efecte ale nivelului de empatie al profesorului

Cercetătorii vorbesc de două mari categorii de aptitudini pedagogice care sunt

necesare profesorului si care presupun un dublu proces de cultivare şi antrenare:

-Pregătirea de specialitate

-Pregătirea psihopedagogică

Acestea se traduc in urmatoarele abilitati :

-atitudinea faţă de elevi

-felul de predare

-atmosfera în clasă

-modalitatea de evaluare

-rezultatele elevilor

Fiind prin excelenţă adresativă şi stimulatorie, rolul profesorului in clasa presupune o

bună cunoaştere psihologică a elevului, o instruire diferenţiată în funcţie de capacitarea de a

înţelege, gândi şi simţi a fiecărui elev. În acest caz, susţinerea majoră este asigurată de

empatie. S-a demonstrat experimental că, prezentă în grade diferite la fiecare inivid,

capacitatea empatică are la profesor valenţe aptitudinale şi se actualizează sub formă

comportamentală manifestă. Atât capacitatea cât şi comportamentul empatic se inserează în

structura de personalitate a profesorului, potenţându-se reciproc. De asemenea, în structura de

personalitate a unui profesor competent este necesară o articulare optimă a empatiei faţă de

colectivul de elevi cu empatia faţă de fiecare elev în parte. Când vorbim de empatie în câmpul

educaţional este necesar să diferenţiem două aspecte: pe de-o parte transpunerea în universul

psihic al elevului pentru a-l înţelege şi, în consecinţă, pentru a realiza un proces instructiv –

educativ mai adecvat, eficient şi pe de altă parte, spune V. Prelici, transpunerea în rolul de

educator (elocvent, afectiv şi exigent, apropiat dar şi distant).

Profesorul joacă un rol în faţa clasei, prin aceasta apropiindu-se de activitatea actorului

pe scenă, rol pe care îl compune mintal până la un anumit punct. Actorul ca şi profesorul nu

încearcă nemijlocit trăirea afectivă respectivă, ci evocă stări anterior cunoscute prin

experienţa altora. Empatia profesorului este însă similară numai până la un punct cu cea a

actorului. Un actor bun, elocvent nu înseamnă implicit un profesor bun. Actorul transmiţând

mesajul semantic, poate, prin intermediul empatiei, să păstreze tensiunea emoţională a acestui

mesaj. Profesorul, în schimb, trebuie câteodată să-şi modifice şi mesajul semantic şi trăirea

empatică în funcţie de particulatităţile de vârstă ale celor cu care lucrează ca şi în raport cu

condiţiile conjuncturale apărute pe parcursul lecţiei. În educaţie, după opinia lui V. Prelici

(op. cit. pg.142), primează obiectivitatea şi precizia ştiinţifică, cu atât mai mult cu cât elevul

creşte în vârstă. Empatia didactică este subordonată elementului cognitiv.

Stilul empatic se caracterizează prin „capaciatea de transpunere în cadrul intern de

referinţă al altora, folosind ca mijloc de înţelegere şi dezimplicare a trăirilor şi atitudinilor

celuilalt, propria sa experienţă afectivă. Prin intermediul empatiei nu se recunosc doar stările

emoţionale ci şi felul în care acţionează celălalt într-o situaţie, ceea ce a simţit el atunci.

Acurateţea inferării depinde de acurateţea cu care este percepută situaţia din perspectiva

celuilaltşi de claritatea şi corectitudinea cu care se surprinde ssemnificaţia ei pentru asta.

Având în vedere că preluarea de rol presupune proiectarea propriilor semnificaţii pentru

interpretarea situaţiei, acurateţea va depinde în mare măsură de gradul de similaritate între

semnificaţiile ce le acordă cei doi aflaţi în relaţiile diferitelor situaţii sau evenimente.

Vasile Pavelcu consideră că arta de a preda presupune pe lângă stăpânirea

cunoştinţelor, claritatea şi plasticitatea expunerii alimentate de voiciune şi pasiune ştiinţifică,

cât şi aptitudinea deosebită de transpunere în situaţia ascultătorului, a elevului sau a

studentului. Această transpunere nu trebuie să atingă limitele unei extreme identificări.

Empatia, în acest caz, trebuie să exprime o reacţie atitudinală (intelectiv-afectivă) în care

dragostea faţă de copil să fie subordonată nevoii de a-l înţelege şi ajuta. I.S. Firu spunea: „Nu

te coborâ la nivelul copilului ca să faci teatru, nu ca să-l umileşti sau să te umileşti pe tine, ci

pentru a creşte din nou, împreună cu el, a simţi din nou tu emoţia marilor creatori, a relua şi

verifica adevăruri acceptate. ”

Cu alte cuvinte, capacitatea empatică proprie unui bun cadru didactic vizează un

anumit model de identificare psihologică cu copilul, dublat de condiţia păstrării unei distanţe

aptă să poată cuprinde întreaga problematică a colectivului şcolar. Gilles Ferry sublinia faptul

că distanţarea îi permite profesorului să-şi menţină o stare de disponibilitate faţă de fiecare

elev, în schimb apropierea în ajută să înţeleagă empatic doleanţele lui. Excesul manifestat

într-o direcţie sau alta, ca şi excluderea totală a unor asemenea modalităţi psihologice din

comportamentul profesorului, conduce inevitabil la un eşec pedagogic. Un profesor extrem de

empatic fără un filtraj raţional al comportamentului de apropiere de elev poate obţine iniţial

unele succese, dar în timp, devenind robul acestei identificări pierde din vedere tocmai

misiunea pentru care se află în şcoală- aceea de a interveni în formarea elevului şi nu numai

de a-i înţelege viaţa sa interioară.

Pe de altă parte, un profesor slab empatic, extrem de detaşat de psihologia elevului, se

va impune poate iniţial faţă de unii elevi, dar va crea cu timpul premisele unei rupturi între el

şi aceştia. El nu va reuşi să-şi explice obiectiv diferitele forme de comportament ale elevilor,

le va da o interpretare prea subiectivă, iar modalităţile educative la care va recurge, vor fi

întâmplătoare din acest motiv. La fel, pentru un cadru didactic care nu-şi pune în nici un fel

probleme privind înţelegerea şi explicarea comportamentului copilului va avea, la rândul lui,

un comportament rutinier, iar efectele educative vor întârzia să apară.

Acest echiliblu între empatie şi distanţare în comportamentul profesorului în clasă

priveşte întreaga desfăşurare a procesului instructiv-educativ. De aceea este greşit să se

lucreze într-o clasă numai cu elevii buni, din pretextul că aceştia ar trebui să profite în primul

rând de atenţia şcolii. O lecţia interesantă şi accesibilă devine atractivă pentru întreaga clasă.

Dar aceast depinde în exclusivitate de aptitudinea cadrului didactic, de înţelegerea psihologiei

elevilor, de conduita empatică a profesorului.

Marylee Taylor studiază factorii mediatori privind aşteptările profesorilor în legătură

cu abilităţile copilului ca premisă a relaţiei profesor-elev. Sunt luaţi în considerare patru

factori. Primul este apreciat a fi climatul, urmărindu-se câteva aspecte comportamentale din

partea profesorului, şi anume: zâmbetul, mişcări aprobatoare ale capului, aplecarea înainte,

căldura vocii şi contactul ocular cu elevii. Cel de-al doilea factor este denumit input şi se

exprimă prin paşii pe care îi urmează profesorul în predare. Cel de-al treilea factor este

denumit output şi se referă la ocaziile de răspuns pe care le oferă copilului (dificultatea

întrebărilor, răbdarea în aşteptarea răspunsului). În legătură cu acest factor se semnalează

prezenţa fenomenului de nerăbdare manifestat prin întreruperea răspunsului elevului, latenţa

mică între întrebare şi răspuns, ca şi prezenţa fenomenului de persistenţă, manifestată după o

eroare făcută de copil sau prin repetarea întrebării la care s-a răspuns incorect. Cel de-al

patrulea factor se numeşte feedback şi implică:

Aprecierea incidenţei feedback-ului (procentajul răspunsurilor corecte urmate de

întărire)

b). Aprecierea lungimii feedbak-ului (timpul petrecut cu aprecierea răspunsurilor

corecte)

c). Lungimea feedback-ului incorectitudinii (timpul mediu petrecut cu reacţia la un

răspuns incorect)

d). Omiterea feedback-ului pozitiv (procentajul răspunsurilor corecte urmate fie de

tăcere, fie de un răspuns ambiguu)

e). Omiterea feedback-ului negativ (procentajul răspunsurilor incorecte urmate fie de

tăcere, fie de un răspuns ambiguu). În legătură cu acest factor se mai ia în consideraţie şi

ajutorul inadecvat oferit de profesor atunci când emite răspunsul şi atunci când formulează

întrebarea.

Un profesor empatic poate folosi cu eficienţă aceşti factori mediatori ca premisă a

optimizării relaţiilor sale cu elevii.

Nu se poate neglija şi o altă direcţie importantă în fixarea relaţiilor de cooperare, de

încredere reciprocă între profesor şi elev, şi anume, aceea a evaluării corecte, obiective,

stimulative a nivelului de cunoştinţe. Transformarea notei şcolare într-o modalitate coercitivă

nu duce mai departe decât la efectul că elevul va învăţa pentru notă- cei buni pentru note mari,

iar cei slabi pentru note de trecere, şi nu va fi o antrenare colectivă în efortul învăţării. De

aceea, folosirea notei ca o modalitate stimulativă, dependentă nu numai de nivelul

cunoştinţelor, dar şi de interesul manifestat în învăţare, precum şi de puterea de asimilare la

un moment dat, va fi o nouă dovadă a înţelegerii empatice a profesorului pentru elev.

Un comportament empatic din partea profesorului va asigura şi baza influenţei

pertinente asupra educaţiei elevului, asupra motivaţiei sale pentru muncă, asupra orientării

sale şcolare şi profesionale, asupra fixării unui comportament moral dezirabil pe măsura

cerinţelor societăţii.

OBIECTIVE ŞI IPOTEZE

Obiectivele acestei lucrări sunt:

Obiectivul nr.1: Evidenţierea existenţei unei diferenţe între evaluarea de către profesor

a elevilor săi şi autoevaluarea acestora şi, între evaluarea elevilor de către profesor din

„pielea” elevilor şi evaluarea elevilor din „pielea” profesorului;

Obiectivul nr.2: Evidenţierea legăturii existente între nivelul inteligenţei emoţionale al

profesorului şi nivelul nevoii de afiliere, de îngrijire a altora şi stima de sine a acestuia;

Ipoteze : în vederea atingerii obiectivelor mai sus menţionate, au fost avansate

următoarele ipoteze de lucru:

Prima ipoteză: Există diferenţe semnificative între nivelul empatiei predictive şi a

empatiei emoţionale în cadrul relaţiei profesor –elev:

Ipoteza de lucru 1: Există diferenţe semnificative între evaluarea făcută de către

profesor elevilor săi şi autoevaluarea acestora;

Ipoteza de lucru 2: Există diferenţe semnificative în evaluarea făcută din „pielea”

celuilalt în cadrul relaţiei profesor – elev;

Ipoteza de lucru 3: Există diferenţe, pentru empatia emoţională, între evaluarea făcută

de către profesor elevilor săi şi autoevaluarea acestora.

A doua ipoteză: Există o relaţie între nivelul inteligenţei emoţionale al profesorului şi

nivelul nevoii de afiliere, de îngrijire a altora şi stima de sine a acestuia;

INVESTIGAŢIA PSIHOPEDAGOGICĂ

Subiecţii

În cadrul acestei lucrări au fost luaţi în studiu 175 de subiecţi. Studiul s-a desfăşurat,

pentru toţi subiecţii, în acelaşi mediu, adică mediul preuniversitar, creându-se condiţii identice

pentru fiecare subiect. Am pus accent pe libera opţiune a subiecţilor de a participa la acest

studiu, respectându-li-se dorinţa de a rămâne anonimi (celor care au exprimat această dorinţă).

Au participat la studiu 15 cadre didactice-diriginţi şi 150 de elevi ai acestora (pentru

fiecare diriginte câte 10 elevi). Locul de provenienţă al subiecţilor a fost: Colegiul Naţional

„George Coşbuc” din Motru şi Colegiul Tehnic Motru - clasele a XI-a şi a XII–a

Metodologia : în vederea realizării acestui studiu au fost aplicate şase probe

psihologice: testul pentru evaluarea stimei de sine-Rosenberg, testul pentru evaluarea

structurii motivaţionale a personalităţii (SMP), testul pentru evaluarea inteligenţei emoţionale

elaborat de Goleman şi Bar-On, un chestionar pentru detectarea calităţilor necesare cadrelor

didactice din perspectiva elevilor (studiu de caz), testul pentru evaluarea nivelului empatiei

predictive(o combinare a testului lui R.F. Dymond şi Gonobolin) şi un chestionar de măsurare

a empatiei emoţionale (derivat din testul pentru empatia emoţională a lui Albert Mehrabian).

În continuare vor fi prezentate probele aplicate.

A. Scala Rosenberg : este o enumerare de zece afirmaţii, faţă de care subiectul este

rugat să-şi exprime acordul total sau dezacordul total, pe o scară ce cuprinde patru posibilităţi:

A- Absolut de acord, B- De acord, C- Nu sunt de acord, D- Categoric nu. Aceste afirmaţii se

referă la atitudinea faţă de propria persoană ( ce cuprinde întrebări vizând nivelul mulţumirii

de sine), precum şi la comparaţia cu ceilalţi. Subiectul este invitat să aleagă unul din cele

patru răspunsuri posibile de la fiecare întrebare, răspuns care, bineînţeles, i se potriveşte cel

mai bine.

Punctele se acordă în felul următor: răspunsul A- 4 puncte, răspunsul B- 3 puncte,

răspunsul C- 2 puncte şi răspunsul D- 1 punct. Pentru întrebările 3, 5, 8, 9, 10, cotate invers,

se vor acorda 4 puncte pentru răspunsul D, 3 puncte pentru răspunsul C, 2 puncte pentru

răspunsul B şi un punct pentru răspunsul A. Scorul total se obţine prin însumarea punctelor

tuturor itemilor.

Interpretarea se face după cum urmează: un scor între 10 şi 16 indică o stimă de sine

foarte scăzută, unul între 17 şi 22 de puncte o stimă de sine scăzută, unul între 23 şi 28 o stimă

de sine medie, unul între 29 şi 34 o stimă de sine ridicată iar unul între 35 şi 40 o stimă de sine

foarte ridicată.

Instrucţiunile acestei probe sunt următoarele: În tabelul de mai jos sunt prezentate 10

afirmaţii. Pentru fiecare dintre acestea vă rog să alegeţi litera corespunzătoare gradului de

acord sau de dezacord care vă caracterizează.

B. Testul pentru evaluarea structurii motivaţionale a personalităţii (SMP) : a fost

elaborat de Z. Cesaree şi S. Marke din Suedia şi cercetează potenţialele sferei psihoumane -

nevoile psihogene. Testul conţine 165 de întrebări împărţite în 11 categorii de nevoi (nevoia

de performanţă, nevoia de afiliaţie, nevoia de agresiune, nevoia de apărare, nevoia de

conştiinţă, nevoia de dominare, nevoia de exhibiţie, nevoia de autonomie, nevoia de îngrijire a

altora, nevoia de ordine, nevoia de ajutor).

Prima categorie de nevoi conţin întrebările:

Aceste categorii pot fi restrânse în cinci nevoi psihogene: nevoia de autojustificare,

dominare raţională, nonconformism agresiv, dependenţă pasivă, sociabilitate.

Instructajul a fost: „Vă rog să citiţi cu atenţie următoarele întrebări. Pentru fiecare

dintre ele puteţi răspunde cu DA sau NU. Nu există alte variante de răspuns. Răspundeţi în

funcţie de cum ştiţi că procedaţi în general.”

C. Chestionarul pentru evaluarea inteligenţei emoţionale : adaptat de Mihaela Roco

după Bar-On şi D. Goleman, propune zece situaţii( scenarii) în care se poate afla orice om.

Subiecţii au posibilitatea de a alege din patru variante de răspuns notate cu a), b), c) şi d), cea

care li se pare cea mai apropiată de modul general în care reacţionează.

Subiecţii vor primi următorul instructaj: „Aveţi în faţă zece situaţii în care se poate

afla orice om. Imaginaţi-vă că vă aflaţi în situaţiile respective şi arătaţi cum veţi proceda în

mod concret. Pentru aceasta, veţi alege una dintre cele patru variante de răspuns şi o veţi nota

pe fişa de răspuns. Nu există timp limită dar încercaţi să lucraţi repede alegând varianta care

vă vine în minte imediat, fără a cugeta prea mult la alegerea făcută. Se poate întâmpla să fiţi

de acord cu mai multe variante de răspuns, sau cu nici una dintre ele, în acest caz, vă rog să vă

gândiţi mai bine şi să alegeţi totuşi o variantă. Nu uitaţi să notaţi pe fişe iniţialele numelui sau

pseudonimul şi sexul. Nu există răspuns corect sau greşit. Răspunsurile sunt confidenţiale,

este foarte important să fiţi sinceri în răspunsurile date. Acum, dacă doriţi, puteţi începe”.

Cotarea răspunsurilor se va face prin acordarea a câte 20 de puncte, 5 puncte respectiv

0 puncte, în funcţie de varianta aleasă. Se adună punctele la cele 10 răspunsuri şi se stabileşte

semnificaţia sensului global în felul următor: pentru 100 de puncte- sub medie, între 100-150

de puncte- mediu, peste 150- peste medie şi 200- excepţional.

D. Testul pentru empatie predictivă : este o combinare a testului lui R.F. Dymond şi

Gonobolin. Conţine 15 perechi de cuvinte antinomice din sfera caracteristicilor morale.

Subiectul trebuie să se evalueze şi să evalueze altă persoană în funcţie de felul în care se

percepe, respectiv felul ăn care percepe pe celălalt. Perechile apar la extremităţile unei scale

cu cinci unităţi, individul având ca sarcină să încercuiască varianta, trăsătura pe care şi-o

atribuie sau o atribuie celuilalt.

Cotarea se face prin însumarea răspunsurilor (1,2,3,4,5) existând o cotare inversă

pentru perechea 3.

Paşii necesari în interpretarea rezultatelor: primul individ (profesorul) completează

grila, putând obţine în urma însumării răspunsurilor un punctaj minim de 15 puncte şi maxim

de 75 de puncte. Pentru o grilă identică cu prima, acelaşi individ (profesorul) trebuie să se

pună „în pielea” elevilor şi să se „autoevalueze” pentru fiecare pereche. În paralel se cere

elevilor să se autoevalueze şi ei. Se compară grilele şi se calculează un scor de devianţă, ce

poate avea ca valoare minimă 0 şi maximă 60.

Al treilea pas constă în completarea de către elev a grilei, acesta trebuind să se

autoevalueze în funcţie de perechile de cuvinte iar apoi să se pună în „pielea” profesorului şi

să se evalueze în funcţie de cum cred că l-ar evalua acesta. Se calculează scorurile grilei ca

mai sus şi un scor de devianţă.

Indicatorii pot furniza informaţii cu privirre la relaţia dintre evaluare şi predicţie în

cadrul legăturii profesor - elev, relaţia dintre evaluare şi empatie, relaţia dintre empatia

profesorului şi empatia elevului, ca premise ale comunicării implicite dintre profesor şi elev.

Instrucţiunile au fost: Pentru prima parte: „vă rog să citiţi cu atenţie următoarele

perechi de cuvinte. Gândindu-vă la câte un elev din clasa dumneavoastră, scrieţi-i numele şi

prenumele…………… faceţi o evaluare a acestuia în funcţie de perechile de cuvinte de mai

jos, pe o scală de la 1 la 5. Spre exemplu, pentru perechea ipocrit---cinstit, valoarea 1

înseamnă, că aţi evaluat elevul ca fiind ipocrit, iar 5 cinstit. ” Pentru partea a doua: „ Acum vă

rog să recitiţi perechile de cuvinte şi, gândindu-vă la acelaşi elev, puneţi-vă în pielea lui şi

faceţi-i o evaluare în funcţie de cum apreciaţi că s-ar autoaprecia el.”

E. Test de măsurare a empatiei emoţionale : este derivat din testul pentru empatia

emoţională a lui Albert Mehrabian şi conţine 20 de perechi antinomice de cuvinte care se

referă la sfera trtăsăturilor de personaliate ale unui individ. Presupune mai mulţi paşi şi se

aplică, în acest caz profesorului şi elevilor săi. În primul pas, profesorul evaluează fiecare elev

în parte în funcţie de cele 20 de perechi. Evaluarea se face prin acordarea uui anumit punctaj

cuprins între 1 şi 5 puncte pentru fiecare pereche, valoarea reprezentând apropierea elevului

de una dintre elementele perechii sau de alta. Următorul pas constă în faptul că, pentru aceaşi

grilă, profesorul apreciază cum s-ar „autoevalua” elevii. Iar ultimul pas constă în

autoevaluarea de către elevi.

În afară de perechile egoist- îi ajută pe ceilalţi, timid—băgăreţ, îi place disciplina mea

—nu-i place disciplina mea, visător—înclinat spre probleme practice, care se cotează cu

punctele acordate, celelalte perechi se cotează astfel: pentru valoarea 5 se acordă 1 punct,

pentru 4, 2 puncte, pentru 3, 3 puncte, pentru 2-4 puncte, iar pentru valoarrea 1, 5 puncte.

Se calculează din nou un scor final şi apoi un scor de devianţă (diferenţa dintre

aprecierea profesorului şi cea a elevului pentru aceeaşi pereche). Se observă valoarea acestuia.

Instrucţiunile au fost: Pentru prima parte: „Vă rog să citiţi cu atenţie următoarele perechi de

cuvinte. Gândindu-vă la câte un elev din clasa dumneavpastră, scrieţi numele şi prenumele

său………… faceţi o evaluare a acestuia în funcţie de perechile de cuvinte, pe o scală de la 1

la 5. Spre exemplu, pentru perechea sociabil---retras, valoarea 1 înseamnă, că aţi evaluat

elevul ca fiind retras, iar 5 sociabil.” Pentru a doua parte: „Vă rog să recitiţi cu atenţie

perechile de cuvinte. Punându-vă în pielea aceluiaşi elev, faceţi o evaluare a acestuia în

funcţie de felul în care consideraţi că s-ar autoevalua el.”

F. Chestionar privind modul de raportare al elevilor la cadrele didactice : este elaborat

de Marcus Stroe

Conţine 8 întrebări legate de modul în care elevii se raportează la profesorii lor, cum s-

ar

comporta ei în pielea profesorilor, ce trăsături de caracter le atribuie profesorilor lor

etc. (vezi anexa 7).

Cotarea se face prin însumarea răspunsurilor asemănătoare obţinându-se criteriile de

evaluare ale elevilor pentru profesorii lor.

Instrucţiunile au fost: „Citeşte cu atenţie întrebările de mai jos şi răspunde cu maximă

sinceritate. Răspunsurile tale sunt confidenţiale. Nu există răspunsuri bune sau rele.”

ANALIZA CANTITATIVĂ ŞI INTERPRETAREA DATELOR

În cercetarea de faţă s-a pornit de la ideea că există diferenţe în ceea ce priveşte

nivelul empatiei în relaţia profesor – elev. Se considera că, profesorul empatic este mai plăcut

de elevi decât cel ne-empatic, aspect măsurat prin intermediul chestionarului dat elevilor şi

prin intermediul unor evaluări ale profesorilor şi ale elevilor pentru aceleaşi elemente, plus

aspecte legate de structura de personalitate a profesorilor. De asemenea, se considera că

evaluarea din „pielea” celuilalt (evaluarea profesorilor din pielea elevilor si a elevilor din

pielea profesorilor) aduce după sine diferenţe semnificative.

Primul pas, în demersul statistic de verificare a ipotezelor, a constat, pentru prima

ipoteză, în calcularea indicilor statistici de start: medie şi abatere standard, urmând ca ulterior

să se realizeze diferenţele dintre evaluarea profesorilor şi cea a elevilor. Al doilea pas s-a

materializat prin observarea diferenţelor. Prelucrarea statistică s-a realizat cu ajutorul

programului SPSS. S-a apelat la testul semnificaţiei diferenţelor dintre medii – testul t –

pentru eşantioane independente. Variabila criteriu după care s-au realizat diferenţele a fost

tipul (profesor- cotat cu valoarea 0 şi elev- cotat cu 1).

Prima ipoteză

Există diferenţe semnificative între nivelul empatiei predictive şi a empatiei

emoţionale în cadrul relaţiei profesor –elev

Această ipoteză vizează trei aspecte ale evaluării empatiei predictive:

existenţa unor diferenţe între evaluarea făcută de către profesor elevilor săi şi

autoevaluarea elevilor

existenţa unor diferenţe semnificative între evaluarea din „pielea” celuilalt în cadrul

relaţiei profesor – elev

existenţa unor diferenţe, pentru empatia emoţională, între evaluarea făcută de către

profesor elevilor săi şi autoevaluarea acestora.

În urma analizei rezultatelor, s-au obţinut următoarele medii şi abateri standard pentru

cele două probe:

Dimensiunea Media Abaterea standard

Evaluarea realizată de către

profesor pentru elevi

58,87 9,61

Autoevaluarea elevilor 58,91 8,07

Evaluarea din pielea elevilor

realizată de către profesor

61,21 8,09

Evaluarea din „pielea”

profesorilor realizată de către

elevi

58,80 10,69

Evaluarea elevilor de către

profesor pentru empatia

emoţională

69,75 10,69

Autoevaluarea elevilor

pentru empatia emoţională

71,58 9,37

Tabel nr. 1: Media şi abaterea standard pentru evaluarea profesorilor şi a elevilor în

empatia emoţională şi predictivă şi evaluarea din „pielea” celuilalt în cadrul relaţiei profesor –

elev

Diferenţele la nivelul evaluării realizate de către profesor elevilor săi şi cel al

autoevaluării elevilor pentru empatia predictivă şi cea emoţională apar cuprinse în tabelul

următor:

Dimensiune Evaluare profesor -

autoevaluare elev

pentru empatia

predictivă

Evaluarea din

„pielea” celuilalt

Evaluare profesor –

autoevaluare elev

pentru empatia

emoţională

Valoare test t t(148)= -0,37

p=. 975, p>.05

t(148)= -1,579

p=.115, p>.05

t(148)=2,204

p=.0,28, p<.05

Tabelul nr. 2: Diferenţe la nivelul evaluării de către profesor şi al autoevaluării

elevilor pentru empatia predictivă şi cea emoţională şi în evaluarea din „pielea” celuilalt

Pentru verificarea primei ipoteze de lucru s-a aplicat testul t pentru eşantioane

independente, test care urmăreşte surprinderea unor diferenţe între mediile celor trei aspecte

urmărite în cadrul relaţiei profesor – elev, şi a căror valori sunt: t (148)= -0,32 la un p= .975,

p>. 05, t(148)= -1,579 la un p=.115, p>. 05 şi t(148)= 2,204 la un p= .028, p<.05.

Astfel, urmărind rezultatele ce apar în tabelul nr. 1 şi tabelul nr. 2 se poate observa că

nu s-au obţinut diferenţe semnificative între evaluarea făcută de către profesor elevilor săi şi

autoevaluarea elevilor atât pentru scala care viza empatia predictivă cât şi pentru scala

empatiei emoţionle. Însă, diferenţe semnificative pentru evaluarea din „pielea” celuilalt

(profesorul a evaluat elevii punându-se în pielea acestora şi încercând să vadă cum s-ar evalua

dacă ar fi ei, iar elevii s-au pus în pielea profesorului încercând să vadă cum s-ar evalua pe ei

înşişi dacă ar fi profesorul respectiv).

Adică, evaluarea pe care profesorul a făcut-o elevilor săi este aproximativ la fel cu

autoevaluarea acestora, atât pentru scala care viza empatia predictivă cât şi pentru cea de

empatie emoţională. Apar în schimb mari diferenţe între modul în care se percep unii din

pielea celorlalţi. Valoarea mai ridicată a mediei răspunsurilor elevilor în raport cu cea a

profesorilor pentru empatia predictivă, dovedeşte că aceştia se evaluează mai pozitiv, au o mai

mare încredere în „binele din ei”, sunt mai încrezători decât consideră profesorii că ar fi.

Rezultatele mai dovedesc că există o legătură direct proporţională între nivelul

empatiei predictive şi emoţionale a profesorului diriginte şi cea a elevului din clasa sa.

Profesorul „simte” cum este elevul său, deşi este mai sceptic (elevii se autoevaluează mai

pozitiv). Diferenţele mari care apar pentru evaluarea din „pielea” celuilalt arată faptul că, nici

profesorul şi nici elevul nu sunt în stare ca, punându-se unul în „mintea” celuilalt, să evalueze

corect.

A doua ipoteză

Există o relaţie între nivelul inteligenţei emoţionale al profesorului şi nivelul nevoii de

afiliere, de îngrijire a altora şi stima de sine a acestuia

Nevoia de Nevoia de Inteligenţa

afiliere îngrijire a altora emoţională Stima de sine

Nevoia de

afiliere

1 -,003

p=.991, p>.05

-,052

p=.828, p>.05

-,529*

p=,016, p<.05

Nevoia de

îngrijire a altora

1 ,091

p=.702, p>.05

,060

p=.803, p>.05

Inteligenţa

emoţională

1 -0,94

p=.692, p>.05

Stima de sine 1

Tabelul nr. 3: Diferenţe între nivelul inteligenţei emoţionale al profesorului şi nivelul

nevoii de afiliere, de îngrijire a altora şi stima de sine a acestuia

În urma analizării datelor s-a putut constata că nu există diferenţe semnificative între

nivelul inteligenţei emoţionale şi nevoia de afiliere a profesorilor, nevoia de îngrijire a altora

sau stima de sine. Adică, un nivel crescut al inteligenţei emoţionale nu implică un nivel

crescut (sau scăzut) al nevoii de afiliere, de îngrijirii altora sau al stimei de sine. Aceşti factori

nu se implică unul pe celălalt.

Ceea ce s-a observat însă, este faptul că există diferenţe semnificative (o corelaţie

semnificativă negativă) între nevoia de afiliere şi stima de sine. Am obţinut un coeficient de

-,529 la un p=,016, p< .05. Valoarea negativă arată faptul că cele două dimensiuni corelează

invers proporţional, adică un nivel crescut al unei implică un nivel scăzut al celeilalte. Asfel,

un nivel crescut al stimei de sine implică un nivel scăzut al nevoii de afiliere şi invers, un

nivel scăzut al stimei de sine atrage un un nivel crescut al nevoii de afiliere.

Nevoia de afiliere, de apartenenţă este una dintre dimensiunile care nu se schimbă cu

vârsta, face parte din nevoile psihogene ale individului, şi presupune deschiderea sau

închiderea înspre ceilalţi. Un nivel ridicat al acestei dovedeşte faptul că individul este foarte

legat de semenii săi, de rude sau prieteni, manifestând, în general, sentimente puternice faţă

de ceilalţi. Este atras de societate, de anturaj, nu se închide în sine, îi place să se simtă între

oameni, să petreacă, îşi permite să se simtă bine în compania altora, acordă atenţie celor din

jur, şi, mai presus de toate, iubeşte şi are nevoie de iubire. Se poate constata că, din punct de

vedere clinic, aceste caracteristici ar descrie un om perfect sanătos psihic, integrat în

societatea în care trăieşte. Toate acestea dovedesc că un astfel de individ are şi un nivel ridicat

al empatiei. Persoanele cu un grad scăzut de nevoie de afiliere manifestă egoism, egocentrism,

nu au prea mulţi prieteni, dar nici nu depun eforturi pentru a avea şi au o personalitate

introvertită. Se descurcă singure în marea majoritate a situaţiilor, nedorind ajutorul celorlalţi.

Se poate observa că, din punct de vedere clinic, acest gen de oameni sunt predispuşi spre

tulburări psihice-nevroze, psihoze.

Nevoia de afiliere face parte, alături de alte nevoi, din piramida nevoilor, elaborată de

A. Maslow. Acesta considera că există opt tipuri de nevoi. Nevoia apare descrisă ca şi o stare

de dezechilibru care conduce organismul spre acţiune cu scopul de a-l reface. Refacerea

echilibrului înseamnă satisfacerea unor nevoi, ce duce la o adpatare homeostatică. Există

teorii care spun că nevoile generează tendinţe, iar reducerea tendinţei stă la baza

comportamentului şi are o valoare adaptativă(C.L. Hull, apud, Poesis Miuţ, Psihologie

Generală, volumul II, p 13.)

Maslow propune o ierarhie a nevoilor sub forma unei piramide. La baza

acesteia se află nevoile fiziologice şi cele se securitate (din planul personal), apoi

urmează cele de apartenenţă şi apreciere (în planul social) şi meta-nevoile- nevoia cognitivă,

estetică, de autorealizare şi de transcendenţă. (în planul intelectual).

Se poate deci observa că nevoia de afiliere sau de apartenenţă este una dintre

nevoile bazal ale individului ce se manifestă în cadrul social, în raporturile sale cu

societatea. Apartenenţa este o nevoie umană, ce presupune identificarea cu alţii, nevoia de

alţii. Se ştie că aceste comportamente sociale se regăsesc şi la animale, însă spre deosebirre de

acestea, la om, nevoia de contacte sociale este mult mai diversificată. Apartenenţa îi conferă

omului „sentimentul că el este ceva sau înseamnă ceva pentru ceilalţi, ori, cu alte cuvinte, că

are nevoie de apreciere personală” (J. Nuttin, idem).

Privarea de apartenenţă afectează starea psihică şi fizică a individului. S-a

demonstrat, încă din 1938 (Skeels şi Dye) că, unii copii neglijaţi au obţinut rezultate

slabe la testele de inteligenţă, dar după ce au schimbat mediul şi au beneficiat de atenţie

situaţia s-a îmbunătăţit. În afara grupului uman copilul rămâne doar un „candidat la

umanitate”. În 1984, studiile realizate de Syme în direcţia efectelor relaţiilor sociale asupra

sănătăţii au arătat că oamenii sociabili sunt mai sănătoşi comparativ cu cei mai retraşi.

Nevoia de a fi acceptat într-un grup de referinţă poate fi privită în două registre: ca

trăsătură de personalitate sau ca stare a personalităţii. În cel dintâi registru, apare ca o

dispoziţie latentă sau manifestă a personalităţii de a fi împreună cu celălalt. C. Hill (1987) a

identificat patru cauze ale nevoii de afiliere ca trăsătură a personalităţii:

Stimularea pozitivă, regăsită în nevoia subiecţilor de a fi alături, de a-şi împărtăşi

experienţa de viaţă cu „celălalt”, de a avea raporturi interesante, vii, autentice;

Evaluarea corectă a situaţiei, explicată prin dorinţa de a diminua sentimente

inconfortabile datorate unui context ambiguu prin compararea cu celălalt;

Suportul emoţional, prin care căutăm sprijinul celui de lângă noi atunci când trecem

prin împrejurări problematice, când ne confruntăm cu o înfrângere sau cu o tragedie;

Atenţia pe care o solicităm „celuilalt” din nevoia de a primi gratificaţii simbolice, de a

fi tratat cu respect, consideraţie şi înţelegere.

Ca stare a personalităţii, nevoia de afiliere argumentează cum faptele externe

pot să sporească nevoia de a fi împreună.

Nevoia de îngrijire a altora este similară cu instinctul de mamă, care simte să

îngrijească pe cel slab, să îl apere şi să ajute pe nevoiaşi. Pe lângă acest instinct, propensiune,

comun toturor oamenilor şi chiar unor specii de animale mai apar:

Instinctul de hană

Instinctul de odihnă şi somn

Instinctul sexual

Instinctul combativ

Instinctul defensiv

Instinctul parental

Instinctul gregar

Instinctul de exploatare (curiozitate)

Instinctul de afirmare proprie

Instinctul de supunere

Instinctul repulsiv

Instinctul de achiziţie

Nevoia de îngrijire a altora poate face parte din instinctul parental. Acesta

presupune trăirea unei emoţii tandre, având ca scop ocrotirea copilului. Se manifestă la

bărbaţi dar se consideră că este caracteristic femeilor. La femei el este determinat în mare

măsură de transformările organice, îndeosebi humorale, ivite la naştere. Se cunosc o mulţime

de cazuri de femei care nu numai că nu prezentau nici o afecţiune pentru copii, dar erau şi

ostile la gândul de a avea un copil, şi cu toate acestea, după naşterea acestuia s-au

metamorfozat complet, devenind foarte afectuoase şi pline de grijă pentru copilul lor.

Ceea ce stimulează înseosebi instinctul matern nu este atât copilul însuşi, cât mai ales

expresia de frică, de durere, de privaţiune a copilului. Se pare că în acest instinct îşi are

rădăcinea şi atitudinea, mai generală, de a ocroti pe cei slabi şi neajutoraţi.

Se poate remarca că această nevoie se consideră a fi una specifică omului, indiferent

de sex, deşi se manifestă mai pregnant la femei. De asemenea, deşi aceste instincte sunt

generale ele par mai ales, de dezvoltă, la cei care au preocupări în domeniul relaţiei cu ceilalţi.

În această categorie intră şi profesorii, educatorii etc.

În ceea ce priveşte stima de sine, aceasta reflectă modul în care ne evaluăm pe noi

înşine prin raportare la propriile expectanţe şi la ceilalţi. Un nivel înalt al stimei de sine

exprimă sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii, de optimism, în timp ce

un nivel scăzut se va asocia cu lipsa de încredere în forţele proprii, depresie, pesimism.

Experienţele de viaţă negative (din familie, grup de prieteni, şcoală etc.) induc o scădere a

stimei de sine şi un sentiment de devalorizare însoţit de trăiri emoţionale negative (tristeţe,

furie, anxietate). Spalding şi Hardin(1999) vorbesc despre comportamentul de

autohandicapare, analizând relaţia dintre stima de sine implicită şi cea explicită. Stima de sine

implicită evaluează gradul în care sinele este cognitiv asociat cu gândurile pozitive versus

celor negative şi vizează comportamentele inconştiente ale Self- Constructu-lui. Ea

influenţează strategiile de autoprezentare.

Principalele dimensiuni care afectează stabilitatea şi nivelul stimei de sine sunt:

competenţa (abilităţi cognitive ce asigură succesul şcolar);

meritul (trăsături fizice, psihice, morale);

puterea (capacitatea individului de a-i influenţa pe ceilalţi);

atribuirea (internă sau externă a eşecului);

acceptarea (respectul, admiraţia) (Dincă, 2002).

De asemenea, s-a dovedit că persoanele care au un nivel ridicat al inteligenţei

emoţionale au următoarele caracteristici:

sunt persoane optimiste, asertive, cu o disponibilitate mare de exprimare a gândurilor,

a credinţelor, a sentimentelor, dar nu într-o manieră distructivă;

îşi pot conştientiza propriile emoţii mai bine decât persoanele cu un nivel scăzut al

inteligenţei emoţionale;

au consideraţie pentru propria persoană, pot respecta şi accepta ce este bun;

îşi pot realiza propriile capacităţi potenţiale;

sunt independente, se pot direcţiona şi controla singure în propriile gânduri şi acţiuni

nu sunt dependente emoţional;

sunt empatice

pot stabili şi menţine relaţii interpersonale reciproc pozitive;

au un nivel ridicat de adaptabilitate

au o toleranţă ridicată la stress şi un bun control al emoţiilor

se pot simţi satisfăcute de propria viaţă, menţinându-şi o atitudine pozitivă în pofida

adversităţilor

În ceea ce priveşte studiul trăsăturilor pe care elevii le observă la cadrele lor didactice

(vezi anexa 4) s-au extras 8 trăsături de caracter:

sociabil

nesociabil

detaşat

sever

cu umor

corect

cu bunăvoinţă

competent

Calităţile indispensabile unui cadru didactic, după părerea elevilor din studiu

ar fi::

răbdare

înţelegere

umor

competenţă

corectitudine

comunicare

inteligenţă

interes pentru disciplina predată

La întrebarea „ Cum te-ai comporta pentru ca elevii tăi să te iubească? ”, s-au

extras 8 dintre răspunsurile cele mai frecvente:

a-şi discuta cu ei deschis

a-şi fi prietenul lor

i-aşi înţelege mai bine

a-şi glumi mai des

a-şi fi mai îngăduitor

i-aşi face curioşi

a-şi da note mai bune

le-aşi oferi libertate de exprimare

Iar pentru întrebarea „ Cum ţi-ar place să fie elevii tăi? ”, elevii au răspuns:

uniţi

înţelegători

cuminţi

inteligenţi

cu simţul umorului

cu respect

curioşi

disciplinaţi

Ponderea acestor răspunsuri este descrisă în următoarele tabele:

Trăsătura de caracter Frecvenţa ei

Sever 36

Cu bunăvoinţă, detaşat 22

Competent 18

Corect 17

Cu umor 16

Sociabil 12

Nesociabil 7

Total : 150

Tabel 4: Frecvenţa trăsăturilor de caracter întâlnite la cadrele didactice

Calitatea indispensabilă unui

profesor

Frecvenţa

înţelegere 37

Competenţă 32

Răbdare 21

Umor, corectitudine 20

Comunicare 13

Inteligenţă 4

Interes 3

Total: 150

Tabel nr. 5: Frecvenţa calităţilor indispensabile oricărui cadru didactic

Comportament Frecvenţa

Le-aşi fi prieten 37

I-aşi înţelege mai bine 29

A-şi discuta deschis cu ei, a-şi fi mai

îngăduitor

21

I-aşi face curioşi 17

A-şi da note mai bune 10

A-şi oferi libertate de expresie 9

A-şi glumi mai des 6

Total: 150

Tabel nr 6: Comportamentul pe care elevii l-ar adopta dacă ar fi în locul profesorilor

lor pentru a fi iubiţi şi respectaţi

Calităţi Frecvenţa

Cu respect 40

Curioşi 26

Cuminţi 24

Inteligenţi 17

Înţelegători 15

Disciplinaţi 13

Uniţi 8

Cu simţul umorului 7

Tabel nr. 7: Calităţile necesare elevilor din perspectiva elevilor

Elevii consideră că principala caracteristică a profesorilor este severitatea, apoi

bunăvoinţa, detaşarea şi competenţa. Înţelegerea este principala calitate văzută ca fiind

indispensabilă oricărui cadru didactic. Ea este urmată de competenţă şi răbdare.

Puşi să spună cum s-ar comporta dacă ar fi profesori şi ar trebui să câştige iubirea şi

respectul elevilor, elevii au considerat că cel mai important aspect ar fi să devină prietenul

elevilor. Pe locul doi au plasat o mai bună înţelegere a elevilor, iar pe trei discuţiile deschise şi

îngăduinţa mai mare. De asemenea, au apreciat că orice elev ar trebui să fie în primul rând

respectuos, apoi curios de disciplinele studiate şi cuminte.

CAPITOLUL VI

CONCLUZII

Ce este de fapt empatia?

Empatia este apreciată ca un fenomen psihic complex. Capacitatea empatică ocupă un

loc esenţial în problema aptitudinilor şi a vocaţiei pentru activitatea instructiv - educativă.

Empatia este prezentă în comunicarea permanentă, explicită sau implicită, între

profesor şi elev. Ea se constituie treptat ca o aptitudine pedagogică, ca o modalitate obişnuită

de comportament, putând influenţa optimizarea căilor de instruire a tineretului. Aceasta pentru

că reprezintă tocmai capacitatea profesorului de a se transpune în psihologia educatului.

Empatia a fost raportată de fapt la întreaga viaţă psihică a partenerilor, respectiv la

profesor şi elevi. Astfel se precizează că „ a fi empatic înseamnă a percepe cadrul intern de

referinţă al altuia cu toate componentele sale emoţionale ca şi cum ar fi cealalată persoană,

dar fără a pierde condiţia de ca şi cum.”

Transpunerea în psihologia partenerului este convenţională, fără pierderea identităţii

propriei personalităţi. Empatia vizează atât latura emotivă cât şi pe cea cognitivă.

Transpunerea nu este întotdeauna conştientă, se împrumută uneori trăirile partenerului

fără a se aprofunda cauzele situaţiei respective.

Empatia nu este doar un act imitativ, modelarea comportamentului se poate face şi în

absenţa modelului. Dacă imitaţia este condiţionată de modelul perceput, vorbim atât despre

modelul perceput cât şi de cel evocat. Profesorul pentru a deveni empatic nu imită

comportamentul copilului, ci încearcă să-i perceapă psihologia cu scopul de a-şi racorda

intervenţia sa pedagogică la situaţia specifică. Coborârea la nivelul copilului nu înseamnă nici

regresie de vârstă din partea adultului şi nici alte forme de a imita comportamentul copilului,

ci o transpunere mintală în psihologia acestuia cu scopul de a-l înţelege şi de a-l ajuta.

Simpatia poate favoriza actul empatic, dar empatia nu se rezumă la manifestarea

simpatiei, ea presupune capacitatea de a cunoaşte partenerul şi de a se transpune în psihologia

acestuia.

Profesorul va trebui să fie la fel de empatic şi faţă de elevul simpatic şi faţă de cel

antipatic. Comportamentul profesorului va fi reglat de capacitatea sa empatică, de

posibilitatea de a-şi înţelege elevii. În funcţie de reacţiile educaţilor educatorul va recurge la

permanente readaptări a actului educaţional la situaţia concretă. Capacitatea empatică permite

profesorului formularea unor previziuni referitoare la comportamentul elevilor.

Empatia presupune un act de înţelegere atât a laturii afective, cât şi a celei cognitive a

partenerilor. Psihologii definesc „empatia ca pe un fenomen psihic de identificare parţială

cognitiv – afectivă a unei persoane cu un model de comportament uman perceput sau evitat,

care se poate manifesta conştient, aparent sau inaparent, favorizând un act de înţelegere şi

comunicare implicită, precum şi o anumită contagiune afectivă.

Esenţa empatiei constă tocmai în această capacitate de transpunere, păstrându-se însă

conştiinţa propriei identităţi. Această experienţă o trăieşte frecvent educatorul şcolar.

Profesorii cu experienţă ajung la un echilibru între empatie şi detaşare; prima permite

participarea la trăirile şi gândurile elevilor, iar detaşarea este necesară pentru a se păstra o

atitudine de neutralitate în faţa problemelor comune ale întregii clase.

Comportamentul empatic al profesorului este condiţionat de buna cunoaştere a

elevilor, a psihologiei acestora pentru a o putea influenţa. Empatia se dezvoltă prin exerciţiu,

prin practică.

Când ajunge un anumit prag însuşirea empatică devine capacitate aptitudinală,

capabilă să asigure eficienţa în relaţiile interpersonale. Ca urmare, empatia este apreciată ca o

însuşire aptitudinală fără de care nu se poate concepe o activitate instructiv – educativă

eficientă.

Aptitudinea pedagogică cuprinde atât măiestria didactică cât şi măiestria educaţională,

ambele condiţionate de comportamentul empatic al profesorului. De aceea ar fi de preferat ca

profesorii să fie selectaţi în funcţie şi de această capacitate- aceştia fiind adevăraţii educatori.

În această lucrare au fost scoase în evidenţă mai multe aspecte legate de relaţia

profesor - elev. Astfel s-a constatat că există diferenţe semnificative între modul în care

profesorii percep elevii şi eutoevaluarea elevilor, pentru empatia predictivă. Elevii se percep

mai bine, dovedind că au o mai mare încredere în ei înşişi, în comparaţie cu profesorii care se

dovedesc mai sceptici.

De asemenea, a reieşit o corelţie negativă între nivelul stimei de sine şi nevoia de

afiliere a profesorilor. Adică, cu cât profesorul are un nivel mai ridicat al stimei de sine cu atât

nivelul nevoii sale de afiliere este mai mic, el fiind încadrat bine în raporturile cu ceilalţi.

Chestionarul dat elevilor a scos la iveală câteva dintre trăsăturile de caracter pe care

aceştia le remarcă la profesorii lor. Pe primul loc se află severitatea profesorilor (o frecvenţă

de 36), iar la diferenţă mare de puncte, bunăvoinţa şi detaşarea lor. Se poate observa că elevii

îţi văd profesorii ca pe nişte persoane severe, dure care nu ţin cont prea mult de părerile lor.

Pe de altă parte sunt şi profesori care manifestă bunăvoinţă în raporturile cu elevii. Înţelegerea

este calitatea pe care elevii o consideră indispensabilă pentru orice cadru didactic, dublată de

competenţa profesională şi răbdare. Ei cred că profesorii ar avea mai mare succes la ore dacă

ar încerca să fie prietenii lor, dacă ar încerca să-i înţeleagă mai bine, ar discuta cu ei deschis şi

ar fi mai îngăduitori. În schimbul acestor lucruri ei ar oferi mai mult respect, curiozitate şi ar

fi mai „cuminţi”.

RECOMANDĂRI

Cel dintâi lucru pe care orice bun educator trebuie să-l aibă în vedere este următorul:

elevul nu este o noţiune abstractă, ci o realitate vie; el vine la şcoală nu numai cu inteligenţa

sa, ci cu întreaga sa personalitate, cu emoţiile sale, dorinţele sale, sentimentele sale, interesele

sale etc. Această realitate nu trebuie pierdută niciodată din vedere nu numai pentru că în afara

acumulării de cunoştinţe educatorul trebuie să-şi pună şi problema dezvoltării armonice a

personalităţii elevului, ci şi pentru că inteligenţa nu este decât un instrument, un mijloc de

satisfacere a trebuinţelor şi tendinţelor organismului. Atâta vreme cât pedagogul nu ţine

seama de impulsurile, dorinţele, interesele copilului şi nu caută sau nu ştie să le influenţeze şi

orienteze într-o direcţie constructivă, activitatea sa profesională şi nu numai va fi stânjenită,

putând deveni şi periculoasă.

Din întregul domeniu al vieţii emotiv – active, şcoala a avut în vedere până acum

numai emoţia de frică, mai ales frica de o pedeapsă fizică. Această emoţie a fost utilizată de

către pedagogi pentru a direcţiona conduita elevilor. Ori se ştie că frica, mai ales când este

intensă, cauzează copilului diferite reacţii care mai degrabă îl împiedică decât îl ajută să

răspundă adecvat la o situaţie dată. Adevăratul pedagog trebuie să caute să mobilizeze toate

energiile active ale copilului, pentru ca activitatea care i se cere se se altoiască pe un interes,

dorinţă, tendinţă sau trebuinţă a acestuia.

Activitatea şcolară a elevului poate fi urmată de succes sau insucces. Copilul care

reuşeşte va găsi satisfacţie în munca lui, care-i va compensa alt insucces, nemulţumire,

încrederea în sine va spori iar interesul pentru situaţiile şcolare, care l-au adus la succes, va

creşte. În cazul insuccesului efectul este contrar. Profesorul empatic va căuta să descopere

care sunt resursele mintale ale elevilor, aptitudinile şi interesele lor şi să-i ajute să dezvolte o

activitate compensatoare în direcţia acestor aptitudini sau interese. Acest lucru se poate face

cu uşurinţă avându-se în vedere că orice elev are atât calităţi cât şi defecte. De asemenea,

profesorul empatic ca evita să sublinieze insuccesul prin ducerea prea departe a sarcasmului,

ironiei şi umilinţelor de orice natură. El trebuie să caute care sunt cauzele insuccesului şi pe

cât posibil să le remedieze.

Dintre mijloacele de stimulare pe care le utilizează şcoala o atenţie deosebită merită

lauda şi dojana, în primul rând pentru că aceste stimulente influenţează într-o mare măsură

conduita copilului, iar în al doilea rând pentru că sunt mijloace la îndemâna oricui. Ele pot fi

însă periculoase dacă sunt folosite în mod arbitrar. Cercetările Elisabetei Hurlock au dovedit

că încurajarea şi lauda sunt imbolduri mai eficace şi mai sănătoase decât dojana sau

descurajarea.

În ceea ce priveşte stimularea cu premii, sistemul de a premia pe cei mai buni 2,3 din

clasă nu este cel mai potrivit, căci este încurajator pentru un număr restrâns de elevi şi

descurajant pentru marea majoritate e elevilor, care nu rămân nu numai indiferenţi faţă de

premii, pe care ştiu că nu le vor putea obţine, dar privesc cu invidie şi răutate la colegii lor

mai norocoşi. În locul acestui sistem ar trebui să se introducă un altul, care să compare pe

fiecare elev cu el însuşi, cu performanţele sale anterioare, iar elevul să fie lăudat sau

recompensat când prezintă un vădit progres faţă de trecut. În acest caz oricare elev are şanse

de reuşită.

Cunoaşterea rezultatului unei performanţe este de asemenea o metodă eficace de

stimulare, şi este o variantă a sistemului de educaţie cu sine însuşi. Dacă elevul ştie de fiecare

dată cât a realizat, indiferent de ce performanţă este vorba, el simte îndemnul de a se depăşi,

sau de a nu coborâ sub o anumită cotă. În şcolile americane a fost introdus şi funcţionează un

astfel de sistem.

Profesorul are datoria de a încerca să cunoască cât mai bine pe fiecare dintre elevii săi,

să-i cunoască aptitudinile şi interesul vizavi de şcoală, pentru a-i putea crea dispoziţia de a

lucra, de a-şi manifesta totalitatea inteligenţei sale. „Nimic nu contribuie mai mult la stabilirea

unui raport mulţumitor (între examinator şi examinat) ca încurajarea efortului copilului. Sub

nici un motiv examinatorul nu-şi poate permite să arate displăcere faţă de un răspuns, oricât

de absurd ar fi. În general, cu cât răspunsul este mai slab, cu atât mai mulţumit trebuie să se

arate. O eroare trebuie trecută întotdeauna cu vederea, în afară de cazul când subiectul îşi dă

el însuşi seama de eroare, în care caz examinatorul poate găsi o scuză: nu eşti încă destul de

mare pentru a răspunde la o întrebare ca aceasta, dar pentru vârsta ta ai răspuns foarte bine

etc. Exclamaţii ca acestea: bine, minunat, trebuie utilizate fără economie. Orice amăgire

inocentă este permisă, care menţine copilul interesat, încrezător şi la cel mai bun nivel de

efort.” (Terman)

În concluzie, se poate afirma că este un adevărat dar să fii un bun pedagog. Aceasta

pentru că pedagogul trebuie să-şi dezvolte multe abilităţi, necesită echilibriu interior stabil şi

multă capacitate de dăruire.

Anexa 1 (pentru profesor)

Test pentru empatia predictivă

Vă rog să citiţi cu atenţie următoarele perechi de cuvinte. Gândindu-vă la câte un elev

din clasa dumneavoastră, scrieţi-i numele şi prenumele:………………………………şi faceţi

o evaluare a acestuia în funcţie de perechile de cuvinte, pe o scală de la 1 la 5. Răspunsurile

dumneavoastră vor fi confidenţiale.

Ipocrit 1 2 3 4 5

Cinstit

Laş 1 2 3 4 5 Curajul răspunderii

Corect 1 2 3 4 5 Fără scrupule

faţă de alţii

Arogant 1 2 3 4 5

Modest

Fals, infidel 1 2 3 4 5

Sincer

Nepăsător 1 2 3 4 5 Serios, profund

Lipsit de consideraţie 1 2 3 4 5

Respectă pe cei din jur

Egoism 1 2 3 4 5

Generos

Nepoliticos, 1 2 3 4 5 Comportament civilizat

exprimare urâtă

Răutate 1 2 3 4 5

Bunătate

Superficial 1 2 3 4 5

Conştiincios

Indiferent 1 2 3 4 5

Înţelegător, omenos

Palavragiu 1 2 3 4 5

Discret

Nedrept 1 2 3 4 5

Spirit de dreptate

Imoral 1 2 3 4 5

Caracter integru

Acum vă rog să recitiţi perechile de cuvinte şi, gândindu-vă la acelaşi elev puneţi-vă în

„pielea” lui şi faceţi-i o evaluare în funcţie de cum consideraţi că s-ar autoaprecia el.

Ipocrit 1 2 3 4 5

Cinstit



faţă de alţii

Arogant 1 2 3 4 5

Modest


Sincer




Egoism 1 2 3 4 5

Generos


exprimare urâtă

Răutate 1 2 3 4 5

Bunătate


Conştiincios




Discret

Nedrept 1 2 3 4 5

Spirit de dreptate

Imoral 1 2 3 4 5

Caracter integru

Vă mulţumesc!

Anexa 2(pentru profesor)

Test pentru empatia emoţională

Vă rog să citiţi cu atenţie următoarele perechi de cuvinte. Gândindu-vă la câte un elev

din clasa dumneavoastră, scrieţi numele şi prenumele său,

…………………………………………… şi faceţi o evaluare a acestuia în funcţie de

perechile de cuvinte, pe o scală de la 1 la 5. Valoarea unu înseamnă că evaluaţi elevul ca fiind,

spre exemplu sociabil, iar valoarea 5, înseamnă că îl evaluaţi ca fiind retras.

Sociabil 1 2 3 4 5

Retras

Cuminte 1 2 3 4 5

Obraznic

Vesel 1 2 3 4 5

Morocănos

Îi place să înveţe 1 2 3 4 5

Nu-şi dă interes pentru

învăţătură

Egoist 1 2 3 4 5 Îi

ajută pe ceilalţi

Timid 1 2 3 4 5

Băgăreţ

Îi place disciplina mea 1 2 3 4 5 Nu-i

place disciplina mea

Disciplinat 1 2 3 4 5

Indisciplinat

Cu iniţiativă 1 2 3 4 5

Fără iniţiativă

Calm 1 2 3 4 5

Agitat

Lucrează cu plăcere la disciplina Lucrează din obligaţie

mea 1 2 3 4 5

Ambiţios 1 2 3 4 5

Fără ambiţie

Bun 1 2 3 4 5

Rău

Visător 1 2 3 4 5

Înclinat spre probleme practice

Conştiincios 1 2 3 4 5

Superficial

Mă simpatizează 1 2 3 4 5 Nu

mă simpatizează

Perseverent 1 2 3 4 5

Neperseverent

Cu mulţi prieteni 1 2 3 4 5

Cu prieteni puţini

Ceilalţi ascultă de el 1 2 3 4 5

Ceilalţi nu-l ascultă

Este simpatizat de colegi 1 2 3 4 5

Nu este simpatizat de colegi

Vă rog să recitiţi acum cu atenţie perechile de cuvinte. Punându-vă „în pielea”

aceluiaşi elev, faceţi o evaluare a acestuia în funcţie de felul în care consideraţi că s-ar

”autoevalua” el. ( Valoarea unu înseamnă că elevul s-au autoevalua ca fiind, spre exemplu

sociabil, iar valoarea 5, înseamnă că s-ar evalua ca fiind retras.)

Sociabil 1 2 3 4 5

Retras

Cuminte 1 2 3 4 5

Obraznic

Vesel 1 2 3 4 5

Morocănos

Îi place să înveţe 1 2 3 4 5 Nu-

şi dă interes pentru

învăţătură


ajută pe ceilalţi

Timid 1 2 3 4 5

Băgăreţ




Indisciplinat

Cu iniţiativă 1 2 3 4 5 Fără

iniţiativă

Calm 1 2 3 4 5

Agitat


mea 1 2 3 4 5

Ambiţios 1 2 3 4 5

Fără ambiţie

Bun 1 2 3 4 5

Rău

Visător 1 2 3 4 5

Înclinat spre probleme

practice


Superficial


mă simpatizează


Neperseverent


Cu prieteni puţini





Anexa 3 (pentru profesor)

Test pentru inteligenţă emoţională

Instructaj:

„Aveţi în faţă zece situaţii în care se poate afla orice om. Imaginaţi-vă că vă aflaţi în

situaţiile respective şi arătaţi cum veţi proceda în mod concret. Pentru aceasta, veţi alege una

dintre cele patru variante de răspuns şi o veţi nota pe fişa de răspuns. Nu există timp limită dar

încercaţi să lucraţi repede alegând varianta care vă vine în minte imediat, fără a cugeta prea

mult la alegerea făcută. Se poate întâmpla să fiţi de acord cu mai multe variante de răspuns,

sau cu nici una dintre ele, în acest caz, vă rog să vă gândiţi mai bine şi să alegeţi totuşi o

variantă. Nu uitaţi să notaţi pe fişe iniţialele numelui sau pseudonimul şi sexul. Nu există

răspuns corect sau greşit. Răspunsurile sunt confidenţiale, este foarte important să fiţi sinceri

în răspunsurile date. Acum, dacă doriţi, puteţi începe”.

1) Sunteţi într-un avion care intră brusc într-o zonă de turbulenţă şi începe să se

balanseze puternic într-o parte şi alta. Ce faceţi?

a) Continuaţi să citiţi sau să vă uitaţi la film, dând puţină atenţie turbulenţei;

b)Vă îngrijoraţi, urmăriţi stewardesa şi citiţi fişa cu instrucţiuni în caz de pericol;

c)Câte puţin din a) şi b);

d)Nu observaţi nimic.

2) Mergeţi în parc cu un grup de copii de patru ani. O fetiţă începe să plângă deoarece

ceilalţi copii nu vor să se joace cu ea. Ce faceţi?

a) Nu vă amestecaţi, lăsaţi copiii să rezolve singuri problema;

b) Vorbiţi cu ea şi o ajutaţi să găsească o modalitate de a-i face pe ceilalţi să se joace

cu ea;

c) Îi spuneţi cu o voce blândă să nu plângă;

d) Încercaţi să îi distrageţi atenţia şi îi arătaţi câteva lucruri cu care se poate juca.

3) Imaginaţi-vă că sunteţi student şi doriţi să obţineţi o medie mare pentru bursă. Aţi

constatat că una dintre note vă scade media. Ce faceţi?

a) Vă faceţi un plan special pentru a vă îmbunătăţi nota la cursul respectiv, fiind

hotărât să urmaţi planul;

b) Vă propuneţi ca în viitor să luaţi note mai bune la acest curs;

c) Consideraţi că nu contează mult ceea ce aţi făcut la acest curs şi vă concentraţi

asupra altor cursuri, la care notele dumneavoastră sunt mai mari;

d) Mergeţi la profesor şi încercaţi să discutaţi cu el obţinerea unei note mai mari.

4) Imaginţi-vă că sunteţi agent de asigurări şi telefonaţi la clienţi pentru prospectare.

Cincisprezece persoane la rând v-au închis telefonul şi sunteţi descurajat. Ce faceţi?

a) Vă spuneţi: „Ajunge pentru astăzi”, sperând că veţi avea mai mult noroc mâine;

b) Vă evaluaţi calităţile care, poate, subminează abilitatea dumneavoastră de a face

vânzări;

c) Încercaţi ceva nou la următorul apel telefonic şi vă străduiţi să nu vă blocaţi;

d) Găsiţi altceva de lucru.

5) Sunteţi managerul unei organizaţii care încearcă să încurajeze respectul pentru

diversitatea etnică şi rasială. Surprindeţi pe cineva spunând un banc rasist. Ce faceţi?

a) Nu-l luaţi în seamă- este numai o glumă;

b) Chemaţi persoana respectivă în biroul dumneavoastră pentru a-i face observaţii;

c) Vorbiţi pe faţă, pe loc, spunând că asemenea glume sunt nepotrivite şi nu vor fi

tolerate în organizaţia dumneavoastră;

d) Îi sugeraţi persoanei care a spus gluma să urmeze un program de şcolarizare privind

diversitatea.

6) Încercaţi să calmaţi un prieten înfuriat pe un şofer care era să-l accidenteze foarte

grav. Ce faceţi?

a) Îi spuneţi să uite evenimentul pentru că nu a păţit nimic;

b) Încercaţi să îi distrageţi atenţia de la acest eveniment vorbindu-i despre lucrurile

care-i plac foarte mult sau care îl interesează.

c) Îi daţi dreptate, considerând, la fel ca şi el, că celălalt i-a pus în pericol viaţa;

d) Îi relataţi că şi dumneavoastră vi s-a întâmplat mai demult ceva asemănător, dar

după aceea v-aţi dat seama că, după cum conduce, şoferul va ajunge în mod sigur la spitalul

de urgenţă.

7) Dumneavoastră şi partenerul de viaţă( prietenul) aţi intrat într-o discuţie aprinsă,

care a devenit foarte repede un meci de ţipete. Sunteţi amândoi furioşi şi, în locul furiei,

recurgeţi la atacuri personale pe care într-adevăr nu le înţelegeţi, dar le continuaţi. Care este

cel mai bun lucru de făcut?

a) Luaţi o pauză de 20 de minute şi apoi reluaţi discuţia;

b) Opriţi cearta de îndată, pentru că nu contează ce spune partenerul dumneavoastră;

c) Spuneţi că vă pare rău şi îi cereţi partenerului să îşi ceară la rândul său iertare;

d) Vă opriţi un moment, vă adunaţi gândurile şi, apoi, vă precizaţi punctul

dumneavoastră de vedere.

8) Imaginaţi-vă că aţi fost numit şeful unei noi echipe care încearcă să găsească o

soluţie creativă la o problemă sâcâitoare de serviciu. Care este primul lucru pe care îl faceţi?

a) Notaţi paşii necesari pentru rezolvarea rapidă şi eficientă a problemei;

b) Cereţi oamenilor să îşi facă timp pentru a se cunoaşte mai bine între ei;

c) Începeţi prin a cere fiecărei persoane idei privind rezolvarea problemei, cât timp

ideile sunt proaspete;

d) Începeţi printr-o şedinţă de dezlănţuire a ideilor( brainstorming), încurajând pe

fiecare să spună orice idee îi vine în minte, indiferent cât de fantastică pare.

9) Fiul dumneavoastră este extrem de timid şi a fost foarte sensibil şi un pic înfricoşat

de locurile şi oamenii străini, de când s-a născut. Ce faceţi?

a) Acceptaţi că are un temperament sfios, timid şi căutaţi căi de a-l proteja de situaţii

care să-l tulbure;

b) Îl duceţi la un psihiatru de copii;

c) Îl expuneţi intenţionat la mai mulţi oameni şi în locuri străine, astfel încât să-şi

poată înfrânge frica;

d) Organizaţi o serie neîntreruptă de experienţe care să-l înveţe pe copil să ia treptat

contact cu oameni şi situaţii noi.

10) Consideraţi că de mulţi ani aţi dorit să reîncepeţi să practicaţi un sport pe care l-aţi

încercat şi în copilărie, iar acum pentru distracţie, în sfârşit, v-aţi hotărât să începeţi. Doriţi să

vă folosiţi cât mai eficient timpul. Ce faceţi?

a) Vă limitaţi la timpul strict de exerciţiu în fiecare zi;

b) Alegeţi exerciţii care vă forţează mai mult abilitatea( care vi se par mai grele);

c) Exersaţi numai când, în mod real, aveţi dispoziţie;

d)Încercaţi exerciţii care sunt cu mult peste abilităţile dumneavoastră.

Vă mulţumesc!

Anexa 4 (pentru elevi)

Chestionar

Nume:……………………………..

Prenume:…………………………………

Vârsta:…………………………...

Sexul:……………………………

Citeşte cu atenţei întrebările de mai jos şi răspunde cu maximă sinceritate.

Răspunsurile tale sunt confidenţiale. Nu există răspunsuri bune sau rele.

Care este obiectul tău de învăţământ preferat?………………………………………….

Dacă ai fi profesor, ce specialitate ai vrea să ai?………………………………………..

Ce specialitate n-ai vrea să ai sub nici un chip?…………………………………………

Cum te-ai purta cu elevii tăi, pentru ca ei să înveţe bine şi uşor, să te stimuleze şi să te

iubescă?

…………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

………………………

Cum ţi-ai dori să fie elevii tăi? (asemănători cărora dintre actualii tăi colegi. De ce?)

…………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………

Ce-ai gândit tu, ca profesor, despre un elev ca tine?

…………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

………………

Indică una sau mai multe trăsături de caracter răspândite în mod deosebit în rândul

cadrelor didactice:

………………………………………………………..

……………………………………………………….

……………………………………………………….

……………………………………………………….

Ce calităţi consideraţi că sunt indispensabile unui profesor?

………………………………………………………

………………………………………………………


Numele:………………………………………….

Prenumele:………………………………………

Clasa:…………………………

Vă rog să citiţi cu atenţie următoarele perechi de cuvinte. Evaluaţi-vă acestuia în

funcţie de perechile de cuvinte, pe o scală de la 1 la 5. Valoarea unu înseamnă că vă evaluaţi

ca fiind, spre exemplu sociabil, iar valoarea 5, înseamnă că vă evaluaţi ca fiind retras.

Sociabil 1 2 3 4 5

Retras

Cuminte 1 2 3 4 5

Obraznic

Vesel 1 2 3 4 5

Morocănos

Îi place să înveţe 1 2 3 4 5

Nu-şi dă interes pentru

învăţătură


ajută pe ceilalţi

Timid 1 2 3 4 5

Băgăreţ




Indisciplinat

Cu iniţiativă 1 2 3 4 5 Fără

iniţiativă

Calm 1 2 3 4 5

Agitat


mea 1 2 3 4 5

Ambiţios 1 2 3 4 5 Fără

ambiţie

Bun 1 2 3 4 5 Rău

Visător 1 2 3 4 5

Înclinat spre probleme

practice


Superficial


mă simpatizează


Neperseverent


Cu prieteni puţini





Vă mulţumesc!


Test pentru empatia predictivă

Nume:…………………………………………

Prenume:………………………………………

Clasa: ………………………………

Vă rog să citiţi cu atenţie următoarele perechi de cuvinte şi să vă evaluaţi în funcţie de

cele două criterii. De exemplu, pentru prima pereche (ipocrit, cinstit), 1 înseamnă că v-aţi

evaluat a fi ipocrit, iar 5 a fi cinstit. Celelalte valori înclină înspre una sau alta dintre

elementele perechii.

Ipocrit 1 2 3 4 5

Cinstit



faţă de alţii

Arogant 1 2 3 4 5

Modest


Sincer




Egoism 1 2 3 4 5

Generos

Nepoliticos, 1 2 3 4 5

Comportament civilizat

exprimare urâtă

Răutate 1 2 3 4 5

Bunătate


Conştiincios




Discret

Nedrept 1 2 3 4 5

Spirit de dreptate

Imoral 1 2 3 4 5

Caracter integru

Vă rog să recitiţi cu atenţie perechile de cuvinte.Puneţi-vă acum în locul, în „pielea”

profesorului/ profesoarei de………………………………………şi evaluaţi-vă în funcţie de

cum consideraţi că v-ar evalua dânsul/dânsa.

Ipocrit 1 2 3 4 5

Cinstit



faţă de alţii

Arogant 1 2 3 4 5

Modest


Sincer




Egoism 1 2 3 4 5

Generos


exprimare urâtă

Răutate 1 2 3 4 5

Bunătate


Conştiincios




Discret

Nedrept 1 2 3 4 5

Spirit de dreptate

Imoral 1 2 3 4 5

Caracter integru

Vă mulţumesc!

efecte ale nivelului de empatie al profesorului

Documents