Eficienta Investitiilor

EFICIENTA Curs 6

UNIVERSITATEA - ANDREI SAGUNA - CONSTANTA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

Specialitatea-Finante Banci

-Management

Disciplina- EFICIENTA ECONOMICA A INVESTUTIILOR SI

EVALUAREA ECONOMICA A INTREPRINDERII

Forma de invatamint-ZI-Anul IV

Semestrul-I-Saptamina-VI-23.11.2005 Ore:Curs/Seminar-2/2

Lector Univ.drd-Cristian Vanghele

F I S A T E H N I C A

TEMATICA- EFICIENTA ECONOMICA A INVESTUTIILOR DETERTMINAREA NECESARULUI DE DE FINANTAT

Subiecte: A.-Mijloacele de finantare:

a)- Autofinantarea

b)- Cesiunea de active imobilizate

c)- Mobilizarea resurselor interne

d)- Cresterea capitalului

e)- Finantarea prin anagajamente la termen

B.-Alegerea mijloacelor de finantare a investitiilor f)- Restrictii in probleme de finantare

g)-Criteriile de alegere a finantarilor

C.-Modele macroeconomice a)- Autofinantarea

Realizarea oricarei investitii, implica asigurarea resurselor financiarenecesare.

Indiferent cit de tentant este un proiect de investitii, in ultima instanta, el va trebui confruntat cu posibilitatile de finantare existente.

In economia de piata, este caracteristica, ca autonomia gestiunii resurselor de investitii aceasta, presupune ca fiecare agent economic, fiecare intreprindere, sa-si constituie fondurile necesare prin utilizarea mijloacelor propriisau prin apelarea la imprumuturi cautind totoodata ca sumelerespective sa fie, cit mai efficient utiliazate

Finantarea sau mai bine zis situatia financiara a investitorului, apare astfel ca o varianta care nu trebuie nicicum omisa din analiza proiectelor de investitii;;

Fiind apanajul functiei financiare a intreprinderii, decizia de finantare, a investittiilor, este considerata de catre specialisti, ca o decizie financiara strategica in acest sens ea urmeaza altor decizii financiare strategice si anume, decizia de investitii si decizia de stabilire a structruii capitalului.

Deoarece, vizeaza acoperirea financiara a unor nevoi de fonduri de lunga durata finantarea investitiilor este considerate ca o finatare pe termen lung

Ea se reflecta indeosebi la asigurarea capitalurilor necesare realizarii investitiilor prograamate, problema care are o influenta deosebita asupra evolutiei viitoare a intreprinderii.

Determinarea necesarului de finantat (sau a necesarului de fonduri) implica utilizarea unor instrumente de planificare financiara, denumirile sub care apar, ca si formatul lor sint foarte diferite:

- planul de investitii si finantare;

- planul de investitii;

- bugetul de investitii;

- bugetul de capital;

- tabloul de finantare previzional;

Indiferent de denumirea instrumentului de planificare financiara, acesta se prezinta sub forma unei balante, cu doua componente

In prima parte, sint previzionate cheltuielile de investitii anuale, pe o durata de 3-5 ani, iar in a doua parte, sint previaionateresursele de finantareptr aceeasi perioada detimp. O structura orientativa a planului de investitii, este redata mai jos:

Nr

crtIndicatoriiAnul

-1-Anul

-2-Anul

-3-Anul

-4-Anul

-5-Total

A.UTILIZARI(CHELTUIELI)

1.Investitii ramase de execuatat

2.Investitii noi in imobilizari

Terenuri

Constructii

Mijloace tehnice

3.Necesar de fond de rulment

4.Alte nevoi de fonduri

Cheltuieli de formare personal

Credite

Rambursari imprumuturi pe ter mij.si lung

5.Investitii financiare

Participatii

Plasamente

6.TOTAL UTILIZARI

Nr

crtIndicatoriiAnul

-1-Anul

-2-Anul

-3-Anul

-4-Anul

-5-Total

B.RESURSE INTERNE

6.Capacitatea de autofinantare

7.Excedent de fond de rulment

8.Sume din lichidarea activelor fixe

9.TOTAL RESURSE INTERNE

10.SOLD NECESAR( 6 9 )

11.SOLD CUMULAT

C.RESURSE EXTERNE

12.Cresterea capitalurilor proprii

13.Imprumuturi pe termen mijlociu si lung

Credite bancare

Imprumuturi obligatare

14.TOTAL RESURSE EXTERNE

15.SOLD ANNUAL DE FINANTARE PERMANENT

16.SOLD CUMULAT

Utilizarile de fonduri, include in principal cheltuieli de investitii propriu-zise.

In mod necesar, la acestea se adauga, si anumite cheltuieli care rezulta din deciziile anterioare de investitii(investitii ramase de executat)precum si necesarul suplimentar de fond de rulment si alte nevoi de fonduri

Finantarea pe termen lung, a intreprinderilor presupune acoperiorea unor nevoi de fonduri cu caracter permanent sau ptr perioade mari de timp. In functie de conditiile concrete ale intreprinderilor si de situatia pietelor financiare, se pot utiliza mai multe mijloace de finantare

Orice investitie, urmareste sa aleaga mijloacele de finantare cele mai convenabile in privinta nevoilor (suma , durata) si a restrictiilor sale (capacitate de rambursare, si de indatorare, garantii posibile, etc)

Pentru a face alegerea cea mia buna, este necesar cunoasterea tipurilor de finantari

in literature de specialitate, cunoscundu-se diferite clasificari ale mijloacelor de finantare

a investitiilor cum ar fi:

- din p.v alapartenentei fondurilorse pot deosebi:

- finantari din fonduri proprii(autofinantare si cresterile de capital)

- finantari prin angajamente la termen(imprumuturi obligatare, credddite bancare, creditul bail)

-dupa efortul depus ptr obtinerea lor, mijloacele de finantare, se pot grupa in:

- miljloace de finantare interna(autofinantarea, cesiunea de active imobilizate, mobilizarea resurselor interne)

- miljloace de finantare externa(cresterile de capital, diversele imprumuturi)

Autofinantare-presupune, acoperirea necesarului de finantat ptr dezvoltare din rezultatele financiare positive obtinute in exercitiile anterioare (profitul net, fondul de amortizare

In cursul fiecarui exercitiu financiar, activitatile de exploatare ale intreprinderii genereaza, anumite rresurse financiare.

O parte din aceste resurse, este distribuita actionarilor (asociatilor) drept dividente sau remuneratie a capitalului, iar cealalta parte, este pastrata, de intreprindere, ptr propria sa finantare, constituind de faptautofinantarea

Pentru a exprima potentialul de autofinantare al unei intreprinderi, se foloseste notiunea de capacitate de autofinantare aceasta reprezentind totalul resureselor financiare obtinute de intreprindere, intr-o anumita perioada de timp, adica, excedentul veniturilor realizate in raport cu cheltuielile platibile, avind in vedere si incidenta fiscala.

De regula, autofinantarea rfectiva, este mai mica decitcapacitatea de autofinantare, deoarece, nu toate resursele, degaajate de activitatea uintreprinderii sint folosite ptr, finantarea interna. Daca din capacitatea de autofinantare deducem, valoarea dividentelor, inclusiv participatiile la profit ale salariatilor obtinem autofinantarea efectiva

Pentru determinarea capacitatii de autofinantarein general, se pleaca de la contul de rezeultate (simbol-121-profit si pierderi), care colecteaza in credit toate veniturile intreprinderii, iar in debit toate cheltuiielile.

Veniturile-cuprinse in creditul conturilor din clasa 7 pot fi grupate astfel:

-venituri, care semnifica intrari de fonduri(vinzarile de marfuri (707). Acestea reprezinta sume primite sau care urmeaza se fie primite de intreprindere, si care prin prisma notiunii de autofinantare a investitiilor vor fi numite venituri incasabile sau deincasat -venituri, care nu reflecta nici o miscare de fonduri, trecuta sau viitoare, adica nu repre

zinta sume primite sau de primit(venituri din provizioane, subventii ptr investitii virate la

venituri)-care mai sint numite sivenituri neincasabile Cheltuielile-cuprinse in conturile din clasa6, la rindul lor se grupeaza in:

-cheltuieli-plati-care se traduc, prin iesiri de fondur (sume varsate sau de varsat) cum ar fi cumpararile de materii prime si materiale, cheltuielile cu personalul)

-cheltuieli non plati care nu reprezinta de fapt, iesiri de fonduri amortizarile si provizioanele, valoarea contabila a activelor cedate.Aici se impune o precizare.

In cazulcesiunii de active imobilizate, veniturile din operatii de capitlal. sumele repective, trebuie evidentiate, separate si de aceea veniturile din cedarea activelor, se exclud din capacitatea de autofinantare.

Prin prisma celor relatate mai sus, capacitatea de autofinantarese poate prezenta sub forma: CAF = VI CP ; sau CAF = RE + CN VN VC ; unde:

CAF = capacitatea de autofinantare

VI = veniturile incasabile(cu exceptia celor din cesiune)

CP = cheltuieli plati

RE = rezultatul exercitiului

CN = cheltuieli non plati

VN = venituri neincasabile

VC = venituri din cesiuni

La incadrarea veniturilor si a cheltuielilor in categoriile de mai sus, pot fi intimpinate

Unele dificultati si de aceea trebuie facute, urmatoarele precizari:

-veniturile din productia de imobilizari, evidentiate in conturile 721 venituri din productia de imopbilizari necorporale si 722 venituri din productia de imobilizari corporale, ar parea ca trebuie incluse in veniturile neincasabile, de moment ce ele nu presupun, o vinzare (incasare). In realitate, daca intr3eprinderea nu ar realiza aceasta productie, de imobvilizari, ea ar trebui sa o cumpere, ceea ce inseamna ca prin productia de imobilizari, se face o economie de cheltuialade fonduri, care echivaleaza cu o oincasareIn consecinta aceste venturi, se calseaza in grupa veniturilor incasabile sau de incasat.

-pierderile de creante, (ct-654)daca sint judecate superficial, ar putea fi incadrate lacheltuielile non plati. La o analiza mai atenta, se orserva, ca aceste pierderi, reprezinta, de fapt, o lipsa de cistig neintrare de fonduri, ceea ce echivaleaza cu o iesire de fonduri. Din aceasta cauza, pierderile din creante se trec in categoria cheltuuielilor-plati.

-In definitive, exista foarte putine venituri neincasabile, si cheltuieli non plati printre care pot fi amintite:-venituri neincasabile din provizioane, cota parte a subventiilr ptr investitii virate asupra rezultatelor, exercitiului financiar; cheltuieli non plati-cheltuielile cu amortizarea, si provizioanele, cheltuieli cu activele cedate.

Autofinantarea, este in general, influentata de doua(2)categorii importante de factori, si anume:

factori economici-care determinaexcedentul brut de exploatatiesi care se refera la:

- vinzarile previzionate(cantitati x preturi);

- cheltuieli de exploatare(materii prime, materiale, combustibil, salarii);

- eficienta combinatiilor productive, din activitatile de exploatare(productivitatea muncii, si a capitalului investit);

-factori financiari-care au in vedere:

-politica de indatorare promovata de intrprindere, care ocazioneaza cheltuieli financiare;

- politica de amortizare a capitalului fix, care poate sa incarce in mod diferitcosturile de productie, ptr anumiti ani;

- politica de repartizare a profitului intreprinderii prin care se dimensioneaza volumul dividentelor, distribuite actionarilor.

O relatie de calcul care pune in evidenta influenta factorilor de mai sus, este urmatoarea:

AF = (EBE CF) x (1 T) + AM x T DD ;unde:

AF = fluxul de autofinantare

CF = cheltuieli financiare

T = rata impozitului pe profit

AM = amortizarea capitalului fix

DD = dividente distribuite

EBE = excedent brut de exploatare

De cele mai multe ori, autofinantareaapare ca o politica financiara sanatoasa, si de dorit, din cauza ca ea prezinta unele avantaje reale atit ptr intre prindere cit si ptr actionari. Folosind resursele proprii, ptr dezvoltare, intreprinderea, isi asigura o anumita independenta financiara, si isi ameliorezaza capacitatea de a contracta datorii. Intr-adevar, autofinantareaeste o conditie necesara ptr obtinerea unui imprumut, constituind totodata o garantie si unmijloc de rambursare.Bancvile la acordarea imrpumuturilor, analizaeaza incadrarea intreprinderii in anumite limite de indatorare.care ptr credite pe termen lung si mijlociu, trebuie sa fie 4 prin compararea datoriilor la termen, cu capacitatea de autofinantare: DT / CAF < 4.

Totusi, nu se poate vorbi despre un optimgeneral al politicii de autofinantare.

In fiecare caz in parte, ea trebuie analizata, infunctie erentabilitateape care o degaja

profitul reinvestitDaca rentabilitatea proiectelor de investitii, obtinute prin autofinantare, este egala cu rentabilitatea ceruta de actionari, politica de autofinantare, esteneutraptr intreprindere; Valoarea financiara a intreprinderii creste numai daca rata rentabilitatii proiectelor autofinantate este mai mare decit cea reclamata de actionari.

b)- Cesiunea de active imobilizate Cesiunea unor elemente de active imobilizate poate procura intreprinderiiresurse financiare duarabile. Ea poate avea un caracter normal (vinzari de utilaje uzate ) sau exceptional. In acest ultim caz, cesiunea rezulta din aplicarea unei politici deliberate de reinoire si reorientare a activitatilor productive ale intreprinderii, ceea ce adduce sume considerabile.

Din p.v contabil, cesiunea de imobilizari este o operatie de capital.Ea ocazioneaza inscrierea in debitul contului de rezultate, al exercitiului financiar, a valorii neamortizate a imobilizarilor necorporale, corporale si financiare cedate(ct-6721), iar in creditul aceluiasi cont, se inregistreaza valoarea imobilizarilor cedatela prt de vinzare-exclusiv TVA(ct-7721)

Contul 6721 este un cont de cheltuieli, dar in acest caz.el nu se traduce printr-o iesire de fonduri, (este o cheltuiala non plata)iar contul 7721, este un cont de venituri, care corespunde unei intrari de fonduri (este un venit incasabil) dar el este exclus de la capacitatea de autofinantare. Daca in cursul lichidarii activelor imobilizate, intreprinderea cheltuieste ptr actiuni de demolari, demontari, soratri, transport, etc, aceste cheltuieli se suporta din sumele obtinute din lichidari, si numaice ramine, constituie resurse optr finantarea investitiilor.

c)- Mobilizarea resurselor interne Mobilizarea resurselor interne, ptr investitii, spre deosebire de autofinantare, si cesiune, nu se poate concretiza intr-un cont la banca. Specificul acestoru resurse, este acela de a se consuma, pe masura aparitiei lor, influentind in mod direct, asupra necesarului de finantat.

Mobilizarea resurselor interne, nu este sinonima cu economia de resurse, dupa cum imobilizarea resurselornu inseamna risipa sau actiune negospodareasca.

Mobilizarea si imobilizarea apar, numai cu carcater temporarpe parcursul executarii lucrarilor de investitii, pe trimester sau pe ani, urmind ca pina la incheierea lucarrilor ele sa se compenseze.

Cauza aparitiei acestor fenomene, rezida in diferenta dintre valoarea investitiilor realizate la un moment dat, si-fondurile consummate , pina la acel moment

Daca valoarea investitiilor, realizate este mai mica, decit suma cheltuielilor efectuate, diferenta, este o imobilizare de rsurse interneconcretizata in stocuri de materii prime, materiale, utilaje, aprovizionate, dar neintegrate inca in obiectivul de investitii, sau in achitarea unor creditori, furnizori, din perioadele anterioare.

Daca valoarea investitiilor realizate, este mai mare decit cheltuielile efctuate, atunci diferenta, este o mobilizare de resurse, si se datoreaza consumarii storcurilor de materii si materiale, imobilizate in perioadele anterioare, sau a unor antreprenori, si furnizori neplatiti, dar aflati in termen legal de efectuare a platilor.

Fenomenele de mobilizare de resurse, afecteza atit conturile de activ, la care cresterea soldului reprezinta o imobilizarea de resurse, iar scaderea reprezinta o mobilizare de resurse prin atragerea in circuitul economic al acestora, cit si conturile de pasiv, unde orice crestere de sold, reprezinta, o mobilizare (executarea de lucrari pe baza resurselor unor terte persoane in subantrepriza), iar o scaderea a soldului reprezinta o imobilizare (se achita datoria fata de furnizori, antreprenori, etc).

Practic, determinarea mobilizarilor si imobilizarilor de resurse interne, ptr investitii, se poate realiza, pornindu-se de la evolutia preliminata a soldurilor finale, ale conturilor de avtiv si pasiv, tinind cond si de precizarea:-mobilizari = -A + P ; imobilizari = +A P;

unde: -A;+A = reducerea si respective, cresterea de sold a conturilor de activ

+P;- P = cresterea respective, reducerea soldurilor conturilor de pasiv.

O data determinate, mobilizarile si imobilizarile, de resurse interne, vor putea fi incluse in planul de finantare al investitiilor, in scopul stabilirii necesarului de finantat.Suma totala a mobilizarilor estimate, se scade din necesarul de finantat, in perioada respective, iar suma imobilizarilor se adauga.

d)- Cresterea capitalului Cresterea capitalului, este un mijloc de finantare, prin fonduri proprii, ca si autofinantarea

Deosebirea consta in faptul ca, in timp ce autofinantarea este o finantare interna-realizata prin efortul prorpriu al intreprinderii cresterea capitalului, este o finantare externa prin fonduri proprii aduse din afara societatii comerciale, de catre actionari

Din acest p.v, cresterea capitalului se aseamana, mai mult cu finantarea prin indatorare care este tot o finantare externa.

Inainte de toate, crsterea de capital, este o operatiune juridico-contabila, care vizeaza transformarea structurii financiare a intreprinderii, cu reflecatrea operatiunilor in contabilitate a bilantului.

Ea se poate infaptui pe diferite cai:

- incorporarea rezervelor;

- conversiunea datoriilor in actiuni;

- aporturi in natura;

- aporturi in numerar;

Dintre totae aceste forme, cele mai interesate de luat in calcul, sint cele care duc la cresterea de capital prin aport in numerar, ea fiind singura cale de procurare, de noi resurse financiare.

Conditiile juridice, ale cresterii de capital, sint determinate de:

- decizia adunarii genmerale a actionarilor;

- capitalul adus trebuie sa fie integral eliberat;

- operatiunea trebuie sa faca obiectul unei publicatii mai largi, sau mai restrinse, in functie de interesul intreprinderii.

Modalitatile de realizare ale acestei operatiuni sint:

- emisiunea de actiuni;

- majorarea valorii nominale a actiunuilor initiale;

- de regula, noile actiuni emise, sint rezervate cu prioritate ptr actionarii mai vechei, fiecarei actiuni atasindui-se un drpet de subscriere care insa poate fi vindut de acestia, altor actionari.

Consecintele cresterii capitalului sint urmatoarele:

- sporirea resurselor financiare destinate finantarii investitiilor sau achitarii datoriilor intrep.

- aparitia efectului de diluarepe doua planuri:

a) diluarea profitului mediu pe actiune, ca rezultat al cresterii numarului de actiuni;b) diluarea capitalului, adica a puterii de control.

Daca toti actionarii isi exercita dreptul lor de subscriere, atunci repartizarea capitalului nu se modifica, daca insa unii din actionari, nu subscriu, atunci, procentajul de acituni, pe care il detin, se reduce si puterea lor de control.

Ca mijloc de finantare, ptr intreprinderi, totusi, cresterea de capital, prezinta unele

limite, astfel:

- nu poate fi facuta decit la intervale de timp destul de mari (2-3 ani), in medie;

- ptr intreprinderile mici si mijlocii, care au un numar redus de actionari, sau asociati, cresterea de capital, constituie un mijloc de finantare foarte limitat.

e)- Finantarea prin anagajamente la termen

Angajamentele la termen, sau imprumuturile pot procura investitorilor o serie de resurse financiarecare completeaza resursele obtinute prin celelalte mijloace de finantare prezentate anterior.

In economia de piata, exista o mare varietate de astfel de imrumuturi, pe termen scurt, mediu si lung, avind astfel:

- imprumuturi participative;

- imprumuturi obligatare;

- imprumuturi de la organismele specializate (banci, si alte institutii financiare)

- creditul bail (leasing)

- imprumuturi externe, cu garantii guvernamentale, rambrsabile

- imprumuturi externe nerambursabile, de la instituitii financiare internationale (FMI, BERD, BIRD, Banca Mondiala, etc)

-imprumuturi participative-sau datoriile legate de participatii-reprezinta, sumele primite de la alte societati comerciale, care detin titluri de participatie ale unitatii patrimoniale.

Ele sint asimilate capitalului propriu, participind la cresterea capacitatii intreprinderii de a contracta noi datorii. Titlurile de participatie, sint de fapt, produse financiare intermediare intre actiuni si obligatiuni., care mijlocesc obtinerea de catre societati a unor creante de lunga durata si de ultimo rang (deorece, in caz de lichidare, imprumuturile participative, nu sint rambursabile, decit dupa onorarea tuturor celorlalte creante)

Aceste titluri au urmatoarele carcateristici:

- durata lor este in principiu nelimitata;

- se ramburseaza in caz de lichidare, a societatii, din initiativa emitentului, in conditii prestabilite, sau la expirarea termenului, care nu poate fi mai mic de 7 ani;

- remuneratia lor se compune din doua elemente:

a) o plata fixa, periodica in functie de rata dobinzii pe piata financiara

b) o plata variabila, indexata, cu nivelul activitatii si rentabilitatii emitentului (cifra de afaceri rezultatul financiar net, ) dar care nu poate depasi 40% din valoarea nominala a titlului.

- titlurile participative, nu confera drept de vot, si sint supuse regimului fiscal propriu veniturilor obtinute din obligatiuni.

-imprumuturi obligatare reprezinta un contract de credit, ptr procurarea de resurse

financiare, accesibil numai marilor societati pe actiuni si statului.

Pentru a emite un imprumut obligatar, SA, trebuie sa aibe cel putin 2 ani de existenta, si 2 bilanturi legal aprobate de organelle fiscale, sa ofere garantii, obligatarilor fie direct prin intermediul patrimoniului propriu, fie indirect prin mijlocirea unor terti (banci, consortii bancare)

Imprumuturile obligatare, sau creditele obligatare, procura intreprinderii, fonduri pe termen lung, prin vinzarea, de titluri de credit negociabile catre public, prin intermediul unor institutii financiare.

Avantajul essential al imprumuturilor obligatare, este acela ca remuneratia (cupoanele) se deduce, din profitul impozabil, facindu-le astfel mai accesibile.

Rolul creditului obligatar, ptr societatile private, este relativ, redus.In schimb ptr societatile care crediteaza, intreprinzatorii privati, pot apela in mare masura la astfele de imprumuturi.

De regula numai societatile cotate la bursa, pot lansa imprumuturi ibligatare.

Aceste imprumutruri se concretizeaza in urmatoarele categorii de obligatiuni:

- obligatiuni simple-reprezinta un simplu drept de creanta asupra intreprinderii emitente.

Ele au dreptul la o dobinda platita periodic, si la o rambursare la o data cunoscuta sau nu dinainte.

-obligatiuni convertibile-prin care obligatarul are posibilitatea sa devina actionar, cerind convertirea in acituni, in timpul unei perioade date.

-obligatiuni cu bonuri de subscribtie-care sint insotite de bonuri care dau dreptul obligatarului, de a subscrie la un prt dinainte fixat. Aceste bonuri fact obiectul unei cotatii bursiere, putind fi vindute, de catre detinatori, daca acestia nu sint interesati sa subscrie in actiuni ale societatii.

-imprumuturi de la organismele specializate(banci, si alte institutii financiare)

In completarea resurselor financiare, proprii, intreprinderile pot apela la credite bancare, de la banci sau alte institutii financiare-pe termen scurt, mediu sau lung.

De obicei, bacnile se ocupa de creditele pe termen scurt, si mediu, avind reticente in a-si

imobiliza capitalurile ptr o perioada indelungata de timp.

Creditarea pe termen lung, este preluata de stat, prin intermediul unor institutii financiare specializate, care adeseori se imprumuta de pe piata financiara si la rindul lor, imprumuta intreprin derile mici si mijlocii, dirijind resursele catre sectoarele economice prioritare.

Creditele se acorda pe baza de garantii ferme, prezentate de intreprinderi, iar conditiile de acordare (rata dobinzii, termenul de rambursare, perioada de gratie, penalizari, etc) se negociaza.

Creditele pe termen mijlociu, se acorda intre 2-7 ani, si sint destinate in general, investitiilor in echipamente de productie, cu durate de functionare relativ scurte sau investitiilor in constrcutii usoare, amenajari, etc.

-creditul bail(leasing)-acest credit , mai este numit si credit contract de inchiriere in tarile anglo saxone, este numit leasingiar in Franta este numit credit-bail

In esenta, acest gen de credit, este un contract de inchiriere a unui bun, (utilaj, mijloc de

transport, cladire)de la o firma specializata, (numita si societate de credit bail, sau lessor) in schimbul, unei chirii.

In acest mod, intreprinderea chiriasapoate dispune de bunul respective, fara sa-si constituie un fond de investitiici doar platind o chirie.

Creditul bail poate prezenta urmatoarele forme:

-creditul bail-mobiliar-care se refera la bunuri mobiliare(utilaaaje, vehicole)si prevede posibilitatea unei optiuni, de cumparare la sfirsitul contractului.Principaalele, elemente ale contractului, sint:

- precizareaa bunului mobiliar pe care societatea de credit bail urmeaza sa-l cumpere cf specificatiilor viittorului locatar (chirias)

- marimea chiriei, ce urmeaza a fi platita, periodic de chirias, - durata inchirierii care in general, poate merge de la 3 ani, la 7 ani, fiin precizata data la care se va face operatiunea de cumparare.

Avantajul acestui tip de investitie, este acela ca intreprinderea, poate realiza o investitie fara sa dispuna de resurse financiare, (capital propriu) necesar cumpararii echipaamentului.

-creditul bail-imobiliar-care se refera la bunuri imobiliare, cae au fost cumparate sau construite de catre societatea de credit bailcf specificatiilor intreprinderii locatare, cu prevederea posibilitatii, unei de cumparare la sfirsitul contractului, la un prt (valoare reziduala) dinainte stability..Principaalele, elemente ale contractului, sint:

- durata contractului este mai mare, in general, fiind situata peste 20 ani

- chiria se indexeaza, la fel si valoarea reziduala

- in timpul; perioadei de constructie a imobilelor, intreprinderile locatare, platesc cu anticipatie societatii de credit bail, anumite sume in contul viitoarelor chirii. -imprumuturi externe, cu garantii guvernamentale, rambrsabile

-imprumuturi externe nerambursabile, de la instituitii financiare internationale(FMI, BERD, BIRD, Banca Mondiala, etc)

Adincirea diviziunii internationaale a muncii, cresterea proportiilor comertului exterior, si cooperarii internationale, au creat premise favoprabile, ptr realizarea de proiecte de invvestitii prin finantari externe, in diferite forme si pe diferite perioade de rambursare.

Avantajele unor astfel de proiecte, sint evidente in conditiile mentinerii dobizilor intre anumite limite, precum si a esalonarii rezonabile a restituirii prin rambursare sau nerambursare, si concretizate in urmatoarele:

- crearea de disponibilitati, valutare ptr inportul de tehnica, si tehnologie precum si de materii prime, si materiale mai performante, si deficitare ptr tara benneficiara.

- favorizarea aaccesului pe pietele externe, ptr pordusele relizate de tara beneficiara

- stimularea actiunilor de partcicipare la schimburile tehnice si tehnologice

- cresterea potentialului current de productie si accelelrarea ritmurilor de crestere economica.

Recurgerea la acest gen de finantari, poate fi limitata totusi de anumite conditii ca:

a) conditii restrictive impuse de organismele international

b) dobinzi ridicate si preferentiale(daca rata reentabilitatii este inferioara ratei anuale a dobinmzii)c) lipsa capacitatii de achitare a platilor la termenele scadente.

Finantarea investitiilor in tarile in curs de dezvoltare, este acoperita prin organismme specializate, care pot fi grupate astfel:

-Grupul Bancii Mondiale, din care fac parte:

-BIRD, ale carei baze au fost puse prin Conventiade la Bretton Woods si care functioneaza de la 01.01.01946

-Asociatia Internationala de Dezvoltare (IDA) infiintata in anul 1960, care acorda credite avantajoase fara dobinzi, rambursaabile pe perioade mai lungi, celor mai sarace tari din lume.

-Corporatia Financiara Internationala-care s-a infiintat in anul 1956, avind ca scop finantarea investitiilor particulare

-Filiala Finantarii Investitiilor Energetice-constituita in 1981, care finanteaza investitii ptr descoperirea de noi resurse si surse de energie in tarile in curs de dezvoltare.

-Organisme specializate ale ONU-din care fac parte:

-Fondul International de Deazvoltare al Agriculturii (FIDA), infiintat in 1976, avind ca scop, stimularea dezvoltarea productiei agricole prin credite.

-Organizatia Natiunilor Unite de Dezvoltare Industriala (ONUDI)-creata in 1967, si care

finanteaza proiecte de investitii industriale in tarile in curs de dezvolatre, din fonduri create, prin contributia voluntara a tarilor dezvoltate.

-Prograamul Natiunilor Unite de Dezvoltare Industriala-initiat in 1967, cu rol asemanator cu cel al lui ONUDI.

-Alte organisme si forme de finantare internationala a investitiilor-din care fac parte:

-Banci Internationale regionale, create prin acorduri dintre tari din diferite zone ale lumii, (Banca Interamericana de Dezvoltare, Banca Austriaca de Dezvoltare, Banca Europeana de Investitii)

-Credite guvernamentale, acordate de catre state sub forma de imprumuturi

-Banci Comerciale private-care acorda imprumuturi ptr actiuni comerciale si investitii de

portofoliu

-Fondul European de Dezvoltare

-Comitetul de Ajutor al Dezvoltarii(CAD), care are ca sarcina, transferul a 1%, din PNB

(produsul national brut)al tarilor dezvoltate-0, 7%-ca ajutor si 0, 3%-ca investitii private, spre tarile in curs de dezvoltare.

-Ajutoare acordate de tarile dezvoltate si de tarile arabe member ale OPEC

-Fondul Monetar International(FMI)-creat in 1944, cu scopul de a realiza finantari compensatorii, el devenind, unul din cele mai importante organisme mondiale, ce finanteaza programe de anvergura (prevenirea crizelor din Mexic-1944) favorizarea tarilor cu un venit national redus, ptr ajustarea structurala a dezvoltarii acestora si spriinirea conversiei economice a tarilor in tranzitie (foste comuniste). Relatiile intre tarile member sint marcate de cota parte exprimata prin acele DST (drepturi speciale de tragere) pe care fiecare tara o detine, egala cu fondurile subscrise in functie de talia economiei statului membru).

Astfel la fiecare 100.000 DST, tara membra are dreptul la 1(un) vot, in plus fata de cele 250 de voturi de baza la care are dreptul ca membru. In raport de aceasta cota, ele are dreptul la resurse de finantare.25%-din cota parte este varsata in DST, sau monedele altor tari member, rstul de 75%, fiind detinut in moneda nationala.

FMI, dispune de mecanisme ptr acordarea de facilitati speciale:

-facilitati de transformare sisitematica ptr tarile in tranzitie, cu ajutaore financiare ptr acoperirea dificitului din balanta de plati, datorate trecerii la un sistem commercial, multilateral, bazat pe principiile economiei de piata (ele nu pot depasi 50% din cota parte estimata).

-facilitati de finantare compensatorii si finantare ptr activitati neprevazute acordate ptr acoperirea unor scaderi temporare a incasarilor din export, unei crsteri temporare a incasarilor din export, sau a unei cresteri temporarre a costului importului de cereale.

-facilitati de stocuri regulatoare acordate ptr achitarea unor contributii la stocurile regulatoare internationale de produse primare.

- asistenta tehnica ptr-definirea si executia politicilor bugetare si monetare;

- crearea si ameliorarea unor organisme(banci centrale, ministere de finante)

- colectarea si ameliorarea datelor statistice

- formarea de functionari

- realizarea unor texte legislative

- BERD-Banca de reconstructie si dezvoltare-formata la intiativa Frantei, in 1989, 11 noiembrie are un nr de 42 membrii fondatori.

Scopul:-incurajarea tranzitiei spre economiile deschise de piata, si promovarea intreprinderilor private, si individuale in tarile Europei Centrale si de Est, prin adoptarea si aplicarea principiilor democratiei, multipartite, a pluralismului si economiei de piata.

Capitalul bancii este de 10 miliarde de ECU, 60%-din activitate va fi consacrata sistemului privat, iar interventiile in favoarea colectivitatilor publice 40%

Obiectiv-contributia la progresul si la reconstructia economica a tarilor Europei Centrale si orientale, care se angajeaza sa respecte si sa aplice principiile democratiei pluraliste, a pluralismului economiei de piata, sa favorizeze tranzitia economiilor spre economia de piata si de a promova initiativa privata de intreprindere.

Trasaturi specifice ale activitatii BERD-cea mai importanta parte a ctivitatii sale este de tip banca de afaceri, fiind orientata spre fuziuni-cumparare; capita-risc; strategia intreprinderii

- actiunile sale sint dirijate spre proiecte rentabile al caror effect de antrenare ptr economie este cel mai rapid.

- crearea de infrastructuri moderne ptr dezvoltarea sistemului privat

- reforma investitiilor financiare, considerate, cheia asanarii si reconbstructiei sectorului productive din tarile centra si de est europene

- privatizarea economiilor mai ales prin crearea si sustinerea intre prinderilor mici si mijlocii.

Politica de imprumuturi: - valoarea minima a proiectelor sa fie de 5 mil ECU

- rentabilitatea proiectelor sa aiba un nivel care sa permita rambursarea imprumuturilor la rata pietei

- garantarea soliditatii structurilor si organizarii grupurilor sau intreprin derilor imprumutate

- apelul la oferta internationala ptr a asigura o concurenta efectiva.

- sprijinirea restructurarii si dezvoltarii sectorului financiar din tarile centrale si est europene

- orientarea preponderenta a proiectelor de investitii catre cele mai avansate tari in tranzitie spre economia de piata

- sprijinirea cu prioritate a sectorului de telecomunicatii

- acordarea de imprumuturi ptr dezvoltarea sectoarelor energetice

- stimularea investitiilor ptr proiecte in coparticipare si sustinere a unor investitori occidentali

- stimulareea de proiecte in domeniile manufacturiere

-BIRD - acorda imprumuturi pe baza de acorduri si de garantii, creditul fiind disponibil la data incheierii acordului de imprumut.

- dobinda maxima este de 8, 5% pe an, ptr partea neutilizata platindu-se un comision de 0, 75% pe an.

- creditele se acorda pe o perioada de 25 ani, cu o perioda de gratie de 5 ani, (de edificare a obiectivului), platindu-se numai dobinda si comisionul de angajament , fara o alta rata de rambursat.

- evaluarea eficientei economice a investitiilor finantate prin imprumuturi BIRD, se face prin indicatori ca: rata rentabilitatii nominale a investitiei (raport intre beneficial annual-Bsi investitii-I) ; venitul net actualizat VAN (VAN > 0);-ventul net acualizat la un(1) leu investitii; rata interna de rentabilitate a investitiei;) B.-Alegerea mijloacelor de finantare a investitiilor Alegerea mijloacelor de finantare, presupune, analizarea tuturor restrictiilor care pot limita posibilitatile de actiune.Aceste restrictii sint fie exogene nefiind inlfluentate de activitatea intreprinderii, fieendogenecind depind de continutul politicii financiare definite in interiorul intreprinderii.

Finantarile comparabile cu diferite restrictii sint apoi comparate pe baza unor criterii obiective de selectie. f)- Restrictii in probleme de finantare

Din acest p.v intilnim urmatoarele tipuri de restrictii:

-restrictii clasice-determinata de conceptia clasica asupra finantarii intreprinderii.Aceasta conceptie, este stris legata de principiile si consecintele acestora supra alegerii surselor de finantare:

- regula fundamentala este cafolosintele-nevoile-stabilite de fonduri trebuie sa fie finantate prin resurse durabile. De aici rezulta o prima alegere intre capitalurile permanente si indatorarea pe termen scurt

- principiul autonomiei financiare impune o alegere de gradul doi-intre capitalurile proprii si indatorarea pe termen lung.

Cind capitalurile proprii depasesc datoriile financiare, intreprinderea poate sa recurga la noi datorii financiare, in caz contrar ea trebuie sa procedeze la o crestere a capitalului propriu si numai dupa aceea daca este necesar va contracta noi datorii.

Autonomia financiara-se exprima deseori, prin intermediul unui indicator, ca raport intre capitalurile proprii si capitalurile permanente, raport ce trebuie sa fie mai mare decit 1/27 a = CP / KP > sau a = CP / DF >1 unde:

a =autonomia financiara

CP =capitaluri prorpii

KP =capitaluri permanente

DF =datorii financiare

O indataorare superioara sumei capitalurilor, proprii nu se poate obtine decit oferind garantii importante-cautiuni, garantii reale(ipoteci)care compromit libertatea de actiune a intreprinderii.

Indatoratrea pe termen lung, este subordonata restrictiei relativela capacitatea de rambursare (CR) care se poate exprima prin urmatorul indicator:

CR = DF / CAF d, rf-este cu atit mai mare cu cit raportul DF / CP, este mai mare efectul de levier este in acest caz pozitiv si in consecinta intreprinderea care doreste sa-si maximizeze rentabilitatea financiara, va trebui, mai degraba sa se indatoreze, decit sa-si sporeasca fondurile proprii.

Iar daca: re < d , rf-este cu atit mai mica(redusa)cu cit DF / CP, este mai ridicat. Efectul de levier este negativ.

Alte criterii de laegere a mijloacelor de finantare mai sint

- costul capitalului;

- platile reale;

- capacitatea de autofinantare disponibila-care incearca sa evalueze resursele suplimentare de care ar putea dispune intreprinderea, in cazul fiecarei modalitati de finantare

In cazul acestui criteriu, este vorba de o anumita relativitate a aprecierii deoarece este implicata o previziune asupra rezultatelor financiare viitoare. De exemplu:

- Cifra de afaceri-estimata este de 1200, 1400, 1500, 1400, - iar cheltuielile anuale de exploatare (altele decit amortizarile, dobinzile, si chiriile) sint

constante si egale cu 550

-cazul imprumutului completat cu autofinantare-

Specificatie / Anii1234

1.-Cifra de afaceri1.2001.4001.5001.400

2.-Cheltuieli de exploatare550550550550

3.-Amortizarea capitalului fix250250250250

4.-Dobinda ptr imprumut32024016080

5.-Rezultatul inainte de impozitare80360540520

6.-Impozit pe profit(16%)12, 857, 686, 483.2

7.-Rezultatul net67, 2302, 4453, 6436, 8

8.-CAF normala(Rez net+Amortizare)(rd.7+rd.3)317, 2552, 4703, 6686, 8

9.-Rambursare imprumut(rate)200200200200

10.-CAF disponibila(rd.8-rd.9)117, 2352, 4503, 6486, 8

Capacitatea de autofinantare disponibila actualizata va fi:

-1 -2 -3 -4 CAF da = 200+117, 2(1, 3)+ 352, 4(1, 3) + 503, 6(1, 3) + 486, 6(1, 3) = 432, 25

-cazul creditului bail-

Specificatie / Anii1234

1.-Cifra de afaceri1.2001.4001.5001.400

2.-Cheltuieli de exploatare550550550550

3.-Chirii600600600600

4.-Rezultatul inainte de impozitare50250350250

5.-Impozit pe profit(16%)8405640

6.-Rezultatul net42210594210

7.-CAF disponibila = Profit net(rd.7=rd.6)42210594210

-1 -2 -3 -4 CAF da = 42(1, 3) + 210(1, 3) + 594(1, 3) + 210(1, 3) = 323, 25

Si acest criteriu demonstreaza ca prima varianta de finanatre a investitiei, (imprumut completat cu autofinantare)este mai avantajoasa, deoarece lasa la dispozitia intreprinderii o capacitate de autofinantare actualizata mai mare (432, 25>323, 25)

Un alt argument este ca obiectivul de investitii ii ramine intreprinderii ceea ce face posibila o eventuala prelungire a duratei de folosire ori recuperare a unei sume de bani prin scoaterea din functiune.

- efectul diluarii

- riscul tehnologic

- adaptarea modului de rambursare(sau de plataa chiriilor)la restrictiile financiare

- produra de obtinere ptr imprumuturi

- garantiile solicitate ptr imprumuturi

C.-Modele macroeconomice -Multiplicatorul(model elaborat de Keynes)

Intre investitii si cresterea economica, exista o legatura biunivoca pe de o parte, prin investitii asigurindu-se cresterea economica, durabila, iar pe de alta parte, o crestere economicasanatoasa poate sa asigure resursele necesare, finantarii de noi investitii.

Modelele de crestere economica, reprezinta un instrument de investigare si cunoastere a influentei pe care o au investitiile ca principal factor de progres si crestere economica, asupra fenomenelor si proceselor economice.

Modelele trebuie sa exprime, pe de o parte fenomenul cercetat, iar pe de alta parte, teoria care a stat la baza elaborarii lui, aceasta corelind teoria cu realitatea obiectivului cercetat.

Teoria principala a lui J.M.Keynes, are la baza actiunea legilor psihologice fundamentale

Cum mar fi:

- legea inclinatiei spre consum

- legea imboldului spre investitii

- legea inclinatiei spre valori lichide

Aceste legi autorul le explica astfel: cresterea folosirii minii de lucru duce la suplimentarea veniturilor care vor asigura sporirea consumului, dar nu in aceeasi masura in care au crescut venturile. Cu alte cuvinte, la o anumita marime a consumului, numita inclinatia spre consum nivelul de ehilibru va depinde de investitiile curente, iar acestea vor depinde de imboldul spre investitiicare la rindul lor, depind de eficienta marginala a capitalului.

Prin eficienta marginalaa capitalului se intelege cantitatea de efect viitor, al capitalului, ce se obtine la o unitate de efort (costul de inlocuire)

Efectul viitor poate fi masurat prin profitul ce se va obtine, de investitor, pe intraga perioada de producere a acestora. Efortul este reprezentat de investitiile, respectiv pretul la care va fi inlocuit capitalul

In conceptia lui Keynes, venituleste privi din p.v al cheltuielilor ptr consum si ptr investitii unde de regula, oamenii, agentii economici inclina sa-si mareasca consumurile, pe masura cresterii veniturilor, dar nu in mod proportional. (AV = crestere venit; AC = crestere consum)

Deci la o crestere de venit, ( AV ) are loc o crestere de consum (AC ), dar intotodeauna

(AV > AC ) si 0 < AC / AV < 1

Raportul dintre cele doua marimi, care este pozitiv si subunitar, se numeste inclinatia marginala spre consum(q) q = AC / AV unde, (AC) reprezinta cresterea consumului societatii si AV-cresterea venitului. Indicatorul arata cu cit va spori consumul la o crestere cu o unitate de venit

In aceptiunea lui Keynes, cresterea venitului impune si o crestere a consumului dar in masura mai mica, si deci conditia ptr un consum suplimentar o constituie cresterea veniturilor.

In analiza economica, este importanta corelatia a 3 indicatori, si anume:

- venitul obtinut de populatie(V) - consumul populatiei (C) - investitiile (I)

- economiile populatiei(E)care se regasesc in formula V = C + E Deoarece econommiile populatiei, se transforma mai

devreme sau mai tirziu in investitii, expresia de mai sus devine: V = C + I

Analiza marginalista se refera numai la cresterile pe care le inregistreaza nivelul indicatorilor, analizati fata de nivelul acestora obtinut in perioda anterioara. Daca relatia este valabila in analiza integralista, atunci ea este valabila si ptr analiza marginalista care se scrie astfel:

AV = AC + AI in care A reprezinta cresterea indicatorilor prezentati

Keynes, definestemultiplicatorul investitiilor(m)ca necesarul suplimentar de venit (sporul de venit) care asigura cresterea investitiilor cu o unitate si care se calculeaza astfel:

(m) = AV / AI De aici rezulta ca si sporul de venit este conditionat de investitiile suplimentare efectuate putind spune ca multiplicatorul investitiilor exprima eficienta acestor investitii, respectiv sporul de venit realizat, in conditile cresterii volumului de investitii cu o unitate

Plecin de la relatia AV = AC + AI, intre inclinatia marginala spre consum si multiplicatorul investitiilor se poate stabili o corelatie sub formula:

AV / AV = AC / AV + AI / AV rezultind ca 1 = q + 1/ m sau 1 q = 1/ m

Respectiv

m = 1 / 1 q = 1 / 1 AC / AV , care analizata arata ca la un anumit volum al veniturilor obtinut, se aloca un consum mai mare (daca va creste AC), va creste si raportul AC / AV adica va creste inclinatia marginala spre consum. -Coeficientul capitalului(model elaborat de Harrod)

Harrod este considerat ca unul din initiatorii teoriei cresterii economice adept si continua tor al lui Keynes, el considerind ca intrecapitalul in functiune si veniturile realizatein conditiile unui progres tehnic neutru, si a unei rate a dobinzii neschimbateexista un raport constant.

b = K / V unde : K =capitalul in functiune; V = venitul realizat; b = coeficientul capiatlului o data stabilit, (b) coeficientul capitalului, poate fi determinat volumul investitiilor necesar ptr obtinerea unui anumit venit (V) sau: b = K / V , rezulta ca K = b V sau AK = b AV dar, AK = I atunci, avem: I = b AV relatie care arata ca un anumit volum de investitii (I) determina o crestere corespunzatoare a venitului(AV). -Acceleratorul lui Clark

Adept al teoriei marginalismului, si autor al teoriei productivitatii marginale el are in vedere investitiile si veniturile realizate a = Ih / Vh Vh-1 unde, a = acceleratorul ; I= investitiile; V= venituirle; h= anul de referinta acceleratorul exprima disponibilul de investitii format ca urmare a cresterii venitului cu o unitate.

-Productivitatea investitiilor(model elaborat de Domar)

In cadrul acestui model venituleste inlocuit cu nivelul capacitatii de productie realizate cu ajutorul noiilor investitii.si de aceasta data se considera ca raportul este constant, iar progresul tehnic promovat in unitate nu are o inlfuenta determinata in perioada analizata.

= dQ / dt / I unde: = productivitatea investitiilor; Q = capacitatea de productie; I = volumul investitiilor; t = timpul; Folosind diferentele finite, relatia se transforma in: = AQ / I , indicatorul astfel calculat exprima volumul productiei care poate fi obtinut la (1 leu) investiti, mai exact sporul de capacitate de productie realizat cu (1 leu) investiti.

-Modelul lui Slow Procesul de productie si cresterea economica in general, sint influentate de o serie de factori economici si sociali.In conceptia lui Solow, realizarea unei corelatii sttabile unui echilibru economic poate fi exprimata c = / b unde c =rata de crestere a populatiei ocupate; = ponderea fondului de investitii in totalul produsului national net; b = coeficientul capitalului. Prin aceasta relatie se arata ca obtinerea unui echilibru economic se realizeaza numai in conditiiile in care intre ritmul de crestere a populatiei ocupate si ritmul de crestere a capitalului fix exista egalitate daca nu este respectata aceasta relatie atunci in procesul de dezvoltare economica apar distrosiuni. Ptr ponderea fondului de investitii si a coeficientului capitalului avem relatia: = FA / PNN ; b = CF / PNN ; unde: FA = fondul de acumulare; CF = volumul capitalului fix; PNN = produsul national net; I =investitiile sau : / b = FA / PNN / CF / PNN = FA / CF = I / CF

Daca ritmul de crestere a polpulatiei, ocupate se materializeza in investitii si apoi in capital fix, si acesta este superior capitalului fix, atunci avem c > / b. Aceatsa relatie, indica o folosire necorespunzatoare a fortei de munca, volumul redus de capital fix nu a asigurat promovarea progresului, prin acizitionarea de noi utilaje, deci mai scumpe.Daca, ritmul este invers, cind cresterea salariatilor este inferioara, capitalului fix atunci c < / b situatia reflecta un ritm fortat de crestere a invetitiilor, o suraindustrializare, care nu asigura folosirea corespunzatoare a utilajelor si instalatiilor.

- Functiile de productie(model elaborat de Cobb-Douglas)

Procesul de productie este influentat de factori ca capitalul in funtiunemunca, materiile prime consumate, progres tehnic, comert exterior, etc. Din acesti factori in procesul de productie, un rol il au facorul munca si capitalul fix.de care s-au folosit cei doi ptr elaborarea modelului matematic.

^ ^

Q = g x L x K

unde Q =productia estimata sub forma baneasca;

L =munca utilizata(nr de salariati)

K =capitalul fix in functiune(volum);

^ =coeficientul de elesticitate a productiei fata de munca utilizata

^ =coeficientul de elasiticitate a productiei fata de capitalul in f-ctiune

g =factorul de productie

ELABORAT

Lector Univ.Drd-Cristian Vanghele

1