1. Notiuni generale

Impozitele sunt cea mai importanta resursa financiara a statului si cea mai veche, in ordinea aparitiei veniturilor publice . In acceptiune generala, impozitele reprezinta o prelevare la dispozitia statului a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, in vederea acoperirii cheltuielilor publice . Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului . Autoritate abilitata cu instituirea de impozite este statul, dreptul acestuia de a introduce impozite exercitandu-se, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor centrale, Parlamentul, iar uneori si prin organele administratiei centrale de stat locale . Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de inportanta generala, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea unitatilor administrativ locale . Oricare ar fi institutia care percepe impozitul, aceasta se face in virtutea autorizarii legii . Legea care introduce ipozitul este data de Parlament, dar este aplicata de Guvern si de Administratia Financiara . Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitiv si nerambursabil . Caracterul definitiv al impozitului evidentiaza lipsa obligatiei de restituire direct catre platitor a sumei percepute . In schimbul acestora, platitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata . Pentru toate societatile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator cu venituri banesti a bugetului, dar si importante instrumente de politica financiara, economica si sociala . Initial, unicul rol al impozitelor a fost de natura pur financiara . Din punct de vedere al rolului pe plan financiar, acestea constutuie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice .

Fiecarui moment de dezvoltare al societatii ii carespunde unui anumit nivel al impozitelor, nivel care se schimba pe masura acestei dezvoltari .Specific evolutiei impozitelor in perioada postbelica este tendinta cresterii lor in marime absoluta si relativa. Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin cresterea numarului platilor, cresterea volumului materiei impozabile, precum si prin majorarea cotelor de impunere . Astfel, in tarile dezvoltate, impozitele si taxele procura intre opt si noua zecimi din totalul resurselor financiare ale statului . In tarile in curs de dezvoltare, procurarea impozitelor si taxelor cunoaste diferente mai mari in totalul resurselor financiare, variind intre cinci si noua zecimi .

2. Continutul si caracteristicile impozitelor si taxelorImpozitul este o categorie financiara, cu caracter istoric, a carei aparitie este legata de existenta statului si a banilor . Conceptiile vizand necesitatea si rolul impozitelor se intemeiaza pe teoriile despre stat si criteriile ce trebuie luate in considerare pentru dimensionarea taxelor fiscale . In legatura cu acestea au fost formulate teoria echivalentei, teoria sacrificiului si cele trei variante ale sale teoria sacrificiului proportional, teoria sacrificiului egal si teoria sacrificiului minim . Adeptii teoriei echivalentei sustin ca impozitele reprezinta o contraprestatie pe care cetatenii o datoreaza statului pentru serviciile aduse de catre acesta . Teoria sigurantei sustine ca impozitele trebuie considerate drept prime de asigurare pentru viata si averea cetatenilor . Creand conditii pentru desfasurarea in siguranta a diferitelor activitati (prin legi, institutii si organe de stat ), statul trebuie sa primeasca o parte din veniturile realizate sub protectia sa sub forma impozitelor . In calitatea sa de institutie de suprastructura, statul are dreptul sa ceara supusilor sa faca un anumit sacrificiu menit sa acopere cheltuielile publice . Potrivit primei variante a teoriei, utilitatea absoluta specificata prin impozite, trebuie sa fie egela pentru toti indivizii . In varianta a treia se considera ca impozitul este egal cu predarea proportionala din utilitatea individuala, raportata la calitatea totala . Varianta a treia sustine ca impunerea trebuie sa aiba o sarcina minima pentru totalitatea platitorilor de impozite.

Definitiile date impozitelor reflecta pozitia fata de teoriile mentionate . Astfel , se afirma ca impozitele reprezinta pretul serviciilor prestate de stat sau ca impozitele sunt preturi stabilite prin constrangere pentru serviciile guvernamentale . Alti autori apreciaza ca impozitele sunt pretinse de stat in virtutea suveranitatii sale si sunt destinate sa acopere cheltuielile generale ale statului . Sintetizand pluritatea definitiilor mentionate si multe altele ce exista in literatura de specialitate , considera ca, impozitul reprezinta o forma de prelevare silita la dispozitia statului, fara contraprestatie directa si cu titlu nerestituibil, a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice si/sau juridice, in vederea acoperirii unor necesitati publice . Aceasta definitie releva ca impozitul are urmatoarele caracteristici : a. este o prelevare silita, cu caracter obligatoriu care se efectueaza in numele suveranitatii statului ; b. impozitul nu presupune si o prestatie directa ( si imediata ) din partea statului . Prin aceasta impozitele se deosebesc de taxe, in cazul carora exista un raport de contraserviciu direct . Desigur, impozitele presupun realizarea unor contraservicii publice ( aparare nationala, securitate si ordine publica, asistenta sociala, reprezentarea tarii pe plan extern, etc.) dar acestea nu sunt percepute usor de oricare dintre contribuabili . Aceste servicii publice exista si se manifesta pentru intreaga comunitate umana a fiecarei tari . c. relevarile cu titlu de impozit sunt nerestituibile , astfec ca niciunul dintre contribuabili nu poate pretinde o piata directa din partea statului, pe baza impozitelor suportate . prin aceasta impozitele se deosebesc de imprumuturile publice care sunt purtatoare de dobanzi ( si alte avantaje) si rambursabile (amortizabile) .

3.Elemente tehnice ale impozitelorImpozitele trebuiesc cunoscute si respectate de catre toti cetatenii. Pentru a putea fi usor de nteles , ele trebuie sa precizeze , n mod clar, o serie de elemente: - Subiectul impozitului este persoana fizica sau juridica, obligata prin lege, la plata impozitului.

- Legat de subiectul impozitului, apare suportatorul impozitului, care este persoana ce suporta efectiv impozitul si care uneori nu coincide cu subiectul impozitului. - Obiectul impunerii, care reprezinta materia supusa impunerii. La impozitele directe, obiectul impunerii l reprezinta venitul sau averea, iar la impozitul indirect , acesta poate fi pretul politicii sau serviciului care face obiectul vnzarii. - Unitatea de impunere reprezinta unitatea de masura folosita pentru a determina marimea obiectului impozabil.Cota impozitului reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere. - Asieta(modul de asezare si percepere a impozitului . Prin aceasta se ntelege totaliutatea masurilor care trebuiesc luate de organele fiscale n legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea materiei impozabile, stabilirea marimii materiei impozabile, determinarea impozitului datorat statului si plata acestuia. - Termenul de plata, care indica data pna la care impozitul trebuie achitat statului. - Sanctiunile care se aplica n cazul de neplata si care merge de la dobnzi, pna la masuri de urmarire silita. Cota de impunere si asieta Impunerea se face: - in suma fixa - cu cote procentuale , care pot fi: - proportionale - progresive : - simple - compuse ( pe transe)

- regresive. Asieta reprezinta un complex de operatiuni succesive , care constau n: 1.stabilirea marimii obiectului impozabil 2. determinarea marimii impozitului si perceperea sau plata acestuia 3. perceperea sau plata impozitului. 1. Stabilirea obiectului impozabil. Pentru aceasta se face evaluarea obiectului impozabil. Evaluarea este: - Evaluarea indirecta, care cuprinde : - evaluarea pe baza unor indicii exterioare - evaluare forfetara ( organele fiscale atribuie o valoare obiectului impozabil cu acordul subiectului impozabil) - evaluare administrativa ( organele fiscale stabilesc valoarea materiei impozabile pe baza datelor tehnice pe care le au la dispozitie). - Evaluarea directa , care cuprinde: - evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane - evaluarea pe baza contribuabilor . 2. Stabilirea marimii impozitelor. Exista: - impozite de repartitie - impozite de calitate 3. Perceperea impozitului, se face:

- direct de catre organele fiscale, de la platitor - prin stopaj la sursa - prin aplicarea de timbre fiscale. Principiile impunerii( au fost stabilite de catre Adam Smith) : - principiul justetii impunerii - principiul certitudinii impunerii - principiul comunitatii impozitelor - principiul randamentului

Impozitele si taxele directe mobilizate la aceste bugete sunt cu mult mai multe, in comparatie cu acelea care se mobilizeaza la bugetul administratiei de stat . De asemenea, in formarea bugetelor locale ponderea acestora este cu mult mai mare fata de cea detinuta de impozitele indirecte, comparativ cu aceleasi ponderi inregistrate in cadrul bugetelor administratiei centrale de stat . O alta trasatura caracteristica a acestei categorii de venituri bugetare se refera la faptul ca ele provin in proportie covarsitoare de la populatie . In situatia actuala in Romania, cutot numarul lor relativ mare, impozitele si taxele directe percepute la bugetele locale se afla cu mult sub nivelul necesitatilor de resurse ale acestor bugete . Ca urmare pentru realizarea ehilibrului acesta, de la bugetul administratiei de stat, se aloca transferuri si sume defalcate din impozitul pe veniturile salariale . Potrivit reglementarilor locale in vigoare la bugetele locale sunt mobilizate urmatoare impozite si taxe directe : 1. impozitul pe profit datorat de regiile autonome locale ( in cazul cand acestea obtin profit) 2. impozitul pe venitul agricol

3. impozitul pe veniturile liberprofesionistilor, al meseriasilor si al altor persoane reglementat prin decretul nr.153/1954, cu modificarile ulterioare 4. impozitul pe veniturile asociatiilor familiare si ale persoanelor fizice autorizate sa desfasoare activitati economico sociale in mod independent, reglementat prin decretul lege 154/1990 5. impozitul asupra veniturilor realizate de oamenii de litere, arta si stiinta 6. impozitul asupra veniturilor de inscrieri si subinscrieri de cladiri, terenuri si camere mobilate sau nemobilate 7. impozitul pe cladiri 8. impozitul pe terenurile ocupate de cladiri si alte constructii 9. taxa asupra mijloacelor de transport 10. taxa pentru folosirea locurilor publice de desfacere 11. taxele pentru eliberarea certificatelor, a vizelor si autorizatiilor in domeniul constructiilor 12. taxele pentru folosire mijloacelor de publicitate , afisaj si reclama 13. taxa pentru sederea in sttiunile balneoclimaterice 14. taxa pentru vizitarea muzeelor caselor memoriale, monumentelor istorce de arhitectura si arheologie 15. taxa pentru cazanele de fabricat rachiu, masinile de cereale si ferestraiele mecanice pentru lemn, piesele de ulei 16. taxa pentru daracele, 8888 pentruboia de ardei 17. taxa pentru detinerea de caini 18. alte taxe specifice, pentru serviciile publice sau 8888 ( acestea fiind interpretate de legea bugetului de stat pentru anul 1995 cu venituri nefiscale) 19. taxe pentru folosirea terenurilor propietate de stat in alte scopuri decat productia agricola sau silvica in calitate de venit atribuit de la bugetul administratiei centrale de stat 20. taxele de timbru asupra succesiunilor si alte taxe de timbru de la populatie

4. Impozitul pe venit

Fiscalitatea veniturilor Impunerea veniturilor persoanelor fizice, n general, este individuala, dar poate fi si colectiva, adica pe un grup (de obicei pe familie, sau pe camin), nediferentiata. Sub aspect tehnic, impunerea veniturilor persoanelor fizice poate actiona fie asupra veniturilor particulare provenind din fiecare sursa (este impunere separata), fie asupra venitului global nediferentiat (impunere globala). n primul caz, este vorba de impozite analitice (sau particulare pe venit), iar n al doilea caz, sunt instituite impozite sintetice (generale pe venit). n finantele publice se mai ntlneste si o impunere mixta, n care se utilizeaza impunerea globala, dar exista si venituri care se impun separat. La impozitele particulare pe venit (analitice), veniturile persoanelor se impun separat, fiecare contribuabil plateste attea impozite cte venituri realizeaza n cursul anului fiscal. Constituie primul sistem de impunere a veniturilor persoanelor practicat, caracteristic perioadei clasice si liberalismului timpuriu. Astazi, tarile dezvoltate nu-l mai folosesc. n Romnia, sistemul a fost practicat pna n anul 2000, de cnd a fost introdusa impunerea globala a veniturilor persoanelor fizice. .Fiscalitatea separata a veniturilor persoanelor fizice La impozitele particulare pe venit fiecare persoana fizica plateste attea impozite cte venituri realizeaza. Este ntlnita nsa si varianta aplicarii unui impozit unic pe venit, care permite impunerea diferentiata pe grupe de venituri. n aceasta varianta, impozitul unic este suma impozitelor calculate pe fiecare grupa de venit (n Anglia sunt denumite celule de venit) dupa reguli si cote de impunere specifice. Impozitele analitice nu au n vedere orice venit, ci numai categoria marilor venituri (stabile si repetabile),de pilda salariile, beneficiile industriale, comerciale sau veniturile din valori mobiliare (dividende, dobnzi, prime).

Sistemul impunerii veniturilor particulare este avantajos n multe privinte: permite impunerea diferentiata a veniturilor obtinute de o anumita persoana fizica, adaptata specificului materiei impozabile; este mai lejer comparativ cu sistemul impunerii venitului global, pentru ca nu este afectat de efectele progresivitatii impunerii; pentru platitor este mai comoda. Pentru fisc nsa, impozitele particulare au un randament mai scazut, implica o activitate mai laborioasa si mai costisitoare pentru stabilirea asietei si ncasarea impozitelor, nu permite cunoasterea situatiei de ansamblu a platitorului, defavorizeaza persoanele care realizeaza un singur venit. Din aceste motive, n tot mai multe tari, practica impunerii separate a veniturilor este n restrngere. La impunerea globala a veniturilor, elementele de aplicare, introduse prin reglementari sunt: obiectul impunerii, constituit din ansamblul veniturilor realizate de persoane; contribuabilii, adica subiectii de impozit, reprezentnd persoanele rezidente pentru veniturile realizate n tara de origine a acestora; baza de impozitare, semnificnd venitul global net stabilit prin cumulul veniturilor particulare, la care se aplica deduceri si corective legale; cota (tariful) de impozit, care este progresiva pe transe. Prin aplicarea sa la venitul global net (baza de calcul) se stabileste cuantumul impozitului unic datorat de persoana pentru suma veniturilor sale particulare, adica impozitul global (sintetic); perioada impozabila, o constituie anul fiscal, care corespunde anului calendaristic, sau nu, dupa particularitatile sistemului fiscal din fiecare tara; regimul juridic, continnd temeiul legal al impozitului, principiile de urmat si destinatia varsamntului. Baza de calcul este dintre toate elementele implicate n impunere cel mai laborios si avnd prin excelenta continut tehnic. Evaluarea ei este precedata de delimitarea si determinarea categoriilor de venituri care urmeaza a fi nsumate. Succesiunea operatiunilor de parcurs este urmatoarea: determinarea veniturilor nete pe fiecare categorie de venituri care intra n sfera impozitului (categoriile de venituri, la rndul lor, pot fi alcatuite din mai multe venituri, de pilda veniturile salariale pot nsemna salarii din surse diferite); determinarea venitului global, care reprezinta suma tuturor veniturilor nete pe categorii de venituri obtinute de o persoana; determinarea venitului global brut, semnificnd venitul global (de mai sus) din care s-au dedus deficitele ce pot fi imputate asupra sa; determinarea venitului global net ca diferenta ntre venitul global brut (anterior) si elementele deductibile fiscal (reprezinta obligatiile personale ale contribuabilului) si abateri cu caracter social. Aceasta marime fiscala este venit impozabil (baza de calcul). Pentru a fi reala mai trebuie sa fie si disponibil, adica sa fi fost ncasat de contribuabil.

Avantajele impunerii globale a veniturilor sunt urmatoarele: permite aplicarea progresivitatii tarifului, asigurnd la venituri egale impozite egale; face posibila personalizarea impozitului; permite observarea ansamblului materiei impozabile a contribuabilului; diminueaza sustragerea de la plata. are randament fiscal ridicat. Dezavantajele impunerii sunt ca nu permite diferentierea sarcinii fiscale n functie de natura venitului; defavorizeaza persoanele care realizeaza venituri din mai multe surse, si ca implica volum mare de lucrari pentru ntocmirea declaratiilor si pentru control. Fiscalitatea veniturilor persoanelor fizice in Romania n Romania se practica actualmente si se prevede practicarea n continuare, conform proiectului Codului Fiscal, o impunere mixta a veniturilor persoanelor fizice, unele venituri fiind excluse de la globalizare. Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit sunt urmatoarele: venituri din activitati independente; .venituri salariale; venituri din cedarea folosintei bunurilor; venituri din investitii; venituri din pensii; venituri din activitati agricole; veniturile din premii si cstiguri din jocuri de noroc; venituri din alte surse. Venitul anual global impozabil este reprezentat de suma veniturilor anuale nete realizate din activitati independente, din salarii, din cedarea folosintei bunurilor, din care se scad pierderile fiscale , deducerile personale, deducerile pentru reabilitarea termica si amenajarea locuintei de domiciliu, prime de asigurare pentru locuinta de domiciliu, contributii la scheme facultative de pensii si asigurari de sanatate, ambele n limita echivalentului n lei a 200 euro pe an. Veniturile persoanelor fizice care nu se globalizeaza, fiind supuse unui impozit final separat, sunt veniturile din investitii, cele din pensii, din premii si cstiguri din jocuri de noroc. De asemenea exista si venituri care nu se impoziteaza, deci care nu trebuie declarate si nu vor fi impuse, precum: bursele; sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizare; sumele ncasate din asigurari cu titlu de compensatie pentru pagubele suportate; veniturile din agricultura si silvicultura n conditiile impuse de lege; premii, indemnizatii, prime realizate la concursuri internationale sau desfasurate n Romnia de sportivi, antrenori, tehnicieni, elevi, studenti; veniturile veteranilor de razboi, a vaduvelor acestora precum si a victimelor regimului comunist; ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu destinatie speciala acordate din bugetul public, cu exceptia indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca.

Impozitul pe venitul global este suma datorata de contribuabil pentru toate veniturile supuse globalizarii realizate n anul fiscal. Venitul anual global impozabil se poate determina dupa relatia:

unde: Vai venituri nete din activitati independente; Vsal venituri nete din salarii; Vcfb venituri nete din cedarea folosintei bunurilor; Vs venituri de aceeasi natura, obtinute din strainatate; Pf pierderi fiscale reportate; Dp deduceri personale; AD alte deduceri conform legii.

5. Concluzii

In perioada moderna, impozitele au dobandit un rol, fiind folosite ca instrument de interventie al statului in viata economica au devenit o metoda de conducere prin care se regleza mecanismele pietei . In functie de intentia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca instrument de stimulare sau franare a unor activitati de crestere ori reducere a productiei sau consumului unui anumit produs . Ele servesc ca metode interventioniste cu caracter conjunctural sau structural, pentru corectarea evolutiei, pentru stabilizarea si echilibrarea cresterii economice . In ansamblul impozitelor directe fiscalitatea veniturilor detine o pondere covarsitoare. Obiectul (materia) impunerii l constituie venitul, indiferent de forma: salariul, pentru angajati, precum si participatiile acestora la profit; dividendele din profit obtinute de catre actionari; beneficiile ntreprinderilor individuale, ale micilor producatori si liberi profesionisti; dobnzile la sumele mprumutate; chiriile, arenzile, rentele, primele, cstigurile, comisioanele, pensiile, altele dupa particularitatile sistemului fiscal din fiecare tara. Venitul impozabil nu se identifica cu venitul brut realizat de o persoana fizica. Din aceasta din urma sunt efectuate anumite scazaminte, potrivit legii, iar partea ramasa este venit impozabil. Nu se iau n calcul, n cele mai multe tari, fiind exceptate: minimul neimpozabil (o suma prag sub care nu se impune), unele alocatii si indemnizatii cu caracter social (alocatii familiale, alocatii de la

asigurarile sociale, ajutoare de somaj etc.), dobnzile la unele mprumuturi de stat si la unele instrumente de economisire, cotizatiile la asigurarile sociale, pierderile de orice fel, cheltuielile de productie . Contribuabilii impozitului pe venit sunt persoanele fizice rezidente sau nerezidente, care desfasoara activitati si obtin venituri n Romnia sunt obligate sa plateasa un impozit pe aceste venituri. Incepnd cu anul 2005 se stabileste o noua modalitate de calcul a veniturilor realizate de persoanele fizice si anume introducerea unei cote unice de impozitare de 16% pentru majoritatea veniturilor.Astfel apar modificari n ceea ce priveste modul de calcul al impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice. Contribuabilii impozitului pe veniturile realizate cuprind urmatoarele categorii de persoane: persoane fizice rezidente, cu domiciliul n Romnia pentru veniturile obtinute din orice sursa; persoane fizice rezidente fara domiciliul n Romnia, numai pentru veniturile obtinute n Romnia, care sunt impozitate la nivelul fiecarei surse de venit; persoane fizice nerezidente care desfasoara o activitate independenta prin intermediul unui sediu permanent n Romnia, pentru venitul net atribuit sediului permanent; persoane fizice nerezidente care desfasoara activitati dependente n Romnia pentru venitul salarial net ce revine din activitati independente sau pentru alte categorii de venituri din activitatea dependenta. Sub aspectul sferei de cuprindere a impozitului, veniturile realizate de contribuabil, persoana fizica rezidenta, se clasifica n doua mari grupe: venituri impozabile si venituri neimpozabile.Veniturile impozabile reprezinta categoria de venituri supuse impozitarii si includ att veniturile n bani ct si echivalentul n lei al veniturilor n natura, cuprinznd urmatoarele categorii: venituri din activitati independente din care fac parte veniturile comerciale, veniturile din profesii libere precum si veniturile din drept de proprietate intelectuala; venituri din salarii; venituri din cedarea folosintei bunurilor; venituri din investitii; venituri din pensii pentru suma ce depaseste un anumit cuantum pe luna (precizat prin ordin al ministrului finantelor publice); venituri din activitati agricole (precizate expres n actele normative n vigoare); venituri din premii si din jocuri de noroc; venituri din alte surse.

Veniturile neimpozabile sunt veniturile care nu se impun impozitarii din anumite considerente de ordin social, economic, politic. n aceasta grupa se includ urmatoarele categorii: ajutoare, indemnizatii, si alte forme de sprijin cu destinatie speciala, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice inclusiv indemnizatia de maternitate si pentru cresterea copilului, precum si cele de aceeasi natura primite de la alte persoane,facnd exceptie indemnizatiile pentru incapacitatea temporara de munca, deoarece acestea sunt asimilate veniturilor de natura salariala, venituri care se supun impozitarii. Din categoria alte persoane care pot acorda ajutoare si alte forme de sprijin fac parte printre altii si: casa de ajutor reciproc a pensionarilor acordate membrilor acorda ajutoare umanitare sau sociale. Veniturile neimpozabile care sunt cuprinse n aceasta categorie sunt multe la numar din contributiile acestora; organizatii sindicale, umanitare, Crucea Rosie si alte entitati care pot

dintre care pot fi amintite: alocatia de stat pentru copii; ajutorul pentru ncalzirea locuintei; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutoare umanitare, medicale si sociale. O alta categorie a veniturilor neimpozabile reprezinta: sumele ncasate din asigurari de orice fel reprezentnd despagubiri pentru pagube suportate, sume asigurate precum si orice alte drepturi facnd exceptie cstigurile primite de la societati de asigurari. Sumele care reprezinta alte drepturi pot fi plati esalonate, rente sau alte sume de aceeasi natura. Atunci cnd suportatorul primei de asigurare este o persoana fizica independenta, atunci contravaloarea primelor de asigurare reprezinta venit impozabil pentru persoana fizica beneficiara. n cazul n care veniturile neimpozabile sunt realizate de o persoana fizica alaturi de veniturile impozabile, numai acestea din urma se supun impozitarii. Ca exemplu daca o persoana fizica si vinde casa sau autoturismul, proprietate personala, sumele obtinute pentru acestea nu reprezinta venituri care se supun impozitarii. Un alt exemplu relevant este acela n care o persoana fizica mosteneste un imobil de locuit pe care l nchiriaza, contravaloarea imobilului mostenit nu constituie venit impozabil, n schimb chiria obtinuta reprezinta un venit impozabil din cedarea folosintei bunurilor. Perioada impozabila este anul fiscal, care corespunde anului calendaristic n care se realizeaza venituri. Daca venitul impozabil este realizat de un contribuabil ntr-o perioada sau n mai multe perioade din an, venitul se considera venit anual impozabil. Perioada impozabila este

mai mica de un an n cazul n care pe parcursul anului fiscal intervine decesul contribuabilului. La determinarea impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice se practica principiul cotei unice de impozitare. Totusi, pentru anumite categorii de venituri se folosesc si cote de impozitare specifice, Cota de impozit folosita pentru determinarea impozitului pe venit este de 16% si se aplica urmatoarelor categorii de venituri: venituri din activitati independente; venituri din salarii; venituri din cedarea folosintei bunurilor; venituri din pensii; venituri din activitati agricole; venituri sub forma de dobnzi; venituri reprezentndd cstiguri din transferul titlurilor de valoare detinute mai putin de 365 de zile; venituri reprezentnd cstiguri din operatiuni de vnzare - cumparare de valuta la termen; venituri din premii; venituri din alte surse(cu exceptia celor care au cote specifice de impozitare); venituri sub forma de dividende, inclusiv veniturile din sume primite ca urmare a detinerii de titluri de participare la fonduri nchise de investitii. Incepand cu 1 ianuarie 2006 este de 16%. Definirea exacta a veniturilor din salarii este un obiectiv al controlului fiscal asupra acestei categorii de venituri. Toate veniturile n bani sau n natura care le poate obtine o persoana fizica prin desfasurarea unei activitati n baza unui contract de munca, n orice perioada sunt considerate venituri din salarii denumite n continuare salarii. n cadrul veniturilor din salarii se cuprind sume primite pentru munca prestata ca urmare a contractului individual de munca, a contractului colectiv de munca, a unor legi speciale, indiferent de persoanele la care se refera si care sunt realizate din: salarii de baza; spor si adaos de orice fel; ndemnizatii de orice fel; recompense si premii de orice fel; sume primite pentru concediul de odihna, precum si pentru concediul privind ngrijirea copilului pna la 2 ani, iar pna la 3 ani se da concediu pentru ngrijirea copilului cu handicap; sume primite pentru concedii medicale; orice alte cstiguri n bani si n natura, primite de al angajatori de catre angajati ca plata a muncii lor. Veniturile din salarii sunt considerate venituri din activitati dependente, daca sunt ndeplinite urmatoarele criterii: angajatorul si angajatul stabilesc de la nceput felul activitatii, timpul de lucru si locul desfasurarii activitatii; partea care utilizeaza forta de munca pune la dispozitia celeilalte parti mijloace de munca cum ar fi mbracamintea speciala, unelte de munca etc; angajatul nu contribuie cu capital propriu, ci doar cu forta fizica sau cu capacitate

intelectuala; plata indemnizatiei de concediul de odihna, precum si a ndemnizatiei pentru concediul medical, n caz de boala; angajatul lucreaza sub ndrumarea unei alte persoane si este obligata sa respecte ndrumarile acesteia. Angajatul este persoana fizica care isi desfasoara activitatea la un angajator, n baza unei relatii contractuale de munca, sau n baza unei legi speciale n schimbul unei plati. Impunerea globala a veniturilor este forma caracteristica de impozitare a veniturilor persoanelor n economiile moderne. Continutul sau consta n asezarea unui impozit singur asupra veniturilor nsumate (totalul acestora) detinute de o persoana fara considerente privind sursa lor. Un astfel de impozit este numit global sau sintetic. Conditiile practicarii impunerii globale sunt: existenta, pentru fiecare persoana, a mai multor venituri (din surse diverse), de nivel ridicat si stabile; veniturile sa fie cunoscute si declarate, implicnd att o educatie financiara adecvata a cetateanului, ct si o dotare cu mijloace avansate de control si administrare a impozitelor; veniturile sa nu fie susceptibile de evaziune, fenomenul avnd nivel redus, iar disciplina financiara sa fie severa; introducerea sistemului sa nu deregleze fluxurile de venituri adresate de platitori altor sectoare; implementarea sistemului sa genereze spor de randament fiscal comparativ cu impunerea separata a veniturilor.

Bibliografie1. Balasa, G., Coman, P., Florescu, D., Fiscalitatea n Romnia, Editura Bucureti, 2005; 2. Lacrita, G., Fiscalitate: controverse si solutii, Editura Irecson, Bucuresti, 2007 3. Mosteanu , T, Reforma sistemului fiscal n Romania, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999 4. Smith, A., Avutia natiunilor, vol.II, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1965 5. Stefura, G., Bugete publice si fiscalitate, Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza, Iasi, 2007 6. Vacarel Iulian, Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003 7. Vintila, G, Fiscalitate, Metode tehnici fiscale, Ed. Economica, Bucuresti, 2004