ECONOMIECURSUL 1

Conf.univ. dr. VIRJAN DANIELA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE, BUCURESTI, ROMANIA

CATEDRA DE ECONOMIE SI POLITICI ECONOMICE

daniela_virjan@yahoo.com

ECONOMIA SI STIINTA ECONOMICA 1.1. Nevoile umane, resursele și bunurile

1.2. Raritate si alegere, cost de oportunitate

1.3. Activitatea economica si agenții economici

1.4. Economia și locul său în știința economică

1.5. Metode, tehnici si instrumente de analiză economică

1.1. NEVOILE UMANE , RESURSELE ȘI BUNURILE ECONOMICE Nevoile reprezinta dorinte, preferinte, asteptari ale oamenilor

de a avea, de a fi, de a stii si de a crede, respectiv de a-si însusi bunuri, necesare satisfacerii trebuințelor ca ființe naturale și membri ai societații, fară de care exitența noastră nu ar fi posibilă, în condiții de loc si timp.

Caracteristicile nevoilor: Sunt dinamice si nelimitate (ca numar), dar pot fi limitate in capacitate; Sunt conditionate subiectiv (individ) si obiectiv (societate); Sunt complementare (masina-benzina); Sunt substituibile (unt-margarina); Sunt regenerabile; Se succed continu si neintrerupt, fiind de o mare complexitate si importanta

pentru existenta si progresul omului, societatii si pentru mediul natural; Orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere (stari latente si active); Purtatorii nevoii sunt indivizii, familiile, intreprinderile, locuitorii unui oras,

institutiile, economia nationala, etc.

Clasificarea nevoilor (vezi piramida lui A.Maslow)a) In functie de cele 3 dimensiuni ale fiintei umane (biologica, sociala si

ratioanala):- fiziologice;- sociale, de grup;- rationale, spiritual-psihologice

b) In functie de gradul dezvoltarii economice si de nivelul de cultura si civilizatie:- de baza , fundamentale, elementare, inferioare- complexe, elevate, superioare;

NEVOILE UMANE Bunurile si clasificare acestora

Bunurile reprezinta toate elementele de care omul are nevoie pentru ași satisface cat mai bine nevoile

Bunurile pot fi : bunuri economice și bunuri libere.

Clasificare bunurilor economice

a) dupa forma lor materiala: obiecte stabile, serviciile, informatiile, etc. (tangibile si netangibile);

b) dupa modul de prelucrare: primare, intermediare si finale;

c) dupa modul cum sunt consumate: satisfactori si prodfactori;

d) dupa modul cum circula in economie: marfa si nonmarfa Interesele economice - reprezinta manifestari constientizate ale

nevoilor umane care devin mobiluri ale activitatii economice. Ele determina anumite comportamente in vederea realizarii performantelor economice necesare dobandirii acelor bunuri capabile sa satisfaca nevoile.

RESURSELE ECONOMICE Resursele economice – reprezinta totalitatea elementelor de care oamenii au nevoie in

mod direct sau indirect (producerea si obtinerea de bunuri economice) pentru satisfacerea trebuintelor.

Caracteristicile resurselor sunt limitate; Limitarea este o problema pentru intreaga omenire; Sunt limitate la potentialul Planetei Pamant (nu s-au descoperit resurse pe alte

planete); Pentru ca sunt limitate trebuie sa le utilizam rational si sa evitam risipa; Consumul lor este direct proportional cu gradul de cultura si civilizatie al unui popor; Cresterea nevoilor nu poate fi insotita de o crestere similara a resurselor; Ele sunt suportul consumului Clasificarea resurselor:

- primare sau originare (resursele naturale si resursele umane);- derivate (pot fi materiale-echipamente, constructii, stocuri de materiale,

energie, infrastructuri economice sau umane – stocul de invatamant, potentialul inovational, etc.)

Clasificarea resurselor naturalea) din punct de vedere al duratei folosirii resurselor naturale:

- neregenerabile sau epuizabile;- regenerabile (pământ, apă, aer).

b) din punct de vedere al posibilitatilor de recuperare sau de reutilizare în procesele de productie sau de consum:

- recuperabile;- partial recuperabile;- nerecuperabile.

1.2. RARITATE, ALEGERE, COST DE OPORTUNITATE Raritatea – este starea de tensiune între resursele economice limitate si nevoile

nelimitate care trebuie satisfacute cu ajutorul lor Legea raritatii reflectă relațiile de interdependență între volumul, structura si

calitatea nevoilor umane și volumul, structura și calitatea resurselor și a bunurilor economice.

Principiul rationalitatii in economie – realizarea functiei de maximizare a efectelor utile prin minimizarea consumului de resurse. Rationalitatea confera activitatii economice eficienta.

Principiul eficientei economice – a avea eficienta în activitatea economica înseamna a satisface trebuinte mai mari cu aceleasi resurse sau cu resurse mai putine. Eficienta releva în ce masura activitatea economica poate satisface trebuientele cu resursele pe care ea însasi le asigura.

Principiul optimalitatii- maximizarea avantajelor obtinute la un efort integral dat sau minimizarea efortului integral depus pentru realizarea efectului dorit.

Problema generala a economiei – preocuparea oamenilor de a alege resursele si de a ierarhiza folosirea lor pentru satisfacerea cat mai buna a nevoilor.

Ce ? Cat? Cum? Pentru cine sa se produca? Costul de oportunitate (costul real, costul aternativ, cost de opțiune) – pretuirea,

aprecierea acordata celei mai bune dintre sansele sacrificate atunci cand se face o alegere, de a produce, a cumpara sau a intreprinde o anumita actiune dintr-o plaja posibila. Pretul sacrificiului.

Δy - cantitatea sacrificata din y COx= - -----

Δx - cantitatea câștigată din x

Δx - cantitatea sacrificată din x COy= - -----

Δy - cantitatea câștigată din y

CURBA (FRONTIERA) POSIBILITĂȚILOR DE PRODUCȚIE

FRONTIERA POSIBILITATILOR DE PRODUCTIE (FPP)

Instrument cu care se cerceteaza combinatiile posibile de a produce doua bunuri prin folosirea integrala si eficienta a resurselor disponibile la un moment dat si poate fi utilizata in fundamentarea deciziei producatorilor de folosire a resurselor.

Panta FPP are o inclinatie negativa (pentru a produce mai mult dintr-un bun este posibil doar daca se produce mai putin din celelalte, in conditiile in care se folosesc deplin si eficient resursele);

Punctele B, C și D indica o folosire eficienta a resurselor de care se dispune, punctul U- semnifica o folosire ineficienta sau un esec in ceea ce priveste folosirea lor integrala;, iar punctul H– bunuri ce nu pot fi produse la un moment dat;

Pe termen mediu sau lung, odata cu cresterea volumului si eficientei resurselor folosite, curba se deplaseaza spre dreapta sus, punctul H -desemnand combinatii posibile in noile conditii;

Deplasarea spre dreapta se poate realiza pe cale extensiva sau intensiva; FPP punctata semnifica sensul general de progres, fie pe seama cresterii

volumului resurselor, fie pe baza cresterii eficientei folosirii acestora. Costul de oportunitate este ilustrat de panta negativa (concava) a frontierei. Pe masura ce cantitatea produsa dintr-un bun creste, costul oportunitatii al

unei unitati din acest bun are tendinta de crestere, tendinta care are caracter de lege economica: legea cresterii costurilor relative.

1.3. ACTIVITATEA ECONOMICĂ SI AGENȚII ECONOMICI

Activitatea economica- domeniu fundamental si complex al activitatii umane care cuprinde ansamblu faptelor, actelor si reactiilor oamenilor, concretizate in comportamente si decizii privitoare la atragerea si folosirea resurselor economice rare, in vederea producerii, distributiei, schimbului si consumului de bunuri, in functie de nevoile si interesele lor.

Economia este structurata si abordata ca microeconomie; mezoeconomie; macroeconomie si mondoeconomie

Microeconomia- procesele, faptele, actele si compoortametele participantilor individuali la activitatea economica (firme, gospodarii familiale, administratii, banci, etc.)

Mezoeconomia- procesele, faptele, actele si comportamentele care se refera la sectoarele de activitate economica (primar, secundar, tertiar si cuaternar), la ramurile activitatii economice (siderurgie, chimie, transport, educatie, sanatate, etc.)

Macroeconomia- procesele, faptele, actele si comportamentele economice referitoare la grupuri de subiecti economici reuniti in categorii omogene si degajate de comportamentele lor individuale, precum si la intreaga economie privita ca agregat sau ca sistem.

Mondoeconomia- cuprinde totalitatea economiilor nationale, respectiv procesele, faptele, actele si comportamentele subiectiilor economici si ale comunitatilor internationale privite atat prin prisma legaturilor economice dintre economiile nationale, cat si ca inreg considerat la scara planetara sau zonal-internationala.

Legile economice

Fenomenul economic- reprezinta forma exterioara a activitatii ec., acele elemente, aspecte si/sau acte ale vietii economice care apar si se manifesta la suparafata acesteia, putand fi cunoscute de oameni direct, pe baza de experienta. Acestea devin procese ec.

Procesul economic – exprima transformarile in starea activitatii economice, acestea evidentiind dezvoltarea in timp si spatiu a fonomenului economic.

Legile economice – expresia legaturilor esentiale, necesare, relativ stabile si repetabile de dependenta cauzala sau mutuala existente in mod obiectiv in si intre fenomenele si procesele economice.

GENEZA STIINTEI ECONOMICE CONTEMPORANE;I. Prima etapa in evolutia gandirii ec. Isi are inceputurile in gandirea antica greco-

romana si asiatica si se incheie spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, prin contributia lui Adam Smith. El este considerat parintele stiintei economice (Avutia natiunilor”1776). W.Petty (Aritmetica politica), F.Quesnay cu faimosul sau “Tablou economic”, etc.

II. Sfarsitul sec. al XVIII-lea si inceputul ultimei treimi al sec.XIX-lea. David Ricardo “Despre principiile economiei politice si ale impunerii” (1817); Thomas Malthus “Eseu asupra principiului populatiei”(1798) “Principii ale economiei politice” (1820); J.S.Mill “Despre definitia economiei politice si metoda ei caracteristica de investigatie”(1836) si “Principiile economiei politice”(1848). In aceasta perioada a trait si a creat K.Marx, care este considerat un fondator de noua scoala economica. Opera sa fundamentala este “Capitalul” (vol.I-1867, vol.II-1885 si vol.III-1893).

III. Anii ‘70 ai secolului al XIX-lea si marea recesiune mondiala din anii ‘30 ai secolului al XX-lea.Scoala germana: W.Roscher, G.Schmoller, si Fr.List (“Sistem national de economie politica”-1841Marginalistii vienezi, specialisti in teoria valorii si a distributiei: C.Menger, E.Bohm-Bawerk, F.von Wieser)Un loc aparte l-au ocupat economistii: Leon Walras (Elemente de economie politica pura-1877);Vilfredo Pareto (“Manual de economie politica”-1906); Alfred Marshall (“Principii ale economiei politice”-1890 si “Banii, creditul si comertul”-1923)

IV. Anii’20 si anii ‘70 ai secolului al XX-lea. Perioada marcata pregnant de J.M.Keynes si opera sa fundamentala “Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor”Ca replica la curentul dirijist keynesist, s-a constituit liberalismul clasic al secolului al XX-lea, ai carui reprezentanti au fost: L.Mises (“Economia nationala”-1910 si “Probleme de epistemologie economica”-1933), Fr.Hayek (“Drumul catre servitute”-1944,”Constitutia libertatii”-1960), M.Friedman (“Eseuri privind economia pozitiva”-1953; “Capitalism si libertate”-1995; “Teoria cantitativa a monedei”-1969)

V. A cincea perioada a inceput in deceniul al optulea al secolului nostru si continua si astazi.Toate teoriile elaborate in trecut au fost si sunt dezvoltate si actualizate.

Economisti romani: Dimitrie Cantemir, Teodor Diamant, N.Balcescu, Ion Ghica, George Baritiu, Dionisie Pop Martian, P.S.Aurelian, Virgil Madgearu, Victor Slavescu, G.Mladenatz, Ion Raducanu, Ion N.Angelescu, George Tasca, Mihail Manoilescu, N.Georgescu-Roegen, Ionel Blaga, Costin Murgescu, Victor Jinga, N.N.Constantinescu, Mihai Todosia, Ioan Zahiu, Costin C.Kiritescu, etc.

1.4. ECONOMIA SI LOCUL SAU IN STIINTA ECONOMICA;

Stiinta economica s-a conturat ca stiinta spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, atunci cand capitalismul s-a dezvoltat si s-a consolidat in tarile vest-europene.

Initial, noua stiinta a fost denumita economie politica. Termenul a fost consacrat de francezul Antoine de Montchrestien, prin tratatul sau “Tratat de economie politica” (1615)

Acest termen provine de la trei cuvinte de origine greaca:

- oikos (gospodarie, gospodarire);

- nomos (lege, regula);

- polis (orase, cetate).

E.P semnifica regulile (legea) de gospodarire a societatii

Treptat, stiinta economica s-a diversificat, astfel incat a devenit improprie folosirea termenului de economie politica pentru a desemna stiinta economica in totalitatea ei.

Stiinta economica consta in ansamblul coerent de notiuni, idei, teorii si doctrine prin care sunt reflectate in planul gandirii actele, faptele si comportamentele economice, din judecatile de valoare asupra acestora, precum si din tehnicile, metodele si procedeele de masurare, evaluare, gestionare si de stimulare a activitatii economice.

Principalele stiinte economice actuale sunt: economia, microeconomia, macroeconomia, mondoeconomia, relatiile ec.internationale, economia comunitara europeana, finantele, contabilitatea, statistica economica, managementul, marketingul, istoria economica, etc.

Economia este o stiinta teoretico-metodologica fundamentala si se constituie intr-un sistem coerent de teorii (notiuni, concepte, reguli, legi, principii) despre realitatea economica contemporana in ansamblul ei si care analizeaza esenta faptelor, actelor si comportamentelor economice privite in general.

Economia pozitiva – evidentiaza ceea ce este in economie si ceea ce se poate intampla daca va avea loc un anume eveniment (endogen sau exogen), daca se vor produce anumite acte si fapte economice, naturale, tehnico-stiintifice, politice, culturale, etc.

Economia normativa - arata cum ar fi bine sa se desfasoare activitatile economice si ce ar trebui facut pentru ca procesele economico-sociale sa se incadreze in normalitate.

1.5. METODE, TEHNICI SI INSTRUMENTE DE ANALIZA ECONOMICA

“Metoda unei stiinte depinde de natura acesteia” (Andre Marchal) Metoda trebuie conceputa in functie de specificul fiecarui domeniu de cercetat, in cazul nostru in functie de specificul economiei ca stiinta teoretica fundamentala.

Sistemul metodologic al economiei (mai multe detalii manual pp.19-22):

- inductie-deductie;

- principiul caeteris paribus;

- abstractia stiintifica;

- analiza-sinteza;

- metoda istorica si cea logica de analiza economica;

- analiza calitativa-analiza cantitativa;

- modelare matematica.

Formarea, dezvoltarea si abandonara teroriilor economice. Orice teorie economica autentica se formeaza, se dezvolta si poate sa dispara intr-un proces complex in cadrul caruia se opereaza cu:

Definitii care descriu variabilele (v.ec-endogene si exogene; v.de flux; v.de stoc);

Ipoteze, presupuneri despre comportamentul acestor variabile (realiste sau nerealiste);

Predictii, prognoze care sunt deduse din ipotezele teoriei; Teste prin care predictiile sunt confruntate cu realitatea.

ÎNTREBĂRI ? MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!