.//, fu-=(--

\

)TffANrsilt

[|1I[\[S[[/, ruril il ruill

A[[

DOII\A

iiltArAr )t tr0rTAr

6t055A

fft$0l\il

O, t1AilA

EDrruRA @ errre

Doina

De la Nistru pin'la Tisa

Tot Rominul pl6nsu-mi-s-a

Ci nu mai poate stribateDe-atdta striinltate.Din Hotin gi pin'la Mare

Vin Muscalii de-a cilare,De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o agin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii

$i striinul re tot pa$re

De nu te mai pogi cunoagte;

Sus la munte, jos pe vale,

$i-au ficut dugmanii cale,

Din Sitmar pin-in Sicele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Rom6n siracul,indirlt tot di ca racul,

Nici ii merge, nici se-ndeamni,

Nici ii este toamna toamni,

Nici e vari vara lui

5l-l straln ln tara lur.

De la Turnu-n Dorohoi

Curg dugmanii in puhoi

$i s-aqazi pe la noi;

$i cum vin cu drum de fier,

Toate cdntecele pier,

Zboard pasirile toate

De neagra striinitate;

Numai umbra spinului

La uqa cregtinului.

igi dezbraci lara sinul,

Codrul - frate cu Rominul -De sicure se tot pleaci

$i izvoarele ii seaci -Sirac in lari siraci!

Cine-au indrigit striiniiMinca-i-ar inima cAnii,

Minca-i-ar casa pustia

$i neamul nemernicia!

$tefane, Miria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las-Arhimandritului

Toati griia schitului,

Lasi grija Sfinflor

in sama pirin;ilor,Clopotele si,le tragiZiaa- ntr eagrt, noapte a -nt rcagd,

Doar s-a-ndura Durnnezeu

Ca si-gi mdntui neamul tiu!Tu te-nalgi din mormintSi te-aud din corn sunind

$i Moldova adurrdnd.

De-i suna din corn odatiAi s-aduni Moldova toati,De-i suna de doui oriigi vin codri-n aiutor,

De-i suna a treia oariTerli dugmanii or si piari,Din hotari in hotari -indrigi-i-*r ciorile

$i sp6nzuritorile!

Lectura in public a Doinei lui Eminescucreeazi de fiecare dati o atmosferi conspira-tivi. Nu putem asculta aceasti poezie intr-ostare de puri incAntare esteticS. Triim, aazin-du-i versurile scurte gi energice, o inflicirarestranie gi avem gi un sentiment de vinoviEie,ca gi cum am participa la un ritual interzis.

De ce? Pentru ci in Rominia, de mul-ti vreme, de aproape doui sute de ani, eEti

considerat suspect gi ai de suferit daci igiiubegti !ara. Eminescu se afla, incl din 1871,in evidenla poligiei secrere austriece pen-tru nafionalismul siu. Dupl cel de-al DoileaRlzboi Mondial, o parte din opera sa a fostinterzisi din caaza aceluiagi nagionalism, in-criminat de data aceasta de regimul comu-niqt, de pe pozilia internalionalismului pro-letanlar in perioada postcomunisti, devo-tamentul siu fa15 de cauza romAneascl este

1l

privit cu dezaprobare de adepgii corectitudi-nii politice.

Nu va mai trece mult timp gi vom ajun-ge si ascultim Doina lui Eminescu noaptea,

cu perdelele trase, a$a cum ascultam inaintede 1,989 postul de radio Europa LiberS. Este

o situalie aberanti, intrucAt este vorba de

poezie, nu de ideologie. Poetul ne propune

un sentiment, nu un plan de acgiune politi-ci. El igi iubegte tara cn o ardoare mistici 9i

nimeni n-are dreptul s5-i interzici, nici mi-car post-mortem, aceasti iubire. Cad in ridi-col cei care ii reprogeazi ci ii iubegte numaipe romAni, nu gi pe striini. Este ca gi cum

i-ar reprog a cL o iubeqte numai pe Veronica

Micle, nu 9i pe celelalte femei, ficAndu-se vi-novat de discriminare.

Poezia incepe cu o descriere a situaqiei ne-

fericite in care se afll romAnii:

,,De la Nistru pin' la Tisar/ Tot RomAnulplinsu-mi-s-al CL nu mai poate stribate/De-atita striinitate. "

Remarcim, inci o dat5, folosirea cu aftlasingularului -,,Tot RomAnul plAnsu-mi-s-ao'.

Deci, nu ,,To1i RomAnii plinsu-mi-s-au",ci ,,Tot RomAnul plAnsu-mi-s-a". Acest sin-gular induce, cu o mare fo4l expresivl,ideea de coeziune. ,,To1i RomAnii" te-ar fi

t2

ficut si te gindesti la un recenslmint alpopulagiei. ,,Tot RomAnul', te instaleazl inspafiul poeziei, unde solid aitatea nagionalieste triiti cu ardoare.

in continuare, Eminescu traseazi o har-ti ideali a Rom6niei, asa cum se pistreaziin memoria sa afectivi. Ca si ne faci gi penoi si o vedem in imaginagie, migci baghetalui de profesor de geografie aremporali de lao extremitate la alta a 1irii, indiferent dacigranigele respective sunt recunoscute sau nuin mod oficial in prezentul poeziei:

,,Din Hotin gi pin' laMarelVin Muscaliide-a cilare,l De la Mare la Hotin/ Mereu ca-lea ne-o atin;lDin Boian la Vatra-Dornii/ Auumplut omida cornii/ $i striinul te ror paEte/De nu te mai pofi cunoagte;/ Sus la munte,jos pe vale,l$i-au ficut dugmanii cale,/ DinSitmar pAn-in Sicele/ Numai vaduri ca ace-le./ Vai de biet RomAn siracul,/ indirit totd5, ca racul."

Este o harti a Rominiei de un drama-tism rivigitor, intrucdt are hotarele marcarenu cu creionul, ci cu imagini ale invaziei. Amvdzut odati un cal rinit, cizut la pimAnt,pe care se a$ezaseri mii de mu$te. Formasa de cal nu dispiruse, dar era redesena-ti de stratul de insecte fremititor. La fel de

r3

O, mami...

O, mami, dulce mami, din neguri de vremi

Pe freamitul de frunze la tine tu mi chemi;

Deasupra criptei negre a sfintului morm6nt

Se scuturi salcAmii de toamni qi de vAnt,

Se bat incet din ramuri, ingini glasul tiu...Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Cind voi muri, iubito,la cregtet si nu-mi plingi;Din teiul sfint gi dulce o ramuri si frdngi,

La capul meu cu griji tu ramura s-o-ngropi,

Asupra ei si cadi a ochilor tii stropi;

Simgi-o-voi odati umbrind mormAntul meu...

Mereu va cre$te umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar daci impreuni va fi ca si murim,

Si nu ne ducd-n triste zidiri de gintirim,

MormAntul si ni-l sape la margine de r6u,

Ne puni-n inciperea aceluiaqi sicriu;

De-a pururea aproape vei fi de sAnul meu...

Mereu va pldnge apa, noi vom dormi mereu.

,,O, mami, dulce mami, din negura de

vremi/ Pe freamitul de frunze la tine tu michemi." Poemul care incepe cu aceste ver-suri arhicunoscute, recitate la diverse int6l-niri cu publicul de actori cu voce gravi qi

melodioasS., trezeste in noi amintirea a ceea

ce am simgit cind ne-am aflat in fala unuimormint. A ceea ce am simlit mai profundgi mai riscolitor, in momentele noastre de re-culegere, neinfluenqaqi de cirli sau de filme.

Experienga vizitd,ii unui cimitir poate fireprezentati in multe feluri: ca o lugubridescindere in lumea morfilor (aga cum o in-tAlnim in romanul gotic, plin de schelete gi

strigoi), ca o participare la o formalitate in-depliniti elegant gi expeditiv (de genul cere-monialului inhumirii din filmele americane),ca o refugiere inrr-un spafiu al naturii lisa-te in pace de oameni, cu copaci bitrdni gi

pisXri ciripind nestingherite (reminiscenfi a

unor lecturi din proza ruseasci) etc.

in O, marmd..., atmosfera este cu totulalta. Aga cum existi un sentiment rominescal fiingei, existi un sentiment rominisc almorfii. Mulli dintre noi l-am uitat, dar el nise reactiveazl, pintr-un efort de anamnezi.ll regisim inregistrat cu mare intensitate gi

finege, pentru totdeauna, in poemul emines-

cian.

in faga morm6ntului mamei, poetul in-tri in comunicare imediat cu fiinla iubiti,des-fiingati cu citva timp in urmi gi trans-formati prin ingropare intr-o abstraclie.Este o comunicare stranie, intre o prezen d.

qi o absengi intensl, chemitoare. Mama cea

de altidati, mama in viali este portretiza-tI printr-un singur cuvAnt, ,,dulce", stiliza-re extremi, amintind de reducerea pisirii -de citre BrAncugi * la o formi aerodinami-c5. Este riscantl gi spectaculoasi incercarealui Eminescu de a transforma un adjectiv ba-

nal, folosit excesiv de autorii de... dulcegi-rii din epoc5, in principalul atribut al mamei.

$i iati ci incercarea (ca de obicei) ii reuqeste.

,,Dulcele" se spiritualizeazlr sub presiunea

a ceea ce agteaptl poetul de la el, devenindideea insigi de mam5, sintezl de ocrotire,

84

tandrefe, bunitate, ribdare qi inlelegere. Untatl n-ar putea fi niciodati dulce. Daci i s-ar

spune aga, caracterizarea ar plrea ironici(,,Ce tatl dulce, mi-a dat bani de buzunar!").

Din perspectiva lui Eminescu (gi a noas-

tr6, a celor din aceasti parte a lumii), orice

moarte, chiar gi una petrecuti recent, pare

indepirtati in timp, pierduti ,,in negura de

vremi". Distanga propriu-zisi dintre ritici-torul Esenin, de exemplu, gi mama lui, rima-sI intr-un sat din Riazan, este insignifiantiprin raportarela distanla metafizictr, descu-

rajatoare, dintre Eminescu 9i femeia care i-a

dat cAndva viagl, aflatl,la un pas de el, sub

,,cripta neagri".Specific romAneasci este gi sugestia de

sfinyenie pe care o di un mormint. Imaginea

omului ingropat in el nu mai are - pentru

cunoscufii s5i - nimic lumesc. El apare -chiar Ei judecat retrospectiv - ca un personaj

hieratic, ca un practicant al ascezei absolu-

te) ca un om de o bunitate fdrl, margini, im-picat cu toati lumea. (Tocmai de aceea ,,ci-mitirul vesel" de la Sipinla mi se infigigeazimai curAnd ca un kitsch cu utilitate turisticidecdt ca o ilustrare a voioqiei romAnegti.) NuintAmpl5tor Eminescu numeste ,,sfAnt" mor-

mintul mamei.

85