheindu-[iarticolul într-o trist-apoteotic` a[teptarea maoistului de serviciu: „Mul]i l-auponegrit [i mul]i îl detest` sincer peJean-Paul Sartre, v`zând în el întruchi-parea intelectualului de stânga orbit deideologia totalitar`, un profet monden,un revolu]ionar stângist de cafenea, in-capabil s` accepte, între altele, existen]agulagurilor… Numai atât? Doar atât esteSartre? Cine a scris, atunci, Grea]a,Fiin]a [i Neantul, Cuvintele? Cei care credcu t`rie c` Sartre este marelemistificator, intelectualul c`zut în micaistorie [i ridiculizat de ea, trebuie s` sepreg`teasc` pentru o nou` rund`: Sartrese întoarce, sever [i intransigent, dinexil…“

Slav` Domnului c` nu s-a întâmplata[a, c` noua rund` s-a amânat indefinit,

pe motiv de knock-out, [i c` totul ar`mas în faza focului de paie alde[`n]atei mediatiz`ri tipice reveriilorcomunizante!

Decupasem din Jurnalul Salonuluide duminic` 20 martie 2005 un frag-ment din interviul cu Philippe Vilain,autorul unei Défense de Narcisse, ap`rut`atunci la Grasset, unde autorul ap`raautofic]iunea atât de drag` tinerilorno[tri prozatori de azi. Dincolo de tru-cul cu „autobiografia nu-i decât o alt`form` a fic]iunii, dup` cum fic]iuneanu-i decât o deghizare a autobiografiei“,interesant mi s-a p`rut finalul textului.Suzanne Jamet îi citeaz` lui PhilippeVilain câteva titluri de c`r]i fierbin]i,provocatoare – Viande, de Claire Le-gendre, La femme qui avait deux bouches,de Alain Fleisher [i, bineîn]eles, Via]asexual` a Catherinei Millet… „cum privi]iaceast` evolu]ie?“

Contrar modului nostru naiv-ultra-giat, alarmist, în]epat [i isterizat de aprimi provoc`rile (încep`tori, deh!), iat`c` occidentalul hâr[it în rele [tie s` le iape toate cu modera]ie: „fiecare epoc` ex-

perimenteaz` în felul ei cruditatea lim-bajului – sunt oare Sade [i Céline maipu]in cruzi la vorb` decât CatherineMillet? Pe de alt` parte, se insist` exage-rat pe câteva c`r]i supermediatizate,care nu dau nicidecum m`sura ansam-blului. Întotdeauna e u[or s` g`se[ticâteva exemple care s` exprime otendin]` anume. La rândul meu, pot s`v` ofer imediat contraexemple care s`demonstreze c` momentul nu-i delocunul al crudit`]ilor – Modiano, RichardMillet, Pierre Bergougnioux, JeanEchenoz… Înc` din anii ’70 cruditatea afost asociat` scriiturii feminine. Ce s`spun? Am senza]ia c` unele femei secomplac în caricatura literaturii a[a-zisei feminit`]i“.

Exact ast`zi (19 ian. 2007) am primitde la editura Trei printul unei c`r]i care

va face, cu siguran]`, niscai valuri pepia]` – Aventurile intime ale unei prostitu-ate de lux bucure[tene –, manuscris ano-nim care a r`v`[it deja culisele editori-ale. Cartea – venit` în descenden]a luiBelle du jour – e semnat`… Belle de nuit,iar pariurile privind identitatea autoru-lui (autoarei) au [i început s` fo[neasc`.Va fi o femeie sau un b`rbat? – iat` în-trebarea care vine bine dup` cuvintelelui Philippe Vilain. Promit s` v` ]in lacurent cu desf`[urarea aventurii [i curezultatele ei.

Dar pân` una, alta nu m` îndur s`arunc ultima p`ginu]` ie[it` din agendaparizian` de care v` ziceam. Dup` ce în-registram numele celui care a reu[it s`-iracoleze pentru KGB pe faimo[ii spionieduca]i, f`r` excep]ie, la Cambridge –Kim Philby, Anthony Blunt, JohnCairncross, Donald Maclean, GuyBorgess –, [i anume pe Arnold Deutsch,un evreu austriac îns`rcinat în KGB-ulanilor ’30 cu magnetizarea întru stali-nism a britanicilor cu blazon, dup` ceaflasem c` „Je t’aime, moi non plus“-ullui Serge Gainsbourg a fost compus nu

pentru Jane Birkin, ci pentru BrigitteBardot [i c` Serge s-a iubit [i cu JulietteGréco, Vanessa Paradis, Isabelle Adjani,dup` ce notam cu sadic` satisfac]ie în-grijorarea psihanali[tilor „terapeu]i“ c`psihanaliza pierde teren [i prestigiu totmai mult [i mai iute [i, în fine, dup`ideea stupid` a unor gazetari sociali[ticum c` ma[inile 4x4 sunt ma[ini… dedreapta (sic) de vreme ce sunt folosite [ide republicani [i de democra]i în SUA,subminând dihonia tradi]ional` (înplus, strig` ei, ma[inile 4x4 contribuiedublu, fa]` de berline, la efectul de ser`[i la înc`lzirea global`) – dup` asta vinecitatul decupat din suplimentul LeMonde-ului din 9 sept. 2006: un interviucu Tony Gatlif, regizorul lui Gadjo Dilo,iar acum al filmului Transylvania, pro-gramat s` aib` premiera pe 4 oct. 2006.

Ce citim noi acolo, de ne st` min-tea-n loc?! „În România exist` un rasismvisceral. }iganii sunt parca]i în sate [icartiere f`r` ap`, f`r` nimic. Merg des-cul]i prin z`pad`. Sunt 3 sau 4 milioanede oameni care nu se pot duce la spitals` se îngrijeasc`. Ar fi bine ca UE s` fac`presiuni pentru ca situa]ia asta s` seschimbe“. Câte vorbe, atâtea minciuni.Fa]` de atare groz`vii, faptul c` aceia[igazetari sunt sup`ra]i c` elve]ienii î[ipun logo pe multe produse crucea alb`pe fond ro[u (în fond, drapelul na]io-nal) sau c` Slavoj Zizek – care are grij`s` se autodefineasc` drept „ateu [istângist“ – înlocuie[te formula „socia-lism cu fa]` uman`“ cu „liberalism cufa]` uman`“, ca viitor continental, neapar ca ni[te simple duio[enii.

În direct` leg`tur`…

…cu citatul de mai sus, v` atragaten]ia asupra unei presupuneri cât sepoate de picante pentru cei pasiona]i demalformarea con[tiin]elor [i, în con-secin]`, de istoria marilor manipul`ripolitice. Într-un articol din Românialiber` de joi 21 dec. 2006, Bogdan GeorgeR`dulescu citeaz` dou` c`r]i – The Facesof Contemporary Russian Nationalism, deJohn B. Dunlop, [i National Comunism,de Peter Zwick, ap`rute la PrincetonUniversity Press în 1983, respectiv WestView Press, Boulder, 1993, care ne lu-mineaz` pivni]ele protocronismuluinostru din ultimul deceniu ceau[ist [inatura rela]iilor dintre securi[tii [i ac-tivi[tii care-i înconjurau (uneori cuafi[at` idolatrie [i impetuos prozeli-tism!) pe oameni gen Noica, }u]ea,Ar[avir Acterian [.a.

„Pu]ini [tiu îns`“ – scrie BogdanGeorge R`dulescu în articolul „Comu-nismul a murit, na]ional-comunismulnu“ – „c` acest na]ional-comunism nu afost nicidecum o radical` opozi]ie fa]`de Moscova, ci înc` o orientare ideolo-gic` de eprubet`, omologat` chiar înlaboratoarele KGB. Intelighen]ia pro-tocronist` a beneficiat de stipendiigrase din partea PCR, a fost aservit` Se-curit`]ii, misiunea ei fiind una subver-siv`: infiltrarea în zonele celor cu auten-tice simpatii na]ionaliste, pentru a ledeturna ideile fundamental anticomu-niste“. Iar dup` ce-i citeaz` pe cei doi au-tori americani: „În diferite ]`ri sovietice[i din lag`rul socialist au fost create cer-curi de intelectuali (pseudosociologi,oameni de litere, barzi, tribuni, istorici)al c`ror scop a fost punerea în func]iu-ne a acestui hibrid între tradi]iile na]io-nale [i ideile comuniste cosmetizate (…)În Federa]ia Rus` exist` ast`zi o ade-v`rat` re]ea de grup`ri ultrana]ionaliste[i comuniste reunite într-o alian]`numit` Frontul Na]ional-Bol[evic, lacare au aderat slavofilii ortodoc[i, nos-talgicii dup` epoca ]arist`, antisemi]iiviscerali [i vechii comuni[ti. AlexandrDulghin este principalul teoretician.Obiectivul lor comun: lupta împotrivacapitalismului, a Europei Unite, recu-perarea sferelor de influen]` ale fosteiUniuni Sovietice“. Este citat în contextVadim Tudor, dar eu când m` uit ast`zila televizor [i v`d triumf`toarea barb`multimilionar` a lui Artur Silvestri [ivirulen]a lui Mihai Ungheanu m`înfior de dou` ori mai mult.

{i ce!, ar exclama Ceau[escu: maipune]i o p`tur` pe dumneavoastr`! j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

l

ES

EU

11

„Dar ce ne facem noi când, lecui]i deotrav`, afl`m cine suntem? Pierdu]i prin-tre palavragii, într-o noapte a c`reilumin` iluzorie, emana]ie a p`l`vr`gelii,nu ne inspir` decât ur`?“

Nicolas Bataille

PENTRU cititorul preg`tit s tr`-iasc` o revela]ie este surprin-z`tor, desigur, c` textul careinaugureaz` opera filozofuluirecent descoperit, cu studii în

Germania, elev al lui Heidegger, speciali-zat în Hegel, are ca tem` o pies` de teatrudin repertoriul na]ional, [i tocmai arhi-cunoscuta O scrisoare pierdut`1. Nu estevorba îns`, conform avertismentului au-torului, Alexandru Dragomir, de „o inter-pretare în plus“, care s` îmbog`]easc`recep]ia lui Caragiale, ad`ugându-se înspirit pluralist contribu]iilor critice dejaexistente (nici una dintre acestea nu este,de altfel, citat`). Lectura lui Dragomir areca obiect o „pies` de idei“, iar sensul ei estes` în]eleag` fenomenul socio-uman care,sub denumirea „lumea lui Caragiale“ sau„caragialism“, a intrat de mult în limbajulcomun. Ajuns îns` printre subiectele con-ven]ionale, predilecte, ale discursului pu-blic, fenomenul a ie[it de fapt din realitate:despre societatea aceea se vorbe[te la per-soana a treia [i la trecut. În cuvintele auto-rului: „Caragiale este ce qui arrive à l’autre“.Dragomir atac` tocmai aceast` gramatic`de uz cvasi-general: în m`sura în careintrarea în modernitate r`mâne o pro-blem` actual`, de fapt constitutiv` pentrusocietatea româneasc`, opera lui Cara-giale se impune ca cea mai important` ex-presie a con[tiin]ei na]ionale române[ti.Cu dou`zeci de ani în urm`, când, cedândinsisten]elor prietenului s`u ConstantinNoica, Dragomir consim]ise s`-[i expun`câteva din ideile sale într-un cerc minus-cul de tineri, filozoful persista în convin-gerea c` numai Caragiale, creatorul celordou` embleme ale spiritualit`]ii auto-htone – mahalaua [i provincia –, a în]elesviciul radical al culturii române[ti – pos-tura sa periferic` – [i l-a abordat în sin-gurul registru estetic adecvat – comicul.

O interpretareplatonician` a condi]ieiculturale române[ti

Nu numai locul ales de Caragiale pen-tru teribila isprav` – un jude] anonim de

munte –, ci [i momentul ac]iunii – înajunul alegerilor –, ca [i natura acciden-tului care declan[eaz` intriga – o scri-soare de amor r`t`cit` – au pentru Dra-gomir o semnifica]ie simbolic`. Ele seintegreaz` toate în sfera aceluia[i mega-simbol: Provincia. Altfel decât criticiinotorii care au marcat recep]ia lui Cara-giale, Dragomir propune o interpretarefilozofic` a marginalit`]ii în]elese ca ocondi]ie existen]ial` [i ia ca punct de ple-care metafizica platonician`, anumepolaritatea bine-cunoscut`: idee vs. imagi-ne (eidos vs. eikôn). Potrivit înv`]`turii ide-aliste platoniciene, expune Dragomirfoarte succint aceast` „cras` banalitatemetafizic`“, numai „ideii“ i se pot atribuirealitate [i adev`r, ea fiind autonom`, încontrast cu „imaginea“, care nu exist`decât ca un efect al ideii [i prin raportarestatornic` la aceasta. Imaginea am`ge[teprin aparen]a sa, ce poate fi luat` dreptrealitatea îns`[i, pe care ea nu face îns`decât s-o reflecte, [i anume imperfect.Potrivit acestei logici, Dragomir pos-tuleaz`: „Orice cultur` provincial` estedoar o imagine, un eikôn al culturii cen-trale, fiind întotdeauna orientat` c`treaceasta. În orice cultur` provincial`, unlucru cultural devine real numai dac`este omologat în Occident, în lumea cen-trului, a Ideii. Prin raport cu aceast` lume,lumea «amestecului», a provinciei, este olume a deform`rii, c`ci orice eikôn fa]` deeidos reprezint` o deformare, o aproxima-re a Ideii“2.

Or, tocmai aceasta este condi]ia cul-turii române moderne. Rupându-se detradi]ie [i de sursele spirituale proprii,românii s-au decis pe la mijlocul secolu-lui al XIX-lea s` adopte o cultur` nou`,care provenea de altundeva, din Apus, dedeparte. În interpretarea lui Dragomir,opozi]ia est/vest, respectiv Româniaîntârziat`/Europa avansat` (pe aceast`tem`-obsesie discursul cultural românesca produs [i produce, cum bine [tim, f`r`întrerupere, proliferant, varia]iuni), con-stituie un exemplu al polarit`]ii idee-imagine. Ea decide pozi]ia culturii mod-erne române[ti la „periferia“ Europei,„departe“ de Centru, într-o zon` a falsit`-]ii, respectiv a inconsisten]ei existen]ial-ontologice.

Drept un „malus modus dicendi“ acaracterizat Toma de Aquino – Dragomirînsu[i o spune – stilul lui Platon de a filo-zofa: „malus“ pentru c` vorbele lui spun

mai multe lucruri deodat` [i trebuie în-]elese altfel de cum se aud. Ne avertizeaz`oare Dragomir, prin acest citat straniu, c`trebuie s`-i în]elegem sentin]ele altfel decum le înregistr`m la prima audi]ie? F`r`a ridica preten]ii exegetice, remarc`mtotu[i c` în contextul la care ne trimiteDragomir – dialogul Timaios – opozi]iaeidos vs. eikôn nu se refer` nicicum ladou` zone culturale identificabile pe har-ta lumii3. Tema dialogului este de faptstatul ideal. Kritias urmeaz` s` ilustrezeconcep]ia deja elaborat` în ajun de So-crate [i tinerii s`i interlocutori, printr-unepisod magnific, de mult uitat, din istoriastr`veche a Atenei. El îi cedeaz` îns` maiîntâi cuvântul lui Timaios – cel mai cul-tivat din grup –, care desf`[oar` dreptintroducere la povestea prietenului (carenici nu va mai ajunge s` vorbeasc`) ovast` prelegere despre originea lumii, aomului [i a tot ce exist` pe lume în afaraomului: un megadiscurs mito-[tiin]ific,care mobilizeaz` toate domeniile cunoa[-terii – astronomie, geografie, chimie, bio-[i psihologie, anatomie, medicin` etc.Toate câte exist` în jurul nostru, [i înprimul rând universul în totalitatea lui,sunt înf`]i[ate aici ca produsele în lan] aleunei demiurgii pe care noi o recunoa[temf`r` a o putea îns` cunoa[te deplin.Timaios ne solicit` s` privim [i s` în-]elegem aceste „opere“ – de la firmamen-tul plin de stele pân` la [ira spin`rii, larinichi sau sex –, toate de inspira]iedivin`, dar mai mult sau mai pu]infericite, în func]ie de „modelul“ potrivitc`ruia s-au z`mislit [i d`inuie. Lumea caîntreg ocup` locul de vârf în ierarhiafenomenelor, impunându-se prin cali-tatea ei de capodoper` drept model su-prem pentru orice act de crea]ie. Frumu-se]ea, armonia, ordinea care ne întâm-pin` în natur`, ca [i în noi în[ine, r`sfrângtoate miracolul cosmogoniei – fapta luiDumnezeu, care-[i poart` în sine mode-lul. La nivelul modelelor [i nu al produc-]iilor distinge Timaios între „idee“ [i„icoan`“, respectiv între ceea ce este f`r` s`se fi n`scut, etern [i imuabil, pe de oparte, [i ceea ce se ive[te [i devine, seschimb` [i trece, pe de alta. În acestedou` „modele“ – dou` sfere, mai bine zis– se împlinesc dou` modalit`]i de caredispune omul, pentru a aborda fiin]a:„ra]iunea“ (Vernunft) [i „imagina]ia“(reprezentarea, Vorstellung – în terminolo-gia german`, la care recurge frecvent [i

Dragomir), respectiv gândirea abstract-noetic` [i cea figurativ-empiric`. Limba-jul – în]eles ca zestrea natural` a uneiadintre vie]uitoarele acas` în lumea asta(antropologia platonician` nu ignor`aceast` dimensiune) – g`zduie[te mereu,în propor]ii diferite, ambele orient`ri:una ]intind „vertical“ polul adev`ruluiabsolut, dornic` de limpezime, unitate,consecven]`, certitudine (discursul axi-omatic, i-am putea spune), cealalt` sat-isf`cut` în orizontul contingent, debi-toare sensibilit`]ii, limitat` la „credin]e“(discursul opiniilor). Revenind acum latezele lui Dragomir, anume la opozi]iadintre centru [i periferia cultural`, amputea preciza c` singura cultur` „real`“ –cea occidental` – î[i datoreaz` valabili-tatea bunei ei orient`ri: c`tre „idee“, însensul „modelului“ suprem, al paradigmeiperfecte, în care se recunoa[te chiarra]iunea divin`. O cultur` „provincial`“,dimpotriv`, î[i caut` modelul în zonafenomenelor culturale deja existente; eanu are acces la telosul crea]iei adev`rate,se mul]ume[te cu exemple pe care le imit`f`r` s` le în]eleag` sensul ultim.

„Provincia“ lui Caragiale constituiesimbolul unei existen]e marginale,„descentrate“, „deformate“, caricaturale.Dragomir confer` acestei „dec`deri“ unstatut metafizic. O cultur` „superpus`“r`mâne o hain` de împrumut, un orna-ment arborat ad libitum (draufgesetzt),pentru a te ar`ta în societate a[a cumcrezi c` ar trebui s` fii. „Vârfurile“ intelec-tualit`]ii române[ti, spune Dragomir,care au în]eles [i refuzat aceast` fars` [i,dep`[ind limitele provinciei natale, auavut acces la cultura occidental`, singu-ra real` [i adev`rat`, au ajuns tocmai caurmare a acestei ini]ieri ni[te „outsiders“– Sonderlinge – în ]ara lor. Condi]ia aces-tor întor[i-r`t`ci]i în pseudo-culturaautohton` este tragic`, destinul lor estepecetluit. Eminescu, Caragiale, Pârvan,Noica [i to]i ceilal]i intelectuali româniadev`ra]i, r`ma[i în ]ar` sau pleca]i,apar]in to]i, pentru Dragomir, aceleia[icategorii: sunt „martirii“ spirituluim`rginit, fortificat în Local, care a ratatf`r` s` [tie rendez-vous-ul cu Europa,respectiv cu Istoria. Caragiale a în]elesnatura contactului românilor cu Occi-dentul modern – un [oc – [i a prezentatrezultatul lui: o societate „cutremurat`“;mai exact: o lume care „în fond, nuexist`“.

iTocmai aceasta este

condi]ia culturii

române moderne.

Rupându-se de tradi]ie

[i de sursele spirituale

proprii, românii s-au

decis pe la mijlocul seco-

lului al XIX-lea s`

adopte o cultur` nou`,

care provenea de altun-

deva, din Apus, de

departe. În inter-

pretarea lui Dragomir,

opozi]ia est/vest,

respectiv România

întârziat`/Europa

avansat` (pe aceast`

tem`-obsesie discursul

cultural românesc a

produs [i produce, cum

bine [tim, f`r` întreru-

pere, proliferant,

varia]iuni), constituie

un exemplu al polar-

it`]ii idee-imagine.

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Modernitate în România:fars` sau martiriu?Despre o interpretare r`mas` necunoscut` a „Scrisorii pierdute“: Alexandru Dragomiro IL INA GREGORI o

ES

EU

12

Fenomenologia uneisociet`]i „cutremurate“;sau: cum s` în]elegem olume care „în fond, nuexist`“?

„Nu este de glumit cu Caragiale!“ Cuacest avertisment inaugureaz` Dragomiranaliza unui sistem complex [i coerent de„rele“ sociale, pe care cititorii/spectatoriiScrisorii pierdute – pare-se – nu le maisesizeaz` ca atare, deturna]i de la obiectulsatirei de hazul irezistibil al unor replicicare au intrat de mult în tezaurul colec-tiv al citatelor hilare. Or, Dragomir ia înserios „perle“ de tipul: „trebuie s-o isc`-le[ti: o d`m anonim`“ sau: „o so]ietatef`r` prin]ipuri va s` zic` c` nu le are“ sau:„s` se revizuiasc`, primesc! dar s` nu seschimbe nimica“ etc., etc., dezvoltândatent fenomenologia „cutremur`rii“ con-centrate în aceste enormit`]i.

Capitolul cel mai atent dezvoltat alfenomenologiei provinciei ca stare cro-nic` [i mentalitate specific` societ`]iiromâne[ti este cel dedicat etosului [...]

Într-o societate dezvoltat` normal, cucentrul în sine îns`[i, spune Dragomir,cele dou` sfere ale existen]ei individuale– cea social` [i cea particular` – se com-pleteaz` reciproc [i tind spre armonie. Înprovincia lui Caragiale, ele se exclud. Lec-tura lui Dragomir confer` acestei rup-turi o net` prioritate pe planul etic-senti-mental al Scrisorii pierdute. Trebuie remar-cat c`, de fapt, conflictul privat vs. publicse substituie celui reprodus în nenum`-rate variante de comedia „clasic`“ – Onoapte furtunoas` constituie [i ea un exem-plu în acest sens –, rezumat prin formu-la „le blondin berne le barbon“4. Cunoa[-tem mitul comic universal: cuplul tine-rilor îndr`gosti]i învinge autoritateap`rin]ilor/b`trânilor, erosul învinge con-ven]ia etic`. El apare de la bun începutprofund „deformat“ în O scrisoare pier-dut`: îndr`gosti]ii nu mai sunt de multni[te copii, iar amorul lor, dup` opt ani [idedat tabieturilor provinciei, de[i ilicit,are deja calitate matrimonial`. Erosulînsu[i î[i pierde aici valen]a mitic`. Pen-tru Zoe, protagonista acestui plan al in-trigii, primejdia nu provine din parteaso]ului în[elat. Nici posibilele sanc]iuniconjugale, dar nici sfâr[itul rela]ieiamoroase cu F`nic` nu o sperie pe Zoe:sursa terorii – insist` Dragomir – estepentru ea opinia public`, „lumea“. Înlipsa de preocup`ri pozitive caracteristic`periferiei, „societatea“ fiin]eaz` aici doarca „gur`“, organul specializat pentruunica func]ie vie în acest mediu – „bârfa“.Teroarea lui Zoe provine din perspectiva„d`rii în vileag“. Adulterul nu conteaz`aici nici ca infrac]iune moral`, nici carevendicare natural`, legitim`, erotic`: elcoincide pentru Zoe cu via]a ei personal-intim` ca atare. Potrivit mentalit`]ii arha-ic-primitive care se perpetueaz` înprovincie, aceast` sfer` subiectiv` – ferit`de ochii [i gura lumii – nu are voie s`existe. Dac` în ciuda tabu-ului intimi-tatea totu[i r`sare – [i femeia constituieîn aceast` privin]` un factor natural dedezordine –, ea se prezint` ab origine casecret, anume unul ru[inos. Panica, dis-perarea, turbarea lui Zoe – pentru a îm-piedica publicarea scrisorii ea e gata s`lupte nu numai cu so]ul, ci [i cu amantulei, cu establishment-ul local, ba chiar [i cuguvernul! – cresc propor]ional cu primej-dia dezv`luirii: secretul ei va alimenta„bârfa“, intimitatea ei va fi desfiin]at`!

Într-o societate modern`, care în]elegeesen]a principiului etic [i dialecticanorm`-fapt`, un adulter ca cel al lui Zoes-ar fi pretat pentru o pies` de salon,remarc` Dragomir, un vodevil, eventual:schema inepuizabil`, deja numit` – leblondin berne le barbon – în variant`burghez` – menajul în trei. În lumeaScrisorii pierdute îns`, so]ia-amant`, curevendicarea ei fundamental`: dreptul laintimitate, simbolizeaz` chiar primejdiapersoanei ca atare. Nu mitul dragostei [ial tinere]ii propulseaz` acest personaj, cipatosul individului în conflict mortal cumediul s`u social: teribila Provincie – ocomunitate primitiv`, închis`, tiranic`din m`rginire [i plictiseal`, totalitar`,de[i f`r` ideologie, care nu cunoa[te alteevenimente în afara secretelor divulgate [i,vegetând în afara Istoriei, î[i procur`lacom` istorii.

Limit`, „martiriu“,„mântuire“

Observa]iile de mai sus înt`resc opiniac` fenomenologia Provinciei dezvoltat`de Dragomir are o valabilitate trans-epocal`. Citit` astfel, proiectat` pe fun-dalul epocii în care a fost elaborat` –România anilor ’80, se poate presupune –,interpretarea î[i revel` sensul major [iînc` actual. {ocul modernit`]ii a fost ur-mat în România de cel comunist: seismulsocio-cultural cu centrul în vest a interfe-rat în faza sa târzie cu cel declan[at în est.Când vorbe[te despre caragialism cadespre o tr`s`tur` constant` [i definitoriea culturii române, Dragomir are în vedereaceast` societate de dou` ori „cutre-murat`“, cu o suprastructur` r`u a[ezat`,chiar dac` el nu dezvolt` explicit cores-ponden]ele dintre farsele de ieri [i cele deazi: „[efii“, „prin]ipurile“, alegerile etc.

O deosebit` aten]ie merit` printreaspectele acestui caragialism peren (ocontribu]ie, cred, f`r` precedent în seriacelor mai remarcabile lecturi critice decare a beneficiat O scrisoare pierdut`)condi]ia precar` a individului, intolerabilîn comunitatea sa ca persoan` întreag`,constrâns la disimulare, dedublare, clan-destinitate. Oare nu se repet` în teroareadosarelor personale din anii regimuluicomunist cea exercitat` de vân`torii desecrete din urbele f`r` istorie, organele deatunci ale ordinii locale? Dar chiar „ces-tiunea arz`toare“ a dosarelor Securit`]ii,care de peste cincisprezece ani ba sunt, banu sunt, ba se dau ba nu se dau în vileag,nu repet` ea într-un fel „dandanaua“ cuscrisoarea de care la un moment datajunsese s` „depande“ nu numai carieraprefectului [i via]a iubitei sale, ci chiarguvernul de la Bucure[ti?

Prin refuz [i ascez`, Dragomir încearc`s` se a[eze bine, s`-[i g`seasc` locul în cul-tur`: nu produce opere filozofice, aspir`s` fie filozof, s` gândeasc` [i s` în]eleag`. Înconcep]ia sa, filozofia autentic` este actde crea]ie, ca atare rebel` în raport cuorice institu]ie: „Filozofia, [i odat` cu eaorice act de crea]ie originar, este un actanti-cultural“5.

Într-o cultur` provincial`, cu centrulaiurea, gândirea nu are acces la sensurilefundamentale, atâta vreme cât, debitoareunor surse str`ine, ea r`mâne captiv` înlocal [i deci f`r` un loc propriu. {i totu[i –ne d`m seama – tocmai într-o asemeneadizgra]ie filozoful poate descoperi când-va un beneficiu – anume con[tiin]a acut`a limit`rii.

Experien]a finitudinii [i problema

corelativ` a limitei constituie pentruMichel Foucault chintesen]a culturiieuropene post-luministe. Dar limita pre-supune [i dep`[irea: „Limita [i dep`[ireaî[i d`ruiesc reciproc densitatea fiin]ei[…] Exist` oare limita ca atare f`r` gestulcare o str`bate orgolios [i o contest`? Cear putea fi ea dup` aceea, [i ce ar putea fiea înainte?“6 Experien]a dep`[irii, profe-tiza Foucault cu aproape o jum`tate desecol în urm`, va deveni esen]ial` pentrucultura european`. Europenii vor deveni„din zi în zi mai greci“ ca urmare a aces-tei evolu]ii-întoarcere, care redeschideodat` cu problema „originii“ [i spa]iulinundat de divin. La acest „joc al limitei[i al dep`[irii, prins între marginile clipei“(Foucault despre Nietzsche) face probabilaluzie [i Dragomir când declar` rupturafilozofiei de cultur` în numele gândiriitr`ite, al ideii-risc: „Cu o idee cultural`po]i tr`i ca [i pân` atunci [i, pân` laurm`, po]i tr`i, cu o idee cultural`,oricum. Altceva se întâmpl` când încercs` în]eleg îns`[i existen]a mea. Aceast`opinteal` care este proprie lui Versteheneste un lucru fundamental [i ea nu faceparte din sfera «faptelor de cultur`»“7.

Dar o gândire în inima c`reia a ajunsexperien]a limitei [i a dep`[irii nu se maipoate servi de limbajul filozofiei tradi]io-nale: esen]a ei ultimativ` arunc` discur-sul dialectic în criz`. Acest „impas“(Sprachnot) se manifest` ori în supra-transparen]a unui limbaj de dup` limbaj(comentariul filozofic), ori în netrans-paren]a limbajului natural, dinainteafilozofiei (jurnalul de idei, de pild`). Ceeace se petrece în zilele noastre, nu estesfâr[itul filozofiei – ne asigur` Foucault –,ci al filozofului ca subiectivitate suvera-n`, respectiv ca func]ie gramatical` cen-tral` a discursului filozofic. Eul, maestrul[i st`pânul limbajului în totalitatea lui, î[iretrage preten]iile. „Opintirea“, care, po-trivit lui Dragomir, face calitatea gândirii,poate fi în]eleas` [i ca o lupt` surd` cufacilit`]ile dialecticii, dup` cum refuzulde a produce opere filozofice nu poate fiexplicat f`r` a ]ine seam` [i de o „inhibi-]ie“ asumat` profesional [i bine antre-nat`: e vorba de rezisten]a în fa]a seduc-]iilor [i mistific`rilor cu care discursivi-tatea „înv`luie“ gândirea. {i nu conducetocmai Autorul cortegiul acestor miraje?

Pentru o filozofie a finitudinii fiin]ei,limbajul constituie în cele din urm`mediul în care ne tr`im limita. Prin„mu]enia“ adoptat` – „eu gândesc, nuscriu!“, i-ar fi putut suna deviza –,Dragomir nu boicoteaz` numai culturaromâneasc` – un moft în fond! – [i nicidoar „flec`reala“ business-ului culturalde pretutindeni: ruptura a devenit încazul lui o metod` de a filozofa [i de a fi.În]elepciunea venea alt`dat` în Occidentpe calea discursului bine structurat.Armonia [i rotunjimea lui r`sfrângeau cao oglind` senina ordine a eului ideal.Pentru filozoful de azi, dimpotriv` –revenim la interpretarea lui Foucault –,discursul s-a transformat din triumf în„martiriu“: în loc de a purta în]elep-ciunea, el con]ine germenii dispersiei [idisper`rii, in extremis ai „nebuniei“. Caie-tele (mai mult de o sut` la num`r!), car-netele, carne]elele etc. ascunse [i uitate deDragomir prin dulapuri, multe din ele pejum`tate goale, de[i numerotate în avans,sutele de pagini [i miile de însemn`ridiverse – expuneri [i exerci]ii hermeneu-tice, fragmente de exegez` pe margineaunor texte de Platon, Aristotel, Descartesetc. –, note de lectur` – Leibniz, Hegel,

Wittgenstein, Husserl, Heidegger, Freud,Lacan etc. –, al`turi de bibliografii tema-tice, extrase [i citate, frânturi de specula]ii[i capitole de fenomenologie amestecatecu noti]e referitoare la evenimentecurente sau la geometrie [i aritmetic`,familii de cuvinte, scheme semantice etc.,etc., acest imens [antier în ruin`, cu masalui cople[itoare de „rebuturi“, constituieun labirint. „Autorul“ caut` impasul –prin câte un titlu izolat, gen „Vrai[te“sau „Mâzg`lituri“, el î[i „calific`“ singurmunca; gânditorul î[i multiplic` „potic-nelile“ – azvârle caietul de-abia început [ideschide altul, p`r`se[te în stadiu de frag-ment orice proiect; nu se simte aproapede locul lui decât ajuns la limit`, pentru a-[ida iar un ultimatum. „Cum po]i s` scrii,când ai putea s` gânde[ti?“8: dilema nicinu exist` cu adev`rat pentru Dragomir.„Subterana“ sa, aceast` „noapte“ care g`z-duie[te „martiriul“ filozofului – pentru anu p`r`si viziunea lui Foucault, care in-terfer` aici evident cu cea a lui Dragomirînsu[i –, „noaptea“ nu între]ine numainevoia de lumin`, ea promite chiar „ilu-minarea“: dep`[irea ca deschidere sprefiin]`. În acest sens, ea este chiar „tine-re]ea [i be]ia gândirii“! Poate c` aceastaeste „mântuirea“ în care a crezut Drago-mir: seria intermitent` de „poticneli“-„ilumin`ri“ – clipe miraculoase, desprecare, ar fi putut spune [i el: „Niciodat` nuvoi uita violen]a [i uimirea clipei în carevrei s` deschizi ochii, s` vezi ce este [i cevine“9.

Nu [tim cum vor evalua pân` la urm`speciali[tii manuscrisele din „subterana“filozofului: s` ne afl`m oare, într-adev`r,fa]`-n fa]` cu singurul gânditor român(cum crede Gabriel Liiceanu)? Oricum,drumul lui Dragomir se impune de peacum ca o experien]` excep]ional`, poateunic` în cultura român`. Seriozitateanecru]`toare cu care a reflectat asupraidentit`]ii culturale române[ti, radicalis-mul refuzului de a colabora [i con-sim]icu compatrio]ii s`i caragiale[ti, credin]aîn filozofie [i patosul adev`rului tr`it caun „martiriu“ lung cât via]a mi se parexemplare. Întâlnirea cu acest necunos-cut – un ultimatum personificat – consti-tuie o revela]ie [i într-un orizont spiritu-al mai larg decât cel românesc.

l1 „O interpretare platonician` la «O scrisoare

pierdut`»“, în: Crase banalit`]i metafizice. Prelegerireconstruite de Gabriel Liiceanu [i C`t`lin Parte-nie, Bucure[ti (Humanitas) 2004. Abrev. în cont.:„O interpretare“.

2 Ibidem, 5.3 V. Kritias, în: Platon, Sämtliche Werke 5,

Hamburg (Rowohlt) /s.a./, pp. 141-213.4 Formula sintetic` propus` de Charles Mau-

ron în cunoscuta sa Psychocritique du genrecomique, Paris (Corti) 1964.

5 „O interpretare“, p. 37.6 Michel Foucault, „Vorrede zur Überschrei-

tung“, în: Schriften zur Literatur, Frankfurt/Main(Suhrkamp STW) 2003, p. 69 (trad. aici [i în cont.I.G.; orig.: „Préface à la transgression“, 1963).

7 „O interpretare“, p. 36.8 Gabriel Liiceanu, „Caietele din subteran`“,

studiu introductiv la Crase banalit`]i metafizice,LXIV.

9 Bataille cit. de Foucault, op. cit., p. 82.j

Fragmente din eseul cu acela[i titlu, scris cuocazia simpozionului organizat de UniversitateaHumboldt: „O sut` de ani de studii române[ti înBerlin“ (Berlin, 14-16 octombrie 2006). Versiuneagerman` va ap`rea în Actele simpozionului.

iÎntr-o cultur` provin-

cial`, cu centrul aiurea,

gândirea nu are acces

la sensurile fundamen-

tale, atâta vreme cât,

debitoare unor surse

str`ine, ea r`mâne cap-

tiv` în local [i deci f`r`

un loc propriu. {i totu[i

– ne d`m seama – toc-

mai într-o asemenea

dizgra]ie filozoful poate

descoperi cândva un

beneficiu – anume

con[tiin]a acut` a

limit`rii.

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

ES

EU

13

GRE{ELILE ne pândesc pretutindeni, eleplutesc în preajma noastr`, nu a[teapt`decât o ocazie de a prinde cheag. Vorba deduh, rostit` de Dr. Tarkower, ne aver-tizeaz` asupra unei fatalit`]i în ivirea

gafelor. Concur` la ratarea unor ini]iative bune maimul]i factori: prognoza ezitant`, doza de nenoroc,piaza rea, când dr`cu[orul nes`tul de pozne î[i stre-coar` coada. Cunoscutul expert al jocului de [ah, carese poate l`uda cu contribu]ii în teoria deschiderilornumite hipermoderne, nu se referea doar lacombina]iile în care se angajau piesele albe [i negre.Aten]ie! Ghinionul love[te în ne[tire, sugera el, nusunt scuti]i cei bine inten]iona]i sau iste]i la minte.Insul preg`tit, înarmat cu cuno[tin]e bogate,beneficiind de un orizont larg, care prefer` mi[c`rilecump`nite, se treze[te subit în afara mecanicii nor-malului. E prad` unui acces de orbire, se poticne[te,sufer` un e[ec. Trist e c` nimic nu-l mai poate sc`pa înacest caz de ridicol. În parada de virtuozitate,dansatorul pe sârm`, îmbinând elegan]a [i precizia,dar tentat de exhibi]ionism, a f`cut un salt preaîndr`zne] [i se pr`bu[e[te în gol. E rezultatul unui mo-ment de neaten]ie.

Ciud`]enia unei pozi]ii

La sfâr[itul anului trecut, ziarul Frankfurter Allge-meine Zeitung (30.12.2006) [i-a propus s` întocmeasc`bilan]ul unor erori s`vâr[ite în lunile din urm`. Exem-plele au fost culese din politic`, literatur`, film saumuzic` – al`tur`rile apar instructive [i amuzante. Încentrul paginii, gazeta reproduce, într-o m`rimeneobi[nuit`, diagrama unei partide de [ah care a stâr-nit vâlv`. Era pozi]ia în care campionul mondial entitre, Vladimir Kramnik, a clacat copil`re[te în fa]a ad-versarului, computerul Deep Fritz, ultimul r`cnet altehnicii sofisticate. Din a[ezarea figurilor pe tabl`reie[ea c` la mutarea 35 urmeaz` implacabil un mat.Cum s-a ajuns la compromiterea maestrului rus, rosto-golit brusc la nivelul infantil? Pocinogul nu era oglum`, din perspectiva confrunt`rii dintre inteligen]auman` [i cea neanimat`, confruntare trâmbi]at` petoate meridianele. S-au efectuat pariuri, s-au emissupozi]ii de câ[tig, argumentate pe baza analizelor an-terioare, nici o variant` nu a inclus posibilitatea uneideraieri, cu putin]` doar în partidele dintre novici,afla]i la cele dintâi lec]ii de alfabet [ahist.

Fiind avizat de vacarmul iscat pe glob, fiecare vari-ant` jucat` era difuzat` în cel mai îndep`rtat col],Kramnik [tia c` trebuia s` r`spund` la întrebarea dac`omul poate învinge de la egal la egal ma[ina. El s-apreparat sistematic, a înmagazinat ultimele turnee in-terna]ionale, a conspectat studiile cele mai recente destrategie [i tactic`, [i-a ameliorat condi]ia fizic` pentrua rezista impecabil.

În cea de-a doua partid` a meciului, campionul seîndrepta spre un final u[or de dirijat. Când a fixatdama alb` pe a7, la marginea diagramei, era sigur pesine, stabilise în minte o suit` de variante aproapeobligatorii. Totul p`rea perfect pus la punct. Ridicân-

du-se de la masa de joc pentru a se relaxa în salavecin`, zâmbise satisf`cut, convins de iminen]a biru-in]ei. Totu[i o presim]ire urât` l-a tulburat. Un impulsl-a constrâns s` mai verifice o dat` dispozitivul delupt`. A derulat în memorie succesiunea de mi[c`ri [i[i-a dat seama c` a alunecat într-o capcan`, c` s-a f`cutde râs în mod iremediabil. A fost un prost`nac. L-ar`scolit senza]ia de neputin]`, nu mai putea îndreptacursul întâmpl`rilor, nu exista întoarcere. Era limpedec` se vor na[te specula]ii care de care mai abracada-brante. Se va zice c` în automatismul de deplasare afigurilor pe tabl` se înfiripau atrac]ii [i respingeri, carecontraziceau ra]ionamentul rece, c` [i cele dou` dameplasate la distan]` au sim]it nevoia s` se apropie [i c`intersectarea lor chiar în focarul coliziunii va produceperturba]ii. Se vor invoca [i opinii de bun-sim], c`orice om e supus gre[elii, c` [i în cele mai mari case sepetrec scurtcircuite, nici ma[ina superdotat` nu e in-failibil`, în disputele cu a[ii europeni [i americanicomputerele au avut [i intervale de sl`biciune stranii,s-au discreditat pe alocuri.

În propriul la]

Pagina din FAZ se intituleaz` „Die Patzer desJahres“. Cuvântul se utilizeaz` pentru desemnarearat`rilor din jocul de [ah. El [i-a extins sensul dedescalificare [i pentru p`]aniile din traiul zilnic [i seaplic` în circumstan]ele frecvente când apare oabatere de la normal, neprogramat`, mai degrab` unlapsus, o inopinat` r`sturnare a unui calcul. Ne afl`mîn zona caraghiosului, gre[eala e o c`lcare în str`chini,o c`dere penibil`. Seria de pilde evocat` de FAZ începe– nu e un hazard – cu Günter Grass, o somitate a pro-zei germane [i universale. C` l-a lovit [i pe el ghinio-nul de a gafa a provocat [i un sentiment de mul]u-mire. Nu era m`runta r`zbunare a privitorului care sebucur` c` n`pasta nu l-a iertat pe un personaj proemi-nent, care a suferit astfel o pedeaps` pentru o com-portare care c`lca pe nervi. Prea sistematic scriitorul seerijase în judec`tor suprem, îi admonesta de sus pecolegi sau pe al]i exponen]i ai scenei publice. Îi înv`]ape to]i ce trebuia s` fac`, ce s` vorbeasc`, nu menaja penimeni. Mai precizez c` repro[urile pe care le azvârleaporneau mai mult de la ograda stângii, chiar de la o ex-trem` stâng`, c` bomb`nea continuu împotriva capi-talului [i a „imperialismului american“, de[i veniturilesale erau mult peste medie, arbora un steag al drept`]iisociale, cu toate c` nu crâcnea în fa]a exceselor tabereisocialiste. Au r`mas de pomin` polemicile sale la con-grese interna]ionale, pe un fundament dogmatic în-chistat, cu Vargas Llosa sau Norman Mailer.

În decursul anului 2006, scriitorul [i-a dat arama pefa]`. Voise probabil s` dea o lovitur` pe pia]a editori-al`, scontând pe o lansare de propor]ii a unui volumde memorii. Ca s`-[i vând` mai bine cartea a acordatun interviu tot la FAZ. În acest apendice publicistic laproduc]ia literar` a avansat prea departe cu dest`inui-rile. A vrut s` sublinieze c` în volumul de amintiri de-scrie crud [i realist anii de la terminarea r`zboiului(ruinele, foametea, propaganda de[`n]at` nazist`, exal-

tarea tinerilor recru]i, îmb`ta]i de himere în faza deagonie). Grass a men]ionat ca pe un fapt oarecare c` elînsu[i, r`spunzând apelurilor lui Hitler, s-a înscris vo-luntar în brig`zile Waffen SS, participând la b`t`liiledin urm`. La [ase decenii dup` actul de adeziune nuatribuia nici o gravitate r`t`cirii din june]e. Fuseseademenit de o propagand` viclean`, asta era scuza lui.Crescut într-un mediu favorabil ideilor na]ionaliste,nu avusese posibilitatea s` se documenteze obiectiv, s`pun` fa]` în fa]` [i alte surse. Era, de altfel, înc` uncopil. Nu se descurcase în labirintul ideologiilor.

Ceea ce n-a sesizat scriitorul a fost faptul compro-mi]`tor c` peste eroarea din 1945, în fond nu atât dealarmant`, ]inând seama de vârst` [i de condi]iiler`zboiului, s-a suprapus o alt` eroare, lamentabil`. A]inut ascuns detaliul ru[inos extrem de mult, peste 60de ani. De ce a amu]it cu atâta obstina]ie? Ocaziile de ase divulga n-au lipsit. Neîntrerupt, Grass s-a afi[at pu-blic, a condamnat necru]`tor vini asem`n`toare cu alelui, se b`tea cu pumnii în piept c` e democrat [i in-coruptibil. N-a suflat niciodat` un cuvânt despre pro-pria dezertare moral`. Când, la o comemorare în cin-stea celor uci[i în flagelul mondial, Helmut Kohl [ipre[edintele de atunci al Americii au omagiat [imemoria osta[ilor SS, victime [i ei ai catastrofei, Grass,ca [i al]ii din acela[i aluat, a ripostat vehement îm-potriva asocierii. N-a fost solicitat s`-[i expun` p`rerea.De ce s-a sim]it împins s` preia func]ia de inchizitor,mascând cu totul propria infirmitate etic`?

Ast`zi, dup` smulgerea unor v`luri, se insinueaz`c` Grass a t`cut [ase decenii ca s` nu periclitezeob]inerea Premiului Nobel. Fusese prevenit c` e decâ]iva ani în selec]ia restrâns` a candida]ilor. Dac` era

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Mutarea D e4 – h7 n-a fost prev`zut`o S. DAMIAN o

Diagrama din FAZ, 30.12.2006, Nr. 303 , Seite 39

ES

EU

14dat` în vileag clipa de la[itate din 1945, probabil c`procentele de triumf ar fi sc`zut vertiginos. Cu toateacestea, nu-l putem socoti pe Grass atât de meschin.De altminteri, într-o evaluare obiectiv` a operei, dis-tinc]ia se relev` ca o recompens` meritat`. Romanulînf`]i[eaz` halucinant psihoza r`zboiului, nimere[tecontinuu un ton potrivit, neocolind accentele tragice[i grote[ti. Nara]iunea se reazem` pe adoptarea pris-mei unui puber, înzestrat cu agerime [i sensibilitateexcesiv`. Constatând, la nivelul s`u de în]elegere,structura arbitrar` a întâmpl`rilor, ia hot`rârea de anu mai cre[te, dore[te s` se conserve un nevârstnic castatur` [i aptitudini. E impresionant` coliziunea din-tre ferocitate [i obscenitate la care ia parte micul pro-tagonist. Ce poate fi considerat simptomatic e faptulc` tocmai coeficientul estetic al Tobei de tinichea numai e repetat în celelalte scrieri. Romancierul a ajunsla o satura]ie. Procedeele de care a uzat au devenit unabuz în ultima vreme, iar Grass a alergat mereu încoada vechii reu[ite.

Cu atât mai izbitoare în raport cu sleirea talentuluia fost permanenta parad` de autoritate în întrunirileob[te[ti. El târa dup` sine o contradic]ie care trebuia s`se sparg` odat` [i odat`. Preg`tind prezentarea nouluivolum de memorii, evenimentele s-au precipitat. Au-torului i-a lipsit luciditatea necesar` ca s` evite situa]iaîn care a fost strâns cu u[a la întâlnirea de la FAZ.Am`nuntul c` a fost el însu[i un combatant nazist, in-tegrat în SS, nu e cuprins în cartea care are peste 480

de pagini. El e picurat în cinci fraze în interviul dingazet`. Redac]ia [i-a permis s` transpun` p`]ania,imaginând complementar o reluare a unei peripe]iidintr-un alt roman, Der Butt (1979), în care sezugr`ve[te transportul unui pe[te. În declara]iavamal` care i s-ar fi solicitat, c`l`torul ar fi ascuns unact de contraband` sanc]ionat de lege. Dac` ar fi fostcinstit, ar fi consemnat c` a încercat s` introduc` închip clandestin cele cinci fraze. În ele spune simpluceva ce a p`strat nedivulgat, nici copiii n-au aflat acestadev`r, nici biografii care s-au ocupat de el. C` s-av`zut convocat pe front, în acea forma]ie, faptul i s-ap`rut o banalitate asupra c`reia nu merit` s`z`bove[ti. Cineva ar fi putut s` cread` c` Grass s-a

decis s` se spovedeasc` cu gândul c` astfel va înlesnicump`rarea c`r]ii [i va spori sim]itor tirajul. Dup` is-prava de a exhiba vina a realizat perplex c` oamenii[i-au exprimat revolta [i n-au trecut indiferen]i la tre-burile cotidiene.

False repere

În seria de rat`ri 2006, FAZ intercaleaz` [i încurc`-tura iscat` de premierea lui Peter Handke la Düssel-dorf. Fostul copil teribil al literelor mai iscase g`l`gieprin atacurile nedemne declan[ate ca s` se pun` de-acurmezi[ul, ca atunci când, de pild`, imitând inocen]aunui spectator neini]iat, a considerat c` Serbia e ne-drept`]it` [i c` Milo[evici, care a învârtit cel dintâiroata masacrelor etnice, a fost un persecutat. La [tireac` i s-a decernat distinc]ia care purta numele luiHeine, spiritele s-au revoltat, s-au succedat proteste [idezmin]iri. Treptat, a ie[it la iveal` c` o parte a mem-brilor juriului n-a citit scrierile lui Handke, al]ii n-aucunoscut criteriile dup` care ar fi trebuit s` se pro-nun]e un arbitraj în care era implicat prestigiul poetu-lui de o notorie cerbicie moral`. Confuzia s-a soldat cuo larmoaiant` anulare. Atât Heine cât [i Handke, con-semneaz` FAZ, au fost victimele unei feste.

Pe lista de gafe se mai pot enumera [i alte cazuri,adaug eu. O bâlbâial` asem`n`toare cu cea a lui Grassa tr`it [i esteticianul renumit Walter Jens. {i el ridicaseadesea glasul ca s` incrimineze violent ni[te abateri, îi

displ`cuse necontenit conduita confra]ilor, pledasepentru radicalitate, pentru o veste intact`. Putea fi an-ticipat`, în genere, furia b`trânului retor, gata s`mu[truluiasc` [i s` vitupereze. Totul a încetat când unincident a dat la iveal` cameleonismul neobosituluimoralist. Au fost scotocite documente de arhiv` uitateîntr-un depozit, din care s-a aflat c` impetuosul predi-cator, sever [i neîncovoiat, se înscrisese voluntar înadolescen]` în forma]iile naziste. Confruntat cu actele,[ocat de revela]ie, Jens a bâiguit c` nu-[i aduce aminte.El nu contest` datele, dar a uitat ce a semnat atunci.

O alt` vedet` a elitei culturale nu e nici ea curat` calacrima. Martin Walser, mai tân`r ca Grass sau Jens, adep`nat acum câ]iva ani un discurs festiv în biserica

Sf. Paul din Frankfurt, unde fusese mobilizat` floareaartei germane. De la în`l]imea altarului, Walser s-aplâns c` publicul e prea mult bombardat cu imagineagaza]ilor de la Auschwitz. S-ar cuveni s` se curmereprezenta]ia de orori, care a ajuns s` plictiseasc` [i eineficient`. Oratorul a omis s` notifice c` dac` ar finevoie de o comprimare a st`ruin]ei în ar`tarea culpei,misiunea ar trebui s` revin` mai curând urma[ilor vic-timelor decât ale f`pta[ilor. Nedomolit, în pofidareac]iilor din pres`, Walser a continuat s` propage unsoi de recuperare a fo[tilor agen]i ai r`ului, ajungânds`-l acuze pe criticul Marcel Reich-Ranicki pentru c`se amestec` nedorit în treburile breslei literare germa-ne, dar [i în Cetate. Se resimte c` o por]iune a e[ichie-rului politic e contaminat` de o pornire de a se rescrieistoria în privin]a asfin]itului r`zboiului mondial. Seinvoc` pe drept [i jertfa german`, izgonirile în mas`din ]`rile vecine ca pedeaps` generalizat`, dar nu semai respect` parc` o propor]ie între c`l`i [i victime.

Reabilitarea gafei

Întorcându-m` la pivotul discu]iei, cicluri ale rat`-rii din ultimul an, m` simt tentat s` abordez tema [idintr-un alt unghi. Nu se manifest` uneori doar o fa-talitate a erorii, cum s-a spus. E posibil [i drumul in-vers, revan[a gafei, examinat` dintr-o lumin` diferit`.St`ruind pe acest contrast, includ în aceea[i gam` depreocup`ri texte recente din presa de limb` german`.Este, deci, cu putin]` [i o tratare, plecându-se de la ceeace s-a calificat ini]ial abatere de la reguli? Dar ce sur-priz`! Tocmai de[eul devine, într-un context schimbat,performan]`. Iat` c` o imagine diform`, refuzat` deexper]i [i de public, î[i pierde masca urâ]eniei [icucere[te simpatia [i pre]uirea. M` las sedus de o alt`dispunere de la cauz` la efect, un urcu[ de-a-ndoaselea,de o alt` citire a surselor într-un ziar care acord` multinteres artei [i literaturii, Neue Zürcher Zeitung(30/31.12.2006).

Este vorba de o sintez` cu caracter de bilan] consa-crat` lui Wladimir Kandinski. Exist` o leg`tur` cucazurile înf`]i[ate în FAZ? Autorul textului, HansJoachim Müller, salut` ini]iativa de la KunstmuseumBasel de a trece în revist` etape ale crea]iei [i ale re-cept`rii operei (1908-1924). Caustic e amintit episodulcând pictorul a fost ironizat, batjocorit, def`imat. Ten-tativa de a traversa de la figurativ la abstract a fost per-ceput` cu stupoare.

Ce nu s-a zis? Nu [tie s` deseneze. Nu are sim]ul cu-lorii. E mânat de vedenii [i a tr`dat arta. Când s-a s`vâr-[it schimbarea la fa]`, pictorul era cunoscut pentru in-stantaneele sale realiste, pline de vioiciune [i tempera-ment. Era lumea iarmaroacelor ruse[ti, a petrecerilorcampestre, a turnurilor de biseric` ce dominau dealu-rile, a goanei fl`c`ilor pe cai n`r`va[i în c`utarea fete-lor, care doreau [i nu doreau m`riti[ul. Nimeni nu-iputea t`g`dui lui Kandinski me[te[ugul, mânuia de-zinvolt spa]iile [i liniile, creiona figuri din câteva tr`s`-turi elocvente. Dup` primele peisaje pictate la Murnauîmpreun` cu Gabriele Münter, fusese invitat s` expu-n` la Berlin, Paris, Petersburg, Dresda. Era specialist îndrept, studiase economia, investigase procesele de pro-prietate în care se g`seau inculpa]i ]`rani din jurulMoscovei, sentin]e date de tribunale. Ce contopire depreocup`ri! Nimic nu indica r`sturnarea care va urma.

Deodat`, Kandinski, om lini[tit, f`r` grab`, deloc în-demnat s` epateze, a decretat solemn dispari]ia obiec-tului din tablou. În pictur` nu se mai întrez`reaufiguri în carne [i oase, nu se mai distingeau fizionomii,pieriser` casele, acoperi[urile, c`r`rile [erpuite înp`dure. În loc de asta, numai forme abstracte, linii [iculori. Prima reac]ie de stupoare s-a intensificat înspasme de mânie [i respingere cu dezgust. Ce voia in-dividul taciturn, care nu agrea scandalul? P`rea sigurpe sine, nu manifesta o fire de juc`tor, nu râvnea s`provoace [i s` irite. Tot ce f`cea era conceput cu calm,cu o suveran` degajare. Autorul comentariului îl com-par` sugestiv cu tân`rul Picasso. Altfel decât în „De-moiselles d’Avignon“ (Domni[oarele din Avignon –1908), experiment cubist, nu asist`m la pictorul rus lao desfigurare a personajelor. La el se p`streaz` ochii,urechile, nasul la locul lor [tiut, nimic nu se descom-pune, prefacerea e de alt` natur`. Omul iese din peisaj[i nu mai poate fi reg`sit.

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

ES

EU

15De[i titani pe c`i felurite, ei au revolu]ionat din cap

pân` în picioare arta. De o sut` de ani tentativa nonfi-gurativ` rezist`, cucere[te audien]`, e departe de a fiîngropat`. Cât se deosebesc modurile lor de a ob]inerezultatul! Picasso e în fierbere continu`, descoper`, in-venteaz`, recurge la probe, p`[e[te mult înainte [i apoise retrage pentru a se reculege. La Kandinski nu g`simgesturi de repliere, e egal cu sine, nu cunoa[te potecaînapoi, fiecare pas e irevocabil. Nu exist` o evolu]ie. Ele ostil dramaticului. Albastrul, galbenul, verdelecap`t` o autonomie, se înl`n]uie [i se contrapun, ca [icum ar fi de sine st`t`toare. Ele nu ofer` o explica]ie ametamorfozei ca în pictura realist`. Sunt forme deenergie, care exceleaz` prin spiritualizare. De îndat` ceobiectul e alungat, spiritul nu doarme, se exprim` prinaltceva. Kandinski nu zice prin ce, poate c` el însu[inu [tie. Se aga]` doar de formula c` tabloul e „o cale deacces spre suflet“ – teza o prezint` în almanahulgrupului „Der Blaue Reiter“ (C`l`re]ul albastru). Înc`din acea etap` pornise o aventur` a cunoa[terii, con-sultându-se cu Paul Klee, cu Jawlenski sau cu FranzMarc. Este efortul, nereceptat ca atare, de a elibera con-templarea de secundar.

La Picasso se remarc` gâfâitul unui nelini[tit, nicio-dat` pasiv, mul]umit cu stadiul dobândit. S-a raliatunor precursori: Cézanne [i Monet, cu nuferii pe ape,cu [uvoiul de albastru. A dus mai departe o sfor]are dea se desfereca din chingile realului. Nici o dependen]`fa]` de reprezent`rile admise. Nici el, ca [i Kandinski,n-a fost descurajat de invective. A dovedit c` st`pâne[-te arta tradi]ional`. În primii embrioni ai proiectelorprezenta o redare exact`, cu nimic mai prejos decât ceaa realiz`rilor contemporanilor. Cu mâna netremurat`creiona portrete, sugera tumultul str`zii, evoca natura[i cerul, apoi a p`[it în necunoscut. Ar fi gre[it s` secread` c` cei doi renun]au la ce s-a achizi]ionat. Unulmereu în mi[care, febril, surprinzând o evolu]ie dec`ut`tor infatigabil, cel`lalt deta[at, f`r` grab`, refu-zând gradarea. Privitorii au acceptat cu greutate mo-dificarea de percep]ie. Cine erau ace[ti barbari care-[iastupau urechile la o chemare de veacuri, de a repro-duce aidoma realul? De ce sfidau pe marii ctitori?Unde au ascuns obiectul? Într-o not` biografic` la ex-pozi]ia din 1924, Kandinski se recomanda singur,înghesuind într-o propozi]ie esen]ialul: era primulartist care a eliminat obiectul din tablou. Unii specta-tori s-au gr`bit s` împace contrariile. De fapt, insinuauei, nu s-a înf`ptuit nici o prefacere: vede]i acolo contu-rul unui pârâu de munte sau silueta unui c`l`re]. Pic-tura veche e cimentat` în cea nou`, d`inuie o continu-itate, arta progreseaz` lin, f`r` zguduiri. Era o exagera-re. Cei doi pictori erau sincer dezgusta]i de vechiulcanon. Când ei au hot`rât s`-i sape o groap`, au aban-donat normele. Era mai anevoie s` se în]eleag` c` artanou` are un drept la prezen]`, c` îmbog`]e[te absorb-]ia realului, c` nu d` afar` arta realist` din galerii [imuzee. Era loc pentru to]i.

O aventur` a transplant`rii

Pe o alt` spiral` a abaterii de la regul`, observ`m omodalitate de acomodare mai complex`. Cutez s` in-troduc [i un alt tip de adaptare în art`, care ilustreaz` opliere la nou. M` folosesc tot de un text din NeueZürcher Zeitung, care exemplific` semnifica]ia exiluluigerman. M` opresc la o expozi]ie, „Wege deutsch-sprachigen Schriftsteller ins Kalifornischer Exil (1932-1941) Katalog Pacific Palisades – Marbuch Verlag“.Acolo s-au adunat lucr`rile unor refugia]i. E ilustrat`fuga unor scriitori de seam`, ad`posti]i în timpulr`zboiului în America, în California. Cineva (LudwigMarcuse) remarca ironic cum s-au trezit într-o dimi-nea]` naufragia]ii sub palmieri reconstituind Republi-ca din Weimar. Pretutindeni întâlneau germani, nu semai ciocneau pe str`zi cu americani. „Ich dachte kaumdaran, dass es hier auch Amerikaner gibt.“ Nu m` maigândeam c` sunt prezen]i aici [i americani, a observatel cu mali]ie. Ce a însemnat aceast` transplantare?

Nu totul a fost pozitiv [i constructiv. Întâi de toate,g`zduirea peste ocean a însemnat o salvare. Peleriniierau în primejdie, amenin]a]i cu închisoarea, cumoartea. Nu mai puteau scrie, nu puteau suportamodul de trai impus de Hitler, se sfor]au s` apere pi-lonii toleran]ei [i ai convie]uirii pa[nice între nea-

muri, între convingeri. Textul accentueaz` ideea c`exodul a fost o evadare silit`, realizat` în colectiv, oopera]ie de concentrare a creierelor în stil mare.Exila]ii au p`r`sit domiciliile confortabile, au renun]atla obiceiuri, la datini, la un ritual de via]` [i de crea]ie.Era firesc c` nu puteau reface în scurt timp un climatconstruit cu migal`, datorit` c`ruia au z`mislit pro-duc]ii de valoare. Pu]ini dintre refugia]i [i-au reg`sitvâna de inspira]ie. Un alt impediment era nefamiliari-zarea cu limba englez`, majoritatea nu puteau conver-sa [i asculta [tirile, darmite s` scrie într-un idiom pân`atunci str`in. Nu beneficiau de condi]ii materialestr`lucite, în afar` de Thomas Mann, care [i-a construito cas` în 1941, sau de Lion Feuchtwanger, care acump`rat pentru 9000 dolari extravaganta vil` Auro-ra. Ceilal]i au tr`it la limita s`r`ciei. Heinrich Mann [iAlfred Döblin au primit o slujb` la European FilmFund, 100 de dolari pe s`pt`mân`, erau constrân[i s`depun` scenarii pe care nu le citea nimeni. Când Ame-rica a intrat în r`zboi contra Germaniei, o categorie deexila]i a c`p`tat un alt statut. Au fost supraveghea]i,nu mai puteau s` se deplaseze la peste cinci kilometri,[i seara dup` ora 20 nu aveau voie s` ias` din cas`.

Valul de emigran]i a sosit pe etape. Unii au avutnorocul s` ias` din primejdie la limit`. Vicki Baum adebarcat în 1932, înainte de uzurparea puterii de c`treHitler. Thomas Mann a pornit de la Cherbourg la 17februarie 1938. Se cunosc ezit`rile legate de aban-donarea casei din München, decretul de anulare a ti-tlului de doctor [i a cet`]eniei germane, escala în

Elve]ia, lâng` Zürich, acceptarea menirii de a purtabaioneta de combatant în duelul cu Führerul. Texteleerau difuzate prin radio, cel mai faimos reprezentantal mo[tenirii lui Goethe [i Schiller împotriva primi-tivismului s`lbatic. Câteva zile dup` Thomas Mannfusese semnalat Adorno la Sounthamton, a c`rui cari-er` de profesor universitar a fost curmat` înc` din1933. De la versatul muzicolog Adorno se va docu-menta autorul romanului Doktor Faustus. Lion Feucht-

wanger s-a întors în Europa, s-a stabilit în Fran]a,în[elat în speran]e, a fost surprins de izbucnireaconflictului armat, internat în lag`r, cu amenin]areade a fi expulzat în Germania. În 1940 au izbutit maimul]i s` fug` prin Spania [i Portugalia (Alfred Döblin,Heinrich Mann, Franz Werfel). Fuga prin Pirinei,panta estic` ducea spre grani]a cu Spania la Pont Bou.Walter Benjamin s-a împotmolit în evadare [i a su-combat f`r` s` se [tie nici azi unde e înmormântat.Brecht n-a putut scrie în America, a fost târât dup` ca-pitularea Germaniei într-un proces. Abia revenit înEuropa, [i-a fructificat excep]ionala crea]ie dramatic`.S-a stabilit în RDG, cu pa[aport olandez, cu cont la obanc` occidental`, mereu în h`r]uial` cu conducereade partid.

În total, transplantarea unei popula]ii de 1500 deemigran]i a fost o experien]` ie[it` din comun. Dilemalor era: a r`mâne sau a fugi. A fost o gaf`, o ratare fugadin Europa? Întrebarea e gre[it pus`. N-au avut alege-re. Au consim]it [i la o s`r`cire a crea]iei ca s` poat`supravie]ui. E dificil de catalogat în privin]a exiluluidin California tipul de abatere de la dezvoltareacurent`. Cât e plus, cât e minus? Au survenit premiseaparte: constrângerea, reducerea alternativei, dorin]ade a valorifica o [ans` cu o astfel de aglomera]ie de in-teligen]` [i erudi]ie.

Desprind în încheiere sensul unor texte din presainterna]ional` de limb` german` de la finele anuluitrecut. Am c`utat s` aliniez contribu]ii redactate dinoptici diverse. Le-am apropiat, poate câteodat` arbi-

trar, dar sunt convins c` sunt evidente punctele co-mune. Toate indic` o solid` informa]ie, sunt fixate pesubstan]`, evit` vulgarul [i banalul, nu ocolesc ele-mentul de senza]ie, pentru trezirea curiozit`]ii. Stilulexpunerii e la obiect, concis, cu exigen]` profesional`[i cu un apel la toleran]`, la seriozitate, la incitareaschimbului de dezv`luiri consistente. E o pild` deurmat.j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

ST

UD

II

JU

RI

DI

CE

16

„Cele mai mari pericole la adresalibert`]ii provin din atacurile insidi-oase ale oamenilor zelo[i, plini debune inten]ii, dar f`r` prea mult`în]elegere.“

Judec`torul Brandeis, opinie sepa-rat`, în Olmstead v. United States, 277

U.S. 438, p. 479 (1928)

Discu]iile în jurul Legii cultelor [i re-centul mini-r`zboi cultural ocazionatde ofensiva iconoclast` a domnuluiEmil Moise au repus pe tapetul publicproblema rela]iei între stat [i confesi-uni. Nu m` num`r printre sus]in`toriientuzia[ti ai legii. Motivul principalcare m-a determinat s` scriu acest scurtglosar conceptual este c` atacurile laadresa proiectului ([i acum a legii), camai toate dezbaterile despre rela]ia Stat-

Biseric`, au îmbr`cat în genere o form`[i un vocabular agresiv juridicizate.Legea nu este aproape niciodat` prezen-tat` de opozan]ii s`i ca fiind doar punc-tual imperfect` [i deci amendabil`. Eadiscrimineaz`, nesocote[te flagrantdrepturile fundamentale, ba chiar [i pecele ale omului, încalc` principiile sta-tului de drept, neutralitatea statului [isepara]ia între stat [i religie (Biseric`).

Va fi, prin urmare, contestat` la CurteaConstitu]ional` [i la Curtea European`a Drepturilor Omului. Jalbe sunt grab-nic înf`]i[ate la CNCD, iar scrisori pu-blice imperativ-intransigente [i memo-randumuri alarmate sunt neobosittrimise în lumea larg` la varii persoane[i personalit`]i, comitete [i comisii, am-basade [i guverne, parc` de pe gura uneipr`p`stii, cu o impetuozitate care las`impresia unei catastrofe iminente. Con-

sidera]ii similare, mutatis mutandis, arputea fi f`cute cu privire la dezbatereaîn privin]a icoanelor în [coli. La primavedere pare îns` c` autorii criticilor auoarece dreptate în patosul lor justi]iar.Dac` e s` fie separa]ie, progres [i eman-cipare, nu trebuie oare s` scoatem neîn-târziat crucea din Parlament [i icoaneledin [coal`?

Aceast` situa]ie, ca s` parafraz`mreplica lui Polonius, „de[i e nebunie, areîn ea [i metod`“1. Vocabularul juridicconfer` utilizatorilor un beneficiu de le-gitimitate prealabil`. Ca revers al me-daliei, a înc`rca juridic excesiv o dez-batere [i a transforma considerente dem`sur` [i oportunitate în chestiuni ab-solute de principiu just [i legalitate po-larizeaz` în chip contraproductivpozi]iile divergente, pân` la un punctunde persuasiunea reciproc` nu maieste posibil`; un argument formulat întermeni imperativi de justi]ie [i dreptnu mai las` loc de compromis. Dialogulpresupune empatie [i o m`sur` de dis-tan]`, deschidere c`tre contraargument[i pragmatism contextual. Or, în lipsaacestor precondi]ii, chiar [i observa]iilevalide trec în mod inevitabil neobser-vate.

Polarizarea [i caricaturizarea dezba-terilor sunt îns` oarecum inerente înnatura demersului, deoarece toate con-ceptele de baz` ale constitu]ionalismu-lui (neutralitatea statului, separa]iaîntre spa]iul public [i cel religios, egali-tatea în fa]a legii, drepturile fundamen-tale etc.), folosite nediferen]iat, la unnivel destul de ridicat de generalitate [isimplificare, sunt golite de sens [i devinsimple sloganuri ideologice.Fenomenul ideologiz`rii dreptului [i„juridiciz`rii“ ideologiei nu este unulidiosincratic; termenii demersului sunt,de altminteri, în cazul nostru, importa]ide regul` angro [i cam de-a valma pen-tru distribu]ie domestic` en detail – otranzi]ie precipitat` de la Ex OrienteLux! la Ex Occidente Lex! Diferen]aspecific` e dat` de faptul c`, în Româ-nia, acest tip de postmodernitate acce-lerat` intr` într-un conflict violent cuavatarurile moderniz`rii incomplete in-terbelice, distorsionate la rândul lor decomunism [i nesfâr[ita tranzi]ie. Cumdrumul c`tre un stat de drept autenticnu poate urma cursul imit`rii mecanicea modelor ideologic-academice ale se-zonului, un început de reflec]ie asupraprincipiilor de baz` ale constitu]ionalis-mului liberal nu poate fi decât util.

Separa]ie

Conceptul de „separa]ie“ între religie(sau „Biseric`“) [i stat reflect`, la unnivel înalt de abstrac]ie, un principiuconstitutiv al modernit`]ii. Statul aap`rut, dup` cum se [tie, ca o form` apoliticului caracterizat` prin separareareligiosului de spa]iul public. {ino]iunea constitu]ionalist-liberal` dedrepturi individuale opozabile puteriipublice [i alc`tuind o sfer` de libertateîn principiu nelimitat` este tot rezultatul„privatiz`rii“ religiei, ca valoare abso-lut`, în urma acestei separa]ii (statulreprezint`, corelativ, un domeniu deac]iune limitat [i o valoare relativ`). Înviziunea marelui jurist german GeorgJellinek, spre exemplu, toate drepturilefundamentale clasice au derivat logic,pe cale de consecin]`, din libertateacon[tiin]ei2.

Termenul ca atare, folosit deseori cureferire la aranjamentul constitu]ionalamerican, este preluat dintr-o scrisoaredin ianuarie 1802 a lui Thomas Jeffer-son c`tre comunitatea baptist` din Dan-bury, statul Connecticut: „Crezând ca [idumneavoastr` c` religia este o pro-blem` care îl prive[te doar pe individ [iDumnezeul s`u, c` cel dintâi nu are ada nim`nui socoteal` pentru credin]asa, c` puterile legitime ale guvern`mân-tului pot atinge doar ac]iuni [i nuopinii, privesc cu nem`rginit`admira]ie acel act al întregului poporamerican (n.n., Amendamentul I alConstitu]iei), prin care se prevede c`legiuitorul nu va adopta nici o lege cares` declare o anumit` religie ca oficial`sau s` interzic` practicarea liber` a uneireligii, ridicându-se astfel un zid de sepa-ra]ie între Biseric` [i Stat.“3 (subl. n.) Jef-ferson preluase probabil formularea dela puritanul Roger Williams, fondatorulcoloniei Rhode Island, care, în 1644,scria c` Biblia cere s` în`l]`m „hotar sauzid de separa]ie între gr`dina bisericii [is`lb`ticia lumii“.

Dup` posibilit`]ile ra]ionale alecelui care o utilizeaz`, no]iuneasepara]iei reprezint` – prin ea îns`[i – ometafor` sau –respectiv – un slogan.Prevederea Amendamentului I [i celespuse mai sus nu l-au împiedicat pe Jef-ferson, separa]ionist convins [i deist, s`încheie tratate cu triburile de indieni,prezentate Congresului ca necesare învederea „r`spândirii Evangheliei printrep`gâni“. Dup` cum cititorul probabil[tie deja, pe bancnota na]ional` ameri-

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Legea cultelor fa]` cunoul bonjurismo BOGDAN IANCU o

ST

UD

II

JU

RI

DI

CE

17can` este trecut` sintagma „Credem înDumnezeu“, devenit` în 1956, prin legea Congresului, „Motto na]ional alStatelor Unite“. Sesiunile CamereiReprezentan]ilor se deschid dintotdeau-na printr-o rug`ciune, [edin]ele Cur]iiSupreme încep întotdeauna cu formula„Dumnezeu s` aib` în paz` StateleUnite [i aceast` onorabil` instan]`“,jur`mintele se încheie cu formula „A[as`-mi ajute Dumnezeu“. Spre surprin-derea probabil` a progresistului desorginte moldo-valah`, toate acestea nuau nimic de-a face cu „reac]ionarismulfascist“ al administra]iei în func]iune [inici nu înseamn` c` în America statul[i religia nu sunt „separate“. Ce seîn]elege, legal-constitu]ional, prin sepa-ra]ie este c` statul are o datorie deechidistan]`, c` nu trebuie s` ajute bi-sericile prin fonduri publice, s` ac]io-neze în baza unui scop religios, ostensi-bil sau ascuns, sau s` favorizeze ori de-favorizeze practicarea liber` a unei re-ligii prin efectul unei ac]iuni publice,chiar [i atunci când scopul acesteia dinurm` este secular [i legitim4.

Faptul c` ast`zi Liga American` aDrepturilor Civile pune formidabileleei resurse juridice [i financiare pentru aac]iona în justi]ie mici comitate dinKentucky [i Tennessee sau municipali-t`]i din Pennsylvania, cerând scoatereareprezent`rilor Decalogului din vitri-nele cu documente din istoria juridic` aAmericii ale variilor institu]ii publicesau scoaterea scenelor Nativit`]ii dinparcuri publice în timpul Cr`ciunului(de[i acestea coabiteaz` pa[nic [i sim-bolic cu menore pentru Hanuka), este oanomalie de dat` recent` [i în peisajulsocial [i juridic american5. Acest tip deradicalism ateu (ale c`rui revendic`riseam`n` foarte bine, prin fanatismullor „puritan“, cu cerin]a de a fi exclusivrecunoscut ca religie de stat) pune [idreptul public într-o postur` dificil`,dup` cum se vede din standardele decontrol constitu]ional din ce în ce maivag-tensionat formulate [i mai impre-vizibil aplicate. Evident c` din genulacesta de radicalism se na[te reac]ia pre-vizibil` de ap`rare a cre[tinismului mi-litant de tip milenarist, astfel încât, in-evitabil, toate p`r]ile rateaz` toate posi-bilit`]ile de comunicare.

Discriminare

Pentru a dep`[i incanta]ia, în[el`toa-re din punct de vedere epistemologic, ano]iunii de separa]ie [i pentru a respec-ta caracterul european specific alrela]iei între stat [i religie, este probabilpreferabil` folosirea termenului de„neutralitate“. În viziunea unui reputatspecialist în domeniu, profesorul italiande drept comparat Silvio Ferrari, prin-cipiul neutralit`]ii statului prezint` treicorolare specifice modelului european:„1. statul este neutru (impar]ial) în ra-port de culte; 2. un sub-sector religiosapare în`untrul sectorului (spa]iului)public, ca „arie protejat`“ (în`untrulacestui spa]iu, cultele, confesiunile [igrup`rile religioase recunoscute sebucur` de avantaje substan]iale în ra-port de subiec]ii colectivi ne-re-cunoscu]i ca atare); 3. statul nu inter-vine în aceast` zon` decât pentru aasigura respectarea în interior a „regu-lilor jocului“ [i a limitelor exterioare alespa]iului“6. Defini]ia sintetic` a profe-sorului Ferrari este foarte util`,

deoarece ne permite s` observ`m uni-tatea de principii în spatele diversit`]iide forme. Nu exist` nici un [ablon de[tan]are automat` a realit`]ii sau o list`standard cu defini]ii [i criterii unice debifat. Unele state au biserici na]ionale(sau de stat), ca Anglia, altele î[i regle-menteaz` raporturile cu BisericaCatolic` prin negocieri [i în]elegeri depe pozi]ii de egalitate (concordate), caItalia [i Germania, unele percep taxeconfesionale itemizate (Germania), al-tele, ca Fran]a, practic` un secularismagresiv (laïcité) în domeniul public. Darîn toate aceste jurisdic]ii na]ionalereg`sim principiul neutralit`]ii.

Neutralitatea implic` o cerin]` dene-discriminare (tratament egal [iimpar]ial), atât cu privire la regulile deintrare în joc (dobândirea calit`]ii decult sau confesiune), cât [i cu privire laaprecierea de c`tre stat a respect`riicerin]elor de „fair play“. Dar nediscrimi-narea [i egalitatea în fa]a legii sunt deasemenea no]iuni ce trebuie abordatecu discern`mânt (horribile dictu, amputea spune chiar în mod discriminato-riu). La un nivel foarte general, înabsen]a unui criteriu relevant, oriceregul` de drept („norm` juridic`“) dis-crimineaz`, dup` cum ne arat` [i eti-mologia cuvântului, care provine dinlatinescul „norma“, bancul lemnarului.Orice regul` are, a[adar, un caracter pro-custian, c`ci, în func]ie de scopul ei,este [i va fi inevitabil aplicat` în modatât prea larg, cât [i prea restrâns (e,cum se zice în dreptul constitu]ionalamerican, overinclusive [i underinclusive).Problema esen]ial` a egalit`]ii, dup`cum a fost surprins` de Aristotel, estede a trata pe cei asem`n`tori în modegal [i pe cei diferi]i în chip distinct, înm`sura diferen]ei7. A vorbi despre egali-tate [i a striga „discriminare“ f`r` aten-]ie la corolarul inegalit`]ii posibile [i lacriteriul de apreciere relevant nu repre-zint` decât un oximoron sau o interjec-]ie tautologic`.

Un studiu de caz selectiv este înacest punct cum nu se poate mai nime-rit. Problema principal` a reglement`riiregimului general al cultelor a fost,pân` la promulgarea Legii 489/2006privind libertatea religioas` [i regimulgeneral al cultelor, exact lipsa unei legigenerale, a unui cadru legislativ. Legearecunoa[te existen]a „grup`rilor reli-gioase“, care se pot organiza potrivitregimului general al asocia]iilor [i fun-da]iilor. De un regim special [i facilit`]ipublice nu pot beneficia decât „asocia-]iile religioase“, care trebuie s` întru-neasc`, pentru a putea fi înregistrate, oserie de condi]ii formulate în termenineutri (cel pu]in 300 de membricet`]eni sau reziden]i români, un patri-moniu ini]ial de cel pu]in dou` salariibrute pe economie etc.). O asocia]iepoate cere recunoa[terea calit`]ii de„cult“ dac` are adeziunea unui num`rde membri egal cu 0,1 % din popula]ia]`rii (aproximativ 22.000) [i afunc]ionat neîntrerupt pe teritoriulRomâniei timp de 12 ani. O cerererespins` poate fi re-depus` în termen deun an. Cultele deja recunoscute (înnum`r de 18, anex` la lege) beneficiaz`de o reînregistrare administrativ`aproape automat`.

Un grup de organiza]ii ale societ`]iicivile, num`rând principalele ONG-uri

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

l pag. 18

ST

UD

II

JU

RI

DI

CE

18l pentru ap`rarea drepturilor omu-lui, contest` virulent legea, deoarece(într-o enumerare selectiv` a obiec]iilorlor): este discriminatorie (în raport curegimul general diferit al asocia]iilor [ifunda]iilor de drept comun) condi]ianum`rului de membri minim (300)pentru înregistrarea ca asocia]ie reli-gioas`; este neconstitu]ional` cerin]areintroducerii cererii de recunoa[tere acalit`]ii de cult în termen de un an (arînc`lca dreptul constitu]ional lapeti]ionare); acordarea statutului de„utilitate public`“ pentru cultele re-cunoscute discrimineaz` între culte [iasocia]ii religioase sau asocia]ii [ifunda]ii laice, dup` cum discriminato-rie este [i scutirea cultelor de obliga]iade a publica raport de activitate [isitua]ia lor financiar` anual` în Moni-torul Oficial (dup` cum sunt obligate,în chip diferit, asocia]iile [i funda]iileconstituite în baza OG 26/2000 care auob]inut un astfel de statut); este dis-criminatorie prevederea potrivit c`reia„pentru problemele de disciplin` in-tern` sunt aplicabile în mod exclusivprevederile statutare [i canonice“ etc.Este de asemenea considerat` discrimi-natorie reînregistrarea formal` a cul-telor deja recunoscute, în m`sura încare unele dintre ele (cultul musulman

sau cel mozaic, de exemplu) nu în-trunesc condi]iile numerice cerute„nou-veni]ilor“8.

Unele critici demonstreaz` o lejeri-tate u[or intimidant` cu ra]ionalitateajuridic`. Orice reglementare are oleg`tur` logic posibil` cu vreun dreptprev`zut de Constitu]ie. Important estes` determin`m dac` leg`tura respectiv`constituie sau nu o ingerin]` nelegiti-m`. Spre exemplificare, dreptul depeti]ionare are limite legale, conformConstitu]iei, iar termenul administrativde un an pentru reînscriere poate fijustificat. În m`sura în care refuzul în-registr`rii este vexatoriu [i nelegal,exist` din start posibilitatea contest`riiîn contencios administrativ a decizieide refuz.

Majoritatea prevederilor contestatediscrimineaz`, într-adev`r, de[i nu însensul imaginat de preopinen]i. Dinstatutul de asocia]ie sau cult deriv`

beneficii publice, care necesit` garan]iide stabilitate, fiind prea oneroase pen-tru a fi cu u[urin]` extinse pe scar`larg`. Criteriul duratei [i cel al num`-rului de membri formalizeaz` acestegaran]ii în cel mai obiectiv mod posibildin punct de vedere juridic. Acestegaran]ii de stabilitate sunt deja oferitede bisericile tradi]ionale. Altminteri,putem constitui funda]ia „Ritul Zoroas-trian de Lun` Plin`“, în baza regimuluicivil general, [i o putem transforma înasocia]ie religioas` în baza Legii culte-lor, odat` ce am ob]inut adeziunea a300 de persoane. Doisprezece ani [i21.700 de semn`turi [i CNP-uri, [iputem dobândi statutul de cult, cutoate beneficiile ce deriv` din lege,ob]inând astfel o pozi]ie de egalitate ju-ridic` formal` cu Biserica Ortodox`Român`. Exist`, de asemenea, distinc]iievidente de stabilitate ([i deci de credi-bilitate) între o ipotetic` funda]ie„Salva]i parcurile din Pite[ti“ [i BisericaRomano-Catolic`, motiv pentru careipotetica noastr` funda]ie trebuie – iarBiserica nu – s` dobândeasc` [i s`p`streze statutul de utilitate public`sub condi]ii mai stringente.

Se poate imagina, în vreuna din lu-mile posibile, un mod diferit de a tran[aproblema regimului general al libert`]ii

religioase, sub un v`l (mai mult sau maipu]in rawlsian) al ignoran]ei, epurânddin ecua]ie orice situa]ie de fapt [i oricedat` contextual-istoric`. Se poate imagi-na [i un regim constitu]ional [i legisla-tiv cu totul diferit în materie, urmândun model de secularism public militantde tip francez, a[a încât statul s` nu maiacorde o serie de beneficii cultelor re-cunoscute. Astfel de aspira]ii [i idiosin-crasii, fiind de natur` pur ideologic`, nuau nimic de-a face cu statul de drept,drepturile [i Constitu]ia, ele putând fiurm`rite politic, potrivit cadrului ge-neral al regimului partidelor politice [ial jocului democratic-electoral.

Blasfemie

Este nefireasc` situa]ia în care dis-tinc]ia dintre spa]iul public [i cel privateste erodat` prin m`suri de genulamend`rii de c`tre CNCD a unui preot

pentru discriminare pe criteriul ori-ent`rii sexuale, atunci când preotul ex-prim` opinia c` homosexualitateareprezint` un p`cat sau c` un anumehomosexual ar trebui exclus din Bise-ric`. Este la fel de nefireasc` [i neferici-t`, din perspectiva constitu]ionalismu-lui clasic liberal, prevederea Articolului13 din Legea cultelor, în redactareac`ruia este interzis` în România „ofensapublic` adus` simbolurilor religioase“.Atitudinea multiculturalist-progresist`asupra religiei ar transforma-o pe aceas-ta din urm` într-un fel de exponat deco-rativ de diversitate inofensiv` în genulcardurilor po[tale UNICEF (f`r` discri-min`ri pe criteriu de sex – „gen“ – sauorientare sexual` în privin]a hirotoni-sirii preo]ilor, oficierii c`s`toriilor,definirii p`catului etc.). Putem fi reli-gio[i dac` religia nu mai înseamn`nimic poten]ial sup`r`tor pentru ideo-logia la mod`. Tot astfel, articolulmen]ionat tolereaz` libertatea de expre-sie dac` nimic poten]ial deranjant pen-tru vreo religie nu este exprimat. Am-bele paradigme seam`n` destul de binecu viziunea marxist` asupra drep-turilor, în care beneficiarul dreptuluiare întotdeauna o obliga]ie corelativ`(am dreptul la munc` [i obliga]ia de amunci).

Mi se va r`spunde, poate, de c`trepartizanii legii, c` articolul nu prevedesanc]iuni. Cu toate acestea, simpla luiexisten]` este, ca atare, de natur` s` des-curajeze libertatea de expresie (ceea cese nume[te, în doctrina constitu]ional`american`, „chilling effect“, „efect des-curajant“). Se va putea, de asemenea,obiecta c` prevederea corespunde ju-rispruden]ei europene în materie, maicu seam` decizia în spe]a Institutul Otto-Preminger contra Austriei (1994), în careCurtea European` a Drepturilor Omu-lui s-a pronun]at asupra conformit`]iiunor prevederi ale Codului penal aus-triac (ce incrimina orice form` de com-portament ofensator împotriva unorobiecte de venera]ie religioas` suscepti-bil de a provoca „o indignare justifica-t`“) [i ale legii austriece a audiovizualu-lui cu articolul 10 din Conven]ia Euro-pean` a Drepturilor Omului (libertateade exprimare). Conform legisla]iei aus-triece, fusese confiscat [i interzis unfilm artistic cu mesaj anticre[tin.Curtea a declarat restric]ia conform` cuprevederile Conven]iei. Spe]a Pre-minger este îns` dur criticat` exact pen-tru dep`rtarea ei, sub aspectul rezulta-tului [i cel al metodologiei, de la prin-cipiile liberal-constitu]ionale în dome-niul drepturilor.

Articolul 13 a fost introdus în lege caurmare a presiunilor cultului musul-man, care l-a promovat din ra]iunilesne de în]eles pentru cititorul famili-arizat cu anecdoticul recentului „scan-dal al caricaturilor“. Celelalte culte auaferat la prevedere, probabil ca reac]iela valul de anticre[tinism intelectual-artistic de dat` recent` (Codul lui DaVinci, catedrala de sl`nin` a domnuluiGorzo, „Evangheli[tii“ doamnei Mun-giu). Redactarea a urmat toate acesteimpulsuri neprincipiale, f`r` m`car a leasuma consistent, consecvent [i curajosconsecin]a logic`, prin prevederea uneisanc]iuni penale sau administrative.Solu]ia este nefericit` pe termen lung.Doamna Mungiu ar trebui s` î[i poat`pune în scen` piesa f`r` nici o opreli[tede natur` public`, domnul Gorzo ar tre-

bui l`sat s` fac` oricâte catedrale dinvariile materiale de lucru pe care i lesugereaz` imagina]ia. Din libertatea lornu deriv`, desigur (nu în mod necesar,cel pu]in), o obliga]ie a statului de a lesubven]iona întreprinderile din banulpublic. A[a cum ar`ta judec`torul An-tonin Scalia în cazul National Endow-ment for the Arts v. Finley, prin careCurtea Suprem` a Statelor Unite a de-clarat constitu]ional refuzul funda]ieide a finan]a, în baza unei legi federale,ca necorespunz`toare cu „standardelegenerale de respect [i decen]`“ ale so-ciet`]ii americane, un num`r de „insta-la]ii“ (între care un crucifix scufundatîntr-o baie de urin`): „Arti[tii avangar-di[ti ca recuren]ii de fa]` r`mân cutotul liberi s` «epateze burghezul», eisunt doar priva]i de satisfac]ia adi]io-nal` ca statul s` impoziteze [i s` taxezeburghezia pentru a le pl`ti epatarea“9.

Orice îndep`rtare de la regulile con-stitutive ale unor practici e, în timp,neprofitabil`. Într-un context mereuschimb`tor, loialitatea fa]` de principiisupuse deja la testul timpului este,probabil, calea cea mai sigur` de urmat.

l1 Hamlet, Actul II, Scena II, Ed. Univers [i

Teatrul „I.L. Caragiale“, Bucure[ti, 1970 (trad.Vladimir Streinu), p. 56.

2 Georg Jellinek, Die Erklärung der Men-schen – und Bürgerrechte – Ein Beitrag zur moder-nen Verfassungsgeschichte, München, Dunckerund Humblot, 1919. V. Duncan Kelly, „Revisit-ing the Rights of Man: Georg Jellinek onRights and the State“, 22 Law and History Re-view 394 (2004). V. Carl Schmitt, Verfas-sungslehre (Achte Auflage), Berlin,Duncker&Humblot, 1993, passim.

3 Traducerea mea. În Jefferson and Madisonon Separation of Church and State: Writings onReligion and Secularism, Lenni Brenner, Ed.(Fort Lee, N.J.: Barricade Books, c2004). V., pen-tru contextul istoric al scrisorii [i comentarii,Derek H. Davis, „Thomas Jefferson and theWall of Separation Metaphor“, 45 Journal ofChurch and State 5 (2003).

4 Testul judiciar contemporan este celprev`zut în spe]a Lemon v. Kurtzman, 403 U.S.602 (1971), conform c`reia: 1. ac]iunea statal`trebuie s` aib` un scop legitim secular; 2.ac]iunea statal` nu trebuie s` aib`, ca efectprincipal, favorizarea sau defavorizarea libereipractic`ri a religiei; [i 3. ea nu trebuie s` duc`la o „confuzie [i întrep`trundere excesiv`“ (exces-sive entanglement) între guvern`mântul secular[i domeniul religios.

5 V. McCreary County v. ACLU, 125 S.Ct.2722 (2005).

6 S. Ferrari, The New Wine and the Old Cask.Tolerance, Religion and the Law in ContemporaryEurope, 10 Ratio Juris 75 (1997), pp. 77-78. V.,de asemenea, mai general, András Sajó [i Shlo-mo Avineri (coordonatori), The Law of Reli-gious Identity: Models for Post-Communism,Kluwer Law International, Haga, 1999 (c1998)[i Silvio Ferrari, W. Cole Durham, Jr. [i Eliza-beth A Sewell (coordonatori), Law and Religionin Post-Communist Europe, Peeters, Leuven,2003.

7 Etica Nicomahic`, 1131a-1131b.8 Toate documentele (scrisori de protest,

propuneri de amendamente, memorii etc.) re-levante pot fi accesate pe situl www.crj.ro.

9 National Endowment for the Arts v. Finley,524 U.S. 569 (1998), Judec`torul Scalia, opinieconcurent`.j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

DI

AL

OG

19

„Filozofia este o tem` minunat`,dar nu împline[te via]a unui om.Am scris cartea de fa]` dup` ce amîn]eles acest lucru. Filozofia esteprea sobr` [i prea exact` pentru atrezi devo]iunea. Are ceva nemilos[i, în acela[i timp, ucig`tor în ea.Prea mult` filozofie stric`. (Apoi,exist` [i fenomenul oboseliifilozofice.) Astfel încît, dup` zece anide studiu filozofic intens, am ajunss` scriu, sabatic, fic]iune.“

Colin McGinn, Mental content, p. V.

Despre expresivitatea [iadev`rul scrisului filozofic

Este un lucru bine cunoscutadep]ilor filozofiei analitice c` unuldintre principalele ]eluri teoretice alelui Frege a fost crearea unui limbaj for-mal eliberat de ambiguitatea [i lipsa derigoare a limbajului natural. Pentru apune în eviden]` propriet`]ile unuiasemenea limbaj, Frege a sim]it nevoias` se distan]eze constant de acele tipuride limbaj alc`tuite din enun]uri a c`rorvaloare de adev`r nu poate fi stabilit`exact. Exemplul cel mai des invocat deel în acest context este limbajul artistic1

ale c`rui propozi]ii, de[i au sens, nu sîntmenite totu[i s` transmit` cuno[tin]eadev`rate sau false, ci urm`resc s` cap-teze aten]ia cititorului [i s`-i trezeasc`anumite st`ri afective. Or, pentru Fregeadev`rul unei propozi]ii nu st` în ex-presivitatea ei, ci în raportul cu faptul lacare ea se refer`, iar enun]urile care im-presioneaz` prin expresivitate nu sîntobligatoriu [i adev`rate 2.

Din cauza atitudinii mefiente fa]` delimbajul natural, Frege nu s-a gînditnicicînd s` recurg` la posibilit`]ile luiexpresiv-persuasive pentru a oferi unplus de atractivitate ideilor sale. Princompara]ie, Constantin Noica a mizatdin plin pe expresivitatea limbajuluinatural [i pe virtu]ile lui persuasive.Spre deosebire de discipolii [i continua-torii s`i, Noica [i-a pus darul expresieiîn slujba problematicii filozofice de tipclasic – problema fiin]ei, a categoriiloretc. –, izbutind s` transmit` publiculuilarg într-un mod cît se poate deconving`tor ideea c` filozofia, în ciudalimbajului ei neobi[nuit, are de spus lu-cruri importante fiec`ruia dintre noi.Expresivitatea deosebit` a textelor luinu avea de ce s` fie disociat` de valoa-rea lor de adev`r atîta vreme cît ele seimpuneau de la sine ca m`rturie a uneivoca]ii filozofice autentice care sefolosea de darul expresiei doar pentru apune mai bine în lumin` neb`nuitul

textelor tradi]iei filozofice. Lapidar ex-primat, la Noica plasticitatea limbajuluinu mascheaz` lipsa raportului cu ideea,ci este expresia conving`toare a acestuiraport.

Textul lui Sorin Lavric, „Filozofia caact de credin]`“3, poate fi considerat capunct final al unui proces în care, prinpredarea [tafetei de la maestru la dis-cipol [i, mai departe, la discipolii dis-cipolilor mesajul [i-a pierdut cu totulînc`rc`tura ini]ial`. Caracterul aberantal filozofiei [i completa ei inutilitateeste teza vestit` de eseul tocmai amin-tit, tez` argumentat` prin referire laMetafizica lui Aristotel [i la Fenomenolo-gia spiritului a lui Hegel. {i totul în nu-mele unui pozitivism al intui]iei [i sen-timentului care se întîlne[te în modsurprinz`tor cu pozitivismul Cerculuide la Viena, c`ci la fel cum Neurath [icolegii lui vienezi repudiau abera]iametafizic` în numele lipsei de relevan]`empiric`, testabil` experimental aenun]urilor ei, tot la fel sunt repudiateîn textul amintit „abera]iile“ aristotelice[i hegeliene în numele lipsei lor de rele-van]` intuitiv-afectiv`. Nu o s` prezintaici în detaliu tezele expuse de SorinLavric într-un mod atît de savuros încît,de[i nu-i împ`rt`[esc nici una dintreafirma]ii, nu pot s` nu recunosc calit`-]ile estetice ale textului s`u. {i nici nu os` m` opresc la teza, argumentat` cufervoare [i „bucurie r`ut`cioas`“4, a ca-racterului „aberant“ al filozofiei. Înschimb, ideea c` discursul celor care in-terpreteaz` texte filozofice este aidomaunui delir conceptual care nu are nimicde-a face cu litera, oricum moart`, a tex-tului studiat [i c` leg`tura dintre inter-pret [i text nu const` în nimic altcevadecît în credin]a oarb` a interpretuluiîn autoritatea textului mi se pare greude acceptat de c`tre cei care încearc` înmod onest s` în]eleag` problematicatextelor filozofice. {i întrucît cred c` unautor de texte de specialitate are nudoar îndatoriri epistemice, ci [i îndato-rirea de a ap`ra demersul propriu profe-siei sale atunci cînd caricaturizarea luiîl deformeaz` în asemenea m`sur` încîtîl face de nerecunoscut, o s` încerc s`prezint mai jos principalele motive pen-tru care nu pot accepta preten]ia deadev`r a afirma]iilor din textul lui SorinLavric.

Modelul paideic noician [i lista îndatoririlorepistemice

Nu este deloc u[or de sus]inut tezaconform c`reia operele filozofice ar firezultatul unei strategii duplicitare afilozofilor, care, pentru a crea impresiade profunzime, ar l`sa la o parte în mod

deliberat orice referire la intui]ie [i sen-timent, recurgînd, spre disperarea citi-torilor, la un limbaj abstract [i anost5.Dac` l`s`m la o parte faptul c` referireala sentiment nu î[i g`se[te locul în acestcontext – textele metafizice nu apar]innici genului memorialistic, [i niciscrisori de amor nu sînt –, atunci tre-buie spus c` Metafizica aristotelic`, pen-tru a m` referi numai la ea, abund` dereferin]e cît se poate de intuitive6. Fap-tul c`, în ciuda exemplelor, textul aris-totelic nu dobînde[te limpezimea infor-ma]iei de gazet`, acesta e repro[ de stu-dent comod care a interiorizat prea pu-]in îndatorirea epistemic` fundamen-tal` a unui înv`]`cel în ale filozofiei dea nu repeta mecanic tezele filozofilor, cide a reconstrui cu propria minte struc-tura [i dinamica problemelor filozofice.În acest punct ar trebui poate spus c`programul filozofic al lui Noica cu celetrei limbi filozofice (greaca, latina, ger-mana) obligatorii [i cu lista celor doi-sprezece filozofi care trebuie neap`ratparcur[i integral pentru a-]i ob]ineideea7 este [i r`mîne f`r` perspectiv`atîta vreme cît în chiar cadrul acestuiprogram nu se va deschide o nou`rubric` în care s` fie scris` cu literemari lista îndatoririlor epistemice: (1)Nu repeta credul spusele altora!; (2)Gînde[te cu propria minte!, teza lumi-nist` kantian` nicicînd abandonat` înistoria gîndirii8; (3) Nu-i povesti pefilozofi, ci descrie ce vor ei s` spun`urm`rind permanent judecarea critic` aafirma]iilor lor; (4) Nu folosi expresiiambigue, oricît de pl`cute ar fi ele, ciutilizeaz` no]iuni clare [i bine definite,pentru c` numai ele stimuleaz` exerci-]iul filozofic prin excelen]`: sesizarea [idistingerea clar` a sensurilor no]iunilorfilozofice în scopul unei reconstruc]ii aproblemelor capabile s` enun]e clar de-spre ce trateaz` [i s` indice precis sfera ex-perien]ei, faptele la care se refer`9.

Întrucît scopul acestui text nu esteacela de a substitui o autoritate bazat`pe farmecul cuvintelor cu una fundat`pe precizia lor, o s` caut s` ilustrez listaîndatoririlor epistemice enun]ate maisus prin încercarea de a schi]a în modclar o problem` care, de obicei, estegreu de mistuit de sensibilitatea adver-sarilor stilului de gîndire metafizic,problema omonimiei fiin]ei în Metafi-zica lui Aristotel. {i pentru c`, aidomalui Descartes, autorul textului discutatface în textul s`u un leg`mînt, anumeacela de a l`sa la o parte în discursul s`utot ceea ce nu e intuitiv-afectiv, asigur [ieu cititorul c` voi încerca s` schi]ezproblema amintit` pe cît de clar pot [inumai atît cît am în]eles din ea în urmapropriei reconstruc]ii. Miza acestei ten-tative este aceea de a sugera cititorului

un raport cu faptul care s`-l conving`de preten]ia de adev`r a celor spuse demine pe cale ra]ional`, ne-afectiv`.

Despre problemasemnifica]iei fiin]ei înMetafizica aristotelic`

Este un lucru cunoscut c` în capi-tolul [apte din cea de-a cincea carte aMetafizicii Aristotel distinge patruaccep]iuni fundamentale ale fiin]ei:fiin]a prin accident, fiin]a în sine saufiin]a în accep]iune categorial`, fiin]aca adev`r prin opozi]ie cu nefiin]a con-siderat` ca fals [i fiin]a în putin]` [iact10. De[i fiecare dintre aceste accep-]iuni poate fi tratat` în tomuri de sinest`t`toare, aleg pentru a indica în modgeneral în]elesul lor calea l`muririiprin exemple. Un asemenea procedeueste orientat din capul locului contraideii caracterului neintuitiv al filozofiei[i d` expresie convingerii celui caresemneaz` aceste rînduri c` filozofia afost [i r`mîne în mod fundamentalgîndire [i l`murire a experien]ei a[acum se dezv`luie ea prin cazuri indivi-duale exemplare. Consider în acest scopurm`toarea succesiune de afirma]ii:„Persoana (medicul) X este, în modesen]ial, fiin]` vie ra]ional` (însu[ire dincategoria substan]ei), dar este, în mod ac-cidental, alb (însu[ire din categoriacalit`]ii), greu de … [i înalt de … (însu[iridin categoria cantit`]ii), este în pozi]ievertical` (însu[ire din categoriapozi]iei), îmbr`cat (însu[ire din catego-ria posesiei), la ora 14 (exemplu din ca-tegoria timpului), în sala de opera]ie(exemplu din categoria locului), undeopereaz` (exemplu din categoria ac]iu-nii) sub supravegherea profesorului s`u(exemplu din categoria pasiunii) pe fiulprietenului s`u (exemplu din categoriarela]iei)“.

S` not`m mai întîi rangul existen]ialdeosebit al primei propriet`]i în raportcu propriet`]ile care îi urmeaz`: omulnu poate fi definit [i nici nu poate ficeea ce este el în singularitatea lui despecie dac` nu lu`m în considerareînsu[irea lui de a fi fiin]` vie înzestrat`cu nota ra]ionalit`]ii; celelalte însu[iri,în schimb, pot fi dobîndite sau pierdutef`r` ca un individ s` înceteze s` fiereprezentant al speciei lui, motiv pen-tru care [i spunem despre ele c` sîntînsu[iri neesen]iale sau accidentale.Pentru a lua un exemplu, un om bron-zat r`mîne în continuare acela[i om,chiar dac` [i-a schimbat culoarea pielii,pe cînd faptul c`, în urma unui acci-dent, moare sau intr` în com` [i estemen]inut în via]` pe cale artificial`marcheaz` o schimbare fundamental` astatutului lui existen]ial întrucît [i-a

iTextul lui Sorin Lavric,

„Filozofia ca act de

credin]`“3, poate fi con-

siderat ca punct final al

unui proces în care,

prin predarea [tafetei

de la maestru la dis-

cipol [i, mai departe, la

discipolii discipolilor

mesajul [i-a pierdut cu

totul înc`rc`tura

ini]ial`.

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Filozofia dup` Noicao ION T~N~SESCU o

DI

AL

OG

20pierdut fie proprietatea fundamental` agenului s`u, faptul de a fi o fiin]` vie, fieproprietatea speciei lui, nota ra]ionali-t`]ii. Mai departe, fiecare dintre propri-et`]ile atribuite în propozi]ia discutat`persoanei X are un raport propriu cuaceasta [i o afecteaz` într-un modspecific, ireductibil la modul în care oafecteaz` celelalte propriet`]i. De exem-plu, greutatea corpului unei persoane ova afecta într-o cu totul [i cu totul alt`modalitate decît timpul [i locul în carese afl` ea, decît hainele pe care le poart`,decît ceea ce face sau sufer` ea etc. Înciuda sonorit`]ii ei neobi[nuite, tezaomonimiei sau multiplei semnifica]ii afiin]ei la Aristotel nu are în vedere cine[tie ce mister greu de în]eles, ci exprim`tocmai raporturile deosebite ale sub-stan]ei cu propriet`]ile ei [i sus]ine c`exist` un în]eles fundamental al fiin]ei,substan]a, [i c` toate celelalte în]elesuriaccidentale ale ei au sens numai pentruc` au un raport cu ea11. Revenind lapropozi]ia luat` drept exemplu, încadrul ei copula „este“ e enun]at` înzece accep]iuni diferite: persoana X esteîn mod substan]ial, în mod calitativ,cantitativ etc. Din acest motiv, încer-carea de a gîndi termenul „fiin]`“ laAristotel nu trebuie s` porneasc` deniciunde altundeva decît de la aseme-nea enun]`ri propozi]ionale alecopulei12, iar nu de la ideea de a l`muritermenul în discu]ie prin mijloacelelogicii obi[nuite sau prin recurs laresursele conceptuale ale experien]eicotidiene. Parafrazîndu-l în mod liberpe Noica, în cazul fiin]ei nu avem de-aface cu o problem` de logic`, ci cu ten-tativa de a pune lumea în ordine, adic`exact ce vrea s` fac` Aristotel prin celezece categorii ale sale13.

S` consider`m c` prin aceste obser-va]ii succinte am sugerat în linii gene-rale ce are Aristotel în vedere prin dis-tinc]ia dintre fiin]a în sine [i cea prinaccident [i s` observ`m c` toate însu-[irile din propozi]ia men]ionat` anteri-or au fost atribuite persoanei X la tim-pul prezent. În acest mod, ele sînt rele-vante pentru ceea ce Aristotel nume[tefiin]a în act, adic` ceea ce este un lucru da-torit` propriet`]ilor care-i revin în modactual. De ea, Aristotel distinge fiin]a înputin]` ca fiin]` ce se refer` la ceea cepoate fi un lucru conform naturii luiîn]elese ca ansamblul posibilit`]ilor dea fi în ordine esen]ial` sau accidental`.De pild`, copilul este medic în putin]`în sensul c`, de la o anumit` vîrst`, estecapabil s`-[i însu[easc` arta de a vinde-ca, de[i nu [i-a însu[it-o înc`. La fel,adultul care [i-a însu[it aceast` art`, f`r`s` [i-o exercite îns` dintr-un motiv saualtul, r`mîne [i el medic în putin]`, pen-tru a deveni medic în act în momentulîn care d` consulta]ii sau opereaz`14.

În fine, dac` l`s`m la o parte aceleîntrebuin]`ri ale copulei prin careatribuim fie propriet`]i esen]iale, fiepropriet`]i accidentale, atunci o s`putem sesiza, pe baza textului amintitdin Metafizica V, 7, c` mai exist` înc`un sens al lui „este“, anume sensul verita-tiv. Prin acest sens nu ne mai referim lalucruri pentru a spune c` sînt a[a saualtfel, ci ne referim la propozi]iile caredescriu lucrurile pentru a spune c` sîntadev`rate sau false. De pild`, „Este saunu este adev`rat c` doctorul este în salade opera]ie?“, întrebare la care, a[a cumse întîmpl` de nenum`rate ori în via]acotidian`, r`spundem prin „Este!“ sau

„Nu este!“ pentru a spune, de fapt, „Este(sau nu este) adev`rat c` doctorul esteîn sala de opera]ie“. Sau, pentru a revenila articolul discutat, „Este sau nu esteadev`rat c` filozofia este o abera]ie?“, lacare r`spundem „Este – sau nu este! –!“,pentru c` filozofia este – sau nu este –realmente astfel.

Recunosc c` aceast` scurt` prezen-tare a gîndirii aristotelice a fiin]eip`c`tuie[te prin absen]a abord`rii criti-ce a problemei, îns` nu acesta a fostscopul ei, ci acela de a sugera prin între-buin]area frecvent` a exemplelor bazaintuitiv`, a[ putea spune fenomenal`, afilozofiei. Conform în]elegerii puse înjoc de analiza exemplelor discutate,filozofia, departe de a fi un delir concep-tual, este o vorbire ra]ional` orientat`spre explicarea anumitor fapte, iar ros-tul interpretului este tocmai acela de amedia între experien]a de cunoa[tere acititorului [i problematica pus` în jocde text. De[i m-am ferit s` fac referiri laexegeza de specialitate, asigur cititorulc` prezentarea de mai sus nu este rezul-tatul unei imagina]ii sprin]are incitatepîn` peste poate de opera aristotelic`, cieste o reconstruire esen]ializat` a pro-blemei, ghidat` constant de cîteva din-tre cele mai avizate comentarii ale ei.Altfel spus, textele filozofice nu se abor-deaz` frontal, f`r` mediere exegetic`,purta]i de orgoliul nem`surat, dar, înesen]`, naiv, c` înzestrarea cu carevenim de acas` ar putea suplini vreo-dat` rezultatele cumulate în secole destr`danie interpretativ`. Iar faptul c`tradi]ii atît de diferite de interpretare aacestor texte, a[a cum este tradi]iaanglo-saxon`, clar`, arid` [i elegant`, [itradi]ia german`, a[a cum este ea con-tinuat` în scrierile lui Heidegger, ajungîn anumite probleme la acelea[i rezul-tate15 arat` c` nu de st`ri fantasmaticeeste vorba aici, ci de gînduri în sensfregean, de entit`]i cu valabilitatetransindividual` pe care o minte debun`-credin]` [i care a parcurs anumitelecturi le poate sesiza în urma unuistudiu sus]inut. În pofida celor afirmateîn textul lui Sorin Lavric, lecturafilozofic` r`mîne un studiu lucid, adic`un demers al min]ii care, asumînd teze-le de baz` ale unui gînditor, îi exami-neaz` textele confruntîndu-le critic atîtcu tezele ini]iale [i cu consecin]ele lor,cît [i cu sfera experien]ei pe care î[ipropun ele s` o explice.

Despre acest studiu pot fi spuse,neîndoielnic, multe lucruri. Unulmerit` îns` îndeosebi eviden]iat,anume c` nimic nu este mai str`in uneiasemenea abord`ri decît credin]a oarb`în autoritatea textului. Cei care cunosccît de cît istoria gîndirii [tiu c` ea s-aînf`]i[at nu o dat` ca o succesiune con-tinu` de detron`ri [i c` un filozof nujur` pe nimic altceva mai abitir decît peautoritatea propriei gîndiri [i viziuniasupra lucrurilor. Metafizica aristotelic`ne înf`]i[eaz`, de pild`, una dintre celemai acerbe critici ale teoriei ideilor laPlaton, Cercet`rile logice ale lui Husserlcon]in probabil una dintre cele mai dis-tructive critici ale psihologiei profeso-rului s`u, Franz Brentano, iar fenome-nologia lui Heidegger nu revendic`nimic altceva decît c` ea, iar nu fenome-nologia profesorului s`u, Husserl, ofer`adev`ratul acces la faptul fenomenolo-gic. Or, atunci, unde este jur`mîntul decredin]` în autoritatea maestrului decare vorbe[te Sorin Lavric [i cine sînt

cei care jur`? Evident c` nu mae[trii, cidiscipolii ortodoc[i sau interpre]ii. Semai poate îns` justifica atunci titluleseului dac` ceea ce poate fi pus într-oanumit` analogie cu credin]a este, defapt, actul de a interpreta, iar nu cel de afilozofa? {i tr`im oare într-o epoc` încare filozofia nu mai supravie]uie[tedecît ca interpretare sau demolare atradi]iei ei?

Sensibilitate [i [coal`filozofic`

Ultima obiec]ie pe care vreau s` oaduc textului discutat este urm`toarea:nu atît credin]a sau nu în primul rîndcredin]a este cea care ne leag` de unanumit autor, cît sensibilitatea pentruproblematica [i modul lui de a gîndi.De[i avem de-a face aici cu un termende baz`, greu de definit prin mijloaceleobi[nuite ale genului proxim [i dife-ren]ei specifice, cred, totu[i, c` sensibili-tatea pentru un anumit autor const`într-o anumit` receptivitate fa]` detemele lui, în faptul c` textul lui neafecteaz`, ne „prinde“ [i, astfel, „nemi[c`“ înspre o problem` care nestîrne[te curiozitatea, ne capteaz` interesul[i ne face s` ne întreb`m mai departeasupra modului în care a evoluat ea la unautor sau asupra modului în care a fostpreluat` mai departe în istoria gîndirii.Ce s-a întîmplat, bun`oar`, cu problemafiin]ei în trecerea de la Aristotel la Hei-degger prin filiera aristotelismului ger-man al sec. XIX, a diserta]iei lui Brenta-no [i a fenomenologiei lui Husserl? {ide ce caut` Heidegger16 permanent, alt-fel decît Aristotel, o origine comun` acelor patru accep]iuni fundamentaleale fiin]ei distinse mai sus, [i asta spredeosebire de autorul de la care a preluatproblema, Franz Brentano, care se limi-tase, totu[i, s` studieze tema multipleisemnifica]ii a fiin]ei doar în context ca-tegorial? {i, în fine, de ce problemafiin]ei la Noica nu poate fi în]eleas` –sau poate?! – f`r` Hegel?

Acestea sînt cîteva dintre probleme-le constitutive tradi]iei filozofice c`reiaîi apar]ine [i gîndirea lui Noica, tradi]iepe care Sorin Lavric o desfiin]eaz` ju-bilînd în eseul s`u. Nu este rostul arti-colului de fa]` s` analizeze resorturilepsihologice ale acestei jubila]ii. În totcazul, textul discutat este m`rturia uneisensibilit`]i care nu cupleaz` [i nu re-zoneaz` cu textele tradi]iei, ci, dincontr`, pare a se plictisi cumplit în com-pania lor. Unul dintre efectele vizibileale acestei st`ri este dublul discurs. Pede o parte, discursul de [coal`, empatic,care explic` cu deosebit talent obiectulpredilect, problematica non-metafizic`a gîndirii lui Noica17. Pe de alt` parte,discursul demolator, necritic în absen]aunei experien]e adecvate a obiectului, [icare, de dragul efectului artistic, risc` s`transforme neinspirat lista celor doi-sprezece clasici ai lui Noica în listamonumentelor filozofice ale abera]ieiumane: Metafizica aristotelic`, Fenome-nologia spiritului a lui Hegel [i, poate fiad`ugat f`r` ezitare, Critica ra]iunii purea lui Kant, operele lui Fichte [i Schel-ling, Cercet`rile logice ale lui Husserl,Fiin]` [i timp a lui Heidegger, în fine, cutotul în spiritul acestei liste, Devenireaîntru fiin]`, tratatul de ontologie al luiConstantin Noica.

În încheiere o s` m` refer la dou`[coli filozofice în cadrul c`rora tradi]ia

reprezentat` de maestru a avut un des-tin ceva mai fericit decît destinul tradi-]iei întruchipate de Constantin Noica.

Cînd, în 1874, Franz Brentano eranumit profesor titular la Universitateadin Viena, Comisia de Studii a Cur]iiImperiale din Viena [tia exact cea[tepta de la el: o reînviere a interesuluistuden]ilor [i al opiniei publice pentrufilozofie18. În cei dou`zeci de ani de pro-fesorat, Brentano a satisf`cut din plina[tept`rile. Întrucît, pe lîng` succesulconsiderabil de public, reprezentan]ii[colii lui au întemeiat [coli filozoficecare supravie]uiesc pîn` în zilele noas-tre (fenomenologia lui Husserl, depild`, sau teoria obiectului a luiMeinong). Nu vreau îns` s` m` referaici la aceste nume consacrate, ci la unalt elev al lui Brentano, cvasi-necunos-cut la noi, Kasimir Twardowski (1866-1938). Acest autor a publicat în 1894 olucrare, Despre con]inutul [i obiectulreprezent`rilor. O cercetare psihologic`,care a avut un rol însemnat în elabo-rarea conceptului de inten]ionalitate laHusserl [i care i-a adus numirea la Uni-versitatea din Lemberg/Lvov. Retrospec-tiv vorbind, aceast` numire a avut unrol extrem de fast asupra destinului [iidentit`]ii filozofiei poloneze întrucîtelevii lui Twardowski au preluat de laprofesorul lor idealul brentanian alfilozofiei [tiin]ifice19, ideal pe care l-aucontinuat [i dezvoltat în realiz`rile cutotul remarcabile din domeniul logicii[i al teoriei cunoa[terii ale {coliipoloneze de logic`. Cei care cunosc cîtde cît aceste probleme, [tiu foarte binec` practica interna]ional` a acestordomenii este de neimaginat f`r`cunoa[terea scrierilor lui A. Tarski sau J.L/ ukasiewicz, pentru a m` referi numaila cele mai cunoscute nume dintr-olist` care-i cuprinde înc` pe S. Lesniews-ki, pe T. Kotarbinski, pe K. Ajdukiewicz[i înc` pe mul]i al]ii. De[i poate sunadestul de neobi[nuit pentru percep]iaautohton` a ceea ce înseamn` filozofiasecolului care tocmai s-a încheiat, credc` nu exagerez în mod considerabildac` sus]in c` {coala polonez` de logic`a jucat în raport cu disciplinele tocmaiamintite un rol comparabil cu roluljucat de existen]ialismul francez pentrufenomenologie.

Efervescen]a deosebit` a {coliipoloneze de logic` a provenit în princi-pal din p`strarea [i dezvoltarea uneitematici de factur` logico-epistemolo-gic`, din crearea [i rafinarea unui lim-baj formal de abordare a ei, ca [i dinexisten]a [i cultivarea sensibilit`]ii fa]`de problematica amintit`. Una dintrecele mai remarcabile consecin]e aleacestui proces a fost constituirea uneitradi]ii de gîndire cu un profil bine con-turat în raport cu alte orient`ri asem`-n`toare (cu Cercul de la Viena, de pild`)[i care a fost foarte bine receptat` peplan interna]ional. Prin compara]ie,textul lui Sorin Lavric discutat mai susarat` c` ceea ce s-a p`strat pîn` acum în{coala lui Noica a fost îndeosebi verva[i darul expresiei, ca [i interesul fa]` deproblematica non-metafizic` a gîndiriilui Noica. Interesul fa]` de gîndireafiin]ei a sucombat îns`, iar locul lui afost luat de satisfac]ia r`ut`cioas` ademol`rii tradi]iei metafizice prinnum`rarea opera]iilor mentale impli-cate în constituirea mitului filozofiei casesizare [i rostire a ideii.

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

DI

AL

OG

21l1 Cîteva decenii mai tîrziu, reprezentan]ii

Cercului de la Viena vor înlocui limbajul artis-tic cu limbajul metafizicii clasice, pe care îlvor respinge îns` tocmai pentru c` nu poatesatisface criteriile pe care le satisfac în modobi[nuit enun]urile [tiin]ifice.

2 Cf. asupra acestei probleme G. Frege,„Sinn und Bedeutung“, în Funktion, Begriff, Be-deutung. Fünf logische Studien, hrsg. u. eingelei-tet von G. Patzig, Göttingen, Vandenhoeck &Ruprecht, 1969, pp. 41, 44-49; („Despre sens [isemnifica]ie“, în Logic` [i filosofie, ed. M.Tîrnoveanu, Gh. Enescu, Bucure[ti, EdituraPolitic`, 1966, pp. 55, 58-63); idem, „Über diewissenschaftliche Berichtigung einer Begriffs-schrift“, în Funktion, Begriff, Bedeutung, pp. 91-97; idem, „Der Gedanke. Eine logische Unter-suchung“, în Logische Untersuchungen, hrsg. u.eingeleitet von G. Patzig, Göttingen, Vanden-hoeck & Ruprecht, 1966, pp. 35-36, 42.

3 Sorin Lavric, „Filozofia ca act decredin]`“, în Idei în Dialog, anul III, nr. 11 (26),2006, pp. 18-21.

4 Sorin Lavric, loc. cit., p. 20; toate tezelerezumate în acest paragraf sînt expuse la pagi-na 20 a articolului amintit.

5 Cf. Sorin Lavric, loc. cit., p. 21.6 Prima propozi]ie a Metafizicii aristotelice

sus]ine c` to]i oamenii au s`dit` în firea lordorin]a de a [ti. Aristotel se refer` apoi la ve-derea uman` [i la capacitatea vie]uitoarelor dea p`stra în memorie amintirea senza]iilorprimite [i de a acumula experien]`. Dup` cumcititorul poate constata lesne, textul Metafiziciieste impregnat de exemple, problema nefiindcea a lipsei suportului intuitiv, cît cea aabilit`]ii interpretului de a sesiza semnifica]iaexemplelor. Edi]iile Metafizicii utilizate sîntedi]ia elin-german` publicat` de H. Seidel în1984 [i 1989 la editura Meiner, cele trei edi]iiromâne[ti ({t. Bezdechi, 1965; Gh. Vl`du]escu,1998 [i A. Cornea, 2001), [i Aristotle’s Meta-physics, a revised text with introduction andcommentary by W.D. Ross, 2 vol., Oxford,Clarendon Press, 1958.

7 Cf. asupra programului paideic noician

Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la P`ltini[. Unmodel paideic în cultura umanist`, edi]ierev`zut` [i ad`ugit`, Bucure[ti, Humanitas,1991, p. 39.

8 Cf. Kant, „Was ist Aufklärung“, în Kant’sWerke, Bd. VII, Berlin und Leipzig, 1923, Nach-druck Walter de Gruyter, 1969, p. 35.

9 Lista este în continuare deschis` [iîncearc` s` formuleze explicit criteriile pe carele satisfac în mod obi[nuit studiile publicateîn revistele de specialitate interna]ionale con-sacrate problemelor discutate aici.

10 Pentru interpretarea schi]at` în continu-are cf. îndeosebi Ross, op. cit., vol. I, pp. 305-309.

11 Teza, mult vehiculat` în literatura despecialitate, a semnifica]iei focale a fiin]eisus]ine c` substan]a este ceva de genul unuifocar sau centru al celorlalte categorii caregraviteaz` înspre ea [i exist` numai datorit`rela]iei cu ea (cf. A., Mauro, Seiendes, Bewußt-sein, Intentionalität im Frühwerk von Franz Bren-tano, Freiburg/München, Alber, 2001, p. 90).

12 Cf. în acest sens [i expunerile lui Th.Kleininger [i G. Liiceanu în Heidegger, Reperepe drumul gîndirii, Bucure[ti, 1988, pp. 28-29.

13 Cf. Aristotel, Categoriile, 4, [i Topica, I, 9.Pentru a în]elege, fie [i în linii extrem de ge-nerale, semnifica]ia problemei categoriilor laAristotel s` ne imagin`m c`, în ciuda variet`]iiexpresiilor limbii române [i în ciuda diver-sit`]ii experien]elor exprimate de aceast` vari-etate, ne-ar veni ideea s` ne întreb`m care arputea fi lista minim` a cuvintelor sau no]iu-nilor fundamentale la care am putea reduceaceast` întreag` varietate. S` spunem c` pen-tru Aristotel lista cuvintelor fundamentale alegîndirii arat` dup` cum urmeaz`: substan]a,calitatea, cantitatea, ac]iunea, pasiunea, locul,timpul, posesia, pozi]ia [i relativul sau rela]ia.Orice expresie referitoare la lucrurile capabilede mi[care [i perceptibile prin sim]uri cadepentru el direct sau indirect sub una dintreaceste categorii, dup` cum orice entitatedefinibil` în aceast` sfer` este fie o substan]`,fie o cantitate, fie o calitate, fie o ac]iune, fie opasiune etc. Asemenea cuvinte constituie cevade genul unor perspective ultime de

clasificare [i în]elegere a lumii [i trebuie spusc`, de[i au trecut mai bine de dou` milenii decînd Aristotel [i-a creat lista, n`zuin]a de a aflaasemenea cuvinte ultime îi anim` înc` [iast`zi pe filozofi.

14 Nu intru aici în detaliile bibliograficeale problemei, ci trimit în acest scop la P.Aubenque, Problema fiin]ei la Aristotel, trad. D.Gheorghe, Bucure[ti, Teora, 1998; la K. Oehler,„Einleitung“, în Aristoteles, Kategorien, übers.und erläutert von K. Oehler, Berlin, Akademie-Verlag, 1986, pp. 41-143 (una dintre cele maicuprinz`toare analize ale istoriei categoriiloraristotelice din antichitate pîn` în zilele noas-tre); pentru o perspectiv` critic` asupra temeicare contest` în mod conving`tor interpreta-rea ontologic` a categoriilor, sus]inînd c`,ini]ial, substan]a nu apar]ine listei categoriilorcf. M. Frede, „Categories in Aristotle“, în idem,Essays in Ancient Philosophy, Oxford, ClarendonPress, 1987, pp. 29-48; cf. de asemenea biblio-grafia indicat` de mine în F. Brentano, Despremultipla semnifica]ie a fiin]ei la Aristotel (trad. I.T`n`sescu), Bucure[ti, Humanitas, 2003, pp.34-36.

15 Cf. Ross, op. cit., pp. 308-309, [i Heideg-ger, Die Grundprobleme der Phänomenologie (GA24), Frankfurt a. M., Klostermann, 1975, pp.303-304, 311-312, [i idem, Vom Wesen der men-schlichen Freiheit. Einleitung in die Philosophie(GA 31), Frankfurt a. M., Klostermann, 1982,pp. 75-76, 83-83.

16 În acest punct trebuie spus c` Heideggernu a povestit nicicînd textele tradi]iei, ci le-areconstruit în sensul c` (1) [i-a formulat pro-priile întreb`ri asupra lor, (2) le-a recitit în lu-mina acestor întreb`ri [i (3) a oferit propriileinterpret`ri [i r`spunsuri problemelor ridicatede aceste texte. Aplicat la problema celorpatru semnifica]ii ale fiin]ei la Aristotel, Hei-degger a presupus o origine comun` a lor [i, înîncercarea de a o afla, nu s-a sfiit s` fac` ceeace fac de obicei autorii forma]i în tradi]iafilozofiei analitice atunci cînd î[i abordeaz`temele, anume a redus cele patru semnifica]iiale fiin]ei la patru propozi]ii elementare: „Seste a[a sau altfel“ („Medicul este alb“, predi-

ca]ie accidental`), „S este în mod esen]ial ast-fel“ („Medicul este fiin]` ra]ional`“, predica]ieesen]ial`), „S este (exist`)“ („Medicul este(exist`)“, accep]iunea existen]ial` a lui „este“care ar putea fi pus` în leg`tur` cu fiin]a înputin]` [i în act, de[i la Aristotel func]ia exis-ten]ial` [i cea copulativ` a este-lui nu sînt clardiferen]iate) [i „Este adev`rat c` medicul este(exist`), c` este fiin]` ra]ional` [i c` este alb“,accep]iunea veritativ` a este-lui (cf. Heidegger,Vom Wesen der menschlichen Freiheit. Einleitungin die Philosophie, pp. 75-76). Faptul c` uzurileexisten]iale, accidentale [i esen]iale ale lui„este“ pot fi transpuse în cheie veritativ` îl de-termin` pe Heidegger s` considere fiin]a caadev`r drept cea mai cuprinz`toare accep]iu-ne a fiin]ei la Aristotel [i poate fi asociat curolul central pe care îl are adev`rul ca dezv`-luire a fiin]ei în opera sa. Din aceast` perspec-tiv`, trebuie privit` cu foarte mult` circum-spec]ie sugestia implicit` a textului lui SorinLavric c` singura modalitate în care ne maiputem raporta ast`zi la tradi]ia metafizic` estecea sarcastic-demolatoare [i c` studiul acesteitradi]ii urmeaz` s` fie înlocuit de analizaopera]iilor psihologice petrecute în minteacititorului de lucr`ri filozofice: „Intui]ie, senti-ment, teorie, iat` cele trei elemente ale gîndiriioric`rui om. Lor li se mai poate spune […]:viziune, credin]` [i doctrin`. Sau fantasm`,tr`irea ei, conceptul ei“ Sorin Lavric, loc. cit., p.21.

17 Cf. Sorin Lavric, „Maladiile spiritului laNoica [i Liiceanu“, în Idei în Dialog, anul III, nr.8 (23), 2006, pp. 11-13.

18 Cf. D. F. Lindenfeld, The Transformation ofPositivism. Alexius Meinong and EuropeanThought, 1880-1920, Berkeley, University ofCalifornia Press, 1980, p. 39.

19 {tiin]ific` este considerat` aici aceafilozofie care nu-[i extrage no]iunile dintr-unprincipiu ultim, ci din experien]a obiectuluiei. De pild`, filozofia min]ii la Brentano î[idobînde[te toate no]iunile din experien]a psi-hicului a[a cum se dezv`luie ea în percepereapropriei vie]i interioare (cf. F. Brentano, Psy-chologie vom empirischen Standpunkt.j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Alegoria între hazard [i necesitateo ADRIAN MURARU o

ÎI mul]umesc dlui Andrei Corneapentru entuziasta prezentare acelor cinci volume dedicate inter-valului clasic, înf`]i[ate înnum`rul anterior (1/2007) al ID.

Încurajarea domniei-sale este una ceface onoare oric`rui interpret al Anti-chit`]ii târzii: sunt sigur c` fiecare din-tre traduc`tori se simte încurajat deaprecierile generoase ale dlui Cornea.

Pentru c` dl profesor Cornea s-aoprit [i asupra studiilor introductive

prezentate în prefa]a traducerilor dinOrigen ap`rute recent la edituraPolirom în colec]ia „Tradi]ia cre[tin`“,apreciindu-le munificent, m` simt obli-gat s`-i mul]umesc aparte. Lectura apli-cat` a domniei-sale produce, în finalulunui text alert, dou` observa]ii privi-toare la aceste studii introductive.Prima se refer` la „devalorizarea“, înprimul dintre aceste studii, a uneim`rturii antice, rarisim`, privitoare labiografia intelectual` a lui Origen: un

scriitor al vremii, Porfir, relateaz` c`Origen a fost unul dintre autorii care auaplicat alegoria, metod` utilizat` de au-tori cultiva]i ai vremii, în lectura uneic`r]i barbare, Scriptura cre[tinilor. Încea de-a doua observa]ie, dl Cornea re-gret` absen]a, în studiile introductive ceprefa]eaz` traducerile din exegetica luiOrigen, a unei discu]ii aplicate desprerela]ia dintre alegorismul anterior, înspe]` cel filonian, [i cel origenian. Datoramabilit`]ii dlui Andrei Cornea, textul

ce urmeaz` este dedicat observa]iilordomniei-sale.

Mai întâi referitor la prima observa-]ie a dlui Cornea, cea care constat` c`fragmentul porfirian nu este suficientexploatat, ba chiar „devalorizat“, în ex-plicarea biografiei origeniene. Ar trebui,înainte de toate, explicat contextul: acelfragment este parte a unei scrieripolemice pierdute (de fapt condamnat`la extinc]ie în secolul al cincilea), Îm-potriva cre[tinilor. Ca scriere polemic`

22redactat` de un bun filolog, istoric,filosof (scrierile lui Plotin, Enneadele, aufost p`strate în redac]ia dat` de Porfir),argumentele prezentate erau dintre celemai diverse: de la observarea impropri-et`]ilor stilistice, logice, prezente înscrierea revelat` a cre[tinilor, pân` lacontestarea cronologiei tradi]ionale iu-daice, asumat` [i de cre[tini. Între aces-tea, fragmentul observat de dl AndreiCornea avea ca premis` opozi]ia, accep-tat` de multe persoane cultivate alevremii, dintre spiritul elin [i barbariastilistic` evident` în scrierile biblice,contestate în coeren]a sau autentici-tatea lor de Porfir. A[adar, nimic maifiresc decât acuza]ia de abuz adus` luiOrigen: el aplica o metod` elin`, alego-ria, unor scrieri barbare, care se refuz`elabor`rii.

Acest fragment porfirian, altfel anti-cre[tin în inten]ie, a ajuns la noi prin

intermediul unui istoric al Bisericiicre[tine, Eusebiu. Desigur, acesta dinurm` nu î[i propunea vreo polemic`anticre[tin`: în Istoria eclesiastic`, Euse-biu folose[te fragmentul ca mijlocapologetic, encomiastic. A[adar, pentruistoricul cre[tin era important` garan]iade „obiectivitate“ oferit` de Porfir, unneoplatonic ce comp`timea cre[tinis-mul: m`rturia lui Porfir, care ne asigur`c` Origen frecventa autorii importan]iai vremii, cei ce practicau alegoreza,este cu atât mai pre]ioas` dac` se obser-v` c` ea vine din partea unui oponent al

cre[tinismului. Astfel, fragmentul re-spectiv a fost citit, mult` vreme, dinperspectiva apologeticii cre[tine: au exi-stat, între cre[tini, intelectuali recunos-cu]i chiar de oponen]ii culturali aicre[tinismului.

Schimbarea de optic`, în lecturafragmentului porfirian, o aduce moder-nitatea, ce caut` ades un „cre[tinismoriginar“ estompat de trecerea timpu-lui: citit din aceast` perspectiv`, frag-mentul porfirian ne spune, de fapt, alt-ceva. El relateaz` despre întâlnirea uneilumi pre-logice, i-ra]ionale, lumea bib-lic`, cu ordinea adus` de spiritul elin.Ierusalimul [i Atena devin astfel sim-boluri polare ([i foarte populare): frag-mentul porfirian ne indic` tocmai mo-mentul în care dou` lumi se întâlnesc.

Am schematizat, în pu]ine rânduri,avatarurile unui fragment antic,porfirian: istoria recept`rii acestuia, sin-

gur`, ne-ar putea creiona o istorie a cul-turii. În studiul introductiv discutat dedl Andrei Cornea în num`rul precedental ID, acest fragment faimos nu este cititnici în not` anticre[tin`, nici în not`cre[tin-encomiastic`, nici în not` „arhe-ologic`“. M-a interesat mai degrab`adecvarea fragmentului porfirian la bio-grafia origenian` (cele trei perspectivede lectur` prezentate anterior pornesc,toate, de la prezum]ia acestei adecv`ri),iar rezultatele nu par entuziasmante.

Mai întâi, este evident c` fragmentulporfirian apar]ine unei scrieri polemice,

iar polemica înseamn`, adesea, exagera-re. Astfel, miza argumentului porfirianst` în distan]a infinit` dintre ra]ionali-tatea spiritului elin [i ira]ionalitateascrierilor revelate: odat` stabilit`, eadelegitimeaz` practica alegoric` a Bibli-ei. Îns` acest interval, infinit pentruPorfir, fusese str`b`tut deja de figuriculturale importante ale vremii. Nume-nius, primul alegorizant amintit dePorfir în fragmentul discutat, a[adarunul onorabil, de factur` elin`, oferisedeja o lectur` alegoric` a unor pasajedin scrierile testamentare: semn c`acolo unde Porfir vedea excluziune, al]iautori reputa]i ai vremii, recomanda]ichiar de Porfir, percepeau incluziune.

Apoi, fragmentul porfirian îl amin-te[te, printre alte nume renumite dealegorizan]i „legitimi“ ce l-ar fi influen-]at pe Origen, pe Longinus. Or, Longi-nus, n`scut prin 210 p.Chr., nu putea fichiar un model pentru alegoria origeni-an`: Origen are o doctrin` exegetic` aalegoriei înc` din 230 p.Chr., astfel încâtrela]ia de dependen]` propus` de Porfireste improbabil`.

În fine, m`rturia, sau mai degrab` in-terpretarea porfirian` a alegorezei ori-geniene neglijeaz` o alt` posibil` surs`a alegorezei origeniene amintit` de dlAndrei Cornea, exegeza filonian`: Ori-gen îl aminte[te nominal pe anteceso-rul s`u alexandrin în context exegetic,m`rturisind astfel frecventarea alego-riei filoniene. Absen]a lui Filon din listaporfirian` a surselor lui Origen sugerea-z` c` Porfir nu ne ofer` un referat com-plet asupra surselor alegoriei origenie-ne, ci doar informa]ii ce convin uneischeme polemice, dihotomice, contras-tive, ce opune scrierea revelat` ra]iona-lit`]ii de tip elin.

În consecin]`, fragmentul porfiriance descrie originile intelectuale ale ale-goriei cre[tine poate fi considerat maidegrab` o reconstruc]ie ce serve[te unuiscop polemic decât informa]ie indubita-bil`. Credibilitatea informa]iei porfiri-ene trebuie chestionat`, pertinent, chiardac` tradi]ia interpretativ` a neglijatprea ades tocmai verificarea veridicit`]iifragmentului porfirian. Discutând adec-varea acestui fragment la biografia ori-genian`, Origen nu este deconectat dela tradi]ia cultural` elin`: în studiile in-troductive discutate de dl AndreiCornea m-am str`duit s` argumentezrigoarea [i exerci]iul intelectual ce fun-deaz` alegoria origenian`. Or, acesteasunt rezultat sigur al unei bune instruc-]ii filologice, filosofice origeniene, chiardac` numele propuse de Porfir pentruexplicarea alegorezei lui Origen suntcontestabile.

Cea de-a doua observa]ie a dlui An-drei Cornea deplânge lipsa unei trat`riatente a rela]iei dintre alegoria filoni-an`, anterioar` temporal, [i alegoria luiOrigen. Desigur, anterioritatea nu pre-supune cauzalitate, iar în unele privin]enici m`car „influen]e“. Totu[i, afinitateaalegoriei filoniene cu exegeza cre[tin`este evident`: explica]iile date de FilonScrierii revelate sunt atribuite în cate-nele exegetice, de multe ori, „episcopu-lui Filon“, semn al aproprierii exegezeifiloniene de c`tre cre[tini.

Sunt dou` motive pentru care odiscu]ie aplicat` asupra acestui subiecta fost evitat`. Mai întâi, trebuie spus c`eviden]ierea resortului intern care de-termin` alegoria mi se pare mai rele-vant`, în economia unui studiu intro-

ductiv, decât constatarea unor posibile„influen]e“ asupra lui Origen. Cauz` aalegerii acestui subiect al studiilor in-troductive, i.e. devoalarea metabolismu-lui intelectual prin care certitudinilenoastre de prim` instan]` impunafirmarea unui alt tip de certitudine ([iacum formulez cel de-al doilea motiv alevit`rii unei discu]ii despre „influen]e“în cazul alegoriei origeniene), este [i im-posibilitatea unui studiu exhaustivprivitor la posibilele „influen]e“ exerci-tate asupra lui Origen în practica sa ale-goric`: dintre alegorizan]ii vremii, doarFilon a supravie]uit în propor]ii rezona-bile. Alegorezele stoice, cele medio-pla-tonice, cele gnostice, cele ebraice, prece-dent filoniene, dar [i cele precedentcre[tine, toate posibile surse pentru Ori-gen, sunt cvasi inaccesibile cititoruluimodern. A[a c` afirmarea predominan-]ei unei „influen]e“ filoniene este, încondi]iile date, pe cât de necesar`, peatât de riscant`. Oricum, o explica]ie aalegoriei origeniene redus` la „influen-]e“ este la fel de pertinent` ca referatularistotelic despre filosofia lui Platonexpus în prima carte a Metafizicii.

În fine, observarea alchimiei exege-tice prin care litera Scripturii devineduh, în interpretare alegoric`, este im-portant` [i din alt` perspectiv`: eaindic`, mi se pare, diferen]a specific`dintre alegoria filonian` [i cea origeni-an`, dintre procedeul literar al alegoriei,oricând suspect` ca nelegitim` înalegerea sa, [i necesitatea alegoriei,afirmat` pe temei epistemologic de Ori-gen. C`ci semnifica]ia alegoriei va fimanifest` doar atunci când mizaadev`rului, c`utat prin [i în limbajcurent, va fi ratat`: insuficien]a limbaju-lui comun, în cercetarea filosofic`, esteconstatat` de Origen din perspectiv`logic`. Astfel, anticul observa, spreexemplu în analiza paradoxului minci-nosului, c` limbajul nostru prezint`deficien]e grave, care îl fac incompatibilcu adev`rul. Aceasta obliga la descope-rirea unui alt limbaj, diferit de al nostru,care s` fie învestit plenar cu adev`r.Pentru Origen, limbajul c`utat era celrevelat, cuprins în Scripturile cre[tine.Or, dac` acestea nu pot fi citite în modcomun, pentru c` ele nu pot e[ua înfals, incompletitudine, indecidabilitate,a[a cum se întâmpl` când citim Scrip-tura ca [i cum ea ar fi scris` în limbajcomun, înseamn` c` adev`rul lor esteatins doar dac` Biblia este citit` a[a cumea îns`[i solicit`. Astfel, alegorizarea,amintit` exclusiv în Noul Testament(Gal. 4, 24), este, pentru cre[tin, pro-cedeul legitim [i necesar de lectur` aScrierii revelate: doar astfel semnifica-tul Scripturii, adic` adev`rul ei, ni sepoate preda.

Exist`, [i aceasta am încercat s` argu-mentez în studiile introductive la volu-mele Origen, o epistemologie, o teorie alimbajului, o exigen]` logic` subiacentescrierilor exegetice origeniene, iar aces-tea toate fundeaz` alegoria origenian`;nu [tiu dac` alegoria filonian` este si-milar sus]inut`. Termenul „alegorie“ nueste univoc: alegoria origenian` este, înresort, proiect, actualizare, altceva decâtalegoria filonian`.

Îi mul]umesc dlui profesor AndreiCornea pentru încânt`toareaprezentare a acestor c`r]i, care propunun dialog între actualitatea noastr` [icea, deseori neglijat`, a anticilor.j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007D

IA

LO

G

DI

AL

OG

23

ÎN articolul „Antichitatea tîrzie întrei c`r]i“ din num`rul anterior alrevistei Idei în Dialog, domnul An-drei Cornea se opre[te [i asupratraducerii mele din filozoful neo-

platonic Damascius (Despre primele prin-cipii: aporii [i solu]ii). Venind din parteaunui excelent cunosc`tor al limbii [i alfilozofiei grece[ti, aprecierile, dar [i suges-tiile sau obiec]iile domniei sale nu potdecât s` m` onoreze. Domnul Corneadiscut` traducerea a cinci concepte dinfilozofia lui Damascius (noeron, monê, syn-taxis, proeimi, ta panta). Despre fiecaredintre acestea se pot scrie studii [i c`r]i,tocmai pentru c` sensul lor nu se las`u[or precizat. Traduc`torul se vede pusîntr-o situa]ie paradoxal`: el poate expli-ca în mod adecvat sensul termenilor res-pectivi, contextul lor problematic, îns` îieste mult mai greu s` g`seasc` termeniicorespunz`tori, s` se opreasc` asupraunei traduceri univoce [i irevocabile.Aceasta se datoreaz` faptului c` în spatelefiec`rui concept se afl` o întreag` istorie,o gam` de sensuri [i de inten]ii ale au-torului tradus, care au fost gândite doar înlimba de origine [i care nu pot înc`peaîntr-un singur cuvânt, corespondent, înromân`. De aceea, a traduce un conceptcu un termen sau altul nu înseamn` în-totdeauna a alege între o variant` corect`[i una gre[it`, ci înseamn` a aproximamai mult sau mai pu]in sensul cuvântu-lui, favorizând astfel anumite zone dinsfera pe care o deschide acel concept. Deaceea, cititorul – mai ales cel avizat –poate prefera oricând o alt` variant decâtcea aleas`.

Am cânt`rit eu îns`mi variantele pecare le propune domnul Cornea. În celece urmeaz` voi explica de ce nu am alesaceste variante, ci am preferat altele.

Noêton-noeron. Pentru cuplul (nuneap`rat opozitiv) noêton-noeron, am alestraducerea „inteligibil-intelectiv“; dom-nul Cornea consider` c` ar fi fost mai po-trivit „inteligibil-inteligent“. Îns` „in-teligent“ indic` mai degrab` o calitatedecât o activitate: po]i fi inteligent f`r` s`faci acum efortul de a în]elege ceva. Înschimb, între noêton [i noeron rela]ia estemult mai strâns`, în fond, sunt dou` as-pecte ale intelectului divin, care nuînceteaz` niciodat` s` se în]eleag` pe sine[i s` fie obiectul propriei în]elegeri. Ceeace m-a f`cut s` prefer „intelectiv“ estefaptul c` acest termen are o prezen]` ar-borescent` în filozofia lui Proclus (în des-cenden]a c`ruia se plaseaz` Damascius),iar traducerea lui noeron prin „inteligent“în aceste contexte procleene s-ar izbi denenum`rate dificult`]i. Bun`oar`, „in-

teligent“ este greu de conceptualizat: „in-teligentul“; la fel, expresii precum „via]`inteligent`“ [i „fiin]` inteligent`“ nu arreda fidel inten]ia lui Proclus. De fapt, tra-ducerea cea mai adecvat` pentru noeron arfi „care în]elege“ sau, mai precis, „în]eleg`-tor“, îns` acest termen are conota]ia de„indulgent“, a[adar este exclus.

Monê. Pentru cuplul terminologicmonê-menon (tradus de mine, dup` suges-tia lui J. Trouillard, prin „manen]`-ma-nent“), domnul Cornea propune varianta„persisten]`-persistent“. Dar adjectivul„persistent“ este mult prea slab pentru aindica faptul c` principiul este anteriororic`rei forme de manifestare (temporal`sau atemporal`) [i c` el este punctul ferm,„fundamentul“ în care se sprijin` întreagarealitate. Persisten]a este conotat` in-evitabil temporal; dar în lumea neopla-tonicilor – sau în lumea a[a cum o vedeauei – exist` lucruri care dep`[esc persisten-]a: universul este perpetuu, fiin]a inteligi-bil` este etern`. Principiul prim este îns`dincolo de acestea, a[adar este dincolo depersisten]`. De altfel, monê nu are delocde-a face cu timpul; ea nu indic` o con-stan]` în timp, [i nici m`car în afara tim-pului. Ea indic` mai degrab` ceea ce st`,punctul stabil fa]` de care se poate desf`-[ura dinamica întregii realit`]i: atât ca de-p`rtare fa]` de principiu, cât [i ca întoar-cere la el. Verbul de la care vine menon estemenô, a[adar „a r`mâne“, iar traducereaprin „manent“ recupereaz` radicalulcomun al unor cuvinte precum „ima-nent“, „permanent“, „remanent“. Monê es-te punctul de reper absolut al desf`[ur`riirealit`]ii, pe care J. Trouillard îl definea ca„imanen]` a principiului în el însu[i“(L’un et l’âme selon Proclos, Paris, 1972, p. 92).

Syntaxis. Traducerea lui syntaxis princoordonare este determinat` de existen]aîn text a verbului corespunz`tor, syntetak-tai (este coordonat) [i a adjectivului asyn-takton (necoordonat). Cred c` ar fi greu s`g`sim un alt termen care s` traverseze [is` uneasc` toate aceste forme. Mia syn-taxis (coordonarea unic`) presupune osubordonare, o ordine gradat`, de la prin-cipiu pân` la ultimul lucru care vine dela principiu; în plus, este vorba despre oordine complet`: orice lucru î[i are loculs`u în mia syntaxis. În schimb, alterna-tivele „sistem“ [i „conexiune“ (propuse dedomnul Cornea) nu surprind acest as-pect al completitudinii: sistemul nu esteneap`rat absolut, iar conexiunea este maidegrab` doar între dou` elemente.

Proeimi. O alt` problem` este cea averbului proeimi (a procede), pe care dom-nul Cornea l-ar fi tradus cu „a purcede“.Totu[i, „a purcede“ este în genere rezervat

de limbajul teologic; în plus, termenul nutraduce pe proeimi, ci pe ekporeuomai. Pro-cesiunea neoplatonic` nu este delocacela[i lucru cu purcederea DuhuluiSfânt, [i am vrut s` evit o asemenea supra-punere neortodox`. „Procede“ este o vari-ant` mai veche, persoana a III-a, de la ver-bul „a proceda“ care este sinonim cu „apurcede“.

Ta panta. Problema cea mai impor-tant` pe care o discut` domnul Corneaeste aceea a lui ta panta, pe care eu l-amtradus prin „totul“. Împotriva acestei tra-duceri, domnul Cornea are dou` obiec]ii:1) „totul“ îl traduce de fapt pe to pân; iar2) ta panta este plural [i, de aceea, trebuietradus cu „toate“. Strict gramatical, dom-nul Cornea are dreptate, îns` la nivelhermeneutic [i problematic lucrurilesunt mai nuan]ate.

1) S` remarc`m pentru început c` ter-menul to pân apare de foarte pu]ine ori întextul tradus: o dat` la începutul tratatu-lui [i de 5 ori în paginile semnalate (60-61), unde Damascius nu face decât s`redea [i s` comenteze ideile pitagoricilor.În schimb, el însu[i renun]` la problema-tica lui to pân, pentru a vorbi preponde-rent despre ta panta. Sensul acestei schim-b`ri de interes – de la to pân la ta panta –este o problem` mult prea complex` pen-tru a putea fi l`murit` aici. Totu[i, putemspune c`, în contextul acestui tratat, ter-menul românesc de „totul“ era „disponi-bil“.

2) Ta panta este într-adev`r o form` deplural, îns` nu trebuie s` uit`m c` avema face cu un concept „tare“ al gândirii luiDamascius. Redarea lui cu românescul –destul de difuz – „toate“ nu ar fi f`cutdecât s` îi compromit` aceast` t`rie con-ceptual`. Într-adev`r, „toate“ este un ter-men indeterminat; el necesit` întotdeau-na o precizare („toate lucrurile“, „toatefiin]ele“, „toate sufletele“ etc.), iar aceast`precizare (explicit` sau subîn]eleas`) con-fer` termenului o anumit` îngr`dire. Înschimb, ta panta nu este nici precizat,nici îngr`dit; el este neutru [i „absolut“:nu intereseaz` ce anume sunt cele din in-teriorul lui ta panta, ci ta panta are sensulcompletitudinii. Tocmai de aceea, el estedefinit mai degrab` în manier` negativ`:în afara lui nu mai este nimic, sau nu maiputem gândi nimic altceva.

Ceea ce este decisiv în privin]a acestuiconcept nu este atât pluralul (gramatical[i ontologic: în fond, pentru „plurale“Damascius are termenul de ta polla), cicaracterul unitar al completitudinii aces-tui ta panta. Ideea cu care [i pentru care selupt` Damascius este aceea c` principiuleste unitar, dar este [i total, iar totalitatea

sa este descris` de ta panta. Numai c`, lanivelul principiului, acest ta panta nupoate fi o pluralitate propriu-zis`, desf`[u-rat` (ta polla), ci este o pluralitate mereusuprimat`, mereu restrâns` sub unitateaprincipiului. Între Unu – care este uni-tatea absolut`, dincolo de orice distinc]ie– [i pluralitatea propriu-zis`, Damascius,urmându-l pe Proclos, distinge mai multeniveluri. Trecerea de la Unu la Multipluse face greu (parc` nici nu se mai face!), iargândirea filozofic` are nevoie de multeprecau]ii, de multe intermediare. (Numai suntem în contextul Enneadelor luiPlotin, pentru care „intermediarele nusunt multe“ – Enn., V, 1, 3, 4 – [i nimic nueste departe.) Or, ta panta are tocmai acestrol de a modula unitatea absolut`, apropi-ind-o treptat de realitatea plural`. În tapanta se simte echilibrul stabil între plu-ralitate [i unitate. În consecin]`, traduce-rea lui ta panta trebuie s` fie ea îns`[iechilibrat`, pentru a nu p`rtini nici plu-ralitatea, nici unitatea; or, dup` cum amv`zut, „toate“ înclin` prea mult însprepluralitate.

În plus, „toate“ are [i sensul secund de„fiecare“: de aceea, traducerea lui ta pantacu „toate“ ar duce la erori de în]elegere:dac` am spune „în toate se afl` [i princi-piul“ (R 2, 5) s-ar în]elege „în fiecare din-tre ele“; dac` am spune „toate sunt prin-cipiu“ (R 2, 11) s-ar pierde sensul unit`]iilui ta panta [i s-ar în]elege c` „fiecare din-tre ele ar fi principiu“; iar „unul este cevadin toate“ (R 63, 25) ar însemna „unul esteceva din fiecare“. În aceste condi]ii, pen-tru a evita ambiguit`]ile pe care le-ar fiprovocat folosirea lui „toate“, am preferatvarianta de singular: „totul“.

La drept vorbind, „toate“ traduce defapt pe panta, îns` atunci când Damasciusvrea s` fac` un concept din acest panta, [inu numai un concept, ci un principiu algândirii, atunci, pentru a reda inten]ia luiîn române[te, avem de ales între dou` lu-cruri: sau a spune „toate-le“, c`zând în afa-ra limbii, sau a folosi un concept apropi-at – anume „totul“, care are avantajul dea sugera în acela[i timp pluralitatea [iunitatea.

Închei prin a-i mul]umi domnuluiCornea pentru aten]ia [i precizia cu carea receptat acest text atât de dificil, al uneiAntichit`]i bulversate [i finale. Traduce-rea acestui text apare, într-adev`r, într-olume la fel de bulversat` – chiar dac` dinalte cauze [i cu alte coordonate. De aceea,atunci când explic`m astfel de „cuvintestranii“ (Theaitetos, 182a 8), nu ne r`mânedecât condi]ia ridicol` – dar cu [taif! – afilozofului din Theaitetos. Socrate, n-aveael, oare, dreptate? j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

„Cuvintele stranii“ ale filozofiei grece[tio MARILENA VLAD o

DI

AL

OG

24

CE faci cînd un coleg de gene-ra]ie literar` comite o groz`-vie, culturalmente vorbind –o prostie? Reac]ionezi, fire[-te, [i încerci s` te prezin]i pe

tine, congenerul, non-solidar cu colegult`u. Avem, în asemenea cazuri, unuldin riscurile majore ale non-individua-liz`rii depline a vie]ii noastre culturale[i ale perceperii noastre pe genera]ii, pegrupuri, pe g`[ti. Percep]ia cu pricinaface, de pild`, ca tot ceea ce sus]ine înpublic Horia-Roman Patapievici s` fieatribuit în egal` m`sur` celor din a[a-zisul grup de la P`ltini[. Dac`, s` zicem,Patapievici s-ar apuca s` apere idei dene-ap`rat, to]i cei din acest grup ar fiobliga]i s` se delimiteze, de[i nu au nicio responsabilitate personal` în chestie.A[a func]ioneaz` efectul de ecou al per-ceperii noastre pe criterii non-individ-uale. Avem, de fapt, în cazuri de acestfel, un rest de mentalitate colectivist`exact acolo unde ea, mentalitatea aceas-ta, este, în principiu, respins`.

În fine, noi, genera]ia literar` aoptzeci[tilor, chiar a[a ne-am [i prezen-tat scrisorile de acreditare la vremeacînd acest protocol a fost necesar: ca sol-idari într-un fel de comunitate de in-terese culturale [i ca reprezentan]i aiunei atitudini estetice comune. Era unfals pios, cum s-ar zice. Min]eam ca s`ne putem ap`ra mai u[or, sub umbrelaacestui colectivism de grup, de eventu-alit`]ile unor servitu]i la care ne-ar fiputut obliga autoritatea abuziv` aoficialit`]ilor regimului ceau[ist. Apoi,ne-am asociat o etichet` ce ni se p`reapotrivit` [i demn`: post-modernismul.Au trecut anii [i, unii dintre noi, amîn]eles c` eticheta nu era chiar ceea cecredeam noi c` e: un concept literaro-centric. Avea un background filosoficpe care nu-l con[tientizam: criticamodernit`]ii la Nietzsche, istoriametafizicii occidentale la Heidegger. {iavea implica]ii ideologice de stînga pecare nu doream s` le în]elegem.

Cînd am fost pu[i în fa]a imaginiistîngiste a post-modernismului, înOmul recent, liderii de opinie ai optzecis-mului n-au g`sit argumente pentru acombate (non)adev`rul acestei imagini.N-au g`sit decît sentimente pentru a-lcombate pe autorul Omului recent caatare, anume ca persoan`. Mai întîi, caexponent al unor a[a-zise grupuri deprestigiu care, chipurile, ar monopolizapia]a cultural`, în chip nedemocratic,ca orice alt monopol, fire[te. Prestigiuldevenea o afacere de elitism cvasi-totali-

tar, iar elitele ajungeau s` fie v`zute ca oconspira]ie pro-elitism. Apoi, ca expo-nent al filosofiei. S-a întîmplat recent.Cel mai activ [i cel mai (re)sentimentardintre ideologii optzecismului, CaiusDobrescu, a constatat c`, în pofida at-acurilor concertate împotriva prestigiu-lui cultural, litera]ii [i literatura con-tinu` s` nu poat` acumula cote de pres-tigiu la nivelul reprezentan]ilor eseuluifilosofic. A decretat c` filosofia este doarpoezie de mîna a doua, drept pentrucare [i el are îndrept`]ire a se recoman-da ca fiind filosof (fiind, cu certitudine,un poet de mîna a doua? dat fiind c` lit-eratura, în genere, este adev`ratafilosofie de mîna întîi?)

VIZIUNEA lui Caius Dobrescu,în logica acestui r`zboi cul-tural împotriva celor care aucompeten]a argumentului

filosofic, este, clar, un caz de literarocen-trism bovaric. Literatura este Parisul.Alte genuri sînt provinciile. Iar filosofianu e decît un gen literar de mîna adoua, cel pu]in în compara]ie cu poezia,care are a fi regina mam` a tuturorgenurilor.

E ca [i cum te-ai uita la mere [i lapere [i, în loc s` spui „aici avem fructe“,ai spune: „perele sînt mere de mîna adoua“. Te ui]i la poezie [i la filosofie [ice spui? Aici avem forme de expresieale cunoa[terii. Ei, bine, Caius Dobrescuprefer` s` decreteze c` filosofia este oexpresie secundar` a cunoa[terii. Prinurmare, Horia-Roman Patapievici [i ais`i pot avea cît prestigiu public dorescei s` aib`; în ierarhia intern` a prestigiu-lui, a adev`ratului prestigiu, acela carenu ascult` de cotele de vînz`ri [i de rat-ing-ul de televiziune, ei se vor afla întot-deauna pe locul doi.

À la guerre comme à la guerre.Dar avem aici [i o alt` consecin]`.

Una a altui fel de r`zboi. Cu adev`ratcultural, ca s` zic a[a. Acela al special-iz`rilor cît mai înguste. Care a f`cut cala un moment dat în modernitate [col-ile superioare de litere s` se separe de[colile de filosofie. În Fran]a, de pild`,prestigiul filosofilor continu` s` fie maiinfluent decît acela al litera]ilor. N-aavut loc o revolt` a acestora din urm`împotriva celor dintîi. La noi, revolta eîn plin` desf`[urare. Îi putem, g`si, oare,explica]ii mai adînci decît surpriza de a-i fi v`zut pe filosofi demascînd dr`gu]ulnostru de post-modernism ca fiind ideo-logic, [i anume o ideologie stîngist`?

Avem, a[adar, dou` explica]ii resen-

timentare înf`[urate una în alta: resen-timentul împotriva celor care ne-austricat juc`riile conceptuale [i resenti-mentul împotriva incapacit`]ii noastreliterare de a construi contraargumentede natur` filosofic`. S` fie numai atît?Cred c` nu. V`d în lipsa instruc]ieifilosofice pe care o mo[tenim noi, lit-era]ii, din [colile pe care le-am urmat,cele de filologie, majoritatea dintre noi,o caren]`. {i v`d, de asemenea, cu ochi-ul liber, cel nespeculativ, c` succesulpublic al literaturii noastre, în ultimiimai bine de 15 ani, nu cre[te la cotelede succes ale unor „genuri“ cu r`d`cinimai complexe (filosofie, politologie,teologie, istoria ideilor etc.). Cred c`asist`m la o schimbare de paradigm` agustului public [i la încremenirea lit-era]ilor no[tri într-un proiect din ce înce mai anacronic.

Dac` v`d problema, nu înseamn` c`v`d [i solu]ia. În ce m` prive[te, nu ov`d [i cu asta basta. În privin]a unoraprecum Caius Dobrescu, nu reu[esc niciei s` vad` solu]ia, dar ei aleg s` argu-menteze c` nici problema nu exist`, oridac` totu[i exist` una, ar fi una de put-ere: exist` ni[te autori care au pus mînape cheile succesului [i le-au monopo-lizat. Care ar fi aceste chei? Schimbareade paradigm` în con]inutul textelornoastre? Nu, zic ei. Cheile stau în medi-atizare. Apari la televizor o dat`? Veivinde o mie de exemplare. Apari dedou` ori? Vei vinde dou` mii. Bine. A[as` fie. Încerca]i [i voi, zic. Chiar a[a: dece nu încerca]i s` verifica]i teoria put-erii mediatice? Am avut acest dialog cuun critic literar extrem de vehement însus]inerea tezelor lui Sorin AdamMatei, autorul argumenta]iei desprepresiunile monopolizante alegrupurilor de prestigiu din România.Nu ai loc de `[tia, cum s` încerci? Aces-ta a fost r`spunsul. Am r`mas blocat. {iam în]eles ceea ce nu în]elegeam. Va s`zic`, lucrurile stau chiar a[a: eu constatc` n-am succes de libr`rie cît x sau y,care apar des la televizor; trag concluziac` au succes pentru c` apar la televizor;nici prin cap nu-mi trece c` apar la tele-vizor pentru c` [tiu s` spun` „chestii“care intereseaz` [i fac rating [i nici nu-mi trece prin cap c` ei fac rating la tele-vizor (cît de cît, în fine) pentru c` [i-aucî[tigat o anume autoritate chiar prinsuccesul lor de libr`rie; nici nu m` gîn-desc c` insuccesul meu de libr`rie arputea avea explica]ie chiar în con]in-utul a ceea ce scriu eu, în „agenda“ desubiecte pe care am ales s` le abordez; [i

nici nu pot gîndi altfel din principiupentru c` principiul meu de lucru estec` nu exist` agend` de subiecte maiînalt` decît aceea a estetismului literar[i literaturocentric.

A ICI e nodul problemei, dup`opinia mea. Litera]ii no[tri ]incu din]ii de mai vechiul literaro-

centrism al culturii noastre (viabil pîn`la finele lui 1989). Nu au chef s` con-state c` publicul lor (literarocentrat [i elpîn` în 1989) s-a schimbat [i se schimb`în continuare. Noi, litera]ii români, amfost favoriza]i de publicul românesc unsecol [i jum`tate. Nici un filosof nu seputea compara cu succesul nostru depublic. Înspre 1980, Nichita St`nescuvindea mai multe c`r]i decît ConstantinNoica. Azi, trendul se inverseaz`: Noicase vinde mai bine decît Nichita. Auap`rut noi genera]ii de cititori, cu alt`deschidere cognitiv`. Mai mult decîtatît: în ultimii ani, cele mai interesantefiguri noi de pe scena cultural` nu maisînt noii critici literari, ci noii esei[ti(forma]i în [coli de filosofie [i teologie,ori în [coli de drept, de politologie [i deeconomie).

În ce afacere ne afl`m? În cele dinurm`, în aceea[i afacere. Nu avem alt`M`rie, ci aceea[i M`rie cu alt` p`l`rie.Avem furtun`, ce-i drept, dar tot într-unpahar cu ap`. Iar paharul furtunos areun con]inut nepl`cut tuturor: nu [tims` avem succes decît pe pia]a intern` devalori, nu [tim s` arunc`m paharul celfurtunos în mare. Iar cînd constat`m c`tot Andrei Ple[u [i Horia-Roman Pata-pievici sînt invita]i s` conferen]ieze înstr`in`tatea cea mare redimension`misteric teoria conspira]iei interne aelitelor [i o externaliz`m. Înc` un puseude isterie [i vom redeveni na]ionali[tidin resentiment pentru ace[ti… inter-na]ionali[ti care nu las` literaturaromân` s` fie v`zut` cum se cuvine înlume. S-a dus dracului Nobelul nostruiar`[i. j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Literarocentrismulbovarico IOAN BUDUCA o

DE

ZB

AT

ER

I26

TIPURILE de impostur` uni-versitar` pe care AlexanderBaumgarten le supuneprivirii sale critice (Idei în Di-alog, nr. 2 (28), ianuarie 2007,

p. 24) sunt, f`r` îndoial`, plurale, dar di-versitatea lor este mult mai mare decâtlas` s` se întrevad` eseul coleguluimeu. Ajunge o incursiune prin liter-atur` – studen]ii vagan]i ai lui Cer-vantes ori ai lui Lesage, doctorii [isavan]ii din marea literatur` a secoluluial XVIII-lea francez, comisia în sutan`în fa]a c`reia î[i sus]ine exameneleAramis în Cei trei mu[chetari, tipologiaacademic` surprins` de G. C`linescu ro-mancierul [i denudat` peste Canal deDavid Lodge – pentru a constata prolif-erarea unei întregi faune, atât la nivelulmagi[trilor, cât [i la acela al discipolilorîn interiorul spa]iului almei mater dindiverse timpuri [i locuri, pân` ast`zi. Deaceea, portretele-robot pe care eseul îndiscu]ie le ofer` îmbog`]esc galeria, darnu o epuizeaz` nici pe departe. În plus,nu este deloc sigur c` se poate imaginavreo ac]iune sanitar` care s`îndep`rteze definitiv impostorii dinacest domeniu care, aidoma celorlaltesfere de activitate uman`, este un câmpde afirmare atât pentru voca]iile auten-tice, cât [i pentru gogom`nia triumfal`.

Prin urmare, nu utopia epur`rilor mise pare demn` de o discu]ie realist`,vizând scopuri pragmatice. Adev`ratachestiune – nu numai în România –este cum po]i s` limitezi la maximumimpostura, privilegiind, în schimb, val-oarea real`. Or, aici, metodele sunt,iar`[i, plurale, de diverse niveluri – de lapoliticile suprana]ionale [i statale la ati-tudinile micului colectiv [i cele individ-uale, trecând, desigur, prin ritualurile [ipracticile [efimii de orice grad. Undemai pui c` numai timpul le verific`eficacitatea, spunând dac` ceva a fostselec]ie valoric` sau contraselec]ie, dac`a fost voluntarism sau indolen]`, dac` afost toleran]` sau prigoan`…

Chestiunea este complicat` supli-mentar [i de incoeren]a notorie a politi-cilor educa]ionale din ]ara noastr`. Din-colo de reforma din vorbe, cât` reform`autentic` au cunoscut ultimii [apte-sprezece ani de istorie româneasc`? Înfunc]ie de cel întrebat, r`spunsurile vordiferi, uneori într-o manier` radical`. {itotu[i, în linii mari, traseul sistemuluinostru educativ se dezv`luie ca fiind ez-itant, [erpuit, cu nepermise bucle.For]ele politice de la noi nu au în]elesc`, dincolo de fluxurile [i impulsurileprovenind dinspre o parte sau alta aspectrului politic, o anume macroco-eren]` s-ar cuveni p`strat` cu orice pre],protejând-o din r`sputeri de soiul decompeti]ie politicianist` al c`rei

debu[eu sunt mai degrab` rezultateleelectorale decât rezolvarea autentic` aproblemelor din teren.

Op]iunea generic` pentru racordareala tipul de abordare occidental, care seimpune oric`rui spirit realist de la noiast`zi, suport` interpret`ri multiple.Cum Occidentul con]ine o pluralitatede tradi]ii universitare [i diferiteabord`ri manageriale, [i în aceast`chestiune se impune o precau]ie în im-plementarea lor pe sol românesc. Undemai pui c` tradi]iile locului sunt, [i ele,de mai multe feluri: una e ceea ce a cres-cut pe urma Academiei Vasiliene, altaceea ce a r`s`rit din Colegiul SfântulSava, [i iar`[i altceva ceea ce s-a n`scutdin colegiul iezuit f`urit la Cluj de{tefan Báthory. Într-un loc au adus cu eiun stil [i o abordare mae[trii ortodoc[iucraineni trimi[i de Petru Movil`, într-altul a contat, poate, mai mult, otradi]ie alimentat` de dasc`li greci saugrecizan]i, iar în al treilea loc a l`saturme maniera iezuit` de a în]elege [ipreda [tiin]a. S` vrem s` aplic`m o uni-formizare academic` în aceste condi]iiînseamn` s` fim nepermis de optimi[tiîn a estima propriul fler în selectareamodelului potrivit.

ALEXANDER Baumgarten ob-serv` îns` c` discursul domi-nant al momentului actual „adat nume criteriilor univer-

sitare [i a creat un cod lingvistic: a facegrant, a aplica, publica]ii ISI etc.“ Aredreptate s` observe în noile mode crite-riologice [i lingvistice o anume tiraniepersuasiv` care î[i produce efectele atâtîn bine, cât [i în r`u. „…Acest efort,oricât ar fi de onorabil, î[i poate oricândproduce propriul tip de impostur`, carenu este mai bun decât cele anterioare…“F`r` a fi un autohtonist înver[unat, nupo]i s` nu devii vag iritabil atunci când]i se d` de în]eles c` „a face grant, a apli-ca, publica]ii ISI“ – altfel spus: a da lainfinit examene în fa]a unor comisiidin str`in`tate, a le cere recunoa[terealogistico-financiar` [i/sau cea simbol-ic`, a te conforma unor standarde tes-tate în alt` parte, nu neap`rat [i la noi –înseamn`, implicit, s` azvârli cu dispre]peste bord tot ce ai putut agonisi acas`,s` î]i subevaluezi propriii mae[tri (celpu]in unii dintre ei absolut comparabilicu nume sonore de peste hotare), s` dis-pre]uie[ti locurile unde ]i-ai ob]inutacredit`rile profesionale [i, pân` laurm`, s` nu mai dai doi bani peop]iunea ta de a pune um`rul acas`, nuaiurea, la ameliorarea [colii, a sistemu-lui.

Pân` în acest moment, subliniereanecesit`]ii de a atinge nivelul occiden-tal copiind strategiile, metodele, proce-

durile, ba chiar [i comportamentele eu-roatlantice p`rea legitim, întrucât, întentativa ]`rii de a se integra în UE,lupta cu trecutul contraperformant secerea dus` prin toate mijloacele. Oareacum nu a venit îns` momentul în careinstrumentele [i abord`rile occidentales` fie mai adânc judecate prin raportarela tipul de tradi]ii pe care le posed`m?Intr`m în comunitatea european` doarcu mimetismele noastre sau suntem ca-pabili s` decel`m între mijloace, scop-uri [i stiluri educative, aducând [i noide acas` multele ori pu]inele valori aut-entice de care ne-am învrednicit?

Fiindc`: putem califica drept impos-tur` racordarea formal`, perfectadeziv`, a unora dintre colegii no[tri lanoul cod [i la noile gesticula]ii univer-sitare, chiar [i atunci când ei nu producde pe urma baletului lor o viziune saucontribu]ii semnificative la adâncirea[tiin]ei, cât` vreme sistemul educativde la noi le ofer` recunoa[tere? M` temc`, sociologic vorbind, nu.

MAI degrab` r`mân neomolo-gate ori subestimate de-scoperirile originale din

domenii care azi par de un interesneprioritar, de[i continu` o tradi]ie aca-demic` venit` din profunzimile istoriei[i chiar dac` se poate afirma de pe acumc` vor exista înc` mult` vreme cadomenii prestigioase. Filosofia funda-mental`, teologia, istoria, filologia,studiile clasice sunt asemenea „zone“care, nevorbind neap`rat de globalizare,networking, omul bionic ori teoria in-forma]iei, par ast`zi mai curând toleratedecât încurajate s` î[i continue demer-sul. Dup` cum observam într-o recent`conferin]` bucure[tean` ]inut` la invi-ta]ia revistei Cuvântul, în câ]iva ani vomnum`ra pe degete în România per-soanele capabile s` descifreze culturanoastr` manuscris` de pân` în secolulal XVII-lea, fie c` este vorba despre textescrise în slavon`, fie c` vorbim desprelatini[ti. Vom egala în acest fel perfor-man]ele Chinei, care, simplificându-[imereu scrierea, î[i în]elege prin câ]iva,pu]ini, c`rturari, cultura scris` multimi-lenar`. Numai c` acolo este vorba de-spre al]i parametri, de alte provoc`ri.Nici nu vorbesc de faptul c` Românianu conteaz` [i nici nu va conta într-unviitor previzibil în discu]iainterna]ional` despre – aleg la întâm-plare – civiliza]ia maya, Egiptul antic,cuneiforme [i t`bli]ele de lut… Nici num` refer la faptul c` actualele sistemede cotare a activit`]ii universitarilor nuinclud apari]iile în reviste de cultur`, cidoar în publica]ii specializate, de fac-tur` universitar`, tratându-le peprimele cu un nemeritat – [i de

neîn]eles – dispre]. Actorii, regizorii,pictorii [i sculptorii sunt, la rândul lor,constrân[i la doctorate teoretice, pres-ta]ia specific` nebeneficiind de vreo re-cunoa[tere de tip academic. Nu po]i, înRomânia, s` predai un curs de scrierecreativ` (creative writing) doar pentru c`e[ti un foarte înzestrat poet, administra-torii universitari te vor trata cu conde-scenden]`, chiar dac` o sumedeniezdrobitoare de dasc`li de toate felurile[i gradele didactice nu se vor apropiavreodat` de nivelul de performan]` pecare, eventual, l-ai atins.

Altfel spus, drag` Alexander Baum-garten, nu imposturile individuale m`îngrijoreaz` cel mai tare, m`car c` nicide a[a ceva nu ducem deloc lips`. Nouluniversalism al politicilor educa]ionale,noua limb` de lemn a domeniului,practicile academice discutabile decre-tate peste noapte Decalog obligatoriusunt, cred, mult mai nocive, [i înc` petermen lung. Un ins poate fi pus însitua]ia de a rectifica într-un fel saualtul caren]ele din presta]ia sa. Dar cene vom face cu mimetismele nepri-tocite bine, cu racord`rile exaltate [igr`bite? A[ propune o cale situat` la mi-jlocul drumului între Titu Maiorescu [iI.C. Br`tianu, între organicismul lent [ipripa formei f`r` fond; neuitând nici oclip` c` granturile [i complet`rile de„aplica]ii“ aduc bani [i burse, logistic` [iknow how, toate foarte necesarelichid`rii decalajelor dintre noi [ipartenerii no[tri occidentali.

Dar cum s` facem pentru a reducepierderile de exper]i [i pentru a le g`sitinerilor foarte califica]i, dispu[i s`revin` acas`, locurile pe care le merit`?Cum s` îi pre]uim pe bunii no[tri profe-sori, chiar dac` nu î[i export` presta]iaîn universit`]i occidentale prestigioase(a[ vrea s` v`d, de pild`, cine e atât debun într-ale studiilor române[ti încât s`fie invitat pentru conferin]e, lecturi [iexpuneri în vreo universitate ameri-can` din Ivy League!)? {i cum s` elim-in`m confuzia între competen]a mana-gerial` [i cea de specialitate? Conflictuldestul de vechi dintre cercet`tori [i ad-ministratori ajunge, iat`, într-o alt`etap`, a[a c`, dac` e[ti priceput într-aledescoperirii [i vulgariz`rii acesteia, nuai de ales. Ori te specializezi [i înatragerea de fonduri pe cont propriu,ori vei fi la cheremul noii birocra]ii,posesoare a secretelor noilor modalit`]ide atragere a fondurilor.j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

R`spântii în educa]ieo OVIDIU PECICAN o

PR

OV

OC

AR

EA

VI

IT

OR

UL

UI

27NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Filosofia decorporaliz`rii:dou` experimente mentale

În cîteva studii recente, am încercats` urm`resc modul în care cercet`rilede filosofie [i psihologie cognitiv` dinultimele trei decenii au tratat, pe de oparte, raportul dintre obiectivitatea [isubiectivitatea perceptiv`, iar, pe dealta, rela]ia dintre inteligen]a uman` [iinteligen]a artificial`1. Reiau aici cîtevadintre ideile acestor texte, dezvoltîn-du-le într-o nou` direc]ie: aceea a legiti-m`rii tehnologice a teoriilor cogni-tiviste despre modelele de inteligen]`artificial`. Într-o epoc` în care gîndireaoccidental` pare tot mai preocupat` detezele decorporaliz`rii [i ale recon-struc]iei min]ii în forme, tipare [i su-porturi alternative, o paralel` întremodelele filosofice [i cele tehnologicede inteligen]` artificial` ar putea des-chide o perspectiv` profitabil` destudiu interdisciplinar.

Principala manier` prin care filoso-fia cognitiv` caut` s` aproximeze ches-tiunea rela]iei dintre inteligen]` [i in-teligen]a artificial` este cea a experi-mentelor mentale pe tema decorporali-z`rii gîndirii. De exemplu, în ultimulcapitol al c`r]ii sale Brainstorms. Philo-sophical Essays on Mind and Psychology(1978), intitulat elocvent „Where amI?“, Daniel C. Dennett chestioneaz` con-ceptul de inteligen]` uman` prin inter-mediul unui model teoretic pe care psi-hopatologii l-ar numi schizofrenic, iarprozatorii, cyborgic. Filosoful inventea-z` o poveste de spionaj despre o misi-une secret`, pe parcursul c`reia ar tre-bui s` p`trund` în Pentagon [i s` ias`de acolo nev`t`mat. Pentru a-[i asigurareu[ita [i a se proteja de presupusa ra-dioactivitate a locului, Dennett imagi-neaz` o form` de reconstruc]ie organi-c`, vizînd scindarea eficient` dintrecorp [i minte: „infractorul“ ar urma s`-[ilase propriul creier într-un laboratorseparat, implantîndu-i-se un mecanismidentic, artificial, conectat de la distan]`la creierul viu din laborator2. În cazulunui e[ec al misiunii, doar creierul „se-cundar“, copiat, ar fi distrus, originalulavînd posibilitatea s` fie recuperat [i„reinstalat“ într-un nou înveli[ organicsau chiar în vechiul s`u corp. Dac`prezervarea „recipientului“ cerebraloriginar, împreun` cu tot ceea cecon]ine el (experien]`, ra]iune,con[tiin]`, capacitate introspectiv` etc.),r`mîne, în teorie, o solu]ie salvatoarepentru infractorul nostru ipotetic, nouasa pozi]ionare artificial` în raport culumea exterioar` îi creeaz` nenum`rate

probleme identitare: cine este Dennett?cum gînde[te? unde se afl` acum? careeste esen]a lui?

La fel ca a[a-numitul „Test Turing“,ce încerca s` valideze presupusa au-tonomie a inteligen]ei artificiale, expe-rimentul mental al lui Dennett are oserie de succesori teoretici [i fic]ionali,dintre care cel mai cunoscut sedovede[te experimentul informa]ionalal lui Hans Moravec din 19883. Plecîndde la premisa c` fiin]ele umane exist`mai degrab` în forma tiparelor informa-]ionale decît în cea a prezen]ei corporale,Moravec imagineaz` o situa]ie în carecon[tiin]a unui pacient uman este ex-tras` din creier [i „desc`rcat`“ într-uncomputer, pe parcurs creierul fiind dis-trus de chirurgul robotic care îl operea-z`4. Consecin]ele transferului con[tiin-]ei în computer ]in în acest caz nunumai de posibilitatea conceperii cor-pului uman ca „ambalaj“ oricînd reci-clabil [i a ma[inii (computerul) ca re-pozi]ionant al min]ii, ci [i de revigo-rarea supremei utopii bio-tehnologice apostmodernit`]ii: dobîndirea nemuririi.Odat` „uzat“ sau „dep`[it“, individul„î[i“ poate muta con[tiin]a într-un „noumodel de corp“5; acolo, „el“ se poatep`stra, proasp`t [i nealterat, într-o stareinatacabil` de nemurire.

Chiar dac` atractiv` tehnologic [ipsihologic prin debu[eele clon`rii sauale existen]ei post-umane în moduricorporale alternative, miza principal` aexperimentului lui Moravec, instalareateoretic` a st`rii de nemurire prin trans-mutarea gîndurilor din „containerul“natural (creierul) în recipientul artifi-

cial (cipul de silicon), unde ar putea fi„stocate“ mai eficient, înso]it` de„desc`rcarea“ [i „înc`rcarea“ con[tiin]eiîntr-un computer (loca]ie la rîndul eitemporar` a tiparului informa]ional eter-nizat), r`mîne discutabil` cel pu]in dinpunct de vedere logic [i bio-etic. De alt-fel, supozi]ia lui Moravec, bazat` peintui]iile lui Shannon, Wiener [i, îngeneral, ale pionierilor ciberneticii careau participat în deceniul cinci al secolu-lui XX la o serie de întîlniri [tiin]ificeanuale numite The Macy Conferences,c` omul nu este altceva decît un mesaj(depozitat într-un ansamblu biologic,dar nu intrinsec acestuia), a fost criti-cat` atît în planul etic, cît [i în cel alpoliticilor tehnologice ale postmoder-nit`]ii6.

Chiar [i a[a, pozi]ia „informa]ional`“în chestiunea raportului dintre inteli-gen]a uman` [i cea artificial` cî[tig` înultimul timp din ce în ce mai mult te-ren7. În ciuda obiec]iilor „unitari[tilor“,care sus]in c` inteligen]a uman` nupoate func]iona în afara corpului bio-logic8, teza scind`rii minte/creier/corp(prin downloading-uri succesive), ca [icea a caracterului facultativ al fiin]`riicorporale, beneficiaz` în ultimul dece-niu de sprijinul unui num`r tot maimare de argumente logice, filosofice [itehnologice9.

Tehnologia inteligen]eiartificiale

Argumentele tehnologice alemodel`rii post-umane prin identificare,separa]ie [i reamplasare informa]ional`

tind s` defineasc` individul din ce în cemai mult ca o entitate bio-artificial`.Plasat` la limita dintre atomii stabili aimateriei organice [i bi]ii unei imaginiplutitoare, f`r` origini [i f`r` continu-`ri, fiin]a uman` pare s` devin` un iconviu, un depozit de informa]ie animat`,care î[i securizeaz` „esen]a“ pentru eter-nitate. Fenomenul postmodern de fa-sonare bio-artificial` (cu dubl` direc]ie:artificializarea biologicului [i biolo-gizarea artificialului) iese astfel tot maimult din proiec]iile literaturii cyber-punk, pentru a intra în realitatea exis-ten]ei cotidiene prin dou` descoperiritehnologice: cea a protezelor/implantu-rilor neuronale [i cea a scan`rilor neu-ronale.

Protezele [i implanturile neurona-le10 func]ioneaz` deja în diferite mo-duri tehnologice, iar utilizarea lor s-arputea generaliza în urm`toarele deceniiale secolului XXI. NeuroControl Corpora-tion din Cleveland a pus înc` din 1995în practic` un motor protetic (compusdintr-un stimulator, ni[te electrozi im-planta]i în încheietura pacientului [i înmu[chii antebra]ului acestuia, un joy-stick-controller implantat în um`rul opus[i o unitate de procesare extern`), menits` amelioreze performan]ele pacien]ilorcu anumite leziuni ale coloanei verte-brale [i ale m`duvei spin`rii. Cu aju-torul dispozitivului Freehand System in-ventat de profesorul P. Hunter Peck-ham, un cunoscut cercet`tor de ingine-rie bio-medical` de la Case Western Re-serve University, bolnavii reu[esc s`apuce, s` ]in` [i s` dea drumul unorobiecte pe care altfel nu ar fi avut abili-tatea motrice de a le manevra. Practic,printr-o capacitate ce s-ar putea numide „auto-butonare“ sau „auto-activare“,corpul uman devine propria sa teleco-mand` bio-artificial`.

Alt dispozitiv de pionierat este pro-teza neuronal` a firmei Medtronic Inc.din Minneapolis, realizat` în 1996 pebaza cercet`rilor doctorului A.L.Benebid de la Universitatea din Greno-ble, Fran]a. Botezat` Activa Tremor Con-trol System [i func]ionînd pe baza unuisistem neuro-electric similar celui de-scris mai sus, aceasta îng`duie vinde-carea persoanelor afectate de sindromulmaladiei Parkinson, prin estomparea [ichiar eliminarea tremurului nervos.

În fine, mai poate fi amintit aici pro-dusul NeuroCybernetic Prosthesis System(1997) al firmei Cyberonics Inc. din Web-ster, Texas, care, prin intermediul unuielectrod implantat în ceafa pacientului,permite stimularea neuro-electric` in-termitent` a nervului vag; dispozitivul

o ION MANOLESCU o

Condi]ia post-uman`De la filosofie la tehnologie

PR

OV

OC

AR

EA

VI

IT

OR

UL

UI

28e folosit cu succes în tratarea crizelor deepilepsie.

Dezvoltarea protezelor [i implantu-rilor neuronale reprezint` continuareamai vechilor eforturi ale cercet`torilorbionici în domeniul proteticii senzori-ale [i al aplica]iilor sale medicale. Aicipot fi citate implanturile acustice pen-tru tratarea surzeniei, considerateprimele interfe]e între creierul uman [iun dispozitiv extern realizat de om sauimplanturile de vedere artificial` pen-tru nev`z`tori, cum ar fi cel conceputde doctorul William H. Dobelle laZürich [i dezvoltat experimental pe unvoluntar, începînd cu 1978. Chiar dac`ob]inerea protezei sau a implantuluiretinal ori realizarea stimulatoarelorcerebrale (a[a-numitele brain pacema-kers) nu ]in înc` pe deplin de realitateamedical` actual`, [i aceste dou` zoneale cercet`rii protetice se afl` în lucru.

În ceea ce prive[te scanareaneuronal`, cea de-a doua mare form`bio-tehnologic` revolu]ionar` luat` îndiscu]ie de medici, ingineri genetici [iteoreticieni de inteligen]` artificial`, eas-ar putea desf`[ura pe dou` direc]ii deinteres, strîns legate între ele: scanareacerebral` [i scanarea întregului corp uman.De[i, dup` cum se [tie, creierul r`mînesingurul organ uman care nu poate ficlonat, posibilitatea scan`rii sale com-plete ([i deci [i a „reproducerii“ sale ul-terioare) era deja anun]at` ca fezabil`„la începutul secolului XXI“11. De altfel,chiar dac` tehnologiile de scanare non-destructiv` înc` nu sînt puse la punct,cele de scanare destructiv` exist` [i aufost aplicate cu succes12.

În perspectiva înlocuirii sistemelorumane cerebral [i neurologic cu pieseelectronice mai performante în materiede vitez`, putere sau memorie, cercet`-torii a[a-numitului Visible Human Pro-ject au „machetat“ deja neurologic cor-pul masculin [i cel feminin. Proiectul afost început în 1989 [i dus la cap`t maiîntîi în 1991, prin cartografierea cada-vrului unui de]inut american b`rbat de39 de ani, care î[i donase corpul în folo-sul [tiin]ei (sub-proiectul The VisibleMan), [i apoi în 1995, prin scanarea cor-pului unei femei (sub-proiectul The Vi-sible Woman). Prin examinarea b`rbatu-lui [i a femeii disecate, cercet`torii de laCenter for Human Simulations au ob]inuto reprezentare 3-D complet` a corpuluiuman, desc`rcat` în cîteva zeci de mili-oane de bi]i13.

Condi]ia post-uman`.Perspective tehno-culturale

În cazul realiz`rii [tiin]ifice a car-tografierii cerebrale (primul pas în pro-cesul clon`rii) [i a reproducerii struc-turii neuronale a creierului (al doileapas al clon`rii), experimentele mentaledin filosofia unui Dennett sau Moravec[i constructele fic]ionale din literaturaunor William Gibson sau Rudy Rucker(creiere vii în borcan; creiere conge-late/criogenate; inteligen]e copiate, re-animate artificial [i apoi capabile de au-tonomie cognitiv`) ar putea deveni mo-dele de aplica]ie a inteligen]ei artificialeîn realitatea cotidian`. În asemenea pa-rametri, discutarea teoretic` a rela]ieicorp/minte, natural/artificial, origi-nal/copie, creator/creat, precedent/ulte-rior ar putea fi înlocuit` de disputareapragmatic` a condi]iei umane/ma[inice

[i a ierarhiei încet`]enite dintre celedou`. Indivizi [i ma[ini computerizatear putea intra în competi]ie, iar proble-ma apartenen]ei corporale [i a propri-et`]ii identitare ar fi reconsiderat` de pepozi]ii conflictuale: „De exemplu, dac`o persoan` î[i scaneaz` creierul cu aju-torul unei tehnologii de scanarenedestructiv` a secolului XXI (cum ar fiimagistica ob]inut` prin rezonan]`magnetic` avansat`) [i î[i descarc`mintea în computerul personal, este«persoana» care apare în computeraceea[i con[tiin]` cu persoana care afost scanat`? Acea «persoan`» v-arputea convinge s` o crede]i c` a tr`it înBrooklyn, c` a mers la facultate în Mas-sachusetts, c` a dat peste un scanneracolo [i s-a trezit într-un computer aici.Pe de alt` parte, persoana original` carea fost scanat` va atesta faptul c` per-soana din computer pare într-adev`r s`aib` aceea[i istorie, cunoa[tere, ami-ntire [i personalitate cu a lui, dar c` alt-fel este un impostor, o cu totul alt` per-soan`“14.

Nu întîmpl`tor, cre[terea exponen-]ial` a capacit`]ii de calcul a compute-relor ridic` acum, la începutul secoluluiXXI, unele dintre cele mai acute între-b`ri tehno-culturale din întreaga istoriea filosofiei: vor c`p`ta computerele in-teligen]`? vor deveni mai inteligentedecît fiin]ele umane care le-au creat? sevor autonomiza? vor înlocui ele actualaform` uman` de existen]`? Ad`ugatemai vechilor preocup`ri ale teoreticie-nilor de inteligen]` artificial` robotic`[i computerizat`, de la „fic]ionalii“Capek [i Asimov la „tehnicienii“ Turing[i Feynman15, despre rezolvarea rapor-tului gîndire voluntar` (con[tient`, inde-pendent`)/opera]ie de calcul mecanic`(non-con[tient`, predeterminat`), aces-te întreb`ri primesc în prezent nunumai prognoze [i scenarii evolutivetulbur`toare, dar [i valid`ri tehnologicegreu de ignorat16.

În acela[i timp, într-o evaluare sce-narial`, dac` accept`m s` dep`[im limi-tele condi]iei post-umane17, chiar [idilema filosofic` [i tehnologic` a racor-dului corp/minte (sintetizat` de Kurz-weil prin întrebarea: „Cum poate enti-tatea non-fizic` a min]ii s` apar` din en-titatea fizic` a creierului?“)18 poate fianulat` sau, cu un termen emblematicpentru ceea ce a[ numi noua condi]ie [inoua logic` post-post-uman`, deveni irele-vant`. În asemenea parametri ipotetici,etapa post-post-uman` ar putea fi carac-terizat` de trei momente evolutive. Maiîntîi, ea s-ar defini prin inversarea ra-portului genetic [i tehnologic om/ma-[in`, a[a cum se întîmpl` în romanelelui Rudy Rucker, unde, dup` variantadeconstructiv` ini]ial` fiin]` uman` Õma[in`, asist`m la un proces local de re-verse-engineering: ma[in` Õ fiin]` uman`.Apoi, ea ar putea fi caracterizat` de sim-bioza om-computer (anticipat` teoretic deun Moravec sau Kurzweil), care ar per-mite „esen]ei“ individuale, identificat`sub forma min]ii, o mai bun` garan]iede conservare. În cele din urm`, etapapost-post-uman` ar fi marcat` de o pro-gresie infinit` a ingineriei inverse: scena-riul în care, dup` opera]iuni de auto-construc]ie [i auto-deconstruc]ie, de de-construc]ie a „predecesorului“ [i de re-construc]ie a acestuia, ma[inile inteli-gente dau na[tere unor ma[ini mai in-teligente decît ele, care dau na[tere altorma[ini mai inteligente decît ele [.a.m.d.

În aceast` ultim` situa]ie, tezele decor-poraliz`rii [i ale reconstruc]iei min]ii înforme [i suporturi alternative, antici-pate de cercet`rile cognitiviste, seîndep`rteaz` definitiv de subiectul loruman, pentru a c`p`ta aplicare purmecanic` [i cibernetic`.

l1 V. Ion Manolescu – „Literatur` [i robo]i“,

în România literar`, nr. 16/aprilie-mai 2005;„Fic]iune [i cibernetic`: leg`tura cognitivist`“,în Observator cultural, nr. 288/septembrie-oc-tombrie 2005; „Literatur` [i cognitivism: oteorie a culorilor“, în Idei în Dialog, nr. 10/oc-tombrie 2005; „Literatura [i inteligen]aartificial`“, în România literar`, nr. 44/noiem-brie, 2005; „Cum «gîndim» ceea ce vedem. Oabordare cognitivist`“, în Idei în Dialog, nr.12/decembrie 2006.

2 V. Daniel C. Dennett – Brainstorms. Philo-sophical Essays on Mind and Psychology.Brighton: Harvester Press, 1986 [©1978], pp.310-23.

3 V. volumul lui Hans Moravec – MindChildren: The Future of Robot and Human Intelli-gence. Cambridge: Harvard University Press,1988. Inspirat de teoriile pionierilor infor-maticii Claude Shannon [i Norbert Wiener,experimentul lui Moravec pune acelea[i pro-bleme de loca]ie a con[tiin]ei [i decorpora-lizare a subiectivit`]ii pe care le ridic` [i con-structul lui Dennett.

4 V., printre alte pasaje, Moravec, op. cit.,1988: 84.

5 Sintagma îi apar]ine lui N. KatherineHayles [i apare în studiul „The Condition ofVirtuality“, publicat în antologia lui JeffreyMasten, Peter Stallybrass [i Nancy Vickers –Language Machines. Technologies of Literary andCultural Production. New York, London: Rout-ledge, 1997, p. 186.

6 V., printre altele, pozi]ia lui Hayles, op.cit., pp. 186-87.

7 V. Moravec, op. cit. [i Robot: Mere Machineto Transcendent Mind, Oxford, New York: Ox-ford University Press, 1998. De asemenea, RayKurzweil – The Age of Intelligent Machines.Cambridge, Massachusetts: MIT Press, 1990 [iThe Age of Spiritual Machines. How We WillLive, Work and Think in the New Age of Intelli-gent Machines, London: Phoenix, 1999 [©1998].

8 Printre altele, v. contribu]iile lui HubertDreyfus – What Computers Can’t Do: The Limitsof Artificial Intelligence. New York: Harper andRow, 1979 [i What Computers Still Can’t Do: ACritique of Artificial Reason. Cambridge, Massa-chusetts: MIT Press, 1992.

9 Ele atest` racordul umanit`]ii la o nou`form` de organizare existen]ial`, numit`, con-ven]ional, post-uman`. Termenul pare s` fi fostfolosit prima dat` de Ihab Hassan, în studiuls`u „Prometheus as Performer: Towards aPosthumanist Culture?“, publicat în antologialui Michael Benamou [i Charles Caramello –Performance in Postmodern Culture. Madison,Wisconsin: Coda Press, 1977, p. 212.

10 Protezele [i implanturile neuronale sîntdispozitive bran[ate de regul` cerebral [i con-trolate digital, care sînt integrate organismu-lui uman cu scopul de a-i men]ine sau sporicapacit`]ile motrice, senzoriale, de memoriesau de inteligen]`.

11 V. Kurzweil, op. cit., 1999, p. 4.12 Scanarea destructiv` efectueaz` exami-

n`ri cerebrale/neuronale în timpul încet`riiactivit`]ii acestor sisteme, de exemplu pe cre-ierul unui de]inut proasp`t executat.

13 V. site-ul lui Visible Human Project,http://www.nlm.nih.gov/research/visible/visible_human.html) Dup` Ray Kurzweil, cele dou` vari-ante [i, totodat`, mize ale cartografiei neuro-nale ar fi: scenariul „scanare pentru în]elege-

rea creierului“ (în care s-ar urm`ri descriereaarhitecturii, algoritmilor, conexiunilor inter-neuronale, în vederea deprinderii mecanis-melor de func]ionare ale structurilor re]eleineuronale) [i scenariul „desc`rcarea min]ii încomputerul personal“ (mai dificil de realizatdecît primul; la cap`tul procesului, prin rea-samblarea artificial`, pe computere neuronale,a con]inuturilor somatice, axonice, dendritice[i a altor componente neuronale, ar sta remo-dularea [i reanimarea inteligen]ei umane înforme artificiale) – v. Kurzweil, op. cit., 1999,pp. 156-57.

14V. Kurzweil, ibid., p. 7.15 Scriitorul ceh Karel Capek este inventa-

torul termenului „robot“ („robota“), în dramasa din 1921, R.U.R., cu referire la munca for]at`a unor lucr`tori-androizi. De[i termenul „an-droid“, folosit de prozatorul S.F. Jack William-son într-un ciclu de povestiri intitulat TheCometeers [i inaugurat de proza omonim` din1936, denume[te o fiin]` uman` artificial` desubstan]ialitate organic`, diferen]ele dintre el[i „robot“ nu sînt întotdeauna foarte clare.Într-un ciclu prozastic din 1950 (I, Robot),americanul Isaac Asimov pune bazele ontolo-giei robo]ilor, pornind de la Cele Trei Legi ale Ro-boticii elaborate în povestirile SF Reason [i Liar!(1941). Conform acestor legi, reluate în ro-mane ca The Naked Sun (1957), un robot nupoate face r`u unei fiin]e umane sau, prin pa-sivitate, îng`dui s` se fac` r`u unei fiin]eumane (Prima Lege); un robot trebuie s` exe-cute ordinele primite de la o fiin]` uman`,afar` de cazul în care aceste ordine ar contra-veni Primei Legi (A Doua Lege); un robot tre-buie s`-[i conserve propria existen]`, înm`sura în care aceast` conservare nu con-travine Primei sau Celei de-a Doua Legi (ATreia Lege). În romanele lui Asimov apar [irobo]ii pozitronici (str`mo[ii bopper-ilor luiRucker), ni[te robo]i înzestra]i cu creiereneuro-digitale care le înlesnesc dobîndireasemi-autonomiei sau chiar a autonomiei. Cîtdespre Alan Turing [i Richard P. Feynman, eisînt pionierii teoriei computa]ionale [i ai nano-tehnologiei, primul printr-un studiu din 1936(„On Computable Numbers…“), cel de-al doileaprintr-un discurs ]inut în 1959 la o întîlnireanual` a fizicienilor americani [i intitulat„There’s Plenty of Room at the Bottom“.

16 Printre prognozele inconfortabile aleevolu]iei raportului om/ma[in` merit` amin-tite cele ale lui Ray Kurzweil din volumul deteorie despre inteligen]a artificial`, The Age ofSpiritual Machines (1998). Aici s-ar putea enu-mera, într-un tablou selectiv: abilitatea com-puterelor de a simula creierul uman (estimat`a avea loc în intervalul 2000-2010); egalareacapacit`]ii cerebrale umane de c`tre „creierul“computerului (aproximativ, în 2025); dobîndi-rea de c`tre computere a puterii/capacit`]ii tu-turor creierelor umane de pe P`mînt (în jurulanului 2060); dispari]ia organiz`rii în forme„fizice“ a umanit`]ii (pîn` în 2099) – v. Kurz-weil, op. cit., 1999, pp. 131-33; 152; 352. În pri-vin]a argumentelor tehnologice despre bascu-larea raportului creator uman/produs ma[inicîn favoarea ultimului, se cuvine men]ionat`înfrîngerea campionului mondial de [ah GaryKasparov de c`tre super-computerul Deep Blueîn 1997 sau apari]ia în acela[i an a „robo]ilorafectivi“ de la MIT (boteza]i Kismet [i Cog),care „surîd“ [i se „încrunt`“, pornind de la pro-priul „discern`mînt“ sentimental.

17 Condi]ia post-uman` a fost descris` an-terior, în forma apari]iei unor ma[in`rii maiinteligente decît omul, a „competi]iei“ dintrecele dou` entit`]i „con[tiente“ [i „autonome“[i, finalmente, a hibridiz`rii cyborgice [i cuan-tice om-computer.

18 V. Kurzweil, op. cit., 1999, p. 389.j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

PO

LI

TI

CA

30

NU-I greu de în]elesde ce TraianB`sescu a adunat înjurul s`u atîta ad-versitate, dar nu se

explic` u[or cum de este cuputin]` ca, f`r` o minim` argu-menta]ie juridic`, atîtea par-tide (toate, cu excep]ia PD, în-trucît UDMR se p`streaz`firesc într-o neutralitate strate-gic`) s` declan[eze o ac]iuneampl`, atît de distructiv` [imai ales una cu viitor incert.Lupta politic` poate lua formenemiloase, dar este întotdeau-na limitat` de o ra]ionalitate asistemului, de un acord tacit altuturor participan]ilor de a nudep`[i frontiera unei minimesobriet`]i în interpretarea con-tractului politic. Dezl`n]uireaaceasta f`r` precedent pare s`fie, de aceea, simptomul unuigrav [i subit deficit de autori-tate, care coincide, a[a cum s-amai observat, cu momentul in-tegr`rii noastre în UE. Noi nuam reu[it înc` s` g`sim unreper sigur înl`untrul vie]iinoastre na]ionale [i autoritateala care ne-am raportat f`r`încetare s-a plasat mereu înafar`. Dar se vede c`, din clipaîn care componenta coercitiv`a sl`bit, pulsiunile inhibate auprins s` se manifeste cu toat`puterea.

Asist`m acum la o ac]iunepolitic` pulsînd de resenti-ment. PSD, înl`turat de laputere în 2004 printr-omanevr` îndr`znea]`, la succe-sul c`reia a contribuit foartemult argumentul integr`rii eu-ropene, este hot`rît s`-[i iarevan[a [i s` cucereasc` ceea cea pierdut destul de u[or. PRM,delegitimat radical prin de-clara]ia oficial` de condam-nare a comunismului [i culpa-bilizat dintotdeauna de peda-gogia europenizant`, caut` ovalidare mereu refuzat`. Darfaptul c` toate aceste grup`riîn esen]` antieuropene, extrasedin solul comunist abia rema-niat, se simt încurajate îninten]iile lor, abia acum dup`integrare, nu pare u[or deexplicat.

Tabloul se complic`, desi-gur, prin apari]ia PNL, carecontribuie f`r` remu[c`ri laofensiva PSD. Ac]iunea de sus-

pendare a pre[edintelui se în-tîlne[te de minune cu resenti-mentele proprii [i mi se parec` liberalii se bucur` ast`zi a[acum se bucurau, unii dintre ei,la a doua expedi]ie masiv` aminerilor. Mi-amintesc de în-tîlnirea avut`, întîmpl`tor, pestrad`, în toamna lui 1991, cuunul dintre membrii actuali aiguvernului, care exulta, com-pulsiv, la gîndul uneir`sturn`ri politice spectacu-loase. Gloria PNL a fost îns`efemer`, fiind urmat`, a[a cum[tim, de iarna guvern`rii Ilies-cu-V`c`roiu. În esen]`, îns`,liberalii, ca toate partideleromâne[ti, se raporteaz` înmod asem`n`tor la ceea ce amputea numi autoritatea euro-pean` [i contribuie în felul lorla disolu]ia ordinii existente.

Raportarea permanent` laautoritatea Europei este un ele-ment istoric, constitutiv alvie]ii noastre na]ionale. De laConven]ia de la Paris din 1858,care cerea, imperativ, „revizui-rea legii care reglementeaz` ra-porturile proprietarilor dep`mînt, în vederea îmbun`t`-]irii st`rii ]`ranilor“, [i pîn` larapoartele anuale ale ComisieiEuropene am asistat la o coer-ci]ie cu efecte ambigue. Pe de oparte în multe sensuri bine-f`c`toare, pe de alta mai curîndprivativ`. A]i remarcat, desi-gur, c` nimic nu mai poate fiast`zi sus]inut în politica noas-tr` f`r` recurs la argumentulautorit`]ii. Nici o idee legisla-tiv` mai însemnat` nu poate fiînaintat` dezbaterii publice înabsen]a unei ample anexecomparative, care se substituie,de regul`, argumenta]iei înse[i.Dac` o lege poate avea în Eu-ropa occidental` ca motiva]iecentral` îns`[i ideea pe care[i-o fac autorii ei despre om, lanoi argumentul cel mai înalteste o realitate derivat`, adic`„modelul european“.

Ceva s-a modificat înaceast` ecua]ie, dar am gre[idac` am crede c` spiritul nos-tru public a suferit o subit`emancipare, prinzînd s` exer-seze, pentru prima dat`, gîndi-rea autonom`. Dac` pîn` la unpunct ne-am raportat la acest„model european“ ca la o au-toritate unic` [i neanalizabil`,

de aici înainte zeul unic tindes` fie înlocuit cu o multiplici-tate de zeit`]i particulare. Par-tidele politice, bun`oar`, numai caut` adev`rul cu atîta zella Bruxelles, nu mai pleac` ure-chea atît de prompt la edicteleComisiei europene – demiti-zat` brutal din clipa în care amtrimis noi în[ine acolo unreprezentant –, ci în grupurilepolitice europene la care s-auafiliat. Dac`, în anii ’90,PN}CD, pionier politic înatîtea privin]e, c`uta în rîn-durile cre[tin-democra]iei eu-ropene protec]ie împotrivaabuzurilor puterii neocomu-niste, acum fo[tii comuni[ticaut` [i g`sesc o audien]` sen-sibil` în grupul sociali[tilor eu-ropeni. La rîndul lor, aderen]iiPNL î[i fac un titlu de gloriedin apartenen]a lor la grupulliberalilor europeni, care lepretinde în schimbul sus]ineriipolitice foarte energice s` ma-nifeste aceea[i solidaritate. PD[i PLD au p`rut s` mute [i eleaccentul de pe o autoritate eu-ropean` „central`“ [i „ecu-menic`“ pe temele [i pre-ocup`rile dreptei cre[tin-de-mocrate. În orice caz, conserva-torii [i cre[tin-democra]ii sîntmai re]inu]i [i nu au entuzias-mul pe care îl manifest`, deregul`, sociali[tii fa]` de soli-dariz`rile transna]ionale. Nueste iar`[i de ignorat c`, dup`primirea f`cut` de reprezen-tan]ii Frontului Na]ional [i deflamanzii din Vlaams Belang,PRM ar putea cî[tiga maimult` încredere din parteacelor ezitan]i [i timora]i.

Vizitînd versantul opus, sevede c` grupurile politice eu-ropene sînt dispensate de oricepreocupare fa]` de echilibrelepolitice na]ionale. Chiar dac`tactul i-a împiedicat, bun`oar`,pe sociali[tii europeni s` încu-rajeze f`]i[ ac]iunile PSD desuspendare a pre[edintelui Tra-ian B`sescu, totu[i ei le ofer`partenerilor din România unrobust sentiment de încredere[i o implicit` încurajare. De alt-fel, nu cu mult timp în urm`,mai mul]i politicieni sociali[tidin Europa occidental` au cri-ticat reformele ministruluiJusti]iei, Monica Macovei, pre-luînd f`r` verific`ri minime in-

forma]iile primite de la Bu-cure[ti. Traiectoria european`a lui Varujan Vosganian s-afrînt iar`[i extrem de repede [idin cauza grupului socialist,care i-a repro[at înclina]iile dedreapta. Liberalii europeni aucontribuit, la rîndul lor, laadîncirea divergen]elorpolitice din ]ar` prin îndem-nuri directe. Graham Watson,lider al grupului Alian]ei Libe-ralilor [i Democra]ilor din Par-lamentul european, nu a ezitats` intervin` în dezbaterea din-tre PNL [i pre[edintele TraianB`sescu, oferind dezinvolt pro-pria sa interpretare: „Diferen]afundamental` este c` pre[edin-tele B`sescu a lucrat în [i cu ve-chiul regim comunist. Dom-nul T`riceanu – nu. De aceeaeste el premier [i va r`mânea[a fiindc` românii [tiu c` tre-buie s` se despart` de trecut“.Dar efecte mai profunde a pro-dus, desigur, sus]inerea tacit`de care s-a bucurat propunereaPNL de retragere a trupelor dinIrak. Liberalii europeni, a[acum s-a v`zut recent [i cuocazia raportului semnat deClaudio Fava, privitor la a[a-numitele arest`ri ilegale aleCIA, s-au plasat pe pozi]ii in-transigente, laolalt` cu so-ciali[tii [i cu verzii, deza-probînd politica american`fa]` de Irak. Exemplul epre]ios, pentru c` el arat` maibine decît oricare altul modulîn care afilierea partidelorromâne[ti la diferitele grupuripolitice europene a favorizatdistrugerea solidarit`]ii guver-namentale.

În principiu, consolidareaidentit`]ilor doctrinare [i rela-tivizarea datelor na]ionale înspa]iul mai larg al Europei esteo mi[care pozitiv`, dar celpu]in exemplul de mai susindic` o afiliere mimetic`, faptce risc` s`-i a[eze pe liberaliiîn[i[i într-o situa]ie greu desus]inut, a[a cum a fost cazulsenatoarei Norica Nicolai. De-legat` de PNL s` investighezesubiectul CIA, a sfîr[it prin aprimi cea mai proast`apreciere din partea investiga-torilor europeni, care i-aurepro[at c` nu [i-a luat misiu-nea în serios.

Se pare îns` c` acela[i tip de

distorsiuni se petrec [i cu alte]`ri recent cooptate. Crizapolitic` de la Budapesta aprimit un tratament partizan[i lipsit de sensibilitate fa]` deaspecte imponderabile, dar im-portante pentru realizareaunui echilibru politic stabil,a[a cum este sentimentul pu-blic al drept`]ii. Abandonîndorice precau]ie, pre[edintelePSE, danezul Poul Nyrup Ras-mussen, declara: „Ultimullucru de care are nevoie Un-garia este un guvern de dreap-ta, care s` fac` a[a-zise reformece i-ar îmbog`]i [i mai mult peboga]i [i ar reduce protec]ia so-cial` pentru s`raci“. Lipsatotal` de adecvare fa]` desitua]ia de la Budapesta p`leafa]` de nevoia impulsiv` a soli-darit`]ii de stînga. Anterior,comisarul european FrancoFrattini ceruse premieruluiungar Gyurcsány Ferenc expli-ca]ii în leg`tur` cu ac]iunilepoli]iei, dar, a[a cum vedem [iîn cazul României, autoritateaComisiei a sl`bit considerabil.

În acest decor nou, definitde multiplicit`]i partizane,pulsiunile rele din politicanoastr` înfloresc. Dup` Con-gresul PSD, plin de mesaje în-curajatoare de la omologii occi-dentali, Ion Iliescu, revalidat anu [tiu cîta oar`, a dobîndit ovoce puternic`. În sensul aces-ta, integrarea european` a co-incis cu un regres. Ac]iuneaconcertat` de suspendare apre[edintelui are urm`ri cît sepoate de rele, de vreme ce puneîn pericol proiectul însu[i alrestaur`rii Justi]iei, infuzareapoliticii cu un dram de genero-zitate [i altruism [i în sfîr[itprofilarea mai clar` pe ecranulvie]ii publice a ideii de binecomun.

Nu mi se pare o întîmplarec` Traian B`sescu, în vizita sala Bruxelles, în plin` criz`politic`, a c`utat, cu preme-ditare sau c`l`uzit de un buninstinct, s` insiste foarte multasupra proiectului european,s` se raporteze a[a zicînd înc`o dat` la un model unitar [i ca-pabil prin ideea de ordine [i co-eziune s` arunce [i asuprasitua]iei din ]ar` un reflexponderator. j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Anatomia crizeio HORA}IU PEPINE o

iRaportarea perma-

nent` la autoritatea

Europei este un element

istoric, constitutiv al

vie]ii noastre na]ionale.

De la Conven]ia de la

Paris din 1858, care

cerea, imperativ,

„revizuirea legii care

reglementeaz` rapor-

turile proprietarilor de

p`mînt, în vederea

îmbun`t`]irii st`rii

]`ranilor“, [i pîn` la

rapoartele anuale ale

Comisiei Europene am

asistat la o coerci]ie cu

efecte ambigue. Pe de o

parte în multe sensuri

binef`c`toare, pe de

alta mai curînd priva-

tiv`.

IN

TE

GR

AR

EA

EU

RO

PE

AN

~

31

cat`, ca s` nu-i spunem delicat`la nivel uman, aproape imposi-bil de modificat pe termenscurt.

Pe acest fond de redefinireconstant` a celor doi poli „cla-sici“ în Parlamentul European– grupul popular [i democra]iieuropeni (PPE acum reunind277 de membri, dintre care 9români) [i cel socialist (218membri, cu 12 deputa]iromâni) –, legislativul comuni-tar este completat cu diversealte grupuri europarlamentarecare ilustreaz` realit`]ilepolitice din ]`rile membre: 106(dintre care 9 sunt români)membri ai Alian]ei Liberalilor[i Democra]ilor pentru Europa,al]i 44 din Uniunea pentru Eu-ropa Na]iunilor, 42 din Alian]aLiber` European` a Ecologi[-tilor, dar [i 40 din grupul con-federal al Stângii Unite Eu-ropene/Stânga Verde Nordic`,23 din grupul Independen]` [iDemocra]ie [i al]i 14 neafilia]i.

La jum`tatea lunii ianuarie2007, acestora li s-a al`turat unnou grup format din 20 demembri, a c`rui constituire adevenit posibil` datorit`ader`rii României – care a con-tribuit cu cinci europarlamen-tari PRM – [i Bulgariei (cu unulal partidului Ataka). Intitulat„Identitate, Tradi]ie, Suverani-tate“ (ITS), noul grup al drepteiradicale europene cuprinde[apte deputa]i ai FrontuluiNa]ional din Fran]a, trei de laVlaams Belang din Belgia, doiai Alian]ei Na]ionale din Italia,un independent din Marea Bri-tanie [i altul din partea Partidu-lui Libert`]ii din Austria. Par-tide care, culmea ironiei!, s-auopus cu înver[unare ader`riiRomâniei [i Bulgariei la UE [icare se declar` vehement anti-comuniste.

Liderul ITS este francezulBruno Gollnisch, urma[ul luiJean-Marie Le Pen, acuzat [icondamnat penal pentru con-testare a Holocaustului – de[iel afirm` c` asta nu înseamn`c` ar fi într-adev`r vinovat,deoarece „istoria poate fioricând pus` în discu]ie“. Încadrul primului s`u discurs din

plenul Camerei europene, Goll-nisch ar`ta c` grupul s`ureprezint` 23 de milioane deeuropeni – adic` 5% din totalulactual al UE – [i c` va ac]ionaca o con[tiin]` înver[unat` aPE [i va fi un ap`r`tor neobosital popoarelor [i na]iunilor careau conferit m`re]ie continentu-lui [i civiliza]iei occidentale.

ITS exalt` valorile cre[tine,familia tradi]ional` [i civi-liza]ia european` – o formul`ampl` [i sensibil` în con[tiin]aa mai mult decât cei 23 de mi-lioane de aleg`tori invoca]i. Lafel ca [i ap`rarea „intereselorna]ionale“, a „suveranit`]ilor,identit`]ilor [i diferen]elor“,precum [i a „libert`]ilor [i drep-turilor mo[tenite de to]i“, invo-carea respect`rii statului dedrept (atunci când nu seanun]` condamn`ri sumare, pestadioane…) [i o opozi]ie ferm`fa]` de o Europ` „unitar`, biro-cratic` [i un Super-Stat euro-pean“. Dac` lucrurile ar sta cuadev`rat astfel.

Dintre figurile pregnante alegrupului se remarc` îns` Ales-sandra Mussolini, nepoata dic-tatorului fascist italian, austri-acul Andreas Moelzer din FPÖcondus de Jörg Heider sau sepa-ratistul flamand din Olanda,Philip Clayes, care se mândreac` la ultimele alegeri europenepartidul s`u a ob]inut 25% dinvoturi [i c` ITS nu poate s` fiecalificat drept un grup de extre-mi[ti.

În ultima sa zi de mandat capre[edinte al PE, Josep Borrellanun]a formarea acestui nougrup, constatând c` el„modific` geografia Parlamen-tului“. Colegul s`u ideologic,liderul sociali[tilor europeni,Martin Schulz, a încercat s`blocheze formarea de drept aITS, motivând c` eurodeputa]iicare îl alc`tuiesc „nu împ`r-t`[esc aceea[i viziune politic`“,l-a calificat drept „fascist“ [i acerut formarea unui „cordonsanitar“ în jurul s`u. Borrell i-arespins îns` argumentele,reamintind c` cei 20 au semnatun manifest comun – dovad`suficient` de afinitate politic`între membrii s`i…

Britanicul liberal democratChris Davies saluta apari]ianoului grup din PE, „în sensulîn care e bine s` [tii cine edu[manul“. Nu la fel privesc lu-crurile conservatorii britanici,atr`gând aten]ia c` legislativulcomunitar se str`duie[te s`pun` Europa pe roate, în timpce extrema dreapt` se lupt` s` ofac` s` e[ueze. Grupulecologi[tilor afirma direct c`ITS reprezint` antiteza valo-rilor care alc`tuiesc PE. Doareuroscepticii pentru Indepen-den]` [i Democra]ie erauîncânta]i de formarea nouluigrup, pentru c` de acumînainte toate acuza]iile similarede extremism de dreapta se vorputea îndrepta c`tre ITS.

Discursul lui Gollinsch cu-prindea îns` elemente esen]ialelegate de func]ionalitatea [ivizibilitatea ITS, care aveau s`se reg`seasc` în comentariilemediatice ulterioare [i s` pro-duc` „interes“ [i „fr`mântare“în toate cercurile. Vizibilitate,mijloace [i putere în interiorulPE, dac` nu chiar în întreagaUniune: Gollinsch îl vede, ca deobicei, pe liderul ultrana]iona-list Jean-Marie Le Pencâ[tig`tor sigur al apropiateloralegeri preziden]iale din Fran]a[i, prin urmare, cel care va exer-cita pre[edin]ia semestrial`francez` în a doua jum`tate aanului 2008.

Calificat de presa european`drept un grup rasist, antisemit[i profund nazist, ITS se va bu-cura de numeroase drepturi [iprivilegii. Dup` o absen]` de 12ani din PE, acum poate primifonduri pentru a-[i pl`ti echipede consilieri [i personal pro-priu, a desemna un vicepre[e-dinte care poate conduce dez-baterile [i a contribui la fixareaagendei pentru sesiunileplenare, a beneficia de maimulte drepturi pentru a lua cu-vântul la dezbateri, a ocupaposturi de vicepre[edinte îndou` comisii.

Deocamdat`, la jum`tateamandatului de cinci ani al PE,conform în]elegerii dintre PPE[i PSE, pre[edintele din parteasociali[tilor, Josep Borrell, s-a

retras [i i-a luat locul HansGerd Poettering, fost lider alPPE, eurodeputat din 1979 [iun apropiat al cancelaruluiGermaniei, Angela Merkel.Echilibrarea balan]ei politice [iviitorul constitu]ional al UEstau în mâinile sale. Candidatasocialist` cu mari [anse de vic-torie la apropiatele alegeripreziden]iale din Fran]a, Sé-golène Royal, s-a pronun]at înfavoarea unui nou referendumconstitu]ional european.

Cererea de interzicere a sim-bolurilor naziste în toat` Eu-ropa, dup` scandalul iscat înMarea Britanie [i în lume deprin]ul Harry – fotografiat laun bal mascat în uniform` cuzvastic` –, are toate [ansele s`intre în discu]ie la prima întâl-nire a mini[trilor de justi]ie din]`rile europene. Simbolurilenaziste sunt interzise prin legeîn Germania. Asociat prindiver[i lideri ai s`i cu nazismul,ura [i rasismul, grupul ITS vaavea ocazia s`-[i dea m`sura [is`-[i clarifice pozi]ia la vi-itoarele dezbateri pe aceast`tem`.

Comisia European` arespins apelurile de interzicere[i a simbolurilor comuniste,fiind acuzat` de state membredin Est c` aplic` standardediferen]iate [i nu accept` elimi-narea tuturor simbolurilorspecifice regimurilor totalitaredin Europa secolului al XX-lea,comunismul [i nazismul. Am-bele inclusiv profundanticre[tine. Simbolul zvasticiiexista cu mult înaintea luiAdolf Hitler [i a regimuluinazist. În cultura indo-euro-pean` este un simbol aduc`torde noroc [i exist` de mii de ani.În textele sfinte hinduse poateînsemna noroc sau rena[tere.Simbolul poate fi reg`sit învechile temple hinduse, înobiecte uzuale indiene, dar [i învestigii ale altor culturi. El estefolosit de religiile budist` [ijainist`, de indienii din Ameri-ca de Nord [i se reg`se[te învestigii ale civiliza]iilor anticeroman` [i greac`. j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

România schimb` jocurileîn Parlamentul Europeano HORIA BARNA o

LUPTA de clas` a disp`-rut din Europa. Odat`cu ea, ideologiile destânga au fost nevoites` se recicleze treptat

[i s` î[i g`seasc` al]i cai de b`ta-ie. În principiu, partidele decentru-stânga au adoptat cu di-verse nuan]e formula mai ve-che a social-democra]iei, iarcele dinspre extrema stâng`,cele care func]ioneaz` legal însistemele politice curente, prac-tic` un comunism pragmaticîn care p`turile mai nevoia[ede muncitori sau ]`rani maicred din iner]ie [i naivitate. Cutoat` s`r`cia înc` prezent` îndestule ]`ri membre ale Uniu-nii Europene recent integrate,aproape nimeni nu se maigânde[te serios la revolu]ii so-cial-politice, ci doar la o reparti-zare mai echitabil` a bunurilor.

Stânga european` în toateformele sale de manifestare [i-aregrupat idealurile interna]io-naliste la dimensiuni continen-tale. Ideologia socialist` vrea încontinuare un control generalla nivelul statului, apoi, treptat,chiar la nivelul Uniunii, iarmodelul social – împ`rt`[itadesea [i de unele partide decentru-dreapta – ar trebui s` fiecel actual predominant euro-pean, adic` asistarea cât maigeneralizat` a cet`]eanului.

Ceea ce r`mâne este proiec-tul european de unificare pa[-nic` [i de atingere a unui nivelcomun de prosperitate care s`anuleze conflictele de orice fel.Fiind îns` vorba despre unproiect comunitar realizat dinfragmente lipsite de con[tiin]adeplin` a unit`]ii, procesulavanseaz` lent, iar principalacauz` este – cel pu]in din punctde vedere structural – absen]acadrului unificator deplin ac-ceptat, respectiv a unui pactconstitu]ional asumat [i aplicatca atare de toate statele mem-bre. O constitu]ie european`func]ional` ar fi singura capa-bil` s` genereze o mi[care uni-tar` [i rezultate pe m`sur`.Numai c` „unitatea în diversi-tate“ nu reprezint` doar un slo-gan de parad` al UE, ci o reali-tate vie [i extrem de compli-

PR

OF

IL

UR

I32

NU [tiu cine î[i mai aminte[teast`zi de o c`r]ulie ap`rut`,în prim`vara anului 2002,sub semn`tura lui DanielLindenberg: Le Rappel à l’or-

dre. Enquête sur les nouveaux réaction-naires (Seuil). C`r]ulia a fost tradus`prompt în române[te (Chemarea la or-dine: anchet` asupra noilor reac]ionari,Compania, 2003) [i a servit frustra]ilorde serviciu drept pretext de a-i pune lazid, o dat` în plus, pe „eliti[tii“ conser-vatori, sexi[ti, ultraliberali [i, fire[te,(neo)reac]ionari. Despre opusculul cupricina, Jean-François Revel a scris (înLe Point, 6 decembrie 2002) c` ar trebui,în mod normal, s` provoace mai curîndmil` decît mînie: acest „rechizitoriu la-borios“ era de fapt, dup` Revel, un „ra-port de poli]ie“. Printre cei de pe lista in-criminatorie, al`turi de Houellebecq [iMaurice Dantec, se afla [i PhilippeMuray. Îi displ`ceau, lui Daniel Linden-berg, teoria lui Muray despre „festivis-mul“ lumii contemporane, [arjele laadresa lui Jack Lang (promotorul acelui„viol protejat [i moralizat, botezatS`rb`toarea Muzicii, [[i care] seînc`p`]îneaz` s` se ilustreze prin noigafe, dintre care prima e aceea de a facela Paris un altoi al lui Love Parade de laBerlin“), procesul utopiilor întreprins înSecolul XIX de-a lungul epocilor, faptul c`citeaz` un aforism al lui Nietzsche („So-cialismul – tiranie extrem` a mediocri-lor [i a pro[tilor, adic` a spiritelorsuperficiale, a invidio[ilor“ etc.) [i unpasaj din Tocqueville. Se vede imediatc`, pentru Lindenberg, mai important`decît dezbaterea de idei era vîn`toareade citate suspecte. Philippe Muray i-ar`spuns (devastator) lui Lindenberg [i asemnat, al`turi de Alain Finkielkraut,Marcel Gauchet, Pierre Manent, Mau-rice Dantec ([i al]i „neo-reac]ionari“),un Manifest pentru gîndirea liber`. Dar celmai conving`tor r`spuns a fost apari]ia,în toamna lui 2002, a celui de-al treileavolum din seria Exorcisme spirituale.

Philippe Muray este practic necu-noscut în România, iar în Fran]a a fost[i r`mîne un autor ex-centric, in-clasabil. S-a n`scut în 1945, la Angers. Aînceput studii la Sciences Po, îns` le-aabandonat în favoarea literelor,încheind anii de facultate la Sorbona cuo tez` despre Léon Bloy (op]iune, deja,semnificativ`). În afara unui scurt sejurca profesor invitat la Stanford n-a avut,dup` cîte se pare, o „meserie“. A tr`it

din scris, colaborînd la multe ziare [i re-viste, unele notorii, altele provinciale,efemere, sau adresîndu-se unui publicrestrîns. Are o oper` surprinz`tor deîntins` [i de variat`: patru volume dinExorcisme spirituale (primul în 1997, ul-timul în 2005); dou` – [i ele masive –din Dup` istorie (1999, 2000); un studiude aproape o mie de pagini, Secolul XIXde-a lungul epocilor (Denoël, 1984; reluatde Gallimard, în colec]ia Tel, în 1999);Imperiul binelui (1991); Dezacord perfect(Gallimard, 2000; acolo unde nu am in-dicat editorul, c`r]ile au fost publicatede Les Belles Lettres, editur` care, de la ovreme, nu mai tip`re[te doar – excelen-tele – edi]ii din clasici greci [i latini).Cartea care l-a f`cut cunoscut – [i a ge-nerat primele reac]ii iritate – a fosteseul despre Céline (Seuil, 1981, reluattot de Gallimard în 2001). Se adaug`Gloria lui Rubens (Grasset, 1991), Dragi ji-hadi[ti… (Mille et une nuits, 2002),Minim respect (poeme, Les Belles Lettres,2003), Festivus festivus (conversa]ii cuElisabeth Lévy, Fayard, 2005). A debutatca romancier, a scris patru romane din-tre care cel mai apreciat ([i de autorulînsu[i) este Ora închiderii (On ferme – LesBelles Lettres, 1997). Postum i-au ap`rutRo]i p`trate, nuvele (Fayard/Les BellesLettres, 2006), Portativul (Mille et unenuits, 2006), un fel de dic]ionar al pro-priei opere. A murit pe 2 martie 2006,dup` ce cu nici trei s`pt`mîni înainte ise diagnosticase un cancer la pl`mîni. Al`sat un amplu jurnal, despre al c`ruidestin nu se [tie, deocamdat`, nimic.

Men]ionam Exorcisme spirituale III,care reunea texte publicate între 1998-2002. R`spunzîndu-i implicit lui Lin-denberg, Muray constata c` au fost anide triumf ai lui Homo festivus, anii ofen-sivei viguroase declan[ate de „rebeliiconfortului“, ani de glorie pentru narci-sismul [i exhibi]ionismul literar, ani în

care este exaltat` nediferen]ierea sexu-al` [i, nu în ultimul rînd, anii mobili-z`rilor redundante a ceea ce stîngafrancez` nume[te „les forces de progrès“(cite[te: alian]a dintre sociali[ti [i comu-ni[ti), culminînd cu delirul particip`riifestive [i „angajate“ prilejuite de alege-rile preziden]iale din aprilie 2002, recteconfruntarea Chirac-Le Pen.

Modernul poate fi definit ast`zi,scrie Philippe Muray, drept „ceea ceîncearc` s` impun` ideea c` cea maimic` aversiune fa]` de el ar fi o boal`, ofobie“. Gardieni vigilen]i descoper` tottimpul noi fobii, ce trebuie diagnosti-cate [i controlate. Pentru a combate ho-mofobia a fost abolit` diferen]a întresexe, femininul [i masculinul ar fi „con-struc]ii“ sociale [i culturale:„Diferen]ele vizibile între organele se-xuale masculin [i feminin sînt o con-struc]ie social`“: aceast` fraz` pe cît decapital` pe atît de memorabil` a fostemis` de Pierre Bourdieu, în Domina]iamasculin` (Seuil, 1998). I-a ]inut isonul,în tonalitate patetic-caricatural`, Syl-viane Agascinski, în particular dna Li-onel Jospin. Ca o so]ie devotat` careîn]elege s` sus]in`, prin mijloacele decare dispune, candidatul dorit de „lesforces de progrès“, Sylviane Agascinskisaluta, entuziast`, „suprimarea mono-culturii oficiale (masculine) patri-arhale“, demolarea „fort`re]elor patri-arhatului“, a „monoculturii heterosexu-ale“ [i intrarea într-o exuberant`, libera-toare „faz` de inven]ie social`“. Hetero-sexualitatea, plusa în Le Monde un spe-cialist în istorie gay, a fost inventat` de„moralismul natalist“ al secolului alXIX-lea. Toate acestea, comenteaz`Muray, plus militantismul feminist [ispectrul h`r]uirii sexuale au culpabi-lizat dorin]a: „dorin]a de penis“ a fostînlocuit` cu „dorin]a de penal“ (e unuldin jocurile de cuvinte pe care Muray

le-a creat cu o inventivitate excep]io-nal`). Corpul? Nu mai serve[te la nimic,e bun doar s` fie dezgolit în împreju-r`rile cele mai aiuritoare (tot mai des, înultimul timp, în cadrul ac]iunilor [imanifesta]iilor de protest civic…). Mai ebun [i s` fie pictat, tatuat, în]epat,str`puns, ca [i cum n-ar mai avea cums` existe numai prin el însu[i, f`r` aces-te adjuvante exhibi]ioniste orimasochiste. Sentimentele [i erotismulau fost evacuate dintr-o lume unde„sexul omniprezent [„le tout-sexe“] af`cut s` dispar` sexul“. Ceea ce eranumit odinioar` „geniul francez“ tre-buie c`utat ast`zi în performan]elesportive, echipa na]ional` de fotbal de-venind simbolul victoriei „metisajului“(tem` la mod`, cli[eu „progresist“, vo-cabul` emblematic` pentru limbajulpolitic corect). {i în literatur`, dez-golirea, striptease-ul sînt în vog`, acea –scrie Muray – „sinistr` literatur` aeului“ care e consecin]a [i a [tergeriifrontierelor dintre public [i privat. Estesacralizat` „subversiunea“, foarte bizar`subversiune la drept vorbind, deoarece„numai diziden]a în mas` este per-mis`“. În Le Monde des livres sînt t`mî-ia]i autorii „deranjan]i“ (cli[eu verbalfrapant, mai ales în cronicile semnatede Josyane Savigneau, cea care conducesuplimentul literar) [i „iconocla[ti“.Oricum, singura cultur` acceptat` esteaceea care „te face s` visezi“, care pro-moveaz` „actorii culturali“ [i noileforme de exprimare „interactiv`“. Oa-menii se defuleaz` [i particip` total(„on s’éclate“) cu ocazia S`rb`toriiMuzicii („la Fête de la Musique“), sînttenta]i cu tot felul de proiecte „crea-tive“; e pus în practic` (de c`tre pri-marul Bertrand Delanoë) proiectul „re-volu]ionar“ Paris Plage (pe unul dinmalurile Senei – rezervat de regul` cir-cula]iei automobilelor – e adus nisip, sedispun palmieri, [ezlonguri, umbreleetc., ceea ce genereaz`, în fiecare var`,gigantice ambuteiaje) menit a-i recon-cilia (în sfîr[it!) pe parizieni cu fluviullor… „On fait la fête“ la modul cel maiserios deoarece este o activitate respon-sabil` [i cet`]eneasc`: „Participarea tutu-ror, sau a aproape tuturor, a fost astfelob]inut`. Reprezenta]ia [i cei reprezen-ta]i s-au contopit. Comunicarea e total`,neîncetat`, atroce prin perseveren]`“.

Tr`im, a[adar, într-un univers hiper-festiv care s-a substituit universuluireal. Faire la fête a c`p`tat sensuri noi:

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

o ALEXANDRU C~LINESCU o

Un spirit liber:Philippe Muray

PR

OF

IL

UR

I

33este un mod de a se exprima, de a par-ticipa la via]a public`, de a ar`ta c` e[tide partea cea bun` a baricadei, c` ai în-credere în progres [i în ideologia stîngii.Festivul a devenit esen]ialmente canti-tativ [i intranzitiv; s`rb`toarea nu maieste o excep]ie, ci are tendin]a s` ajung`ocupa]ia cotidian` a oamenilor. În ceeace s-a numit „societatea spectacolului“(în accep]ia dat` de Guy Debord, pe careMuray îl citeaz` în repetate rînduri)exista o distan]` între spectacol [i spec-tatori: acum, festivul presupune partici-parea total`, comunicarea permanent`.Cultura [i arta ascult`, cum am v`zutdeja, de acelea[i ritualuri: se merge dins`rb`toare în s`rb`toare, se stimuleaz`„creativitatea“, se mizeaz` pe acumula-rea de „evenimente“, „performan]e“(fire[te, efemere, ba chiar programaticefemere). În fapt, se tinde c`tre elimi-narea diferen]ei dintre s`rb`toare [inon-s`rb`toare, la orizont profilîndu-se„un fel de unificare festiv` a timpului [ispa]iului“.

Care sînt, se întreab` Philippe Muray(întrebare pe care o reia [i în alte c`r]iale sale), resorturile profunde ale aces-tor fenomene? Fuga de realitate, înprimul rînd. Apoi, infantilizarea socie-t`]ii: individul particip` de bun`voie latoate s`rb`torile (organizate [i impuse),avînd iluzia c` e liber s` opteze. Homofestivus („fiu natural al lui Guy Debord[i al web-ului“) nu este alienat: „el nuare decît ceea ce merit`, nu are decîtceea ce dore[te“. Febra festiv` e, însfîr[it, o ie[ire din istorie: celebrîndprezentul, sacralizînd clipa, ea anean-tizeaz` memoria.

Aceast` lume a fericirii obligatoriiare nevoie de du[mani, u[or deidentificat [i invoca]i ritualic. Întîlnin-du-se cu analizele pe care le propuneElisabeth Lévy în Les Maîtres Censeurs (J.C. Lattés, 2002 – o carte extraordinar`,pe care am comentat-o cu alt prilej),Philippe Muray arat` cum adep]iigîndirii corecte din punct de vederepolitic se întrec în a-i demasca pe„reac]ionari“ („les réacs“) [i pe „fasci[ti“,etichete destinate s`-i stigmatizeze pecei care nu accept` adev`rurile decre-tate absolute [i indiscutabile. Dou`ziare beneficiaz` – pe bun` dreptate –de aten]ia sus]inut` a lui Muray: LeMonde [i Libération (Libé pentru fideli),temple ale corectitudinii politice, tri-bune ale „Fran]ei decomplexate“, spa]iiprivilegiate pentru execu]ia public` arefractarilor, a conservatorilor, a nostal-gicilor dup` valorile tradi]ionale.

Critica festivismului se înscrie în-tr-un cadru mai larg, acela al radiogra-fierii unei societ`]i ce func]ioneaz` cu –am spune noi – „înlocuitori“. Aleg la în-tîmplare un pasaj din Dup` istorie(1999), unde Muray schi]eaz` o tipolo-gie a personajelor ce populeaz` lumealui „ca [i cum“: rebeli de rezerv`, succeda-nee de perturbatori, ersatz-uri de subversivi,agitatori onorifici, vociferatori de schimb, re-volta]i semioficiali, provocatori moderan-ti[ti, sp`rg`tori institu]ionaliza]i de ta-bù-uri, insurgen]i ai c`ii de mijloc, emanci-patori subven]iona]i, frondeuri bine tem-pera]i, energumeni ministeriali etc. E, dealtfel, imposibil s` facem un inventar,fie [i sumar, al temelor pe care le abor-deaz` Muray [i, implicit, al zonelor bol-nave ale societ`]ii contemporane c`trecare î[i dirijeaz` verva polemic`. Voi re-curge la un citat, tot din Exorcisme spiri-tuale III: „Fostele drumuri ale libert`]ii

au devenit autostr`zi ale informa]iei.Exigen]a de dreptate s-a transformat înjubila]ie procedural`. Comunit`]ile dis-truse cu savant` bun`-[tiin]` renasc în«re]ele» parodice ale noilor persecu]ii.Din democra]ie, nu va r`mîne curînddecît numerizarea […] Diferen]a dintresexe ea îns`[i este obiectul unei fobiiesen]iale pe care nenum`ratele acuza]iivizînd fobii specifice au sarcina de a omasca […] Omul nu mai e nici m`cardezumanizat, precum pe vremea recon-fortantei alien`ri; el este pe cale s` se de-baraseze cu voio[ie de el însu[i, adic` degre[elile [i de taton`rile prin care a con-struit Istoria“. De fric` s` nu fieetichetat drept conservator, dep`[it,sclerozat sau gre[it orientat ideologic,intelectualul se complace în postura de„ariergard` a supunerii integrale“. Mi-nunata lume nou` e prezent`, înbriliantele eseuri [i articole ale luiPhilippe Muray, prin ipostazele ei em-blematice: Eurodisney, feminizarea(pentru a realiza „paritatea lingvistic`“)numelor de profesiuni („écrivaine“,„ministresse“ – o ini]iativ` parlamen-tar` a avut în acest sens, în 1998, ni-meni alta decît inenarabila SégolèneRoyal), Gay Pride, Love Parade, muzicatechno, jogging-ul [i roller-mania,comicul imbecil [i grosier practicat derevista Charlie Hebdo (lectur` preferat` aintelighen]iei progresiste), hermafrodi-tizarea individului (v. Lyotard, Bour-dieu, Foucault [.a.m.d.), multiculturalis-mul, idolatrizarea lui Fidel Castro,stigmatizarea vinova]ilor de „eu-ropocentrism“ [i de „falocratism“, deli-rul legislativ (se creeaz` legi pentru aumple vidul juridic), producerea frene-tic` de „evenimente“, infantilizarea (nuîntîmpl`tor ONU a comis o „Declara]iea drepturilor copilului“), omniprezen]aterorizant` a zgomotelor, tîmpizareaprin sport (adic` prin discursul despresport, despre fotbal în primul rînd), Hal-loween, turismul furibund, organizat [iobligatoriu. {i înc`: „despotismul colec-tivit`]ii radioase“, culpabilizarea [i os-tracizarea fum`torilor, hipertrofia„chermezelor culturale“ (festivaluri detot soiul, printre care [i un „Festival in-terna]ional al tehnicilor de anima]ie înora[e“), opera]iunile de „purificareetic`“, militantismul feminist, debili-tatea produc]iilor artistice, gestul efe-mer [i gratuit care se pretinde „creator“,exaltarea de[`n]at` a vîrstei tinere („lejeunisme“, „juvenocra]ia“) [i ideea pre-conceput` cum c` tîn`r egal rebel (pluscreativ, plus original, plus disponibil etc.),deconstruc]ionismul… M` opresc, în-trucît risc s` alc`tuiesc un inventar à laPrévert.

Ar trebui totu[i precizat c` textelelui Muray sînt doldora de citate aiuri-toare din pres` [i din declara]iile oame-nilor politici. Muray avea o cu totulexcep]ional` capacitate de a detectaprostia [i demagogia, ipocrizia [i min-ciuna, impostura [i ignoran]a. Dau unsingur exemplu. Atr`sese aten]ia asupraunei pagini, de „cretinism apologetic“,pe care Libération o dedicase, în 1996,unui anume Thierry Meyssan, prezen-tat de jurnalul stîngii progresiste dreptun „Saint-Just al laicit`]ii“ pentru activi-tatea desf`[urat` în calitate de pre[edin-te al unei misterioase Re]ele Voltaire.Cî]iva ani mai tîrziu, acela[i ThierryMeyssan publica o carte unde afirma c`în 11 septembrie 2001 nici un avion nus-a zdrobit de Pentagon, iar cele dou`

avioane care au distrus turnurile erauteleghidate de CIA (f`r`, a]i ghicit!,vreun terorist la bord), în coniven]` cuMossad-ul [i pentru a justifica agre-siunea american` în Irak.

S` nu se deduc` de aici c` Muray arfi interesat doar de actualitatea ime-diat`. Mai ales în primele dou` volumedin Exorcisme spirituale g`sim comen-tarii la Procopius, Rabelais, Swift, Beau-marchais, Balzac, Chateaubriand, Hugo,Flaubert, Zola, Bloy, Céline, Bataille,Borges etc. O analiz` aparte ar meritacartea – cea mai ambi]ioas`, poate – de-spre Secolul XIX de-a lungul epocilor. Ceeace Léon Daudet numea „stupidul secolXIX“ e v`zut drept mulajul în care s-apliat veacul urm`tor. Teza central` esteaceea a leg`turii dintre ocultism [i so-cialism: OCSOC, adic` oculto-socialis-mul, în sensul c` ocultismul (citez dinPortativul) este „un progresism care nu[tie s`(-[i) m`rturiseasc` ce caut`, iar[…] socialismul un ocultism incapabils` reflecteze la propriile sale funda-mente“. E u[or de închipuit reac]iaunor cronicari ai c`r]ii cînd au dat,într-un loc, peste pasajul unde Muraydemonstreaz` c` Alfred Rosenberg(„sinistra muz` a sinistrului Hitler“) sehr`nea din acelea[i surse spirituale caMarx, Engels, George Sand, Eugène Sueetc. [i c` aceast` filia]ie confirma

„leg`tura dintre Marx [i Hitler, întrena]ional-socialism [i socialism pur [isimplu“. {i în acest studiu cu b`taielung`, [i în toate textele risipite prin re-viste [i adunate apoi în volume, re-cunoa[tem marca inconfundabil` astilului lui Muray, scriitura toren]ial`,avalan[a de jocuri de cuvinte, de cu-vinte-valiz`, un stil care se singula-

rizeaz` – o spune el însu[i, tot în Porta-tivul – prin „cavalcade de fraze ce pleac`la asalt unele împotriva celorlalte, seapostrofeaz`, fac s` se izbeasc`, precumni[te u[i, semnele de punctua]ie, zvîr-lind virgulele [i semnele de exclamarea[a cum arunci [i spargi vesela“.

Portativul, prin urmare, cartea pos-tum` ce reprezint` un foarte util indexal temelor abordate de Muray. El revineasupra conceptului de Cordicopolis (de lacord [i, prin extensie, inim`, suflet), cuderivatele cordicolism, cordicocra]ie,cordicocra]i: Cordicopolis, „ora[ul idealal civiliza]iei timpului liber“, emblem`a „universului distrac]ionar“, capital` aImperiului Binelui. Iat` [i notele defini-torii ale post-istoriei: „Ura fa]` de patri-arhat, adic` fa]` de ce a mai r`mas dinel. Solicitarea obsesional` de a fi prote-jat. {tergerea identit`]ilor sexuale.Moralism plîng`re] [i libertarism civic.Melanjism. Amalgamism. Puerilism.Demen]` maniaco-legislativ`“. Sau „ar-ticolul“ Unificare: „Ironia separ`. Esteexcelent pentru s`n`tate. Periculoase,în schimb, sînt unitatea, unificarea,dorin]a de colectivitate. Du[manul eunificarea. Trebuie s` scriem împotrivaunific`rii, a demonului Unit`]ii. Îm-potriva dispari]iei separ`rii, a frontierei,a rupturii […] TREBUIE S~ SALV~MDIFEREN}ELE!“.

Nimeni nu e obligat s`-l urmeze peMuray în catilinarele sale dar nimeni –dac` are o minim` onestitate intelectu-al` – nu va r`mîne insensibil la umorul[i la talentul s`u de mare scriitor. Îndefinitiv, el ne las` un mesaj reconfor-tant: „A fi bolnav de aceast` epoc` bol-nav` este un semn de s`n`tate“.j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

ST

UD

IU

34

ATMOSFERA tumultuoas` asecolelor VIII [i IX, care aînv`luit celebra disput` bi-zantin` a imaginilor, a în-semnat poate cel mai impor-

tant [i mai controversat capitol din istoriaicoanei. Succesiunea temporal` a eveni-mentelor care au constituit evolu]ia ima-ginii bizantine s-a petrecut în intimitateaunor momente de discontinuitate1 ce aufragmentat treptat diacronia teoretic` aimaginii pân în momentul ei de maxim`negativitate inaugurat de conflictul ico-noclast. Acesta va genera o nou` atitudineteoretic` a Bisericii fa]` de acest fenomenartistico-teologic. Formularea dogmatic`[i liturgic` cu care va fi întâmpinat` ima-ginea cre[tin` de c`tre teologia apolo-getic` iconofil` se va defini în contrast cudiscursul iconofob al împ`ratului bizan-tin. În ciuda disparit`]ii celor dou` dis-cursuri, ele r`mân totu[i tributare unuiprealabil demers artistic [i teologic ce do-vede[te o anumit` consecu]ie istoric` aacestora. Ambele sfâr[esc îns prin a gândiimaginea-icoan` plecând de la aceea[ipremis` hristocentric`, dar vor dezvoltaconcluzii diferite în ceea ce prive[te natu-ra lui eikon în rela]ia sa cu prototipul.

Surprins în dou faze succesive2, crizaiconoclast` se cristalizeaz` nu doar pe unfundal teologic, ci implic` de asemeneara]iuni politice, sociale [i economice careau alimentat atitudinea [i argumentelenegative ale basileului cre[tin, extrem desensibil la dezvoltarea teoretic` [i la noualogic` a vizibilului pe care o articula dis-cursul iconic iconofil. Motiva]ia icono-clasmului se reg`se[te atât în sfera re-ligiei cât [i a politicului, f`când transpa-rent` dorin]a unei reforme generale a im-periului. În pur` tradi]ie constantinean-eusebian`, iconocla[tii încep prin ceea ceputem numi un proces complex de epurare3

ce tindea s` înl`ture orice tendin]` idola-tric` de natur` s` pun` în primejdie [i s`deformeze tradi]ia pur apostolic`. Consi-derându-se mo[tenitorii acestei tradi]ii,desemna]i de inspira]ia divin`, icono-cla[tii refuz` vehement cultul icoanelorce pretindeau a face vizibil prototipul, ca peultima mi[care idolatric` a politeismuluip`gân. În realitate, icoana, [i mai ales dis-cursul iconic care o întemeia, submina în-treaga putere a unei teocra]ii imperiale ceurma s` se instaureze odat` cu afirmareaputerii absolute a împ`ratului. Surprins înacest context, conflictul iconoclast se do-vede[te a fi un proces complex prin carese urm`rea suprema]ia imaginii [i rolule(i)conomic pe care aceasta [i-l însu[eaprin simpla prezen]`.

Devenea astfel iminent` precizareateoretic` a naturii acestei imagini. Esteimaginea capabil` s` surprind` sfin]enia

celui preaînalt? Poate oare imaginea s`sufere prezen]a transcendent`, atât decovâr[itoare, a divinului? Are puterea dea primi demnitatea ontologic` a pasajuluiîntre vizibil [i invizibil? Care este ima-ginea veritabil` ce poate s` între]in` acestdialog cu invizibilul f`r s se pr`bu[easc`abrupt în imanen]a idolatric` a artefactu-lui platonician? Ce reprezint` icoana: im-periul sau de[ertul? Imaginea plin` [isomptuoas a împ`ratului sau figura vid ,auster` a personajului sfânt? Cine areprivilegiul intermedierii, cine poate s`suporte echivocitatea pragului f`r` s` cad`de-o parte sau de alta, anihilând prezen]ater]ului?

Politica imperial` nu putea s` admit`imaginea hristic`. Numai imagineaîmp`ratului era capabil` s` organizeze [is` administreze vizibilul pentru a da locunei politici imperiale de natur` cezaro-papist`, exprimat` de primul împ`raticonoclast într-o scrisoare adresat` papeiGrigore al II-lea, „Eu sunt împ`rat [i preot“(basileus kai hierreus eimi)4. Actul inaugu-ral al împ`ratului de a înl`tura icoana luiHristos pozi]ionat` deasupra por]ii debronz a palatului se petrece tocmai înlocul în care basileul se arat` mul]imii.Astfel, nu este deloc întâmpl`tor gestulreac]ionar al împ`ratului de a înlocuiimaginea lui Hristos cu semnul Crucii.Numai prin suprapunerea imaginii hris-tice cu un semn al suprema]iei, chipulîmp`ratului putea s` se impun` credin-cio[ilor. Privilegierea Crucii în favoareaimaginii-icoan` actualizeaz` de fapt ten-siunea conceptual` dintre semn [i simbol,care, întreprins` pe dimensiunea sa hris-tologic`, va deveni o profund` medita]ieasupra epifaniei vizibilului, generând ast-fel dou` concep]ii diametral opuse aleimaginii. Crucea, semn al aneantiz`riispa]iului pe care îl marcheaz , oferea posi-bilitatea unui discurs negativ despreimagine ce punea în eviden]`, cu [i maimult` pregnan]`, pozitivitatea chipuluimediator al împ`ratului. Imagine verita-bil`, Crucea definea natura unui mime-tism al neasem`n`torului ce conduceainevitabil la deprivilegierea valoric` aicoanei.

Revendicând aceea[i Tradi]ie ca [iteologii iconofili, iconocla[tii invocauneîncetat pasajele scripturale care con-damn` idolatria5. Acestea vor grefa ani-conismul vechi-testamentar al teologieiiconoclaste care, pe fondul unui plato-nism spiritualizat al teologiei origeniste [ieusebiene, va identifica eikon (imagine-icoan`), eidolon (idol) [i phantasma într-unsingur termen ce desemna în[el`ciunea.

În coeren]a acestei tradi]ii aniconice,textura teologiei iconoclaste las îns s seîntrevad` articula]iile unei incongruen]e

intrinseci demersului iconofob. În ciudaacestei incompatibilit`]i doctrinare dintrediscursul hristologic al împ`ratului icono-clast Constantin al V-lea [i formulareateoretic` a Sinodului iconoclast de la Hie-reia (754), ele converg totu[i c`tre un sin-gur punct de fug`, [i anume interzicereacultului icoanei, a imaginii care cerea ado-rarea unei materii moarte [i neînsufle]ite.Ecua]ia iconoclast` formeaz` matriceaunei concep]ii duale despre posibilitatealui eikon de a suporta prezen]a radical` atranscenden]ei. Pentru Sinodul Hiereia,mult mai credincios concep]iei platonicea primului împ`rat iconoclast Leon alIII-lea, chipul iconic nu putea reprezentadecât absen]a radical` a prototipului, dincauza unei falii absolute între model [ireprezentare. În schimb, formularea con-stantinean` a chipului viu este mai de-grab` de coloratur` magico-oriental`6.Nu icoana este cea care nu poate cuprindeinfinitul prezen]ei divine, ci prototipuleste cel care nu poate fi circumscris înreprezent`rile materiale din pricina iden-tit`]ii de prezen]` fiin]ial` (homoousia).A[adar, preten]ia icoanei de a trasa figuradivinului însemna, în viziunea împ`ratu-lui iconoclast, circumscrierea infinitului,a ne-limitatului, ceea ce este imposibil.Icoana era considerat` deci o reprezentarea falsului [i a erorii. Dac` icoana nu estevenerat` decât în ceea ce arat`, ea estevenerat` în materia sa. Concluzia: icoanaeste un idol. Consecin]a demersului hris-tologic al basileului cre[tin dovede[te ast-fel credin]a sa într-o imagine veritabil`antrenat mai degrab într-o tehne eikastikepe care Platon o distingea, în dialogulSofistul, de arta pl`smuirii (phantasma). Sereg`se[te, la un alt nivel, aceea[i tensiuneconceptual` dintre veridicitate [i în[el`to-rie7. Portretul iconofilului cap`t` atribu-tele sofistului. El s`vâr[e[te prin icoan` oart` a imita]iei în[el`toare. Iconofilul esteastfel, în viziunea împ`ratului iconoclast,un simplu imitator al fiin]ei [i al adev`-rului. Singurele imagini adev`rate, veri-tabilele mimesis în spirit [i adev`r, sunt, pede-o parte, Crucea, deoarece respect` vizi-bilitatea divin` prin neasem`nare, pe dealt` parte Euharistia, deoarece face pre-zent` asem`narea pur`, fidel`, substan-]ial` (homoousia) a divinului.

Antrenat` în acest joc dual al puterii,eclezial [i politic, icoana cerea consoli-darea unei noi constela]ii conceptuale,capabil` s` ofere discursului iconic gra-vitatea unei articul`ri [tiin]ifice. Elaborat`pe teren patristic, doctrina Întrup`rii vaconstitui întregul edificiu al gândirii ico-nice. R`d`cinile teologice ofereau icoaneiverticalitatea [i consisten]a unui adev`ratobiect [tiin]ific, generând astfel posibili-tatea unui demers speculativ sub semnul

iconomiei. Articularea unui discurs iconicvine ca o corectare profund` a înv`]`turiideformate despre Întrupare ce caracterizaconcep]ia non-e(i)conomic` a teologiei ico-noclaste. Orice refuz al icoanei semnificaun refuz al iconomiei incarna]ionale careo legitima, o negare a Întrup`rii [i prin ur-mare a Bunei Vestiri, momentul uniriitainice a Logosului divin cu trupul.

Astfel c`, în aceast` perioad` rigid` [iconservatoare, în care orice noutate eracatalogat` drept diabolic` [i era con-damnat`, prin reclamarea fidelit`]ii [i amemoriei, se formeaz` o atmosfer` decrea]ie speculativ`. Gramatica icoanei vaactualiza acum un nou cuplu de con-cepte, a c`ror uzur` teoretic` va da consis-ten]` unei genuine filosofii a imaginii, tri-umfând asupra interdic]iilor teologiceiconoclaste [i oferind astfel solu]ia acesteicrize a iconicit`]ii.

Pe baza unui aristotelism hristologic8,doctrina iconic` va trasa exigen]ele con-ceptuale ale unei noi viziuni despre mime-sis, care prin concepte ca omonimie sim-bolic` [i asem`nare formal` (homoiôsis) varestitui icoanei demnitatea ontologic` aorganon-ului intermedierii. Ap`rarea sco-lastic` a imaginilor, prezent` în scrierileapologetice ale patriarhului Nichifor9 [iale lui Teodor Studitul, se va delimita cri-tic de ambi]ia împ`ratului de a impuneimaginii sale puterea institu]ional` [i me-diatoare.

Interpretarea simbolic` a euharistiei dec`tre iconocla[ti va atrage critica apo-loge]ilor iconofili, care, accentuând di-mensiunea filozofic , ra]ional a imaginii,vor refuza icoanei statutul sacramental.P`rin]ii Patristici demonstraser` deja c`termenul de consubstan]ialitate, homoou-sia, exprim` un anumit tip de rela]ie,desf`[urat` doar la nivel intra-trinitar, in-dependent de orice condi]ie a vizibili-t`]ii10. Consubstan]ialitatea nu apar]ineordinului manifest`rii, a[a cum o gândeaConstantin al V-lea când o aplica veri-tabilei imagini, ci doar Iconomia, singuracare instituie între prototip (Imagineanatural`), chipul intra-trinitar al Tat`lui [iicoan` (imaginea artificial`) un caracterrela]ional, men]inând similitudinea îneterogenitatea substan]elor sub aspectulasem`n`rii formale. Nu substan]a, cirela]ia (skesis sau pros ti) devine conceptuloperator care instituie icoana ca adev`rataimagine a divinului. Icoana se desprindeastfel de ordinea sacramental`. Ea nu par-ticip` substan]ial la trupul lui Hristos, cidoar inten]ional la ipostasul hristic. Icoananu este un sacrament. Universul consacr`riieuharistice se define[te în func]ie de con-substan]ialitate (homoousia), [i nu dup`asem`narea formal` (homoiosis) ce vadefini statutul de tranzitus al icoanei,

iAntrenat` în acest joc

dual al puterii, eclezial

[i politic, icoana cerea

consolidarea unei noi

constela]ii conceptuale,

capabil` s` ofere dis-

cursului iconic gravi-

tatea unei articul`ri

[tiin]ifice. Elaborat` pe

teren patristic, doctrina

Întrup`rii va constitui

întregul edificiu al

gândirii iconice.

R`d`cinile teologice

ofereau icoanei vertical-

itatea [i consisten]a

unui adev`rat obiect

[tiin]ific, generând ast-

fel posibilitatea unui

demers speculativ sub

semnul iconomiei.

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Iconoclasmul:criza intermediarului [i violen]a contrariiloro MARIUS CONSTANTINESCU o

ST

UD

IU

35radical diferit de sanctificarea sacramen-tal`. Iconocla[tii s`vâr[eau astfel o adev`-rat` profanare a hostiei.

Clarificarea no]iunii de eikon, ce antre-neaz` rela]ia dintre copie [i model, consti-tuie una dintre sarcinile capitale aleteologilor iconofili, a c`ror dificultate sur-venea din necesitatea expunerii ra]ionalea modului în care prototipul se afl în icoan .

PRIMA sistematizare teoretic`pe teren hristologic a feno-menului iconic apar]ine luiIoan Damaschin. Învestindmateria iconic` cu natura

divin` a prezen]ei harice a Sfântului Duh,el atribuie icoanei calitatea unui spa]iupneumatizat, plin de har. Spre deosebire depatriarhul Nichifor [i de Teodor Studitul,care vor gândi aceast` rela]ie în termeniicategoriilor aristotelice pentru a elucidadistinc]ia în identitate dintre Imagineanatural` [i cea artificial`, Ioan Damaschinr`mâne mai degrab` îndatorat filozofieineoplatoniciene, filtrat` prin DionisieAreopagitul, urmând schemei particip`riientative deficiente11. Icoana î[i dovede[teacurate]ea [i demnitatea ierarhic` înfunc]ie de participarea la prototip, carerestituie acesteia asem`narea mai multsau mai pu]in fidel`. Damaschin nu for-muleaz` îns` explicit natura acesteiasem`n`ri între prototip [i icoana sa.Icoana este treapta ultim` într-o ierarhiedegradat` a particip`rii imaginilor la pro-totip. Dac în cea de-a doua parte a conflic-tului iconoclast scrierile apologetice vorinsista pe aspectul ipostatic, personalist alicoanei, Damaschin r`mâne fidel mai de-grab` unei tradi]ii chirilice: Dumnezeu s-av`zut în trup. Prin urmare, el va accentuademnitatea materiei [i a memorialuluiiconic. Pledoaria materiei ca bun` d`na[tere unei hristologii realist-sacramen-tale, centrat` pe trupul hristic. Evaluareapozitiv` a umbririi, lucrarea SfântuluiDuh, asigur` nu numai autenticitateaimaginii de tip „acheropoietes“, ci sfin]e[-te, protejeaz` [i t`m`duie[te prin icoan`,atribuindu-i astfel imaginii cre[tine uncaracter cvasi-sacramental. Z`mislit` înumbra Marii Lumini, icoana devinepurt`toare de har12 [i de sfin]ire. Datorit`Întrup`rii Logosului divin, Hristos arestaurat întreaga materie prin sfin]ire. Seproduce astfel o schimbare de paradigm`:dezaprobarea materiei, proprie neopla-tonismului, întâlne[te aici o concep]ie cumult mai generoas`, ce acord` materieiprivilegiul intermediarului soteriologic:„Prin materie se înf`ptuie[te mântuireamea“. Chiar dac` nu insist` pe distinc]iadintre materialul iconic [i realitatea tru-peasc` hristic`, Damaschin recunoa[tetotu[i o distinc]ie gradual` care cores-punde unei deosebiri de fiin]`13.

În dezvoltarea ulterioar` a iconologieise va insista nu atât pe prezen]a haric` aicoanei, cât pe rela]ia care se instituieîntre Imaginea natural` [i cea artificial`.Cum poate fi con]inut Ne-con]inutul?Cum pot limitele materiale ale icoanei s`contureze spa]iul a ceea ce nu are spa]iu?Ce tip de rela]ie poate icoana s` asumeîntre limitat [i nelimitat, perceptibil [iimperceptibil, vizibil [i invizibil? Con-secin]ele acestui demers se delimiteaz`critic de echivocitatea discursului luiDamaschin, relevând cu mai mult` clari-tate natura acestei rela]ii. Imaginea-icoan`nu mai este prototipul, în sensul în careprin copula „este“ se în]elege identitateade fiin]`, ci ea va întrupa spa]iul prin ex-celen] al inscrip]iei (graphe), introducând

între prototip [i copie o identitate for-mal` [i o rela]ie omonimic`. Clarificareaterminologic` a no]iunilor „circum-scriere“ (perigraphe) [i „înscriere“ (graphe),cât [i noua concep]ie despre icoan` (eikon)vor oferi astfel discursului iconofil consis-ten]a conceptual` necesar` unei argu-ment`ri contra-iconoclaste, unei delimi-t`ri critice fa]` de viziunea participativ` alui Ioan Damaschin [i a unui controlra]ional al imaginii de cult.

Argumentând într-o manier` de tipscolastic, patriarhul Nichifor ar`ta, luândca exemplu entit`]ile angelice14, c` întrea picta (graphe) [i a circumscrie (peri-graphe) este o diferen]` radical`, iaramestecul semnifica]iilor îi conducea peiconocla[ti la condamnarea icoanelor,care pretind a circumscrie prototipul. Dac`circumscrierea define[te mai degrab` ocaracteristic` abstract` a existen]ei finite,o însu[ire esen]ial` a creaturii, inscrip]ia(graphe) are simplul rol de a scrijeli, ea esteac]iunea accidental`, relativ`, conven]io-nal` prin care ia na[tere chipul hristic.Graphe este a[adar prin excelen]` tr`s`-tura care deschide spa]iul (khora) sur-venirii unei prezen]e doar la nivelulformei, [i nu al substan]ei. Icoana este oreplic` a arhetipului, în ea se g`se[te impri-mat` totalitatea formei vizibile, fa]` de care,gra]ie asem`n`rii, ea este amprent`, nefiinddistinct` de modelul s`u decât prin singuradiferen]` de esen]`15. Tr`s`tura iconic` vadeveni astfel matricea ce va oferi forma,limitele [i tr`s`turile sale Fiului, pe carenu-l atinge, nu-l închide, nu-l limiteaz`.Din contr`, icoana se define[te nu în des-chiderea a ceva, ci ca deschidere a unuispa]iu vid, absent, care las` loc surveniriiprezen]ei divine la nivelul formei. Icoanaface vizibil un chip a c`rui identitate ne var`mâne întotdeauna str`in`, inaccesibil`,nu în sensul imperceptibilului optic, ci canecunoscutul, „un personaj imposibil deobiectualizat, de clasat [i chiar de în-]eles“16. Icoana înscrie prototipul la nivelulformei, nu-l încastreaz` prin circum-scriere, a[a cum doreau iconocla[tii, careprin suprapunerea celor dou` conceptearuncau imaginea-icoan` în atmosferaidolatriei. Mimetismul tr`s`turii, al in-scrip]iei grafice, este tocmai retragereachipului. Implozia între vizibil [i invizibilofer` icoanei transparen]a diafan` a uneiumbre ce deseneaz` intervalul ontologic[i topologic dintre dou` priviri. Icoana sedeschide astfel în prezen]a unei puterimodelatoare, a adev`ratului Chip. Acesta,prin inscrip]ia iconic`, î[i pune amprentape fragilitatea ontologic` a icoanei, asi-gurând între cele dou` realit`]i o rela]ieomonimic`. Inten]ionalitatea proprieicoanei face posibil` germina]ia privirii [ia cuvânt`rii într-un spa]iu plin de absen] .Distan]a dintre fidel [i acel Altul mereudincolo de reprezint` tr`s`tura iconic`esen]ial`. Icoana devine trecerea, inter-valul, întruparea kenotic` ce trimitemereu c`tre un dincolo de ea, spre un in-vizibil ce-i asigur consisten]a firav , insti-tuind-o [i transfigurând-o. Prin aplicareacategoriei aristotelice (pros ti)17 icoanei,discursul iconofil se va delimita critic atâtde definirea icoanei prin ideea de partici-pare la fiin]`, a[a cum o formuleaz` Da-maschin, cât [i de concep]ia magic` pecare o articulase Constantin al V-lea.Icoana nu mai presupune, astfel, nici orela]ie de similitudine esen]ial` (Euharis-tia), nici una de participare. Ea se va definica rela]ie de asem`nare [i de omonimie.Între prototip [i copie nu este, a[adar, oidentitate de fiin] , nici o identitate de par-

ticipare, ci o identitate de chip, de înf`]i[are,de asem`nare18.

Inscrip]ia iconic` [i gândirea despreeikon se separ` net [i de indiciile tradi]ieiacheiropoietes, chiar dac` existen]a legen-dar a imaginilor ne-f`cute-de-mâna-omu-lui (acheiropoietes) a alimentat profundimagina]ia iconografic`. Nu func]iamagic`-miraculoas intereseaz , ci o nou`hermeneutic` a inscrip]ion`rii grafice încontextul doctrinar despre imagine. Ast-fel c legendei acheiropoietes i se atribuie deacum o valoare teologic`, înr`d`cinândmiraculosul imaginii pe dimensiuneara]ional` a noului discurs despre icoan`.Prin filtrarea limbajului rigid de tip aris-totelic, i se va acorda imaginii-icoan` odefini]ie formal` (homoiosis) [i material`(homoioma), oferind astfel autenticitateaunei demers inteligibil ce va restitui ima-ginii bizantine dimensiunea profund` arela]iei, singura care putea permite adora-torului o apropiere prin ]inerea la dis-tan]`.

Elaborarea unui discurs teoretic de-spre imaginea cre[tin` reprezenta solu]iaacestei crize a iconicit`]ii, generat` de ten-siunea profund` dintre patriarh [i îm-p`rat, Biseric` [i Stat. Necesitatea uneiclarific`ri conceptuale capabile s` legi-timeze atât teologic cât [i politic fenome-nul iconic vine ca un r`spuns dat hristolo-giei iconoclaste, care nu accepta supre-ma]ia absolut` a Bisericii în problemelespirituale [i nici reprezentarea lui civitasdei pe p`mânt. Icoana devenea astfelobiectul de interes al unei politici impe-riale care, argumentând teologic, urm`reade fapt suprema]ia puterii temporale,dând na[tere unei politici de natur` ceza-ropapiste. P`strând credin]a în guvernareatranscendent` a lui Hristos, iconoclastulrefuz teologic icoana, [i mai ales cultul ei,cu scopul de a-[i apropria puterea tempo-ral` [i de a se propune ca singur` imaginea divinului pe p`mânt. Din acest motiv,iconoclastul abstractizeaz` realitatea în-trup`rii, propunând ca veritabile imaginicrucea [i euharistia ce se definesc ca unicaimagine natural` a puterii transcendente.Pericolul diminu`rii puterii ecleziastice, aimaginii hristice, a atras aten]ia scriito-rilor iconofili, care articuleaz` un discurssistematic, capabil s` ofere icoanei, [i decireprezent`rii antropomorfice a lui Hris-tos, privilegiul pragului, singurul inter-mediar ce putea asuma paradoxul prin in-troducerea identit`]ii formale dintreimagine [i original, f`când astfel posibil`adev`rata rela]ie (religio) vie.

Pentru teologii iconofili îns` legitima-rea teoretic` a imaginii-icoan` nu repre-zenta doar o miz` teologic`, politic` sausocial`, ci [i una profund existen]ial`.Icoana, imaginea artistic`, devenea ima-ginea cosmic` prin excelen]`. Carnealumii c`p`ta astfel fragilitatea ascetic` aicoanei. Distrugerea icoanei [i înl`turareaei însemna înf`[urarea cerului [i prin ur-mare sfâr[itul lumii: „Nu numai Hristos,ci întreg universul dispare, dac` nu maieste nici circumscriere, nici icoan`“19.Teologii iconofili au atras astfel aten]iaasupra faptului c` f`r` o imagine capabil`s` ofere o distan]` rela]ional` între Dum-nezeu [i om, privirea va fi permanentobstruc]ionat` de prezen]a spectaculoas`[i fascinant` a idolului, adic` a unui neantobnubilat de articula]iile materiei. În lipsaicoanei, însu[i Universul î[i pierde prin-cipiul s`u rela]ional [i existen]ial.

l1 Pentru o istorie a diverselor atitudini ale in-

telectualit`]ii ecleziastice ostile imaginilor, cf.Daniele Menozzi, L’église et les artes visuele, ed. duCerf, Paris, 1991; Hans Belting, Likeness and Pre-sence, A History of the Image before the Era of Art,trad. Edmund Jephcott, ed. University of Chica-go Press, 1994; Nicée II, 787-1987, Douze sièclesd’images religieuses, ed. du Cerf, Paris, 1987.

2 Prima faz` a iconoclasmului se desf`[oar`între anii 726-787, mai precis între gestul icono-clast al împ`ratului Leon III de a înl`tura icoanalui Hristos de deasupra intr`rii principale a pala-tului imperial [i Sinodul iconofil Niceea II; adoua faz este cuprins între anii 815-843, an caremarcheaz victoria ortodoxiei. Pentru mai multedetalii, cf. Leslie Brubaker [i John Haldon, Byzan-tinium in the iconoclast era, ca. 680-850, The Sources,Center for Byzantine, Ottoman and ModernGreek Studies University of Birmingham, ed.Ashgate, 2001.

3 Vezi studiul introductiv semnat de diac.Ioan Ic jr. la Teodor Studitul, Iisus Hristos, Prototipal icoanei sale; tratate contra iconomahilor, trad.diac. Ioan Ic` jr., ed. Deisis, Sibiu, 1994.

4 Cf. Gerhart B. Ladner, Images and Ideas in theMiddle Ages; selected studies in history and art, ed. DiStoria E Letteratura, Roma, 1983, cap. „Origin andSignificance of the Byzantine iconoclastic con-troversy“, pp. 48 [i 56.

5 Exod 20, 4-5; Deuteronom 5, 8-9; 5, 11; 4, 12;Numerii 33, 51-52.

6 Cf. Leonid Ouspensky, Teologia icoanei, trad.Teodor Baconsky, ed. Anastasia, Bucure[ti, 1994,p. 81.

7 Platon, Sofistul, trad. Constantin Noica, ed.{tiin]ific`, Bucure[ti, 1993, 235b.

8 Cf. Christoph Schonborn, Icoana lui Hristos,trad. pr. Vasile R`duc`, ed. Anastasia, Bucure[ti,1996; Marie-José Mondzain, Image, Icône,Economie, Les sources byzantines de l’imaginairecontemporaine, ed. du Seuil, 1996; Kenneth Parry,Depicting the Word; Byzantine Iconophile Thought ofthe Eight and Ninth Centuries, ed. E.J. Brill, 1996,cap. VI, p. 52.

9 Patriarhul Nichifor: Discours contre les ico-noclastes. De notre bienheureux père et archevêque deConstantinopol Nicephore; Discussion et Réfutationdes bavardages ignares, athée et tout à fait creux del’irréligieux Manon contre l’incarnation de Dieu leVerbe notre sauveur, traducerea, prefa]a [i noteleMarie-José Mondzain, Klincksieck, Paris, 1990.

10 Marie-José Mondzain, op. cit., p. 112. 11 Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra

iconocla[tilor, trad. Dumitru Fecioru, ed. Institutu-lui Biblic [i de misiune al Bisericii Ortodoxe Ro-mâne, 1998, p. 138. Cf. Christoph Schonborn, op.cit., p. 149. Cf. Gerhart B. Ladner, Images and Ideasin the Middle Ages; selected studies in history and art,ed. Di Storia E Letteratura, Roma, 1983, cap. „Theconcept of the image in the Greek Fathers andthe Byzantine Iconoclastic Controversy“.

12 Ioan Damaschin, op. cit., p. 149.13 Ibidem, p. 153.14 Patriarhul Nichifor, op.cit., p. 160, PG 100,

345B-345D.15 Ibidem, p. 109, PG 100, 277A.16 André Scrima, Timpul rugului aprins.

Maestrul spiritual în tradi]ia r`s`ritean`, ed. Hu-manitas, Bucure[ti, 2000, p. 51.

17 „…icoana este în rela]ie (schésis) cu arheti-pul, [i este un efect al unei cauze. Trebuie, prinurmare, ca icoana s` existe printre relative (prosti) [i s` fie enun]at` ca atare. Relativele sunt celecare exist` dependent de un altul decât ele-înse-le, [i care-[i schimb reciproc rela]iile (antistrépheite skhései pros allèla)“. Patriarhul Nichifor, op.cit.,p. 110. Am urm`rit de asemenea [i originalulgrec [i am indicat pagina]ia din Patrologiae Grae-cae, PG 100 I 277 C – 280 A 30.

18 Cf. Christoph Schonborn, op. cit., p. 166.19 Patriarhul Nichifor, op. cit., ., p. 86, PG 100,

244D-245A. j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

ES

EU

36 NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

ÎN Convorbiri cu Heraclide1, Dionisieîntreb` pe Origen dac` sufletulomului î[i are, sau nu, sediul însângele lui, dac` sufletul se iden-tific` sângelui a[a cum ne-ar l`sa

Leviticul (17, 11) s` credem. R`spunsullui Origen distinge între omul exterior,creat din p`mânt (Geneza 2, 7), [i omul in-terior, f`cut dup` chipul lui Dumnezeu(Geneza 1, 26 – ad imaginem et simili-tudinem nostram). Distinc]ia e una veche,e de la Philon, doar c` Origen o leag` doc-trinei pauline a omului interior (Romani7, 22: condelector enim legi Dei secundum in-teriorem hominem – „de legea lui Dum-nezeu m` bucur potrivit omului interi-or“; la fel în 2 Corinteni 4, 16). Dup` Ori-gen, „astfel de înv`]`turi sunt destul dedelicate [i pentru ele nu trebuie s` avemascult`tori ascu]i]i la cuget. Rog a[adar pecei ce m` ascult` s fie cu b`gare de seam`asupra lor în[i[i, pentru ca s` nu ajungvreodat învinuit c` «a[ arunca cele sfintecâinilor»“2. A[a a înv`]at Origen de laPaul, a[a va proceda [i Augustin: plecândde la ab exterioribus prin interiora spre adsuperiora.

Augustin [tie c` visele au putere. Serefer` la ele mai cu seam` în scrisorilec`tre Nebridius [i în De Genesi ad litteram.Admite c` Dumnezeu poate vorbi oame-nilor direct prin visele lor, dup` cumvisul poate fi un reflex psihologic saumental al vis`torului. În tot cazul, spuneAugustin, oamenii viseaz` ceea ce aunevoie [i nu neap`rat ceea ce doresc (maiapoi, Sfântul Toma va identifica patrucauze ale viselor: activitatea mental`, dis-pozi]ia fizic` a corpului, condi]iile de mediu [icauzele spirituale: Dumnezeu, îngerii [idemonii). Orice s-ar spune, somnul eizvor de energie spiritual` [i chiar de re-vela]ii de ordin mistic (nu e aici în nici unfel vreo suprapunere; Lucifer însu[i poatefi revelatoriu, în felul lui, [i nu e parcimo-nios). Dup` ce î[i îndeplinesc rolul, vise-le dispar. Cele care nu-[i îndeplinesc rolulr`mân [i p`streaz`, cel mai adesea, oaparen]` de realitate halucinant`3. Nuse poate ca toate s` fie vise (somnia omnia)!Augustin afl`, atunci când trebuie, c` aspera în noi în[ine înseamn` moarteîntru Dumnezeu (spes in nobis est in Deoexitus). Esen]a nu e de aflat în existen]a ex-terioar`, ci în anima/mentis penetralia, întemplum mentis sau cubilia cordis. Sesizaseînc` lucrul acesta Seneca. Spune stoiculîn Epistola XXIV: nu cerul trebuie s` îlschimbi, ci sufletul (animum debes mutare,non caelum), c`ci nu Dumnezeu se afl` încer; cerul se afl` acolo unde este Dum-nezeu.

Augustin, când viseaz`, are vedenii„africane“, [i le are prin intermediar. Pre-cizarea este necesar` cel pu]in din per-spectiva sintagmei „Africa [i visele“4. Dece? Pentru c` în spa]iul cre[tin african,

înc` de pe vremea lui Tertulian, tot ceeace se petrecea în vis era, de regul`, relatatla persoana întâi. „Africanii“ nu visauneutru, [i Augustin iese în prim-plan s`(ni) se confeseze. Revela]iile lui vizuale [iauditive au caracter spontan [i aparen]`de realitate (subliniate prin ecce [i quasi).Ecce e semnul spontaneit`]ii, quasi alîndoielii (peste timp, la Descartes, eccedevine certus, quasi devine dubitatio).

În Confesiuni, Augustin e personajulprincipal, iar autobiografia lui este [i unaoniric`. Dovad` faptul c` în convertireasa visul este esen]ial. E un vis profetic [icare nu-i apar]ine nemijlocit. Prin ur-mare, din perspectiva autobiografieionirice, Augustin [i Monica formeaz` uncuplu, iar „faptul c` îi atribuie mamei saleprimul vis legat de convertire subliniaz`importan]a visului în existen]a sa“5.Cartea a III-a (capitolul XI) din Confesiunivorbe[te despre planctus et somnium matrisde filio. Ce viseaz` Monica? Viseaz` „c`st`tea pe o scândur` de lemn [i c` spre eavenea un tân`r str`lucitor, vesel [i surâ-zându-i, în timp ce ea era mohorât` [im`cinat` de o triste]e adânc`“6. SufereaMonica pentru Augustin, un Augustinbolnav nu atât cu trupul (de[i nu-i erastr`in` condi]ia acestuia!), cât cu spiritul.Tân`rul din vis „i-a poruncit s` fie f`r`team`, [i a sf`tuit-o s` se gândeasc` în-delung [i s` observe c` acolo unde este ea,tot acolo sunt [i eu. Iar ea, privind cuaten]ie, a constatat c` [i eu st`team al`-turi de ea pe aceea[i scândur`. De la cinea venit oare visul acesta?“7. Visul con-tinu` (Confesiuni, III, XI, 20) cu un Au-gustin, pe vremea aceea, maniheu: „dup`ce ea mi-a povestit visul, iar eu încercams` o conving s` nu-[i piard` speran]a,pentru c` ea va fi mai degrab` ce eram eu,f`r` nici un fel de ezitare mi-a zis imedi-at a[a: «Nu, fiindc` nu mi s-a spus în visc` acolo unde este el, tot acolo vei fi [i tu;ci unde e[ti tu, acolo va fi [i el»“8. CândAugustin [i-a redactat Confesiunile, era de19 ani convertit. Nu mai avea, prin ur-mare, nici o îndoial`: tân`rul din visulmamei sale a fost Dumnezeu, visul a fostprofetic.

Ca s` încheg lucrurile, spun c` în anul383 Augustin pleac` la Roma [i se apropiede scepticism, c`ruia-i sesizeaz` insufi-cien]a: scepticul î[i face din îndoial` o cer-titudine [i ajunge astfel într-o contra-dic]ie unilateral`, c`ci dac` îndoiala ecert`, ea nu mai este sceptic`, iar dac` în-doiala îns`[i este îndoielnic`, ea se sus-pend` [i scepticismul ca atare este sus-pendat9. Acest probabilism îl va critica înContra Academicos. Nu se adapteaz` laRoma; este ajutat de prefectul Romei(Symmachus, simpatizant al maniheilor;interesant e c` maniheii l-au recomandatpe Augustin lui Symmachus) [i ob]inepostul de profesor de retoric` la Milano.

Avea 30 de ani când a f`cut cuno[tin]` cuSfântul Ambrozie. Prima impresie este re-latat` în Confesiuni (V, XIV, 24): „în timpce-mi deschideam inima ca s`-mi dauseama cât de frumos vorbea, la fel îmiintra în inim` [i cât adev`r spunea“. Con-secin]a: „am hot`rât deci s` fiu catehu-men în Catholica Ecclesia, încredin]at`mie de p`rin]i, pân` ce avea s` m` lu-mineze ceva cu adev`rat sigur spre cares`-mi îndrept pa[ii (Ibidem, V, XIV, 25). Îlatrage la Ambrozie metoda alegoric` [i,treptat, cre[tinismul se impune în inimalui Augustin. Cite[te pe Platon, atât câtera tradus, pe Plotin [i Porphyr în tradu-cerea lui Marius Victorinus. Platon îl pre-g`te[te s` devin` cre[tin, dar îi [i creeaz`în suflet un gol pe care nu-l poate, înc`,umple. De ce? Pentru c` prin platonism([i neoplatonism) lui Augustin îi este re-velat adev`ratul Dumnezeu, nu îns` [imijloacele de a se ridica pân` la El. Platonl-a f`cut s`-l cunoasc` pe adev`ratulDumnezeu, iar Cristos i-a ar`tat calea10.Tot acum cite[te Plotin c`r]ile I [i V dinEneade, singurele traduse în latin`. Au-gustin descoper` în ele Logosul de carevorbe[te Ioan în „Prologul“ evanghelieisale, dar nu afl` în ele nimic despre Cu-vântul care s-a f`cut trup [i care devineMijlocitor între Dumnezeu [i om. Pe acestMijlocitor îl caut` Augustin [i acesta i searat` în vis Monic`i. Revine la Scriptur`,atât de dispre]uit` la 19 ani (acum are 32).Afl` de la Simplicianus, p`rintelesufletesc al lui Ambrozie, c` filosofia nueste piedic` pentru credin]` [i tulburarealui Augustin începe s` se limpezeasc`.Simte c` se apropie criza final`, cumululoniric rode[te. E înc` debusolat, înc` maicaut` adev`rul. „Dar unde s` fie c`utatacest adev`r [i când anume s` fie c`utat?Ambrozie nu are timp pentru aceasta,eu nu am timp s` citesc“11. LouisBertrand spune c` din aceast` referire laAmbrozie, [i din altele pe care le afl`m totîn Confesiuni, referiri care contrasteaz` cupasajele laudative ale lui Augustin laadresa episcopului de Mediolanum, arrezulta c` dac` Dumnezeu s-a servit deAmbrozie pentru a-l converti pe Au-gustin, este posibil ca Ambrozie personals` nu fi f`cut nimic, în tot cazul nu marelucru, pentru aceast` convertire12. Dup`al]ii, convertirea lui Augustin este una ex-clusiv la filosofie [i obstacolul cel maigreu de trecut pentru convertirea în sinep`rea definitiva renun]are la c`s`torie.Problema se pune în termenii urm`tori:a fost Augustin cre[tin la Cassiciacum(locul în care se retr`sese împreun` cuMonica, Adeodatus [i cu prietenii înaintede convertire)? Harnack spune, comen-tând Confesiunile, c` Augustin proiecteaz`asupra solitarului din 386 sentimenteleepiscopului care era în anul 400 când aredactat lucrarea. Al]i doi autori, Loofs [i

L. Gourdon, spun: solitarul de la vila delâng` Milano nu era un cre[tin de inim`,ci un neoplatonician. Scena din gr`din`a fost o convertire, nici vorb`, dar nu lacre[tinism, ci la filosofie. Dup` Gourdon,adev`rata faz` cre[tin` a lui Augustin nuîncepe înainte de 39013. Ce vrea Augustinde la neoplatonicieni? Nimic altcevadecât de a pune în armonie explica]iilelor cu credin]a, încât în dialogurilefilosofice de la Cassiciacum nu vorbe[teun platonician, crede Portalié, ci uncre[tin – sau, mai exact, [i unul [i altul.Pentru Augustin, la acea dat`, adev`rul eunul singur, acela al evangheliilor, încâteroarea lui Loofs [i Gourdon e de a încer-ca s` afle în spiritul lui Augustin distinc-]iile noastre moderne. Sigur e c` orgoliulintelectual îl biruie Augustin [i prin lec-tura neoplatonicienilor, [i ca urmare aviselor mamei.

Convertirea are loc în 386 [i e relatat`în Confesiuni (VIII, XII, 29). Cât anume dinpovestire este relatare pur` [i cât estefic]iune, iat` o problem` controversat`.Cu siguran]` exist` un element literaraici. Convertirea e urmarea unei preg`tiri,inclusiv onirice, [i Augustin o va com-para cu o sarcin`. „Alegerea a marcat oschimbare de con]inut, mai degrab` etic`decât intelectual`“14. Aude în gr`din`vocea unui copil: tolle, lege; tolle, lege.Deschide (la întâmplare!?) cartea apos-tolului Paul [i cite[te în t`cere capitolulasupra c`ruia i s-au fixat ochii: ambule-mus, non in comessationibus et ebrietatibus,non in cubilibus et impudicitiis, non in con-tentione et aemulatione; sed induiminiDominum Jesum Christum, et carnis curamne feceritis in desideriis (Romani 13, 13-14).„{i nici n-am voit s` citesc mai mult, [i defapt, nici nu mai era nevoie. Într-adev`r,odat` cu sfâr[itul acestui pasaj, ca [i cândîn inima mea s-ar fi rev`rsat o lumin` decertitudine, toate întunecimile îndoieliis-au risipit“15. Tulburat, Augustin seopre[te din lectur` la fragmentul citat [inu [tia ce mai urmeaz`. Îi cite[te Alypius,prietenul s`u, continuarea: „primi]i-l pecel slab în credin]`“ (Romani 14, 1), [iAlypius consider` c` pasajul acesta serefer` la el. Scena aceasta e extrem de dis-putat`. Putem spune c` e vorba de o reve-la]ie auditiv`, de[i, pe de alt` parte, Au-gustin însu[i va manifesta rezerve fa]` deviziunea aceasta (e vorba de visele în careap`reau mor]i, la limit`, aversiunea fa]`de trup/senzualitate). Asta se întâmplaîns` c`tre 421 (De cura pro mortuis geren-da liber), cu 9 ani înainte de sfâr[itul epis-copului de Hippona. Cu al]i termeni, pem`sur` ce înainteaz` în vârst` Augustinare tot mai pu]in` încredere în vise. Înconcluzie, Augustin reduce visul la unfenomen psihologic [i îi revine meritul dea sesiza c` oniricul nu este o cale reco-mandat` de acces spre adev`r, încât, fa]`

Somnia omnia?o ANTON I . AD~MU} o

ES

EU

37cu visul, Augustin este, pân` la urm`,stânjenit. Starea lui este una de discon-fort. Un disconfort onirologic, pe careîns` [i-l asum` autobiografic. Oricum,Augustin nu e un cavaler al certitudiniionirice. {i, dup` el, m`car c` nu din pri-cina lui, visele intr` sub supraveghere(amintesc faptul c` Augustin are un scurtcapitol despre semne, vise [i revela]ii înDe catechizandis rudibus, VI, 10).

Ultimul capitol din cartea a III-a aConfesiunilor (III, XII, 21) relateaz` întâl-nirea dintre Monica [i Sfântul Ambrozie,pe care, explicit, Augustin nu-l nume[te.Augustin vorbe[te cu respect despre Am-brozie în acest text, f`r` ca reciproca s` fiecomplet adev`rat`. E un loc de la care serevendic` Louis Bertrand. Augustin spu-ne despre Ambrozie c` este un slujitor allui Dumnezeu [i un bun cunosc`tor alc`r]ilor divine (sacerdotem tuum, quem-dam episcopum nutritum in Ecclesia, et exerci-tatum in Libris tuis), doar c` Ambrozie îlprive[te cu pruden]` pe Augustin când evorba de a-i corecta r`t`cirile [i îl soco-te[te înd`r`tnic (esse indocilem). În final, lainsisten]ele mamei, care voia ca Am-brozie s` stea de vorb` cu Augustin, epis-copul de Mediolanum se înfurie [i îispune cu dezgust (ille jam substomachanstaedio): „mergi de la mine, femeie, [i pro-cedeaz` a[a cum ]i-am zis, c`ci nu esteposibil ca fiul acestor lacrimi s` piar`“(vade, inquit a me; ita vivas: fieri non potestut filius istarum lacrymarum pereat)16. Sevede c` Augustin nu este foarte încântatde episodul acesta, în ciuda finaluluic`r]ii a III-a.

Când Dumnezeu alege pe cineva, îlduce mai întâi în pustie. Isus, dup` botez,a petrecut 40 de zile în pustiu; Saul, con-vertit pe drumul Damascului, petrece doiani în pustiul Arabiei; Augustin se retrage

la Cassiciacum [i în noaptea Pa[telui din24 aprilie 387 (avea 33 de ani) este botezatîmpreun` cu Adeodatus [i Alypius deSfântul Ambrozie în catedrala din Me-diolanum. Scrierile lui Augustin dinaceast` perioad` conduc la ideea c` el numai afla dezam`gire în filozofie, ci în pro-priul eu. Este motivul principal al conver-tirii atâta vreme cât el accept`, acum,solu]ia dublei autorit`]i: autoritatea ante-rioar` în timp (Cristos) [i autoritatea an-terioar` în ordinea realit`]ii (ra]iunea).Dac` e s` fim corec]i, trebuie s` spunemc` Augustin nu a deosebit niciodat`foarte clar filosofia de teologie, poate [ipentru c` platonismul (la care se adaug`situa]ia oniric`) a contribuit decisiv laconvertirea sa.

Augustin se întoarce în Africa. LaOstia moare Monica [i, ca un târziuomagiu, Augustin va scrie c` Dumnezeu„vorbe[te prin inima femeilor sfinte“ [i învisele lor. Când a murit (28 august 430;avea 76 de ani), nu a l`sat vreun testa-ment, pentru c`, spune Possidius, „acestom al lui Dumnezeu nu poseda nimic“dintre acelea care pot s` nu fie posedate17.

Vorbele unui poet [i le-a ales ca epitaf,poet pe care Possidius nu-l nume[te:„C`l`torule, vrei s` [tii dac` dup` moartepoetul tr`ie[te? Când tu cite[ti [acesterânduri] eu sunt acela care vorbe[te, iarcuvintele tale sunt vorbele mele“. Nu pots` nu observ c` un poet st` la sfâr[itulvie]ii lui Augustin [i un altul la începutulvie]ii lui Descartes18. Pare c` unul ter-min` ceea ce începuse cel`lalt. Iar abatelePetit ne spune despre Lucillius cum c` îiscrie lui Leontid despre ultimele clipedin via]a lui Augustin (Scrisoarea XXXI):episcopul a cerut s` fie l`sat singur [i Lu-cillius î[i aminte[te: „A sosit momentulsuprem când ochii i s-au în`l]at, plini de

speran]`, pentru a privi înc` o dat` cerul.Am c`zut în genunchi, unindu-nerug`ciunea cu a lui… Când ne-am ridicat,eram cu to]ii orfani“19

l1 Origen, Convorbiri cu Heraclide, în Origen,

Scrieri alese, Partea a treia, EIBMBOR, Bucure[ti,1982, pp. 332-333.

2 Ibidem, pp. 333-334. Aceea[i idee este dez-voltat` de Origen în „Omilia I, 10 la Ieremia“;vezi Origen, Din lucr`rile exegetice la Vechiul Tes-tament, în Origen, Scrieri alese, Partea întâi, EIBM-BOR, Bucure[ti, 1981, pp. 354-355.

3 Julien Green, Fratele Francisc, Editura{tiin]ific`, Bucure[ti, 1995, p. 154. Semnificativeste visul pe care Lincoln l-a avut în ajunulmor]ii sale (cf. Ibidem, p. 155).

4 Jacques Le Goff, Imaginarul medieval, Editu-ra Meridiane, Bucure[ti, 1991, pp. 388-391.

5 Ibidem, p. 390.6 Augustin, Confesiuni, III, XI, 19, Editura

Humanitas, Bucure[ti, 1998, p. 150.7 Ibidem. 8 Ibidem: Non inquit: non enim mihi dictum est,

ubi ille, ibi est tu; sed, ubi tu, ibi est ille.9 Am tratat problema aceasta în lucrarea

mea din 2001, Filosofia Sfântului Augustin, Editu-ra Polirom, Ia[i, pp. 90-102.

1o Augustin, Confesiuni, VI, X, 16-17; VI, XI,18-20; VII, XXII, 26.

11 Augustin, Confesiuni, VI, XI, 18.12 Louis Bertrand, Saint Augustin, Fayard,

Paris, 1913, p. 120.13 E. Portalié, art. „Augustin (Saint)“, în Dic-

tionnaire de Théologie Catholique, Tome Premier,Deuxième Partie, Librairie Letouzey et Ane,Paris, 1931, col. 2273.

14 Henry Chadwick, Augustin, Editura Hu-manitas, Bucure[ti, 1998, p. 43.

15 Augustin, Confesiuni, VIII, XII, 29.16 Despre „misteriosa potenza delle lagrime

d’una pia madre“ vorbe[te Jean-Joseph François

în Storia Di Sant’Agostino. Sua Vita, Sue Opere, IlSuo Secole E Influenza Del Genio Di Lui, vol. I, S.Bonamici e Compagnia, Losanna, 1845, pp. 7-8.Sunt de urm`rit [i pp. 75-81 din Fulgenzo MariaScariglia, S. Agostino. Vescovo E Dottore DellaChiesa. Biografia, Roma, 1936.

17 Possidius, Vie de Saint Augustin, LibrairieDe Louis Vivès, Éditeur, Paris, 1872, pp. 24-25.

18 Este vorba despre Decimus Magnus Auso-nius (310-394), un contemporan al lui Augustin.Interesant c` poate fi pus în leg`tur` cu Au-gustin în felul în care Descartes sfâr[e[te în Au-gustin [i începe în cel`lalt. Era prieten cu Sym-machus, prefectul Romei, [i care în 383 reco-mand` pe Augustin, la rug`mintea unor prie-teni manihei ai lui Augustin, pentru postul deprofesor de retoric` la Mediolanum. To]i trei, lavremea aceea, erau litera]i ai decaden]ei. Nu [tiudac` Augustin l-a cunoscut personal pe Auso-nius (care în 384 avea 74 de ani, Symmachus 39,iar Augustin 30); nu pot crede îns` c` nu a auzitde el, c`ci a fost profesorul lui Gratian, în timpulc`ruia ocup` posturi dintre cele mai înalte:quaestor sacri palatii, praefectus Galliarum [i con-sul. De altfel, anul 383, când are loc întâlnirea luiAugustin cu Symmachus, este [i anul mor]ii luiGratian. Symmachus (345-402) era orator [i ompolitic, la fel Ausonius. La vremea aceea, idealullui Augustin [i al oric`rui om cult era vechiulideal al oratorului, bazat pe o excesiv` pedan-terie didactic` [i joc monden. Adic` exact ceeace face literatura decaden]ei în epoc`, [i cei doiconsuli sunt exponen]iali. În Confesiuni (V, XIII,23), Augustin relateaz` episodul cu ob]inereapostului la Mediolanum.

19 L’Abbé Petit, L’esprit et le Coeur de S. Au-gustin, L. Lefort, Lille, 1845, pp. 183-191.j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Comunismul:crim` transcendental`o VLAD MURE{AN o

„Cel care a în]eles ce a vrut Dos-toievski s` spun` prin parabolaMarelui Inchizitor a în]eles [i c` ceicare salveaz` istoria sunt cei care oignor` [i o transcend, în timp ceaceia care pustiesc popoarele în-sângerându-le sunt cei care le plângmai tare de mil`.“Florin Octavian

Comunismul ca emana]ie a haosului

Orice fiin]` determinat` este vienumai prin altul. Via]a în forma ei spiri-

tual` nu poate fi expresia unei simpleîncord`ri a materiei care î[i dep`[e[teeroic limitele. Materialismul nu poate finiciodat`, deci, un umanism, deoarece elfundamenteaz` omul ca simpluepifenomen ontologic al materiei.Omul nu este decât chimie hipercom-plex`. Materialismul pare [tiin]ific [inou. În realitate el este reactivarea uneistructuri arhetipale arhaice de tiphesiodic. În Theogonia, principiul virtual,Haosul, este matricea nocturn` care seautodiferen]iaz` generând nivelurileexisten]ei, de la cosmos pân` la zei. Dar-winismul pe care Marx îl a[eza la bazacosmo-biologiei sale spune ceva similar:

IN

TE

RP

RE

T~

RI

38c` materia anorganic` (adic` pura pa-sivitate), printr-un efort secular alhazardului, na[te un fruct viu, organic,activ. Acumul`ri cantitative ar fi produsun salt magic calitativ: din materiainert`, opac`, nocturn`, mecanic` [isteril`, abiogeneza ar fi scos,revolu]ionar, o materie de sintez`, auto-replicant`, adic` via]a. Este un implicatmiraculos din structura oric`rui mate-rialism, care vrea s` explice geneza sis-temelor vii auto-reproductive, saturateinforma]ional, semantice [i teleologiceprin sisteme paupere informa]ional,sintactice [i inerte. De la inferior la su-perior, omul ar fi devenit astfel coroanaevolu]iei, iar nu a crea]iei.

Comunismul s-a revendicat de la oastfel de baz` privativ-nocturn`, de la ma-tricea feminoid` a haosului, [i nu de la

una actual-diurn`, de la axul patern al di-vinului. De la o dimensiune teluric`, nude la una celest`. Aceast` originar`a[ezare în matca virtualului larvar, îm-potriva actualului seren, predetermin`deja orientarea utopic`, agresiv` [i sub-versiv` a comunismului.

Adev`rul nu mai vine de sus (prinrevela]ie teologic` mijlocit` de elitelespirituale), ci vine de jos (prin revela]ieabisal` mijlocit` de masele materiale).Cosmicitatea fiind ierarhic` [idiferen]iat`, haosul va cere ceea ce îieste propriu: nediferen]ierea nivelatoare.

Comunismul ca voce a maselor

Astfel, masele, omogene [i entropice,preiau func]ia dirigent` în istorie. Dac`aristocra]iile au creat istoria, fiind – din-

colo de raporturi de injusti]ie social` –[i mediul istoriei spirituale, a celor maisublime crea]ii spirituale, Marx vrea s`mobilizeze masele, principiul emina-mente inert [i opac al istoriei. F`r` s`calculeze riscurile unei asemeneaamors`ri a haosului, privirea mânioas`vede doar resursele destructive ale lor:

„Concentrând în sine atâtpoten]ialul anarhic, cât [i ira]ionali-tatea, atât virtu]ile disolutive cât [i ca-racterul preformal, masa se dezv`luie cacea mai fidel` analogie istoric` a Adân-cului. Neascultând de vreo lege afar` decea a propriei contingen]e, fluviu delav` ce pârjole[te, uniformizeaz` [i încele din urm` urâ]e[te totul în juruls`u, mul]imea î[i croie[te drum prin is-torie, surpând structuri [i dinastii, de-capitând principi [i principii, f`când s`

se aud` în urma sa acordurile disonanteale str`fundurilor.

La aceste rezonan]e a vibrat sufletulplebeu al lui Marx. Afon notoriu, surddeopotriv` la gravitatea gotic` [i lasuple]ea speculativ` a polifonieihegeliene, Marx a fost afectat totodat`de o funciar` miopie care l-a împiedicats` str`vad` spa]iile multidimensionalepe care grandioasa fug` hegelian` le an-gaja. Fidel propriei sale maladii, pe care– dac` ni se îng`duie – o vom numianoetie, Marx a ciuntit fuga hegelian`,pl`smuind un canon pe dou` voci încare fiecare voce zbiar` la cealalt`, o de-test` pe cealalt`, dore[te suprimareaceleilalte; aceast` tensiune este genera-toare de disonan]e pe care subtilul Marxîn]elege s` le rezolve prin postulareaunei t`ceri atotnivelatoare care va s` sea[tearn` la sfâr[itul acestei seculare

dizarmonii [i care ar fi – în plus – ur-marea fireasc` [i apodictic` a întregiicompozi]ii“1.

Vocea maselor trebuie s` bubuieacum în istorie, s` spulbere articul`rileinjuste ale ei. „Mi[carea proletariatuluinu se poate ridica [i elibera decâtaruncând în aer întreaga suprastructur`a p`turilor care alc`tuiesc societateaoficial`“2.

Dar masele nu au polifonie. Propriumaselor este tocmai lipsa solilocviului.Ele nu mediaz` actul prin reflexie.Vocea lor este de aceea urlet s`lbatic [idevastator. Crima era astfel analiticcon]inut` în bazele comunismului.Marx nu a f`cut decât s` sistematizeze in-surec]ia a maselor.

Comunismul ca faustism

Revolu]ia copernican` amodernit`]ii centreaz` lumea în om,axul noului sistem planetar. Dac`solu]ia nu este în religia care promite,dar nu produce paradisul, omul se auto-investe[te spre a se recupera din aliena-rea fa]` de propria lui umanitate. Omultrebuie s` cread` c` paradisul promis [iamânat al religiei poate fi actualizat în„umanismul mediat doar cu sine“(Marx), adic` în ateism:

„A nega religia, aceast` fericire ilu-zorie a poporului, este totuna cu apretinde fericirea sa real`. A pretinde cael s` abandoneze orice iluzie asuprast`rii sale este totuna cu a cere ca el s`renun]e la o stare ce are nevoie de iluzii(…) Critica religiei scoate omul dinam`gire, pentru ca el s` poat` gravita înjurul lui însu[i, adic` în jurul soareluis`u veritabil. Religia nu este decâtsoarele iluzoriu care graviteaz` în jurulomului atâta vreme cât el nu graviteaz`în jurul lui însu[i. Este deci sarcina isto-riei ca, odat` ce acel „dincolo“ aladev`rului a disp`rut, s` stabileasc`adev`rul de aici, de jos. {i este sarcinafilosofiei, care este în serviciul istoriei,de a demasca alienarea de sine înformele profane, odat` demascat`forma sacr` a alien`rii omului. Criticacerului se transform` astfel în critic` ap`mântului, iar critica religiei în critic`a dreptului, critica teologiei în critic` apoliticii“3.

Faustismul care denun]` iluzia ide-alit`]ii transcendente se converte[te înmi[care negativ` anti-terestr`: p`mântuleste judecat pentru c` nu e Paradis: o so-cietate nou` trebuie s` se nasc` pe ca-davrul vechii societ`]i. Oamenii suntjudeca]i pentru c` nu sunt des`vâr[i]i: unom nou trebuie s` se nasc` pe cadavrulomului vechi. Critica p`mântuluiînseamn` scindarea, judecarea lui(krisis): trecerea lui prin foc [i sabie.Proiectarea criticismului din academiatranscendental` kantian` în arena is-toric` a[az` principiul catastrofelorcontemporane. Aspira]ia afirmativ` anegativului, credin]a în puterea crea-toare a destruc]iei reveleaz` drama fap-tului c` orice Faust luminos se va alia cuMefisto cel tenebros. Umanismul autome-diat este imposibil: finitudine înseamn`tocmai mediere. Putem s` observ`m c`erorile anti-hegeliene ale corigentuluiMarx4 au dinamizat faustic istoria.Automedierea este proprietatea onto-logic` a Fiin]ei pure, Ens perfectissimus,iar nu a fiin]ei determinate. Printr-ofraud` analitic`, Marx a conferit lui Enscreatum atributul forte lui Ens increatum:

aseitatea. Totalitarismul nu eman` decidin sistemul lui Hegel, ci din fracturalui mefistofelic`, prin deturnarea mun-dan` (dialectic`) a eshatologieihegeliene (speculative):

„Ruptura auto-mi[c`rii negativit`]iide concentrarea în Sine a Spiritului afost produs` de Marx. Crizainteriorit`]ii (ca mobilitate generalizat`a determina]iilor gândirii) consumat`la mare altitudine de logica hegelian` afost adus` de Marx în cur]ile domesticeale istoriei. Un ipotetic (sau invizibil)înger, gardian al stabilit`]ii transcen-dentale a conceptelor, a aruncat for]aanarhic` a negativit`]ii pe p`mântulfaptelor, unde aceast` for]` a începuts`-[i fac` lucrarea apocaliptic`.

Func]ionarea negativit`]ii în regimex-centric a încheiat destinul ei fausticprin substitu]ia Logos-ului cu fapta.Contempla]ia a fost înlocuit` de demo-nia dialectic` a ac]iunii, iar praxis-ul de-venea un concept central al marxismu-lui. Toate intui]iile din Faust-ul luiGoethe (de la amintita substitu]ie pân`la guldenul-fantom`-de-hârtie – mone-da teoretizat` de Marx ca abstrac]ie) aufost actualizate de istoria modern`având ca [i apoteoz` a catastrofei istoriaacestui secol“5.

Astfel, reactualizarea Edenului pro-tejat de cenzura eonic` anti-faustic`,acest puternic mecanism teologic anti-utopic si anti-luciferic, este for]at` în is-torie. Îngerii cu sabie de foc exprim`simbolic imposibilitatea auto-soterio-logic` a umanit`]ii. Este o cenzur` anti-faustic` pentru c` faustismul este nos-talgia uman` a convertirii realului finitîn idealitate infinit`. Putem spune c`modernitatea utopic` a asaltat Edenuluitând de gardienii idealit`]ii pure, careau [i reflectat negativ asaltul afirmativmodern (titanii se pr`bu[esc [i au ari-pile frânte, ca expresie lucid` a limitelorauto-soteriologiei umane).

A fost o mare în[elare de sine a co-munismului s` acuze „opium“-ul reli-gios, când tocmai topica riguroas` astructurilor teologice (exprimat` îns` înforme arhetipale inaccesibile intelec]ieiorgolioase, dar mioape) interzicea struc-turi faustice hibride pseudo-eshatolo-gice (societatea comunist`) [i pseudo-apocaliptice (dictatura proletariatului).Or, catastrofa este analitic con]inut` înorice proiec]ie finit` utopic` a Infinitu-lui. Astfel, tocmai paradisul produs ([inu doar a[teptat) concretizeaz`infernul…

Comunismul ca Golem al umanismului

Masele erau depozitarele adev`rateiumanit`]i, iar Partidul nu era decâtcon[tiin]a de sine a maselor, format deoameni „din popor“, deci de emana]iiale matricei egalitare. Proiectul emanci-pator al unei umanit`]i auto-mediate,auto-raportate cerea o adev`rat`însufle]ire a maselor, care s` prind` via]`[i s` recompun` un „macro-antrop“unificat, con[tient de unitatea lui fun-damental` [i agent al propriului s`udestin (Proletarier aller Länder vereinigteuch!).

Marx a eliberat astfel energiile unuiadev`rat Golem, umanitatea proletar`.Acest uria[ antropoid, creat tocmai cuscopuri vindicative, este o bun` ima-gine a masei proletare antrenate în isto-ria revolu]ionar`. Partidul ar fi tocmai

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

IN

TE

RP

RE

T~

RI

39structura de coeziune a maselor disper-sate, con[tiin]a Golem-ului, suflarea devia]` a lui Marx peste chipul de lut almaselor. Caracteristic unei asemeneaînvestiri este autonomizarea progeniturii.Marx a petrecut o via]` agitat` pentru apune colosul proletar de lut într-o fu-nest` [i de neoprit mi[care. Cânduria[ul puhoi s-a trezit, istoria a primito amploare catastrofic` inconturnabil`.Golem-ul proletar a început s` orbec`ie,d`râmând totul în cale, nivelând arhi-tecturile istoriei dup` lipsa lui de chip[i de asem`nare.

Acest nemesis era con]inut analitic înantropogonia uzurpatoare, mimetic`, [idemiurgic`. Auto-producerea de sine aumanit`]ii, idealul orb al lui Marx, erapredestinat` dezastrului (în Vechiul Tes-tament numele ebraic al golem-uluisemnifica o substan]` inform` – Psalmi,CXXXIX, 16). Or, o substan]` inform`nu poate fi armonizat` de o suflareuman` (finit`). Finitul nu poate dastructur`, nu poate pune cap`t [ibariere nedeterminatului. Vulcanulodat` trezit, incinereaz` radial totul înjurul lui. Masele, cu pseudo-con[tiin]alor de sine (Partidul), sunt la fel deoarbe, [i logica lor este numai potopul,acest t`v`lug hidraulic care [terge toatediferen]ele [i ierarhiile, adic` tocmai co-eren]a istoriei.

Umanitatea, ca mas` auto-organi-zat` [i auto-proiectat`, nu poate s` fieauto-gravita]ional`: ea este exact per-petu` dez-axare. Nu este deloc întâm-pl`tor c` Bakunin a tradus ManifestulComunist… Pentru Bakunin, Lucifer estearhetipul însu[i al revoltei eliberatoare.Dar tot astfel precum pre]ulemancip`rii luciferice sunt lan]urile in-fernului, la fel pre]ul emancip`rii co-muniste au fost lan]urile carcerale. Nueste de mirare c` antiplatonismulmarxist, care a negat Soarele [i i-a marti-rizat lumina, a oferit oamenilor tocmaicarcera. Adev`rata libertate este extatic`,nu social`. Nu exist` libertate antipla-tonic` – nici m`car cea capitalist`, cuatât mai pu]in cea comunist`. Clasamuncitoare, „anexa capitalului“ (Marx),nu s-a dezrobit de iluzii sau dorin]e, ci adevenit „anexa Partidului“.

Astfel, revolu]ia comunist` implic`momentul logic al anarhiei, [i anarhiaimplic` momentul logic al totalitarismu-lui. Masele nu au rezolvat istoria în para-disul libert`]ii, ci au târât-o în infernultiraniei, sub forma unei pedepsecon]inute deja în crima îns`[i. Dinabisul anarhiei, ele au basculat în abisultotalitar, ca expresie a caracterului dis-trug`tor al unei istorii create deGolem-ul proletar dezl`n]uit.

Comunismul ca viclenie a infernului

Este semnificativ` pentru „umanis-mul“ comunist apoteoza revolu]iei:„dictatura proletariatului“, apocalipsacare mediaz` trecerea de la societateaburghez` la cea comunist`:

„Proletariatul va folosi domina]ia luipolitic` pentru a smulge burgheziei,pas cu pas, întreg capitalul, pentru acentraliza mijloacele de produc]ie înmâinile statului, adic` în mâinile prole-tariatului organizat ca clas` dominant`.La început acest lucru nu se poate face,fire[te, decât printr-o înc`lcare despo-tic` a dreptului de proprietate [i a rela-]iilor de produc]ie burgheze“. Lichida-

rea burgheziei prin represiune statal`implica: exproprierea, desfiin]area drep-tului de mo[tenire, „confiscarea tuturorpropriet`]ilor emigran]ilor [irebelilor“6.

Represiunea vizeaz` orice for]` ostil`„progresului“, pentru ap`rarea cuceri-rilor revolu]ionare ale clasei munci-toare, în frunte cu avangarda ei, Par-tidul. Comuna din Paris, puterea sovi-etelor, iat` doar dou` mari concretiz`riistorice ale înfrico[`toarei dictaturi.Hegel, ini]ial entuziast în fa]arevolu]iei, a sesizat în cataclismul re-volu]ionar dictatura ghilotinei. El a reali-zat în Fenomenologia spiritului prima ex-plicitare speculativ` riguroas` acorela]iei necesare dintre libertatea ab-solut` [i teroare, fiind, al`turi de Dos-toievski, unul din marii vizionari ai na-turii totalitare a emancip`rii luciferice:

„Pentru ca universalul s` ajung` la ofapt`, el trebuie s` se concentreze înUnul-individualit`]ii [i s` pun` înfrunte o con[tiin]`-de-sine singular`;c`ci voin]a universal` nu este o voin]`real` decât într-un Sine care este Unu.Prin aceasta, îns`, to]i ceilal]i indivizi suntexclu[i din întregul acestei fapte [i aunumai o participare m`rginit` la ea (…)Libertatea absolut` nu poate deci pro-duce o oper` pozitiv` sau o fapt` pozi-tiv`; îi r`mâne numai ac]iunea nega-tiv`; ea este numai furia distrugerii“7.

Dar Marx r`stoarn` odat` cu idealis-mul [i luciditatea, sperând c` voin]auniversal` ar putea evita concentrareaindividual` a puterii. El a convertit ast-fel Teroarea în moment dialectic aleliber`rii. Înc` o confirmare c` oroareas-a construit exact în punctele unde re-beliunea social` nu a în]eles verdictelemetafizicii clasice – [i c` în zadar [coalade la Frankfurt [i postmodernii acuz`metafizica occidental`, când nebunia aînceput tocmai cu funesta ei dep`[ire(spre stânga cu Marx [i spre dreapta cuNietzsche). În ambele cazuri, „titaniiateismului“ au interzis mai întâiicoanele din sufletele popoarelor, pen-tru ca m`celul s` nu aib` opreli[ti.

Comunismul este o viclenie a infer-nului, deoarece sub seduc]ia perfid` aumanismului incon[tient de limitelelui se ascund caznele inumane ale iadu-lui terestru.

„F`r` violen]` [i cruzime, nimic nuse poate înf`ptui în istorie“ (Engels)8.

Vladimir Soloviov a rostit, profetic,c` rolul statului nu este de a aduce pa-radisul pe p`mânt, ci de a împiedica in-staurarea infernului. Prin vocea luiMarx, putem spune c` infernul s-a tra-vestit în paradis pentru a se înst`pâniasupra lumii. În compara]ie cuGulag-ul, fabricile capitaliste exploata-toare erau zone de agrement.

Eshatologia pacificat` a societ`]ii co-muniste trebuie precedat` de apocalip-sa violent` a dictaturii proletariatului,clasa care î[i va croi mântuirea prinfocul mâniei [i sabia nedrept`]ii. Clasaproletar`, deci Partidul, devine acumsediu al binelui [i al adev`rului. Mar[ulei în istorie este extensia îns`[i abinelui. Ea nu mai poate fi judecat`, eaeste ultima instan]`. Ea distribuie acumneîndur`toarea ei justi]ie, osândind in-fernului concentra]ionar, în bloc, mi-lioane de suflete care, printr-o „reduc]iela abstract“ (Gabriel Liiceanu), cad înlotul colectiv al „expropriatorilor“.A[adar, exterminarea este analiticcon]inut` în articula]ia comunismului.

Infernul este, pentru comunism, anti-camera paradisului, într-un machia-velism suprem în care scopul salvatorjustific` mijloacele exterminatoare,scopul pacific r`scump`r` mijloacelecriminale. Ghilotina precede înfr`]irea,iar holocaustul face posibil` beati-tudinea. Dialectica marxist` estesimpl`: date fiind dou` clase antago-nice, este evident c` lichidarea uneiaaduce cu sine pacificarea societ`]ii: an-titeza trebuie lichidat`! Cine a spus c`Marx era hegelian?

Sintez`: comunismul,crim` transcendental`

Comunismul s-a n`scut ca o sect`iluminat`. Profe]ii ei au fost sociali[tiiutopici. Marx este Salvatorul, cel cared` cartea sfânt` (Capitalul) ca nouarhetip al istoriei ce relateaz` începutul[i sfâr[itul ei. Pe temeiul acesteievanghelii a urii se întemeiaz` bisericaagresiv` a comuni[tilor, cu sacerdo]iulmartirizat care este partidul. Aparereticii (devia]ioni[tii de dreapta), exco-munica]i cu ocazia interna]ionalelor.Biserica urii cre[te, iar apocalipsa revo-lu]ionar` este iminent`: adversarii suntlichida]i în timpul înfrico[`toarei expe-rien]e armaghedonice a crahului capi-talist, când masele descreierate judec`(Vom judeca cu ur`!). Apoi – purgatoriul,reeducarea, scoaterea prin tortur` aomului din alienarea care este ideeaburghez` de persoan`.

Ceva exist` – dar niciodat` prin pro-pria lui gra]ie, ci întotdeauna printr-unaltul. Via]a este deci întotdeauna [i pre-tutindeni un dar, o gra]ie. A retrage uneifiin]e aceast` gra]ie reprezint` mai multdecât un gest empiric. Este o catastrof`metafizic` ce intervine în raportulFiin]ei cu neantul. Criminalul esteuzurpatorul care se pretinde suveran alvie]ii, de[i el nu o include, ci este inclusîn ea. Crima este actul prin care o fiin]`vie este destinat` de c`tre alta neantului,[i care d` astfel un r`spuns negativ în-treb`rii „a fi sau a nu fi?“.

Criminalul arhetipal este Cain. Laînceputul crimei se afl` invidia. Invidia,resentimentul reprezint` bazaexisten]ial` a comunismului. Cândprincipiul ac]iunii este unul rivalitar,iar nu conciliar, crima este analiticcuprins` în conceptul însu[i (cf. „Circu-lara împotriva lui Kriege“, unde se vedec` Marx ura tocmai iubirea, comunismulfiind pentru el esen]ialmente distrugere,iar nu iubire).

Statistica a însumat deja crimele co-munismului. Acestea ating propor]iiaproape ecosistemice. Sunt unii carespun c` Marx trebuie aruncat în lada degunoi a istoriei. El este deja acolo –sarcina noastr` este s` închidem acestenoxe malefice într-o carantin` transcen-dental`, pentru ca demen]a lor conta-gioas` („spectrele lui Marx“, care îifascineaz` pe postmodernii obosi]i deatâta libertate) s` nu mai îndoliezeplaneta. Nu am vorbit despre diverseleaplica]ii locale ale comunismului [idespre hibrid`rile lui contingente. Amvrut s` vorbim despre ceva mai adânc [imai originar, inevitabil implicat înstructura îns`[i a comunismului.

Este transcendental ceea ce estecondi]ie de posibilitate, universal` [inecesar`. O crim` poate fi contingent`,singular`, accidental`. Ea este întot-deauna deja produs`.

Numesc, a contrario, crim` transcen-dental` acea logic` ce con]ine analiticcondi]iile de necesitate ale crimei. Estevorba despre o crim` care de[i nu esteneap`rat concretizat` empiric, în-trune[te din principiu condi]iile ei desurvenire. Un sistem ideologic trebuies` fie expresia unei responsabilit`]i ex-treme. Când vorbe[ti maselor, fiecaremilimetru semantic de la nivelul epi-centrului este capabil s` dezvolteseisme gigantice la suprafa]a istoriei.Mânia inspirat` de duhul r`zbun`rii [ilipsit` de lumina moderatoare ara]iunii a produs cea mai funest` r`sco-lire a tenebrelor umanit`]ii [i o pierderecu adev`rat epocal` a min]ilor. Pentruun ochi lucid, într-o epoc` înfl`c`rat`de negativitatea agresiv` a subversiunii,comunismul prezenta deja – în sine, apriori [i independent de orice actua-lizare – atribute criminogene.

Comunismul nu a produs crime em-pirice în mod accidental, ca simple dera-paje de traseu. Fiin]a [i destinul comu-nismului erau deja crima. Comunismulera criminal în principiu, [i tocmai deaceea [i în consecin]e. Principiul lui eraprivativ [i nocturn, nu actual [i diurn:materia, iar nu gândirea. Agentul lui eramasa omogen` [i tenebroas`, nu aris-tocra]ia diferen]iat` [i solar`. Alian]a cunegativul era impus` de regimul faus-tic. Autonomizarea golemic` a maseiproletare e gravat` în destinulmon[trilor incomensurabili. În fine,f`r`delegea era ridicat` la rang demetod` prin conceptul dictaturii prole-tariatului, un dincolo-de-bine-[i-de-r`u, cacec semnat în alb celei mai ira]ionalestructuri a istoriei, masa dezl`n]uit`.

A[adar, marxi[ti din toate ]`rile,trezi]i-v`!

l1 Ovidiu Stanciu, Castalia, Anuar de arte

speculative, vol. I, „Încercare asupra structuriiarhitectonice a istoriei“, op. cit., p. 90.

2 Karl Marx, Manifestul Partidului Comunist,Ed. de Stat pentru Literatur` Politic`,Bucure[ti, 1958, p. 48.

3 Karl Marx, Pour une critique de la philoso-phie du droit de Hegel, Oeuvres, III, Philosophie,Paris, 1982, p. 383.

4 Pentru c` Marx vorbea doar desprelumea aceasta, iar Hegel viza [i contrafa]aacestei lumi, Marx pare realist, iar Hegel, idea-list. Dar realismul marxist este reduc]ie reti-nal` a privirii interioare. Unele din cele maidense pagini scrise vreodat` despre regimulspeculativ al Unului-multiplu (repulsia [iatrac]ia multor unu – G.W.F. Hegel, {tiin]alogicii, Ed. Academiei, 1966, pp. 154-169) devinla Marx… „repulsia [i atrac]ia muncitorilor“din fabric` (Karl Marx, Capitalul, Ed. Partidu-lui Muncitoresc Român, pp. 409-420) într-overitabil` degenerescen]` intelectual`.

5 Florin Octavian, Castalia, op.cit., Spirit [iTotalitate, p. 6.

6 Karl Marx, Manifestul Partidului Comunist,op.cit., p. 58.

7 G.W.F. Hegel, Fenomenologia spiritului, Ed.Academiei, 1965, p. 334.

8 Fr. Engels, cit. în Deutschland Magazine,feb. 1985.j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

IS

TO

RI

E R

EC

EN

T~

40

ERA la începutul anu-lui trecut, prin noiem-brie. Un frigp`trunz`tor (saupoate c` nu era doar

frig) îmi intra cu încetul înoase, în acel cîmp mohorît dela marginea Sighetului, undese afl` Cimitirul S`racilor. E unloc în care oasele martirilor în-chisorii politice de aici seamestec` într-o comuniunestranie cu cele ale copiilornim`nui, adu[i în acest ora[ alextremului nord din Româniaspre a muri, din ra]iunile deimagine ale fostului regim,care nu putea tolera prezen]aaurolacilor pe bulevardele Vic-toriei Socialismului. Lucramacolo pe un [antier arheologiccare tocmai scotea la iveal`scheletele patetice ale unormicu]i înmormînta]i f`r`cruce, al`turi de cele ale unorposibili fo[ti de]inu]i politiciextermina]i în închisoarea dela Sighet. {i-l citeam pe Ernu.Trebuie s` m`rturisesc c`rareori am tr`it atît de intenssentimente contradictorii caatunci. Nu numaiîmprejur`rile cu totul speciale,dar [i lecturile mele de azi, cuprec`dere memorii alesupravie]uitorilor gulaguluisau lucr`ri [tiin]ifice care argu-menteaz` caracterul criminalal comunismului, nu sînt toc-mai terenul propice pentrupaginile unei asemenea c`r]i.C`ci N`scut în URSS e parc`scris` anume s`-i scoat` dins`rite pe anticomuni[ti. „Este o]ar` care nu te poate l`sa in-diferent“, formuleaz` axioma-tic Vasile Ernu înc` din intro-ducere, iar cuvintele se trans-fer`, pagin` cu pagin`, asuprac`r]ii în sine, care, f`r` în-

doial`, nu te poate l`sa indiferent.„Sper c` ceea ce urmeaz` nu enici dragoste, nici ur`“, con-tinu` Ernu. „C`ci indiferen]`cu siguran]` nu va fi“. A[a s-a [iîntîmplat. M-am enervat foartetare. Apoi mi-a pl`cut c` m-amenervat. Apoi mi-a pl`cut pur[i simplu. C`ci, dup` cumspunea o coleg` în primii anide liceu, într-una din acelediscu]ii filozofice de la grani]adintre copil`rie [i adolescen]`,în siajul lecturilor din La Mede-leni, „trebuie s` citim c`r]i carete fac mai bun“. Cartea luiVasile Ernu intr` în aceast`categorie.

Ernu a venit în România în1990, p`r`sind „marele proiectal modernit`]ii“, cum nume[teURSS-ul, care pe atunci î[i tr`iaun sfîr[it f`r` glorie. A adus cusine un munte de amintiri.Unele comune cu ale noastre –la fel ca el, mi-am adus amintede entuziasmele [i marile bu-curii ale copil`riei, legate înmine odat` cu cravata de pio-nier. C`ci [i eu l-am citit [ir`scitit pe Arkadi Gaidar! Darsînt [i deosebiri de substan]`.Entuziasmul lui Vasile Ernunu a disp`rut nici azi. Înc` dinprimul capitol al c`r]ii se re-cunoa[te a fi „pionier forever“,iar pentru el colectarea sti-clelor [i borcanelor saumar[urile pioniere[ti sînt înc`adev`rate fapte de arme, de[ilumea sa, ca [i a mea, a noastr`,s-a schimbat treptat, bunurilorsimbolice, de genul cravateiro[ii, luîndu-i locul primapereche de blugi. Amintirilelui Ernu reconstituie într-osuccesiune cronologic` calei-doscopul vie]ii cotidiene înfosta Uniune Sovietic`, reu[indo cronic` magistral`, dup`[tiin]a mea înc` f`r` egal, aerod`rii ideologiei leniniste lanivelul omului obi[nuit:pr`bu[it` sub impactul re-formelor lui Gorbaciov,disp`rut` pentru a l`sa locunui soi de pragmatism nostal-gic. În copil`ria lui (ca [imine!), Vasile [i-a dorit foartemult o geac` de blugi – s-a [ivisat îmbr`cat cu una: „eram oalt` fiin]`“, m`rturise[te.Acum, „cînd merg în magazine[i v`d gr`mezile de blugi de

acolo m` ia cu ame]eal`. Cît`desconsiderare fa]` de acestelucruri care cîndva au fostsacre pentru noi!“ Aici i-am datdreptate.

Dac` trecerea de la socia-lism la pragmatism a schimbatceva în sufletele oamenilor,acest ceva este surprins cu omare fine]e de Ernu, f`r` a fiexplicitat. Am pierdut sau numai sim]im puterea obiectelor.Mirajul pe care tot ce era dedincolo îl exercita asupra noas-tr`. La fel ca el, [i cu o la fel deputernic` nostalgie, îmi aducacum aminte c`, student fiind,îmi p`stram cu religiozitate peetajera camerei de c`min cîte-va pixuri BIC în cutia de tabl`a unei beri occidentale. VasileErnu nu merge mai departe,nu caut` s` explice motiveleacestei alien`ri a vie]ii de zi cuzi în socialism, izolarea, s`r`ciala care regimul o impunea. Lafinalul c`r]ii, mi-am pututm`rturisi c` sigur nu acesta arfi fost rolul ei, c` ar fi alterat in-genuitatea amintirii – ceea cenu m-a împiedicat s` m` ener-vez, mai ales c` Ernu caut` ex-plicit s` salveze cîte ceva dinarca lui Ilici [i chiar pe Iliciînsu[i, mai întîi atunci cîndîncearc` s` conving` c` leni-nismul are [i o parte roman-tic`, cînd recunoa[te, cu uncuraj pe care trebuie s` i-l apre-ciez, c` a renun]a la Lenin aînsemnat pentru el, asemeneamilioanelor de cet`]eni sovie-tici, a renun]a la o parte dinsine. Proces care, citind capi-tole precum Ulianov, Lenin saupur [i simplu Ilici, am în]eles c`nu i-a reu[it, pentru simplulmotiv c` nici nu s-a gînditvreodat` s`-l asume. Faptuleste cu totul evident în post-scriptumul c`r]ii, unde sus]inec` „între lumea din care amie[it [i lumea în care am intratnu exist` o deosebire fun-damental`, ci doar una denuan]e, de ambalaj“, c` „repre-siunea economic` a luat loculrepresiunii politice“. Dac`Ernu î[i asum` public inadap-tarea cinic` la lumea de azi,uit` îns` aspecte esen]iale: maiîntîi, c` represiunea economic`de care vorbe[te a f`cut milioa-ne de victime în lag`rul socia-

list de la instaurarea [i pîn` lapr`bu[irea regimului. Apoi,oricît de nedreapt` ar fi ast`ziinegalitatea, ea nu tragegloan]e în ceaf` la miezulnop]ii.

Asta e ceea ce m-a enervat,dar pasaje minunate ale c`r]iim-au f`cut s`-mi treac`. Depild`, despre komunalka,locuin]a sovietic`, microcos-mosul vie]ii de zi cu zi, unde seîmpart cu al]ii spa]ii comune,precum toaleta, du[ul saubuc`t`ria, sau capitolelesavuroase despre sex în URSS[i ce bea cet`]eanul sovietic,care, a[a cum ne r`spundemsinguri [i cu mali]iozitate, di-nainte de a citi, bea tot. „{i înc`ceva pe deasupra“, ne asigur`Ernu („în URSS a amestecaberea cu vodc` e ca [i cum aipune sare-n mîncare“). {i neprezint` apoi cu lux deam`nunte toate cocteilurileame]itoare care se pot imagina[i pe care cet`]eanul sovieticle-a experimentat, înt`rindamintirile pe care le [tim de labunicii no[tri despre solda]iiglorioasei Armate Ro[ii, care,odat` cu „eliberarea“, au datiama în parfumeriile României[i au b`ut tot odicolonul. La felde savuroase sînt paginile încare vorbe[te despre revolu]iasocialist` în materie de sex, depudibonderia mai degrab`mic-burghez` cu care actulsexual era tratat atît oficial cît[i neoficial, situa]ie în carescene din filme precum {atra,cînd o actri]` î[i dezvele[te unsîn, sînt cenzurate minorilorde c`tre p`rin]i sau cînd, la ru-larea peliculei Micu]a Vera,milioane de spectatori, mem-bri de partid sau nu, asist` re-volta]i la prezentarea unui actsexual, revolta datorîndu-sefaptului c` eroina e plasat`deasupra partenerului. „Astada revolu]ie sexual`“,puncteaz` Ernu. Cînd scrie de-spre komunalka, socotit` o sin-tez` a civiliza]iei sovietice,reu[e[te o performan]` rar`,aceea de a ne l`sa într-oîncînt`toare confuzie: reu[e[tes` fie în egal` m`sur` patetic [iplin de umor. „A[ spune c`aceast` komunalk` este Gr`dinaEdenului, locul unde se afl`

pomul cunoa[terii binelui [i ar`ului, pentru unii iad, pentrual]ii rai. Iar cum noi nu priz`mopiul poporului, v` voi spunecu sinceritate c` pentru noi ko-munalka este locul dragostei [ial urii, al prieteniei [i aldesp`r]irii, al invidiei [i al tan-dre]ii, al bucuriei [i al triste]ii,sau, mai simplu, e îns`[i via]anoastr`“. Vorbind desprespa]iul de-a dreptul sacru albuc`t`riei, un soi de agoraîntre spa]iile folosite în comundin locuin]a sovietic`, VasileErnu m-a f`cut s` rev`d, la rîn-dul meu, nenum`ratele ore pe-trecute cu prietenii înbuc`t`ria apartamentului de labloc, în discu]ii nesfîr[ite de-spre via]`, existen]` & literatur`.

Socialismul a creat, indife-rent de ]ara în care a fost ino-culat, efecte [i reflexe comune.Unul dintre acestea a fost im-pactul devastator asupra socie-t`]ii civile, principalul s`uinamic, care a g`sit îns` pute-rea de a supravie]ui, dispersat`,refugiat` în komunalka sau labloc. Asta Ernu nu spune. Dartocmai de aceea e bun: infaili-bila lui memorie, umorul, im-plicarea pasional`, care îl faceun actor al celor istorisite, [inu doar un cronicar, toatecombinate în mod straniu, demulte ori cu o deta[are, o dis-tan]are cinic`, se reg`sesc înpanopticul unei zile din via]acet`]eanului sovietic pe care îlreconstituie. E o lectur` care teîmbie la tot pasul spre o ana-liz` aprofundat` a lumii abiadisp`rute. Ar trebui s` devin`obligatorie pentru kremli-nologii din toat` lumea, pecare de altfel autorul nu sesfie[te s`-i [i ia peste picior.Mi-a trezit nostalgia, dar,paradoxal, mi-a amplificat [ivederile anticomuniste. VasileErnu cel n`scut în URSS m-af`cut s` îmi aduc aminte cespuneam pe vremuri, prin anii’80, [i s` cred [i azi cu t`rie c`aveam dreptate: cultura [i civi-liza]ia sovietic` au locul loraparte în istoria umanit`]iiprin cel pu]in trei produseexcep]ionale: literatura, vodca[i mu[tarul. j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Literatur`, vodc` & mu[taro MARIUS OPREA o

l Vasile ErnuN~SCUT ÎN URSS Ed. Polirom, 2006,166 pp.

IS

TO

RI

E R

EC

EN

T~

41

AM citit dialogurilelui Marius Opreacu VladimirBukovski dincartea Chipul

mor]ii. Despre natura comunis-mului. Ambii sînt oameni cares-au confruntat cu aparatulrepresiv comunist [i au avut desuferit, [i le în]eleg încrîn-cenarea. Am un mare respectpentru curajul lui Bukovski,îns` nu m` reg`sesc în modullui de a pune în discu]ie comu-nismul. R`mîn mult maiapropiat de Alexandr Zinoviev[i Andrei Saharov. Ironia sor]iiface c` am citit aceast` carte îndrum spre Moscova. MariusOprea mi-a citit [i el carteaN`scut în URSS, [i mesajul luiera simplu: e o carte frumoas`,dar cîteva capitole sîntsup`r`toare r`u. Are perfect`dreptate. Într-o ]ar` în care co-munismul este considerat ile-gitim [i tratat ca un regim deocupa]ie, într-o ]ar` care a avutcei mai mul]i membri de par-tid pe cap de locuitor, carepeste noapte s-au declarat anti-comuni[ti, într-o ]ar` în carenimeni nu î[i asum` responsa-bilitatea trecutului, s` încercis` gînde[ti nuan]at nu e „debine“. Eu nu vreau s` m` în-scriu în corul anticomuni[tilorpostcomuni[ti [i chiar vreau s`în]eleg ce s-a petrecut în comu-nism, s` v`d diversele fa]ete alelucrurilor [i s` îl asum ca oparte din istoria mea. În rîn-durile ce urmeaz` sînt cîtevareflec]ii în jurul problematiciicelor dou` c`r]i.

A condamna sau aregîndi?

Modul în care am încercats` povestesc eu comunismul afost interpretat de unii ca ires-ponsabil [i periculos. De ce?Pentru c` eu, conform opini-ilor dumnealor, nu condamncomunismul [i crimele comu-nismului, nu vorbesc desuferin]` etc. Eu cred c`supozi]ia: comunismul este r`ulfundamental, iar opusul lui estebinele absolut este gre[it`. Înacela[i timp, mai cred c` nusuferin]a este cheia în]elegeriicomunismului. Comunism =Suferin]` = Represiune politic` =GULAG este o schem` sim-plist`. Cheia de în]elegere a co-munismului este cu totul alta.

Suferin]a e prezent` în toatesistemele politice, pîn` [i în

cele bine marketizate, c`cisuferin]a ]ine de sens, [i nu defactualitate; asta mai întîi. Doi,nic`ieri în cartea mea nu e as-cuns` ideea c` sistemul comu-nist este un sistem represiv dinpunct de vedere politic. Ba dincontra, e spus foarte clar acestlucru, dar afirm [i faptul c` sis-temul capitalist e [i el o form`de represiune, chiar dac` e oform` de represiune econo-mic`. {tiu c` astfel de afirma]iinu dau bine în România, dareu îmi asum fiecare cuvînt. {itrei, eu vorbesc din perspectivaunui homo sovieticus [i numi-am propus s` rezolv toateproblemele comunismului. E oarhiv` subiectiv`. În acela[itimp, cred c` demersul meueste mult mai eficient în aar`ta esen]a comunismuluigenera]iei actuale, iar pe ter-men lung are un efect de di-zolvare a comunismului multmai puternic decît strig`telebrute de genul „Jos comunis-mul!“

Despre suferin]` în URSS

De ce nu povestesc Gula-gul? Am meditat mult la acestlucru. Am încercat mai multevariante de text prin care s`povestesc suferin]a. Eu nu amascuns faptul c` a existat o acu-mulare de suferin]` enorm`.Am avut, totu[i, o dificultate îna povesti aceast` suferin]` dincîteva motive. Mai întîi, nu amo rela]ie direct` cu acest gendur de represiune. În al doilearînd, sistemul a controlatdestul de bine modul de circu-la]ie a informa]iei, pe acestsubiect în mod special, deciaveai un acces mai dificil [i in-direct la ce se întîmpla. {i, nuîn ultimul rînd, suferin]avenit` în urma represiunii ide-ologice, oricît de mare ar fi fostea, este una periferic`, [i nucentral` în cultura sovietic` [iîn comunism. Ast`zi noi cre-dem c` ea e central` din cauzacontraofensivei ideologiei anti-comuniste neoliberale, dar eanu a fost [i nu avea cum s` fiecentral`. Asta, fire[te, nujustific` [i nu scuz` cu nimicororile represiunii ideologice.

De asemenea, în URSS, laacest capitol, trebuie ]inut contde suferin]ele aduse de ororilecelor dou` r`zboaie, cel civil [icel de-al doilea r`zboi mondial.Al doilea r`zboi mondial a de-

„vac` de muls“, atît pentrupoliticieni cît [i pentru intelec-tuali, pre[edintele a exploatatcum [tie el mai bine aceast`oportunitate.

În ceea ce prive[te legitimi-tatea comunismului din Româ-nia, da]i-mi voie cel pu]in s`m` îndoiesc de „ilegitimitatea“lui. Daniel Barbu a dovedit le-gitimitatea lui (în aceea[icarte) f`r` a nega influen]a ex-tern`, dar r`mîne, fire[te, oproblem` deschis` pentrucercet`tori. Domnul pre[edinte[i-a cerut scuze în numele sta-tului, deci recunoa[te continui-tatea statului, iar acest lucrupresupune [i recunoa[terea in-direct` a legitimit`]ii statuluicomunist. M` întreb [i eu: dac`statul comunist a fost ilegitim,ce facem cu toate tratatele dinaceast` perioad`? În]eleg c` amlipsit din istorie pîn` prin seco-lul XIX, dar s` fim „ilegitimi“jum`tate de secol XX chiar e derîsul lumii.

Riscul condamn`rii deaceast` manier` ]ine de faptulc` nu se lucreaz` cu nuan]e, cudistinc]ii, cu diferen]e [i cuasumarea concret` a responsa-bilit`]ilor din trecut. E risculînlocuirii unei ideologii cu ocontraideologie, c`ci supozi]iaacestui demers este un cli[eusimplu: „acesta este r`ul abso-lut“. Eu gîndesc nuan]at. Carecomunism? La ce ani ne refe-rim? Cum facem distinc]ii?Cine trebuie condamnat [i cinenu? Care sînt criteriile dup`care apreciem gradul devinov`]ie? Ce a însemnat co-munismul? (À propos, pe aicinu intereseaz` acest lucru!)Cum a devenit func]ional?T`cerea din comunism a inte-lectualilor oare e atît de nevi-novat`? Am v`zut c` Partidul evinovat [i condamnat, iarmembrii lui nu prea. Cum re-zolv`m aceast` problem`?Cine sînt anticomuni[tii deazi? Sînt întreb`ri la care tre-buie s` r`spundem [i nuputem trece cu t`v`lugul [i s`uniformiz`m totul. {i s` nuuit`m c` în statul de dreptmodern e vinovat cel pe carelegea îl define[te vinovat.Adic`, parafrazîndu-l pe inega-labilul Ostap Bender, fa]` destatul modern trebuie s` avemo singur` sl`biciune: s`-i res-pect`m Codul penal.

Îns` eu sînt deranjat [i in-teresat cu adev`rat de prezent,[i crezul meu politic este sim-

venit simbolul [i centrul degreutate al suferin]ei colective.A mai existat, de asemenea, unsoi de utopism [i entuziasm almaselor care au echilibrat me-reu suferin]a cotidian`. Deaceea, m-am oprit la Korcia-ghin [i Buharin: unul, simbolal entuziasmului [i cel`lalt, alsuferin]ei. {i, fire[te, ampovestit despre modul nostrude a vedea marele r`zboi. Pot s`accept c` nu am g`sit cea maibun` solu]ie, îns`, repet, eu nucred ([i aceasta iar`[i sun`scandalos aici, în România) c`cheia în]elegerii comunismu-lui este suferin]a venit` înurma represiunii ideologice.Fiecare sistem aduce cu el oform` puternic` de suferin]`, [inu prea am sc`pat niciodat` deea. Ast`zi ea este mult maibine fardat`, a[a c` am începuts` confund`m suferin]a cu feri-cirea, ceea ce e grav. În ceprive[te România [i mitul ne-fericirii totalitare, acesta a fostdeconstruit de Daniel Barbu înRepublica absent`, unde adovedit c` num`rul celor careau pierdut este net mai micdecît al celor care au avut decî[tigat. E o analiz` cinic`, rece,dureroas`, dar ne poate ajuta s`în]elegem mai lucid ce s-a în-tîmplat atunci, iar DanielBarbu nu poate fi învinuit desimpatii de stînga.

Întreb`ri desprecondamnarea [i ilegitimitateacomunismului

Condamnarea comunismu-lui este un gest politic, o de-cizie politic`. E dreptul puteriiactuale s` fac` acest lucru. Edreptul pre[edintelui s` con-damne un regim trecut, îns`nu v`d rostul cre`rii uneicomisii [tiin]ifice pentru ajustifica un act politic. {timfoarte bine de crimele comu-nismului, iar pre[edintele nuavea nevoie pentru a con-damna de o expertiz`[tiin]ific`. Am re]ineri fa]` de[tiin]ificitatea unui raport co-mandat politic, cu toate c` sîntconvins c` în aceast` comisiesînt mul]i oameni competen]i[i bine inten]iona]i. Pre[edin-tele B`sescu, cel mai rafinatpre[edinte populist de prinestul Europei, a vrut pur [i sim-plu s` speculeze o posibilitatepolitic` la maximum. {i cumanticomunismul e o bun`

plu. Eu sus]in c` nu sistemulîn sine e problema, ci modulnostru de a ne gestiona via]a înraport cu sistemul în caretr`im. Eu spun c` sistemul esteun produs la care contribuimfiecare în parte [i c` (aten]ie!)noi facem acelea[i compro-misuri. St`pînii s-au schimbat,iar sclavii au r`mas aceia[i!Sîntem la fel de la[i, la fel deoportuni[ti, la fel deindiferen]i. {i cel mai bine o[tiu intelectualii, c`ci mareaparte a lor î[i con[tientizeaz` [ira]ionalizeaz` ac]iunile, dis-cursul, c`ci ei sînt în mareparte adev`ra]ii vinova]i, adic`noi to]i cei care producem ceeace se cheam` cultur`. Cî]i aucurajul s` recunoasc` acestlucru?

Chiar dac` discursul antico-munist de]ine multe adev`ruri,trebuie s` ]inem cont c` de-clararea public` a acestoradev`ruri este bazat` pe impos-tur`, fiindc` sînt rostite [i asu-mate într-o vreme care nu maipoate îndeplini o func]ie cri-tic`, ba mai mult, el de-turneaz` scopul, rolul [i pro-blematica discursului criticînsu[i. Ast`zi, în loc s` in-terog`m, noi condamn`m [idenun]`m, în loc s` vedemefectele vechii ideologii asuprasociet`]ii actuale, noi constru-im o contraideologie. Ideolo-giei comuniste disp`rute i seopune o nou` ideologie: anti-comunismul. E o ideologie cenu presupune risc, ci doarprofit. Marea tragedie a inte-lighen]iei române este faptulc` prin astfel de gesturi ea sedelegitimeaz`, iar odat` cudiscu]iile în jurul comunismu-lui/postcomunismului, totul sereduce de fapt la o singur`problem` esen]ial`: incapaci-tatea intelighen]iei de a luapozi]ie critic` fa]` de puterea [iideologia dominant` a mo-mentului, oricare ar fi acelmoment. j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Nu trage]i, tovar`[i!o VASILE ERNU o

l Marius Oprea \n dialog cuVladimir BukovskiCHIPUL MOR}II.DESPRE NATURA COMUNISMULUI Ed. Polirom, 2006.

SI

NT

EZ

E42

STUDIUL comunis-mului constituiede mult o disci-plin` de sine st`t`-toare în univer-

sit`]ile [i centrele de cercetaredin str`in`tate ([i nu numai înOccident), unde s-a dep`[it fazacercet`rii istorice primare [i s-atrecut la confruntarea rodnic`dintre abord`ri conceptuale alefenomenului comunist. Cualte cuvinte, o disciplin`matur`. În România, disciplinapare s` r`mân` într-o faz` deve[nic` tinere]e; nevoi]i s` selupte sistematic pentru accesulla arhive, cercet`torii joac` ade-sea rolul de militan]i, de actoriîn spa]iul public pe care îl ana-lizeaz`, sau r`mân prizonieri aisurselor fragmentare pe carenu le pot integra unei imaginicoerente de ansamblu. Aceastaeste starea disciplinei în Româ-nia: nu mai e nevoie s` amin-tim cum se face c`, la 17 ani dela c`derea regimului, cercet`-torii înc` nu pot avea acces laarhivele acestuia. Astfel, tân`-rul colectiv al IICCR se bazeaz`în studiile sale pe surse arhivis-tice par]iale, incomplet accesi-bile, sau pe surse secundare,studii f`cute de al]i cercet`toricare au avut acces, prin mijloa-ce neinstitu]ionale, la fonduridocumentare. În acestecondi]ii, to]i cercet`torii ana-liza]i mai jos sunt demni de ad-mira]ie. Majoritatea covâr[i-toare a studiilor se refer` la pe-rioada de dinainte de 1965,crimele staliniste [i perioadaDej, un singur studiu f`cândreferire la perioada Ceau[escu.

Primul anuar al IICCR, inti-tulat „De ce trebuie condamnatcomunismul“, con]ine nunumai studii [tiin]ifice, ci [i

pagini in memoriam sau frag-mente din scrisorile primite lainstitut din partea diverselorcategorii de victime aleregimului c`rora nu li s-a f`cutîn nici un fel dreptate. Anuarulse adreseaz`, a[adar, nu numaicomunit`]ii [tiin]ifice, ci [ipublicului larg, de unde unanume ton de popularizare,înc` necesar în România. F`r`îndoial`, volumul poate aveaun important rol educativ, f`r`a lua în calcul valoarea sa deargument în dezbatereapolitic` actual`. Analiza de fa]`se preocup` doar de modul încare acurate]ea cercet`rii[tiin]ifice [i canoanele disci-plinei sunt respectate de au-torii publica]i în anuar.

Studiile sunt heteroclite,folosesc surse diverse [i ofer`viziuni contrastante asupraaceluia[i fenomen, ceea ce esterodnic pentru avansareacercet`rii, dar, în majoritateacazurilor, cititorului nu i seofer` nici o îndrumaremetodologic` [i conceptual`.De exemplu, în studiul s`u,Larisa Mu[at consider` concep-tul de „terorism de stat“, inven-tat pentru America de Sud, caperfect pertinent („pân` la con-fundare“) pentru situa]iaRomâniei dejiste. Demersulpare mai degrab` un exerci]iuconceptual decât o analiz`nuan]at` a naturii dictaturilorrespective. Tr`s`tura esen]ial`a terorismului de stat sud-american, dup` cum subli-niaz` autoarea, este ilegalitateaevident` a m`surilor salerepresive. Dictaturile gene-ralilor reprimau în secret,înc`lcând legile; a fost acestacazul [i în România stalinist`,sau, de altfel, în toat` Europa

comunist`? Este foarte dis-cutabil. Caracteristica aparte aregimurilor comuniste a fost,credem noi, tocmai ridicareametodelor criminale la rang depolitic` de stat, represiunef`]i[`, justificat` ideologic [i decele mai multe ori perfectlegal`. Autoarea îns`[i prezint`legi care au stat la bazam`surilor represive. Studiulurm`tor, al Cristinei Roman,vine ca o dezmin]ire prompt` aacestei teze. Intitulat „Bazelelegislative ale represiunii co-muniste în România“, studiuldemonstreaz` existen]a unuicadru legal foarte bine pus lapunct, care justifica sistematicm`surile represive (studiul însine nu este îns` suficient desistematic, prezentându-se maidegrab` ca o colec]ie de infor-ma]ii f`r` un efort de concep-tualizare). O cale interesant`de în]elegere a fenomenuluicomunist, în perspectiva com-parativ` propus` de autoare, arfi explorarea pe cazul româ-nesc a ipotezei des citate aTinei Rosenberg1 (din p`cateînc` netradus` în române[te):„Dictaturile din estul Europeierau regimuri criminale, pecând cele latino-americaneerau regimuri de criminali“.Cele dou` studii fac îns` utilesinteze ale metodelor de repre-siune, mai ales din perioadaDej, iar Roman aminte[te [icâteva din terorile ereiceau[iste (spitalele psihiatricefolosite ca pu[c`rii politice,legea anti-avort, interzicereama[inilor de scris, criza ali-mentar`). {i Marius Oprea,într-un studiu asem`n`tor Ba-nalit`]ii r`ului2, se opre[teasupra metodelor de teroarefolosite de Securitate, c`reia îisubliniaz` din nou rolul nefastînc` de la înfiin]are; estear`tat` componen]a covâr[itorromâneasc` a acestei institu]ii,ceea ce repune în discu]ie tezades invocat` a responsabilit`]iiexclusiv sovietice.

Urm`toarele dou` studiiprezint` viziuni diferite asupraimaginii clasice de teroaregeneralizat` a popula]iei [i aprivilegiilor claseiconduc`toare. Raluca Grosescure-centreaz` discu]ia asupra

principalului responsabil: Par-tidul! Într-un studiu analiticfoarte dens, autoarea arat` unfapt cunoscut, dar neintegratîn imaginea vehiculat` a co-munismului de tip sovietic:Partidul s-a impus [i a durat nunumai prin teroare, ci [i princooptare, acordare de privilegii[i fidelizare. Autoarea ofer` odefini]ie a nomenklaturii, de-osebit de util`, în condi]iileconfuziei generale din dez-baterea public` de la noi, [iarat` c`, în func]ie de epoc`,România a fost condus` de ungrup între 5 [i 20 de mii de per-soane. El constituia aparatulexecutiv al politicii de partid(care era decis` secret [i infor-mal de un grup care nici nufigura pe listele de nomen-klatur`), era o birocra]ie cu oputernic` coeziune de clas`.Ceea ce f`cea îns` for]a uniuniinomenklaturi[tilor nu erauprivilegiile materiale, a[a cumse crede uneori, ci privilegiiledate de apartenen]a la grupulconduc`tor. Aceste privilegiinu erau îns` imuabile, eleputeau fi retrase oricând, dup`cum arat` [i studiul lui AndreiMuraru despre sec]ia de cadre,aceast` mai pu]in cunoscut`„Securitate a Partidului“ careinstaurase o teroare difuz`, daromniprezent`, printre mem-brii de partid. Autorul demon-streaz` c` acest organism, prinscopurile [i metodele sale, aconstituit o poli]ie politic` ce aînc`lcat grav drepturile omu-lui [i c` prim-secretarii de par-tid erau direct responsabili deaceasta (folosirea ArhiveiSec]iei de Cadre a ComitetuluiJude]ean Ia[i a PCR ne indic` [imai limpede care anume prim-secretar este vizat). Valoarea[tiin]ific` a acestui studiu, alt-minteri foarte bun, ar fi fostmai mare dac` ar fi fost înso]itde o raportare critic` la surse [ide preciz`ri metodologice, maiales referitoare la surselearhivistice noi fa]` de cele uti-lizate în singurul studiu româ-nesc despre sec]ia de cadre3.

Sec]iunea urm`toare („Di-mensiuni ale infernului totali-tar“) con]ine studii asupraunor aspecte particulare aleterorii: cercet`ri originale ale

IICCR în arhiva Jilava (Du-mitru L`c`tu[u face portretulunui tor]ionar, marginalizat decomuni[ti, dar avansat în gradîn timpul lui Iliescu) sau exce-lente exploat`ri ale arhiveiCNSAS (un remarcabil studiudespre urm`rirea [i repre-siunea scriitorilor în anii ’80,de Clara Mare[). De interessunt [i studiile Luciei Hossu-Longin asupra raptului Bise-ricii Greco-Catolice de c`tre au-torit`]ile comuniste [i BisericaOrtodox` Român`, nedreptatece continu` [i azi nepedepsit`[i nereparat`, precum [iprezentarea clar` [i documen-tat` a fenomenului Pite[ti dec`tre Marius Stan. Studiilecon]in descrieri tulbur`toareale chinurilor la care au fostsupu[i de]inu]ii, mai ales încadrul form`rii „omului nou“în infernul de la Pite[ti. Studiullui Marius Stan are avantajulde a îmbina cercetarea arhivis-tic`, stilul clar [i tentativa deanaliz` conceptual` afenomenului. Având în vederec` sursele arhivistice desprePite[ti provin din procesul in-tentat tardiv de comuni[ti pen-tru abuzurile s`vâr[ite (sursenefiabile, întocmite chiar cuinten]ia declarat` de a falsificaistoria), Marius Stan subliniaz`importan]a [tiin]ific` [i uman`a literaturii memorialistice [i am`rturiilor (câteva,tulbur`toare, culese chiar deautor). Empatia cu suferin]a îlduce îns` pân` la a afirma c`acest tip de surs` este singurullegitim [i a considera altedefini]ii ale torturii, decât celedate de m`rturiile victimelor,drept insuficiente [isuperficiale (respectiv,defini]ia din Conven]ia ONUîmpotriva torturii). A încercaîn]elegerea ororii de neîn]eles,clasificarea sa în categorii saudefini]ii ar însemna, se su-gereaz`, aproape o tr`dare fa]`de memoria celor c`zu]i. Stilulpatetic [i eseistic al multorstudii din aceast` sec]iunerisc` s` mistifice fenomenulcomunist în general [i s` îl fac`tot atât de inaccesibil analizeipe cât a devenit fenomenulHolocaustului, despre care nuse poate vorbi decât în anumi]i

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

l Institutul de Investigare aCrimelor Comunis-mului \n RomâniaDE CE TREBUIE CONDAMNAT COMUNISMULEditura Polirom, 2006, 320 pp.

De ce trebuie studiatcomunismulo RALUCA URSACHI o

SI

NT

EZ

E

43termeni [i cu un anumit tip deatitudine. O astfel de abordarea comunismului ar fi îns` con-trar` intereselor fundamentale[i libert`]ii de reflec]ie acercet`torului, ea fiind dejamult prea prezent` [i d`un`-toare în pres` [i discursurilepolitice române[ti. Asumareadiscursului moral, de[i extremde necesar` în context post-dic-tatorial, trebuie integrat` uneineutralit`]i a cercet`rii, indis-pensabile demersului [tiin]ific(trebuie spus c` aceast` con-struc]ie a obiectului moral esteo piatr` de încercare pentru[tiin]ele politice în general, deunde [i interesul deosebit pecare îl poate avea un astfel dedemers). În ceea ce prive[teConven]ia ONU – semnat` deRomânia în 1975 –, departe dea fi irelevant`, este tocmai ele-mentul esen]ial din r`spunsulla întrebarea „De ce trebuiecondamnat comunismul?“;tocmai acceptarea unui astfelde standard de c`tre regimurilecomuniste a f`cut ca repre-siunea s` fie ]inut` mai dinscurt în ultimele decenii [i adat o voce legitim` victimelor,care pân` atunci nu aveau nici

una. Teorii demne de respectsus]in chiar c` la Helsinki s-apus baza legal` a r`sturn`riicomunismului european. Nuindignarea în fa]a abuzurilor,ci demonstra]ia obiectiv` acrimei sistemice, a ilegalit`]iilegii comuniste, face ca acestregim s` fie cu adev`rat con-damnabil.

Din p`cate îns`, comunis-mul nu poate fi înc` studiat înRomânia ca orice alt obiect[tiin]ific; în condi]iile în carearhivele continu` s` fie ]inutecu înc`p`]ânare închise, încare securi[tii [i nomencla-turi[tii sunt printre noi, rezul-tatele unui astfel de studiurisc` s` provoace scandal.Sec]iunea „Comuni[ti în post-comunism“ con]ine dou`studii care au acest poten]ial.Raluca Grosescu examineaz`idei preconcepute ([i evocatenu numai în România) precumc` la noi to]i fo[tii nomencla-turi[ti s-au reconvertit înpozi]ii de putere. În urma unuistudiu am`nun]it, autoareadezminte atât aceast` ipotez`cât [i pe cea contrar` – aceea c`într-o ]ar` care a cunoscut orevolu]ie violent` tot fostul

aparat ar fi fost m`turat. Înprimii ani ai tranzi]iei, în ciudaopiniei generale, numai o parterestrâns` a fostei nomenclaturi[i-a conservat pozi]ii politice,dar func]iile ocupate erau cuadev`rat în miezul dur alputerii, acolo unde se ini]iaureformele [i transformareaRomâniei. Nomenclatura, deci,a ini]iat tranzi]ia în România,cel pu]in pân` la stagiul înopozi]ie al partidului lui Ilies-cu (din 1996-2000), la reluareaputerii procentele de nomen-claturi[ti PCR fiind mult maimici. Câ]i îns` dintre cei ce neconduc au fost cadre ale Secu-rit`]ii sau informatori? Acestr`spuns înc` nu se poate da. Ca[i în cazul studiului ClareiMare[ [i al celorlalte, cititorulr`mâne frustrat în fa]a ziduluide netrecut ce protejeaz`arhivele Securit`]ii [i ale PCR:studii valoroase r`mân incom-plete, ipoteze foarte îndr`zne]enu pot fi verificate decâtpar]ial, [i pân` la urm` nuputem afla frânturi de adev`rdecât prin încruci[area labo-rioas` a surselor, aflând ce scrieîntr-un document prin citireaaltora, precum fratele

Guglielmo în Numeletrandafirului.

Studiul lui Mihai Burcea [iMihail Bumbe[, într-o perspec-tiv` imediat pragmatic`, arat`îns` ce se poate face chiar azicu pu]inele surse existente. Eiarat` genealogia legii lustra]iei,începând cu punctul 8 alProclama]iei de la Timi[oara,pân` la ciuntirea proiectuluide lege aflat azi în parlament(care scoate categorii întregi denomenklaturi[ti de sub inci-den]a lustra]iei). Cu toate reti-cen]ele oamenilor politiciromâni de a-[i dezv`lui trecu-tul politic comunist, cei doi dela Mili]ia Spiritual` identific`(printr-o munc` de furnic` înarhiva presei locale din ultimii30 de ani) 115 demnitariactuali care ar trebui lustra]i –publicându-le numele, fo-tografia [i un scurt CV politic.

Suferind [i el de „bolilecopil`riei“ cu care se confrunt`în general istoriografiaromâneasc` despre comunism,Anuarul IICCR constituie îns`o colec]ie laborioas`, dovedindcapacit`]i remarcabile aletinerei echipe de cercet`tori.Reticen]a pe care de]in`torii de

arhiv` o au fa]` de cercetareaistoric`, precum [i legisla]ia re-strictiv` privind accesul la do-cumentele din perioada comu-nist` fac rezultatul cu atât maidemn de semnalat. Chiar înaceast` faz` incipient` acercet`rii, se deschid intere-sante piste de investiga]ie [idezbatere, din care nu amsubliniat decât câteva.Înfiin]area unui astfel de insti-tut, de[i menirea sa este înprincipal de a informa pub-licul larg cu privire la crimele[i abuzurile comise în comu-nism, ar trebui s` vizeze inclu-siv o ameliorare a modului încare istoria este scris` ast`zi înRomânia. Introducerea unorrigori metodologice [i a unuimod de abordare a istorieireprezint` mize la fel de importante.

l1 Tina Rosenberg: The Haunted

Land, Random House, 1995, p. 399.2 Marius Oprea, Banalitatea

r`ului. O istorie a Securit`]ii în docu-mente. 1949-1989, Polirom 2002.

3 Marius Oprea et. al., Securi[tiiPartidului. Serviciul de cadre al PCR capoli]ie politic`, Polirom 2002.j

UN studiu desprerolul [i func]iona-rea nomenclaturiiîn timpul regimu-lui comunist era

a[teptat în România din 1990.În primul rând, pentru c` tre-cerea de la un sistem politicdictatorial la unul democraticimplic` [i o rescriere a istoriei,care urm`re[te s` explicerela]iile de putere ce au struc-turat elita conduc`toare a fos-tului regim [i raporturile aces-teia cu societatea. În]elegereaformelor de domina]ie care aucaracterizat sistemul dictato-rial anterior [i a complici-t`]ilor sociale care au f`cutposibil` aceast` domina]ie esteparte din procesul declarificare a propriului trecutna]ional. În al doilea rând, pen-tru c` dup` 1990, în condi]iilecontinuit`]ii politice a unor

categorii de foste elite comu-niste [i în contextul tenta-tivelor e[uate ale societ`]iicivile din România de a im-pune lustra]ia, conceptul denomenclatur` a dobândit oputernic` înc`rc`tur` norma-tiv`, ajungând s` fie un termenpe cât de peiorativ, pe atât devag [i de globalizant. Nu în ul-timul rând, trebuie amintit c`studii istorice [i sociologice de-spre nomenclatur` au fost pu-blicate în ]`ri precum Polonia[i Ungaria – unde dezvoltarea[tiin]elor sociale nu a fost totalblocat` – înc` de la sfâr[itulanilor 1980, tema cunoscândun adev`rat reviriment înprimii ani de tranzi]ie. Dup`pr`bu[irea regimului comu-nist, nomenclatura a devenit înRomânia obiectul unei „isterii“jurnalistice, fiind îns` pu]instudiat` de istorici, politologi

[i sociologi; num`rul redus destudii [i caracterul lor incom-plet pot fi explicate, par]ial,prin legisla]ia restrictiv`privind deschiderea arhivelorcomunismului, precum [i prinreticen]a de]in`torilor dearhiv` fa]` de acest subiect.

Cartea Nicoletei Ionescu-Gur` (Nomenclatura ComitetuluiCentral al Partidului MuncitorescRomân) este în acest context unpionierat [i are în primul rândmeritul de a publica o colec]iede documente de arhiv` carearat`, prin îns`[i vocea fostuluipartid unic, importan]a acor-dat` sistemului de nomencla-tur` de c`tre regimurile comu-niste. Lucrarea se constituie îndou` p`r]i: una, de istoriedescriptiv` a func]ion`riiaparatului [i nomenclaturiiPartidului MuncitorescRomân; cea de-a doua, de

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

o RALUCA GROSESCU o

O perspectiv` asupra nomenclaturii

SI

NT

EZ

E44

prezentare a unor documentereferitoare la func]ionareasec]iilor comitetului central, lacriteriile de recrutare acadrelor din nomenclatur`, laorganizarea [colilor de partid,la privilegiile materiale de carese bucurau eliteleconduc`toare comuniste. Capi-tolul 1 din prima parte expuneorganizarea aparatului CC alPMR dup` modelul sovietic,precum [i modific`rile ap`ruteîn structura lui în perioada1950-1965. Afl`m aici cumfunc]ionau sec]iile CC, care erarolul instructorilor CC, cumerau promova]i [i remunera]iactivi[tii de partid, care eracompozi]ia numeric`, social`[i profesional` a cadrelor.Aparatul de partid, central [ilocal, era format din sec]ii peramuri de activitate, care aveaudou` roluri principale: a) s`urm`reasc` aplicareahot`rârilor partidului [i guver-nului în domeniul de activitatede care se ocupa sec]ia respec-tiv`; b) s` selecteze [i s` repar-tizeze cadre în func]ii der`spundere în domeniul de ac-tivitate. În 1951, aparatul departid num`ra 15.184 de mem-bri (cadre politice, personalauxiliar) din care: 1.570 mem-bri în aparatul central al CC alPMR [i 13.614 în aparatulcomitetelor regionale, raionale[i or`[ene[ti. În aparatul departid, predominau muncitoricalifica]i – 51,8% în aparatulCC [i 65,64% în aparatul local.65,02% din membrii aparatu-lui local aveau doar 4-7 claseelementare. Capitolul 2 serefer` la constituirea nomen-claturii CC al PMR în 1950, laevolu]ia ei numeric` pân` în1965, la criteriile de recrutare,promovare [i revocare dinfunc]ie, precum [i la organis-mele sub controlul c`rorafunc]iona nomenclatura. Con-form surselor de arhiv`, pentruconducerea partidului, consti-tuirea nomenclaturii a avut oimportan]` deosebit`, deoare-ce, în opinia ei, în institu]iilestatului democrat-popular nutrebuiau s` p`trund` du[maniai noului regim politic, cares`-l submineze din interior.Construirea socialismului înRomânia era, a[adar,condi]ionat` de încredin]areafunc]iilor de r`spundere în par-tid [i stat unor persoane de-votate partidului, regimului [icauzei socialismului. În 1954,

nomenclatura CC al PMR eraformat` din 5.243 de func]ii, în1955, num`rul a sc`zut la3.686, pentru a cunoa[te onou` modificare în 1957, cânds-a redus la 1.494 de posturi deresponsabilitate. Din 1955,sec]iile CC au devenit [i ele or-ganisme de recrutare [i controlal membrilor nomenclaturii.În cel de-al treilea capitol, au-toarea arat` statutul de grupsocial privilegiat pe carenomenclatura îl de]inea prinaccesul la clinici medicale [icase de odihn` cu statut spe-cial, la magazine alimentarebine aprovizionate [i la fermeale partidului. Capitolul 4 de-scrie organizarea înv`]`-mântului de partid, modul deselec]ionare a candida]ilor pen-tru aceste [coli, repartizarea ab-solven]ilor înv`]`mântului departid în structurile partidului[i în institu]iile de stat.Înv`]`mântul de partid avearolul s`-i educe în spirit mar-xist-leninist pe membrii departid, pentru a deveni cadrebune, care s` adopte linia par-tidului, s-o pun` în practic`, s-oapere, s` lupte pentru ea. Înv`-]`mântul de partid era organi-zat pe trepte: elementar, mediu[i superior. Formele elementa-re [i medii c`deau în sarcinacomitetelor regionale, raionale[i or`[ene[ti de partid, care tre-buiau s` le îndrume, s` le con-troleze. Înv`]`mântul elemen-tar de partid cuprindea cercuri-le de politic` curent`, cursurilede partid serale, cursurile pen-tru activul de partid de la sate,cercurile pentru studierea isto-riei PCUS. Înv`]`mântul me-diu de partid era structurat în:cercurile de studiere a istorieiPC(b) al URSS, cursurile de par-tid de trei ani, [colile medii departid de [ase luni, [coli de par-tid de un an, [coli de partid dedoi ani. Autoarea prezint` ro-lul [i programele [colare aleacestor unit`]i [i dezvolt` mo-dul în care era organizat` Uni-versitatea de Partid „{tefanGheorghiu“, bastionul înv`-]`mântului superior de partid.

DOCUMENTELEeditate în cea de-adoua parte a c`r]iiilustreaz` toateaceste aspecte [i

constituie instrumente delucru utile pentru dezvoltareaunor noi cercet`ri. Dintre elesemnal`m ca foarte impor-tante pentru în]elegereafunc]ion`rii nomenclaturii:Hot`rârea Biroului Organizatorical CC al PMR cu privire lanomenclatura cadrelor de condu-cere, care sunt aprobate de c`treorganele de partid (1952); In-struc]iune cu privire la organi-zarea [i ]inerea eviden]ei cadrelordin nomenclatura organelor departid (1954); Schema aparatuluiCC al PMR [i institu]iile centralede partid (1955); Referat privindcompozi]ia (social`, na]ional`,

dup` sex, avere, profesii, vechimeaîn partid, [coli de stat [i de partid)a cadrelor cu munc` politic` dinaparatul CC al PMR, alcomitetelor regionale, raionale [ior`[ene[ti, existente în func]ii la 1aprilie 1957.

Cartea Nicoletei Ionescu-Gur` este foarte dens` în infor-ma]ie, ar`tând un volum uria[de munc` de cercetare înarhivele militare [i în arhivelepartidului. Ea ofer` numeroasedate statistice despre com-pozi]ia aparatului [i a nomen-claturii CC al PMR, iar uti-lizarea abundent` a surselorprimare deschide o perspectiv`asupra nomenclaturii, a[a cumapare ea în documenteleoficiale ale partidului.

Îns` tocmai din aceast`op]iune metodologic` – aceeade a lucra aproape în exclusivi-tate pe baza documentelor [ide a nu face apel la alte analizeistorice, sociologice sau polito-logice care au abordat naturaregimurilor staliniste – provininconvenientele studiului sem-nat de Nicoleta Ionescu-Gur`.O prim` observa]ie care poatefi f`cut` ]ine de necorelarea di-verselor modific`ri aduse înstructura partidului [i anomenclaturii, cu evenimentepolitice, crize sau tendin]e denormalizare a vie]ii sociale.Muta]iile suferite de organis-mele comitetului central –cum ar fi constituirea saudesfiin]area unor sec]ii,cre[terea sau reducereanum`rului de cadre, evolu]iacriteriilor de recrutare alenomenclaturii – sunt prezen-tate în afara contextului carele-a generat, iar efectele lor nusunt semnalate. Un exempluîn acest sens, caracteristic îns`pentru întreaga structur` ac`r]ii, este urm`torul pasaj: în1965 „a fost desfiin]at` [iDirec]ia de Propagand` [i Cul-tur`. Sec]ia Propagand` [iAgita]ie a fost împ`r]it` îndou` sec]ii: Sec]ia de Propa-gand` [i Sec]ia de Pres` [i Edi-turi, iar Grupului de instruc-tori pentru controlul munciide partid la MFA-MAI i s-aschimbat denumirea în Sec]iapentru controlul muncii de laMFA-MAI [i Justi]ie“ (p. 25). Oastfel de înregistrare a unuifapt istoric, f`r` o explica]iereferitoare la importan]a lui,poate avea sens, eventual, pen-tru un foarte bun cunosc`tor alactivit`]ii sec]iei de propa-gand` [i agita]ie, pentru unsimplu cititor ea reprezentândo informa]ie irelevant`. Dinacest punct de vedere, studiulnu furnizeaz` decât rareori ex-plica]ii cauzale transform`rilorînregistrate în organizareaaparatului de partid [i nici nule relev` efectele.

În al doilea rând, nomen-clatura este prezentat`, în aceststudiu, ca un organism lipsitde via]` [i de actori. Or,nomenclatura este în esen]`

un grup social, chiar dac` eaare [i o istorie institu]ional`.Iar acest grup social, avândstatut de elit` conduc`toare,devine interesant de studiatdin perspectiva re]elelor ideo-logice [i ierarhice care îl com-pun. În acest studiu, autoareanu men]ioneaz` luptelepolitice care au avut loc încadrul PCR, prezentândnomenclatura ca un monolit,cu ideologie [i ac]iune unitare.Îns` chiar de la începutul do-mina]iei comuniste, PartidulComunist Român a fost divizatîn fac]iuni. Experien]a acestuifac]ionalism este fundamen-tal` pentru a în]elege atâtevolu]ia partidului, cât [ievolu]ia nomenclaturii.Conflicte ideologice interne,incompatibilit`]i etnice sau re-ligioase, conflicte personale,împreun` cu diversele dife-ren]e profesionale sau socialeau transformat nomenclaturaromâneasc` într-un caleido-scop (în continu` schimbare)de alian]e [i antagonisme. Au-toarea nu men]ioneaz` aceast`via]` intern` conflictual` dininteriorul nomenclaturii [i nuevoc` valurile de epur`ri, eli-minarea unor figuri centraleale partidului sau concuren]adintre diverse grupuri denomenclatur`, pierzând astfeldin vedere numeroase nuan]eale istoriei elitei comunisteromâne[ti.

De asemenea, trebuie amen-dat` inten]ia autoarei de a în-cropi un volum de studii [idocumente, publicat apoi cavolum de autor, de[i mai binede jum`tate din carte este com-pus` din documente de arhiv`;corect ar fi fost: Nicoleta Iones-cu-Gur` (editor).

F~R~ a nega importan]apublic`rii unui astfel destudiu, bine documen-tat [i bogat în

informa]ie, modalitatea în careel este conceput demonstreaz`,în fond, caren]ele abord`riipozitiviste, practicate înc` demajoritatea istoricilor dinRomânia specializa]i în studiiasupra comunismului. Pre-ocupându-se în primul rând deadunarea, enun]area [i publi-carea unor date [i documente(lucru meritoriu în condi]iileaccesului limitat la arhive), oparte important` a istoriogra-fiei române[ti despre comu-nism nu a reu[it s` dep`[easc`faza de evocare evenimen]ial`[i s` fac` pasul spre inter-pretarea cauzalit`]ilor [i sprefabricarea unor teorii explica-tive despre trecut. {coala isto-riei conceptualizante [i inter-disciplinaritatea metodelor decercetare [i analiz` nu suntînc` suficient de dezvoltate înRomânia. Cercet`torii seopresc la simpla în[iruire deevenimente, f`r` s` penetrezestratul superficial al datelor [icifrelor, f`r` s` caute r`spun-

suri la interoga]ii de tip „de celucrurile s-au petrecut a[a [i nualtfel?“. Istoria nu este îns`numai o narare a marilor saumicilor evenimente, ea este un[ir logic de cauzalit`]i [i efecte.Istoria conceptualizant`,ini]iat` de {coala de la Annales,înseamn` o istorie care vizeaz`generalul, care este capabil` s`extrapoleze detaliile, s`dep`[easc` erudi]ia, [i, pornindde la particular la general, s`abstractizeze fenomenele. O is-torie care opereaz` cu deduc]ii,compara]ii [i generaliz`ri logicarticulate, pentru a oferidatelor un sens. Acest lucrueste posibil îns` numai prinutilizarea rezultatelor [imetodelor produse de alte[tiin]e sociale, apropiatecercet`rii istorice, cum ar fi so-ciologia, [tiin]a politic` saudreptul.

Op]iunea Nicoletei Ionescu-Gur` pentru abordarea pozi-tivist` de scriere a istoriei,axat` aproape în exclusivitatepe utilizarea documentelor dearhiv`, elimin` din analiz`teorii despre nomenclatur` for-mulate de al]i autori. Inter-pret`rile lui Ghi]` Ionescu,Bogdan Harasymiuk, ThomasLowit, care au conceptualizatfunc]ionarea nomenclaturii cainstrument de control asupraansamblului societ`]ii, nu suntfolosite, de[i autorii suntmen]iona]i într-o not` de sub-sol. În acela[i mod, sunt l`satela o parte [i scrierile unor lidericomuni[ti care au analizatnomenclatura din interiorul ei:Tro]ki, Djilas, Kuron [iModzelewski. Neexploatareaacestor surse teoretice anco-reaz` studiul într-o descriereevenimen]ial`, f`r` a oferi operspectiv` generalizant`asupra rolului [i func]ion`riinomenclaturii.

Dincolo de acesteobserva]ii, caracterul de pio-nierat al lucr`rii [i bogata in-forma]ie pe care ea o ofer` facdin studiul Nicoletei Ionescu-Gur` o carte esen]ial` pentruorice cercet`tor interesat deevolu]ia elitei comuniste [i derela]iile de putere care austructurat regimul în perioadadejist`. Prezentând numeroasedate, cifre [i cronologii [i edi-tând documente relevante pen-tru transform`rile suferite deaparatul de partid, studiuldemonstreaz` o ampl` munc`de cercetare în arhive [i consti-tuie un important instrumentde lucru pentru to]icercet`torii interesa]i de con-stituirea [i evolu]ia nomencla-turii române[ti. El este, deasemenea, foarte important,prin publicarea listelor denomenclatur`, pentru defi-nirea riguroas` a acestui con-cept, în contextul proiectuluide lege a lustra]iei, aflat în dez-baterea Camerei Deputa]ilor aParlamentului României. j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

l Nicoleta Ionescu-Gur`NOMENCLATURACOMITETULUICENTRAL ALPARTIDULUIMUNCITORESCROMÂNHumanitas 2006

PO

EM

45NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

h

În cele din urm` am intrat cu for]a

în aceast` cas` ce mi s-a spus c` ar

fi a mea.

S`pt`mâni în [ir, noapte de noapte,

am vegheat zarurile ei str`lucitoare

sub pece]i [i cheile pierdute.

Asear` mi-am strâns bruma de prieteni,

i-am sf`tuit s` m` încurajeze

[i iat`-m` acum

în acest în`untru vast

ce nu m` recunoa[te.

Ochii lini[ti]i din p`ianjenii ungherelor

au n`v`lit asupra mea.

E atât de bine aici

c` se aud groparii în Ardeal

cu târn`coapele de piatr`

s`pând mormântul celui care a fost

însp`imântatul Alexandru.b

Antologia Infernul discutabil, România Press, 2001, p. 215

Ioan AlexandruCasa mea

IS

TO

RI

EI

NT

EL

EC

TU

AL

~46

}AR~ a paradoxurilor identitare,România r`mâne, judecând dup`sondajele de opinie, una dintre ariile

europene puternic marcate de fidelitateafa]` de cre[tinism: procentul de persoaneatee este infim, în vreme ce devo]iuneapopular` nu întârzie s` se manifeste cufiecare ocazie în care se celebreaz` venireaîn comunitate a unor moa[te sau se sfin-]e[te un nou l`ca[ de cult. Social-demo-cra]i, liberali sau nostalgici ai comunis-mului, politicienii autohtoni sunt impli-ca]i în egal` m`sur` în aceast` opera]iunede imagine a c`rei finalitate este sedu-cerea unui electorat loial unui set de va-lori cre[tine. Dincolo de acest nivel al reli-giozit`]ii oficiale se plaseaz` ambigui-tatea raport`rii statului însu[i la Bisericaortodox` majoritar`. Disponibilitatea dea instrumentaliza ortodoxia este departede a fi o inven]ie postcomunist`. În m`-sura în care riscul filetismului [i al deriveina]ionaliste nu este înl`turat, reflec]iapolitic` [i social` animat` de ethosul orto-dox va fi marcat` de vecin`t`]ile macu-lante ale cre[tinismului statal, dominat deambi]ia de a oferi autorit`]ilor laice unmod de legitimare.

Distan]a dintre angajamentul „popu-lar“ epidermic al unor partide române[ti,cum este cazul democra]ilor ex-social-democra]i, [i realitatea unei vitalit`]i agândirii cre[tin-democrate în spa]iul ger-man sau italian transpare [i în absen]aunei construc]ii intelectuale fundate pevalorizarea canonului l`sat ca legat deenciclicele papale ale secolului XIX. De lademnitatea uman` la personalismul con-stitu]ional, un întreg set de teme urmeaz`a fi explorate. Dialogul dintre cre[tin-de-mocra]ie [i alte familii ale dreptei mode-rate, precum conservatorismul, este ima-ginabil pornind de la numitorul comun alrefuzului marilor construc]ii utopice.Într-un eseu al c`rui ecou românesc a fostneglijabil, Virgil Nemoianu propunearealizarea unei pun]i între conservatoris-mul compasiunii, agregat la niveluladministra]iei Bush junior, pe de o parte,[i linia demo-cre[tin` clasic`, pe de alt`

parte. Este acesta un drum pe care gândi-rea româneasc` îl poate parcurge, la rân-dul ei, cu condi]ia ca labilitatea ideologic`s` lase loc unei determin`ri autentice îndevotamentul fa]` de binele comun.

În jurul gândirii populare

În acest context al muta]iilor opor-tuniste [i al declara]iilor ambigue, contu-rarea unui curent al teologiei politice esteun aspect notabil [i, totodat`, deconcer-tant. Punctul de plecare al acestei direc]iiintelectuale este încercarea de a investigarela]ia problematic` dintre proiectul euro-pean [i identitatea religioas`, în accep]iu-nea ei multiconfesional`. De la Radu Carp[i Radu Preda pân` la Mihail Neam]u [iBogdan T`taru-Cazaban, un întreg num`rde voci autohtone sunt încadrabile înacest efort de a scoate dezbaterea teologi-co-politic` din teritoriul închis al erudi]ieiaptere [i de a o deschide c`tre orizontullaicatului contemporan.

Intelectualul care nu î[i mai asum`adversitatea fa]` de mesajul cre[tin înce-teaz` s` mai devin` o excep]ie. Contrastulfa]` de intervalul interbelic este vizibil [ieste cuantificabil în fidelitatea fa]` dedemocra]ia constitu]ional`, democra]iafiind privit` ca unic` arhitectur` faci-litând valorificarea principiului persona-lismului cre[tin. Fuziunea dintre dimen-siunea spiritual` [i loialitatea democra-tic`, fuziune ratat` în epoca dintre celedou` r`zboaie, poate fi privit` ca marca ceindividualizeaz` aceast` ultim` genera]ieintelectual`. Cu un decalaj de aproapejum`tate de secol, sincronizarea inte-lectual` demo-cre[tin` se produce [i înspa]iul românesc, aducând cu sine promi-siunea raport`rii lucide [i moderate laprovoc`rile ortodoxiei actuale.

Trecerea de la reflec]ia teologico-poli-tic` la conturarea unui program de ac-]iune social` este pasul identificabilîntr-un volum colectiv, semnat de RaduCarp, Dacian Gra]ian Gal, Sorin Mure[an[i Radu Preda. Principiile gândirii populare.Doctrina cre[tin-democrat` [i ac]iunea social`ofer` imaginea în epur` a unui poten]ialproiect cu aplicabilitate politic`, proiectanimat de fidelitatea fa]` de setul de valoridemo-cre[tin. Este posibil` o linie deac]iune popular` în spa]iul românesc? {idac` da, care ar fi elementele centrale alecanonului politic? Iat` cele dou` intero-ga]ii fundamentale discernabile în pa-ginile c`r]ii de fa]`. O carte a c`rei parti-cularitate nu poate fi ignorat`: mesajularticulat de autori nu are un corespon-dent credibil în câmpul partinic. Oricât deutil` Partidului Popular European, con-vertirea de dat` recent` a democra]ilor nu

a fost dublat` de un efort de regândire doc-trinar`. Miza repozi]ion`rii strategice eradeparte de a fi una intelectual` sau filoso-fic`: rela]ia dintre familiile europene departide [i actorii autohtoni r`mâne, chiardup` 1 ianuarie 2007, una problematic`în cel mai înalt grad. Donchi[otesc doar înaparen]`, demersul celor patru autoripoate fi asociat invent`rii unei cre[tin-democra]ii credibile.

Odat` cu relansarea dezbaterii în mar-ginea gândirii populare, volumul de fa]`recupereaz` un num`r de sintagme-cheiedin vocabularul european postbelic: de lasubsidiaritate [i regionalizare pân` lademnitatea uman` [i dreptatea social`,achizi]iile a jum`tate de secol de evolu]ieconstitu]ional` sunt oferite contextuluipublic autohton. Provocarea central` pecare o pune în fa]a României procesul deintegrare politic` este descoperirea capa-cit`]ii locale de a reda proiectului consti-tu]ional [i politic misiunea sa originar`,aceea de a oferi persoanei umane cadrulde liber` dezvoltare, în respectul valo-rilor individuale [i în rela]ie armonic` cuacea comunitate c`reia îi apar]ine. Înaintede a fi un model economic, „statul social“din Constitu]ia german` postbelic` esteexpresia unui angajament de teologiepolitic`: omul, ca actor autonom, nupoate fi conceput în afara unei solidarit`]icare s` poten]eze propria sa voca]ie [i s`îi ofere [ansa întâlnirii cu umanitateacare îl înconjoar`. Arhitectura democra-tic` este dublat` de privilegierea solida-rit`]ii ca liant etic. Interven]ia statului,departe de a fi asimilabil` ingerin]ei tota-litare, este subsumat` exigen]ei prezer-v`rii [i cultiv`rii demnit`]ii umane.

Ac]iunea cre[tin-democrat` este inse-parabil` de aceast` lec]ie european` acomunitarismului constitu]ional. Ceeace autorii volumului separ` din ra]iuni depedagogie politic` este reductibil la unnumitor comun: persoana uman` esteredat` mediului ei familial, profesional [ireligios, solidaritatea asigurând rela]iadintre individ, corpurile constituite [i stat.Redefinirea democratic` a patrimoniuluicorporatist traduce una dintre muta]iilereflec]iei populare postbelice: de la paro-hie pân` la cercul profesional, formele deagregare sunt convocate pentru a parti-cipa la binele comun. Atomizarea social`,excluderea sunt neutralizate prin ac-]iunea discret` [i eficient` a principiuluisolidarit`]ii.

Una dintre exigen]ele gândirii popu-lare, imperativ în marginea c`ruia insist`autorii c`r]ii de fa]`, este necesitatea reor-ganiz`rii întregului mecanism etatic.Miza constitu]ional` [i administrativ` aproiectului popular este una central`.

Simplificarea [i ra]ionalizarea aparatuluide stat implic` recursul la un num`r deremedii invocat în dezbaterile actuale:autorii proiectului nu inoveaz`, în m`-sura în care opteaz` pentru unicamera-lism [i eliminarea pârghiilor de utilizareabuziv` a deleg`rii legislative. Un scepti-cism salutar, de nuan]` conservatoare, îioblig` la pruden]` în cazul examin`riitrecerii la votul uninominal: eventuala saaplicare se cere dublat` de modernizareacadrului în care partidele însele ac]ionea-z`. Lustra]ia este, în acest context, partedin alternativa imaginabil` la actualastare de lucruri.

Reconstruc]ia statului poate fi redus`,în cele din urm`, la articularea unuimecanism flexibil [i deschis provoc`rilorguvern`rii locale. {i în acest punct, proiec-tul popular al celor patru intelectuali seintersecteaz` cu un num`r de teme de peagenda public`. Instituirea sistemului deregiuni administrative, aplicarea efectiv`a principiului subsidiarit`]ii, transferul deprerogative c`tre masa de comunit`]i lo-cale, cultivarea unui ata[ament stenic fa]`de spa]iul matern sunt direc]ii integrabilecanonului cre[tin-democrat. La cap`tulipoteticului drum de reform` statal` sesitueaz` recalibrarea rela]iei dintre autori-tate [i individ: inventarea unui sens radi-cal diferit al cet`]eniei este indisociabil`de acest parcurs administrativ.

„Reac]ionar`“ din unghiul de vedere alcorectitudinii politice, reflec]ia demo-cre[tin` nu poate ignora un teritoriu alangajamentului etic [i al definirii uma-nului. De la tehnicile de inginerie gene-tic` pân` la legalizarea euthanasiei, con-testarea viziunii tradi]ionale este lipsit deambiguitate. R`zboaiele culturale alepostmodernit`]ii au ca miz` central`redefinirea raportului dintre persoanauman` [i legatul tradi]iei. Imagineaiudeo-cre[tin` a unor concepte fonda-toare este abandonat`: familia heterose-xual` este doar unul dintre obiectele pecare actuala legisla]ie [i jurispruden]` leprivesc ca fiind lipsite de relevan]`. Mode-rat` [i lipsit` de ostenta]ie, ap`rarea pa-trimoniului tradi]iei iudeo-cre[tine esteuna dintre misiunile de la care linia dereflec]ie popular` nu poate abdica.

Viziunea cre[tin-democrat`, astfel con-turat`, îmbr`]i[eaz` un întreg e[afodaj alumanit`]ii [i al comunit`]ilor ce reunescpe indivizi. Semnifica]ia proiectuluiasumat de cei patru autori este legat` depedagogia discret` a duratei lungi. Con-struirea rela]iei politice dintre mesajulspiritual [i ac]iunea social` se poate na[tedoar organic, ca parte a unui efort de in-vestigare a resurselor solidarit`]ii îns`[i.j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Teologie politic` [i ac]iune social`o IOAN STANOMIR o

l Radu Carp, DacianGra]ian Gal, SorinMure[an, Radu PredaPRINCIPIILE GÂNDIRIIPOPULARE. DOCTRINACRE{TIN-DEMOCRAT~{I AC}IUNEA SOCIAL~,Editura Eikon, Cluj, 2006, 300 pp.

EU

RO

SC

EP

TI

CI

SM

UL

47

VREA Europa s` se sinu-cid`? Î[i tr`ie[te ea ul-timele zile? Este ire-versibil` schimbarea ei lafa]`? Sunt doar cîteva din

întreb`rile care se afl` la originea unoreseuri [i articole prevestind amurgulLumii Vechi a[a cum ne-am obi[nuit s`o percepem pîn` mai ieri. Dup` lecturalor, nimeni nu mai poate nega persis-ten]a mai mult sau mai pu]in latent` aunor temeri [i nelini[ti ce amintesc demilenarism, mesianism, de apocalips`[i, nu în ultim` instan]`, de viziunilepesimiste ale lui Oswald Spengler.

Speran]a ca Walter Laqueur s`gre[easc` atunci cînd prooroce[teîntr-un recent eseu cum [i Europa paresortit` s`-[i tr`iasc` ultimele zile arputea fi îndrept`]it` dup` ce Fukuyamaa dat gre[ cu teoria sfîr[itului istorieiodat` cu terminarea r`zboiului rece.

Din p`cate pentru Europa, WalterLaqueur (fost director al Institutului deIstorie Contemporan`, din 1969 mem-bru în conducerea InstitutuluiInterna]ional de Studii Strategice de laWashington) nu este singurul careemite prognoze dintre cele mai sumbreprivind viitorul continentului. Reputa-tului expert [i istoric, n`scut în Germa-nia, emigrat cu familia în anii dictaturiinaziste în Anglia [i Statele Unite, tr`indîn America [i în Europa în prezent, i seal`tur` al]i profe]i, poate nu într-atît deautoriza]i, dar ceva mai provocatori,care, de pe cel`lalt ]`rm al Atlanticuluisau de la fa]a locului, î[i clameaz` stri-dent verdictele.

Pare ciudat c` Europei (perceput` ca„model“, „proiect“, „realitate istoric`“ori „idee“) i se cînt` „prohodul“ la foartescurt` vreme dup` ce Jeremy Rifkin îiîncuraja pe locuitorii b`trînului conti-nent s` cultive energic idealul unei Eu-rope unite, acesteia fiindu-i rezervatrolul unei superputeri de o „factur` cutotul nou`“, func]ia de „model al uneiglobaliz`ri echitabile“ care va umbri încele din urm` faima Americii.Locuitorii Europei, mai degrab` stîn-jeni]i decît însufle]i]i de viziunile eu-forice ale sociologului american, par a fineglijat cîteva din sfaturile date pentruca „visul european“ s` aib` sor]i reali deîmplinire.

Dimpotriv`, ei au f`cut strictul nece-sar pentru a întîrzia unele reforme sau acompromite temporar, între altele,adoptarea proiectului Constitu]ieiUniunii Europene.

Dar a deduce din erorile comise pecalea unific`rii continentului „sinu-ciderea Europei“, „agonia ei“ – pareexagerat. Si totu[i… avertismentele secer m`car înregistrate.

Walter Laqueur întrevede îndeficitul demografic o prim` cauz` a„dec`derii, a declinului Europei“

(no]iune care trimite cu gîndul la soartamarilor imperii de-a lungul istoriei).Dar deja înaintea strategului american,în paginile unei c`r]i devenite bestseller, scriitorul [i eseistul germanFrank Schirrmacher, unul din co-edi-torii cotidianului Frankfurter AllgemeineZeitung, considera Europa drept victim`a unui „complot matusalemic“: o socie-tate îmb`trînit`, amor]it` de bun`stare,tr`ind pe spesele unei genera]ii tinere,sub]iat` la maximum, nu foarte dornic`de a avea copii sau de a întemeia o fami-lie. Teza nu este nou`. Reluat` [i remo-dulat` de Walter Laqueur [i dinperspectiva componen]ei etnice [i aapartenen]ei religioase a popula]iei Eu-ropei în viitorul apropiat, ea dobînde[teo neobi[nuit` stringen]`. Simplificat`,teza ar suna astfel: dat` fiind ratasc`zut` a natalit`]ii vechilor europeni [icea foarte ridicat` a popula]iei alogene,a imigran]ilor, s-ar putea întîmplaîntr-o bun` zi ca cei dintîi s` devin` mi-noritari [i str`ini în propria lor ]ar`. Nuatît originile [i cauzele imigra]iei de]inun rol decisiv în acest proces care secontureaz` la orizont, cît politica pecare guvernele europene au promovat-ofa]` de str`inii care, unii dintre ei, aufost sau vor fi naturaliza]i. Majoritateaprovin din ]`ri musulmane [i nu parfoarte dornici de a se integra, cu atît maimult cu cît, la umbra unei toleran]eprost în]elese, vecin` cu indolen]a, aunui multiculturalism utopic, a unuiexcesiv spirit de corectitudine politic`,s-au putut constitui în timp înadev`rate societ`]i paralele. WalterLaqueur reproduce [i o statistic` apopula]iei musulmane în diversele ]`rivest-europene, analizînd pe larg situa]iafiec`reia în parte. Chiar dac` autorul nupoate fi b`nuit de islamofobie, o team`latent`, par]ial justificat`, de a vedeaprimejduit` îns`[i identitatea cultural`a Europei se las` citit` printre rînduri.Europa ar fi trebuit mai demult s` pro-cedeze ca [i Statele Unite, Canada, Aus-tralia, Noua Zeeland`, practic s` le ficerut imigran]ilor pentru a-i încet`]enio bun` cunoa[tere a limbii, a valorilorconstitu]iei [i tradi]iilor noii lor patrii,f`r` îns` ca nou-veni]ii s` renun]e lapropria lor identitate.

De ce Europa a ezitat pîn` acum s`procedeze astfel este o alt` chestiune, pecare Laqueur nu o atinge decît întreac`t, de[i cauzele par a fi acelea[icare au f`cut ca stipularea unor compo-nente definitorii, fundamentale chiar,ale identit`]ii europene s` lipseasc` dintextul proiectului Constitu]ieiEuropene.

„Lungul drum spre unificarea Eu-ropei“ este analizat critic într-un capitolseparat, în al c`rui cuprins expertul înstudii strategice denun]` ca utopic`filozofia pacifist` [i convingerea c` doarpropagînd o nou` ordine mondial`,

bazat` pe pace, libertate [i dreptate, Eu-ropa va avea succes, în timp ce StateleUnite vor e[ua prin politica pe care opromoveaz`, dup` discreditarea, lafinele secolului XX, a „for]ei militare“.Pe scurt, Europa s-a erijat într-o puteremoral` [i civil`, inapt` îns`, în situa]iide criz`, s` intervin` (a[a cum a dove-dit-o de altfel deja r`zboiul din fosta Iu-goslavie).

Sedus` de teoria conducerii supra-na]ionale, cufundat` în dezbaterile alt-minteri fascinante, generate de aceast`teorie, Europa a cam dat uit`rii adev`-ratele griji ale cet`]eanului de rînd. Ast-fel se explic` [i „Nu“-ul spus proiectuluide Constitu]ie la referendumurile dinFran]a [i Olanda. Refuzul ar putea ficonsiderat drept o „contralovitur`populist`“ dat` proiectului integr`rii,printre ai c`rui adversari se num`r`extremi[ti de dreapta [i de stînga, di-verse grup`ri antiglobaliste sau ele-mente antidemocrate.

Laqueur nu trece cu vederea nici„egoismele na]ionale“, care pun piediciunui parcurs lin pe calea unific`rii Eu-ropei.

În sfîr[it, faptul c` Bruxelles-ul vedecî[tigat` definitiv încrederea popula]iei[i crede c` euroentuzia[tii mizeaz` pesuprema]ia moral` a Europei în politicalumii pare a nu mai justifica eforturi su-plimentare. Ciudat este c` WalterLaqueur trece cu vederea tocmai recen-tul [i intensul angajament militar al eu-ropenilor sub comanda NATO sau ONUîn misiunile de pace din marile regiunide criz` de pe glob.

Europa mai este îns` invidiat` [ipentru bun`starea locuitorilor ei, pen-tru statul social care îi ia în grij` pe ceimarginaliza]i, bolnavi, infirmi, handica-pa]i, [omeri, b`trîni… Num`rul mare dedisponibiliza]i, deficitul demografic, în-tîrzierea sau absen]a reform`rii sis-temelor de asigur`ri medicale [i socialepericliteaz` tot mai mult legendarabun`stare a europenilor, confrunta]i [icu o masiv` migra]ie ilegal`, mai alesdin ]`rile Africii, dar [i ale Europei der`s`rit. Pornind de la aceast` situa]ie,Walter Laqueur schi]eaz` cîteva sce-narii posibile de viitor, prin compara]iecu Statele Unite sau cu unele ]`ri aleAsiei, ab]inîndu-se îns` s` formuleze

vreun pronostic, fiindc` „starea de spirita popula]iei unei ]`ri depinde de cauze[i motive care includ [i mul]i factoriimponderabili, pe care nimeni nu-ipoate calcula sau prevedea“.

Pentru Europa, r`mîne apoi impre-vizibil` politica Kremlinului, tocmaifiindc` transform`rile Rusiei s-ar puteas` fie în[el`toare [i reversibile. Dar,într-o privin]`, Rusia împarte cu Europaaceea[i soart`: deficitul demografic. Înultima parte a c`r]ii sale, WalterLaqueur revine asupra e[eculuiintegr`rii popula]iei islamice în Europa.Autorul emite [i ipoteza cre`rii unorstate bina]ionale prin chiar mecanis-mele [i instrumentele democra]iei par-lamentare [i ale statului de drept.

Pe e[ichierul unei Europe „musul-mane“ este scrutat` rînd pe rînd, în plandeocamdat` virtual, soarta Marii Bri-tanii [i a Fran]ei, a Germaniei [i Spaniei,fiind schi]at` [i perspectiva sumbr` aunor serioase crize identitare [i sociale.Nu este exclus` îns` nici posibilitateaunei de-radicaliz`ri a comunit`]ilormusulmane, ca [i efectul favorabil pecare l-ar putea avea în acest procesprimirea în viitor a Turciei în UniuneaEuropean`, cu condi]ia ca ea s` nu ab-dice de la tradi]iile politicii ini]iate deAtatürk, aceast` din urm` probabilitatefiind ultimul lucru pe care Europa [i-lpoate dori. Atît în cuvîntul înainte alc`r]ii sale cît [i în epilog, WalterLaqueur sintetizeaz` cîteva din ele-mentele fundamentale ale prognozelorpe care le-a emis. Or, tocmai în acestetexte „marginale“ se întrevede grilapolitic` a unor puncte de vedere: uniidintre euroentuzia[tii americani ar fiadversari ai politicii pre[edintelui Bush.Dar un cititor avizat nu va sc`pa dinvedere nici faptul c` aceste a[a-zise ul-time zile ale Europei sunt replica învolum dat` viziunii lui Jeremy Rifkin,care întrez`rea la orizont ascensiuneaEuropei [i amurgul Americii.

Bietul euroentuziast american semai vede contrazis, mai provocator, maipu]in documentat, dar cu un imens suc-ces la publicul cititor, de canadianulMark Steyn. În volumul America Alone,turbulentul publicist crede c` civiliza]iaoccidental` va fi marginalizat` la nivelglobal, c` în ]`rile Europei musulmanii

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Prohodul Europeio RODICA BINDER o

l Walter LaqueurDIE LETZTEN TAGE VON EUROPA –EIN KONTINENT VERÄNDERT SEINGESICHTPropyläen, Berlin, 2006.

48nu se vor integra, neavînd nici „în ce“ [inici „de ce“ s` o fac`, în timp ce popu-la]ia autohton`, diminuat` numeric dincauza sc`derii ratei natalit`]ii, va aveade ales în condi]iile unui cvasi-r`zboicivil, al c`rui preludiu l-a dat Fran]a întoamna anului 2005, între emigrarea în]`ri anglo-saxone, consolidarea extre-mismului de dreapta sau capitularea înfa]a Islamului, mergînd pîn` la conver-tire.

Dac` Europa se pr`bu[e[te [i Ameri-ca se clatin`, Mark Steyn se teme de o„reprimitivizare“ a locuitorilor lumii.Mark Steyn este un anarho-conservatorcare crede doar în viitorul Americii(cum Goethe afirma la vremea lui, încelebrul adagiu, „America, ]ie î]i mergemai bine“, formul` parafrazat` în sens

negativ de Andrei S. Markovits în carteaAmerica, pe tine te putem urî mai bine).Într-un decalog sui generis, Steyn pre-scrie Americii ce are de f`cut pentru arezista [i învinge. Europenii ar trebui s`]in` [i ei cont de aceste legi înainte de asta la coad` în fa]a ambasadei Noii Zee-lande pentru a primi o viz` de emigrare– recomanda la rîndul lui, în paginileziarului Die Welt, recenzentul c`r]iiAmerica Alone, netradus` înc` în ger-man`. În paginile ziarului citat, MarkSteyn semna îns` [i un articol incen-diar, o mixtur` de pamflet, manifest [istatistici, administrat` europenilor pen-tru a-i avertiza înc` o dat` c` zilele lesunt num`rate [i fiindc` demografiar`mîne cea mai bun` arm` a musul-manilor.

Dar cum va ar`ta Europa anului2067? Henryk Broder, unul din cele maipolemice spirite ale publicisticii ger-mane, se avînt` în acest viitor nu preaîndep`rtat intitulîndu-[i eseul publicatîn revista Der Spiegel „Vai de cel care-ltulbur` pe muezin!“ Textul, o satir` cuaccente virulent polemice, ancorat întrefic]iune [i realitate, înf`]i[eaz` o Europ`invadat` de moschei cu turnurile maiînalte decît cele ale vechilor catedrale,cu buc`t`rii mobile ale Crucii Ro[ii dincare li se va servi s`racilor de Cr`ciunmîncare g`tit` „halal“, adic` f`r` carnede porc. Din manualele de aritmetic`,semnul adun`rii va fi scos dup` ce ma-mele musulmane vor fi protestat v`-zînd în el simbolul cre[tin al credin]ei.Una peste alta, la finele eseului s`u,

Henryk Broder ajunge de unde a pornit:un citat dintr-o arie a operetei „Liliacul“de Johann Strauss: „Fericit cel ce uit` cenu mai poate fi schimbat“. {i ce spuneaBaal Schem Tow se întreab` polemistul,dînd imediat r`spunsul: „Memoria estesecretul izb`virii“. Pe care dintre ele s-oalegem? Latinii, scrie Broder, credeau c`„tertium non datur“, dar anii din urm`au demonstrat c` exist` mai multeop]iuni. O cale posibil` ar fi [i aceea dea ne izb`vi prin amnezie, sugereaz` sar-castic publicistul, despre care nu [timcît de convins este de pe acum c` Eu-ropa anului 2067 va fi într-adev`r o „Eu-roarabie“ sau un „Euro-Islam“.

Le va r`mîne celor tineri menirea s`verifice cît` dreptate au avut, în cele dinurm`, noile Cassandre. j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007I

ST

OR

IA

ID

EI

LO

R

Motto: „If you think education is expen-sive, try ignorance!“

Andy McIntyre

22 decembrie 1894. Consiliul der`zboi al Fran]ei îl condamn` pe c`pi-tanul Alfred Dreyfus la degradare [i de-portare pe via]` pentru spionaj. F`r`nici o z`bav`, familia acuzatului con-test` verdictul [i încearc` s` ob]in`suficiente dovezi ale nevinov`]iei pen-tru a putea solicita rejudecarea procesu-lui. În toamna anului 1897, probelesunt furnizate. Rezultatul e îns` nul; so-cietatea are nevoie de un ]ap isp`[itor.„Interesele superioare“ primeaz` [i faceroarea judiciar` imposibil de recunos-cut de c`tre autorit`]i.

O parte a opiniei publice consider`totu[i situa]ia absurd` [i intolerabil`. Înnumele ei, Émile Zola public` în L’Au-rore un rechizitoriu teribil la adresa tu-turor celor care preferau s` închid`ochii [i s` condamne un nevinovat. In-titulat ini]ial Scrisoare deschis` c`trepre[edintele Félix Faure, faimosulJ’accuse… polarizeaz` masele. În timp cedin strad` r`zbat lozinci antisemite [i

na]ionaliste, studen]i [i profesori, filo-logi [i ziari[ti, avoca]i [i medici sem-neaz` un protest cerând revizuireacazului, a „afacerii Dreyfus“. Printre ei îiîntâlnim pe Anatole France, MarcelProust, Georges Sorel, Claude Monet,Jules Renard, Lucien Herr, ÉmileDurkheim. La 1 ianuarie 1898, „intelec-tualii“ intr` în scen`. În pofida e[eculuiini]ial – Zola e condamnat la un an în-chisoare [i 1000 de franci amend` iarreabilitarea victimei inocente se las`a[teptat` –, veacul urm`tor va fi al lor1.

Cine sunt îns` „to]i ace[ti intelectuali,veni]i din cele patru z`ri, care se gru-peaz` c`l`uzi]i de o idee [i se ]in strânsuni]i în jurul ei?“2 Mai multe r`spun-suri au fost înaintate de-a lungul timpu-lui. În ceea ce ne prive[te, ne vom opriasupra unuia singur.

Un Don Quijote pragmatic

Profesor de sociologie la Universi-tatea Liber` din Berlin, fost rector alprestigiosului Wissenschaftskolleg zuBerlin, fost profesor la Collège de France,doctor Honoris Causa al Sorbonei, Co-mandor al Ordinului Regal al SteleiNordului, corespondent al cotidianuluiDie Welt, autor al unor c`r]i de referin]`precum Melancolie [i societate (1969),Sfâr[itul istoriei naturale (1976), Cele treiculturi. Sociologia între literatur` [i [tiin]`(1985), Sainte-Beuve. Despre începutulmodernit`]ii (1997) sau Seduc]ia culturii înistoria Germaniei (2006), Wolf Lepeniess-a impus în timp ca un nume dereferin]` în istoria ideilor. Ferm convinsde faptul c` „istoria intelectual` nu esteo completare superficial` ci una util` aistoriei politice [i sociale, ce ne reamin-

te[te c` societ`]ile umane se definescnu doar prin ac]iunile oamenilor, dar [iprin ceea ce ei spun [i gândesc despreacestea“3, acest „Don Quijote pragma-tic“ (dac` e s`-l cit`m pe prietenul s`uAndrei Ple[u) a abordat adesea proble-ma rolului [i destinului „clasei cârti-toare“. Grupate sub titlul Ascensiunea [ideclinul intelectualilor în Europa, trei con-ferin]e, trei dintre medita]iile sale peaceast` tem`, au ap`rut recent [i în tra-ducere româneasc`.

Melancolie [i utopie

În viziunea lui Lepenies, „intelectua-lul este un nemul]umit cronic“ ce„sufer` pentru starea lumii“ [i, în con-secin]`, „imagineaz` una mai bun`“.Altfel spus, el e „un melancolic consti-tu]ional care î[i las` deschis` o cale desc`pare c`tre utopie“. Etern rebel cu celpu]in o cauz` la activ, îi num`r` cumândrie printre predecesori pe unCampanella sau La Rochefoucauld, dareste mai degrab` urma[ul pe linie di-rect` al unui Zola, Jean-Paul Sartre sauHeinrich Böll.

Totu[i, în pofida preten]iilor de uni-versalitate clamate uneori, reprezen-tan]ii acestei „companii melancolice“ seîmpart în dou` categorii antagonice. Deo parte îi întâlnim îndeosebi pe litera]i[i umani[ti, exponen]i ai unei „gândirivinovate“; de cealalt` parte îi reg`simpe oamenii de [tiin]`. Produs direct alprocesului de „istoricizare a naturii [ide-moralizare a [tiin]elor“, cei din urm`sunt posesorii unei „con[tiin]eîmp`cate“, „adormite“4. Primii, impli-ca]i civic [i moral, vor s` schimbelumea; ceilal]i, dezinteresa]i dar „obiec-

tivi“, î[i propun doar s` o analizeze înam`nunt [i s` o explice.

Mul]i au crezut c` balan]a a înclinatdefinitiv în favoarea adep]ilorrenun]`rii la „judec`]ile orientative înprobleme politice [i morale“. La trahisondes clercs, în epoca nazismului [i a co-munismului, a p`rut s` distrug` pentrutotdeauna prestigiul imens câ[tigat învâltoarea afacerii Dreyfus. Anul 1989avea s` schimbe îns` radical datele pro-blemei. Mi[c`rile reformatoare [i revo-lu]ionare, reunificarea Germaniei [i fa-limentul „perestroik`i“ i-au readus pe„cârtitorii“ central [i est-europeni înprim-planul vie]ii publice.

Speran]ele lui Wolf Lepenies au fostmari. „Prev`d, spune el în cea de-a douaconferin]`, ]inut` la Roma în noiembrie1991, c` aceast` circumstan]` va provo-ca în Europa, în urm`torii ani, o cioc-nire între dou` culturi politice opuse.(…) Aceast` ciocnire dintre o cultur` aexper]ilor [i o cultur` politic` amorali[tilor va deveni un element deci-siv al politicii europene“.

Mirosul de lignit al realit`]ilor române[ti

Din p`cate, a[tept`rile i-au fostinfirmate. „Eroi pentru cinci zile“ – ecazul Germaniei de est –, intelectualiidin centrul [i r`s`ritul Europei nu auputut evita ceea ce Max Webernume[te „rutinizarea carismei“. În plus,tranzi]ia de la o economie aflat` strictsub controlul statului la capitalism„cre[te importan]a oamenilor de [tiin]`în defavoarea litera]ilor, adic` «oameniicu con[tiin]a împ`cat`» împing în plansecund «clasa cârtitoare»“.

Ascensiunea [i declinulintelectualilor în Europao ANDREEA VASS, OVIDIU OLAR o

l Wolf LepeniesASCENSIUNEA {I DECLINULINTELECTUALILOR ÎN EUROPATraducere în limba român`de Ioana Bot [i Anca Neam]uPrefa]` de Andrei Ple[uCasa C`r]ii de {tiin]`, Cluj-Napoca 2005, 104 pp.

IS

TO

RI

A I

DE

IL

OR

49Iat` cum descrie Adrian Gavrilescu

peisajul nostru cultural: „Revistele cul-turale române[ti, emisiunile TV reali-zate de intelectuali, sistemul de pro-movare din interiorul lumii univer-sitare, paragrafele editoriali[tilor, târ-gurile de carte, rela]iile dintre editurievoc` o violen]` special`, lipsit` de im-plicare fizic`: se practic` atacul la per-soan`, traficul de influen]` cultural`,aranjamentele la premiile acordatecelor mai bune c`r]i ale anului, constru-irea carierelor universitare dup` re-gulile de func]ionare ale clanurilor aca-demice, falsificarea tirajelor reale ale re-vistelor culturale, trocul în universuleditorial, manipul`rile prin talk-show,recalific`rile la locul de munc`, mini-malizarea sau maximizareacolabora]ionismului cu regimul comu-nist“5. F`r` îndoial`, tu[ele sunt puter-nic îngro[ate. Îns` nici un observatorextern de talia sociologului Rose-MarieLagrave, directrice d’études la EHESS(Paris) nu prezint` o realitate radicaldiferit`. Primul lucru care o izbe[te înc`l`toriile sale „prin ]`rile unei utopiiapuse“ e tocmai mirosul specific degajatde reziduurile unui comunism carerefuz` s` dispar` de bun`voie [i nesilitde nimeni6.

{i totu[i, în pofida unor astfel de pre-viziuni e[uate, multe dintre afirma]iilelui Wolf Lepenies se v`descsurprinz`tor de actuale. Dintre ele sedeta[eaz` îndemnul la reluarea dezba-terii despre menirea social` a intelec-tualilor: „Cred c` în ziua de ast`zi, scriesociologul german, exist`, ca niciodat`,destule motive, pentru ca intelectualiis` se pun` public în discu]ie [i s`reflecteze asupra rolului lor…“

Iat` de ce v` propunem un exerci]iu.Pornind de la convingerea ferm` c` încontextul actual intelectualii vor aveade jucat un rol tot mai important, [i c`educa]ia tinerilor se va dovedi absolutdecisiv` în ecua]ia noilor probleme,vom încerca s` vedem cum st`m laacest capitol. Europa ne vrea „agili,ageri [i inventivi“. Cât de preg`ti]i [i demobili interna]ional sunt „tinerelenoastre talente“, studen]ii [i doctoranziiromâni? Problema este cu atât mai im-portant` cu cât o parte semnificativ` agenera]iei urm`toare de formatori deopinie se va ridica din mijlocul lor.

E pericoloso sporgersi

Trebuie s` v` d`m de la bun începutve[ti proaste. Nu mai constituie pentrunimeni o surpriz` c` avem prea pu]iniabsolven]i de studii superioare – abiaunul din zece români de peste 25 de aniare o astfel de diplom` –, la jum`tatedin nivelul european [i la o treime dincel american. Nici c` am ajuns s` chel-tuim aproape aceea[i sum` pentru unstudent raportat la PIB/locuitor ca [i]`rile din UE-25. {i nici c` sistemele deevaluare interna]ionale ne arunc` laperiferia performan]ei universitare eu-ropene. Ei bine, temerilor noastrecurente i s-a mai ad`ugat de curânduna: cre[terea num`rului studen]ilorromâni performan]i care migreaz` spresistemele occidentale de educa]ie, f`r` ase mai întoarce acas`.

Aparent, grija noastr` este unanobil` [i justificat`. O analiz` atent` afenomenului relev` îns` o realitate de-adreptul sumbr`. În primul rând, com-parativ cu tinerii din alte state nou-

membre, românii nu se înghesuie s`studieze în str`in`tate; u[or peste unula mie dintre compatrio]ii no[tri – detrei ori mai pu]in decât bulgarii –urmeaz` cursuri dincolo de grani]ele]`rii. În al doilea rând, potrivitestim`rilor B`ncii Mondiale, abia 12%dintre cona]ionalii care revin dinstr`in`tate au printre bagaje o diplom`universitar`. Din nou, suntem la coadaclasamentului european7. În al treilearând, foarte pu]ini str`ini vin s` înve]eîn universit`]ile noastre publice – 9500,dintre care 1500 sunt „comunitari“,4500 moldoveni, iar restul israelieni,tunisieni, ucraineni, sârbi, albanezi saubulgari. Universit`]ile din Cehia atragîns` anual 15000 de studen]iinterna]ionali, iar cele ungure[ti aproxi-mativ 13000. Dintr-o sut` de studen]ieuropeni, patru aleg aceste dou` ]`ri!Exist` numeroase voci care î[i exprim`dezacordul cu privire la metodologiaaplicat` în cazul topului Shanghai alcelor mai performante universit`]i. Cugreu pot fi îns` contesta]i indicatoriprecum cei enumera]i mai sus. Ei atragaten]ia, o dat` în plus, asupra calit`]iirelativ sc`zute a înv`]`mântului supe-rior furnizat de România.

Este îns` îngrijorarea noastr` auten-tic`? În anul 2004, statisticile indicauun num`r de 23000 de studen]i românipleca]i în str`in`tate. Circa 20%înv`]au în Fran]a, 18% în Germania,14% în Statele Unite ale Americii, 13%în Ungaria, 7% în Canada, 5% în Italia,3% în Regatul Unit al Marii Britanii,câte 2% în Spania, Elve]ia, Austria, Bel-gia etc. Pe cine intereseaz` soarta lor?R`spunsul e simplu: pe nimeni.

S` nu confund`m elitelecu calitateaînv`]`mântului românesc

Argumente? Câte dori]i. Campaniilede informare cu privire la ofertele deeduca]ie în str`in`tate sunt prea pu]ine.Când ele se desf`[oar`, p`c`tuim lacapitolul descrieri, explica]ii [i analizeale diferitelor sisteme de educa]ie eu-ropene. Nu avem o baz` de date bineînchegat` cu privire la posibilit`]ile deformare profesional` continu` disponi-bile în Uniunea European`. În pofidaderul`rii de ani de zile a programelor deschimb, burse [i sprijin institu]ional, nudispunem de bro[uri cu informa]ii deordin practic. Transparen]a [i eficien]acriteriilor de selec]ie nu [i-au g`sit niciele locul în peisajul educa]ionalautohton.

Odat` pleca]i în str`in`tate, bursieriiromâni devin, de regul`, particule dinteoria haosului. Câ]i dintre ei se întorcîn România? Ce specializ`ri au? Ape-leaz` cineva la ei? E greu s` nu-]i vin` înminte cele 40% posturi libere dinînv`]`mântul universitar. Le pans`mcu tinerii doctoranzi la zi – slab saudeloc pl`ti]i – sau prin tolerarea cumu-lului agresiv de ore.

Un sistem educa]ional [i de formarecontinu` competitiv este acela capabils` dezvolte resursa uman` princorectarea caren]elor de comportamentcivic vizibile în spa]iul public româ-nesc, prin promovarea abilit`]ilor, acreativit`]ii, a inteligen]ei, a ini]iativei,a discern`mântului, a originalit`]ii [i aadmira]iei lucide fa]` de valoare. Pelâng` încerc`rile de a reforma sistemulca întreg, ar trebui, a[adar, s` avem [i o

politic` special definit` pentru elite. Or,noi ignor`m cu bun` [tiin]` o partesemnificativ` a tinerilor performeriromâni. Chiar [i estim`rile prezente cuprivire la absolven]ii no[tri din afaragrani]elor ]`rii au ca punct de reper in-forma]iile oferite de OECD [i EURO-STAT. Nici MEC-ul [i nici INS-ul nu dis-pun de date precise…

Levis, argutus, inventor…

Pentru locuitorii ]`rilor EuropeiCentrale [i de Est, ne spune Wolf Lepe-nies, termenul „intelectual“ a avut [i areo dimensiune preponderent cultural`.Aici, „Europa“ se apropie mai mult de„viziunile intelectualilor“. Uniuneaîn]elege îns` s` pun` accentul pe laturaeconomic` [i institu]ional` a conceptu-lui. Pentru deciden]ii de la Bruxelles, in-telectualii sunt cu prec`derefunc]ionari publici capabili s` ges-tioneze programe comunitare, s` dis-tribuie [i s` absoarb` fonduri. Preci[i,meticulo[i, t`cu]i. Poate mai pu]in inde-penden]i [i autonomi, dar cu siguran]`mai orienta]i spre pia]a muncii [i maisensibili la priorit`]ile stabilite deînal]ii responsabili de resort. „Cârti-torii“ vor avea o via]` tot mai grea, darnoile realit`]i europene le acord` totu[io [ans` destul de important` de a se re-dresa.

R`mâne de v`zut ce rol vor în]eleges`-[i asume reprezentan]ii români aispeciei. Li se ofer` – chiar dac` nu cufoarte mult` generozitate – posibilitateade a contribui activ la formularea politi-cilor europene. Li se ofer` ocazia de a

schimba o lume – lumea lor. Vor [ti s`profite, sau se vor complace într-o staregeneralizat` de scepticism [i inactivi-tate? Unii vor crede poate c` „nu ner`mâne ca mângâiere decât r`spunsulcavalerului de Montbarey la întrebareade ce alesese s` î[i duc` via]a într-unpa[nic or`[el de provincie: «Societateacea bun` a ora[ului respectiv e aceea[ica peste tot – r`spunse cavalerul – iarcea rea e de-a dreptul excelent`»“. Atâtadoar c` s-ar putea ca or`[elele deprovincie s` nu mai fie ceea ce au fost.

l1 Michel Winock, Secolul intelectualilor. Tra-

ducere din francez` de Gheorghe Chiri]`,Chi[in`u-Bucure[ti: Cartier 2001, pp. 8 sq.

2 Ibidem, p. 23 (Georges Clemenceau, L’Au-rore, 23 ianuarie 1898).

3 Wolf Lepenies, The Seduction of Culture inGerman History, Princeton University Press2006, p. 8.

4 Alexandru-Florin Platon, „Profe]iiadev`rate [i neadev`rate“, Contrafort 10 (144),octombrie 2006 – disponibil la adresahttp://www.contrafort.md/2006/144/1103.html.

5 Adrian Gavrilescu, Noii precupe]i. Intelectu-alii publici din România de dup` 1989, Bucure[ti:Compania 2006, p. 8.

6 Rose-Marie Lagrave, Prin ]`rile unei utopiiapuse. Pledoarie pentru Europa Central`. Tradu-cere de Teodora Tudorache. Prefa]` de Alexan-dru Zub. Postfa]` de Mihai Dinu Gheorghiu,Ia[i: Institutul European 2006, p. 9 sq.

7 A. Mansoor, B. Quillin, Migration and Re-mittances: Eastern Europe and the Former SovietUnion, 2007. j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

CR

ON

IC

AE

DI

}I

IL

OR

50 NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

etimologic, fenomenologiafiind cea care „face s` se vad`,pornind de la el însu[i, ceea ceeste el însu[i manifest“ (p. 149),fiind, a[adar, un demers care]ine în prim` instan]` demetodologie. Dup` ce Heideg-ger dezvolt` ceea ce el nume[te„critica imanent` a cercet`riifenomenologice“, întrebarea ceurmeaz` pare fireasc`: „A fostoare ob]inut` în fenomenolo-gie baza metodologic` pentru apune […] întrebarea privitoarela sensul fiin]ei ca întrebarecare trebuie s` vin` înainteaoric`rei medita]ii fenomeno-logice […]?“ (p. 174). Filosofulgerman ajunge s` constate nunumai c` întrebarea privitoarela fiin]a inten]ionalului a fostomis`, dar c` [i cea referitoarela fiin]` r`mâne nediscutat`.

Tot acest parcurs din„Partea preg`titoare“ este înm`sur` s` pun` în lumin`necesitatea unei radicaliz`ri ademersului fenomenologic, devreme ce numai a[a acesta î[ipoate împlini „posibilitatea ceamai proprie [i cea mai pur`“.Din acest moment începe fasci-nanta aventur` a c`r]ii, în careprivirea fenomenologic` semut`, focalizându-se, de la undomeniu al fiin]`rii la altul, ur-mându-se firul c`l`uzitor al în-treb`rii esen]iale, cea privi-toare la sensul fiin]ei. Întrebân-du-ne privitor la „sensulfiin]ei“, nu-l putem pierde nicio clip` din vedere pe om, îns`în]eles nu ca subiect aflat întensiune cu obiectul pe caren`zuie[te s`-l cunoasc`, ci cape acea fiin]are care nu este„simplu-prezent`“, ci „deschideo lume“, acea fiin]are c`reia îieste constitu]ional faptul-de-a-fi-în-lume, cel care este chiar

acest fapt, în]eles ca Dasein. Nuse poate oferi r`spunsul referi-tor la sensul fiin]ei – în]eleas`ca fapt-de-a-fi, [i nu ca ofiin]are suprem`, a[a cum s-aîntâmplat de-a lungul istorieifilosofiei – decât dac` „aceast`întrebare este ob]inut` în cazulfiec`reia dintre fiin]`ri; nu eneap`rat nevoie ca aceast`fiin]are s` fie inten]ionalitatea“(p. 226).

În aceste cuvinte ale lui Hei-degger este prefigurat întregdemersul lucr`rii de fa]`. Pen-tru a putea pune întrebareareferitoare la sensul fiin]ei, tre-buie s` ne întreb`m cu privirela sensul Dasein-ului, adic` sen-sul fiin]ei acelei fiin]`ri „caresuntem, de fiecare dat`, noiîn[ine“. Dasein-ul nu este îns`un fenomen obi[nuit, ci unuldeosebit de complex – a[adar,analiza lui presupunedificult`]i nemaiîntâlnite pân`acum în tratarea fenomenelorde rând, [i mai ales scoaterea îneviden]` a structurilor sale defiin]`.

Ceea ce este uimitor înaceast` carte este neutralitateacu care se vorbe[te despre om,tocmai de aceea prins în con-ceptul de Dasein, a c`rui fiin]`este minu]ios observat` [i ana-lizat` sub toate aspectele sale.Dac` la început nu ne trecenici o clip` prin cap c` cel de-spre care se discut`, de cele maimulte ori, suntem chiar noi,sim]im treptat, pe m`sur` ceanaliza înainteaz`, gravitateaei, ea singur` suficient` s` înte-meieze necesitatea stringent` aunei astfel de întreb`ri. Deschi-zând aceast` carte afl`m înpaginile ei lucruri cutremur`-toare despre lumea în care sun-tem, despre ceilal]i, dar maiales despre noi în[ine. Nu sepoate s` nu r`mâi uimit în fa]aacuit`]ii analizelorexisten]ialilor („categorii“specifice Dasein-ului) c`derii, aanalizelor f`cute faptului-de-a-s`l`[lui-în, sau în]elegerii, [iasta pentru c` sim]i din ce înce mai acut c`, în acel discursontologic de o deosebit`prestan]` filosofic`, este în jocpropria-]i fiin]`. De fiecaredat`, e[ti chiar tu acela pe cares-a fixat privirea fenomenolo-gic`, chiar tu acela care este

analizat, chiar tu acela care nuî]i po]i muri decât propria-]imoarte.

Dasein-ul este acea fiin]are ac`rei structur` de fiin]` estegrija, fiin]are care „are ca miz`propria lui fiin]`“ [i care nupoate fi o „simpl` prezen]` [iînc` ceva pe deasupra“, a[acum, înc` de la Descartes, ea afost în]eleas`. Dasein-ului îieste caracteristic faptul c` „arede a fi“, putin]a de a fi mereu înafara sa. Pentru a putea puneîn mod autentic întrebareaprivitoare la sensul fiin]ei Da-sein-ului, [i astfel întrebareaprivitoare la fiin]a în genere –miza esen]ial` a oric`rui de-mers fenomenologic –, trebuiemai întâi s` ob]inemfenomenul acesta complex alDasein-ului în întregimea lui,în fa]a noastr`.

Îns` dup` ce fenomenul Da-sein a fost analizat pe parcursulîntregii c`r]i, [i descoperit cafapt-de-a-fi-în-lume al c`ruiexisten]ial esen]ial e grija, î[iface apari]ia o problem` de oasemenea natur` încât s` pun`în pericol întreg demersul.Cum e cu putin]` s` avem Da-sein-ul în întregimea lui, dac` es` ]inem seama de fenomenulmor]ii? O clip` avem senza]iac` de aici nu se poate mergemai departe, c` nu mai avem„sol fenomenologic“, de vremece moartea transform` omul înceea ce el nu (mai) este, Dasein-ul mort fiind o imposibilitate.A[adar, întreg demersul depân` acum, str`dania de ascoate la lumin` acea întrebareuitat` înc` dinainte de a fi ri-guros pus`, [i prin aceastar`spunsul ei, apare ca o încer-care sortit` definitiv e[ecului.Îns` cu numai câteva paginiînainte de sfâr[it ne a[teapt`,r`spicat, r`spunsul: „Grija, care,prin esen]a ei, este grij` pentrufiin]a Dasein-ului, nu este, înmiezul ei cel mai adânc, altce-va decât acest fapt-de-a-fi-înain-tea-ta-însu]i în posibilitatea ex-trem` a putin]ei de a fi. Dasein-ul este astfel, prin esen]a lui,propria lui moarte. Ceea ce nest` în fa]` odat` cu moartea nue ceva din lume, ci Dasein-ulînsu[i e cel care î[i st` în fa]`, [inu într-o posibilitate oarecarea fiin]ei lui, ci în aceea de a-nu-

mai-fi-Dasein. Iar în m`sura încare Dasein-ul, prin esen]a lui,este deja, ca fiin]` posibil`, pro-pria lui moarte, el este, ca Da-sein, din capul locului întreg“(p. 520).

Acest pasaj con]ine, sinteti-zat`, solu]ia problemei ceap`rea insolvabil`. Îns` cepoate fi mai simplu decât acestfapt c` moartea ne st` al`turiîn fiecare clip`, din momentul„arunc`rii în lume“, ca unadintre posibilit`]ile pe care leavem de împlinit? Ca moarteîntotdeauna a noastr`, eareprezint` alegerea neputin]eide a mai alege, [i prin aceasta,alegerea extrem`. Dasein-uleste „din capul locului“ propriasa moarte, „constituinddinainte integralitatea Dasein-ului“ (p. 519).

Deodat` cu în]elegereafenomenului mor]ii [i inter-pretarea lui fenomenologic`,care nu poate fi trasat` aici, încâteva rânduri, se desprinde unnou sens al fiin]ei Dasein-ului,timpul. „Acel-fapt-de-a-fi în careDasein-ul poate fi cu adev`ratîntregimea sa sub forma faptu-lui-de-a-fi-înaintea-lui-însu[ieste timpul“ (p. 530). Ceea cefusese aproximat înc` de la Au-gustin, faptul c` timpul nupoate fi în afara noastr`, ceeace [i-a g`sit o radicalizare laKant, care a f`cut din timp„condi]ie de posibilitate“, î[iprime[te în aceste rânduri îm-plinirea. Timpul este cel careface cu putin]` fiin]a Dasein-ului în]eles ca grij`, ca „fapt-de-a-fi-înaintea-lui-însu[i“.

Noi suntem, de fapt, timpul– aceasta e considera]ia cu carese încheie volumul, f`r` a fifost de fapt sfâr[it, partea adoua [i cea de-a treiar`mânând numai un proiecturm`rit în scrierile de maitârziu. Îns`, de[i neterminat`,închizând cartea ai senza]ia c`tot ce se putea spune, cu temei,despre om a fost spus, dar [i c`,de aici abia, drumul sedeschide c`tre punerea în-treb`rii esen]iale, cea privi-toare la fiin]a în genere, învederea c`reia a fost elaboratîntreg demersul de pân` aici, [icare numai a[a î[i prime[tesensul deplin. j

Prolegomene la istoriaconceptului de timpo PAUL SANDU o

l Martin HeideggerPROLEGOMENE LA ISTORIA CONCEPTULUIDE TIMPEd. Humanitas, Bucure[ti 2005,trad. rom. C`t`lin Cioab`, 544 pp.

CONSTITUINDU-SEca o reproducere aprelegerii ]inute deM. Heidegger laUniversitatea din

Marburg, în semestrul de var`al anului 1925, lucrarea ce apurtat ini]ial titlul de Istoriaconceptului de timp este, de fapt,un fel de preg`tire în vedereaunei lucr`ri care îi va urmadoar câ]iva ani mai târziu:Fiin]` [i timp. Dintre cele treip`r]i anun]ate în deschidere deHeidegger, numai introducerea[i prima parte au fost realizate.Firul care se întrerupe aici seva continua mai târziu în cele-bra oper`, care la rându-i esteneterminat` [i care î[i g`se[teo continuare în Problemele fun-damentale ale fenomenologiei.Asta nu face îns` ca lucrarea pecare o avem în fa]` s` nu seconstituie într-un corpus uni-tar, ba dimpotriv`. Miza ei este,într-un sens, aceea de a legiti-ma desprinderea de fenome-nologia husserlian`, ale c`reiinsuficien]e Heidegger le in-ventariaz` atent, [i de a puneun bun început întreb`riic`zute într-o bimilenar` uitare.

Introducerea, redenumit`de c`tre editorul german, PetraJaeger, „Parte introductiv`“, e oexaminare atent` a con-ceptelor esen]iale pe care lepune în joc fenomenologiahusserlian`. Sunt aduse îndiscu]ie inten]ionalitatea, intui]iacategorial` [i sensul autentic alapriori-ului, sau este explicitat`maxima fenomenologic`, acea„chemare la lupt` împotrivacuget`rii lipsite de teren ferm“(p. 136). Se trece apoi lal`murirea denumirii de feno-menologie, unde Heidegger sefolose[te de un sofisticat aparat

CR

ON

IC

AT

RA

DU

CE

RI

LO

R

51NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

DENISA Com`nescu s-a mutatde fix un an la Humanitas,unde a editat deja patruzeci [iceva de titluri într-o colec]iepe care o tuteleaz` în tandem

cu numita Mi]a, pisica proprietate per-sonal`. Din februarie 2006 încoace, în„Raftul Denisei“ au ap`rut romane aleunor autori ca Nick Hornby, GuillermoMartinez, Almudena Grandes, Christo-pher Isherwood, Naghib Mahfuz, LauraRestrepo, Sarah Hall, Kurt Vonnegut, Ste-fan Heym, D.M. Thomas, Jim Crace, Eric-Emmanuel Schmitt, Pascal Quignard,Irvin D. Yalom etc. Dar nu doar eficien]aDenisei Com`nescu merit` laude, ci [istr`daniile altor edituri de a ie[i pe pia]`cu serii de literatur` contemporan` con-cepute sub semnul excelen]ei. „Babel“ laNemira, „Biblioteca Polirom“ la Polirom,„Byblos“ la Curtea Veche, „Fic]iune f`r`frontiere“ la Paralela 45, „RAO contempo-ran“ la RAO, „Cartea de recitire“ laNiculescu, „Galeria de proz`“ la Leda sauproiectul comun al Editurii Univers [i alziarului Cotidianul – iat` doar o parte dinoferta de literatur` împins` de editorisub ochii publicului. Cu mai mare saumai mic` pricepere, cu un marketingdiletant sau profesionalizat, cu tot maimul]i bani [i tot mai pu]ine concesii saucomplicit`]i binevoitoare. Avem ce s`citim, slav` Domnului. {i – lucru la fel der`coritor – avem destui traduc`toriadev`ra]i.

Când spui „literatur` albanez`“, spuiIsmail Kadare. Iar când, român fiind, spuiIsmail Kadare, spui Marius Dobrescu.Pu]ine sunt, cred, cazurile în care un scri-itor [i un traduc`tor proveni]i din ]`ri si-tuate în secundariatul beletristicii univer-sale au cunoscut o asemenea apropiere.Marius Dobrescu a tradus atât de multdin Kadare, încât pur [i simplu s-a lipit deel. Personal, mi-ar veni greu s` cred c`prozatorul albanez a scris vreo carte carenu a fost sau nu va fi tradus` în române[tede Marius Dobrescu. Pân` la PalatulViselor, editat` de Humanitas, ]in mintec` editura care i-a g`zduit traducerile –Florile înghe]ate din martie, Piramida, Gene-ralul armatei moarte, Aprilie spulberat, Anulnegru • Concurs de frumuse]e la StâncileBlestemate, Fiica lui Agamemnon • Succe-sorul – a fost Polirom. Iar despre munca detraduc`tor a lui Marius Dobrescu trebuievorbit în termeni elogio[i. Dac` IsmailKadare are cititori în România ([i are, nuglum`), primul destinatar al felicit`rilore chiar traduc`torul lui.

Palatul Viselor are, în ciuda lungilor pa-saje de poveste cu sultani, supu[i [i mar-gini de imperiu, o ancor` bine înfipt` înrealitatea celei de-a doua jum`t`]i a seco-lului dou`zeci. S-a spus deja – cu temei –

c` prin acest roman Albania [i-a pl`tit co-tiza]ia la ghi[eul unde au fost luate în evi-den]` atâtea [i-atâtea distopii, de la Subpiele de Michel Faber la Zâtul TatianeiTolstaia. Nu trebuie s` fii comparatist demeserie ca s`-]i dai seama, dup` câtevapagini, c` Palatul Viselor e o carte cur`d`cini zdravene în Kafka [i Orwell. {i cetitlu frumos are! Un palat al viselor s-arcuveni s` fie un loc mirific, o construc]iepe ale c`rei coridoare r`t`cesc iluzii [i înale c`rei cotloane s-au pitit himere. Eva-nescen]`, parfum diafan, mister camuflatcu grij`, plimb`re]i solitari pe dale cuecou, bol]i zugr`vite m`iestru – cam a[aceva î]i vine în minte în fa]a unui aseme-nea titlu. Numai c` în edificiul din ro-manul lui Kadare se respir` [i se tr`ie[tedup` cu totul alte reguli.

În primul rând, Palatul Viselor nu e ore[edin]` luxoas`, ci un loc de munc`. Unfel de centru nervos al imperiului. Unspa]iu ermetizat [i locuit de oameni de-poseda]i de identitate. Un sediu mare,labirintic [i amenin]`tor, unde trude[te oarmat` gri (nu moart`, dar nici foartevie) de slujba[i îns`rcina]i cu un rost im-plauzibil: s` citeasc`, s` selec]ioneze [i s`interpreteze visele tuturor supu[ilor. Nue chiar Big Brother, dar nici foarte departenu suntem. În al doilea rând, cititorul fa-miliarizat cu literatura alegoric-aluziv`identific` imediat sursa de inspira]ie a luiKadare: Albania anilor 1980, guvernat`cu mân` de fier de Enver Hodja. De altfel,prima versiune a Palatului Viselor (Sluj-ba[ul de la Palatul Viselor) a stârnit mâniaautorit`]ilor comuniste din ziua apari]iei[i a fost trecut` fulger`tor la index. Pentruromânul simplu, situa]ia provoac` unspasm scurt [i o grimas`. Imbatabil con-sumator de fabule cu iz politic, el î[i d`seama imediat c` Palatul Viselor este o in-stitu]ie opresiv`, care transform` abuzulîn stil de lucru [i are un corespondent re-dutabil în lumea real`.

Într-un interviu acordat anul trecutziarului Cotidianul, Marius Dobrescuspune exact acela[i lucru: „Dup` apari]iac`r]ii, doar cine n-a vrut n-a recunoscutinstitu]ia la care se referea scriitorul. Pen-tru noi, pentru români, [arada a fost la felde u[or de dezlegat ca pentru albanezi:Palatul Viselor nu putea fi altceva decâtComitetul Central al Partidului Comu-nist, locul în care se elaborau strategiileguvern`rii [i în care erau lichida]i ideo-logic adversarii regimului. Locul în careera scris` istoria secret` a na]iunii [i trasatproiectul ei pentru secolul urm`tor. Unloc misterios, accesibil doar ini]ia]ilor. Olume realmente mitic`, paralel` cu jalni-ca realitate cotidian`“.

Cred c` miezul c`r]ii lui Kadare tre-buie c`utat în formidabilul joc al contrari-

ilor. Albania, m`runtul abator uman ges-tionat de un satrap care ajunsese s` secread` expresia corporalizat` a destinu-lui, e transformat` în imperiu, iar Comite-tul Central se preschimb` în PalatulViselor. Adic` într-un bloc de beton încare func]ioneaz` o birocra]ie draconic`[i în care lucr`tori depersonaliza]i sechinuiesc s` desprind` tâlcurile fiec`ruivis. Talentul de traduc`tor al lui MariusDobrescu iese la iveal` peste tot în carte,inclusiv în fragmentele ce redau atmos-fera din palat. Iat`, de pild`, cum arat`primul contact al eroului c`r]ii, Mark-Alem, cu locul de munc` unde va avansapân` va ajunge în vârful ierarhiei:

„Ajunse în fine în fa]a intr`rii. Canaturilei se p`rur` mai grele decât erau în realitate.Erau patru, identice, cu clan]e grele de bronz.Mark-Alem împinse unul care, culmea, se des-chise. P`trunse într-un coridor rece, cu tava-nul neobi[nuit de înalt [i sem`nând cu fundulunei gropi. Pe ambele laturi se în[irau u[i.Mark-Alem le împinse pe rând, pân` ce unadintre ele se deschise [i el se trezi pe un alt cori-dor, unde era ceva mai cald. {i acolo, înspatele unui ochi de geam, z`ri, în sfâr[it, oa-meni. St`teau în cerc, discutau [i p`reau a fipaznici sau, cel pu]in, portari care lucrauacolo, pentru c` purtau uniforme de un albas-tru-deschis asem`n`tor cu cel al cupolei pala-tului. Ba chiar avu impresia c` descoper` peuniformele lor acelea[i pete pe care i se p`rusec` le vede departe pe cl`dire, pricinuite, pro-babil, de umezeal`“ (pp. 8-9).

Tabir Saray, adic` Palatul Viselor, in-stitu]ia-cheie a imperiului, e descris` f`r`patos. S`la[ al r`ului sistematizat, aspira-tor [i prelucr`tor de vise, el fixeaz` de faptun stil de via]` bazat pe colaborarea din-tre supravegheat [i supraveghetor. Apa-ratul de propagand` func]ioneaz` atâtde bine, încât supu[ii nu trebuie lua]inoaptea din paturi, lega]i de diversema[in`rii [i scana]i. Ei vin de bun`voie [iî[i încredin]eaz` recolta oniric` decodo-rilor, anali[tilor [i interpre]ilor. Cu toateacestea, pentru frondeurii care nu-[icunosc interesul exist` [i Tabir Secret,sectorul care se ocup` de prelucrarea vi-selor pe care oamenii refuz` s` le trimit`la sediu, dar care sunt descoperite prinmetode [i mijloace specifice. În plus,marea b`t`lie a orgoliilor din palat se d`între Selec]ionare [i Interpretare, departa-mentele care î[i disput` titlul de „crem`“a institu]iei. Evident, Kadare î[i mobi-lizeaz` aici resursele pentru a trata aproa-pe în registrul caricaturii birocra]ia ferocea Albaniei de acum dou` decenii [i ceva.Î]i vine chiar s` te întrebi cum a fost posi-bil ca o asemenea carte s` apar` în plin`dictatur` a lui Enver Hodja. S` fi fost unmoment de a]ipeal`, de lejeritate colec-tiv` a cenzorilor oficiali? S` fi existat

totu[i raporturi ambigue între tiran [icriticul cel mai zgomotos al regimuluis`u? E greu de spus acum. Dar nu pot s`nu-mi aduc aminte febrilitatea cu caream citit, pe vremea lui Ceau[escu, Calpu-zanii lui Silviu Angelescu, a[teptând s`aflu dintr-o clip` în alta c` temerarulautor tocmai a c`zut victim` unui acci-dent regretabil [i neîntâmpl`tor.

Cu Palatul Viselor, Ismail Kadare nemai spune o dat` c` nominaliz`rile salepentru Premiul Nobel se sprijin` pe ooper` solid` [i necesar`. Marius Dobres-cu, înso]itorul lui român, semneaz` cuacest prilej o traducere plastic`, fluid` [iatent` pân` la ultimele sensuri. Ave]i înfa]a ochilor un roman care se cite[te în-tr-o zi liber` (într-o ]ar` liber`) [i pe mar-ginea c`ruia se poate duce degetul la tâm-pl` luni în [ir. Co[marul din care amsc`pat nu e atât de vechi încât s` nu me-rite plonjoane periodice în trecut. Pentrucine a uitat de atelierele Ochiul [i Timpa-nul sau înc` n-a aflat de ele, sper ca aceas-t` fraz` din finalul c`r]ii, descriind an-chetarea unui zarzavagiu, s` fie de folos:

„Era notat totul acolo, f`r` excep]ie:soiurile de legume [i de plante aromate,verzele, ardeii, p`tl`gelele, transportul lor,recep]ia, desc`rcarea, prospe]imea, pierderileprovocate de schimbarea anotimpului, ter-menul de garan]ie, certurile cu furnizorii pen-tru toate acestea, mersul pre]urilor, micileîn[el`torii la cântar, discu]iile dintre cump`-r`tori, necazurile casnice care ie[eau la iveal`,greut`]ile economice, bolile ascunse, certurile,crizele, cumetriile, tot felul de zvonuri auzitetrunchiat, fraze ale be]ivilor de la miezulnop]ii, ale m`tur`torilor [i vagabonzilor, afir-ma]ii ale unor trec`tori necunoscu]i, r`maseîntâmpl`tor în amintire, [i iar`[i mul]imea delegume, gustul lor la începutul [i la sfâr[itulsezonului, p`strarea prospe]imii prin stropirecu ap`, prostia ]`ranilor care le aduceau,sfada pentru pre], pentru sc`z`mânt, apa depe p`tl`gele care le sporea greutatea, roua depe salat`, [mecheriile gospodinelor, discu]iile,bârfele, totul, începând cu începutul [i p`rânda nu se sfâr[i niciodat`“ (pp. 198-199). j

o RADU PARASCHIVESCU o

Ismail KadarePalatul Viselor

l Ismail KadarePALATUL VISELORTraducere din albanez` de Marius DobrescuEditura Humanitas, colec]ia Raftul Denisei212 pp.

PR

ES

A C

UL

TU

RA

L~

52

h „Vina r`mîne. Te bîntuie încontinuare, te a[teapt` oriunde aipleca […] în cruzimea ei, se las`uitat` pentru o vreme, hiberneaz` învisuri. R`mîne ca un sediment, ca opat` ce nu poate fi îndep`rtat`“

(Günter Grass).

Prea pu]ini a[teptau din partea„con[tiin]ei morale a Germaniei“ radi-cala asumare a trecutului de c`tre Gün-ter Grass, spre sfîr[itul verii lui 2006.Dezv`luirea scurtei înrol`ri în WaffenSS l-a expus criticilor adversarilor [idezam`girii cititorilor. Ultima sa carte,Peeling the Onion (Beim Häuten derZwiebel, literal Cojind ceapa), este recen-zat` de Neal Ascherson în London Re-view of Books (nov. 2006). De[i nu a as-cuns niciodat` implicarea în sistem,laureatul Nobelului pentru literatur` în1999 a ]inut pentru sine detaliile: recru-tat la 17 ani, f`r` a alege însemnul curunele duble SS (respins, de fapt, pentruechipajele de submarin), f`r` a trage unsingur foc, soldat r`t`cit [i sc`pat mira-culos dintr-o ambuscad` a ru[ilor, dar [ide [treangul pentru dezertori, sfîr[itulr`zboiului l-a g`sit pe G. Grass într-unspital la Marienbad, vindecîndu-[ium`rul atins de un [rapnel. Cartea esteo autobiografie ce se opre[te la debutulfaimei sale, odat` cu publicarea Tobei detinichea, în 1959 (excelent tradus` deNora Iuga la Polirom, 2005). N. Archer-son noteaz` c` „istoria Germaniei este,în parte, o istorie a t`cerilor. Mai întîi,înve]i c` anumite lucruri nu se spun,curînd afli despre întreb`ri pe care nuse cade s` le ridici, urmate de imaginipe care înve]i s` nu le prive[ti“. Memo-ria social` a pus în carantin` amintirilelegate de expulzarea a 12 milioane degermani din Europa central` [i de est,de prizonieratul [i masacrul solda]ilorgermani în Siberia, de victimele vio-lurilor în mas`. În r`sp`rul acestei „is-torii a t`cerilor“, episoadele narate înPeeling the Onion recupereaz` sfîr[itulr`zboiului, anii reconstruc]iei postbe-lice [i afirmarea identit`]ii de artist, calider al Grupului 47. Flash-uri bio-grafice fac saltul în fic]iune [i primelecuvinte din Toba de tinichea sunt scriseîn 1956 la Paris, unde închiriase cuprima sa so]ie, Anna Schwartz, un ate-lier. „For]a sa de scriitor“, afirm` N. Archerson, „a venit dintotdeauna dincredin]a sa în experien]`: lucruri ori-bile, comice, delicioase, dar întotdeaunalucruri sim]ite, v`zute, atinse, gustatesau îmbr`]i[ate“.

h The Sunday Times

Sub titlul „Ultimul om pe care îlb`nuiau de un secret SS“, The SundayTimes a comentat amar-ironic dezv`-

luirile din Frankfurter AllgemeineZeitung: „acum marele avocat al în-frunt`rii adev`rurilor imposibile s-aconformat propriilor standarde, îns`pu]in cam tîrziu“. Tardivul confesiuniicontrasteaz` cu insisten]a pledoariei luiGünter Grass împotriva amneziei oro-rilor nazismului. T`inuirea secretuluivreme de [aizeci de ani a ocolit o sin-gur` persoan`, Ute Grunert, cea de-adoua so]ie a sa; nici copiii, nici chiarbiograful s`u, Michael Jürgs, nu au [tiutnimic. Acesta din urm`, profunddezam`git, a declarat pentru SundayTimes c` „dac` ar fi m`rturisit mai de-vreme c` a fost în SS la 17 ani, nim`nuinu i-ar fi p`sat, îns` acum pune subsemnul întreb`rii, din punct de vederemoral, tot ce ne-a spus“. Pe de alt` parte,articolul aminte[te [i de spargereazidurilor t`cerii într-un alt sens, odat`cu publicarea ultimului roman, În mersde rac. Este vorba de [ocul, în spa]iulgerman, produs de subiectul-tabu alscufund`rii vasului „Wilhelm Gustloff“de un submarin sovietic pe 30 ianuarie1945 – dat` împov`rat` de mistica în-treit` ce suprapune preluarea puterii dec`tre Führer, na[terea lui Gustloff, [efteritorial NSDAP, [i ziua „Titanic“-uluigerman (cea mai mare dram` maritim`,ale c`rei victime, 10.000 de mor]i, eraupreponderent femei [i copii germani,refugia]i ai r`zboiului). Cunoscut din1980 prin munca jurnali[tilor britaniciRonald Payne, John Miller [i Christo-pher Dobson, în cartea Noaptea cea maiatroce, episodul a trecut din memoriaoral` a supravie]uitorilor în spa]iulpublic în urma pove[tii lui PaulProkriefke, personajul-cheie al nuveleiÎn mers de rac.

h The Economist

S`pt`mînalul The Economist s-a pre-ocupat de subiectul Günter Grass îndou` numere succesive. Primul dintreele, „Un alt erou pierdut“, începe cu re-marca: „realitatea poate fi mai bizar`decît fic]iunea, chiar [i pentru un ro-mancier cu imagina]ie precum GünterGrass“. Informare rece-neutr`, inventaral criticilor aduse con[tiin]ei publiceprivind Vergangenheitsbewältigung (pro-cesul de confruntare [i asumare a trecu-tului), con]ine reac]ia lui Lech Walesa,laureat [i el al premiului Nobel [i origi-nar din acela[i ora[ înc`rcat de sim-boluri (asociat începutului Holocaustu-lui, dar [i sindicatului Solidaritatea),care îi solicit` lui Grass renun]area lacet`]enia de onoare a Danzig-ului/Gdansk-ului. Recenzia c`r]ii sale, os`pt`mîn` mai tîrziu, în aceea[i publi-ca]ie admite c` valoarea scriitorului ca„povestitor al evenimentelor burle[ti,un veritabil bestiar al caracterelor“ nu

este alterat` de acel „accident al isto-riei“, îns` pune sub semnul îndoieliiveridicitatea multor fragmente ale auto-biografiei, mai ales din perioadar`zboiului. Într-unul dintre acestea, plu-tonul tîn`rului membru SS încearc` s`scape de inamic cu bicicleta (!) [i estenimicit în întregime, cu excep]ia luiGrass. Altele au devenit clasice, precumdatul buzna al ]încului cu o tob` detinichea undeva în 1952 în Elve]ia – an-ticipare a celebrului personaj OskarMatzerath.

h The Times

Campionii registrului acid-sarcasticau fost Daniel Johnson [i Oliver Kammde la Times, ale c`ror titluri, „B`rbatulcare a tras în piept Germania“ [i, respec-tiv, „De ce Grass ar merita s`-i zvîrliscrierile în fa]`“, nu las` loc cazuisticiietice. Arbitrul na]ional al moralit`]ii,scrie Johnson, a devenit peste noapte„un simbol al ipocriziei [i relei--credin]e,pe care le-a denun]at toat` via]a“,amintind intransigen]a lu`rilor sale depozi]ie, inclusiv ideea men]inerii Ger-maniei de Est ca stat separat, de teamaunei resuscit`ri neo-naziste. Pe de alt`parte, apelurile la retragerea premiuluiNobel pun în paranteze, în opinia luiOliver Kamm, tocmai ce nu i se poatenega: meritul estetic. Pe lîng` al]i no-beliza]i-literar, înzestrarea scriitoruluigerman e departe de a multor desti-natari ai premiului; bun`oar` ElfriedeJelinek, distins` în 2004, scriitoare deplan secundar în Austria [i ortodox-co-munist`. Îns` esen]a discursului lui G.Grass despre trecutul nazist a fost toc-mai „de a ]ine rana deschis`“ – de unde[i motiva]ia titlului lui Kamm. Vocea sade con[tiin]` public` va r`mîne, „bom-bastic` [i contestatar` – îns` pe bun`dreptate [i definitiv discreditat`“.

hDissent

„{tiu ceva ce tu nu [tii!“ În ultimulnum`r din Dissent, Dagmar Reese de laUniversitatea din Potsdam gloseaz` pemarginea unei teorii a sociologuluiGeorg Simmel, care afirma, într-un miceseu din 1907, c` „secretul este cea maimare împlinire intelectual` a umani-t`]ii“. Abilitatea de a crea [i p`stra unsecret ar fi ceea ce diferen]iaz` adultulde copil. Doar în aceast` logic` a secre-tului, spune D. Reese, poate fi în]eleas`confesiunea tîrzie a lui G. Grass: el ar fiinternalizat normele tineretului de elit`din SS – camaraderia, curajul, for]a [i se-cretomania. Astfel „t`cerea sa privindrecrutarea de c`tre Waffen SS nu esteurmarea unui sentiment de vin` sau alimplic`rii în crimele naziste. […] Înschimb, el a ]inut acest secret ca un fel

de izvor: stimulent al creativit`]ii sale,imbold al imagina]iei, surs` de energiediabolic` ce i-a hr`nit c`r]ile [i l-a îm-pins s` scrie“. Pe lîng` acest argument,ie[it parc` din jobenul unui magician,nimeni nu se îndoie[te c` mul]i ger-mani ar fi preferat ca Grass, în discu]iadespre „funia“ nazismului, s` r`mîn` înlogica copil`riei.

hNew Yorker

„Istoria pe care noi în[ine ampreparat-o e un closet înfundat. Tragemapa întruna, dar rahatul iese iar lasuprafa]`“ (Günter Grass în nuvela Înmers de rac, tradus` de Maria-MagdalenaAnghelescu, la Polirom, în 2002, prefa]`de Rodica Binder), îns` chiar laureatulNobel este pîn` la gît în el, adaug` IanBuruma printre licen]ele de limbaj dinrecenzia la Beim Häuten der Zwiebel,g`zduit` de New Yorker. Valurile scan-dalului au acoperit, noteaz` Buruma,frumuse]ea literar` neobi[nuit` [i ima-gina]ia poetic` frapant` a autobi-ografiei, al c`rei stil reconfirm` verdic-tul criticilor, privind opera lui Grass, dea fi salvat germana de searb`dul siluiriilingvistice naziste, sau ceea ce însu[iscriitorul a numit „datoria de a scoatecaden]a de front din limba german`“.De asemenea, uitate au fost [i pozi]iilesale critice, necesare în vremea „Persil“-urilor anilor ’50-’60 (patalamaua ofi-cial`, adesea fals`, „de albire“ a fo[tilornazi[ti pentru a intra în administra]ie,numit` dup` numele detergentului),dar [i rolul s`u în gesturile de c`in]`,din anii ’70, ale administra]iei lui WillyBrandt fa]` de polonezi [i evrei, GünterGrass scriind atunci discursurile cance-larului social-democrat. „S`-l nume[tipe Grass un negustor ipocrit, arogant,a[a cum fac unii“, scrie Ian Buruma,„înseamn` s` ui]i cît de important` afost prezen]a sa cînd majoritatea ger-manilor erau prea absolvi]i de benefici-ile «miracolului economic» pentru amai reflecta [i la ceea ce se întîmplasenu cu mult timp \n urm`“.

P.S.: Chiar dac` istoricul conservatorJoachim Fest a declarat, mali]ios, c` „nuar cump`ra o ma[in` la mîna a doua dela acest individ“, tirajul ini]ial al BeimHäuten der Zwiebel, 150.000 de exem-plare, s-a epuizat în dou` s`pt`mîni!j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

Vina r`m\neo ALEXANDRU GABOR o

UN

DE

RC

OV

ER

53

PRIN 1988-1989, când execu-torul testamentar al lui Ray-mond Chandler – mai precis,agen]ia condus` de HelgaGreene – i-a propus lui

Robert B. Parker s` scrie o urmare la ro-manul Somnul de veci, totul p`rea oaiureal`. Cum s` continui un romancare se încheiase perfect rotund, cu omemorabil` medita]ie despre destin [imoarte? Enigma fusese rezolvat`,asasinii pedepsi]i, iar singura femeie pecare detectivul Marlowe ar fi dorit s-orevad` – Mona Mars – plecase pentrutotdeauna. Chiar a[a spun ultimele rân-duri ale c`r]ii: „Toate astea m-au f`cuts` m` gândesc la Peruca Argintie, pecare n-am mai v`zut-o niciodat`“. Cums` „deschizi“, a[adar, un roman cu unsfâr[it perfect închis?!

Parker nu era nici pe departe un ne-cunoscut. Dimpotriv`, fiecare dinc`r]ile sale publicate începând cu 1973se vânduse de zeci de ori mai multdecât toate romanele lui Chandler laun loc. {i asta nu era totul: Parker tre-cea drept unul dintre urma[ii (vociler`ut`cioase erau chiar mai radicale:imitatorii) lui Chandler. Personajulcentral al c`r]ilor sale, Spenser, se în-scrie, chiar pentru un cititor superfi-cial, în directa descenden]` a lui PhilipMarlowe. Schimbând ce e de schimbat– Los Angeles-ul nevrotic al lui Chan-dler devine, în anchetele lui Spenser,un Boston plin de capcane [i primejdii–, tonul, temele [i obsesiile c`r]ilor îlplaseaz` în aceea[i familie de scriitori.

Robert B. Parker nu se afla la primaexplorare a spa]iului creativ al idoluluis`u. În 1971 [i-a dat un doctorat laBoston University cu o tez` dedicat`celor trei mari ilustratori americani aigenului „hard-boiled“, Dashiell Ham-mett, Raymond Chandler [i Ross Mac-donald. Mai mult, a f`cut o respectabil`carier` universitar`, ajungând în pozi]iade profesor plin la Northeastern Uni-versity. În 1989, îi apare volumul PoodleSpring, creat în prelungirea celor câtevapagini l`sate de Raymond Chandlerdintr-un roman pe care n-a mai apucats`-l scrie.

În acest context, ideea de a-l transfor-ma într-un „ghost writer“ al lui Ray-mond Chandler era garantat lucrativ`,dar [i suficient de morbid`: nicicândsensul acestui cuvânt n-a avut oacoperire mai deplin`. Procedeul urma,de altfel, un exemplu spectaculos. Anii’80 propun o pleiad` de experimente deacest tip legate de personajul JamesBond – 007, al lui Ian Fleming, plimbatprin zeci [i zeci de c`r]i scrise de autoridin cei mai diver[i: John Gardner, DougMoench, Paul Gulacy etc., etc. Ba chiar,dup` modelul Indiana Jones, s-au scrisc`r]i despre „Young Bond“ (Charlie Hig-

son). (Nu e cazul s` aduc în discu]ie [iscriitori de alt` factur`, dar o scurt` list`ar putea func]iona pe post de alibi pen-tru demersul lui Parker: W.M. Thacker-ay a scris o urmare, Rebecca and Rowena,la clasicul Ivanhoe, al lui Walter Scott,Alexandra Ripley a dat, în Scarlett, ocontinuare a aventurilor din Pe aripilevântului, de Margaret Mitchell, RogerNimier a compus un D’Artagnanamoureux, o inser]ie ingenioas` înlumea mu[chetarilor lui Dumas, ItaloCalvino l-a împrumutat pe contele deMonte Cristo pentru a-l face personajuluneia din „cosmic`riile“ sale, iar maiaproape de noi, Caleb Carr l-a revigoratpe Sherlock Holmes în The Italian Secre-tary, iar Juliette Shapiro a propus o con-tinuare la Mândrie [i prejudecat`, de JaneAusten. În spa]iul românesc, Radu Al-bala s-a amuzat s` încheie munca luiMateiu I. Caragiale, imaginând oseduc`toare solu]ie a nuvelei netermi-nate Remember. Sunt doar câteva exem-ple dintr-o veritabil` galaxie a „con-

tinu`rilor“.)Cu toate aceste atuuri, cu toate c`

premisele p`reau s` indice un succes,Perchance to Dream a avut parte de orecep]ie negativ`. Mitologizarea luiChandler, prestigiul în lumea intelec-tual` [i academic` (biografiile, studiilecritice, eseurile dedicate lui Philip Mar-lowe, recuperat ca personaj literar deprim ordin, sunt proba vie a respectuluide care a început s` se bucure Chan-dler) au pus cartea sub o lup` ne-miloas`. Fire[te, a fost un succes comer-cial remarcabil, dar vocile autorizate alecriticii s-au dovedit nemiloase. Sur-prinz`toare nu sunt, îns`, reac]iile însine: surprinz`tor e faptul c` un romande aceast` factur` a fost luat în serios deanali[ti provenind din zonele „înalte“ale culturii. Robert B. Parker a fostmereu con[tient de distan]a ce separ`cultura popular` de aceea academic`sau academizant`. Scriind Perchance toDream, el nu încerca s` p`trund`fraudulos în templul literaturii „se-

rioase“. El în]elegea s`-[i pl`teasc` o da-torie de onoare fa]` de un idol.

De[i în c`r]ile sale – clar inspirate destilul [i filozofia lui Chandler – a încer-cat s` creeze prin detectivul Spenser(numele acestuia apare întotdeaunaf`r` prenume) opusul total al lui PhilipMarlowe, în straturile de adâncimeasem`n`rile dintre cei doi sunt evi-dente. E adev`rat, Spenser nu sufer`nici de nevrozele, nici de melancolia ob-scur` a detectivului californian. El duceo via]` normal`, al`turi de iubita sa,Susan Silverman, având un aliat înHawk, omul gata s` comit` pentru elorice fel de f`r`delege, de la schingiuirela asasinat. Cu atât mai mult, în Per-chance to Dream, Parker s-a str`duit s`nu clinteasc` o f`râm`, s` nu modificieo nuan]` din universul creionat demarea vedet` a stilului „hard-boiled“.

Cât` umilin]` [i cât` îndemânareintr` într-un astfel de demers e greu deevaluat. Onestitatea oblig`, îns`, la re-cunoa[terea unei eviden]e: romanulpare a fi fost scris de Raymond Chan-dler. Parker a studiat pân` în cele maimici detalii caracteristicile textului-surs` [i, de la un moment dat încolo,regre]i c` nu [i-a luat mai mult` liberta-te în raport cu modelul. Desigur, sepoate replica scurt: lui Parker i s-a pro-pus s` produc` un „Chandler“, [i nus`-[i foloseasc` propria voce. În englez`,termenul care descrie situa]ia de fa]` eplin de sugestii: impersonation. Pe par-cursul a dou` sute [aptezeci de pagini,el trebuia s` devin` o alt` persoan`. Ceeace, indiferent de repro[urile criticii,Robert B. Parker a reu[it cu brio.

Titlul c`r]ii – a c`rui variant`româneasc` ar putea fi, cu aproxima]ie,Visul, doar visul – provine din celebrulmonolog al lui Hamlet, actul III, scena 1(„To die, to sleep;/ To sleep: perchanceto dream:/ ay, there’s the rub;/ For inthat sleep of death what dreams maycome“) [i, în afara puternicei sonorit`]i,nu stabile[te neap`rat o leg`tur` cusubstan]a c`r]ii. E mai degrab` un tic allui Parker, care a apelat adeseori la scri-itori de prim-plan pentru a-[i botezac`r]ile: The Widening Gyre (1983) împru-mut` o sintagm` din faimoasa poezieThe Second Coming, a lui W.B. Yeats;Valediction (1984) e inspirat` de poemullui William Blake, iar Taming a SeaHorse (1986) provine din marele poemal lui Robert Browning, My Last Duchess.All Our Yesterdays (1994) [i WalkingShadow (1994) preiau formule din Mac-beth al lui Shakespeare.

Romanul debuteaz` cu o punte deleg`tur` aruncat` spre Somnul de veci, alc`rui capitol 32, ultimul, e transcris culitere italice. Lipsesc doar rândurile definal, care fac trimitere la Peruca Argin-tie, so]ia lui Eddie Mars. N-am g`sit o

o MIRCEA MIH~IE{ o

Paradisul negruNUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

UN

DE

RC

OV

ER

54 NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

explica]ie limpede acestei omisiuni.Chandler fusese cât se poate de ferm:Mona Mars n-avea s` mai apar` vreo-dat` în via]a detectivului. E posibil ca,în momentul scrierii romanului, Parkers` se fi gândit s-o readuc`, printr-osolu]ie ingenioas`, în scen`. Avans`m oastfel de ipotez` pornind de la m`rturi-sirile lui Parker privitoare la felul încare obi[nuie[te s` scrie. De cele maimulte ori, sus]ine el, nu are un plananume. În locul unei schemeam`nun]ite, prefer` s` redacteze capitoldup` capitol, l`sându-se dus de firulnara]iunii. Evident c` aceast` metod`n-a putut func]iona cu acela[i succes încazul unei scrieri obligate s` respectelimit`ri provenite din exterior.

Perchance to Dream copiaz` nu doarstilul, ci [i structura romanului Somnulde veci. Ca [i cartea-surs`, Perchance toDream debuteaz` cu o vizit` a lui PhilipMarlowe la familia Sternwood. Nu [timcu precizie cât` vreme a trecut de la an-terioara sa descindere. Afl`m doar c`între timp s-au petrecut câteva lucruriimportante: moartea generalului Stern-wood [i internarea într-un ospiciu a fi-icei sale mai mici, Carmen. Altele aur`mas neschimbate: Vivian Sternwoodcontinua s` locuiasc` acolo, iar major-domul Norris î[i consolidase pozi]ia destâlp al familiei.

În ciuda acestui plonjeu direct înnara]iune, e de semnalat o stâng`cie.Dac` „Prologul“ î[i are o motiva]ieconving`toare, citarea in extenso a întâl-nirii dintre Marlowe [i Carmen (reluat`din debutul Somnului de veci) d` osenza]ie de nefiresc, de imprecizie [i dedificultate de a regla tirul povestirii.Descrierea r`mâne f`r` consecin]e,nimic din dezvoltarea ulterioar` a an-chetei lui Marlowe nu beneficiaz` de re-memorarea circumstan]elor în care de-tectivul a devenit ]inta obsesiilorn`b`d`ioasei Carmen. În felul acesta,Parker admite c` n-a g`sit de la bun în-ceput tonul [i continu` s` se foloseasc`de model ca de o cârj` narativ`. Singu-rul efect ob]inut sugereaz` un anumittip de nostalgie, precum [i scurgereaimplacabil` a timpului. E o imprecizieplin` de efect, dar secundar`, [i ea, în ra-port cu ]inta propus`.

Discursul ironic, perfect st`pânit deChandler, trece [i în textul lui Parker.Suntem avertiza]i de la bun început c`lucrurile se repet`, dar nu se repet`identic. Re[edin]a familiei Sternwood e,aparent, neschimbat`: „Casa p`rea mailini[tit` acum. Probabil c` de vin` eraimagina]ia mea. Era prea mare [i im-pregnat` de-o triste]e înghe]at`, pentrua fi tulburat` de cel mai mic zgomot“.De data aceasta, Marlowe nu mai facevizit` „unei averi de patru milioane dedolari“, ci r`spunde invita]iei majordo-mului. În absen]a st`pânilor, servitoriiau f`cut pasul înainte, preluând ini]ia-tive [i stabilind direc]ii de ac]iune.

Distribu]ia rolurilor n-a fost, de alt-fel, niciodat` prea limpede în familiaSternwood. Norris ac]ionase, [i în Som-nul de veci, ca un fel de ambasadorplenipoten]iar al st`pânului, pe care îlseconda ca o umbr`. Sau, mai degrab`,ca un alter ego. Faptul c`, la câ]iva anidup` moartea generalului, el devine de-cidentul de facto al domeniuluireprezint` [i o r`sturnare, dar [i o conti-nuitate a valorilor. Confrunt`rile – a[acum apar ele în Somnul de veci – ]in,într-adev`r, de comportamente [i aspi-

ra]ii, dar [i de pozi]ion`ri pe scara axio-logic`. Astfel de aproxim`ri, f`cuteîntr-un limbaj pre]ios, încearc` s` redeaesen]a unui demers creativ extrem decomplex: unul în care libertatea crea]ieie permanent subminat` de limit`rileimpuse de factori exteriori.

Ca [i în Somnul de veci, ac]iunea e de-clan[at` de dispari]ia unui personaj. Înromanul lui Chandler, adev`ratul caz –g`sirea lui Rusty Regan, so]ul lui Vivian– e premers de o anchet` minor`, „deînc`lzire“: deslu[irea i]elor [antajuluiexercitat asupra lui Carmen Sternwood.De data aceasta, intr`m în plin subiect.Protagoni[tii se cunosc suficient debine pentru a s`ri etapa taton`rilor. Darasta nu elimin` fric]iunile, conflictele [iacea stare de încordare surd`, tipic`unei familii înv`luite în mistere [i im-permeabile în fa]a logicii comune.

Dispari]ia lui Carmen e stranie în eaîns`[i – m`car pentru faptul c` cei carear trebui s` fie cel mai îngrijora]i (fami-lia, în spe]` Vivian) depun eforturi con-siderabile pentru a minimaliza drama.Cititorii Somnului de veci î[i amintescîmprejur`rile în care Carmen Stern-wood ajunge s` fie trimis` într-un sana-toriu. La sugestia lui Marlowe, Carmenurma s` fie internat` într-o clinic`,unde n-ar mai fi putut s`-[i dea frâuliber naturii criminale. Închisoarea erao solu]ie inadecvat`, de vreme ce pro-blemele mezinei Sternwood puteau fitratate doar într-un ospiciu. Realitateaavea s` dovedeasc` altceva.

{i totu[i, o perioad` nedefinit` –câ]iva ani – lucrurile par s` fi încre-menit în formula creionat` la sfâr[itulSomnului de veci. Într-adev`r, Carmenajunge în sanatoriul doctorului ClaudeBonsentir, unde Norris o viziteaz`s`pt`mânal, iar Vivian „atunci cândpoate“. Din nefericire, la ultima vizit`,majordomul a constatat c` pacientadisp`ruse. Marlowe mai afl` c` Viviancontinu` s` se întâlneasc` cu EddieMars. Mai mult, acesta s-a oferit s-og`seasc` pe Carmen [i s-o readuc` laclinic`.

E limpede, înc` de la primele repliciale lui Norris, c` acesta devenise un sub-stitut de tat` pentru fetele Sternwood.Norris vorbe[te [i ac]ioneaz` în numeleunui mandat pe care generalul pare s`i-l fi transmis în mod imperativ. Defapt, el continu` s` fie protectorul dinumbr` al fetelor, asemeni unui o[teanb`trân care nu-[i poate imagina c` vasosi vreodat` momentul retragerii de lapost. „…m-am dus s` fac vizitas`pt`mânal` [i am aflat c` disp`ruse.Personalul era destul de reticent în a-miconfirma dispari]ia ei, dar am reu[it s`m` asigur c` plecase de cel pu]in dou`nop]i“, afirm` Norris, [i întreaga intrig`a c`r]ii se va concentra în jurul acesteimisterioase plec`ri-dispari]ie.

Evident, prev`z`torul majordomvorbise deja cu c`pitanul Gregory, de laBiroul Persoanelor Disp`rute, îns` Vi-vian îl asigurase c` dispune de „resurse“capabile s-o g`seasc` pe Carmen [i s-oreaduc` la sanatoriu. Pentru Marlowe,ca [i pentru cititor, e limpede c` acele„resurse“ nu puteau fi decât Eddie Mars[i echipa sa de asasini pl`ti]i. În felulacesta, prin câteva banale cotituri aleevenimentelor, ne reîntoarcem lasitua]ii binecunoscute din Somnul deveci. Rea[ezate pe block start, persona-jele î[i preiau rolurile anterioare: Car-men e din nou sursa unor buclucuri în

aparen]` minore, Vivian e din nou soraprotectoare, Eddie Mars redevine cava-lerul ei servant, Norris acela[i major-dom ce pare s` [tie mai multe decâtspune, iar Marlowe o musc` mare [isuspicioas`, ajuns` într-o ciorb` al c`reigust nu-i place deloc.

Pe vremea generalului Sternwood,serviciile detectivului erau cotate ladou`zeci [i cinci de dolari pe zi, pluscheltuielile. De data aceasta, contractulîntre el [i Norris se semneaz` pentrusimbolica sum` de un dolar. Un dolarmare cât onoarea mereu primejduit` aunei familii pe cât de iresponsabile, peatât de vulnerabil`. {i tot ca pe vremeageneralului, înainte de a p`r`si dome-niul Sternwood, Marlowe e interceptatde Vivian, dornic` s` afle scopul noiisale vizite. Dialogul e la fel de conton-dent ca prima oar` [i la fel de plin detensiuni erotice. Dincolo deexperien]ele tr`ite, dincolo de valorilecare-i despart, Marlowe [i Vivian suntatra[i unul de cel`lalt cu for]a de neo-prit a sexualit`]ii dezl`n]uite. E singu-rul lucru pe care ace[ti doi oamenitineri [i frumo[i nu [i-l pot ascundeunul altuia.

Convorbirea dintre Vivian [i Mar-lowe scoate la lumin` rolul lui Norris încadrul familiei. El nu e doar personajulcare se ocup` de partea administrativ` adomeniului, ci veritabilul st`pân. Po-lite]ea extrem`, re]inerea [i calmulabord`rii celor mai spinoase chestiunine dezv`luie un strateg de prim` mân`.Norris are o putere la fel de mare acum,dup` moartea generalului, pe cât avu-sese pe când acesta era în via]`. De[i Vi-vian nu-[i ascunde ostilitatea („Thatbastard“ – [uier` ea, când afl` c` vizitalui Marlowe fusese provocat` de major-dom), ea nu poate întreprinde nimicîmpotriva celui care, inflexibil, a luat înmâini frâiele familiei Sternwood.

Confruntarea dintre Vivian [i Mar-lowe se încheie a[a cum era previzibil:cu o r`bufnire nervoas`, cu un potop deincrimin`ri al c`ror singur neajuns e c`sunt prea coerente [i mult prea specta-culoase pentru o femeie aflat` în pragulunei crize de nervi. A[ spune chiar maimult: limbajul lui Vivian seam`n` cadou` pic`turi de ap` cu felul de a vorbial lui Marlowe – dezabuzat, amar,amestecând discursul moral cu cinis-mul agresiv: „Mi-e grea]` de tine. Mi-egrea]` de chipul t`u. Mi-e grea]` s` [tiuc` faci parte din via]a mea. Mi-e grea]`de predicile tale, de morala pe care mi-ofaci, de comportamentul t`u, de parc-aifi mai bun decât mine, când de fapt nue[ti decât o stârpitur` de doi bani, cu unbirou scârbos în partea mizerabil` aora[ului [i cu dou` costume de haine.A[ putea oricând s` cump`r cincizeci deindivizi ca tine [i s`-i întind prin cas` carafturi de c`r]i“.

Percep]ia lui Marlowe asupra eveni-mentelor provine din senza]ia c` e un„supravie]uitor“ al trecutului, c` eveni-mentele în care a fost p`rta[ l-au schim-bat într-un mod decisiv. Moartea aîmp`r]it lumea în dou`. Mor]i sunt [ieroii, dar [i tic`lo[ii. Mort e [i generalulSternwoood, mort e [i Rusty Regan [iaura lui de erou al revolu]iei irlandeze,dar mort e [i asasinul vicios Canino.Dar asta nu înseamn` c` viii sunt cumult mai buni. Viu e Eddie Mars, vie eCarmen Sternwood, viu e Marloweînsu[i. Scurtele fragmente meditativeale detectivului ha[ureaz` un spa]iu al

dramei nerostite, al suferin]ei f`r`obiect – al unui spleen pe care detectivulîl poart` dup` sine pe circumferin]a„unui fel de ritual f`r` ]int`“. Iar în mij-locul tuturor acestora se afl` aceea[i in-controlabil` Carmen.

Mezina familiei Sternwood ilus-treaz` una din postùrile demonismuluiascuns sub chipul fermec`tor al uneifiin]e îngere[ti. Ipostaza e tipic roman-tic`, îmbog`]it` îns` cu aromele perver-siunii moderniste: violen]a criminal` alui Carmen nu e doar un reflex al ne-buniei, ci consecin]a logic` a nevrozeiobsesionale de care sufer`. Fericit` doarîn actul acupl`rii, Carmen î[i g`se[teîmplinirea în substitutul morbid alsexualit`]ii – dorin]a de a ucide. Psi-hanali[tii din [coala lui Freud ar puteadescoperi aici un perfect exemplu de„rela]ie sado-masochist` interiorizat`sub forma tensiunii dintre eu [i unsupraeu extrem de crud“ (v. Vocabulairede la psychanalyse, PUF, 1990, de La-planche [i Pontalis).

Urmând logica inductiv` – de lacunoscut spre necunoscut –, primuldrum al lui Marlowe duce la clinicadoctorului Bonsentir. Evident, f`r` niciun rezultat – decât acela c` detectivulî[i face o imagine asupra adversarului.Încercarea de a-l intimida nu se sol-deaz` cu vreun rezultat. Replica luiBonsentir spune totul despre personaj[i despre duritatea abia ascuns` de ochiis`i adânci]i în orbite: „Domnule Mar-lowe, e[ti un omule] care se ]ine defleacuri. Nu-]i pierde vremea încercânds` m` amenin]i. E timpul s` pleci“.Chiar dac` rezultatele s-au doveditproaste, testul a fost edificator. De-acum, Marlowe [tie cu cine are de-a face[i în]elege c` sub îmbr`c`mintea ele-gant` a doctorului Bonsentir st` lapând` o fiar` nemiloas`.

Nici vizita la c`pitanul Gregory, de laPersoane Disp`rute, nu lumineaz` mis-terul dispari]iei lui Carmen, dar sug-ereaz` veritabila dimensiune a buclucu-lui în care a intrat: „Marlowe, e[ti b`iatmare. Încerc s` te ajut, pentru c` datatrecut` când am f`cut afaceri împreun`te-ai descurcat bini[or pentru unb`g`cios, iar Ohls, de la departamentul[erifului, spune c` e[ti în regul`. Darnu-mi veni aici în birou s`-mi tornipove[ti pe care suntem amândoi preab`trâni ca s` le înghi]im. Dac`-]i spunc` Claude Bonsentir are pile la nivelînalt, po]i s` m` crezi. N-am s-o mairepet [i, în afara acestui birou, am s-oneg. Dar dac` te iei de Bonsentir, e[ti unom mort, [i nici eu, nici Ohls n-o s` teputem ajuta“.

Chiar dac` braveaz`, Marloweîn]elege perfect dificultatea situa]iei încare a plonjat. Sabotat de Vivian,amenin]at – în perspectiv` – de EddieMars, a c`rui siluet` o întrez`re[te laorizont, avertizat de poli]i[ti c` nupoate spera la nici un ajutor din partealor, Marlowe nu are nici un aliat.Claude Bonsentir însu[i pare o stânc`greu de dat deoparte, iar Carmen nudoar c` e invizibil`, dar eman` obi[nu-itele unde de perversiune [i violen]`.Singurul s`u reper sigur r`mâneb`trânul servitor Norris [i singurul ar-gument bancnota de un dolar oferit` deacesta. O bancnot` ce, deocamdat`, zaceinert` în portofel – cam în felul în careMarlowe însu[i e strivit de gravitateasitua]iei în care a intrat.j

(Va urma)

55

TEORII [i reverii foarte la mod` azi au f`cut dinMaria Magdalena o figur` central` a unui soide contra-cre[tinism [i underground [i cu [taif,în care î[i tr`iesc o nou` tinere]e cele maistranii fund`turi ale esoterismelor pozitiviste

din secolul al XIX-lea. Contra-tradi]ia exalt` azi în MariaMagdalena recipientul material al sîngelui lui Hristos,adic` materia care a devenit divin` prin împreunare car-nal`. Ceea ce place aici este ideea de materie, cuplat` cuideea de sexualitate. Poten]ialul subversiv al acestuim`nunchi ideologic este evident: a[a cum tradi]iei Bi-sericii îi este opus` contra-tradi]ia Sîngelui Regal perse-cutat [i pus sub obroc de c`tre aceasta, Maria Magdale-na îi este opus` [i substituit` teologic Fecioarei Maria, închipul în care divinitatea transmis` prin acuplare [iadus` pe lume prin na[tere normal` este opus`divinit`]ii transmise prin Sfîntul Duh [i aduse pe lumeprin na[tere imaculat`. Din materia cre[tinismului ofi-cial, s-a croit cu foarfece esoterice [i cus`turi pozitivisteun contra-cre[tinism pe gustul majorit`]ilor recente deazi, formate din oameni care cred numai în materie, ex-plic` orice prin [tiin]`, rezolv` totul prin tehnologie [iv`d în sex singurul mister veritabil al lumii. Acesta estenucleul numeroaselor lucr`ri de tip Codul lui Da Vinci.

S` vedem ce spune tradi]ia devo]iunii populare de-spre Maria Magdalena. Asem`n`rile cu anumite ele-mente din contra-tradi]ia men]ionat` mai sus fac toat`diferen]a. Astfel, îi g`sim Mariei Magdalena la Jacobusde Voragine (1228-1298), în extrem de populara Legendaaurea, un foarte frumos portret, în care accentul cade peafec]iunea cu totul special` pe care i-a purtat-o Iisus. Oistoriet` apocrif`, reluat` de hagiograf, ne spune c`Maria Magdalena era logodit` cu Ioan Evanghelistul. Ceidoi se preg`teau s` se c`s`toreasc`, cînd Iisus l-a chematla el pe Ioan. Unii spun c` intimitatea mai mare în careIisus l-a primit pe Ioan era, în fond, recompensa pentrusmulgerea din bra]ele iubitei. Cît despre Maria, dup` de-zertarea logodnicului, aceasta s-a abandonat unei vie]i depl`ceri dezordonate. Cum îns` nu era convenabil cavoca]ia celui mai iubit discipol s` se întemeieze pe con-damnarea celei pe care acesta a iubit-o, Iisus s-a decis s`-iacorde Mariei Magdalena mila sa, convertind-o la pe-niten]`. Smulgînd-o pl`cerii sim]urilor, ne spune tradi]ia,Iisus a cople[it-o pe Maria cu nenum`rate bucurii spi-rituale, cu acel tip de bucurii care pot fi g`site numai îniubirea lui Dumnezeu. Avem aici, ca s` ne exprim`mfrust, un [ir de trocuri: Ioan pierde iubirea Mariei, cî[tig`iubirea lui Iisus; Maria pierde c`s`toria, îmbr`]i[eaz` de-zordinea sim]urilor; Iisus r`scump`r` c`s`toria (ratat`)printr-o convertire (reu[it`); Mariei i se iau pl`cerilesim]urilor, i se dau în schimb bucuriile spiritului.

E un lucru în iubirea Mariei Magdalena fa]` de Iisuscare frapeaz` pe orice cititor care are o idee conven-]ional` ([i deci fals`) despre cre[tinism, Evul Mediu [iascez` – accentul delicat carnal. Percep]ia comun` spunec` accentul carnal trivializeaz` iubirea, care din acestmotiv nu mai poate fi divin`: divinul [i carnalul ar fi înireductibil` opozi]ie, a[a cum Diavolul este prin defini]iecontradictoriul lui Dumnezeu. Pe acest divor] simplists-a edificat toat` posteritatea puritan`, care a scos carneadintre epifaniile iubirii divine – ca [i cum, în Iisus, divi-nul [i carnea nu s-ar fi unit într-o singur` persoan`. Eibine, uitarea acestei uniri ipostatice st` la originea teo-logic` a gustului de azi pentru o Maria Magdalena care

trebuie s` se acupleze cu Iisus pentru a transmite sîngeledivin mai departe în istorie.

Or, spre deosebire de Codul lui Da Vinci, Legenda aurit`nici nu separ` carnalitatea de divinitate, nici nu con-fund` iubirea divin` cu actul carnal. Aici st` mareafine]e a cre[tinismului – în discern`mîntul care [tie s`nu dezbine opusele [i pricepe cum s` nu confundeunitele (dup` modelul dublei naturi [i unit`]ii lui Hris-tos). Într-adev`r, cînd e vorba de om, profunzimea im-plic` întreaga fiin]`. Nefiind doar spirit, omul nu poatefi profund f`r` mobilizarea trupului. Tot a[a cum f`pturacreat` nu poate accede la fiin]` decît prin intermediulunei posesii, sentimentele omului nu pot fi profundef`r` concursul c`rnii. De[i sunt aprinse prin suflet, pro-funzimile pasiunii se consum` cu trupul. De aceea nuexist` martiri doar cu sufletul: ca s` fii martir, trebuie s`m`rturise[ti cu carnea.

Potrivit Legendei aurite, mo[tenirea acelei pasiunitrupe[ti care îi adusese Mariei Magdalena o reputa]ie ne-fast` înainte de convertire îi permite acum s` iubeasc`spiritual cu o demnitate just observat` de Iisus [i, ni sespune, recompensat` în consecin]`. Iat`, dup` Jacobus deVoragine, darurile acordate de Iisus Mariei din Magdala.A izgonit din ea [apte diavoli; a f`cut din ea prietena sade elec]iune; i-a fost oaspete constant [i s-a l`satîntre]inut de ea; a ap`rat-o fa]` de oricine în orice situa]ie:a disculpat-o fa]` de acel fariseu care a numit-oneru[inat`, fa]` de sora ei Marta, care o f`cea lene[`, [ifa]` de Iuda, care a numit-o risipitoare; v`zînd-o plîngînd,nu [i-a putut nici el re]ine lacrimile; datorit` Mariei,c`reia îi era frate, îl învie Iisus pe Laz`r; datorit` Mariei,insist` Jacobus de Voragine, i-a vindecat Iisus Marteiscurgerea de sînge care o sec`tuia de [apte ani; Maria [inu alt` femeie i-a sp`lat lui Iisus picioarele cu lacrimile[i cu p`rul ei; Maria este prezent` în fiecare moment alcalvarului [i ea este cea care r`mîne lîng` mormîntcînd discipolii se retrag; ei anume i se arat` întîia dat`Iisus, dup` Înviere.

Prin Maria Magdalena, Evanghelia ne sugereaz` c`sim]urile, despre care Aristotel spunea c` produc înmod natural pl`cere, nu sunt de lep`dat [i c` î[i ausfin]enia lor, care nu e deloc neglijabil`. S` ne amintimc` nu printr-un act al sim]urilor au c`zut primii oameni,ci printr-un act de curiozitate intelectual`: nu abandon

în voluptate, ci abandon în curiozitate. Curiozitateaeste o form` nes`]ioas` de cunoa[tere, o epistemologiegurmand` [i, fa]` de proprietatea investiga]iei, plasat` ex-centric. Ca [i bîrfa, care este înmuierea limbii în sîngeleaproapelui, curiozitatea este un soi de acedie a cunoa[-terii. Nu pl`cerea oferit` de sim]uri i-a pierdut pe prim-ii oameni, ci pl`cerea b`g`rea]` [i lipsit` de castitate a cu-riozit`]ii. Faptul c` prima f`ptur` care s-a f`cut demn`de a primi în sim]urile ei realitatea cople[itoare a Învieriia fost o femeie, [i anume una care a [tiut s` iubeasc`fierbinte cu ambele iubiri, este un lucru adesea subliniatde scriitorii medievali. Este ca [i cum cine nu a cunoscutpl`cerea nu doar c` nu o poate la rîndul s`u d`rui, dar nupoate împ`rt`[i nici gra]ia, în care consun` foarte potri-vit farmecul [i harul. Jacobus de Voragine o spune foartenimerit: „Nu e deloc de mirare c` anume gura care a [tiuts` s`rute cu atîta pietate [i tandre]e picioarele Mîntu-itorului a fost aceea care a p`strat cel mai bine [i celelaltemiresme ale cuvîntului lui Dumnezeu“. Tandre]ea teface apt s` re]ii nu doar con]inutul cuvintelor, ci î]i faceaccesibil` aura de farmec a gurii care le roste[te. În modsecret, cea mai fierbinte rug`ciune e s`rutul; c`ci buzelecare s`rut` sunt por]ile care unesc [i despart nu numaicele patru continente ale fe]ei, ci [i cuvîntul care se audede cuvîntul care e mîncat, cuminecat [i asimilat. Me-dievalul [tia c` punerea în comun a carnalit`]ilor per-cep]iei nu implic` în mod necesar acuplarea (cum credmodernii): el le putea concepe comuniunea f`r` a le cedaconfundarea.

Elogiul esen]ial al c`rnii, la medieval, avea, cum sevede din relatarea lui Jacobus de Voragine, urm`toarelelimite. – Str`lucitor [i inobiectabil nu este divinul decîtîntrupat. Trebuie carnea, altfel totul e mort. Iubirea nueste pentru eunuci, iar frigiditatea trupului descalific`încercarea spiritului captiv de a se în`l]a pe scara arun-cat` inutil spre cer de resentimentele pe care le las` însuflet, ca ni[te stigmate lipsite de har, lipsa pl`cerii.Numai cine cunoa[te spiritualul prin plenitudinea c`rniiare acces la misterul orbitor al iubirii; – iubirea, cel maiesen]ial vestigiu al Întrup`rii [i singurul instrument decunoa[tere r`mas, prin gra]ia lui Iisus, nedescentrat deC`dere. Calitatea de a fi iubit cu intensitate [i de a fi fostiubit` la rîndul ei îi confer` Mariei Magdalena privilegiulrar de a auzi cu urechile trupului corurile celeste. Jacobusde Voragine insist` în dou` rînduri, ca s` pricepem binediferen]a, c` Maria Magdalena nu cu urechile min]ii, cicu urechile trupului a auzit corurile cere[ti. Aici st` totmiezul, îmi vine s` spun: altminteri, Hristos s-ar fi putut[i ne-ar fi putut [i pe noi scuti de gravit`]ile stînjenitoareale trupului. S` nu uit`m nici faptul c`, în ordinea mis-ticii, extazele concrete sunt superioare celor abstracte.Între stigmatele primite de carnea lui Francisc din Assisi[i f`pturile de lumin` care au impresionat sim]urile luiIgna]iu de Loyola este o diferen]`. Primul are voca]ia dea se ridica, [tergîndu-se, cel`lalt, pornind chiar de la tex-tul lui Jacobus de Voragine, care îl provoac`, are ambi]iade a-i egala pe sfin]i, afirmîndu-se. Dac` inima iubirii estejertfa, trupul ei este carnea care va învia.

Dar pentru ca toate acestea s` mai aib` un sens, tre-buie s` reînv`]`m s` nu confund`m, distingînd unde tre-buie unit [i unind unde trebuie distins. Recenta vog` amitului acupl`rii Mariei Magdalena cu Iisus Hristos ex-prim` pierderea acestei fine]i a discern`mîntului. j

NUM~RUL 2 (29) h FEBRUARIE 2007

AC

OR

D/

DE

ZA

CO

RD

Ochii de carne ai iubiriio H.-R. PATAPIEVICI o