elementele componente ale comunicarii

4
Elementele componente ale comunicării După cum se constată din unele definiţii ale comunicării, rezultă că acest proces presupune interacţiunea componentelor sale: roluri de emitere şi recepţie, construcţiamesajului, apariţia feedback-ului, canalul şi contextul comunicării. 1 . Emiţătorul reprezintă un individ, un grup sau o instituţie care: posedă o informaţie mai bine structurată decât receptorul; presupune o stare de spirit (motivaţie); presupune un scop explicit (alăturat mesajului) şi unul implicit (motivul transmiteriimesajului, uneori necunoscut receptorului).Există cinci baze ale puterii sau influenţei care sunt utile în analiza emiţătoruluica parte a comunicării: a) Puterea recompensatoare - este constituită de abilitatea de a răsplăti. În aceastăcategorie se încadrează satisfacerea unor dorinţe ale receptorului. În plan didactic - performanţele elevului sunt răsplătite. b) Puterea coercitivă - este vorba despre o “răsplată negativă”. c) Puterea referenţială - presupune că receptorul se identifică cu emiţătorul. O persoanăsau un grup de prestigiu constituie un model de referinţă cu care încearcă să se asocieze sau săse identifice alţii. d) Puterea legitimă - se bazează pe înţelegerea de ambele părţi că cineva are dreptul să pretindă ascultare de la ceilalţi(părinte-copil, profesor-elev). e) Puterea expertului

Upload: iulianxd

Post on 11-Nov-2015

28 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

elemente componente ale comunicarii

TRANSCRIPT

Elementele componente ale comunicrii

Dup cum se constat din unele definiii ale comunicrii, rezult c acest procespresupune interaciunea componentelor sale: roluri de emitere i recepie, construciamesajului, apariia feedback-ului, canalul i contextul comunicrii.1.Emitorulreprezint un individ, un grup sau o instituie care:posed o informaie mai bine structurat dect receptorul;

presupuneo staredespirit (motivaie);

presupune un scop explicit (alturat mesajului) i unul implicit (motivul transmiteriimesajului, uneori necunoscut receptorului).Existcinci baze ale puteriisau influenei care sunt utile n analiza emitoruluica parte a comunicrii:

a) Puterea recompensatoare- este constituit de abilitatea de a rsplti. n aceastcategorie se ncadreaz satisfacerea unor dorine ale receptorului. n plan didactic -performanele elevului sunt rspltite.

b) Puterea coercitiv- este vorba despre o rsplat negativ.

c) Puterea referenial- presupune c receptorul se identific cu emitorul. O persoansau un grup de prestigiu constituie un model de referin cu care ncearc s se asocieze sau sse identifice alii.

d) Puterea legitim- se bazeaz pe nelegerea de ambele pri c cineva are dreptul spretind ascultare de la ceilali(printe-copil, profesor-elev).

e) Puterea expertului- specific atribuirea de cunotine superioare emitorului, care auimpact asupra structurii cognitive a receptorului(informaiile din ziar, strinul care acceptrecomandrile unui localnic, etc).

2. Receptoruleste, la rndul su, un individ, un grup sau o instituie crora: le este adresat mesajul sau intr n posesia lui n mod ntmpltor;

primesc mesajul n mod contient sau subliminal.Pentru ca procesul de comunicare s aib loc, mesajul trebuie s fie decodificat. Dupce a primit semnalele verbale i nonverbale, receptorul le proceseaz n memoria de cutare,astfel nct semnalele s fie transferate n sistemul de limbaj al receptorului. Acest mesajdecodificat nu va fi identic cu cel codificat de ctre emitor, deoarece sistemul de simbolurial fiecrei persoane este creat de setul unic de percepii.Receptorii mesajelor difer ntre ei prin receptivitatea fa de surs sau mesaj, prinabilitate i interes. De aceea trebuie avute in vedere att particularitile emitorului, ct imotivaia sau orientarea receptorului, care-l fac sensibil la influena emitorului.

Tipuri de ascultare a mesajului:

ascultarea pentru aflarea de informaii; ascultarea critic; ascultarea reflexiv; ascultarea pentru divertisment, etc.n mod curent nu se identific un singur mod de ascultare, la un receptor fiind vorba deo mbinare ntre toate aceste tipuri.

Mesajul

presupune un mozaic de informaii obiective, judeci de valoare care privescinformaiile (subiectiv) i judeci de valoare i triri personale n afara acestor informaii.Uneori, mesajele trimise pot fi contradictorii(fie c provin din diferite surse, fie cprovin de la aceeai surs, dar din forme de comunicare diferite). De aceea, n momentul ncare emitorul i gndete mesajul, este important ca acesta s fie generat dintr-o perspectivempatic, n sensul c este util o proiecie n care respectivul asculttor va recepiona mesajulcnd acesta va fi transmis efectiv. Mai precis, este vorba de un repertoriu comun.Decodarea presupune descifrarea sensului mesajului primit, fiind operaiuneacorespunztoare codrii, la nivelul receptorului de aceast dat. Pentru a se produce odecodare corect, receptorul trebuie s se afle n posesia codului adecvat. Dac unele mesajesunt clare i permit o unic interpretare, altele dimpotriv, sunt destul de ambigue(ex:comunicarea artistic).Forme ale mesajului:

mesajul care exist n mintea emitorului; mesajul care este transmis de emitor; mesajul care este interpretat(decodat de receptor); mesajul care este reamintit de acesta.

Feedback-ul

include toate mesajele verbale i nonverbale pe care o persoan le transmiten mod contient sau incontient ca rspuns la comunicarea altei persoane.Tipuri de feedback:a) Feedbackul evaluativ

- presupune s dezvoltm o opinie despre o problem aflat ndiscuie, s efectum o judecat bazat pe propriul sistem de valori. Se disting:

feedbackul pozitiv ncearc s menin comunicarea n direcia n care se afl deja;feedbackul negativ- ajut la eliminarea comportamentelor de comunicare nepotivite;feedbackul formativ un tip special de feedback negativ(eu vd situaia...; separe c....)b) Feedbackul nonevaluativ

se folosete atunci cnd vrem s aflm mai multe despresentimentele unei persoane sau vrem s o ajutm s-i formuleze anumite preri asupra unuisubiect anume.

Canalul de comunicare

reprezint calea care permite difuzarea mesajului ; presupune o coeren de comunicare ntre emitor i receptor; este principalul spaiu pentru factorii perturbatori.

Contextul comunicrii

reprezint cadrul (fizic i psihopedagogic) n care se producecomunicarea, fiind definit de trei caracteristici: proximitatea, similaritatea i apartenena lagrup.Dimensiuni ale contextului: dimensiunea fizic - ansamblul elementelor din mediul nconjurtor; dimensiunea psihosocial - rolurile participanilor, elementele de cultur social,apartenena la diferite grupuri, mentaliti, etc; dimensiunea temporal - include timpul istoric i timpul zilei.