Elaborarea metodică N 3 ( anul III, semestrul VI )Tema : Anatomia şi clasificarea proceselor patologice ale sistemului limfatic cervico-facial. Limfangita acută şi cronică.

1. Noţiuni histologice ale ganglionilor limfatici:

- Învelişul extern al ganglionului – capsula,- Corticală şi structurile ei: foliculii limfatici, sinusurile corticale, prelungirile

conjunctive ale capsulei,- Medulara ganglionului ce este formată din: prelungirile foliculelor limfatici,

sinusurile medulare, cordoanele conjuctive.

Sistemul limfatic este compus din ganglioni limfatici, vase limfatice, ducturi limfatice. Sistemul limfatic este o parte a sistemului vascular şi conţine: capilare, vase, noduri limfatice; trunchiul limfatic-drept, stâng, jugular, subclavicular, bronho-mediastinal şi lumbal. Ductul limfatic principal – se împarte în sectorul toracal şi cervical, care se deschide în venele cervicale stîngi. Limfa – este un lichid interţestiţial, se află depozitat între ţesuturi şi apoi se adună în capilarele, vasele, nodurile limfatice şi mai departe – în ductul principal limfatic şi în sângele venos.

Ganglionii limfatici sunt plasaţi pe traiectul trunchiurilor limfatice, având diferite forme: rotunzi, fuziformi, semilunari şi volume care pot egala sau chiar depăşi pe cel al unei alune, dar pot fi şi cât o gămălie de ac. Se găsesc întotdeauna în aceleaşi regiuni; în unele regiuni există un singur ganglion, în alte regiuni se găsesc grupe ganglionare. Noţiunea de ganglioni regionali desemnează elemente ganglionare care primesc primele, limfaticele unui organ; ori ,,regional' inseamnă apartenenţa acelor elemente ale unei regiuni, deci termenul poate genera confuzii pentru că ganglionii nu primesc toate limfaticele organului vecin, dar ganglionii regionali ai unui organ au ca afluenţi si limfaticele altor organe. Deci denumirea corecta se pare ca va fi 'ganglion al primului grup'. Din punct de vedere al topografiei generale a ganglionilor, aceştia pot fi superficiali şi profunzi. La cap, gât şi trunchi ganglionii sunt dispuşi în general în lungul vaselor, existând exceptii când ganglionii se înşiră de-a lungul nervilor(nervul spinal şi nervul recurent).

Anatomie/structura ganglionilor limfatici - la exterior, prezinta o capsula alcatuita din tesut conjunctiv, care trimite septuri care compartimenteaza incomplet organul.- zona periferica numita corticala. Este alcatuita din limfocite T, celule reticulare,celule prezentatoare de antigen, macrofage, sinusuri subcapsulare, foliculi limfoizi si sinusuri intermediare. Zona corticala este divizata in corticala e#terna si corticalainterna.- zona intermediara numita paracorticala. !a acest nivel predomina limfociteleT.- zona centrala numita medulara. Aceasta este alcatuita din cordoane medulare sisinusuri medulare, acestea din urma reprezentand spatii dilatate care separacordoanele medulare

Ganglionul limfatic este bine delimitat în trei zone:1.Capsula2.Zona corticală 3.Zona medulară 

Capsula-Constituie învelişul extern al organului care asigură şi menţine formacaracteristică a ganglionului limfatic; -Are o suprafaţă convexă cu excepţia hilului unde este concavă; -Este formată din fibre conjuctive şi fibre musculare;-Capsula trimite o serie de prelungiri conjunctive în profunzimea ganglionului atît în corticală cît şi în medulară, atfel la nivelul corticalei delimitează loje de dimensiuni mai mari, iar la nivelul medularei formează o bogată reţea trabeculară; CorticalaEste formată din trei structuri distincte: 1.Foliculii limfatici2.Sinusurile limfatice3.Prelungirile conjuctivale ale capsule

Foliculii limfatici-Sunt formaţiuni celulare limfoide ovale sau rotunde, de mărime variabilă,care populează lojile delimitate de prelungirile profunde ale capsulei; -Foliculii limfatici sunt formaţi dintr -un centru clar, unde aglomerarea celulară este moderată şi din zona periferică, unde populaţia celulară estefoarte densă; -Centrii clari reprezintă locul unde are loc limfopoieza; -Deasemenea aici se mai gasesc plasmocite şi limfocite;

Sinusurile limfatice-Sînt ochiuri largi, neregulate prin care circulă limfa - Sinusurile limfatice care se află imediat sub capsulă au fost denumite sinusuri marginale sau subcapsulare, iar cele din jurul foliculilor limfatici -Sinusuri periferice;

Prelungirile conjunctivale ale capsulei ganglionare-Delimitează lojile corticale în care se află foliculii limfatici; -Reprezintă ţesutul de susţinere a parenchimului limfocitar;

Circulaţia ganglionară este asigurată de limfă – circulaţia funcţională şi de sînge – circulaţia nutritivă; Medulara ganglionului limfatic este formată din: -Prelungirile foliculilor limfatici constituite din limfocite, plasmocite simacrofage;-Sinusurile medulare, continuare a celor perifoliculare din corticală; -Cordoanele conjuctive, care sunt bogat anastomoyate între ele şi delimiteayă sinusurile medulare;

2. Funcţiile fiziologice ale ganglionilor: -funcţia limfocitopoietică,funcţia imunologică, -funcţia de filtrare.

Funcţiile fiziologice ale ganglionilor sunt corelate cu procesul de limfocitopoieză şi cu anticorpogeneză, astfel deosebim următoarele funcţii: 1.F. Limfocitopoietică-Este legată de centrul clar al foliculului limfatic, unde are loc limfopoieza şinumai în măsură redusă ded cordoanele limfatice medulare şi foliculii plini unde se constată limfoblaşti în număr mic. 2.F. Imunologică - ia parte în reacţia imunologică a organismului prin transportarea celulelor plazmatice, macroflorei, limfociţilor imuni.  Este secundară celei limfopoietice, limfocitele asigurînd atît sinteza de imunoglobuline, cît şi transformarea lor în imunoblaşti. 3.F. De filtrare-Este realizată de către macrofage care datorită circulaţiei limfatice încetinitedin sinusuri, fagocitează şi ultrafagocitează particule solide celulare sau acelulare acestea fiind fie distruse fie depozitate în ganglionii limfatici.

Alte functii-Susţinerea constantei sistemului şi schimbului de lichid interstiţial; -Asigurarea legăturii umorale între lichidul interstiţial a tuturor organelor şi ţesuturilor, aparatului limfoid şi sânge; -Absorbţia produselor de descompunere a celulelor interstiţiale a microbilor celulelor maligne -Ia parte în reacţia imunologică a organismului prin transportarea celulelor plazmatice, macroflorei, limfociţilor imuni ; -Ia parte în reacţia stres. -apărare; -De schimb şi rezervuar

3. Anatomotopografia ganglionilor regiunii cervico-faciale: 1.grupul occipital; 2.grupul mastoichian; 3.grupul parotidian (superficiali şi profunzi); 4.grupul submandibular; 5.grupul facial; 6.grupul submandibular; 5.grupul facial; 6.grupul submental; 7.grupul de pe calea jugulară anterioară; 8.grupul de pe calea jugulară externă; 9.grupul de pe calea jugulară internă.

Din punct de vedere anatomotopografic ganglionii limfatici ai regiuniii cervico-faciale pot fi împărţiţi în următoarele grupe: 1.Grupul occipital-Format din 2-3 ganglioni situaţi sub linia curbă inferioară, acolo unde seinseră muşchii trapez şi splenius. Ei primesc limfa din pielea regiunii occipital şi o conduc spre ganglionii cervicali profunzi.

2.Grupul mastoidian-3-4 ganglioni în spatele pavilionului urechei şi a ramurei ascendente amandibulei, chiar pe locul de inserţie a muşchiului sternocleidomastoidian.Colectează limfa de la porţiunea temporală a pielei păroase a capului, pavilionului urechei şi ductul auditiv extern.

 3.Grupul parotidian-Unul superficial – situat sub fascie, care primeşte limfa din regiunile frontal temporală şi parietală. -Unul situat profund, în loja parotidiană, care coecteză limfa din glanda parotidă, limbă, valul palatin, fosele nazale şi cavitatea timpanului.

 4.Grupul submandibular-5-12 ganglioni situaţi de-a lungul marginei inferioare a mandibulei. Primescaferenţe limfatice din teriroriul buzelor, nasului, feţei, limbii, gingiilor şidinţilor, şi conduc limfa în ganglionii lanţului profund.

 5.Grupul facial-Este un grup inconstant, care se găseşte pe traiectul vaselor faciale, înregiunea geniană a feţei.

 6.Grupul submental- 2-3 ganglioni situaţi în spaţiul cuprins între pîntecele anterioare ai celor doimuşchi digastrici. Colectează limfa de la menton, buza inferioară, porţiuneamediană a mucoasei gingivale inferioare, planşeului, vîrful limbeişi regiunilegeniene.

7.Grupul pe calea jugulară anterioară –Cuprinde ciţiva mici noduli situaţi de-a lungul venei jugulare anterioare.

8.Grupul de pe calea jugulară externă-Este constituit din 1-4 mici noduli situaţi pe traiectul venei jugulare externe -Grupele 7-8 formează grupul nodulilor limfatici cervicali superficiali. 9.Grupul de pe calea jugulară internă -Cuprinde numeroşi noduli dispuşi în jurul venei jugulare interne. Colecteazălimfa întregei porţiuni anterioare a capului şi gîtului în mod direct sau prin intermediul altor grupe ganglionare.

Drenajul limfatic în teritoriul oro-maxilo-facial ganglionii occipitali - tegumentul regiunii occipitale -> ganglionii cervicali superiori. ganglionii mastoidieni - tegumentul regiunii parietale, faţa externă a pavilionului

auricular - >ganglionii parotidieni şi ganglionii cervicali. ganglionii parotidieni superficiali - regiunea temporală, parietală, frontală (sprânceană,

pleoapă, pavilion, conduct auditiv extern) -> ganglionii cervicali profunzi. ganglionii parotidieni profunzi - urechea medie, văl, luetă, fose nazale -> ganglionii

cervicali profunzi. ganglionii submandibulari - faţă, buză, nas, limbă, dinţi -> ganglionii cervicali

profunzi. ganglionii submentonieri - tegumentul mentonului, buză, planşeu, vârf limbă ->

ganglionii cervicali profunzi. ganglionii retrofaringieni - fose nazale, trompa Eustachio, urechea medie ->ganglionii

cervicali profunzi. ganglionii faciali profunzi - muşchii masticatori, spaţiul temporal, fosa pterigopalatină,

orbite, fose nazale, văI palatin, faringe -> ganglionii cervicali profunzi. ganglionii cervicali anteriori profunzi - laringe, tiroidă, trahee -> ganglionii cervicali

profunzi. ganglionii cervicali anteriori superficiali - tegumentul regiunii cervicale ->ganglionii

cervicali profunzi inferiori. ganglionii cervicali profunzi superiori - aferenţe de la toate regiunile capului şi gâtului

direct sau prin intermediul altor staţii ganglionare -> canalul toracic stâng şi marea venă Iimfatică dreaptă

ganglionii cervicali profunzi inferiori - aferenţe de la toate regiunile capului şi gâtului direct sau prin intermediul altor staţii ganglionare -> canalul toracic stâng şi marea venă Iimfatică dreaptă.

ganglionii spinali - triunghiul posterior al gâtului -> ganglionii cervicali profunzi.

4. Clasificarea proceselor patologice ale sitemului limfatic cervico-facial.

După etiologie: odontogenă, rinogenă, tonzilogenă, traumatică, dermatogenă, tumorală, stomatogenă, specifice.

După nozologie: limfangita, limfadenita, adenoabcesul, adenoflegmonul. După clinică: acută şi cronică, cronică exacerbată.

5. Limfangita acută şi cronică: etiopatologie, simptomatologic, diagnostic şi tratament.

Limfangita: -inflamaţia vaselor limfatice. (Limfangoitele-limfangitele), care se dezvoltă în rezultatul penetrării microflorei, toxinelor în căile limfatice.

Particularităţile vaselor limfatice - lungimia şi calibrul vaselor limfatice sunt mai reduse în comparaţie cu celelalte regiuni ale corpului, ceea ce explică lipsa semnelor clinice de limfangită în afecţiunile inflamatorii ale sistemului limfatic de la acest nivel.

Etiologia – agenţii provocatori sunt stafilococii, escherichia colli, proteus, asociaţii microbiene. Focarele principale de infecţie pot fi : infecţii odontogene, tonzilogene, plăgi infectate, excoriaţie, furunculul, carbunculul, abcesul, flegmonul, penetrarea în vasele limfatice a celulelor descompuse ale tumorilor, corpi străini. Condiţiile ce apreciază dezvoltarea limfangitei e localizarea şi dimensiunile focarului primar de infecţie, de virulenţa microbilor.

După caracterul şi gradul de dezvoltare a focarului inflamator se deosebesc: seroasă şi purulentă. Limfagita acută, în formă reticulară şi trunculară, superficiale şi profunde. Limfangită cronică – e un rezultat de trecere a inflamaţiei acute a organizmului ori în rezultatul

tratamentului incorect, neadecvat.

Limfangită reticulară se caracterizează prin : Inflamaţia reţelei superficiale a capilarelor limfatice în jurul plăgii, sau focarelor inflamatorii :

acne, foliculite, furuncule, carbuncule ş.a. Hiperemie şi dureri ; Făşii roşii-înguste de la focar spre periferie ; Temperatura corpului 38-39 grade C ; Alte semne ale intoxicaţiei (depuneri pe limbă, cefalee, pierderea poftei de mîncare) ; Frisoane .

Limfangita tronculară – se localizează în vase limfatice de un calibru mai mare : Pe piele se ivesc 1-2 cordoane roşiatice, ce pleacă de la focarul primar de infecţie spre noduli i

limfatici regionali. Apariţia acestor cordoane este legată cu inflamaţia pereţilor vaselor limfatice tronculare ;

Pe parcursul cordonului – dureri surde; Palpator se apreciază o induraţie dureroasă ; Edem şi tensiune a ţesuturilor perivasculare. La trecerea inflamaţiei din vas la ţesutul perivascular

zona hiperemiei pe piele se extinde, sporeşte gradul de edemaţiere a ţesuturilor feţei şi gîtului, se dezvoltă limfadenita.

Anatomia patologică a limfangitei Dilatarea peretelui extern a vasului limfatic afectat. Dilatarea – permiabilizarea – hiperpermiabilitate – exudarea. Perilimfangoit – imbibiţia ţesutului conjuctiv de-a lungul vaselor cu leucocite. Coagularea fibrinei în vase aduce la tromboza lor şi limfostază, la cele cronice se depistează cu

edem al feţei. Nodulii limfatice regionali cresc în volum ca rezultat a inflamaţiei reactive.

Diagnosticul limfangitei reticulare superficiale nu e dificil, când se observă cordoanele hiperemiate pe tegument. La prezenţa hiperemiei difuze se poate confunda cu erizipelul feţei; în caz de edem pe baza limfangitei tronculare – cu flebita; la edemul difuz şi mai mare – cu un flegmon. Limfangita profundă poate simula tromboflebita.

Pentru identificarea cauzei limfangitei la explorarea paraclinic specific sunt realizarea de culturi  de la nivelul leziunilor asociate sau chiar biopsie, iar ȋn cazul unei suspiciuni de diseminare hematogena a germenilor, se pot realiza chiar si hemoculturi.

EVOLUŢIE - limfagita are o evoluţie benignă: retrocedează în cateva zile, rar se complică (supuraţie) - adenita congestivă → restit. ad integrum; - adenita scleroasă → reziduală; - abcesul gangl. → fistulizare; - adenoflegmonul → fistulizare.

Tratamentul se bazează pe următoarele: Lichidarea focarelor de infecţie: asanarea focarelor cauzale odontogene, tonzilogene,

dermatogene etc. Intervenţia chirurgicală locală-adecvată; Tratamentul adecvat raţional antiinflamator; Deshidratarea organismului.

Pronosticul în cazul tratamentului adecvat raţional – e favorabil. Complicaţii:

Dezvoltarea abceselor pe parcursul vasului limfatic afectat. Stare septică, septicemie, septicopiemie. Descompunerea nodulilor limfatici regionali. Perilimfangita, perilimfadenita. Adenoflegmon.

Profilaxia: tratamentul adecvat, raţional, la timp a tuturor focarilor infecţioase – odontogene, tonzilogene şi dermatogene.

6. Limfadenită acută, congestivă şi supurată; etiopatogenie, agenţii cauzali (microbiologia), simptomatologie, diagnostic şi tratament.

Limfadenita– infecţia ganglionului limfatic fiind un proces secundar.Lifanfita– înfecţia vaselor limfatice care nu se man ifestă clinic

 Clasificarea limfadenitelor:I.După nozologie 1. Limfangită 2.Limfadenită 3.Adenoflegmon4.Adenoabces

II.Dupa etiologie1.Odontogenă 2.Specifică3. Nespecifică III.Clinic1.acută 2. cronică

LIMFADENITA ACUTA Definiţie: Inflamaţia acută a vaselor si ganglionilor limfatici. Poate evolua separat: - limfangita/adenita - sau (frecvent) asociată: limfadenitaCea mai frecventă cauză este infecţia locală, оn special dată de streptococul beta-hemolitic.Ganglionul apare mărit, hiperemiat, suculent, cu leziuni de periadenitfl Microscopic, Sinusurile apar dilatate, conţinind celule descuamate de neutrofile, iar foliculii limfoizi sоnt adesea hiperplaziaţi. оn unele limfadenite virolice se pot găsi incluziuni corpusculare intranucleare оn celulele reticulare.

- adenita congestiva: este primul stadiu al reacţiei ganglionare fiind reversibil cu un tratament adecvat. Ganglionul are un volum crescut, este elastic, sensibil la palpare, iar reacţia de periadenită este moderată.Microscopic, sinusurile limfatice ale ganglionilor sunt dilatate, fiind prezente numeroase polimorfonucleare şi limfocite, iar centrii germinativi sunt hipertrofiaţi afecteaza unul sau mai multi ganglioni limfatici (limfonoduli) care histopatologic prezinta hiperemie si edem iar la palpare apar mariti de volum, cu consistenta crescuta, durerosi la presiune, cu mobilitate pastrata sau usor diminuata (periadenita minima), acoperiti de tegumente de aspect normal; rasunet general minim;

- adenita supurata (abcesul limfonodular): apare în cazul infectiei cu germeni viru-lenti pe un teren deficitar; în interiorul ganglionului apar microabcese separate de septuri pe care le distrug formând un abces delimitat de un perete format din structurile limfonodulare modificate inflamator; clinic se constata crestere de volum, durere, fluctuenta, fixare la piele (periadenita intensa), tegumente modifica-te inflamator (hiperemie, edem); apare în momentul în care capacitatea de apărare a organismului este depăşită sau flora microbianăcauzală a fost deosebit de virulentă. La examenul microscopic se constată dispariţia arhitecturii normale ganglionare (sinusurile limfatice şi centrii germinativi), instalându-se procesul de necroză, delimitat de o capsulă. La periferie apare o reacţie de periadenită marcată, ce fixează ganglionul de ţesuturile vecine.Efracţionarea capsulei ganglionare poate duce la eliminarea secreţiei purulente spre exterior cu apariţia unei fistule sau poate invada spaţiul fascial unde este cantonat ganglionul respectiv cu simptomatologia unei supuraţii de spaţiu fascial.

In forma supurată, limfonodulul se ramoleşte, parenchimul devine friabil, apar mici focare de supuraţie. Fuziunea acestor mici abcese- da naştere unui abces voluminos, оnconjurat de o capsulă formală prin impingerea spre periferie a unei părţi din parenchim. Prin eliminarea puroiului, spontană, prin incizie sau puncţie, limfonodulul se distruge,răminind după vindecare un ţesut fibroconjunctiv scleros. In anumite situaţii colecţia purulentă distruge capsula, invadind ţesuturile din jur, procesul infecţios luоnd alura unei supuraţii cantonate in loja in care este situat limfonodulul respectiv, sau invadоnd chiar şi lojile оnvecinate

ETIOPATOGENIA ADENITELORоn general, inflamaţiile cu caracter acut sau cronic ale gangl cervicofaciali sint secundare unor infecţii in teritoriul de drenaj corespunzător. Germenii patologici capabili de a determina o adenita sint multiplii (stafilococi, streptococi, pneumococi etc.), neexistоnd o specificitate microbiana: de regulă flora microbiana, cu caracter polimorf, care este identificată la nivelul ganglionului inflamat este similară cu cea de la nivelul porţii de intrare a infecţiei. Procesele de adenită acută sau cronică pot avea ca punct de plecare:- procese inflamatorii dentoparodontale:- gangrena simplă;- gangrena complicată cu parodontită apicală;- parodontite marginale;- pericoronarite;- gingivostomatite;- amigdalite acute şi cronice;- inflamaţii ale tegumentelor (acnee, piodermită, furuncul).

SIMPTOMATOLOGIEоn forma acută debutul se face sub forma unui nodul de mică dimensiune, cu tegumentul acoperitor normal colorat, care la palpareeste puţin dureros, elastic, mobil оn raport cu ţesuturile din jur. Ulterior,nodului creşte de volum, determină congestia tegumentului supraiacent şi a celui inconjurător. Uneori relieful osos facial şi şanţurile peribucale apar estompate datorită tumefacţiei şi a edemului оnconjurător. оn această fază, palparea este dureroasă, ganglionul devine fluctuent la nivelul locului de bombare maximă. De asemenea, el este aderent de ţesuturile inconjurătoare datorită procesului de periadenită. Starea generală este influenţată cu febră, frison, indispoziţie.Dacă puroiul depăşeşte capsula periferică, supuraţia difuzează in loja оn care se găseşte ganglionul, luоnd caracterul unui abces.

Diagnosticul diferenţial al adenitelor acute se face, în funcţie de localizare, cu fenomenele supurative ale spaţiilor respective.Diagnosticul diferenţial al adenitelor cronice cervicofaciale se face cu15-16:• adenopatia metastatică cervicală -clinic se decelează o adenopatie uni- sau bilaterală cu ganglioni duri, mobili sau fixaţi, de dimensiuni variabile. Pentru stabilirea diagnosticului se utilizează endoscopia triplă,

examenul CT sau RMN. Uneori biopsia ganglionară este singura modalitate de identificare a tumorii primare;• boala Hodgkin - clinic se manifestă prin poliadenopatii cervicale cu ganglion elastici, mobili, nedureroşi. Tabloul clinicinclude de asemenea febră, prurit,splenomegalie, adenopatie mediastinală sau abdominală. Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului citologic sau histologic. Puncţia sau biopsia ganglionară identifică celulele Paltauf-Stemberg;• limfom non-hodgkinian – clinic pacienţii prezintă o adenopatie cervicală unică sau multiplă cu ganglioni duri şi aderenţi, precum şi adenopatie mediastinală şi abdominală. Pacienţii prezintă stare febrilă. Biopsia ganglionară este cea care orientează diagnosticul;

Tratamentul adenitelor acute este variabil în funcţie de stadiul evolutiv:în cazul adenitelor congestive (stadiul „de cruditate"), se suprimă factorul cauzal dentar şi se administrează un tratament medicamentos cu antibioterapie, antialgice. în cazul adenitelor supurate, tratamentul depinde de dimensiunea colecţiei purulente. Colecţia supurată cu dimensiuni reduse şi bine delimitate poate fi tratată folosind drenajul filiform. O adenită supuratăvoluminoasă necesită tratament chirurgical. Incizia va fi plasată decliv de colecţia supurată, iar drenajul se va realiza cu tuburi de politen fixate la tegument şi menţinute 2-3 zile.Supuraţiile extinse în întregul spaţiu fascial se tratează ca o supuraţie fascială odontogenă.

7. Particularităţile limfadenitelor submandibulare, geniene, parotidiană, intraparotidiană.

ADENITA ACUTĂ SUBMANDIBULARAReprezintă procesul inflamator acut ganglionar cu localizare La nivelul ganglionilor submandibulari. Debutează sub forma unui nodulcrescut de volum, cu tegumentul acoperitor normal colorat; la palpare este elastic, uşor dureros, mobil оn raport cu ţesuturile оnconjurătoare.Ulterior, оn stadiul de supuraţie circumscrisă, prin prezenţa procesului de periadenită marginea bazilară devine mascată de procesul inflamator. In zona de adenită, tegumentul este destins, congestionat, lucios .La palpare, regiunea este dureroasă, fluctuentă.Examenul endobucal se poate face de cele mai multe ori in bune condiţii intrucit trismusul este absent sau foarte discret. Vestibulul şjplanşeul bucal apar de obicei nemodificate, atоt la inspecţie cit şi la palpare.Starea generală este iniţial discret modificată; ulterior in stadiul supurativ poate apărea febra, frisonul, indispoziţia.Intotdeauna se va căuta punctul de plecare printr-un examen al dinţilor, gingivo-mucoasei bucale, amigdalelor palatine, tegumentelorfeţei, sinusurilor maxilare etc. Se va ţine seama de posibilităţile drenajului ganglionar оncrucişat, astfel că poarta de intrare va fi cercetatăbilateral.D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a lSe va face cu:- abcesul lojii submandibulare, prezent sub forma unei tumefactii ce depăşeşte marginea bazilară a mandibulei, manifestоndu-se şi endobucal la nivelul vestibulului inferior şi la mucoasa planşeului. Bolnavulprezintă disfagie şi trismus intens;- submaxilita acută se caracterizează оn antecedente prin simptome de retenţie salivară. Obiectiv, la inspecţie se poate observa congestia crestei sublinguale şi a orificiului canalului Wharton prin care se poate scurge salivă amestecată cu puroi. Palparea evidenţiază glanda submaxilară mărită de volum, iar radiografie se poate constata prezenţa calculilor radioopaci (оn submaxilita litiazică). Disfagia este intensă.

ADENITA ACUTĂ GENIANĂApare frecvent la nivelul ganglionului buccinatocomisural. Iniţial sub forma unui nodul mărit de volum, localizat оnapoia comisurii bucale,ulterior se dezvoltă o tumefacţie limitată a obrazului, cu tegumentul congestionat, lucios, cu limite bine precizate. La palpare, nodului este elastic şi mobil оn faza de debut, fluctuent, dureros şi aderent, оn stadiul supurativ. Uneori, prin palpare se poate identifica cordonul de limfangita care conduce la poarta de intrare, ceea ce diferenţiază adenita de abcesul propriu-zis al obrazului. Din punct de vedere evolutiv, tumefacţia se poate extinde la оntreaga lojă, determinоnd un abces genian.D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a lSe va face cu:- abcesul genian, оn care tumefacţia cuprinde obrazul оn totalitate,starea generală este alterată;- chistul sebaceu suprainfectat, care are оnsă o evoluţie оndelungata sub forma unei formaţiuni chistice cu localizare geniană, care la unmoment dat se poate suprainfecta;- tumorile geniene, care de asemenea prezintă evoluţie lentă, au aspect caracteristic.

ADENITA ACUTĂ PAROTIDIANĂ

Raportat la topografia ganglionului afectat se descriu două forme clinice:a. Adenita acută pretragiană se prezintă sub forma unui nodul cu localizare inaintea tragusului, in dreptul articulaţiei temporomandibulare. Nodului prezintă legumentul acoperitor normal colorat, la palpare- elastic, mobil оn raport cu ţesuturile din jur. оn faza supurativa tegumentul devine congestionat, lucios, iar la palpare ganglionul e aderent la ţesuturile din jur, dureros, fluctuent.D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a lSe va face cu:- tumorile de parotida au оn general o evoluţie lentă, nu se determina in stadiul iniţial modificări ale stării generale;- artritele acute supurate produc laterodevieri ale menţiunii tulburări оn dinamica mandibulară.

b. Adenita acută intraparotidiană prezintă semne clinice obiective discrete datorită localizării profunde a ganglionilor intraparotidieTabloul clinic este asemănător cu al parotiditelor acute de care se 'deosebesc prin absenţa modificării secreţiei salivare, sau al abceselor de gl parotida, care de multe ori au ca punct de plecare adenitele supurative care au distrus capsula ganglionară, invadоnd ţesutul glandular.