COLEGIUL TEHNIC ,, GHEORGHE CARTIANU˝

PIATRA NEAMŢ

PROIECT PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

NIVEL III

PROFIL: Tehnic

SPECIALIZAREA:

Tehnician desenator pentru construcţii şi instalaţii

Îndrumător proiect: Absolvent:

Prof. Mihai Mariana Balmuş Bogdan Ioan

An şcolar 2011-2012

1

2

CUPRINS :

A. Argument……………………………………………………..pag.3

B. Elemente de rezistenţă................................................................pag.4

1. Generalităţi..................................................................................Pag.5

a) structura de rezistenţă a unei construcţii,

b) materiale folosite pentru elemente de rezistenţă..……………Pag.6

2.Elemente de rezistenţă ,infrastructura şi suprastructura ..………………………………….............................................. Pag.7

C. Planuri de rezistenţă……………………………………..…Pag.16

1. Planuri de săpături şi fundaţii………………………………...Pag.18

2. Planuri de cofraj şi armare ......................................................Pag.21

3. Planuri de montaj al ememntelor prefabricate de structură

a)Elemente necesare elaborării desenului………………...... Pag .25

b)Plan de montaj al panourilor mari la o construcţie civilă…….Pag.26

3

A. ARGUMENT

Ce inseamna structura de rezistenta?

În mod firesc ne Întrebam de ce unele clădiri au o viată mai lungă decât altele. Unul din principalele motive o reprezintă structura de rezistenţă a clădirii. Ce este de fapt aceasta structură?În linii mari, ea reprezintă pentru o construcţie, ceea ce reprezintă pentru corpul uman scheletul sau pentru copaci trunchiul si crengile. Cu alte cuvinte, structura unei clădiri este cea care susţine întreaga greutate a

construcţiei, iar rolul ei este de a transmite aceste greutăţi pământului pe care se află într-un mod cât mai uniform. 

În ultimul secol, din preocuparea oamenilor de a realiza clădiri cât mai sigure şi mai durabile s-a dezvoltat o nouă ştiinţă care studiază structurile de rezistenţă în

detaliu: ingineria structurală. Ingineria structurală are ca scop asigurarea stabilităţii si rezistenţei construcţiilor, astfel încât la realizarea proiectului unei

clădiri, "cantitatea de ştiinţă" şi volumul calculelor sunt impresionante adeseori. 

Importanţa structurii pentru o clădire este evidentă şi ea trebuie aleasă în mod cât mai riguros faţă de necesităţile locuirii unui spatiu, astfel încât în ultima vreme se

foloseşte tot mai des termenul de arhitectură structurală. 

În funcţie de materialele din care sunt alcătuite, de tehnologia prin care se realizează, de concepţie, de cerinţe estetice etc., structurile sunt de mai multe

tipuri. În cele ce urmează vom prezenta cateva tipuri de structuri frecvent folosite în ţara noastră pentru clădiri rezidenţiale si care, în timp, şi-au dovedit eficienţa şi

calităţile.

Un rol important în construirea unei case îl reprezintă alegerea structurii de rezistenţă, aspect de care se ocupa inginerul structurist. În proiectarea

antiseismică trebuie să se ţina cont de alegerea unor amplasamente favorabile din punct de vedere al comportării la acţiunea seismică şi evitarea fundării pe terenuri nefavorabile, cum ar fi cele cu pericol de alunecări sau surpări, maluri şi râpe. În

cazul în care amplasarea construcţiilor se face totusi pe terenuri nefavorabile, trebuie să fie luate măsuri astfel încat acestea să reziste la cutremure. Aici

intervine specialistul, şi anume inginerul geotehnician, care ne oferă informaţiile necesare cu privire la terenul pe care dorim să ne aşezăm casa şi ne ajută să

alegem cea mai bună soluţie cu privire la realizarea fundaţiilor. 

4

B.ELEMENTE DE REZISTENŢĂ

1 . Generalităţi

Construcţiile sunt produse complexe imobile ale activităţii umane, destinate a adăposti si deservi multiple procese ale vieţii sociale si materiale Construcţiile au un rol esenţial in asigurarea calităţii vieţii şi datorită acestui fapt activitatea de construcţii reprezintă unul dintre domeniile cele mai importante ale activităţii umane.

Construcţiile se clasifică în :

Clădiri civile: destinate unei game foarte largi de procese funcţionale, cum ar fi cele legate de: locuire, sănătate, ocrotire socială, sport, învăţământ, cultură, administraţie, comerţ, şa.;

Clădiri industriale, diversificate datorită gamei largi de procese industriale pe care trebuie sa le adăpostească si sa le deservească .Ele cuprind două categorii de clădiri: clădirile de producţie (uzine, fabrici, hale, ateliere etc.) la care modul de compartimentare si dimensiunile spatiilor sunt determinate de utilaje, instalaţii, fluxuri tehnologice, circulaţia interioara etc. si clădiri auxiliare destinate servirii procesului de producţie si depozitarii (depozite de materii prime, depozite de produse finite, magazii, rezervoare, posturi de transformare, centrale termice etc).

Clădiri agrozootehnice, sunt destinate diferitelor procese de producţie din sectoarele agrovegetal (răsadniţe, sere, fabrici de nutreţuri, crame, secţii de vinificatie etc) si zootehnic (grajduri, adăposturi pentru animaie si pasări) Alături de acestea exista si o seria de clădiri auxiliare producţiei ( magazii de cereale, silozuri, remize pentru utilaje agricole, ateliere de reparaţii pentru utilaje etc).

Construcţiile inginereşti grupează toate celelalte categorii de construcţii care nu au caracteristicile clădirilor si cuprind:

Construcţii industriale speciale: coşuri de fum, silozuri, rezervoare, castele de apa, rumuri de răcire, estacade, etc;

Constructii hidrotehnice si energetice; baraje de acumulare, hidrocentrale etc.

Cai de comunicaţie; drumuri, cai ferate, poduri, tuneluri, piste, platforme, etc;

Linii de transport al energiei electrice si pentru fluide tehnlogice;

Construcţii pentru alimentari cu apa si canalizări;

5

Construcţii pentru telecomunicaţii; relee, turnuri de televiziune

a) Structura de rezistenţă a unei construcţii :

Structura de rezistenţă a unei cladiri, depinde in exclusivitate de scopul si clasa din care face parte constructia respectivă .

Structura sau scheletul de rezistenţă reprezintă un ansamblu de elemente structurale (stâlpi, grinzi, pereţi, planşee etc), aranjate în asa fel încât să asigure preluarea şi transmiterea încărcărilor ce acţionează asupra ei, fără sa pericliteze siguranţa şi integritatea clădirii. Conceperea şi dimensionarea structurii de rezistenţă a unei clădiri este un proces complex şi trebuie să corespundă unor cerinţe de ordin:

ingineresc – structura trebuie să îndeplinească toate cerinţele normelor de proiectare impuse, şi anume: cerinţe privind rezistenta, stabilitatea, ductilitatea, deformabilitatea, siguranţa în exploatare;

arhitectural – structura trebuie să corespundă funcţional destinaţiei stabilite şi să prezinte un aspect estetic agreabil;

economic - minimalizarea costurilor, reducerea consumul de materiale, a cheltuielilor privind execuţia, transportul şi montajul elementelor structurale, precum şi mentenanţa în timp, de asemenea soluţia trebuie să fie eficientă şi sustenabilă;

b) Materiale folosite pentru elemente de rezistenţă

Elementele de rezistenţă au in compozitie materiale ce se clasifică in 3 mari clase:

1. Elemente din beton : prefabricate : monolite (fundaţii, stâlpi,grinzi, buiandrugi etc.)2. Elemente din lemn : (işi gasesc întrebuinţarea cel mai des la cofraje,

şarpante, acoperişuri)

3. Elemente metalice ( grinzi şi stâlpi folosite în general la construcţia halelor industriale )

Structura de rezistenţă se imparte in 2 clase : Infrastructură şi suprastructură

6

Infrastructura - se defineşte ca fiind ansamblul elementelor de rezistenţă care susţin partea principală a unei construcţii,aceasta fiind sub cota zero (±0,00) . Infrastructura cuprinde :

1. Fundaţia care intra în contact direct sau indirect eu terenul de fundare şi căruia îi transmite încărcările care acţionează asupra clădirii.

2. Pereţii de la subsol 3. Planşeul de peste subsol 4. Soclu

Suprastructura (elevaţia)– este alcatuită din ansamlul elementelor de rezistenţă aflate la “suprafaţă”, deasupra cotei zero (±0,00), acestea fiind alcătuită din:

1. Elemente vertical şi orizontale de rezistenţă (Exp :pereţi portanţi,stâlpi,planşee,scări,şarpante)

2. Elemente de compartimentare şi închidere 3. Elemente de finisaj

2 . Elementele de rezistenţă ale unei construcţii infrastructură

1. Fundaţii – Reprezentarea fundaţiilor :

Fundaţia : este un subansamblu structural conceput să preia încărcările care acţionează asupra construcţiei şi să le transmită terenului de fundare.

Tipuri de fundaţii, clasificare:

a.În func ţ ie de adânci m ea de fundare (adâncimea la care se g ăseşte terenul bun de fundare), pot fi:

- fundaţii de suprafaţă (de mică adâncime);- fundaţii de adâncime.

b.După modul de transmitere a încărcarilor de la fund a ţ ie la teren s unt :- fundaţii directe (transmiterea încărcărilor se face direct prin baza

fundaţiei);- fundaţii indirecte (transmiterea încărcărilor se realizează prin

frecarea între suprafaţa laterală a fundaţiei şi teren).

c.După po z i ţ ia în raport cu nivelul apei freatice se împart în :- fundaţii deasupra nivelului apei freatice (fundaţii executate în uscat);- fundaţii sub nivelul apei freatice (fundaţii executate sub apă).

d.După materialele folo s i te la realiza r ea lor pot f i :

7

- din piatră naturală, beton simplu sau ciclopian denumite fundaţii rigide;

- din beton armat, denumite fundaţii elastice.

e.După forma în plan se deosebesc :- fundaţii izolate sub stâlpi;- fundaţii continue sub ziduri sau sub stâlpi care se prezintă sub forma de

tălpi;- fundaţii sub forma de tălpi încrucişate (reţele de grinzi);- fundaţii de tip radier general sub forma de placă (dală) simplă sau

placă(dală) cu grinzi.

f.După tehnologia de exec u ţ ie pot fi :- fundaţii monolite, executate la faţa locului în şanţurile sau gropile de

fundaţie;- fundaţii prefabricate, realizate în fabrici sau poligoane de

prefabricate, transportate pe şantier şi apoi montate la poziţie.

Reprezentarea fundaţiilor: Fund a ţii sub p e r e ţ i:

Fundaţii continue rigide se execută din beton simplu sau beton ciclopian şi în secţiune transversală ele pot avea formă dreptunghiulară, cu evazări sau în trepte. (v.fig 1)

a) b) c)

Fig 1. Fundaţii continui din beton simplu sub pereţia) cu secţiune dreptunghiulara; b) în trepte; c) elastice

8

Fundaţii sub stâlpi:(v. fig. 2)

Fundaţiile cu bloc din beton simplu şi cuzinet din beton armat

Fundaţie rigidă, izolată cu bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat:

1 – stâlp din beton armat, monolit;

2 – cuzinet;3 – bloc;4 – izolaţie hidrofugă

rigidă.

Fig. 2

Fundaţii izolate cu tălpi din beton armat (fundaţii elastice).(v.fig 3)

Fundaţii elastice, izolate sub stâlpi: a) prismatică; b) prismatică cu feţe teşite;

1 – stâlp; 2 – fundaţie elastică (talpă) din beton armat. 3 – beton de egalizare

a) b)fig.3

9

Fundaţii continui de tip radier : (v.fig4)

a) b)

Fig. 4. Fundaţie pe radiera) sub stâlpi; b) sub pereţi structurali;1 - stâlp; 2 – dală de beton; 3 – beton de egalizare; 4 – perete structural

Fund a ţii de adâncime: -Fundaţii pe piloţi (v.fig5)Piloţii pot fi: – de tip prefabricat;

- executaţi în operă.

1.placa din beton 2.piloţiFig.5

a) purtători pe vârf b) flotanţi

10

Fund a ţii pe chesoane (v. fig. 6) Chesoane din beton armat, forme în plan

Fig.6

Fund a ţ ii pe c hesoane deschise (v.fig.7)

Fig 7.

2. Pereţii de la subsol – Pereţi portanţi

Peretii sunt elemente de rezistenta sub forma de placi plane verticale, care indeplinesc functiile:

- preiau încărcările de la toate elementele care reazemă pe ei (grindă,planşeu) şi le transmit elementelor pe care sprijină(fundaţie).

- compartimentează clădirea la interior în mai multe încăperi11

1 – cheson;2 – cuţit cheson;3 – umplutură din beton simplu,

beton ciclopian sau piatră; 4 –element structural (stâlp);5 – grinzi de fundaţie sau radier.

- închide clădirea la exterior,protejând-o împotriva acţiunii agenţilor atmosferici.

Clasificarea pereţilor

a. Dupa rolul lor în construcţie Pereţi portanţi (de rezistenţă) Pereţi autoportanţi/desparţitori sau de umplutură]b. Dupa materialele folosite la executia lor Pereti din pamant sau lut Pereti din lemn Pereti de zidarie de:o Piatra naturalao Caramidao Beton celular autoclavizat Pereti din beton armat Pereti monolitic. Dupa pozitia pe care o au in constructie Pereti exteriori (de fatada) Pereti interiorid. Dupa nivelul la care se afla peretele: Pereti de subsol Pereti de calcan Pereti de ATIC

Reprezentarea pereţilor de subsol : (v.fig.8)

Fig.8Detaliu perete exterior de subsol pentru o cladire cu subsol locuibil

12

3 . Planşeul de peste subsol : (v.fig.9)

Fig.9

Planşeele sunt elemente de suprafaţă plane care compartimentează clădirea pe verticală în niveluri (planşee intermediare), sau o delimitează de mediul exterior (planşeul peste ultimul nivel). (v.fig10)

Elementele componente de bază ale unui planşeu sunt:

- elementul de rezistenţă care face parte din structura de rezistenţă a clădirii;

- pardoseala aşezată peste elementul de rezistenţă;

- tencuiala sau tavanul suspendat plasate la partea inferioară a elementului de

rezistenţă.

- alte lucrări specifice, funcţie de poziţia planşeului în cadrul clădirii.

13

Alcătuirea constructivă a planşeelor

a) planşeu cu pardoseală simplă b) planşeu cu pardoseală flotantă

b) planşeu peste subsol ,

izolat termic la partea inferioara

d) planşeu terasă

e) planşeu de acoperiş cu termoizolaţie suspendată;

Fig. 10

14

Legendă fig 10 .

1 – tavan2 – planşeu3- pardoseală4- fonoizolaţie5- strat suport pardoseală6- termoizolaţie

7- beton de pantă8- strat de difuzie şi barieră contra vaporilor9- strat suport hidroizolaţie10 – hidroizolaţie11- strat de protecţie a hidroizolaţiei

4.Soclu :

Soclul este elmentul de rezistenţă ce se găseşte între fundaţie şi peretele portant, si are rolul de a prelua sarcina stâlpilor/pereţilor portanţi şi a o transmite fundaţiei.(v.fig 11)

Fig. 11 . Detaliu fundaţie , armare soclu.

15

C. PLANURI DE REZISTENŢA

Proiectul de rezistenţă cuprinde planuri de săpături şi fundaţii, planuri de execuţie a elementelor structurii de rezistenţă (zidărie portantă, planşee, cadre, stâlpi şi grinzi, acoperişuri de dădiri etc.) şi planuri de montaj pentru elementele structurii de rezistenţă prefabricate. Detalierea şi alegerea scării desenului pentru planurile de rezistenţă sunt în funcţie de scopul urmărit; desenul poate fi folosit pentru un studiu tehnico-economic sau ca plan de rezistenţă, pentru execuţie pe şantier. În general sunt folosite scările 1:100, 1:50 pentru ansamblu şi 1:20,1:10 pentru detalii.

Desenele din planurile de rezistenţa reprezintă modul de alcătuire a diferitelor elemente de rezistenţa, în funcţie de materialul folosit, cu scopul de a servi pe şantiere la realizarea în bune condiţii a construcţiilor.

Pentru aceasta planşele proiectului de rezistenţă, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii principale:

- fiecare element de rezistenţă al construcţiei trebuie reprezentat în desen cu secţiuni suficiente prin părţile caracteristice;

— desenele trebuie să fie executate corect, iar prezentarea lor să fie clară şi explicită, pentru a fi înţeleasă cu uşurinţă pe şantier;

— dimensiunile şi poziţiile fiecărui element trebuie să se determine cu precizie, printr-o cotare corespunzătoare şi printr-o execuţie la scară potrivită;

— la reprezentarea elementelor,atât în planşele de rezistenţă cât şi în cele de arhitectură, trebuie să existe o concordanţă perfectă.

Pentru identificarea planşelor, acestea se numerotează începînd cu cifra 1, precedată de litera R, pentru planurile de rezistenţă, şi de RD, pentru detaliile de rezistenţă.

Formatul planşelor de rezistenţă se alege astfel încât diferitele desene să fie aşezate cât mai ordonat, pentru a fi folosite cu uşurinţă la executarea pe şantier a elementelor pe care le reprezintă.

Desenele se execută în tuş sau creion, iar cotele se recomandă să fie scrise numai cu tuş. Desenele care alcătuiesc planşa se succedă pe coloane din stînga spre dreapta; fiecare coloană se începe de sus.

Elementele de rezistenţă se reprezintă printr-un desen, în plan sau în elevaţie, eventual printr-o secţiune longitudinală şi câteva secţiuni transversale în punctele cele mâi caracteristice ale elementului, în general la aceeaşi scară ca şi planul sau elevaţia. În cazul elementelor din beton armat se intercalează şi un desen cu armarea acestora la aceeaşi scară. Planşa se încheie cu anumite specificaţii sau lămuriri scrise, referitoare la elementul de rezistenţă desenat (v. fig.11 Anexa 1- Fig.12 ).

16

Anexa : 1

Fig.11

17

Fig.12

1. Planuri de săpături şi fundaţii

După determinarea pe teren a poziţiei unei construcţii se procedează la trasarea fundaţiilor. Planul folosit pentru această operaţie este planul de săpături şi fundaţii.

Pentru trasare este obligatoriu ca în planul de fundaţii să fie cuprinse :— reperul principal, care precizează distanţa construcţiei ce urmează a se

execută faţă de celelalte construcţii existente;— axele principale, care orientează construcţia în conformitate cu proiectul

de ansamblu — reperul principal de cotă de nivel, care fixează cota planului general de

comparaţie (cota ±0,00);— reperele secundare, în cazul unor lucrări care se întind pe o suprafaţă

mare ;— axele de trasare, care orientează şi precizează pe teren elementele

componente ale construcţiei respective;— conturul fundaţiei şi al gropii de fundaţie, pentru a permite corecta trasare

şi executare a acestora;— zonele destinate aşezării utilajului, materialelor şi spaţiile pentru circulaţie.

18

Axele principale. Pentru amplasarea pe teren a construcţiilor din planurile de trasare este necesar ca acestea să fie prevăzute cu una sau două axe principale ( v.fig. 13 şi 14), după complexitatea formei lor în plan.

Fig. 13 Trasarea unei clădiri cu o axă principală

Fig.14 Trasarea unei clădiri cu două axe principale : I , II ...VII, V III -borne de beton ;0,1,2,3,4 - puncte cunoscute pe axele principale .

19

Poziţia axelor trebuie sâ fie bine precizată pe plan, deoarece, fiind prima fază a operaţiei de trasare, constituie elementul de bază pentru desfăşurarea transpunerii corecte a întregii construcţii pe amplasamentul fixat.

Amplasamentul unei construcţii se fixează cu ajutorul axelor principale, iar planul unei construcţii (săpături, fundaţii etc.) se materializează cu ajutorul axelor dte trasare sau de compoziţie. Axele de trasare se notează în planuri cu cifre arabe şi litere majuscule înscrise în pătrate cu latura de 6—9 mm, în funcţie de scara desenului, sau în cercuri cu diametrul corespunzător.

Pentru notarea lor se aplică regulile indicate în standarde.În general, planul de fundaţii serveşte şi ca plan de săpătură (fig. 15).

Fig.1520

Desenul săpăturii şi al fundaţiei din această planşă s-a efectuat aplicîndu-se aceleaşi principii ca şi în cazul elaborării planurilor de arhitectură cu ajutorul sis-temului de axe de referinţă. Planul cuprinde toate cotele necesare trasării construcţiei pe teren, precum şi adîncimea săpăturilor scrisă pe fiecare fundaţie. Delimitarea conturului săpăturii se figurează cu câte două linii groase, care cuprind în interior alte două linii subţiri, ce marchează poziţia şi grosimea zidului de beton în elevaţie (soclu).

Scara desenului se alege în funcţie de dezvoltarea structurii de rezistenţă şi adîncimea de fundare a clădirii. Astfel, pentru planul de ansamblu al fundaţiilor, care prezintă tot ce este cuprins în secţiunea orizontală- de sub cota ±0,00 a clădirii proiectate, pot fi folosite scările 1:50, 1:100 sau 1:200, iar pentru detalii şi secţiuni scara 1:10 sau 1:20.

2.Planuri de cofraj şi armare

Aceste planuri sînt necesare la trasarea şi montarea cofrajelor şi la executarea armăturii şi turnării betonului (în cazul construcţiilor monolite). Pentru exemplificară se fac referiri la elementele din planul planşeului de peste etajul I din figurile :11, 16, 17 şi 12.

In figura 60 se prezintă- planul etajului cu stâlpii de beton armat turnaţi, aflaţi la intersecţia axelor de trasare, şi cofrajul, care se compune din grinzi şi panouri de placă. în plan se mai indică şi golul scării de acces la etaj.

Liniile desenului marchează muchiile interioare ale elementelor cofraj ului.

În vederea executării cit mai corecte a cofrajului grinzilor şi a panourilor plăcii se cotează atît dimensiunile parţiale, cit şi cele generale.

Planşa reprezintă totodată şi suprafaţa pe care se va turna betonul, de aceea în dreptul unui panou al plăcii se miai indică grosimea acesteia, scrisă pe o diagonală (h=12 cm), şi, separat, marca betonului (B 200).

Fasonarea şi modul de montaj ale armăturii plăcii sînt prezentate în figura 16-Anexa 2. Pe acelaşi plan de distribuţie şi trasare a stîlpiior şi grinzilor (ca în fig. 11) şi cu indicarea in plan a cotelor dimensionale, se trasează schematic armăturile longitudinale şi transversale ale plăcii.

21

Anexa 2

Fig.1622

Fiecare bară, cu marca, şi forma respectivă, este reprezentată prin poziţia pe care o ocupă în plan, avînd specificată pe ea diametrul, lungimea totală şi numărul de bare asemenea pe metru liniar de placă. Pentru precizarea unor poziţii, în desfăşurarea barelor în plan, se cotează corespunzător distanţa de la marginea interioară a grinziia adiacente la marginea sau îndoitura la partea de jos a barei.

Astfel,între axele A şi B şi 1-3 se montează următoarea armătură longitudinală:

- în lungul grinzilor de centură Gb4 şi Gb2 3,5 bare pe metru liniar, la partea de sus a plăcii,sub formă de călăreţi,cu diametrul de 8mm şi de 1,55 m lungime fiecare , notaţi cu marca 1 ;

-în câmp , 3,5 bare pe metru liniar,care se ridică pe reazeme , cu diametrul de 8 mm şi 5,95 m lungime cu marca 3 şi ,în continuare,cu marca 7 cu diametrul de 10 mm şi 7,80 m lungime

- în câmp , 3,5 bare pe metru liniar la partea de jos a plăcii ;între axele A şi B , patru bare cu diametrul de 6mm , având marca 23 , între axele 1-2 şi marca 21 între axele 2-3.

- Reprezentarea s-a făcut printr-o linie scurtă ,trasată ăn sensul lungimilor barelor şi terminata cu săgeţi la ambele capete .Pe planşă se mia specifică, în afară de marca betonului din placă, marca pentru armătura de rezistenţă (PC 52) şi aceea pentru armătura de repartiţie (OB 37)

Pentru armarea grinzilor se întocmesc planşe separate. Astfel ,pentru grinda GA2 a planşeului peste etajul 1( v.fig 11), s-a întocmit detaliul de armare prezentat în figura (17).

Desenul grinzii respectă axele de trasare a stâlpilor şi dimensiunile din plan , figurandu-se schematic în vederea în lung modul cum se montează armătura,iar în cele trei secţiuni transversale ,poziţia în masa de beton a barelor.

Pentru fasonarea armăturii, barele marcate cu un număr de ordine s-au extras în afara elementului, indicându-se pe fiecare diametrul, numărul lor asemenea , lungimile parţiale şi totale,precum şi lungimea de petrecere la înnădiri.Prin urmare numerele 1 şi 2 s-au marcat barele de montaj,3,4 şi 7 călăreţii, 5,6,8 şi 9 barele care se ridică în dreptul reazemelor,10 şi 11 , barele de la partea de jos a grinzii , 12 etrierii închişi şi 13 etrierii deschişi.

Pe planşă se mai specifică , în afară de marca betonului din grinda , marca pentru armatura de rezistenţă (PC52) şi aceea pentru etrieri şi barele de montaj (OB 37).

Printr-o notă se precizează în ce planşă se află tabela cu extrasul de armatură (fig 12).

Tabela cuprinde toate datele necesare pentru, a cunoaşte cantitatea de armătură, pe tipuri de oţel şi pe idiametre. Numărul- barelor; asemenea după diametre şi mărci precum lungimile lor se extrag din-detaliile de armare din figura 17

23

24

Fig 17

Lungimile totale pe mărci , tipuri de oţel şi diametre se înscriu în coloanele 7-11 după ce se însumează şi se multiplică cu masa pe metru liniar, pentru a obţine masa în kilogranie pe diametre şi apoi masa totală în kilograme pe tipuri de oţel.

Astfel, pentru cei doi călăreţi cu diametrul de 16 mm, marca 7 şi cele două bare cu acelaşi diametru de la partea de jos a acelor două grinzi (Ga2 şi Gb2 ) corespund în coloana 7 a tabelei lungimile de bare 7,80 m şi, respectiv 9,70 m, iar în total 17,45. Prin multiplicarea acestei lungimi cu masa pe metru liniar a oţelului PC 52 cu diametrul de 16 mm, se obţine cantitatea totala de oţel PC 52 pentru acest diametru necesară la armarea celor două grinzi, adică 28kg.

3.PLANURI DE MONTAJAL ELEMENTELOR PREFABRICATE DE STRUCTURĂ

a.Elementele necesare elaborării desenului

Montajul structurii de rezistenţa la clădirile de locuit , social culturale şi industriale alcătuite din elemente de beton prefabricate se dtudiază grafic, întocmindu-se un plan de montaj.

Pentru elaborarea planului de montaj sunt necesare următoarele elemente :— amplasarea clădirii în planul general de situaţie;planul axelor de compoziţie ale clădirii (deschideri, travee,'rosturi de dilataţie)

- secţiunile (transversală şi longitudinală) prin clădire;

— planul de fundaţii şi cel al lucrărilor de construcţii tehnologice sub cota ±0,00;— alcătuirea schemei constructive a clădirii şi lista elemenlelor prefabricate din

care trebuie să rezulte volumul de beton, greutatea, lungimeapieselor şi caracteristicile secţiunilor principale.Din analiza caracteristicilor geometrice ale secţiunilor transversale şi

longitudinalerezultă înălţimea de montaj a elementelor prefabricate.Utilajul de montaj se alege ţinîndu-se seama de înălţimea de montaj, deschiderea

halei şi greutatea elementelor prefabricate ale structurii de rezistenţă. Caracteristicile tehnice ale utilajului ales pot fi reprezentate schematic, în condiţii de lucru, prin raza de lucru şi lungimea braţului macaralei. Aceste caracteristici tehnice pot varia în funcţie de parametrii halei. În desen, utilajul de ridicat este reprezentat schematic, figurîndu-se numai prin linii de axă lungimea braţului şi raza macaralei.

25

b. Planul de montaj al panourilor mariia o construcţie civila

Proiectul de execuţie al clădirilor sociale sau de locuit construite din panouri mari, în afară de elementele funcţionale şi spaţiale ilustrate în mod curent, trebuie să cuprindă şi planuri de alcătuire şi montare a panourilor mari. După repartizarea spaţială prezentată în proiectul de arhitectură, în planurile etajelor şi în secţiunile verticale (transversale sau longitudinale) se întocmesc planuri pentru fiecare nivel, cu reprezentarea panourilor de pereţi şi a panourilor de planşee. Din aceste planuri rezultă atât extrasul de panouri, pe tipuri, după poziţia pe. care acestea o ocupă în ansamblul clădirii, cât şi repartizarea nodurilor în legătura dintre panouri.

Pentru un bloc de locuinţe construit din panouri, cu subsol, parter şi patru etaje (S + P+4), avînd două scări cu cîte patru apartamente la scară, după planul de arhitectură trebuie întocmite planurile de distribuţie a tipurilor de panouri, pe fiecare nivel, şi detaliile de montaj. Aceste planuri sunt reprezentate prin secţiuni orizontale, în care sunt desenate tipurile de panouri corespunzătoare fiecărei încăperi, reperându-se fiecare tip de panou după poziţia pe care o ocupă în ansamblul clădirii. In figura 17 este dat un detaliu de repartizare, a panourilor de pereţi, pentru planul unul nivel de bloc de locuinţe, scoţîndu-se în evidenţă, şi tipul de îmbinare care rezultă în fiecare intersecţie a panourilor interioare sau exterioare.;

26

Fig. 18

Panourile care închid clădirea la exterior sunt panouri de pereţi exteriori şi au indicativul E ,urmat de un număr de ordine n sub formă de indice pentru toată structura clădirii (de exemplu E5). După-aceeaşi regulă panourile de pereţi interiori indicativul In, iar panourile pentru balcoane Ln. Pentru cabine sanitare, dulapuri în perete, cămări etc., elementele prefabricate au caracteristici spaţiale şi sunt simbolizate fiecare cu un indicativ Dn, iar funcţiunea lor este explicaţă într-o tabelă de prefabricate (ce însoţeşte planurile de montaj). La intersecţia panourilor inferioare cu cele exterioare, trebuie întocmite detalii pentru stîlpişorii demono- litizare, care, cuprind mustăţile panourilor con- curente în acelaşi nod.

Tot după planul de arhitectură al fiecărui nivel se desenează şi planurile pentru repartizarea panourilor de planşee (fig; III. 13). Fiecare panou de planşeu se reprezintă cu toate golurile funcţionale de pozare a coloanelor de alimentare şi a coloanelor sanitare. Tipurile de panouri pentru planşee se reperează cu simboluri. De asemenea, pentru fiecare planşeu se întocmeşte tabela de prefabricate in care sunt trecute toate tipurile de panouri. Pentru asamblarea panourilor se dau detalii în care sunt figurate mustăţile, plăcuţele şi cordoanele de sudură (fig. 20). îmbinările sînt indicate constructiv şi reperate pe plan cu simbolul Xn.

27

Fig.20. Detalii de asamblare a panourilor mari

28