UNIVERSITATEA “BOGDAN VODĂ” DIN CLUJ-NAPOCAFACULTATEA DE DREPT

AVRAM BUT-CĂPUŞAN

DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE

Cluj-Napoca, 2011

1

CUPRINS

Cuvânt înainte……………………………………………………………...…...7

PARTEA I. ……………………………...……………………………………..7CAPITOLUL I. ÎNTRODUCERE ÎN DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE.............71.1. Conceptul de securitate socială. Noţiune . Definire………………..…..9

1.2. Securitatea socială în documentele internaţionale……………….…….101. 3. Securitatea socială în documentele internaţionale……………….…...11

CAPITOLUL II. CONCEPTUL DE POLITICĂ SOCIALĂ......................................152.1.Politica socială.........................................................................................152.2. . Protecţie şi asigrări sociale..............................................................................162.3. Asigurările sociale …….............................................…...................….17

2.3.1.Trăsăturile asigurărilor sociale sunt ...................................................172.4.Asistenţa socială……………………………………………………...... 18

CAPITOLUL III ASIGURĂRILE PENTRU ŞOMAJ ŞI STIMULAREA FORŢEI DE MUNCĂ......................................................................................................25

3.1. Definirea noţiunii de şomer........................................................................253.2. Analiza prevederilor Legii nr. 76/2002 privind asigurărilor pentru şomaj şi stimularea

ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare..............303.2.1. Concepte utilizate de Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi

stimularea ocupării forţei de muncă...................................................................303.2.2. Beneficiarii sistemului asigurărilor pentru şomaj.................................323.2.3. Indemnizaţia de şomaj..........................................................................333.2.4. Condiţii pentru naşterea dreptului la indemnizaţia de şomaj...............363.2.5. Obligaţiile persoanelor care beneficiază de indemnizaţia de şomaj.....383.2.6. Suspendarea plăţii indemnizaţiei de şomaj şi recuperarea sumelor plătite fără temei

legal......................................................................................................393.2.7. Recuperarea sumelor plătite fără temei legal…………………….….41

3.3. Instituţii cu atribuţii în domeniul protecţiei socialea şomerilor..................413.3.1.Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Cadrul legislativ.........................................................................................................413.3.2. Obiectivele şi atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea orţei de Muncă.............................................................................................................42

3.3.3. Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă...............................................................................................................................44

3.3.4. Consiliul de Administraţie................................................................453.3.5. Directorul general executiv al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de

Muncă................................................................................................................463.3.6. Comisiile consultative......................................................................463.3.7. Corpul de control………………………...………………….……...47 3.3.8.Comitetul Naţional de Coordonare a Măsurilor Active de Combatere a

Şomajului........................................................................................................483.3.9. Comitetele judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, de coordonare a

Măsurilor Active de Combatere a Şomajului.............................................49 3.3.10. Grupul de intervenţie rapidă.............................................................50

3.4. Creşterea şanselor de ocuparea persoanelor aflateîn căutarea unui loc de muncă ca urmare a serviciilor oferite de către A.N.O.F.M..............................................51

3.4.1. Informarea şi consilierea profesională...............................................523.4.2. Medierea muncii................................................................................523.4.3. Formarea profesională.......................................................................533.4.4. Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru

iniţierea unei afaceri........................................................................................533.4.5. Completarea veniturilor salariale ale angajaţilor..............................533.4.6. Stimularea mobilităţii forţei de muncă.............................................56

2

3.4.7. Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor...........................................................................................................................58

3.4.8. Contractul de solidaritate...................................................................58

CAPITOLUL IV. ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE ………………………………..……………………………..65

4.1. Noţiune....................................................................................................654.2. Riscurile asigurate...................................................................................654.3. Persoanele asigurate (asiguraţii)..............................................................684.4. Asigurătorul.............................................................................................694.5. Raporturile de asigurare şi riscurile asigurate.........................................70

CAPITOLUL V. PENSIILE ŞI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE ………….......................................................................................................................................................77

5.1. Caracteristici ale sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale potrivit Legii nr. 263/2010........................................................................................................77

5.2. Pensiile...............................................................................................................785.2.1. Persoanele asigurate (asiguraţii)..................................................................785.2.2. Declaraţia de asigurare………………………………………….....805.2.3. Contribuţia de asigurări sociale………………………………….....835.2.4. Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale………………..…855.2.5. Sumele pentru care nu se datorează contribuţia de asigurări

sociale...............................................................................................................................865.3. Noţiunea şi categoriile de pensii..............................................................87

5.3.1. Pensia pentru limită de vârstă............................................................875.3.2. Pensia anticipată parţială...................................................................895.3.3. Pensia anticipată parţială...................................................................915.3.4. Pensia de invaliditate ......................................................................935.3.5. Pensia de urmaş.................................................................................985.3.6. Pensia minimă garantată....................................................................995.3.7.Calculul impozitare pensie...............................................................1005.3.8. Stabilirea şi plata pensiilor..............................................................1015.3.9. Recalcularea pensiilor......................................................................101 5.3.10. Întocmirea unui dosar de pensionare.............................................1015.3.9. Cumulul pensiei cu alte venituri......................................................102

5.4. Reglementări speciale în privinţa unor pensii.......................................1035.5. Finanţarea pensiilor.........................................................................................107

CAPITOLUL VI. CONCEDIILE ŞI INDEMNIZAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE………………………………………………………..…112

6.1. Dispoziţii generale……………………………………………..……...1126.2. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii……………………….….1136.3. Stagiul minim de cotizare..................................................................………..1136.4. Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă....1136.5. Concediile şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea

capacităţii de muncă……………………………………...…………….1166.6. Concediul şi indemnizaţia de maternitate muncă……………….....…119 6.7. Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav……...…1206.8. Concediul şi indemnizaţia de risc maternal…………………...………121

CAPITOLUL VII. SUSŢINEREA FAMILIEI ÎN VEDREA CREŞTERII COPILULUI1227.1. Concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului ………………..1237.2. Persoane care beneficiază de indemnizaţia şi de stimulentul prevăzute de Ordonanţa

de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005...................................................................................1267.3. Condiţii pentru acordarea concediului şi a indemnizaţiei................................126

PATREA A III-A............................................................................................129ASISTENŢA SOCIALĂ, PE DOMENII........................................................129CAPITOLUL VIII. ALOCAŢIA DE STAT PENTRU COPIIl.....................129

3

8.1. Titularul dreptului la alocaţia de stat pentru copii şi beneficiarul acesteia...........................................................................................................................129

8.2. Categorii de copii care au dreptul la alocaţie..........................................1298.3.Condiţiile în care se acordă alocaţia de stat pentru copii..........................131

CAPITOLUL IX : VENITUL MINIM GARANTAT.....................................1359.1. Beneficiarii ajutorului social....................................................................1359. 2. Nivelul venitului minim garantat............................................................1369.3. Stabilirea şi plata ajutorului social..........................................................1379.4.Obligaţiile titularilor şi ale beneficiarilor de ajutor social……………....1409.5. Modificarea cuantumului ajutorului social, suspendarea şiîncetarea plăţii ajutorului social.......................................................................1429.6. Alte categorii de prestaţii familiale..........................................................144

CAPITOLUL X. PROTECŢIA SOCIALĂ SPECIALĂ A PERSOANELOR CU HANDICAP............................................................................................................146

10.1. Noţiunea de handicap. Istoric şi evoluţie..............................................14610.2. Definiţia persoanei cu handicap în legislaţie.........................................15210.3Tipurile de handicap sunt......................................................................15410.4. Gradele de handicap sunt......................................................................15510.5. Încadrarea în grad de handicap..............................................................155 10.5.1. Criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru

copii................................................................................................................................155 10.5.2. Serviciul evaluare complexă persoane adulte cu handicap...............157 10.5.3. Evaluarea medicală şi psihosocială a persoanei adulte cu handicap, care solicită

acordarea măsurii de protecţie ...................................................................158 10.5.4. Evaluarea complexă a persoanei adulte.............................................15910.6. Lista afecţiunilor care creează handicap ireversibil...............................16010.7. Investigaţii medicale specifice afecţiunii...............................................16310.8. Constituţionalizarea dreptului la protecţie specială a persoanelor cu

handicap..........................................................................................................................16810.9. Scurt istoric al sistemului de protecţie socială a persoanelor cu

handicap..........................................................................................................................17010.10. Dreptul la prestaţii de asistenţă socialăpersoanelor cu

handicap..........................................................................................................................17310.11. Rolul instituţiilor neguvernamentale....................................................17610.12. Drepturile persoanelor cu handicaă şi ale asistentului

personal...........................................................................................................................18210.12.1. Dreptul la îngrijire specială a copilului cu handicap.........................19210.12.2. Asistentul personal al persoanei cu handicap.............................19310.13. Accesibilităţi, facilităţi şi finanţări în domeniul protecţiei sociale speciale a

persoanelor cu handicap.................................................................................197 10.13.1. Accesibilităţi pentru persoanele cu handicap.................................197 10.13.2. Etapizarea lucrărilor de amenajare a accesibilităţilor pentru persoanele cu

handicap...................................................................................................197 10.13.3. Stadiul actual al realizării accesibilităţilor pentru persoanele cu

handicap..........................................................................................................................200 10.13.4. Facilităţi la încadrarea în muncă a persoanelor cu

handicap..........................................................................................................................203 10.13.5. Finanţarea sistemului de protecţie specială a persoanelor cu

handicap..........................................................................................................................206

CAPITOLUL XI PROTECŢIA SOCIALĂ A VÂRSNICILOR.............................................................................................................208

11.1.Consideratii generale...............................................................................20811.2.Vârsnicii, sărăcia şi excluziunea socială.................................................20811.3. Asistenta sociala a persoanelor varstnice reglementări,

măsuri.............................................................................................................................210 11.3.1. Măsuri guvernamentale.......................................................................211

4

11.4. Îgrijirea sănătăţii şi securităţii vârsnicilor…………..….……………..…22011.5. Prestaţii şi servicii de asistenţă socială …………..……………..……...222

EXEMPLIFICĂRI PRIVIND POSIBILITĂŢI DE ASISTENŢA SOCIALĂ CE SE ACORDĂ PERSOANELOR VÂRSNICE ÎN JUDEŢUL CLUJ…………………………………………………………………….......................228

11.6. Unităţi rezidenţiale şi de zi pentru persoane adulte aflate în subordinea DGASPC Cluj………………………………………………………………………....228

11.6.1.Centrul de Îngrijire şi Asistenţă, Cluj-Napoca……………………..…..22911.6.2.Centrul de Îngrijire si Asistenţă Câţcău……………………………...…22911.6.3. Locuinţe Protejate, Câţcău…………………………………………......23011.6.4.Centrul de Îngrijire şi Asistenţă, Luna de Jos………………………......23011.6.5. Centrul de Îngrijire si Asistenta “Sfântul Nicolae”, Mociu……………23111.6.6. Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuro-psihiatrică,

Gherla………………………………………………………………………………….23111.6.7. Centrul Pentru Persoane Vârstnice Gherla………………………...…..231 11.6.8.Centrul de Servicii de Recuperare Neuromotorie de Tip Ambulatoriu,

Turda………………………………………………………………………………...…23211.6.9. Centrul de Îngrijire si Asistenta pentru Vârstnici “Acoperământul Maicii

Domnului”……………………………………..............................................................23211.6.10. Centrul pentru Persoane Vârstnice, Recea Cristur…………………...23311.6.11. Complexul de Servicii Comunitare destinat persoanelor adulte, Câmpia

Turzii……………………………………………………………………………….….23411.6.12.Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrică,Jucu………………………………………………………………………..…..23411.7. Cămine de bătrâni private…………………………………………….....23511.7.1.Caminul de batrani Zana Buna……………………………………..….23511.7.2. Centrul pentru Îngrijiri Persoane Vârstnice “Iozefini”, ……………....23611.7.2.1.Câteva imagini de la acest cămin din Floreşti Cluj…….....................23711.7.3.Centrul Creştin „Ruchama”pentru Persoane fără Adăpost ....................243

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………..……….245

ANEXEVÂRSTE STANDARD de pensionare Femei ……………………...……..….251VÂRSTE STANDARD de pensionare Bărbaţii ……………..………..…..…256VÂRSTE STANDARD cadrele militare în activitate Femei-Bărbaţ………….259Reducerea varstelor standard de pensionare condiţii deosebite de muncă263Reducerea varstelor standard de pensionare condiţii speciale……………269Stagiul de cotizare necesar pentru pensie de invaliditate…….….……271 Acte necesare încdrării în grad de handicap….………...………….………272

5

Cuvânt înainte

Omul, ca fiinţă socială, nu poate şi nu trebuie să fie studiat ca ceva ce există singuratic, izolat. Despărţirea omului de societatea în care vieţuieşte este potrivnică ştiinţei şi în final este inumană, deoarece omul este în acelaşi timp atât beneficiarul cât şi victima progresului societăţii. Omul poate deveni o victimă a progresului atunci când rămâne şomer, deci fără mijloace de subzistenţă sau atunci când, din motive de sănătate sau de vârstă, nu mai poate munci. În aceste situaţii societatea are obligaţia morală de a proteja pe cei afectaţi, deoarece omenia este “însuşirea cea mai de preţ a vieţii”. Guvernanţilor le revin responsabilităţi multiple de protecţie a populaţiei, în general, şi a diferitelor categorii defavorizate, în special.

Într-un stat democratic protecţia socială are o importanţă deosebită având în vedere faptul că ea reprezintă ansamblul acţiunilor întreprinse de către societate pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecinţelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale asupra nivelului de trai al populaţiei.

Într-o societatea modernă, protecţia socială se identifică cu dreptul impersonal fundamental la solidaritate socială a cetăţenilor unui stat, drept determinat după reguli universale, cunoscute. Astfel spus, protecţia socială este un drept fundamental al tuturor membrilor societăţii la solidaritate socială, mutualitatea fiind forma de manifestare morală a acestui tip de solidaritate.

În ţara noastră, după decembrie 1989, datorită trecerii de la o economie planificată la economia de piaţă, s-a impus o reconsiderare a sistemului de protecţie socială.

Noţiunea de „nivel de viaţă decent” prezentă în art. 47 din Constituţia României, aşa cum este consacrată de paragraful 1 art. 4 al Cartei Sociale Europene Revizuită, trebuie obligatoriu să ţină seama de necesităţile de ordin economic, social şi cultural ale lucrătorilor şi ale familiilor acestora în funcţie de gradul de dezvoltare al societăţii în care trăiesc; în plus, acesta trebuie pentru moment să fie apreciat în contextul economic şi social al fiecărui stat interesat.

Ideea Cartei Social Europene este axată pe convingerea că aspectele sociale condiţionează reuşita economică. Atunci când eficienţa economică sfidează socialul apar blocaje şi tensiuni.

Orice stat dispune de un sistem instituţional (constituţie, legi, instituţii, infrastructură, etc.), care influenţează profund şansele şi condiţiile de viaţă ale indivizilor şi grupurilor sociale, opţiunile în legătură cu modalităţile de abordare principală şi de soluţionare practică a tuturor problemelor, inclusiv a celor sociale.

După prezentarea conceptelor de bază cu care se operează în materie de protecţie socială a persoanelor, am avut în vedere: cadrul legislativ, cadrul instituţional, categoriile de beneficiari, prestaţiile acordate, dar şi modul de punere în practică a drepturilor reieşite din actele normative.

Sarcina nu a fost deloc uşoară întrucât, cel puţin sub aspect legislativ sistemul protecţiei sociale cu diversele sale componente este într-o continuă prefacere. Legile de bază adoptate au suferit numeroase amendamente într-un timp relativ scurt.

Am urmat şi îndemnul celebrului jurist al antichităţii, Celsus, care a transmis un mesaj universal valabil: „scire leges non hoc verba earum tenere, sed vim ac potestas” (a cunoaşte legile, nu înseamnă a le ştii cuvintele, ci conţinutul şi sensul). Nu are nici un cusur acest raţionament. Dar, el trebuie să fie continuat logic de scopul desluşirii legilor: aplicarea corectă şi în consens cu finalitate a normativităţii existente. Aşadar, tot la practică ajungem,fiind dătătoarea de ton în înţelegerea fenomenului social.

6

PARTEA I

CAPITOLUI I: ÎNTRODUCERE ÎN DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE

1.1. ConceptPrin conţinutul său dreptul la un nivel de trai ridicat include dreptul cetăţeanului la

condiţii rezonabile de viaţă care să-i asigure, lui şi familiei un trai civilizat, decent. Desigur, traiul decent se realizează prioritar prin munca cetăţeanului şi a familiei sale, dar statul trebuie să contribuie decisiv la ameliorarea condiţiilor de viaţă pentru a se realiza standardele civilizaţiei. De aceea, Constituţia obligă statul la luarea măsurilor de dezvoltare economică şi de protecţie şi asistenţă socială corespunzătoare. Formularea constituţională permite luarea tuturor acestor măsuri, asigură receptivitatea la elementele noi ce pot apărea în acest domeniu, permite atât cooperarea internaţională cât şi colaborarea dintre autorităţile statale şi alte asociaţii neguvernamentale, etc.

Revizuirea Constituţiei a instituţionalizat asistenţa socială, ca o dimensiune modernă a măsurilor necesare pentru asigurarea unui trai normal. De asemenea, a fost făcută o referinţă expresă la cele două forme posibile de asigurări sociale, publice şi private.

Ca şi în cazul altor drepturi, şi aici suntem în prezenţa unui drept complex. El cuprinde îndeosebi: dreptul la condiţii rezonabile de existenţă şi la ameliorarea lor continuă.

1.2. Noţiune. Definire.Securitatea socială este un ansamblu de norme juridice care reglementeză această

activitate, măsurile de protecţie, specificul lor, beneficiarii acestora. Normele juridice care reglementază relaţiile de securitate socială, formeaza ramura de drept, cunoscută în lume de dreptul securităţii sociale.

Dreptul securităţii sociale s-a desprins din dreptul muncii pentru a deveni o disciplină autonomă, o noua ramură de drept, apartinand dreptului public şi nu dreptului privat. Dreptul securităţii sociale este format din ansamblul normelor de drept care reglementează raporturile juridice de asigurare socială şi pe cele de asistenţă socială .

El se particularizează faţă de dreptul muncii, în principal, prin următoarele :a) obiectul său îl constituie raporturile juridice de asigurări sociale şi de asistenţă

socială; aceste raporturi juridice nu sunt grevate în mod necesar pe raporturile de muncă ale salariaţilor; de regulă, ele se nasc ex lege, fără a avea la bază voinţa subiectelor lor;

b) metoda de reglementare proprie dreptului securităţii sociale este cea directă, prin acte normative. Potrivit art. 73 alin. 3 pct. p din Constituţie, problemele securităţii sociale constituie obiect al legii organice (ca şi cele privind raporturile de muncă).

Ca urmare a existenţei acestor trăsături specifice, Codul muncii, spre deosebire de cel anterior, nu cuprinde rglementări din domeniul securităţii sociale. Explicaţia rezidă în faptul că dreptul securităţii sociale face parte, în principal, din dreptul public, în timp ce dreptul muncii se integrează atât dreptului privat, cât şi dreptului public.

Constituind ramuri de drept distincte, dreptul muncii şi dreptul securităţii sociale au însă şi numeroase zone de interferenţă:

parte importantă a raporturilor juridice de asigurări sociale este grefată pe calitatea de salariat;

ambele ramuri operează, într-o anumită măsură, cu aceleaşi noţiuni, concepte sau instituţii juridice;

fără a afecta apartenenţa dreptului securităţii sociale, în principal, la dreptul public, totuşi, în subsidiar faţă de reglementările normative privind asigurările sociale, contractele colective de muncă - izvoare de drept specifice dreptului muncii - pot cuprinde şi clauze prin care se acordă salariaţilor drepturi suplimentare sau la un nivel superior comparativ cu prevederile legale;

izvoarele internaţionale ale dreptului muncii şi, respectiv, ale dreptului securităţii sociale sunt deseori comune;

şi în dreptul intern, acte normative fundamentale - cum sunt Legea nr.292/2011), publicata in M.O. nr. 905/20.12.2011. În principal, noua lege reglementează următoarelor aspecte: defineşte sistemul de asistenţă socială şi componentele lui (sistemul de beneficii sociale şi cel de servicii sociale), Legea nr. 263/2011 privind

7

Sistemul unitar de pensii publice, Legea nr. 76/2000 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă - reverberează în ambele ramuri de drept, în principal, în dreptul securităţii sociale şi, în subsidiar, în dreptul muncii.

1.3. Securitatea socială în documentele internaţionaleA). Organizaţia Internaţională a Muncii a adoptat mai multe norme în această

materie, dintre care menţionăm cu titlu exemplificativ: Recomandarea nr. 67/1944 asupra mijloacelor de existenţă, Recomandarea nr. 69/1945 asupra îngrijirilor medicale, Convenţia nr. 102/1952 privind securitatea socială care a marcat o nouă etapă în legislaţia internaţională a securităţii sociale prin introducerea obiectivul unui nivel minim de securitate realizabil în toate ţările lumii, indiferent de gradul de dezvoltare economică .

Convenţia este exhaustivă, reunind într-un instrument unic toate ramurile securităţii sociale; în plus, prevede alocaţiile familiale care nu făcuseră obiectul nici unei norme precedente .

Convenţia defineşte cele nouă componente ale securităţii sociale, şi anume: asistenţa medicală; indemnizaţiile de boală; prestaţiile de şomaj; prestaţiile de bătrâneţe; prestaţiile în caz de accidente de muncă ori boală profesională; prestaţiile familiale; prestaţiile de maternitate; prestaţiile de invaliditate; prestaţiile de supravieţuire.

B). Consiliul Europei a adoptat numeroase documente, dintre care amintim cu titlu exemplificativ: Charta socială europeană revizuită (1996), Codul european de securitate socială (1964), Convenţia europeană de securitate socială (1973) .

a) Charta este importantă, în special, datorită art. 12 intitulat dreptul securităţii sociale.

b) Codul european de securitate socială este aproape identic cu Convenţia O.I.M. nr. 102/1952 privind securitatea socială, însă condiţiile de ratificare sunt mult mai riguroase .

c)Tratatul C.E.E. prevede - în art. 51 - două principii comunitare în domeniul securităţii sociale cu scopul instituirii unui sistem care să permită lucrătorilor migranţi şi celor dependenţi de ei:

• totalizarea oricărei perioade luate în considerare de către diferite legislaţii naţionale pentru obţinerea şi menţinerea dreptului la prestaţii, respectiv pentru calculul acestora;

• plata de prestaţii persoanelor rezidente pe teritoriile statelor membre.d) În scopul coordonării prevederilor legislaţiilor privind securitatea socială au fost

elaborate şi: Recomandarea nr. 92/441/CEE privind criteriile comune relative la resursele şi prestaţiile satisfăcătoare în sistemele de protecţie socială; Recomandarea nr. 92/442/CEE privind convergenţa obiectivelor şi politicilor de protecţie socială; Regulamentul nr. 883/2004/CE privind aplicarea regimurilor de securitate socială.

Regulamentul nr. 883/2004/CE priveşte următoarele categorii de persoane: cetăţenii unui stat membru; apatrizii; refugiaţii rezidenţi într-un stat membru, în situaţia în care sunt sau au fost sub incidenţa legislaţiei unuia sau mai multor state membre; membrii de familie ai tuturor celor menţionaţi precum şi urmaşii acestora.

Regulamentul are în vedere toate legislaţiile referitoare la securitatea socială care privesc: a) prestaţiile în caz de boală; b) prestaţiile de maternitate şi de paternitate asimilate; c) prestaţiile de invaliditate, inclusiv cele care sunt destinate să menţină sau să amelioreze capacitatea de muncă; d) prestaţiile de bătrâneţe; e) prestaţiile pentru urmaşi; f) prestaţiile pentru accidente de muncă şi boli profesionale; g) prestaţiile de deces; h) prestaţiile de şomaj; i) prestaţiile de pre-pensionare; j) prestaţiile familiale.

Regulamentul nr. 883/2004/CE se aplică:• regimurilor generale şi speciale de securitate socială, contributive şi

necontributive;• regimurilor relative la obligaţiile angajatorului sau ale armatorului;• prestaţiilor speciale în bani, cu caracter necontributiv care prezintă

concomitent şi caracteristicile ajutorului social.

Regulamentul nr. 883/2004/CE nu se aplică asistenţei sociale şi medicale, regimurilor de prestaţii în favoarea victimelor războiului sau consecinţelor acestuia .

8

CAPITOLUL II: CONCEPTUL DE POLITICĂ SOCIALĂ2.1. Politica socialăPolitica socială a statului reprezintă un ansamblu de scopuri şi instrumente de

analiză prin care puterea publică realizează afectarea normativă a resurselor publice şi a distribuirii veniturilor înperspectiva umanistă a dreptăţii sociale.

Politica socială urmăreşte rezolvarea marilor probleme sociale legate de sănătate, educaţie, ocuinţe şi se realizează prin intervenţia statului asupra următoarelor categorii de beneficiari: familii cu mulţi copii fără susţinere materială, copii orfani, persoane aflate în incapacitate de muncă definitiv sau temporar, persoane vârstnice etc. În general, nu se poate elabora “o listă universală” de componente ale politicii sociale asupra cărora statul doreşte şi poate să acţioneze prin intermediul politicii sociale deoarece aceasta cuprinde o arie mai largă sau mai restrânsă de obiective sociale determinată de organizarea societăţii, în general şi în funcţie de politica promovată de partidul de guvernământ şi mecanismele politice specifice acestuia.

În lucrarea sa cu privire la problematica politicii sociale, T. H. Marshall1, considera că scopul declarat al politicii sociale este bunăstarea. Pornind de la această premisă, în condiţiile actuale ale dezvoltării societăţii principalele obiective urmărite de politica socială, sunt:

a) promovarea unor servicii publice: sănătate, educaţie, siguranţă socială, cultură etc.;

b) protecţia unor segmente ale populaţiei aflate în dificultate prin intermediul sistemului asigurărilor sociale şi a sistemului asistenţei sociale;

c) asigurarea unor condiţii sociale considerate a fi importante pentru dezvoltarea socială generală: creşterea solidarităţii sociale, promovarea intereselor familiei şi a copilului, etc.

Politica socială a statului poate interveni şi în alte domenii cum ar fi: aplicarea unor măsuri de reglementare a proceselor cu efecte nocive asupra mediului ambiant sau la nivel microeconomic prin intermediul instituţiilor locale poate influenţa sau urmări rolul şi activitatea sindicatelor sau protecţia angajaţilor (durata zilei de muncă, dreptul la condiţii corespunzătoare de muncă etc.).

2.2. Protecţie şi asigrări socialeFundamentul realizării politicii sociale îl constituie sincronizarea politicii sociale cu

politica economică astfel încât obiectivele politicii sociale să nu fie în discordanţă cu obiectivele de dezvoltare economică . Afirmaţia că economia este latura inseparabilă a acţiunii sociale presupune tratarea socialului prin prisma modificărilor la care este supus economicul ca urmare a schimbărilor fundamentale de sistem.

2.3. Asigurările sociale cuprind: asigurarea de sănătate, prestaţiile de maternitate, ajutorul de deces, indemnizaţia de şomaj, dreptul la pensie, asigurările pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Se apreciază că, în cadrul asigurărilor sociale, intră cu titlu de prestaţii noncontributive şi drepturile acordate: invalizilor, văduvelor şi orfanilor de război, veteranilor de război, foştilor deţinuţi politici, eroilor martiri, urmaşilor şi răniţilor din timpul Revoluţiei din 1989, magistraţilor înlăturaţi din justiţie în perioada 1945 - 1952 .

Într-un fel, se poate aprecia că, în prezent, cu privire la anumite instituţii juridice, există anumite norme de drept comun în domeniul securităţii sociale, dar şi norme specifice pentru anumite categorii de personal.

Aşadar, fără ca enumerarea să fie exhaustivă, norme generale în domeniul securităţii sociale sunt: Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale; Legea nr. 19/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale; Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului; Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii; Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat; Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială.

1 Marshall,T.H - Citizenship and social class and other essays9

În domeniul dreptului securităţii sociale, normele specifice pentru anumite categorii de personal sunt, cu titlu exemplificativ: Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor; Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular; Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor.

2.3.1. Trăsăturile asigurărilor sociale sunt considerate a fi următoarele :asubiectele raportului de asigurare sunt, pe de o parte, persoana fizică (asiguratul),

iar, pe de altă parte, organizaţia de asigurări prin organismele competente;a) conţinutul raportului de asigurare este alcătuit în esenţă din dreptul

asiguratului la primirea indemnizaţiei de asigurări sociale şi obligaţia corelativă a instituţiei de asigurări de a o plăti, din obligaţia asiguratului de a vira contribuţia de asigurări sociale, corelativă cu dreptul instituţiei de asigurare de a pretinde plata contribuţiei (raport juridic de tip comutativ);

b) raportul de asigurare se naşte, ca regulă, ex lege, neavând la bază voinţa subiectelor sale;

c) conţinutul raportului de asigurare constă, în principal, în furnizarea unor prestaţii ce reprezintă venituri de înlocuire a câştigului profesional (salariu, alte forme de venit profesional).

2.4 Asistenţa socialăAsistenţa socială funcţionează după un alt principiu decât asigurarile: bazându-se

doar pe fonduri provenite din bugetul statului sau din donaţii ale voluntarilor şi ale instituţiilor internaţionale, asisenţa nu presupune nici o contribuţie financiară anterioară a persoanei asistate. Ajutorarea persoanelor aflate în situaţii problematice are la bază principiul solidarităţii şi presupune evaluarea trebuintelor asistatului.

Nevoii sociale cu o etiologie economică i se poate răspunde prin intervenţii în care beneficiile sociale acoperă necesarul dorit pentru un standard minim de viaţă. Serviciile din domeniul asistenţei sociale sunt specifice pentru nevoile provocate de incapacitîţi personale sau dependenţă.

Când între asistenţa socială şi schimbare socială nu se stabileşte o relaţie stransă, se pot ivi probleme serioase dinspre utilizatori, dinspre cei care oferă sprijin, dinspre practicieni, dinspre manageri şi organizaţiile furnizoare de servicii sociale.

Asistenţii sociali au o mare responsabilitate: aceea de a reinventa practica; ei nu au de aplicat soluţii, ci se implică în rezolvarea de probleme, adică în cautarea de soluţii noi, adaptate fiecarei situaţii.

Activitatea asistenţială are doua dimensiuni principale: dimensiunea economică, care vizează alocarea unor resurse financiare şi materiale persoanelor care pentru o perioadă limitată de timp nu pot duce o viaţă auto-suficientă, de ex.:copiii orfani sau aflaţi în dificultate, bătrânii fără susţinere familială şi fără pensii, şi dimensiunea propriu-zisă socială şi psiho-socială care vizează procesele de integrare şi reintegrare socială în sens larg, de ex.: protecţia persoanelor victime ale abuzului fizic, sexual şi psihic, în asistenţa dependenţilor de droguri şi alcool, etc.

Sistemul instituţiilor asistenţiale de stat diferă de la o ţară la alta, el dezvoltându-se în funcţie de resursele bugetare ale statelor, de specificul problemelor sociale pe care încearcă să le soluţioneze, de tradiţiile asistenţiale şi organizaţionale, precum şi de ideologia dominantă. Acest sistem evoluează permanent, adaptându-se dinamicii problemelor sociale.

Sintagma ,,problema socială’’ apare în sociologie şi în domeniul politicilor sociale pentru a desemna un set de situaţii problematice întalnite la nivel comunitar, societal şi mai puţin la nivel individual. Macro-problemele ţi micro-problemele sociale devin aspecte diferite ale aceluiaşi fenomen. Nevoia de sprijin a unei persoane devine o problemă pentru asistenţii sociali atunci când familia sau comunitatea locală apropiată nu pot răspunde sau nu o pot implini. Astfel, sprijinul de care au nevoie persoanele şi familiile acestora este adesea solicitat atât de la formele instituţionalizate de asistenţa socială cât şi de la comunitate sau de la societate.

În cadrul sistemului de protecţie socială, asistenţa oferă o protecţie minimală indivizilor aflaţi într-o situatie problematicaă. Prestaţiile asistenţei sociale, finanţate din banul public sau din donaţii, sunt expresia solidarităţii naţionale. Ajutorul acordat pe o perioadă

10

limitată de timp celor cu probleme deosebite nu depinde de vreo contribuţie a acestora şi nici nu presupune o rambursare a ajutorului. Sistemul asigurarilor, care stă la baza securităţii sociale se intemeiază pe o logică contributivă în cadrul căreia cotizaţiile finanţează compensările de venituri în mod proporţional cu contribuţia anterioară a individului.

Asistenţa socială experimentează acum o importantă perioadă de schimbare a priorităţilor, a organizării şi a practicii de zi cu zi. Conform noilor prevederi legislative privind protecţia copilului, a persoanelor cu deficienţe, a persoanelor varstnice, apoi cele din domeniul justiţiei restaurative, a alternativelor la formele tradiţionale de asistenţă, a perspectivei comunitare şi personalizate de intervenţie, natura şi viitorul asistenţei sociale se modifică considerabil.

Asistenţa socială este reprezentată de un ansamblu unitar, constituit potrivit Legi nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială.

Sistemul naţional de asistenţă socială reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, prin autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, colectivitatea locală şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor (art. 2 alin. 1 din Legea nr. 47/2006).

Asistenţa socială, componentă a sistemului naţional de protecţie socială, cuprinde serviciile sociale şi prestaţiile sociale acordate în vederea dezvoltării capacităţilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale , creşterea calităţii vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială.

Dreptul la asistenţă socială se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, şi este garantat:

tuturor cetăţenilor români care au domiciliul sau reşedinţa în România, fără nici un fel de discriminare;cetăţenilor altor state, apatrizilor, oricărei persoane care a dobândit o formă de protecţie şi care are domiciliul sau reşedinţa în România, în condiţiile legislaţiei române, respectiv ale acordurilor şi tratatelor la care România este parte.

Serviciile şi prestaţiile sociale se acordă în funcţie de situaţia persoanei sau familiei.Astfel:a) Serviciile sociale pot fi primare şi specializate. - Serviciile sociale primare sunt măsuri şi acţiuni de proximitate şi prevenţie

acordate în comunitate, în scopul identificării şi limitării situaţiilor de risc în care se poate afla la un moment dat persoana, familia sau grupul.

- Serviciile sociale specializate sunt măsurile de suport şi asistenţă care au ca scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor persoanei ori familiei, aflată în situaţii specifice de vulnerabilitate sau de risc de excludere socială şi sunt acordate de personal calificat şi specializat.

Furnizarea serviciilor sociale se organizează într-un sistem descentralizat, la nivelul comunităţilor locale, pentru a răspunde cât mai adecvat nevoilor sociale identificate, tipologiei potenţialilor beneficiari şi condiţiilor particulare în care aceştia se află.

Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale, cu sau fără găzduire, după cum urmează:

în comunitate; la domiciliul beneficiarului; în centre de zi şi centre rezidenţiale, publice sau private.

Centrele de zi şi rezidenţiale reprezintă aşezăminte în care serviciile sociale sunt acordate de personal calificat şi care dispun de infrastructura adecvată furnizării acestora; în centrele rezidenţiale persoana este găzduită mai mult de 24 de ore.

Serviciile sociale sunt acordate de furnizori de servicii sociale care sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat.

Furnizorii de servicii sociale acreditaţi precum şi serviciile sociale acordate de aceştia se înregistrează în registrul electronic unic, organizat la nivel naţional pe baza ordinului ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

Furnizorii de servicii sociale acreditaţi pot încheia convenţii de parteneriat sau contracte pentru acordarea serviciilor sociale.

11

Serviciile sociale sunt organizate într-un sistem flexibil, multidisciplinar şi coordonat şi pot fi furnizate în sistem integrat cu serviciile de sănătate, învăţământ, locuire, ocupare a forţei de muncă şi altele asemenea, în funcţie de complexitatea situaţiei.

b) Prestaţiile sociale reprezintă transferuri financiare şi cuprind: alocaţii familiale, ajutoare sociale, indemnizaţii şi facilităţi (art. 17 alin. 1 din Legea nr. 47/2006).

• alocaţiile familiale se acordă familiilor şi au în vedere naşterea, educaţia şi întreţinerea copiilor;

• ajutoarele sociale se acordă persoanelor sau familiilor aflate în dificultate şi ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime de viaţă, evaluate prin anchetă socială precum şi prin alte instrumente specifice;

• indemnizaţiile şi facilităţile se acordă persoanelor pentru favorizarea incluziunii sociale şi asigurării unei vieţi autonome; indemnizaţiile cu caracter reparatoriu se acordă persoanelor şi, după caz, familiilor acestora, care au suferit daune în urma unor evenimente socio - politice sau legate de catastrofe şi calamităţi naturale, recunoscute prin lege.

Principalele criterii pe baza cărora se acordă prestaţiile sociale sunt următoarele: • evaluarea contextului familial; • veniturile solicitantului sau ale familiei acestuia; • condiţiile de locuire; • starea de sănătate şi gradul de dependenţă.

Statul acordă prestaţiile sociale prin autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Prestaţiile sociale se acordă în bani sau în natură, din bugetul de stat ori, după caz, din bugetul local şi sunt reglementate prin legi speciale.

Spre deosebire de raporturile de asigurări sociale care au o sferă de cuprindere redusă datorită calităţii de asigurat şi care sunt condiţionate de o anumită situaţie juridică - de exemplu cea de salariat - raporturile de asistenţă socială au o arie de cuprindere mult mai extinsă, derivată din noţiunea de nevoie .

Raporturile de asistenţă socială se caracterizează, în principal, prin următoarele :d) sunt reglementate exclusiv prin lege;e) subiectele lor sunt persoanele fizice aflate în nevoie, pe de o parte şi statul,

prin organismele sale specializate, pe de altă parte;f) în conţinutul acestor raporturi intră dreptul persoanelor asistate social de a

primi prestaţiile stabilite de lege precum şi obligaţia organelor specializate ale statului de a le acorda;

g) prestaţiile au un cuantum forfetar şi ele nu sunt în mod obligatoriu succesive ca cele de asigurări sociale.

12

PARTEA A II-A - ASIGURAREA SOCIALĂ, PE CATEGORII

CAPITOLUL III - ASIGURĂRILE PENTRU ŞOMAJ ŞI STIMULAREA FORŢEI DE MUNCĂ

3.1. Definirea noţiunii de şomerPentru a clarifica unele noţiuni, tipologii sau alte aspecte ce caracterizează piaţa

muncii în general şi şomajul ca fenomen social particular, vom prezenta în continuare câteva elemente reprezentative fenomenului de şomaj.

Şomajul a existat şi înainte de 1989, mascat în locuri de muncă ineficiente, menţinute artificial, dar nu a fost recunoscut oficial.

Dacă încercăm să definim şomajul, constatăm că există o serie de modalităţi prin care se poate face acest lucru: fie în funcţie de abordare, fie potrivit unei perioade istorice, fie după trăsăturile dorite a fi scoase în relief.

Cuvântul şomaj din limba română provine din termenul francez chomage, preluat la rândul său din latinescul caumare, acesta din urmă provenind din grecescul cauma. La origine, el însemna „căldură mare”, din cauza căreia înceta orice fel de activitate. Deci, noţiunea de şomaj presupune o „inactivitate” .

În decursul timpului, această noţiune s-a folosit pentru desemnarea absenţei de activitate din diverse cauze, de exemplu: inactivitatea de duminică, din zilele nelucrătoare, întreruperea lucrului datorită lipsei de comenzi, materii prime, în timpul unei crize economice, etc.

Şomajul, adică întreruperea lucrului din cauza concedierii lucrătorului-concediere propusă fie de un sezon mort, fie de o criză economică, care aduce cu ea suspendarea sau încetinirea producţiei, fie prin închiderea atelierului în urma unor evenimente ca: incendiu, faliment, moartea patronului, etc.; constituie cel mai obişnuit şi în acelaşi timp, cel mai de neînţeles dintre toate riscurile salariatului .

În anul 1991, a fost adoptată Legea nr. 1/1991 privind protecţia sociala a şomerilor si reintegrarea lor profesională, act normativ prin care era recunoscută după mai multe zeci de ani, existenţa şomerilor în România. Această lege a fost înlocuită de la 1 martie 2002, cu o lege modernă, europeană, Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Legea nr. 76/2002 pune accentul pe măsurile active destinate creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă. Aceste măsuri active stimulează angajatorii să încadreze în muncă personal din rândul şomerilor, dar stimulează şi persoanele în căutarea unui loc de muncă să se încadreze înainte de expirarea perioadei în care sunt îndreptăţite să primească indemnizaţia de şomaj.

Demersul analizei prevederilor legislative care reglementează acest domeniu a fost îngreunat de dinamica legistativă, de aceea nu a fost deloc uşor întrucât sistemul protecţiei sociale cu diversele sale componente este într-o continuă prefacere. Legile de bază adoptate au suferit numeroase amendamente într-un timp relativ scurt. Bunăoară, numai în sistemul asigurărilor sociale de şomaj, Legea nr. 76/2002 care reglementează acest domeniu de protecţie socială, intrată în vigoare la 1 martie 2002, a fost amendată până la 1 ianuarie 2004 prin intermediul unor ordonanţe, norme şi instrucţiuni de 17 ori. Şi exemplul nu este singular.

Ultima modificare legislativă înregistrată în domeniul protecţiei sociale a şomerilor este reprezentată de Legea nr.233 din 7 decembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Conform art. 5, pct. IV din această lege, şomer este persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a. este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minim 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;

b. starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

c. nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare ;

d. este disponibil să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi un loc de muncă.

13

În vocabularul economic şi financiar, prin şomaj se înţelege încetarea involuntară şi prelungită a lucrului, din cauza neputinţei angajării (fapt care implică absenţa/desfacerea contractului de muncă între salariat şi patron).

Foarte cunoscută este şi definiţia dată şomajului de Biroul Internaţional al Muncii – organizaţie care aparţine sistemului Naţiunilor Unite care elaborează statistici, comparaţii, studii şi analize de profil pe baza informaţiilor furnizate de ţările membre în scopul cunoaşterii mai bine a fenomenului, cât şi în dorinţa de combatere a acestuia. Potrivit acestei definiţii este şomer orice persoană care are mai mult de 15 ani şi îndeplineşte concomitent următoarele condiţii:

- este apt de muncă;- nu munceşte;- este disponibil pentru o muncă salariată sau nesalariată;- caută un loc de muncă.

În caracterizarea şomajului se iau în considerare următoarele aspecte :- nivelul şomajului – se determină atât absolut, cât şi relativ - ca rată a şomajului

(număr de şomeri/ populaţie activă) şi diferă pe ţări, perioade şi regiuni. În prezent, cel mai ridicat număr al şomerilor se întâlneşte în ţările slab dezvoltate;

- intensitatea şomajului – această caracteristică poate corespunde unui şomaj total (care presupune pierderea locului de muncă şi încetarea totală a activităţii) şi unui şomaj parţial (care constă în diminuarea activităţii depuse de o persoană, în special prin reducerea duratei săptămânii de lucru sub cea legală, cu scăderea remunerării).

- durata şomajului sau perioada de şomaj – este timpul scurs de la momentul pierderii locului de muncă la reluarea activităţii. În multe ţări, printre care şi România, această durată include şi perioada pentru care se plăteşte ajutorul de şomaj.

- structura şomajului – este formată din clasificarea şomerilor după diferite criterii : nivelul calificării, sex, rasă, categoria socio-profesională căreia îi aparţine, ramurile de activitate din care provine, etc.

Se disting mai multe forme de şomaj, punându-se accentul pe criterii precum :1. După originea şomajului:- şomaj conjunctural sau ciclic, care există ca urmare a reducerii activităţii

economice, în timpul fazelor de recesiune (criză);- şomaj tehnologic, format pe baza schimbărilor, prin înlocuirea unor tehnologii

vechi cu altele noi şi prin restrângerea locurilor de muncă în urma reorganizării unităţii;- şomaj structural, datorat schimbărilor care au loc în structura economică

teritorială, socială a producţiei (activităţi economice). Şomajul structural afectează persoanele de toate vârstele punând în acelaşi timp problema recalificării şi ridicării nivelului profesional ;

- şomaj sezonier, întâlnit în anumite profesiuni din agricultură, construcţii, lucrări publice;

- şomaj friţional care corespunde perioadei necesare trecerii de la o muncă la altă muncă sau pentru căutarea primului loc de muncă.

2. Din punct de vedere al intensităţii se disting:- şomaj deghizat, mai ales în ţările puţin dezvoltate şi este caracterizat prin

existenţa de ocupaţii aparente a căror productivitate şi remunerare sunt foarte slabe;- şomaj total, atunci când salariaţii sunt eliberaţi complet în cursul anului din

procesul de producţie;- şomaj parţial, în cazul în care aceştia lucrează numai o parte din ziua sau

săptămâna legală de lucru, primind, în mod corespunzător un salariu redus;- şomajul voluntar, formă de şomaj care apare ca urmare a unor dificultăţi de scurtă

durată ale agenţilor economici.

Din ceea ce au în comun aceste definiţii se poate deduce că şomajul este o stare negativă a economiei care afectează o parte din populaţia activă disponibilă prin negăsirea locurilor de muncă

Şomajul este un fenomen negativ al economiei care afectează o parte a populaţiei active devenită redundantă prin neasigurarea locurilor de muncă. Din punct de vedere economic şomajul este apreciat ca expresie a unor dezechilibre :

14

a) pe piaţa muncii, şomajul apare atunci când oferta de forţă de muncă este superioară cererii ;

b) pe piaţa bunurilor şi serviciilor, şomajul apare când producţia este inferioară cererii.

Într-o altă opinie, şomajul este privit ca un „fenomen normal „ între „dramă şi normalitate”, care prin surplusul de forţă de muncă generează un climat competiţional sănătos, benefic oricărei economii. În condiţiile României însă, şomajul este perceput ca un fenomen catastrofal. Aceasta se poate explica prin mentalitatea populaţiei faţă de acest fenomen social, cronicizarea degradării pieţei muncii, lipsa unei protecţii reale .

3.2. Analiza prevederilor Legii nr. 76/2002 privind asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare

Sistemul de protecţie socială a şomerilor, instituit în anul 1991 prin Legea nr. 1 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, are ca unul din principalele obiective asigurarea unui venit de înlocuire a salariului pentru cei care îşi pierd locul de muncă, din cauze independente de ei, sau pentru absolvenţii care nu reuşesc să obţină un loc de muncă.

3.2.1. Concepte utilizate de Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

În art.5 din Legea nr. 76/2002, Capitolul II sunt definite următoarele concepte:I. angajator este persoana juridică sau persoana fizică cu sediul, respectiv

domiciliul, în România ori sucursala, filiala, agenţia, reprezentanţa din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care încadrează forţă de muncă în condiţiile legii;

II. loc de muncă - cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu;

III. persoană în căutarea unui loc de muncă - persoana care face demersuri pentru a-şi găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condiţiile legii ;

IV. şomer înregistrat - persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. IV şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă.

V. stagiu de cotizare - perioada în care s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de către asigurat;

VI. asigurat - persoana fizică care realizează venituri, potrivit legii, şi este asigurată pentru riscul pierderii locului de muncă, prin plata contribuţiei de asigurări pentru şomaj;

VII. indemnizaţie de şomaj - o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă.

VIII. indemnizaţie de şomaj - o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă.

Punctul IX a fost modificat prin punctul nr. 1 din O.U.G. nr. 108 din 2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, începând cu data de 01.01.2011 şi are următorul cuprins : „Indicatorul social de referinta al asigurarilor pentru somaj si stimularii ocuparii fortei de munca, denumit in continuare indicator social de referinta, reprezinta unitatea exprimata in lei la nivelul careia se raporteaza prestatiile banesti suportate din bugetul asigurarilor pentru somaj, acordate atat in vederea asigurarii protectiei persoanelor in cadrul sistemului asigurarilor pentru somaj, cat si in vederea stimularii anumitor categorii de persoane pentru a se incadra in munca, precum si a angajatorilor pentru a incadra in munca persoane in cautarea unui loc de munca."

15

3.2.2. Beneficiarii sistemului asigurărilor pentru şomajArt. 16 din Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării

forţei de muncă prevede că beneficiari ai asigurărilor pentru şomaj sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele situaţii:

a) au devenit şomeri în sensul prevederilor art. 5 pct. IV lit. c), respectiv nu au loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;

b) nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după satisfacerea stagiului militar;

c) ocupă un loc de muncă şi, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;d) au obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protecţie internaţională, conform

legii;e) cetăţeni străini sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat

venituri în România, conform legii ; f) nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenţie. Beneficiarii de indemnizaţie de şomaj sunt asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale

de stat şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru asiguraţii acestor sisteme

3.2.3. Indemnizaţia de şomajIndemnizaţia de şomaj reprezintă o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului

ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi nu s-au putut încadra în muncă.

Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor la cerere, pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:

a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

Persoane beneficiare Potrivit art. 17 alin. 1, în vederea stabilirii dreptului de indemnizaţie de şomaj, şomerii prevăzuţi la art. 16 lit. a) sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situaţii:

a) le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor ; b) le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor; c) le-a încetat mandatul pentru care au fost numiţi sau aleşi, dacă anterior nu au

fost încadraţi în muncă sau dacă reluarea activităţii nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului;

d) a expirat durata pentru care militarii au fost angajaţi pe bază de contract sau li s-a desfăcut contractul din motive neimputabile lor;

e) le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor;

f) au încheiat contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii;

g) au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în muncă;

h) le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii

j) reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul acestora;

k) le-a încetat activitatea desfăşurată exclusiv pe baza convenţiei civile.

Potrivit art. 17 alin. 2, au dreptul la indemnizaţia de şomaj şi persoane asimilate şomerilor, respectiv cele care nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după satisfacerea stagiului militar dacă îndeplinesc următoarele condiţii:

16

a) sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;

b) sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;

c) sunt persoane care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă şi care într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră nu s-au putut încadra în muncă.

Persoane care nu beneficiază de indemnizaţia de şomaj:a). Conform art. 42 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 , nu beneficiază de indemnizaţie

de şomaj persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor sau refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.

Art. 44 lit. d) prevede că, în caz de refuz nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii sau nivelului studiilor intervine încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor.

b). Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii care, la data solicitării dreptului, urmează o formă de învăţământ.

3.2.4. Condiţii pentru naşterea dreptului la indemnizaţia de şomaj

A). Condiţii care trebuie îndeplinite de către şomeri:Potrivit art. 34 alin. 1, şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. 1 beneficiază de indemnizaţie

de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare

datei înregistrării cererii; b) nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii, venituri

mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare; c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii; d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază

teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.

La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la alin. 1 lit. a), nu se iau în calcul: a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepţia

perioadei de incapacitate temporară de muncă, în care plata indeminizaţiei se suportă de unitate, conform legii;

b) perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. 1 lit. g) (adică cei care au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în muncă);

c) perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. 1 lit. h) (adică cei cărora le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii);

d) perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. 1 lit. j) (adică cei pentru care reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul acestora).

Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajaţii sau, după caz, angajatorii au plătit contribuţii de asigurări pentru şomaj în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

Drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

17

Constituie stagiu de cotizare şi perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se află în procedură de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operaţională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu şi-a achitat contribuţiile datorită unor situaţii de forţă majoră.

B). Condiţii care trebuie îndeplinite de către persoanele asimilate şomerilor: Potrivit art. 34 alin. 3, persoanele asimilate şomerilor beneficiază de indemnizaţii de

şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază

teritorială îşi au domiciliul; b) nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri

mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare ; c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii.

3.2.5. Obligaţiile persoanelor care beneficiază de indemnizaţia de şomajArt. 41 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 stabileşte că persoanele care beneficiază de

indemnizaţie de şomaj au următoarele obligaţii: a) să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la

agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;

b) să comunice în termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condiţiilor care au condus la acordarea drepturilor;

c) să participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate;

d) să caute activ un loc de muncă. e) să înştiinţeze în scris agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt

înregistrate apariţia stării de incapacitate temporară de muncă şi datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor şi unitatea în care funcţionează acesta, în termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical. În situaţia în care apariţia stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se realizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care beneficiază de indemnizaţia de şomaj au obligaţia de a înştiinţa agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare .

De asemenea, şi angajatorii care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din rândul beneficiarilor de indemnizaţii de şomaj au obligaţia de a anunţa în termen de 3 zile agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă la care aceştia au fost înregistraţi. Această obligaţie revine şi caselor teritoriale de pensii care au stabilit şi au pus în plată pensiile cuvenite beneficiarilor de indemnizaţie de şomaj.

3.2.6. Suspendarea plăţii indemnizaţiei de şomaj şi recuperarea sumelor plătite fără temei legal

Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc, în condiţiile prevăzute de art. 45 alin. 1, după cum urmează:

a) la data la care nu si-a indeplinit obligatia prevazuta la art. 41 alin. (1) lit. a);b) pe perioada indeplinirii obligatiilor militare;c) la data incadrarii in munca, conform legii, pe o perioada de cel mult 12 luni ;d) la data plecarii din tara pe o perioada mai mica de 3 luni, la cererea persoanei,

precum si, dupa caz, la data obtinerii autorizarii pentru mentinerea platii indemnizatiei de somaj, la cererea persoanei care se deplaseaza in interiorul Comunitatii Europene si al Spatiului Economic European pentru a cauta un loc de munca si doreste sa isi mentina plata indemnizatiei de somaj ;

e) pe perioada in care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate de pana la 12 luni;

f) la data pensionarii pentru invaliditate;g) pe perioada acordarii indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca, a

indemnizatiei de maternitate si a indemnizatiei pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani, respectiv de 3 ani in cazul copilului cu handicap;

18

h) pe perioada incapacitatii temporare de munca mai mare de 3 zile datorita accidentelor survenite in perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfectionare sau, dupa caz, a altor forme de pregatire profesionala, in timpul si din cauza practicii profesionale;

i) pe perioada acordarii platilor compensatorii, potrivit legii.Repunerea în plată, după suspendarea în condiţiile alin. (1) lit.b), c) şi e) se face de

la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data încetării situaţiei care a condus la suspendare .

Repunerea în plată, după suspendarea în condiţiile alin. (1) lit. d), se face de la data suspendării depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de de 3 luni de la data suspendării în condiţiile alin. (1), lit. d) .

Perioada de suspendare prevăzută la alin. (1) lit. a) face parte din perioada de acordare a indemnizaţiei de şomaj.

Perioada de suspendare a indemnizaţiei de şomaj pe perioada acordării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, prevăzută la alin. (1) lit. g), face parte din perioada de acordare a indemnizaţiei de şomaj în situaţia în care nu este îndeplinită obligaţia prevăzută la art. 41 ali. 1) lit. e) .

3.2.7. Recuperarea sumelor plătite fără temei legalPotrivit art. 47 din Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurarilor pentru somaj si

stimularea ocuparii fortei de munca modificată şi completată prin Legea nr. 233 din 2010 , sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru şomaj, altele decât cele provenind din contribuţii, se recuperează pe baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulţilor, care constituie titluri executorii.

Sumele prevăzute la alin. (1) se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie legal. Sumele rămase nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se mai urmăresc.

3.3. Instituţii cu atribuţii în domeniul protecţiei sociale a şomerilor

3.3.1. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Cadrul legislativPiaţa muncii a suferit schimbări puternice în ultimul deceniu. Modificările apărute au

creat nevoia unei noi instituţii. Una modernă, flexibilă cu capacitatea de a răspunde acestor provocări.

Datorită reformei economice, cerinţelor societăţii şi importantelor schimbări socio-economice apărute după 1990, a fost necesară înfiinţarea unei instituţii care să se ocupe special de plasare, pregătire profesională şi îndrumare şi care să efectueze plăţile băneşti pentru populaţia beneficiară. Astfel, prin Legea nr. 145/1998 a fost înfiinţată Agenţia Naţională pentru Ocupare şi Formare Profesională, instituţie care şi-a schimbat denumirea în anul 2000 prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 294 în Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă .

Ultima noutate în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă este dată de Legea nr. 202 din 22 mai 2006

În virtutea acestei legi, pentru organizarea şi coordonarea activităţii specifice la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă are în subordine agenţii constituite la nivel judeţean şi la cel al municipiului Bucureşti, unităţi cu personalitate juridică. Agenţiile judeţene pot înfiinţa subunităţi de furnizare a serviciilor de ocupare a forţei de muncă.

De asemenea Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă mai are în subordinea sa şi unităţi fără personalitate juridică de implementare a programelor pentru dezvoltarea resurselor umane, finanţate din fonduri ale Uniunii Europene, organizate la nivel regional.

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, împreună cu cele 42 de agenţii judeţene şi peste 180 de agenţii locale, răspunde acestor provocări. Serviciile sale se adresează şomerilor şi agenţilor economici.( a se vedea ANEXA – Organigrama Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă).

19

3.3.2. Obiectivele şi atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea orţei de Muncă

Printre obiectivele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă se numără:- stimularea ocupării forţei de muncă şi creşterea gradului de ocupare a forţei de

muncă;- prevenirea şomajului- participarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă la serviciile de

formare profesională;- asigurarea egalităţii de şanse pe piaţa internă a forţei de muncă şi combaterea

oricăror forme de discriminare pe piaţa muncii.Pentru realizarea obiectivelor sale, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de

Muncă are următoarele atribuţii principale :- asigură implementarea politicilor de ocupare a forţei de muncă elaborate de

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pentru alinierea la Strategia europeană de ocupare a forţei de muncă;

- organizează şi prestează, gratuit sau contra cost, servicii de formare profesională pentru persoanele neâncadrate în muncă;

- consiliază şi orientează persoanele în căutarea unui loc de muncă şi mediază între acestea şi angajatori;

- elaborează, implementează şi cofinanţează programe de activitate proprii privind ocuparea şi formarea profesională a forţei de muncă, precum şi acţiuni specifice domeniului său de activitate, pe baza politicilor şi strategiilor elaborate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei;

- face propuneri privind elaborarea proiectului de buget al asigurărilor pentru şomaj;- propune Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei proiecte de acte

normative în domeniul ocupării şi formării profesionale şi al protecţiei sociale a persoanelor neâncadrate în muncă

- editează materiale informative în domeniul său de activitate;- alte atribuţii prevăzute de lege.

3.3.3. Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de MuncăPreşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă este Secretar de

Stat în cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Preşedintele Consiliului de Administraţie a

Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Este numit prin decizie a primului-ministru din rândul reprezentanţilor Guvernului în consilliul de administraţie, la propunerea ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei. Exercită o funcţie asimilată funcţiilor demnitate publică, mandatul său fiind pentru 4 ani, cu posibilitatea reînnoirii.

Principalele atribuţii ale preşedintelui sunt :- conduce activitatea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cu

respectarea prevederilor legale în vigoare şi a hotărârilor Consiliului de Administraţie;- propune anual spre aprobare Consiliului de Administraţie statul de funcţii al

agenţiei ;- îndeplineşte atribuţiile ce revin, potrivit legii, ordonatorului principal de credite;- reprezintă agenţia în relaţiile cu terţii şi asigură promovarea imaginii agenţiei ;- dispune controlul activităţilor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă;- răspunde de îndeplinirea hotărârilor luate în cadrul Consiliului de Administraţie,

etc.- alte atribuţii pot fi stabilite prin statutul Agenţiei Naţionale.În exercitarea atribuţiilor sale, precum şi în vederea îndeplinirii hotărârilor consiliului

de admninistraţie, preşedintele emite ordine.

3.3.4. Consiliul de AdministraţieAgenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă este condusă de un Consiliu

de Administraţie cu o componenţă tripartită, alcătuit din 15 membri, după cum urmează :- 5 membri, reprezentanţi ai Guvernului, desemnaţi de ministrul muncii, solidarităţii

sociale şi familiei, dintre care un membru este secretar de stat în Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi are calitatea de preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, numit de primul ministru;

20

- 5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional;

- 5 membri numiţi prin consens de către organizaţiile patronale reprezentative la nivel naţional .

Consiliul de Administraţie se întruneşte lunar, în şedinţe ordinare, la iniţiativa preşedintelui. De asemenea, se poate întruni ori de câte ori este necesar, în şedinţe extraordinare, la iniţiativa preşedintelui sau a cel puţin 7 din numărul membrilor săi, cu condiţia ca fiecare parte să fie reprezentată.

În exercitarea actului de conducere, consiliul de administraţie al Agenţiei Naţionale are, în principal următoarele atribuţii :

- coordonează activitatea Agenţiei Naţionale;- aprobă statutul de funcţii al Agenţiei Naţionale;- analizează şi aprobă programele de ocupare şi formare profesională;- aprobă defalcarea bugetului asigurărilor pentru şomaj pe agenţiile pentru

ocuparea forţei de muncă judeţene, în funcţie de programele teritoriale specifice ;- analizează activitatea unităţilor din subordinea Agenţiei Naţionale şi propune

măsuri în vederea îmbunătăţirii acesteia;- aprobă contractele interne şi externe ale agenţiei şi hotărăşte în legătură cu

derularea contractelor cu finanţare internaţională ;- aprobă bilanţul financiar şi raportul anual de activitate, etc. - alte atribuţii pot fi stabilite prin statutul Agenţiei Naţionale.Consiliul de Administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă

adoptă hotărâri.

3.3.5. Directorul general executiv al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă

Conducerea operativă a activităţii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă se exercită de către un director general executiv, numit de către preşedinte. Agenţiile judeţene sunt conduse de către un director executiv numit, de asemenea de preşedinte.

Principalele obiective :- coordonează activitatea unităţilor aflate în subordinea Agenţiei Naţionale;- asigură şi urmăreşte elaborarea şi realizarea programelor de ocupare şi de

formare profesională la nivel naţional şi teritorial;- alte atribuţii pot fi stabilite prin statutul Agenţiei Naţionale şi se prevăd în fişa

postului.Poate delega o parte din atribuţiile sale înlocuitorului de drept (care se stabileşte

prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei Naţionale) sau altor persoane împuternicite în acest scop, cu aprobarea preşedintelui Agenţiei Naţionale, în condiţiile legii.

În exercitarea atribuţiilor sale, directorul general executiv emite decizii.

3.3.6. Comisiile consultativePentru rezolvarea problemelor legate de activitatea agenţiilor judeţene, directorii

executivi sunt sprijiniţi de către un consiliu consultativ, format din 15 membri, reprezentând autorităţile publice locale şi organizaţiile sindicale şi patronale la nivel naţional.

Consiliile consultative au următoarele atribuţii :- consiliază directorul executiv în adoptarea deciziilor cu privire la activitatea

agenţiilor judeţene, la repartizarea, între subunităţile de furnizare a serviciilor specifice, cheltuielilor din bugetul alocat;

- fac propuneri cu privire la programele de activitate ale subunităţilor de furnizare a serviciilor din cadrul agenţiilor judeţene şi la proiectul de buget, etc.

- alte atribuţii pot fi stabilite prin statutul Agenţiei Naţionale.

3.3.7. Corpul de control specializat pentru urmărirea desfăşurării activităţii privind stabilirea şi plata ajutorului de şomaj

Are următoarele atribuţii principale:- elaborează metodologia de control, asupra desfăşurării activităţii de constituire,

stabilire şi plată a ajutorului de şomaj;- controlează respectarea disciplinei financiar-contabile în activitatea desfăşurată

pentru calificarea şi recalificarea şomerilor;

21

- organizează efectuarea de controale tematice în legătură cu respectarea dispoziţiilor legale de constituire, stabilire şi plata ajutorului de şomaj, ordonată de minister, sau la cererea unor organe de stat (procuratură, poliţie, etc.).

Corpul de control specializat pentru urmărirea desfăşurării activităţii privind stabilirea şi plata ajutorului de şomaj, pe baza constatărilor rezultate din verificările efectuate în teritoriu, are competenţa:

- să propună măsuri pentru prevenirea abaterilor, înlăturarea neregulilor constatate în legătură cu constituirea şi gestionarea fondului de şomaj, precum şi pentru recuperarea eventualelor pagube;

- să sesizeze organele ce cercetare penală şi să încheie proces-verbal în legătură cu faptele constatate, colaborând, după caz, cu organele procuraturii, poliţiei, etc.;

- să propună aplicarea de sancţiuni disciplinare persoanelor care au săvârşit încălcări ale dispoziţiilor legale.

3.3.8.Comitetul Naţional de Coordonare a Măsurilor Active de Combatere a Şomajului

Acest organism a fost înfiinţat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/1997 privind unele măsuri de protecţie pentru persoanele ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective prin aplicarea programelor de restructurare, privatizare, lichidare şi Hotărârea Guvernului nr. 204/1997 privind înfiinţarea si funcţionarea Comitetului Naţional de Coordonare a Măsurilor Active de Combatere a Şomajului si a comitetelor de coordonare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti.

Potrivit art. 14 din aceeaşi Ordonanţă, Comitetul Naţional de Coordonare a Măsurilor Active de Combatere a Şomajului, organ tripartit, are următoarele activităţi principale:

- analizează şi evaluează dimensiunea disponibilizărilor de personal ca urmare a realizării programelor de restructurare, privatizare, lichidare;

- propune priorităţile Grupului de intervenţie rapidă;- propune priorităţile la nivel naţional, tipurile de intervenţie şi aprobă programele de

măsuri active înaintate de comitetele judeţene de coordonare;- propune Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale priorităţile de alocare a resurselor

financiare;- coordonează şi urmăreşte activitatea comitetelor judeţene de coordonare,

destinată realizării măsurilor active.

3.3.9. Comitetele judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, de coordonare a Măsurilor Active de Combatere a Şomajului

Potrivit art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/1997, aceste comitete, constituite în fiecare judeţ şi al municipiului Bucureşti se află în subordinea prefectului; din ele fac parte reprezentanţi ai consiliilor judeţene sau locale, ai serviciilor descentralizate ale ministerelor, ai Fondului Proprietăţii de Stat, ai sindicatelor şi patronatului.

Comitetele judeţene de coordonare au următoarele atribuţii principale :- analizează solicitările conducerii agenţilor economici privind necesităţile de

asistenţă prin măsuri active pentru combaterea şomajului;- identifică şi evaluează posibilităţile de redistribuire a personalului disponibilizat, în

concordanţă cu planurile de dezvoltare locală;- analizează şi urmăresc priorităţile de intervenţie şi transmit Comitetului Naţional

de Coordonare a Măsurilor Active de Combatere a Şomajului programele elaborate de grupurile de intervenţie rapidă;

- controlează aplicarea programelor de măsuri active pentru combaterea şomajului de către furnizorii de servicii finanţaţi în acest scop şi semnalează Comitetului Naţional de Coordonare a Măsurilor Active de Combatere a Şomajului neregulile constatate.

De menţionat că rolul statului în aplicarea politicilor sociale în domeniul şomajului este exercitat atât prin instituţii centrale (ministere, agenţii naţionale), cât şi prin instituţii ale administraţiei publice judeţene sau locale (consilii judeţene şi consilii locale, agenţii judeţene, direcţii judeţene, etc.) .

22

3.3.10. Grupul de intervenţie rapidăÎn temeiul art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/1997, acest grup

este constituit de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, din specialiştii în probleme de forţe de muncă şi şomaj la nivel central şi local, destinat elaborării programelor de măsuri active la nivelul societăţilor comerciale şi al regiilor autonome.

Atribuţiile Grupului de intervenţie rapidă sunt prevăzute de Normele pentru aplicarea Ordonanţei nr. 9/1997, aprobate de Hotărârea Guvernului nr. 203/1997 privind unele măsuri de protecţie pentru persoanele ale căror contracte individuale de munca vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective prin aplicarea programelor de restructurare, privatizare, lichidare.

Grupurile de intervenţie rapidă au următoarele atribuţii:- asigură serviciile de preconcediere colectivă;- înaintează programele de măsuri active pentru combaterea şomajului la comitetul

de coordonare judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi identifică împreună cu acesta posibile resurse locale necesare acestora;

- în perioada de aplicare a programului de măsuri active de combatere a şomajului poate propune grupului de intervenţie rapidă, la nivel central, modificarea programelor în funcţie de evoluţia situaţiei reale pe plan local, cu încadrarea în suma totală alocată şi cu respectarea indicatorilor din programul iniţial aprobat.

3.4. Creşterea şanselor de ocuparea persoanelor aflateîn căutarea unui loc de muncă ca urmare a serviciilor oferite de către A.N.O.F.M .

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă are ca atribuţie şi crearea unui mediu corespunzător creşterii şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în principal, prin:

a) informarea şi consilierea profesională ;b) medierea munciic) formarea profesională;d) consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru

iniţierea unei afaceri;e) completarea veniturilor salariale ale angajaţilor;f) stimularea mobilităţii forţei de muncă.

Nu toate aceste probleme fac parte din dreptul securităţii sociale, însă având în vedere faptul că se află în strânsă corelaţie cu regimul juridic aplicabil şomerilor în cele ce urmează le vom prezenta concis.

Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se poate realiza de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi prin promovarea unor programe speciale în parteneriat cu alte persoane juridice de drept public sau privat.

Măsurile care vizează creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, prevăzute la alin. 1 lit. a - d se pot realiza şi contra cost de către furnizori de servicii din sectorul public sau privat acreditaţi şi/sau autorizaţi în condiţiile legii.

3.4.1. Informarea şi consilierea profesionalăArt. 58 alin. 1 dispune că informarea şi consilierea profesională constituie un

ansamblu de servicii acordate în mod gratuit persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

3.4.2. Medierea munciiMedierea muncii este activitatea prin care se realizează punerea în legătură a

angajatorilor cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu (art. 59 alin. 1 din Legea nr. 76/2002).

De servicii de mediere gratuite beneficiază, la cerere, şi persoanele prevăzute la art. 16 lit. c - f .

Medierea muncii se poate realiza şi contra cost de către furnizori de servicii specializate, din sectorul public sau privat, acreditaţi de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

23

3.4.3. Formarea profesionalăFormele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea

unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practică şi specializare, precum şi alte forme, în condiţiile legii.

Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se desfăşoară pe baza planului naţional de formare profesională elaborat anual de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

3.4.4. Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri

Consultanţa şi asistenţa pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri se acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă, sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode şi tehnici eficiente de management şi alte servicii de consultanţă (art. 71 alin. 1 din Legea nr. 76/2002).

3.4.5. Completarea veniturilor salariale ale angajaţilorPersoanele prevăzute la art. 17 alin. 1 şi alin. 2 lit. c) cărora li s-a stabilit dreptul la

indemnizaţia de şomaj potrivit legii şi care se angajează pentru program normal de lucru, conform prevederilor legale în vigoare, şi, ca urmare a angajării, le încetează plata indemnizaţiei de şomaj beneficiază, din momentul angajării până la sfârşitul perioadei pentru care erau îndreptăţite să primească indemnizaţia de şomaj, de o sumă lunară, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, reprezentând 30% din cuantumul indemnizaţiei de şomaj, stabilită şi, după caz, reactualizată conform legii (art. 72 alin. 1). Pot beneficia de această sumă lunară, cei care se angajează în baza unui contract individual de muncă, încheiat pe durată nedeterminată sau determinată, dar numai cu program normal de muncă, conform prevederilor legale în vigoare, aşadar fiind exclus un program de lucru cu timp parţial.

Nu beneficiază de această sumă persoanele care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani precum şi persoanele pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost suspendată ca urmare a încadrării în muncă pe o perioadă de cel mult 12 luni, iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizaţiei de şomaj încetează ca urmare a încadrării în muncă pentru o perioadă mai mare de 12 luni.

Aceste persoane beneficiază de această sumă şi în situaţia în care, în perioada pentru care au dreptul la indemnizaţia de şomaj le încetează raportul de muncă sau de serviciu la primul angajator şi se încadrează la un alt angajator.

Absolvenţii instituţiilor de învăţământ şi absolvenţii şcolilor speciale, în vârstă de minimum 16 ani, înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, în situaţia în care se angajează cu program normal de lucru, pentru o perioadă mai mare de 12 luni beneficiază din bugetul asigurărilor pentru şomaj de o primă egală cu un salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare la data încadrării (art. 731 alin. 1).

Şi în acest caz, pot beneficia de această primă lunară doar cei care se angajează în baza unui contract individual de muncă, încheiat pe durată nedeterminată sau determinată, dar numai cu program normal de muncă, conform prevederilor legale în vigoare.

Absolvenţii cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizaţie de şomaj şi se angajează în perioada de acordare a indemnizaţiei, cu program normal de lucru, beneficiază din bugetul asigurărilor pentru şomaj de o sumă egală cu indemnizaţia de şomaj la care ar fi avut dreptul în condiţiile legii până la expirarea perioadei de acordare a acesteia, dacă nu s-ar fi angajat (art. 731 alin. 2).

Aceste drepturi se acordă absolvenţilor care îşi menţin raporturile de muncă sau de serviciu pentru o perioadă de cel puţin 12 luni de la data angajării.

Nu beneficiază de aceste facilităţi:a) absolvenţii care la data absolvirii studiilor aveau raporturi de muncă sau de

serviciu;b) absolvenţii care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă

sau de serviciu în ultimii 2 ani;c) absolvenţii care la data solicitării dreptului urmează o formă de învăţământ; d) absolvenţii instituţiilor de învăţământ faţă de care angajatorii au obligaţia legală

de a-i încadra în muncă;

24

e) absolvenţii pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost suspendată ca urmare a încadrării în muncă pe o perioadă de cel mult 12 luni, iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizaţiei de şomaj încetează ca urmare a încadrării în muncă pentru o perioadă mai mare de 12 luni.

3.4.6. Stimularea mobilităţii forţei de muncă Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se

încadrează în muncă într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 50 km de localitatea în care îşi au domiciliul stabil beneficiază de o primă de încadrare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu nivelul a două salarii minime brute pe ţară garantate în plată (art. 72 alin. 1).

Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează în muncă într-o altă localitate şi, ca urmare a acestui fapt, îşi schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu nivelul a 7 salarii minime brute pe ţară garantate în plată.

Conform art. 76 din Legea nr. 76/2002, angajaţii, care au primit anumite sume de bani din bugetul asigurărilor pentru şomaj au obligaţia de a restitui integral sumele primite, în situaţia în care raporturile de muncă le încetează într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă în temeiul următoarelor prevederi:

- art. 55 lit. b) din Codul muncii (încetarea contractului individual de muncă ca urmare a convenţiei părţilor, la data convenită de acestea);

- art. 56 lit. g) din Codul muncii (încetarea de drept a contractului individual de muncă ca urmarea a condamnării penale la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti);

- art. 56 lit. i) din Codul muncii (încetarea de drept a contractului individual de muncă ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau unei funcţii, ca măsură de siguranţă sau pedeapsă complimentară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia);

- art. 61 lit. a) din Codul muncii (încetarea contractului individual de muncă în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii sau de la cele

stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară);

- art. 79 din Codul muncii (demisia);- art. 61 lit. b) din Codul muncii (încetarea contractului individual de muncă în cazul

în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală), dacă au fost condamnaţi prin hotărâre judecătorească definitivă.

În legătură cu cele arătate trebuie evidenţiat că, potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2002, dacă raportul de muncă încetează potrivit art. 61 lit. b, angajaţii au obligaţia de a restitui integral sumele primite din bugetul asigurărilor pentru şomaj numai dacă există o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă; este firească o asemenea reglementare, deoarece, în timp ce măsura concedierii în temeiul art. 61 lit. b) din Codul muncii nu are la bază culpa salariatului, ci pur şi simplu absenţa sa de la lucru , obligaţia de restituire intervine numai dacă există culpă, respectiv o hotărâre judecătorească definitivă.

Între cazurile în care salariaţii au obligaţia de a restitui integral sumele primite din bugetul asigurărilor pentru şomaj nu figurează şi ipoteza prevăzută de art. 56 lit. e din Codul muncii, potrivit căreia contractul individual de muncă încetează de drept „ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă”, în condiţiile în care cauza nulităţii ar putea fi însăţi fapta culpabilă a salariatului.

De asemenea, între cazurile în care salariaţii au obligaţia de a restitui integral sumele primite din bugetul asigurărilor pentru şomaj nu se reţin prevederile art. 61 lit. d) din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul poate dispune concedierea „în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.”

Prin urmare, se subliniază că nu se reţine culpa salariatului dacă este concediat pentru necorespundere profesională, aşa cum s-a arătat deja în doctrina juridică .

25

3.4.7. Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilorConform art. 77 din Legea nr. 76/2002, stimularea angajatorilor pentru încadrarea

în muncă a şomerilor se realizează prin: a) subvenţionarea locurilor de muncă;b) acordarea de credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de

muncă – reprezintă o măsură care pentru perioada pe care o traversăm, din punct de vedere financiar, este discutabilă.

c) acordarea unor facilităţi.O pârghie utilizată de legiuitor pe planul stimulării angajatorilor de a încadra în

muncă o constituie reducerea sumei reprezentând contribuţia datorată bugetului asigurărilor pentru şomaj .

3.4.8. Contractul de solidaritateAgenţia Naţională Pentru Ocuparea Forţei de Muncă are obligaţia de a realiza un

acompaniament social personalizat pentru tinerii cu vârsta între 16 şi 25 ani aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii profesionale, în scopul facilitării accesului lor la un loc de muncă.

În scopul integrării în muncă, tinerii pot beneficia de plasare la un angajator avizat de agenţie, în baza unui contract de solidaritate.

Dând expresie principiului solidarităţii sociale, contractul de solidaritate poate fi apreciat ca un contract specific dreptului securităţii sociale .

Contractul de solidaritate nu este un contract de muncă ci unul de securitate socială, care generează încheierea unui contract de muncă, fiind mai degrabă o condiţie a acestei operaţiuni juridice .

Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale apare, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă a tinerilor cu vârste între 16-25 de ani aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii profesionale, ca o reglementare specială în raport cu normele juridice cuprinse în Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă . În sensul art. 3 din acest act normativ, prin marginalizare socială se înţelege poziţia socială periferică, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educaţionale şi comunicaţionale ale colectivităţii.

În scopul integrării sau reintegrării în muncă tinerii pot beneficia, conform art. 5 din lege, de plasare în muncă la un angajator avizat, adică la un angajator a cărui ofertă de loc de muncă a fost selectată de agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă, ca fiind corespunzătoare pregătirii profesionale a beneficiarului şi altor condiţii cuprinse în dosarul întocmit la înregistrarea persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă .

Contractul de solidaritate este un contract de sine stătător, având următoarele caracteristici :

a) este un contract numit, fiind prevăzut ca atare de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 116/2002. El ia naştere în temeiul legii şi are ca obiect asigurarea unui loc de muncă tinerilor care nu beneficiază de o asemenea posibilitate;

b) este un contract bilateral, fiind încheiat între tânărul beneficiar pe de o parte şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe de altă parte. Cu toate acestea, se poate aprecia că depăşeşte cadrul unui contract bipartid, căci el are un caracter social, deoarece, în condiţiile şi în cadrul organizatoric instituit de lege, sarcina încheierii lui este preluată de colectivitate prin instituţia specializată desemnată de lege;

c) este un contract consensual, pentru încheierea sa valabilă fiind suficient acordul de voinţă al părţilor. Deşi legea nu o prevede expres, considerăm că încheierea lui urmează a se face în formă scrisă, din acelaşi considerente ca şi pentru contractul individual de muncă;

d) este un contract ce se încheie pe durată determinată, de până la doi ani, dar nu mai puţin de un an (art. 6 alin. 2);

e) este un contract tip, de adeziune, întrucât potrivit art. 12, modelul contractului de solidaritate (deci implicit clauzele acestuia) se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prevederilor legii;

f) capătă un caracter accesoriu în raport cu contractul individual de muncă încheiat în baza lui, astfel că încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată, prin

26

ajungere la termen, din motive economice sau din motive imputabile angajatului, duce şi la încetarea acestui contract, în virtutea principiului accesorium sequitur principalem;

g) este un contract încheiat intuitu personae, neputând fi încheiat decât în considerarea persoanei beneficiarului, fiind exclusă totodată încheierea lui prin reprezentare.

Datorită acestor trăsături specifice, contractul de solidaritate se deosebeşte de contractul individual de muncă, acesta din urmă având un alt conţinut, implicând pentru părţi drepturi şi obligaţii mai numeroase şi cerând acestora o anumită conduită, subordonată disciplinei muncii.

În funcţie de suma prevăzută în bugetul asigurărilor pentru şomaj, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă urmează a încheia contracte de solidaritate cu tinerii cu vârstă între 16-25 de ani, având în vedere următoarele priorităţi :

- tinerii proveniţi din centrele de plasament şi centrele de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate şi al organismelor private autorizate în domeniul protecţiei copilului;

- tinerii singuri cu copii în întreţinere;- tineri familişti cu copii în întreţinere;- tineri familişti fără copii în întreţinere; - tineri familişti care au executat pedepse privative de libertate; - alte categorii de tineri aflaţi în dificultate. Legea nr. 116/2002 prevede, în art. 11, că în limita sumelor disponibile din bugetul

asigurărilor pentru şomaj, se pot încheia suplimentar contracte de solidaritate şi pentru alte persoane în vârstă de până la 35 de ani, cu respectarea aceloraşi priorităţi ca în cazul tinerilor, cu condiţia ca Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă să fi încheiat contracte de solidaritate pentru toate persoanele aflate în evidenţa acesteia în ultimele două luni ale anului bugetar.

Conform modelului contractului de solidaritate (Anexa 1 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 116/2002 ), obligaţiile părţilor sunt prestabilite.

Faţă de cele prezentate, se impun câteva sublinieri în legătură cu reglementarea contractului de solidaritate prin Legea nr. 116/2002:

a) Inadecvat este numit contract de solidaritate contractul încheiat cu „tânărul beneficiar şi Agenţie” (art. 6 alin. 2), care, în drept, constituie un contract civil de prestări servicii . Contract de solidaritate ar trebui să fie denumit contract de muncă pe durată determinată încheiat între angajatorul de inserţie şi tânărul aflat într-una din situaţiile prevăzute de lege. Solidaritatea nu se manifestă între persoana aflată în căutarea unui loc de muncă şi o instituţie de stat (agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă). Solidaritatea faţă de persoana în cauză se manifestă, în primul rând, prin aceea că locul de muncă ce urmează a fi ocupat este subvenţionat într-o anumită proporţie de la buget, adică dintr-un fond public, iar în al doilea rând, este solidar, dintr-un anumit punct de vedere, cu tânărul, respectiv angajatorul care decide să îl încadreze.

b) Există o contradicţie între prevederile art. 7 din Legea nr. 116/2002, care prevede încheierea contractului individual de muncă pe durată determinată, şi anexa nr. 2 (convenţia tip) la Normele metodologice, în care, la pct. 1, se prevede că „angajatorul încadrează, în condiţiile contractului de solidaritate pe durată determinată/pe durată nedeterminată un număr de…”;

c) În anexa 1 (contractul tip de solidaritate) la Normele metodologice emise în aplicarea Legii nr. 116/2002 la obligaţiile beneficiarului se prevede că acesta „acceptă oferta de loc de muncă a agenţiei teritoriale”. Trebuie însă subliniat caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă, astfel că acceptarea locului de muncă este un act personal al beneficiarului în raport cu angajatorul. Desigur, agenţia teritorială poate să fie intermediarul ofertei făcute de angajator, dar întotdeauna părţile contractului individual de muncă trebuie să-şi exprime consimţământul personal şi în cunoştinţă de cauză, mai ales că art. 17 alin. 1 din Codul muncii prevede că, anterior încheierii contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana care solicită angajarea cu privire la clauzele generale pe care intenţionează să le înscrie în contract. Deci, în opinia noastră, beneficiarul contractului de solidaritate nu se poate obliga să accepte oferta de loc de muncă a agenţiei teritoriale, ci doar de a examina cu bună-credinţă. De altfel, este clar că agenţia teritorială nu este parte la contractul individual de muncă pe durată determinată ce urmează a fi încheiat, astfel că nu poate face o ofertă proprie, astfel că nici beneficiarul nu se poate obliga să accepte oferta făcută de aceasta. Persoana care urmează să se încadreze în

27

muncă nu poate negocia contractul individual de muncă, dacă se obligă să accepte oferte de loc de muncă a agenţiei teritoriale.

d) Art. 7 din Legea nr. 116/2002 dispune că: „în baza contractului de solidaritate angajatorul va încheia cu tânărul un contract individual de muncă pe durată determinată ceea ce este inexact, deoarece angajatorul angajează în baza obligaţiei asumate prin convenţia încheiată cu agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă.

e) Nici procedura înscrisă în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 116/2002 nu este cea mai adecvată, deoarece statorniceşte (art. 9 alin. 2) încheierea convenţiei dintre angajator şi agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă, în vederea obţinerii sprijinului financiar pentru plata salariului, face pe baza prezentării de către angajatorii de inserţie a contractelor individuale de muncă ale beneficiarilor, vizate de inspectoratul teritorial de muncă. Aşadar, întâi se încheie contractul individual de muncă şi apoi se încheie convenţia, ceea ce poate duce la situaţia în care se încheie contractul individual de muncă, şi convenţia să nu se mai încheie. Normal ar fi fost ca angajatorul să se adreseze agenţiei teritoriale pentru ocupare forţei de muncă, solicitând încheierea convenţiei şi, numai după ce aceasta a fost semnată, să încheie contractul individual de muncă. De asemenea, ar fi de dorit ca o asemenea convenţie să se încheie pentru fiecare angajare, iar pe bază de tabel nominal, cum stabileşte anexa nr. 2 pct. 1 la Normele metodologice. Astfel, s-ar asigura o mai mare responsabilitate a agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, care efectiv ar aviza angajatorii în fiecare caz concret şi nu numai i-ar „selecta”, aşa cum prevede anexa nr. 3 din Normele metodologice. Desigur, pentru avizare ar trebui stabilit un termen care în prezent nu este prevăzut;

f) Convenţia tip (anexa 2 la Normele metodologice) nu prevede nimic în legătură cu rambursarea finanţării suportate de la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul în care angajatorul desface în mod nelegal contractul individual de muncă pe durată determinată al beneficiarului contractului de solidaritate. Înseamnă că într-o asemenea situaţie contractul de solidaritate nu şi-a atins scopul, dar bugetul a suportat cheltuielile (de exemplu, contractul a fost încheiat pentru o perioadă de doi ani, dar angajatorul l-a desfăcut după opt luni, iar instanţa îl obligă, potrivit art. 78 alin. 1 din Codul muncii, la plata despăgubirilor cuvenite, însă salariatul nu mai cere repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere). Desigur, ar fi fost nevoie să se prevadă rambursarea de către angajator, când este în culpă, a contribuţiei financiare a statului;

g) Deoarece contractul de solidaritate, conform art. 5 din Legea nr. 116/2002, se adresează tinerilor cu vârste între 16 şi 25 de ani, ar fi fost util dacă în convenţia încheiată între angajator şi agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă s-ar fi reglementat şi posibilitatea unei formări profesionale a tânărului respectiv, dacă este cazul, desigur cu susţinerea financiară a statului. În felul acesta s-ar lărgi posibilităţile de menţinere pe piaţa muncii, după împlinirea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată.

În concluzie, Legea nr. 116/2002 evidenţiază preocuparea pentru racordarea legislaţiei muncii din ţara noastră la legislaţiile din celelalte state europene în care funcţionează economia de piaţă, dar această operaţiune urmează să fie făcută cu atenţie, pentru a evita adoptarea unor reglementări confuze .

28

CAPITOLUL IV: ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE

Prin Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale o serie de prestaţii au fost desprinse din Legea nr. 19/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale şi au fost preluate de noua reglementare .

4.1. NoţiunePotrivit art. 1 din Legea nr. 346/2002, asigurarea pentru accidente de muncă şi boli

profesionale reprezintă o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat şi cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecţia socială a salariaţilor împotriva diminuării sau pierderii capacităţii de muncă şi decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

4.2.Riscurile asigurateÎn condiţiile Legii nr. 346/2002, riscurile asigurate sunt accidentele de muncă şi

bolile profesionale, definite conform Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă .Astfel :A). Prin accident de muncă se înţelege vătămarea violentă a organismului precum

şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces (art. 5 lit. g din Legea nr. 319/2006).

Constituie, de asemenea, accident de muncă – în acord cu dispoziţiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 319/2006:

a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;

b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural/sportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;

d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;

e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;

f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;

g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;

h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;

i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;

j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;

k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;

29

l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;

o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;

q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

B). Art. 5 lit. h din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă prevede că bolile profesionale sunt afecţiunile care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzate de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

Art. 33 din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă precizează că sunt boli profesionale şi afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii practice. Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale.

4. 3. Persoanele asigurate (asiguraţii)Există două categorii de persoane asigurate, şi anume:A). În mod obligatoriu, art. 5 alin. 1 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea

pentru accidente de muncă şi boli profesionale prevede că sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

a) salariaţii şi funcţionarii publici;b) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite

în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate cu ale persoanelor prevăzute la lit. a;

c) şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii;

d) ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale. De asemenea, potrivit art. 7 din Legea nr. 346/2002, sunt asiguraţi obligatoriu şi :- angajaţii români care prestează muncă în străinătate din dispoziţia

angajatorilor români, în condiţiile legii;- cetăţenii străini sau apatrizii care prestează muncă pentru angajatori români,

pe perioada în care au, potrivit legii, domiciliul sau reşedinţa în România.B). În mod facultative, pot fi, conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 346/2002,

persoanele care încheie contract individual de asigurare şi care se află într-una din următoarele situaţii:

a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;b) comanditaţi, administratori ; c) membri ai asociaţiei familiale;d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;e) persoane angajate în instituţii internaţionale;f) proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere;g) persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale

sau activităţi private în domeniul forestier;h) membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură;i) alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor raporturi

juridice decât cele menţionate anterior.

30

4.4. AsigurătorulCasa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, denumită în

continuare C.N.P.A.S, are calitatea de asigurător, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 346/2002.

Atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se exercită de casele teritoriale de pensii şi de asociaţii profesionale de asigurare, în calitate de prestatori de servicii, constituite în acest scop pe sectoare de activitate ale economiei naţionale.

4.5. Prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Art. 19 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale dispune că asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale au dreptul la următoarele prestaţii şi servicii:

a) reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;b) reabilitare şi reconversie profesională;c) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;d) indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi indemnizaţie

pentru reducerea timpului de muncă; e) compensaţii pentru atingerea integrităţii;f) despăgubiri în caz de deces;g) rambursări de cheltuieli.

A). Prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă

Asiguraţii au dreptul la prestaţii medicale pentru reabilitarea stării de sănătate şi recuperarea capacităţii de muncă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare (art. 21 din Legea nr. 346/2002).

Asigurătorul are obligaţia de a achita contravaloarea serviciilor medicale acordate până când se realizează:

• restabilirea stării de sănătate sau ameliorarea deficienţelor de sănătate survenite în urma unui risc asigurat;

• prevenirea diminuării ori a pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanentă.

Asiguraţii au următoarele drepturi: a) beneficiază de tratament medical, corespunzător leziunilor şi afecţiunilor cauzate

prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează: asistenţă medicală de urgenţă la locul accidentului, în mijloacele de transport specializate şi în unităţile spitaliceşti; tratament medical ambulatoriu, analize medicale şi medicamente, prescrise de medic; servicii medicale în spitale sau în unităţi sanitare cu personalitate juridică specializate pentru boli profesionale; tratament de recuperare a capacităţii de muncă în unităţi de specialitate; servicii de chirurgie reparatorie; cure balneoclimaterice (art. 23 alin. 1 din Legea nr. 346/2002).

b) au acces la programe individuale de recuperare, stabilite de medicul specialist al asigurătorului, în funcţie de natura şi de diagnosticul bolii (art. 25 alin. 1 din Legea nr. 346/2002).

Programul individual de recuperare poate include tratament balnear, în funcţie de tipul bolii.

B). Prestaţii şi servicii pentru reabilitare şi reconversie profesionalăAceste prestaţii şi servicii se acordă de către asigurător, la solicitarea asiguraţilor,

care, deşi nu şi-au pierdut complet capacitatea de muncă, nu mai pot desfăşura activitatea pentru care s-au calificat, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale (art. 29 din Legea nr. 346/2002).

Asigurătorul preia în sarcina sa cheltuielile pentru următoarele prestaţii şi servicii de reabilitare şi reconversie profesională:

o cheltuielile privind serviciile medicale şi psihologice pentru aprecierea stării fizice, mentale şi aptitudinale în vederea reconversiei profesionale;

o costul cursurilor de calificare sau de reconversie;o plata unei indemnizaţii pe durata cursurilor de calificare şi de reconversie.

31

Indemnizaţia pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie se acordă lunar şi reprezintă 70% din salariul de bază brut al persoanei asigurate, avut la data survenirii accidentului de muncă sau a bolii profesionale.

Indemnizaţia se acordă pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie cu respectarea următoarelor condiţii:

a) persoana asigurată nu beneficiază, pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie, de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă sau de pensie de invaliditate gradul III, acordată potrivit legii (art. 31 alin. 2 din Legea nr. 346/2002).

b) persoana asigurată, conform art. 32 din Legea nr. 346/2002, respectă dispoziţiile asigurătorului cu privire la:

• instituţia la care urmează să se desfăşoare cursul;• programul de instruire;• modalitatea de absolvire.

C). Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncăAsiguraţii beneficiază de o indemnizaţie pe perioada în care se află în incapacitate

temporară de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale (art. 33 alin. 1 din Legea nr. 346/2002).

Dacă incapacitatea temporară de muncă este cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii, asiguraţii au dreptul la concedii medicale şi indemnizaţii, însă nu potrivit Legii nr. 346/2002, ci în condiţiile evidenţiate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.

Cu privire la cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de un accident de muncă sau de o boală profesională trebuie făcute următoarele precizări:

a) în cazul asiguraţilor în mod obligatoriu, cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 80% din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului (art. 34 alin. 1 din Legea nr. 346/2002);

b) în cazul asiguraţilor în mod facultativ, cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 80% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului (art. 34 alin. 2 din Legea nr. 346/2002);

c) cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă în cazul urgenţelor medico-chirurgicale este de 100% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului (art. 34 alin. 3 din Legea nr. 346/2002).

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale se suportă în primele 3 zile de incapacitate de către angajator, iar din a 4 - a zi de incapacitate, din contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de 180 de zile în interval de un an, socotită din prima zi de concediu medical. În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului, medicul curant poate propune prelungirea concediului medical peste 180 de zile, pentru cel mult 90 de zile (art. 37 alin. 1).

D). Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă

a) Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă Asiguraţii care, din cauza unei boli profesionale sau unui accident de muncă nu îşi

mai pot desfăşura activitatea la locul de muncă anterior manifestării riscului asigurat pot trece temporar în alt loc de muncă (art. 37 alin. 1).

Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se acordă în condiţiile în care venitul salarial brut lunar realizat de asigurat la noul loc de muncă este inferior mediei veniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate de la momentul depistării afecţiunii.

Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se acordă la propunerea medicului curant, cu avizul medicului asigurătorului, pentru cel mult 90 de zile într-un an calendaristic, în una sau mai multe etape (art. 42 alin. 1 din Legea nr. 346/2002).

b) Indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă

32

Potrivit art. 19 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală se acordă persoanelor asigurate care, din motive de sănătate, nu mai pot realiza durata normală de muncă.

Persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate au dreptul, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă:

• desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu;

• desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate cu ale persoanelor prevăzute la lit. a.

Indemnizaţia se acordă, la propunerea medicului curant, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale, pentru cel mult 90 de zile în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu, în una sau mai multe etape.

E). Compensaţii pentru atingerea integrităţiiAu dreptul la o compensaţie pentru atingerea integrităţii asiguraţii care, în urma

accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficienţe şi reduc capacitatea de muncă între 20 - 50% (art. 43 din Legea nr. 346/2002).

Trăsăturile compensaţiei pentru atingerea integrităţii sunt următoarele:a) compensaţia se acordă la solicitarea persoanei îndreptăţite, pe baza deciziei

medicului asigurătorului;b) compensaţia pentru atingerea integrităţii reprezintă o sumă fixă în bani şi se

acordă integral, o singură dată, potrivit art. 45 alin. 1, fără a afecta celelalte drepturi sauMindemnizaţii la care este îndreptăţit asiguratul şi nu este luată în baza de calcul pentru determinarea acestor drepturi.

c) cuantumul compensaţiei pentru atingerea integrităţii se stabileşte, conform art. 45 alin. 2, în funcţie de gravitatea leziunii, în limita unui plafon maxim de 12 salarii medii brute.

F). Despăgubiri în caz de decesÎn cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli

profesionale, beneficiază o despăgubire în caz de deces o singură persoană, care poate fi, după caz: soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces (art. 46 alin.1 din Legea nr. 346/2002).

Cuantumul despăgubirii în caz de deces este de 4 salarii medii brute pe economie.Cererea pentru obţinerea despăgubirii în caz de deces se depune la sediul

asigurătorului, însoţită de actele din care rezultă dreptul solicitantului.Admiterea sau respingerea cererii se face prin decizie emisă de asigurător în

termen de 20 de zile de la data depunerii cererii.Decizia se comunică în scris solicitantului în termen de 5 zile de la data emiterii ei.

33

CAPITOLUL V: PESNSIILE ŞI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE

5.1. Caracteristici ale sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale potrivit Legii nr. 263/2010

Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public de pensii.

Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public

de pensii bazat pe aceleaşi norme de drept, pentru toţi participanţii la sistem;b) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform

legii, obligaţia de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;

c) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;

d) principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;

e) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public de pensii, conform legii;

f) principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public de pensii îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de lege;

g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public de pensii, conform legii;

h) principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;i) principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau

parţial. Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public.

5.2. Pensiile5. 2.1. Persoanele asigurate (asiguraţii)Asiguraţii pot fi:- cetăţeni români;- cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii,

domiciliul sau reşedinţa în România. Asigurarea este obligatorie sau facultativă.A). În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: I. a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă,

inclusiv soldaţii şi gradaţii voluntari; b) funcţionarii publici; c) cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii

publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;

III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite în continuare şomeri;

IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află în una dintre situaţiile următoare:

a) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;

b) membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale;c) persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice;

34

d) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;e) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;V. cadrele militare trecute în rezervă, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special

din sistemul administraţiei penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, care beneficiază de ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat, în condiţiile legii;

VI. persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din:

a) drepturi de autor şi drepturi conexe, definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu regularitate sau în mod ocazional;

b) contracte/convenţii încheiate potrivit Codului civil.B). Se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract de asigurare

socială, în condiţiile prezentei legi, avocaţii, personalul clerical şi cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, neintegrate în sistemul public, precum şi orice persoană care doreşte să se asigure, respectiv să îşi completeze venitul asigurat.

În concluzie, prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul naţional de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se creează un regim dublu de asigurări sociale, şi anume:

o obligatoriu, prin efectul legii, pentru persoanele care îşi desfăşoară activitatea în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. 1;

o facultativ, în temeiul contractului de asigurare socială, în cazurile precizate de art. 5 alin. 2.

În sistemul public, evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale se realizează pe baza codului personal de asigurări sociale, care este codul numeric personal.

5.2.2. Contribuţia de asigurări socialeConstituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1

aprilie 2001;b) vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor, în cazul persoanelor

prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), adică cadrele militare trecute în rezervă, poliţiştii şi funcionarii publici cu statut special din sistemul administraiei penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, din domeniul apărării naionale, ordinii publice şi siguranei naionale, care beneficiază de ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat, în condiiile legii, până la intrarea în vigoare a Legii 263/2010;

c) perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele au fost asigurate în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare;

d) perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V, adică personalul cprins la punctul b de mai sus;

Alte perioade ce constituie stagiu de cotizare:1. Perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu

acordată în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a, respectiv în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), ale aceluiaş personal de la punctul b de masi sus;

2. Constituie stagiu de cotizare şi perioadele de până la data de 1 aprilie 2001 în care o persoană:

a) s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 49, privind perioadele asimilate;b) are stabilite drepturi privind vechimea în muncă în baza prevederilor Decretului-

lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat.

3. Constituie stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat de agricultori, în condiţiile reglementate de legislaţia privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.

35

4. Pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care reprezintă, conform legii, stagiu de cotizare realizat în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncă se acordă perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu, care constituie stagii de cotizare în condiţii normale, după cum urmează:

a) 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii deosebite de muncă;b) 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii speciale de muncă;c) 12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiţii de muncă aşa cum sunt

reglementate la art. 29 alin. (2), adică pe baza metodologiilor stabilite prin HG nr. 12942001 şi HG nr. 1822/2004

5. Constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asiguraţii datorează şi/sau plătesc contribuţii de asigurări sociale în sistemul public de pensii din România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte.

La stabilirea drepturilor de asigurări sociale se iau în considerare stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii din România, precum şi perioadele de asigurare realizate sau recunoscute ca atare în alte ţări, în condiţiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter internaţional la care România este parte şi/sau regulamente comunitare.

În sistemul public de pensii, obligaţiile şi prestaţiile de asigurări sociale se achită în monedă naţională.

În cazul drepturilor salariale sau veniturilor asigurate, stabilite în moneda altor ţări pe teritoriul României, contribuţiile se plătesc în lei la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României din data stabilită pentru plata acestor drepturi.

5.2.3. Cotele de atribuţii de asigurări socialeCotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de

muncă normale, deosebite sau speciale. Ele se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Astfel, în acord cu prevederile art. 27 din Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2011, pentru anul 2011 cotele de asigurări sociale se stabilesc după cum urmează:

a) 31,3% pentru condiii normale de muncă, datorată de angajator şi angajai, din care 10,5% datorată de angajai şi 20,8% datorată de angajatori;

b) 36,3% pentru condiii deosebite de muncă, datorată de angajator şi angajai, din care 10,5% datorată de angajai şi 25,8% datorată de angajatori;

c) 41,3% pentru condiii speciale de muncă, datorată de angajator şi angajai, din care 10,5% datorată de angajai şi 30,8% datorată de angajatori.

În cota de contribuie individuală de asigurări sociale prevăzută la alin. (1) este inclusă şi cota de 3% aferentă fondurilor de pensii administrate privat, prevăzută de Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În sensul Legii nr. 263/2010, sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora.

În domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii se realizează pe baza criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi a activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare, şi de Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru poliţişti, cu modificările ulterioare.

În sensul aceleaşi legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel

puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime

nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii;c) activităţile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale,

prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi;

36

d) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1 la Legea 263/2010;

e) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 la Legea 263/2010;f) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.locurile de

muncă în condiţii deosebite sunt cele care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor din cauza gradului mare de expunere la risc (art. 19 alin. 1), adică, dacă au contribuit cu asigurări sociale către stat, sau sunt perioade recunoscute internaţional

Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere.

În toate cazurile, avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.

5.2.4. Stagiul de cotizareÎn sistemul public de pensii, stagiul de cotizare se constituie din însumarea

perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator şi asigurat sau, după caz, s-a datorat şi plătit de către asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi VI şi alin. (2).

Stagiul de cotizare corespunzător contribuţiei de asigurări sociale datorate în condiţiile art. 31 alin. (5) se determină prin aplicarea asupra perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuţie individuală de asigurări sociale şi cota de contribuţie de asigurări sociale aprobată pentru locurile de muncă în condiţii normale.

În sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul:

a) a beneficiat de pensie de invaliditate;b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe

durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora cu diplomă;c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe

durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;d) a beneficiat, în perioada 1 aprilie 2001 - 1 ianuarie 2006 de indemnizaţii de

asigurări sociale, acordate potrivit legii;e) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de concediu pentru

incapacitate temporară de muncă cauzată de accident de muncă şi boli profesionale;f) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru creşterea

copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani;g) a fost elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei

instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar.

Asiguraţii care au absolvit mai multe instituţii de învăţământ superior, conform prevederilor alin. (1) lit. b), beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere.

Persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază de perioadele asimilate dacă în aceste perioade nu au realizat stagii de cotizare în condiţiile prezentei legi.

Perioadele asimilate prevăzute la alin. (1) se valorifică pentru obţinerea prestaţiilor de asigurări sociale în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Stagiul de cotizare se certifică asiguraţilor, din oficiu, o dată la 2 ani, de CNPP şi de casele de pensii sectoriale.

Stagiul de cotizare se certifică şi la cererea asiguraţilor, contra cost. Tariful serviciului respectiv se stabileşte anual de CNPP şi casele de pensii sector

5. 3. Noţiunea şi categoriile de pensiiPensia reprezintă venit de înlocuire acordat pentru pierderea totală sau parţială a

veniturilor profesionale ca urmare a bătrâneţii sau atingerii unei vârste, invalidităţii sau decesului persoanei asigurate .

37

În sistemul public, conform art. 51 alin.1 din Legea nr. 263/2010, se acordă următoarele categorii de pensii:

a) pensia pentru limită de vârstă; b) pensia anticipată; c) pensia anticipată parţială;d) pensia de invaliditate; e) pensia de urmaş.

5.3.1. Pensia pentru limită de vârstăPensia pentru limita de vârsta se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la

data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public. Stagiul minim de cotizare atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. Creşterea stagiului minim de cotizare se va realiza până în decembrie 2014 conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5 la Legea 263/2010.

Vârsta standard de pensionare este de 63 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru barbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza : pentru bărbaţi până în decembrie 2014 şi pentru femei până în ianuarie 2030, conform eşalonarii prevazute în anexa nr.5 la legea 263/2010

Fac excepţie cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii ş funcţonarii publici cu statut special din sistemul administraţei penitenciare, din domeniul apării naţonale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, bărbaţi şi femei care:

• pentru pensia pentru limită de vârstă trebuie să aibă vârsta standard de pensionare şi stagiul minim în specialitate

• vârsta standard de pensionare este pentru cadrele militare şi asimilaţii acestora de 60 ani.

Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza până în ianuarie 2030, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 6 la legea 263/2010, stagiu minim de cotizare în specialitate este de 20 ani. Atingerea stagiului minim de cotizare în specialitate se va realiza până în ianuarie 2030, conform eşalonării prevăzute în aceaşi anexă nr.6 la legea 263/ 2010

Vârsta standard de pensionare a fiecărui asigurat în perioada eşalonarii din anexele 5 si 6, este determinată în funcţie de data de naştere. Pentru toate categoriile de pensionari vârsta standard de pensionare poate fi redusă pentru:

lucrul în condiţii deosebite, lucrul în condiţii speciale, lucrul în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat persecutaţii politic, beneficiari ai Decretului-lege 118/1990

Reducerea vârstei standard de pensionare are ca efect ieşirea la pensie la limita de vârstă la o vârstă mai mică cu numărul de ani lucraţi în condiţiile repective, conform tabelului 4 şi 5, ataşate aestei lucrări.

Stagiul complet de cotizare este de 35 ani pentru femei si bărbaţi. Creşterea stagiului complet de cotizare se va realiza pentru bărbaţi până în decembrie 2014 şi pentru femei până în ianuarie 2030 conform eşalonării prevăzute în anexa 5 la legea 263/2010.

Fac excepţie cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apaărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, bărbaţi şi femei al căror stagiu complet de cotizare este de 30 ani. Atingerea de către aceştia a stagiului complet de cotizare se va realiza până în ianuarie 2030, conform eşalonării prevazute în anexa nr.6 la legea 263/2010

Pentru toate categoriile de pensionari stagiul complet de cotizare poate fi redus pentru :

realizarea unui stagiu de 20 ani în minerit, în subteran realizarea unui stagiu de 20 ani în profesiile artistice enumerate in anexa 4 la legea

263/2010 realizarea unui stagiu de 15 ani în zona I de radiaţii sau 17 ani in zona de radiaţii în

cercetare sau exploatare materii prime nucleare. realizarea unui anumit stagiu de cotizare în condiţii de handicap grav sau accentuat

preexistent sau nevazator.

38

5. 3. 2. Pensia anticipatăPensia anticipată se acordă asiguraţilor care au depăşsit stagiul complet de

cotizare cu cel puţin 8 ani şi cu reducerea cu cel mult 5 ani a vârstei standard de pensionare calculată în funcţie de data de naştere conform anexelor 5 si 6 la legea unitară a pensiilor 263/2010.

În cazul cadrelor militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi sigurantei naşionale pentru a beneficia de pensie anticipată parţială pe langă condiţiile de mai sus (vârstă şi stagiu de cotizare) se mai cere să realizeze stagiul minim în specialitate conform anexei 6 la legea unitară a pensiilor 263/2010 şi să se afle în una din următoarele situaţii :

sunt trecute în rezervă/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a împlinirii limitei de vârstă în grad prevazută de statutul cadrelor militare/poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sau ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

sunt trecute în rezervă sau direct în retragere/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciu militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.

Anticiparea de 5 ani nu poate fi cumulată cu alte reduceri ale vârstei de pensionare. La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se iau în calcul perioadele asimilate prevăzute pentru studii superioare, stagiu militar, perioada când asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate şi stagiile de cotizare lucrate în străinatate

Calculul punctajului pentru pensia anticipata se face la fel cu cel pentru pensia la limită de vârstă cu diferenţa că nu se iau în calcul punctajele realizate în perioadele asimilate;

Pe perioada de pensie anticipată pensionarul nu poate cumula pensia cu venituri din o activitate profesională pentru care este obligat să platească CAS (contributie pentru pensie).

Se poate cumula pensia anticipată cu veniturile obţinute prin : - calitatea de consilieri locali sau judeţeni - cadre militare trecute în rezervă sau asimilaţii acestora, enumerate mai sus. - persoane care relizează venituri de natură profesională altele decât salariile din

drepturi de autor sau contracte/convenţii incheiate potrivit codului civil.La realizarea vârstei de pensionare pentru pensie la limita de vârstă pensia

anticipată se transforma din oficiu în pensie la limită de varstă şi se recalculează prin adaugarea punctajelor din perioadele asimilate.

5. 3. 3. Pensia anticipată parţială Pensia anticipată parţială se acordă asiguraţilor care au depăşit stagiul complet de

cotizare cu pana la 8 ani si cu reducerea cu cel mult 5 ani a varstei standard de pensionare calculată în funcţie de data de naştere conform anexelor 5 si 6 la legea unitară a pensiilor 263/2010. În cazul cadrelor militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale pentru a beneficia de pensie anticipată parţial pe lângă condiţiile de mai sus (vărstă şi stagiu de cotizare) se mai cere să realizeze stagiul minim în specialitate conform anexei 6 la legea unitară a pensiilor 263/2010 şi să se afle în una din urmatoărele situaţii:

sunt trecute în rezervă/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a împlinirii limitei de vârstă în grad prevazută de statutul cadrelor militare/poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sau ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

sunt trecute în rezervă sau direct în retragere/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciu militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.Anticiparea de 5 ani nu poate fi cumulată cu alte reduceri ale vârstei de pensionare.

39

La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate parţială nu se iau in calcul perioadele asimilate prevazute pentru studii superioare, stagiu militar, perioada cand asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate si stagiile de cotizare lucrate in strainatate

Calculul punctajului pentru pensia anticipata partiala se face la fel cu cel pentru pensia la limita de varsta cu urmatoarele diferente:

o nu se iau in calcul punctajele realizate in perioadele asimilate;o cuantumul pensiei se diminueaza proportional cu numarul de luni pana la data

in care are dreptul la pensie pentru limita de varsta (se inmulteste cu 0,75 %). Calculul exact al acestei diminuari se poate face pe site- ului nostru, accesand de

pe pagina principala "Pensie anticipata partiala". Pe perioada de pensie anticipata partiala pensionarul nu poate cumula pensia cu

venituri din o activitate profesionala pentru care este obligat sa plateasca CAS (contributie pentru pensie).

Se poate cumula pensia anticipata partiala cu veniturile obtinute prin: - calitatea de consilieri locali sau judeteni- cadre militare trecute in rezerva sau asimilatii acestora, enumerate mai sus.- persoane care relizeaza venituri de natură profesională altele decât salariile

din drepturi de autor sau contracte/convenţii încheiate potrivit codului civil.La realizarea vţrstei de pensionare pentru pensie la limită de vârstă pensia

anticipată partială se transformă din oficiu în pensie la limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea punctajelor din perioadele asimilate şi prin eliminarea reducerii.

5. 3..4. Pensia de invaliditateAu dreptul la pensie de invaliditate persoanele care şi-au pierdut total sau cel putin

jumatate din capacitatea de muncă, din cauza: • Accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii;• Neoplaziilor; schizofreniei şi SIDA• Bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legatură cu munca.

Beneficiază de pensie de invaliditate şi urmatoarele persoane care şi-au pierdut total sau cel puţin jumatate din capacitatea de muncă când se aflau în următoarele situaţii :

o Satisfac serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen reduso Sunt elevi al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau studenţi ai unei

instituţii de învăţămant din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională cu excepţia liceului militar

o Ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale pe perioada practicii profesionale ca elev, ucenic sau student.

o Ca umare a participării la revoluţia din decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989. În acest caz beneficiază de acelaşi drepturi cu cei care au suferit accidente de muncă.

În raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:

a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, şi a capacităţii de autoingrijire

b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu păstrarea capacităţii de ingrijire

c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumatate din capacitatea de muncă, persoana putţnd să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.

Încadrarea în unul din gradele de invaliditate se face în urma unei expertize medicale efectuate de medicul specializat în expertiza medicală a capacităţii de muncă ca urmare a cererii şi documentelor depuse de solicitant.

Cererea pentru expertiza medicală şi actele doveditoare se depun de solicitant la Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă din cadrul Casei Teritoriale de Pensii în funcţie de domiciliul solicitantului sau, dupa caz, la Comisiile de Expertiză Medico-Militară de pe langă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

40

Asiguraţii care şi-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legatură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate dacă indeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta conform tabelului 6 , ataşat acestei lucrări.

Asiguraţii care au realizat stagiul de cotizare în condiţii de handicap grav sau accentuat şi nevăzătorii beneficiază de pensie de invaliditate dacă au realizat jumătate din stagiile din tabelul de mai sus.

Persoanele nominalizate la literele a, b, d, e, f şi g beneficiază de pensie de invaliditate indiferent de stagiul de cotizare realizat.

La acordarea pensiei de invaliditate se acordă un stagiu potenţial cu excepţia pensionarilor încadraţi în gr III de invaliditate care nu beneficiază de stagiu potenţial în cazul bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legatură cu munca.

Stagiul potenţial se determină ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare realizat până la acordarea pensiei de invaliditate. Fac exceptie pensionarii care au realizat stagiul de cotizare în condiţii de handicap grav sau accentuat caz în care stagiul potenţial se calculează ca diferenţă între stagiul complet de cotizare redus (o treime din stagiul complet de cotizare în cazul handicapului grav sau doua treimi din stagiul complet de cotizare în cazul handicapului accentuat) şi stagiul de cotizare realizat până la acordarea pensiei de invaliditate.

Stagiul potenţial calculat aşa cum am arătat mai sus nu poate fi mai mare decăt stagiul de cotizare pe care pensionarul l-ar fi putut realiza pănă la împlinirii vârstei standard de pensionare.

Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor, în cuantum fix care reprezintă 80% din valoarea unui punct de pensie.

Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale, periodic, la intervale de 1 - 3 ani, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de către medicul expert al asigurarilor sociale sau dupa caz de către comisia centrală de expertiză medico militară.

Nu sunt supusi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care : - prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă,- au implinit vârstele prevăzute de legea pensiilor pentru obţinerea pensiei

pentru limită de varstă,- au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi

au realizat stagiile complete de cotizare.Institutul National de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă,

Centrele Regionale de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă sau comisiile centrale de expertiză medico - militară ale Ministerului Apărarii Naţionale. Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii pot convoca pensionarul de invaliditate pentru expertizare.

Pensionarii de invaliditate cu gr I şi II de invaliditate nu pot cumula pensia de invaliditate cu venituri obţinute din activitate profesională.

Pensionarii de invaliditate cu gr III pot cumula pensia de invaliditate cu venituri din activitate profesională dar nu pot lucra cu contract de muncă pe o perioada ce depăşeşte jumatate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv.

Cuantumul pensiei de invaliditate se calculează prin înmulţirea punctajului acordat prin decizia pentru pensie de invaliditate cu valoarea punctului de pensie. Punctajul mediu al pensiei de invaliditate se calculează asemănător cu cel al pensiei la limita de varstă (se împarte suma punctajelor anuale la stagiul complet de cotizare) cu deosebire ca după data ieşirii la pensie de invaliditate se acordă pe perioada stagiului potenţiale urmatoarele puncte anuale:

a) 0,7 puncte pentru gradul I de invaliditateb) 0,55 puncte pentru gradul II de invaliditatec) 0,35 puncte pentru gradul III de invaliditate

În cazul modificării încadrării în alt grad de invaliditate, în urma expertizei medicale, pensia este recalculată luându-se în calcul în loc de salariu, sau de punctaj pentru stagiu potenţial, pensia de invaliditate primită modificându-se şi punctajul acordat pentru stagiul potenţial rămas. În acest caz dacă pensia de invaliditate primită a fost mică pensia recalculată poate să fie micşorată.

41

La data indeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de varstă aceasta se acordă din oficiu iar pensia se recalculează întroducându-se în calcul pe perioada cât s-a beneficiat de pensie de invaliditate cuantumul acesteia precum şi eventualele câştiguri obţinute pe această perioadă dacă a beneficiat de dreptul de a cumula pensia cu venituri din activitate profesională.

În cazul în care prin recalculare pensia la limită de vârstă rezultă mai mică decat pensia de invaliditate este acordată cea mai avantajoasă

Indemnizaţia pentru însoţitor este menţinută şi după acordarea pensiei la limita de varstă.

5. 3. 5. Pensia de urmaş Pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă susţinătorul

decedat era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.Copiii au dreptul la pensie de urmaş:a) până la vârsta de 16 ani;b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până

la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care

se aflau în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b).Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea

vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani.În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani,

cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin un an.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 33 alin. (5).

Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 85 şi la art. 86 alin. (1) beneficiază de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 33 alin. (5).

Soţul supravieţuitor care are în îngrijire, la data decesului susţinătorului, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 33 alin.(5).

Pensia de urmaş se stabileşte, după caz, din:a) pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în

condiţiile legii, susţinătorul decedat;b) pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul susţinătorului a survenit

înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.

Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual din punctajul mediu anual realizat de susţinător, aferent pensiei prevăzute la alin. (1), în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:

a) 50% - pentru un singur urmaş; b) 75% - pentru 2 urmaşi; c) 100% - pentru 3 sau mai mulţi urmaşi.Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, se stabileşte prin

însumarea drepturilor de pensie de urmaş, calculate după fiecare părinte.În cazul modificării numărului de urmaşi, pensia se recalculează în conformitate cu

dispoziţiile art. 89 alin. (2) di legea pensiilor.

42

Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

Persoanele prevăzute la art. 84 lit. c) şi la art. 86 alin. (1) sunt expertizate, revizuite medical şi au obligaţia de a urma programele recuperatorii, conform reglementărilor prevăzute pentru pensia de invaliditate.

5.3.6. Pensia minimă garantatăPensia minimă garantată a fost introdusă de OUG nr. 6 / 2009 privind instituirea

pensiei sociale minime garantate. Potrivit Legii bugetlui de stat nr. 11 pe anul 2010 nivelul pensiei sociale minime

garantate este de 350 lei.De aceasta pensie socială minimă garantată beneficiază pensionarii sistemului

public de pensii cu domiciliul în România, indiferent de data înscrierii la pensie, daca nivelul cuantumului pensiei, cuvenit sau aflat în plată, se situează sub nivelul pensiei sociale minime garantate. Astfel pensionarii cu nivelul cuantumului pensiei cuvenit sau aflat în plată, stabilit în conformitate cu Legea nr. 19 / 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale sub nivelul pensiei sociale minime garantate vor primi diferenţa până la valoarea pensiei minime. De asemenea pensia socială minimă garantată se acordă fiecarui urmaş în parte în cazul pensionarilor care beneficiază de pensie de urmaş.

Totuşi în cazul unui cumul de pensii, persoanele care beneficiază atât de unul sau mai multe drepturi de pensie din sistemul public, cât şi de pensie din sisteme neintegrate acestuia, precum şi de drepturi stabilite şi plătite de sistemul public de pensii în baza unor legi speciale, la acordarea pensiei sociale minime garantate se are în vedere nivelul cuantumurilor însumate ale tuturor acestor venituri. În această situaţie pensia socială minimă garantată se acordă dacă veniturile astfel cumulate sunt sub nivelul acesteia.

5. 3. 7. Calculul impozitare pensieConform Codului fiscal în vigoare în anul 2011 pensiile se supun contribuîiei pentru

asigurare de sănătate şi impozitării astfel: • Contribuţia pentru asigurare de sănătate se aplică pentru intreaga pensie

dacă pensia depăşeste 740 lei. Restul de plată ramas după reţinerea contribuţiei pentru asigurare de sănătate nu trebuie să fie mai mică de 740 lei.

• Cota de contribuţie de asigurare de sănătate este de 5,5%. • Impozitarea pensiilor se face prin reţinerea unui impozit de 16% din suma ce

depăşeşte plafonul de 1000 lei după ce a fost reţinută contribuţia pentru asigurare de sănătate.

• Pensiile pentru handicap nu se impozitează

5.3.8. Stabilirea şi plata pensiilor Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de

aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia. Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor

legale, se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.

5.3.9. Recalcularea pensiilor Beneficiarii pensiei pentru limita de varsta pot solicita recalcularea pensiei dupa

realizarea fiecarui stagiu de cotizare de minimum 12 luni. Pensia poate fi recalculata si prin adaugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la

stabilirea acesteia. Pensia recalculata se acorda incepand cu luna urmatoare celei in care s-a depus

cererea de recalculare. Cererea de recalculare a pensiei urmeaza aceleasi reguli procedurale privind

solutionarea si contestarea, prevazute de lege pentru cererea de pensionare.

5.3.10. Întocmirea unui dosar de pensionareÎntocmirea unui dosar de pensionare presupune o atenţie deosebită şi procurarea

unor acte, dovezi şi documente decesare calculului şi emiterii deciziei de pensionare, de aceea , într-o anexă a acestei lucrării, se vor găsi informaţii privind actele necesare

43

obţinerii principalelor prestaţii oferite în cadrul sistemului public de pensii cum suntcele ale : pensiei pentru limită de vîrstă, a pensiei anticipate, pensiei de urmaş şi pensiei de invaliditate sau pentru recalcularea drepturilor de pensie.

5.3.11. Cumulul pensiei cu alte venituriPot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de

nivelul veniturilor respective: a) copiii urmaşi orfani de ambii părinţi, pe perioada şcolarizării, până la vârsta de

16 ani, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

b) nevăzătorii; c) pensionarii pentru limită de vârstă; d) pensionarii de invaliditate de gradul III. Beneficiarii pensiei de urmaş pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o

activitate profesională, dacă veniturile brute lunare realizate nu depăşesc o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie.

Pensia anticipată şi pensia anticipată parţială constituind categorii distincte de pensii, este interzis cumulul acestor pensii cu salariul. Beneficiarii lor se pot reîncadra în muncă, dar, în această ipoteză, pensia lor se suspendă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, când pensia anticipată, respectiv pensia anticipată parţială, se transformă în pensie pentru limită de vârstă.

5.4. Reglementări speciale în privinţa unor pensiiÎn cele ce urmează vom analiza, cu titlu exemplificativ, pensiile acordate:- magistraţilor;- personalului didactic; A). Pensiile acordate magistraţilorLegea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor prevede că

magistraţii beneficiază de :a) pensie de serviciu;b) pensie de urmaş.

A) Judecătorii şi procurorii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu în cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării.

Judecătorii, procurorii precum şi judecătorii financiari şi procurorii financiari care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi a României sunt pensionaţi, la cerere, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege şi beneficiază de pensia de serviciu dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în aceste funcţii. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca acestea să poată fi mai mari de 10 ani.

Pentru fiecare an care depăşeşte vechimea de 25 de ani în funcţia de judecător sau procuror, la cuantumul pensiei se adaugă câte 1%, fără a se putea depăşi venitul brut avut la data pensionării.

De pensia de serviciu beneficiază şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei prevăzut fiind micşorat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală.

Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute numai în funcţia de judecător sau procuror beneficiază de pensie de serviciu chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie. În acest caz, pensia se stabileşte pe baza drepturilor salariale pe care le are un judecător sau procuror în funcţie în condiţii identice de vechime şi nivel al instanţei sau parchetului. De aceste prevederi pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţia de judecător sau procuror din motive neimputabile.

Judecătorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu sau pensia militară de serviciu.

Judecătorii şi procurorii care beneficiază de pensie de serviciu pot cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective.

44

Judecătorii şi procurorii de la toate instanţele precum şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică nu pot fi menţinuţi în funcţie după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege.

b) Soţul supravieţuitor şi copiii judecătorilor şi procurorilor care au dreptul la pensie de serviciu beneficiază de pensie de urmaş dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru aceasta de Legea unitara a pensiilor (art. 82 din Legea nr. 303/2004).

Partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul public al asigurărilor sociale se suportă din bugetul de stat.

Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor precum şi pensiile de urmaş se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor şi procurorilor în activitate. Aceste dispoziţii se aplică şi judecătorilor sau procurorilor pensionari.

B) Pensionarea personalului didactic Potrivit art. 289 din Legea nr. 1/2011, a Educaţiei Naţionale, personalul didactic

beneficiază de:a) pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă;b) pensie pentru pierderea capacităţii de muncă;c) pensie suplimentară şi de alte drepturi de asigurări sociale, în condiţiile legii. Membrii de familie pot beneficia, în condiţiile legii, de pensie de urmaş. Personalul didactic se pensionează de regulă la data încheierii anului şcolar sau

universitar. Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic se poate face şi în

timpul anului şcolar sau universitar, cu aprobarea inspectoratului şcolar, respectiv a senatului universitar.

Personalul didactic se pensionează la vârsta de 65 de ani, atât femeile cât şi bărbaţii.

În învăţământul superior de stat, particular şi confesional se interzice ocuparea oricărei funcţii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universităţii, după pensionare.

Mandatele celor care deţin funcţii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universităţii, nîncetează de drept în cazul persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare. Fac excepţie de la aceste reglementări funcţiile de membru al consiliului de administraţie al universităţilor particulare.

Senatul universitar, din universităţile de stat, particulare şi confesionale, în baza riteriilor de performanţă profesională şi a situaţiei financiare, poate decide continuarea activităţii unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală conform Cartei universitare, fără limită de vârstă.

Senatul universitar poate decide conferirea titlului onorific de profesor emerit, pentru excelenţă didactică şi de cercetare, cadrelor didactice care au atins vârsta de pensionare. Cadrele didactice pensionate pot fi plătite în regim de plată cu ora.

Cadrele didactice şi de cercetare care conduc doctorate se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani şi pot:

a) conduce doctoratele în desfăşurare la data pensionării până la împlinirea vârstei de 70 de ani;

b) după împlinirea vârstei de 65 de ani pot conduce noi studenţi-doctoranzi numai în regim de cotutelă împreună cu un cadru didactic şi de cercetare care nu împlineşte vârsta de pensionare pe toată durata desfăşurării doctoratului respectiv.

Regimul juridic al cumulului salariului cu pensia nu se aplică cadrelor didactice care beneficiază de prevederile alin. (3) şi (4).

5.5. Finanţarea pensiilorPILONUL I - Pensiile de statCa urmare a scaderii in ultimii 20 de ani a numarului angajatilor care lucreaza si isi

platesc contributiile sociale (CAS) face dificila mentinerea unui standard de viata cu care fiecare este obisnuit, dev aceea sistemul actual trebuie îmbunătăţit.

45

PILONUL II - Pensiile private obligatoriiPentru îmbunătăţirea situaţiei finainciare după pensionare, începând cu data de 17

septembrie 2007, participarea la un fond de pensii administrate privat, este obligatorie pentru tinerii sub 35 de ani şi opţonală pentru cei aflaţi între 36 şi 45 de ani (aceştia din urmă având o singură şansă de a participa la această pensie privată înscriindu-se în perioada 17 sept 2007 - 16 ian 2008).

Acest tip de pensie va permite redirecţionarea din contribuţiile de asigurări sociale a 2% din salariul brut într-un fond de pensii private. Ulterior acest procent va creste cu 0.5% pe an pana la 6% în 2015.

Angajatul nu plăteşte nimic în plus, pentru a avea pe viitor o pensie mai mare decât ar putea statul să îşi permită să îi dea.

PILONUL III - Pensiile private facultativeCa şi completare a pensiei de stat şi a celei private obligatorii, mai există soluţia

oferită de o pensie privată facultativă. Acest sistem a intrat în vigoare de la 1 mai 2007 şi va fi finanţat din contribuţiile suplimentare, fiind deschis persoanelor de până la 52,5 ani. O persoana poate contribui la acest sistem cu cel mult 15% din venitul brut şi poate beneficia de pensie când implineste 60 de ani. În momentul cotizării la acest tip de pensie se beneficiază de deductibilitate fiscală atât pentru angajat cât şi pentru angajator (în limitele a 200E anual pentru fiecare). Pe fondul săracirii populaţiei aduse de criză, pensile viitorului depind tot mai mult de angajatori

CAPITOLUL VI. CONCEDIILE ŞI INDEMNIZAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE

6. 1. Dispoziţii generale Art. 60 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind

concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătatea a abrogat prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav cuprinse în art. 7, 26, 27, 35, art. 98 - 101, art. 103 - 125, art. 129 - 134 şi în art. 136 - 138 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale., care de altfel a fost abrogată , apoi în totalitate de Legea 36272010

Potrivit art. 1 alin. 1, persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate au dreptul, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă:

A. sunt salariaţi sau funcţionari publici; B. desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii

executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului precum şi membri cooperatori; C. beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor

pentru şomaj, în condiţiile legii. Art. 1 alin. 2 dispune că de aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care nu se

află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. 1, dar sunt:a) asociaţi, comanditari sau acţionari;b) administratori ;c) membri ai asociaţiei familiale;d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;e) persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi

indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006.

Persoanele prevăzute la art. 1 alin. 2, care au calitatea de pensionari, nu sunt asigurate conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, cu excepţia pensionarilor de invaliditate gradul III şi a pensionarilor nevăzători, care se află în una dintre următoarele situaţii :

• sunt membri ai asociaţiei familiale; • sau persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente.

46

Concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate la care au dreptul asiguraţii sunt:

a) concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii;

b) concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;

c) concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate; d) concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav; e) concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.

Calculul şi plata acestor indemnizaţii se fac pe baza certificatului de concediu medical, document justificativ pentru plată, eliberat de medicul curant (art. 36 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 coroborat cu art. 16 alin. 1 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005. Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.

Medicul curant, prin reprezentantul său legal, încheie o convenţie privind eliberarea certificatelor de concedii medicale cu casa de asigurări de sănătate. Această convenţie se încheie cu o singură casă de asigurări de sănătate, respectiv cu cea în a cărei rază administrativ - teritorială îşi are sediul unitatea sanitară sau cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, respectiv Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, după caz.

Certificatele de concediu medical se completează şi se eliberează la data la care se acordă consultaţia medicală, stabilindu-se numărul necesar de zile de concediu medical. Data de la care începe valabilitatea concediului medical poate fi ulterioară datei acordării numai în cazul certificatelor de concediu medical "în continuare".

În situaţia imposibilităţii prezentării asiguratului la medic, se pot acorda certificate de concediu medical cu retroactivitate de 24 de ore.

Certificatele de concediu medical se pot elibera şi la o dată ulterioară, numai pentru luna anterioară, pentru următoarele situaţii:

a) în caz de sarcină şi lăuzie (numai concediu medical pentru maternitate); b) pentru perioada de internare în spital; c) pentru aparat gipsat, numai de către medicul ortoped/chirurg; d) situaţii pentru care este necesar avizul medicului expert al asigurărilor sociale

peste 90 de zile.Medicul curant din spital eliberează certificatele de concediu medical numai la

externarea pacientului, cu excepţia situaţiilor în care durata internării este mai mare de 30 de zile, caz în care certificatul de concediu medical va fi acordat lunar. În situaţia în care certificatul de concediu medical se eliberează în data de 1 a lunii cu o durată de 31 de zile, medicul curant poate elibera certificatul de concediu medical pentru perioada 1-31 a lunii respective.

În caz de urgenţe medico-chirurgicale neinternate, la camera de gardă a spitalului se pot elibera certificate de concediu medical, numai de către medicii de specialitate.

Medicii sunt obligaţi să îndrume pacienţii către unitatea sanitară la care trebuie să se adreseze aceştia în vederea obţinerii în continuare a asistenţei medicale şi a certificatelor de concediu medical (art. 21 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

Orice prelungire a unui concediu medical se efectuează pe un nou certificat de concediu medical.

Plata indemnizaţiilor se face lunar de către: a) angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna

respectivă, pentru salariaţi, funcţionari publici, persoane care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţilor executive, legislative sau judecătoreşti pe durata mandatului precum şi pentru membri cooperatori;

b) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, până la data de 10 a lunii următoare celei pentru care s-a acordat concediul medical;

47

c) casa de asigurări de sănătate, până la data de 10 a lunii următoare celei pentru care s-a acordat concediul medical, pentru: asociaţi, comanditari sau acţionari; administratori; membri ai asociaţiei familiale; persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006; femeile care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat din motive neimputabile lor.

Indemnizaţiile se achită beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta.

Indemnizaţiile cuvenite şi neachitate asiguratului decedat se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte că l-a îngrijit până la data decesului.

Indemnizaţiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripţie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.

6. 2. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţiiÎncepând cu data de 1 ianuarie 2007, cota de contribuţie pentru concedii şi

indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, este de 0,85% aplicată la fondul de salarii realizat sau, după caz, la drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj, asupra veniturilor supuse impozitului pe venit ori asupra veniturilor cuprinse în contractul de asigurări sociale încheiat de persoanele prevăzute la art. 1 alin. 2 lit. e şi se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

6.3. Stagiul minim de cotizarePentru acordarea drepturilor prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. a – d din Ordonanţa de

Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 (respectiv, concediile medicale şi indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii; concediile medicale şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale; concediile medicale şi indemnizaţiile pentru maternitate; concediile medicale şi indemnizaţiile pentru îngrijirea copilului bolnav) trebuie îndeplinită condiţia stagiului minim de cotizare de o lună realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical,

Concediul şi indemnizaţia de risc maternal, prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. e, se acordă fără condiţie de stagiu de cotizare (art. 31 alin. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

De asemenea, asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, fără condiţii de stagiu de cotizare, în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA.

6.4. Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă, conform art. 12

din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului, după cum urmează: A. de către angajator, din prima zi până în a 5 - a zi de incapacitate temporară de

muncă;B. din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu: a) ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, şi până la data

încetării incapacităţii temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia;b) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul şomerilor, asociaţilor,

comanditarilor, acţionarilor, administratorilor, membrilor asociaţilor familiale, persoanelor autorizate să desfăşoare activităţi independente.

Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotită din prima zi de îmbolnăvire.

Începând cu a 91-a zi, concediul se poate prelungi de către medicul specialist până la 183 de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.

Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este mai mare în cazul unor boli speciale şi se diferenţiază după cum urmează:

48

a) un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară şi unele boli cardiovasculare, stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu acordul Ministerului Sănătăţii;

b) un an, cu drept de prelungire până la un an şi 6 luni de către medicul expert al asigurărilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză meningeală, peritoneală şi urogenitală, inclusiv a glandelor suprarenale, pentru SIDA şi neoplazii, în funcţie de stadiul bolii;

c) un an şi 6 luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară operată şi osteoarticulară;

d) 6 luni, cu posibilitatea de prelungire până la maximum un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculoză extrapulmonară, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

Medicul primar sau, după caz, medicul specialist în afecţiunea principal invalidantă poate propune pensionarea de invaliditate dacă bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă (art. 14 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005). În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării, medicul primar sau, după caz, medicul specialist în afecţiunea principal invalidantă poate propune prelungirea concediului medical peste 183 de zile, în scopul evitării pensionării de invaliditate şi menţinerii asiguratului în activitate. Medicul expert al asigurărilor sociale decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului recuperator, reducerea programului de lucru, reluarea activităţii în raport de pregătirea profesională şi de aptitudini ori pensionarea de invaliditate.

Prelungirea concediului medical peste 183 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, conform procedurilor stabilite de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale împreună cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în raport cu evoluţia cazului şi cu rezultatele acţiunilor de recuperare (art. 14 alin. 4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

În cazul în care medicul expert al asigurărilor sociale a emis avizul de pensionare de invaliditate, plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se face până la sfârşitul lunii următoare celei în care s-a emis avizul, fără a se depăşi durata maximă de acordare a concediului, prevăzută de art. 14 alin. 4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.

Asiguraţii a căror incapacitate temporară de muncă a survenit în timpul concediului de odihnă sau al concediului fără plată beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, concediul de odihnă sau fără plată fiind întrerupt, urmând ca zilele neefectuate să fie reprogramate.

Beneficiază de indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi asiguraţi, pensionarii care se află şi în una dintre situaţiile menţionate la art. 1 alin. 1 lit. A sau B precum şi pensionarii de invaliditate gradul III sau, după caz, pensionarii nevăzători, care se regăsesc în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. 2 lit. c şi d din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.

Pentru plata indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aferente concediilor medicale acordate cu întrerupere între ele, acestea se iau în considerare separat, durata lor nu se cumulează, iar plata se suportă conform art. 12 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.

6.5. Concediile şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă

În scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă, asiguraţii pot beneficia de:

a) indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă; b) concediu şi indemnizaţie pentru carantină; c) tratament balnear, în conformitate cu programul individual de recuperare. a) Indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata

normală se acordă asiguraţilor (respectiv, salariaţilor, funcţionarilor publici, celor care desfăşoară desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numiţi în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului precum şi membrilor cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti) care, din motive de sănătate, nu mai pot realiza durata normală de muncă (art. 19 alin. 1).

49

Indemnizaţia se acordă, la propunerea medicului curant, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale, pentru cel mult 90 de zile în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu, în una sau mai multe etape.

b) Concediul şi indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat de direcţia de sănătate publică (art. 20 alin. 1). Certificatul de concediu medical pentru carantină se eliberează de medicul curant asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită în certificatul eliberat de organele de specialitate ale direcţiilor de sănătate publică (art. 41 alin. 2 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005). Dacă durata perioadei de carantină stabilită de organele de specialitate ale direcţiilor de sănătate publică depăşeşte 90 de zile nu este necesar avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

Indemnizaţia pentru carantină se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate (art. 41 alin. 4 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

c) În concordanţă cu prevederile art. 21 alin. 1, asiguraţii aflaţi în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de zile consecutive beneficiază de tratament balnear şi de recuperare a capacităţii de muncă, pe baza biletului de trimitere, în condiţiile prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Tratamentul balnear şi de recuperare a capacităţii de muncă se desfăşoară în conformitate cu prevederile programului individual de recuperare întocmit de medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale, în funcţie de natura, stadiul şi prognosticul bolii, structurat pe etape.

În funcţie de tipul afecţiunii şi de natura tratamentului, durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile şi se stabileşte de medicul curant.

Programul individual de recuperare este obligatoriu şi se realizează în unităţi sanitare specializate aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate.

După fiecare etapă prevăzută în programul individual de recuperare, asiguraţii sunt supuşi reexaminării medicale. În funcţie de rezultatele acesteia, medicul expert al asigurărilor sociale poate propune medicului curant actualizarea programului individual de recuperare sau, după caz, recomandă reluarea activităţii profesionale ori propune pensionarea de invaliditate.

Plata indemnizaţiilor nu se cuvine pe perioadele în care asiguratul, din motive imputabile lui, nu îşi îndeplineşte obligaţia de a urma şi de a respecta programul individual de recuperare.

Controlul recomandărilor medicului specialist şi al programului individual de recuperare precum şi respectarea acestora de către asigurat se realizează de către organele specializate din structura CNAS, respectiv casele de asigurări de sănătate.

6.6. Concediul şi indemnizaţia de maternitateAsiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină şi lăuzie, pe o perioadă de 126 de

zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizaţie de maternitate. Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naştere,

iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naştere. Concediile pentru sarcină şi lăuzie se pot compensa între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare, în aşa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice.

Concediul medical pentru maternitate se acordă numai pentru sarcină şi nu pentru afecţiunile care pot interveni pe parcursul sarcinii, fără legătură cu aceasta (art. 44 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

În situaţia în care survine decesul mamei, la naştere sau imediat după aceasta, tatăl beneficiază de restul concediului neefectuat de către mamă, în condiţiile Legii concediului paternal nr. 210/1999, certificatul fiind eliberat de medicul de specialitate obstetrică-ginecologie din unitatea sanitară unde a născut femeia sau de medicul de familie, după ca (art. 46 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

Persoanele cu handicap asigurate beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină, începând cu luna a 6 - a de sarcină.

50

Indemnizaţia de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi, conform art. 42 lit. a din Codul fiscal, nu este impozabilă.

În situaţia copilului născut mort sau în situaţia în care acesta moare în perioada concediului de lăuzie, indemnizaţia de maternitate se acordă pe toată durata acestuia.

6.7. Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnavAsiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în

vârstă de până la 7 ani (art. 26 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005). Beneficiază de indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, opţional, unul dintre

părinţi, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare (art. 27 alin. 1). Beneficiază de aceleaşi drepturi, dacă îndeplineşte condiţiile cerute pentru acordarea acestora, şi asiguratul care, în condiţiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredinţat copii în vederea adopţiei sau i-au fost daţi în plasament.

Persoana care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil cu handicap beneficiază de concedii medicale pentru îngrijirea copilului cu handicap care necesită internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani (art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Durata de acordare a indemnizaţiei este de maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenţii chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilită de medicul curant, iar după depăşirea termenului de 90 de zile, de către medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.

6.8. Concediul şi indemnizaţia de risc maternalConform art. 2 lit. h din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 96/2003,

beneficiază de concediul de risc maternal salariata:• gravidă care anunţă în scris angajatorului starea sa fiziologică de graviditate şi

anexează un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să îi ateste această stare;

• care a născut recent şi care şi-a reluat activitatea după efectuarea concediului de lăuzie şi solicită angajatorului în scris măsurile de protecţie, anexând un document medical eliberat de medicul de familie, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a născut;

• care alăptează şi care, la reluarea activităţii după efectuarea concediului de lăuzie, îşi alăptează copilul şi anunţă angajatorul în scris cu privire la începutul şi sfârşitul prezumat al perioadei de alăptare, anexând documente medicale eliberate de medicul de familie în acest sens.

Dacă, din motive justificate în mod obiectiv, angajatorul nu poate să îndeplinească obligaţia de a le modifica în mod corespunzător condiţiile şi/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, să le repartizeze la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea lor, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menţinerea veniturilor salariale, salariatele aflate într-una dintre situaţiile arătate mai sus au dreptul la concediu de risc maternal, după cum urmează:

a) înainte de data solicitării concediului de maternitate, salariatele gravide; b) după data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, salariatele care au născut

recent sau care alăptează, în cazul în care nu solicită concediul şi indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la 7 ani.

Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracţionat, pe o perioadă ce nu poate depăşi 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens, dar nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de legislaţia privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. Eliberarea certificatului medical se va face în condiţiile în care salariata s-a prezentat la consultaţiile prenatale şi postnatale, conform normelor Ministerului Sănătăţii.

Pe durata concediului de risc maternal, se acordă o indemnizaţie de risc maternal care se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi care nu este supusă impozitului pe venit (art. 42 lit. a din Codul fiscal). Concediul şi indemnizaţia de risc maternal se acordă fără condiţie de stagiu de cotizare.

51

CAPITOLUL VII: SUSŢINEREA FAMILIEI ÎN VEDREA CREŞTERII COPILULUIArt. 28 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind

susţinerea familiei în vederea creşterii copilului a abrogat prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului cuprinse în art. 98, 99, 121, 122, 123, 125, 1251, 129 şi în art. 138 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

7. 1. Concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copiluluiConform art. 1 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005,

persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 1 an, 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 7 ani (art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap ). Art. 1 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 dispune că cele 12 luni prevăzute la art. 1 alin. 1 pot fi constituite integral şi din perioadele în care persoanele s-au aflat în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:

a) şi-au însoţit şoţul/soţia trimis/trimisă în misiune permanentă în străinătate; b) au beneficiat de indemnizaţie de şomaj, stabilită conform legii; c) au beneficiat de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, potrivit

legii; d) au realizat perioade asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii e) au realizat perioade de stagiu de cotizare în sistemul public de pensii în condiţiile

prevăzute de actele normative cu caracter special care reglementează concedierile colective; f) au realizat în sistemul public de pensii, anterior datei intrării în vigoare a prezentei

ordonanţe de urgenţă, perioade de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială;

g) au beneficiat de indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, respectiv până la vârsta de 7 ani în cazul copilului cu handicap (art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap);

h) au beneficiat de pensii de invaliditate; i) au beneficiat de concediu fără plată pentru a participa la cursuri de formare şi

perfecţionare profesională din iniţiativa angajatorului sau la care acesta şi-a dat acordul, organizate în condiţiile legii;

j) au lucrat cu contract individual de muncă în străinătate, pe baza acordurilor guvernamentale bilaterale încheiate de România cu alte state;

k) se află în perioada de întrerupere temporară a activităţii, din iniţiativa angajatorului, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, potrivit legii;

l) se află în perioada de 60 de zile de la absolvirea cursurilor de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, cu examen de licenţă sau de diplomă, în vederea angajării ori, după caz, trecerii în şomaj, potrivit legii.

Perioada concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 1 an, 2 ani sau de până la 7 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă şi în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta (art. 18 alin. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005).

De la 1 ianuarie 2011, conform OUG nr. 111/2010 publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 830, din 10 decembrie 2010, părinţii pot alege între două pachete de măsuri privind durata concediului şi cuantumul indemnizaţiei acordate pentru creşterea şi îngrijirea copilului, astfel:

primul pachet de măsuri prevede un cuantum al indemnizaţiei cuprins între 600 şi 3400 de lei, reprezentând 75% din media veniturilor salariale nete pe ultimele 12 luni, pentru o perioada de concediu de 1 an.

Dupa expirarea anului în care părintele beneficiază de acest tip de concediu, se poate acorda concediu fară plată în intervalul de până la 24 de luni de la naşterea copilului. De asemenea, statul va acorda pîrintelui o primă de reîntoarcere la muncă, dacă acest lucru are loc înainte de expirarea primelor 12 luni de concediu.

Prima este în valoare de 500 de lei şi se acordă lunar, pe perioada cuprinsă între momentul reîntoarcerii la muncaă şi împlinirea a 2 ani de la naşterea copilului.

52

Cel de-al doilea pachet de măsuri se referă la acordarea unui concediu de 2 ani, cu o indemnizaţie reprezentând 75% din media veniturilor salariale nete pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 şi nici mai mare de 1200 lei lunar. În această situaţie, prima de reîntoarcere la muncă nu se acordă.

În cazul copiilor cu dizabilităţi, concediul părinţiilor care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege se acordă pentru o perioadă de 3 ani, iar indemnizaţia aferentă, în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, va fi cuprinsă între 600 lei şi 3.400 lei. Totodată, acordarea primei de reîntoarcere la muncă se realizează oricând, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani.

7.2. Persoane care beneficiază de indemnizaţia şi de stimulentul prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005

A). De indemnizaţia şi stimulentul lunar beneficiază, opţional, oricare dintre părinţii fireşti ai copilului (art. 5 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005).

B). Beneficiază de aceleaşi drepturi şi una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist, precum şi persoana care a fost numită tutore (art. 5 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005). În acest caz, acordarea acordarea indemnizaţiei şi a stimulentului lunar se face ţinându-se seama de perioada de 12 luni anterioare datei la care, după caz, s-a aprobat adopţia, a fost făcută încredinţarea, s-a instituit plasamentul sau tutela.

7.3. Condiţii pentru acordarea concediului şi a indemnizaţiei Potrivit art. 7, drepturile prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.

148/2005 se acordă în situaţia în care solicitantul îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este cetăţean român, cetăţean străin sau apatrid; b) are, conform legii, domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României; c) locuieşte împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile şi se ocupă de

creşterea şi îngrijirea acestuia/acestora. Concediul şi indemnizaţia lunară precum şi stimulentul se cuvin pentru fiecare

dintre primele 3 naşteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. 2, după data de 1 ianuarie 2006 (art. 6 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005). Se ia în calcul la stabilirea celor 3 naşteri şi naşterea survenită până la data de 31 decembrie 2005 inclusiv, în situaţia în care solicitanţii drepturilor prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 îndeplinesc condiţiile de acordare a acestora după data de 1 ianuarie 2006 (art. 6 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005).

Durata de acordare a concediului prevăzut de art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 se prelungeşte corespunzător, în cazul suprapunerii a două sau trei situaţii de natură a genera acest drept, în condiţiile prevăzute de art. 6 alin. 1 şi 2. În aceste cazuri se acordă o singură indemnizaţie, în cuantumul prevăzut de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005.

Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 au dreptul la concediu fără plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului după primele 3 naşteri sau, după caz, după primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. 2. Durata acestui concediu este de 3 luni şi se acordă integral, o singură dată, fiecăruia dintre părinţii fireşti ai copilului sau, după caz, persoanelor prevăzute la art. 5 alin. 2, în perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv a vârstei de 7 ani în cazul copilului cu handicap (art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap).

Cererea pentru acordarea concediului fără plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului se depune şi se înregistrează la angajator, pe baza livretului de familie sau a certificatului de naştere al copilului.

Perioada în care o persoană beneficiază de concediu fără plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă precum şi în vederea stabilirii

53

indemnizaţiilor de asigurări de sănătate prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.

Situaţia copilului născut mort sau situaţia în care acesta moare în perioada corespunzătoare concediului de maternitate nu se are în vedere la stabilirea primelor 3 naşteri pentru care se acordă drepturile prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005.

PATREA A III-A - ASISTENŢA SOCIALĂ, PE DOMENII

CAPITOLUL VIII: ALOCAŢIA DE STAT PENTRU COPIIl

8. 1. Titularul dreptului la alocaţia de stat pentru copii şi beneficiarul acesteiaAlocaţia de stat pentru copii, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 61/1993 este una din

principalele prestaţii de asistenţă socială ce constă într-o sumă de bani pe care statul o acordă tuturor copiilor, fără discriminare.

Titular al dreptului de alocaţie de stat este copilul (art. 3 alin. 2 din Legea nr. 61/1993).

Alocaţia de stat pentru copii se plăteşte unuia dintre părinţi pe baza acordului acestora sau, în caz de neînţelegere, pe baza deciziei autorităţii tutelare ori a hotărârii judecătoreşti, părintelui căruia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare. Alocaţia de stat pentru copii se plăteşte şi tutorelui, curatorului, persoanei căreia i-a fost dat în plasament familial copilul, inclusiv asistentului maternal sau persoanei căreia i-a fost încredinţat copilul în vederea adopţiei, în condiţiile legii.

După împlinirea vârstei de 14 ani, plata alocaţiei de stat se poate face direct titularului, cu încuviinţarea reprezentantului său legal.

8. 2. Categorii de copii care au dreptul la alocaţieBeneficiază de alocaţie de stat pentru copii:a) toţi copiii în vârstă de până la 18 ani;b) tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi care urmează cursurile

învăţământului liceal sau profesional, organizate în condiţiile legii, până la terminarea acestor cursuri; aceşti tineri, în cazul în care repetă anul şcolar, nu beneficiază de alocaţie de stat, cu excepţia celor care repetă din motive de sănătate, dovedite cu certificat medical.

c) copiii cetăţenilor străini şi ai persoanelor fără cetăţenie rezidenţi, în condiţiile legii, în România, dacă locuiesc împreună, cu părinţii.

Trebuie evidenţiat că, potrivit art. 13 alin. 1 din Norma metodologică de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2007, copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 7 ani în cazul copiilor cu handicap, beneficiază de alocaţia de stat pentru copii în cuantumul prevăzut la art. 4 alin. 1 lit. a din Ordonanţa de Urgenţă Guvernului nr. 148/2005 - respectiv 200 lei (RON) lunar; în cazul acestor copii, indemnizaţia sau stimulentul lunar se cumulează cu alocaţia de stat (art. 4 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă Guvernului nr. 148/2005).

Prin Odonanţa de Urgenţă nr. 124 din 27 decembrie 2011, se instituie o modalitate de calcul unitară şi stabileşte ca toate prestaţiile sociale să se raporteze la un indicator social de referinţă (ISR), a cărei valoare, pentru anul 2012 este de 500 roni, rezultând următoarele:

ALOCAŢIA DE STAT PENTRU COPII                  Cuantumuri actuale Cuantumuri exprimate în ISR

          42 lei 0,084 ISR - 42 lei          84 lei (copil cu handicap) 0,168 ISR - 84 lei          200 lei (copii 0 –3) 0,4 ISR - 200 lei

 Obsevăm că pentru anul 2012 cuantumul alocaţiei nu se modifică.

54

8. 3.Condiţiile în care se acordă alocaţia de stat pentru copiiA). Alocaţia de stat se acordă în situaţia în care solicitantul îndeplineşte cumulativ

următoarele condiţii: a) este cetăţean român, cetăţean străin sau apatrid;b) are, conform legii, domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României;c) locuieşte împreună cu acel copil pentru care solicită drepturile şi se ocupă de

creşterea şi îngrijirea acestuia.

B). Alocaţia de stat se acordă, conform art. 14 alin. 1 din Norma metodologică de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, pe bază de cerere semnată de persoana îndreptăţită sau, după caz, de reprezentantul legal al acesteia şi însoţită în mod obligatoriu de:

- actul de identitate al solicitantului;- certificatul de naştere sau, după caz, actul constatator al naşterii sau extrasul

de naştere al copilului pentru care se solicită dreptul, în original şi în copie;- certificate pentru conformitate cu originalul;- actele doveditoare privind componenţa familiei, filiaţia copiilor şi situaţia lor

juridică prevăzute la art. 6 alin. 4 din prezenta normă;- alte documente justificative stabilite prin instrucţiunile prevăzute la art. 37 din

Norma metodologică de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, după caz.

Cererea se face în numele copilului de către: unul dintre părinţi; părintele căruia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare; tutore; curator; persoana căreia i-a fost dat copilul în plasament familial, inclusiv asistentul maternal sau persoana căreia i-a fost încredinţat copilul în vederea adopţiei, în condiţiile legii.

După împlinirea vârstei de 14 ani, cererea se poate face şi de către copil, cu încuviinţarea reprezentantului său legal.

Cererile pentru acordarea alocaţiei de stat pentru copii şi documentele din care rezultă îndeplinirea condiţiilor legale de acordare a acestora se depun, după caz, la primăria comunei, oraşului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucureşti, pe raza căreia/căruia solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa (art. 9 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005).

C). Plata alocaţiei de stat se face începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul. În cazul în care cererea este înregistrată ulterior lunii în care s-a născut copilul, plata alocaţiei de stat pentru copii se poate face şi pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.

Alocaţia de stat pentru copii nu se plăteşte în lunile în care copiii titulari ai dreptului se află mai mult de 15 zile în instituţii de ocrotire ori asistenţă socială sau în instituţii de învăţământ, care le asigură întreţinerea completă din partea statului.

Lunar, serviciile de stare civilă ale consiliilor locale comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti au obligaţia de a comunica direcţiilor de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene, respectiv celei a municipiului Bucureşti, situaţia privind copiii care au decedat.

D). Plata alocaţiei de stat încetează începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de acordare.

Persoanele cărora li se face plata alocaţiei de stat pentru copii sunt obligate să comunice împrejurările care au determinat încetarea condiţiilor de acordare, în termen de 15 zile de la apariţia acestora.

E). Sumele plătite necuvenit cu titlu de alocaţie de stat pentru copii se recuperează pe baza deciziei emise de persoana juridică care a efectuat plata alocaţiei de stat pentru copii sau prin angajamentul de plată scris al persoanei care le-a încasat în mod necuvenit.

Decizia prin care se recuperează sumele încasate necuvenit se comunică celui obligat la plată în termen de 15 zile de la emitere.

Decizia de recuperare şi angajamentul de plată constituie titlu executoriu de la data comunicării, respectiv de la data semnării.

55

Alocaţia de stat pentru copii nu este impozabilă şi nu poate fi urmărită silit decât în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit cu acest titlu.

Contestaţiile formulate împotriva modului de stabilire şi de plată a alocaţiei de stat pentru copii se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

F). Pentru copiii preşcolari precum şi pentru cei de vârstă şcolară care nu urmează o formă de învăţământ organizată în condiţiile legii, plata alocaţiei de stat se efectuează de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, prin direcţiile de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

Plata alocaţiei de stat pentru copiii în vârstă de peste 7 ani, care urmează o formă de învăţământ organizată în condiţiile legii, se efectuează de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin unităţile şcolare.

Pentru copiii cu handicap plata alocaţiei de stat se efectuează de către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, din fondurile cu această destinaţie alocate de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap.

Copiii de vârstă şcolară care sunt înscrişi în unităţi şcolare din subordinea altor organe ale administraţiei publice, inclusiv militare, beneficiază de alocaţie de stat prin ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate care au în subordine/coordonare aceste unităţi şcolare.

Fondurile pentru plata alocaţiei de stat pentru copii, precum şi pentru cheltuielile cu transmiterea drepturilor se asigură de la bugetul de stat, prin bugetele instituţiilor prevăzute.

Plata alocaţiei de stat pentru copii se realizează prin mandat poştal, cont curent personal sau cont de card.

În cazul achitării drepturilor de alocaţie de stat în cont curent personal sau în cont de card, direcţiile de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, efectuează plata prin unităţile bancare pe bază de borderou, cu plata unui comision bancar.

CAPITOLUL IX : VENITUL MINIM GARANTATVenitul minim garantat se asigură prin acordarea ajutorului social lunar, în condiţiile

prevăzute de Legea nr. 416/2001 . Instituirea venitului minim garantat se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale, în

cadrul unei politici naţionale de asistenţă socială.

9.1. Beneficiarii ajutorului socialAu dreptul la un venit minim garantat ca formă de asistenţă socială:A). Familiile şi persoanele singure, cetăţeni români sau cetăţeni ai altor

state/apatrizi, care au reşedinţa sau, după caz, domiciliul în România, în condiţiile legislaţiei române.

Termenul “familie” desemnează soţul şi soţia sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, care au domiciliul ori reşedinţa comună prevăzută în actele de identitate şi gospodăresc împreună (art. 2 alin. 1din Legea nr. 416/2001).

Art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 prevede că sintagma “care locuiesc şi gospodăresc împreună” desemnează persoanele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

- au domiciliul sau, după caz, reşedinţa comune; - contribuie împreună la achiziţionarea sau la realizarea unor bunuri şi a unor

venituri din valorificarea acestora ori la consumul acestora.

B). Soţii despărţiţi în fapt, dacă ancheta socială atestă situaţia existentă şi justifică acordarea venitului minim garantat.

C). Persoanele fără domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă, aflate în situaţie de nevoie, pe baza declaraţiei pe propria răspundere că nu au solicitat ajutorul social de la alte primării.

Acordarea venitului minim garantat este condiţionată de bunurile aflate în proprietate la 31 ianuarie a anului respectiv.

56

Venitul minim garantat va fi acordat acelor persoane care fac parte din categorii aflate În segmentul de excluziune socialĂ, Şi care fac muncă în folosul comunităţii, potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii privind venitul minim garantat. De asemenea, persoanele care deţin aparate de filmat, scutere, utilaje agricole sau depozite bancare sunt excluse de la plata acestor drepturi.

Hotararea Guvernului nr. 50/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat prevede că toate primăriile sunt obligate să elaboreze un plan de dezvoltare comunitară, iar în baza rapoartelor cu privire la indeplinirea acestui plan de dezvoltare, se vor putea face decontările către persoanele care beneficiază de venit minim garantat.

Vor primi venitul minim garantat doar persoanele care prestează muncă în folosul comunităţii, lunar, o prioritate fiind sprijinirea inserţiei pe piaţa muncii a celor care sunt în excluziune socială. De asemenea, este de precizat că a fost modificată reglementarea care prevedea prezentarea cetăţenilor beneficiari de venit minim garantat o dată la trei luni la agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă; conform noii legislaţii, va fi nevoie să participe lunar la programele agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă.

9. 2. Nivelul venitului minim garantatPotrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 416/2001, nivelul lunar al venitului minim garantat

până în anul 2011 era stabilit prin hotărâri de guvern, începând cu anul 2012, prin Odonanţa de Urgenţă nr. 124 din 27 decembrie 2011, se instituie o modalitate de calcul unitară şi stabileşte ca toate prestaţiile sociale să se raporteze la un indicator social de referinţă. ISR reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează beneficiile de asistenţă socială, suportate din bugetul de stat. Pentru anul 2012, ISR a fost stabilit la o valoare de 500 de roni. Indicatorul Social de Referinţă (ISR) este o practică europeană.

 VENITUL MINIM GARANTAT

Cuantumuri actuale Cuantumuri exprimate în ISR          125 lei persoana singură 0,25 ISR = 125 lei          225 lei  familiile formate din 2 persoane 0,45 ISR = 225 lei          313 lei familiile formate din 3 persoane 0,63 ISR = 313 lei

          390 lei familiile formate din 4 persoane 0,78 ISR = 390 lei          462 lei familiile formate din 5 persoane 0,93 ISR = 462 lei    câte 31 lei pentru fiecare altă persoană 0,062 ISR = 31 lei

De remarcat, că raportarea la Indicatorul Social de Referinţă (ISR) nu scade cuantumul prestaţiilor, ci aduce ordine în sistem.

9.3. Stabilirea şi plata ajutorului socialAjutorul social se acordă pe bază de cerere şi declaraţie pe propria răspundere ,

însoţite de actele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile membrilor acesteia (art. 9 alin. 1 din Legea nr. 416/2001). Existenţa oricăror alte venituri decât cele care pot fi dovedite cu acte se menţionează în declaraţia pe propria răspundere a persoanei care solicită ajutorul social. Cererea şi declaraţia pe propria răspundere se semnează şi se înaintează de către reprezentantul familiei care poate fi, după caz: unul dintre membrii familiei care are capacitate deplină de exerciţiu; în cazurile prevăzute de lege, tutorele sau curatorul persoanei îndreptăţite; persoana care asigură creşterea şi îngrijirea copiilor, dacă aceasta are capacitate deplină de exerciţiu sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia (în situaţiile prevăzute la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 416/2001).

Titularul ajutorului social este reprezentantul familiei, iar beneficiarul ajutorului social este familia.

Cererea de acordare a ajutorului social şi declaraţia pe propria răspundere se înregistrează la primarul localităţii în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa titularul; în cazul cetăţenilor străini sau apatrizi, documentele prevăzute se depun la primarul localităţii în a cărei rază teritorială aceştia îşi au reşedinţa sau, după caz, domiciliul

57

În cazul persoanelor fără domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă, aflate în situaţie de nevoie, cererea se înregistrează la primarul localităţii sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială trăiesc acestea.

Cererea de acordare a ajutorului social se soluţionează în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării, de către persoanele din cadrul serviciului public de asistenţă socială desemnate prin dispoziţie a primarului.

În vederea verificării îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de acordare a ajutorului social, primarul dispune în mod obligatoriu efectuarea anchetei sociale , în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii.

Ancheta socială se efectuează de personalul serviciului public de asistenţă socială din subordinea consiliului local sau, după caz, de persoanele cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale din aparatul propriu de specialitate al primarului.

Răspunderea asupra conţinutului anchetei sociale revine şi persoanelor care au efectuat şi au semnat ancheta socială.

În cazul în care solicitantul refuză să furnizeze informaţiile necesare pentru întocmirea anchetei sociale, se consideră că familia acestuia nu îndeplineşte condiţiile de acordare a ajutorului social.

Stabilirea dreptului la ajutorul social şi a cuantumului acestuia se face prin dispoziţie scrisă a primarului.

În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea anchetei sociale, primarul are obligaţia să emită dispoziţia de acordare sau de respingere a cererii privind ajutorul social.

Dispoziţia primarului se comunică titularului ajutorului social, în termen de maximum 5 zile de la data emiterii.

Dreptul la ajutorul social se acordă începând cu luna următoare înregistrării cererii. Ca noutate, începand cu anul 2012, pentru menţinerea drepturilor enumerate,

beneficiarii au obligaţia să îşi achite obligaţiile legale faţă de bugetul local pentru bunurile pe care le deţin în proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile şi completările ulterioare.

Creanţa beneficiarilor de ajutor social este o creanţă privilegiată. Schimbarea, la cerere sau din oficiu, a titularului ajutorului social se face prin

dispoziţie a primarului şi se comunică atât noului titular al ajutorului social, cât şi celui înlocuit.

În cazul în care schimbarea titularului este cerută de membrii familiei, dispoziţia primarului se comunică şi acestora.

Plata ajutorului social şi data efectuării acesteia se stabilesc prin dispoziţie scrisă a primarului.

Plata ajutorului social se realizează, de regulă, prin stat de plată sau, după caz, pe bază de mandat poştal, în cont curent personal sau prin alte forme de plată stabilite de ordonatorul de credite, ţinându-se cont de solicitarea beneficiarului.

9. 4.Obligaţiile titularilor şi ale beneficiarilor de ajutor socialTitularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului în scris orice

modificare intervenită cu privire la veniturile şi la numărul membrilor familiei, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea (art. 22 din Normele Metodologice);

a) Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului, în scris, orice modificare cu privire la domiciliu, venituri şi la numărul membrilor familiei, în termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea; în cazul în care modificările nu conduc la majorări sau diminuări ale ajutorului social mai mari de 5 lei (RON) pe familie, ajutorul social stabilit anterior nu se modifică. În vederea urmăririi respectării condiţiilor de acordare a dreptului la ajutorul social, primarii dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 6 luni sau ori de câte ori este nevoie. În cazul în care se constată situaţii ce conduc la modificarea cuantumului sau la încetarea dreptului la ajutor social, primarul emite o nouă dispoziţie scrisă. Modificarea cuantumului prevăzut sau încetarea dreptului se stabileşte începând cu luna următoare celei în care s-a efectuat ancheta socială.

b) Persoanele apte de muncă pentru care se acordă ajutorul social au obligaţia să dovedească lunar, că îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 416/2001, respectiv că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în muncă şi că nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile

58

pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii . Agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă şi Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă vor transmite primarilor, în prima lună a fiecărui trimestru, tabelul nominal cu persoanele din familiile beneficiare de ajutor social care s-au încadrat în muncă, au refuzat un loc de muncă oferit şi, respectiv, care au plecat cu contract de muncă în străinătate.

c) Pentru sumele acordate ca ajutor social, una dintre persoanelemajore apte de muncă din familia beneficiară are obligaţia de a presta lunar, la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local, fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii (art. 29 alin. 1 din Normele Metodologice). Pentru aceste persoane, numărul orelor de muncă se calculează proporţional cu cuantumul ajutorului social de care beneficiază familia sau persoana singură, cu un tarif orar corespunzător salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, raportat la durata medie lunară a timpului de muncă. Fac excepţie de la obligaţia de a presta orele de muncă persoanele prevăzute la art. 72 din Legea nr. 416/2001, respectiv cele care sunt apte de muncă şi care se află în una dintre următoarele situaţii: asigură creşterea şi îngrijirea, potrivit legii, a unuia sau mai multor copii în vârstă de până la 7 ani şi până la 16 ani în cazul copilului cu handicap mediu, dovedit prin certificat eliberat de Comisia pentru protecţia copilului; asigură creşterea şi îngrijirea, potrivit legii, a uneia sau mai multor persoane cu handicap grav sau accentuat, dovedit prin certificat eliberat de Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, de Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulţi; participă la un program de pregătire profesională; sunt încadrate în muncă. În cazul incapacităţii temporare de muncă sau, după caz, al pierderii totale sau parţiale a capacităţii de muncă a persoanei nominalizate să efectueze acţiunile sau lucrările de interes local, obligaţia de a presta orele de muncă poate fi transferată altor persoane din familia beneficiară de ajutor social numai cu acordul primarului.

9.5. Modificarea cuantumului ajutorului social, suspendarea şi încetarea plăţii ajutorului social

A). Cuantumul ajutorului social se modifică în situaţia în care venitul net lunar al familiei sau, după caz, al persoanei singure ori numărul membrilor familiei diferă faţă de cel avut iniţial în vedere la calculul ajutorului social (art. 34 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001).

Modificarea cuantumului ajutorului social se face prin dispoziţie scrisă a primarului, începând cu luna următoare celei în care s-a efectuat ancheta socială şi s-au constatat motivele prevăzute şi se comunică titularului în termen de 15 zile de la data emiterii acesteia.

B). Plata ajutorului social se suspendă, conform art. 35 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, pentru întreaga familie sau, după caz, pentru persoana singură, în următoarele situaţii:

a) nu prezintă, lunar, adeverinţa eliberată de agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă, prevăzută la art. 31 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001; prezentarea de către titular, în termen de 3 luni de la data suspendării efective a plăţii, a adeverinţei eliberate de agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă atrage reluarea plăţii ajutorului social pentru întreaga familie sau, după caz, pentru persoana singură.

Reluarea plăţii ajutorului social se face prin dispoziţie scrisă a primarului, începând cu luna următoare prezentării adeverinţei eliberate de agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă.

b) refuză nejustificat efectuarea acţiunilor sau lucrărilor de interes local prevăzute la art. 29 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001;

c) în situaţia în care se constată că dreptul la ajutorul social a fost stabilit pe baza unor date eronate privind componenţa familiei sau veniturile realizate ori pe parcursul acordării au intervenit modificări ale acestora.

Suspendarea plăţii ajutorului social se face prin dispoziţie scrisă a primarului, începând cu luna următoare celei în care s-au constatat motivele prevăzute şi se comunică titularului în termen de 15 zile de la data emiterii acesteia.

59

C). În concordanţă cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 416/2001 coroborate cu prevederile art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, plata ajutorului social încetează începând cu luna următoare celei în care a fost constatată una dintre următoarele situaţii:

a) veniturile nete lunare ale familiei sau ale persoanei singure depăşesc nivelurile prevăzute la art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 416/2001;

b) plata ajutorului social a fost suspendată şi în termen de 3 luni de la data suspendării nu a fost depusă adeverinţa prevăzută la art. 31 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 sau, după caz, nu au fost efectuate acţiunile sau lucrările de interes local prevăzute la art. 29 alin. 1 din Normele metodologice

c) în situaţia în care familia sau persoana singură beneficiară de ajutor social îşi schimbă domiciliul sau reşedinţa în altă unitate administrativ-teritorială.

Încetarea plăţii ajutorului social se face prin dispoziţie a primarului şi se comunică în scris titularului în termen de 5 zile de la data emiterii acesteia.

Plata ajutorului social încetează începând cu luna următoare celei în care se constată situaţiile prevăzute.

9. 6. Alte categorii de prestaţii familiale A). Alocaţia pentru copiii nou - născuţi Mamele au dreptul, o singură dată, la o alocaţie pentru fiecare dintre primii 4 copii

nou - născuţi vii, în cuantum de 195 lei (RON) (art. 25 alin. 1 din Legea nr. 416/2001). Solicitarea acordării alocaţiei pentru copiii nou-născuţi se face până la împlinirea de către copil a vârstei de 12 luni (art. 47 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001).

Acordarea dreptului şi plata alocaţiei pentru copiii nou-născuţi se realizează pe bază de cerere şi acte doveditoare, prin dispoziţie a primarului localităţii în a cărei rază domiciliază mama sau, după caz, unde a fost înregistrată naşterea copilului. În cazul în care naşterea a fost înregistrată în altă comună, alt oraş, municipiu sau, după caz, alt sector al municipiului Bucureşti decât cea/cel în care domiciliază mama, cererea va fi însoţită de o adeverinţă eliberată de primarul localităţii de domiciliu sau, după caz, al celei în care a fost înregistrată naşterea, din care să rezulte că nu a beneficiat de alocaţia pentru copilul nou-născut.

B). Ajutoarele de urgenţăGuvernul, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale precum şi

primarii pot acorda ajutoare de urgenţă, în limita fondurilor existente, familiilor sau persoanelor care se află în situaţii de necesitate cauzate de calamităţi naturale, incendii, accidente precum şi de alte situaţii deosebite stabilite prin lege, respectiv prin hotărâre a consiliului local.

Propunerea de acordare a ajutoarelor de urgenţă are la bază solicitarea unui membru de familie sau a persoanei singure precum şi ancheta socială prin care se certifică existenţa situaţiilor de necesitate sau, după caz, a situaţiilor deosebite în care se află familiile sau persoanele singure.

Primarii pot organiza acordarea ajutorului social în bani şi în natură prin plata unor cheltuieli de întreţinere şi încălzire a locuinţei precum şi obligaţii faţă de bugetele locale, la preţurile şi tarifele stabilite potrivit legii

Primarii pot dispune ca o parte din cheltuielile cu înmormântarea persoanelor din familiile beneficiare de ajutor social să fie asigurate din fondurile alocate pentru plata ajutorului social.

Ajutorul constând în cheltuielie cu înmormântarea se acordă unei singure persoane care poate fi după caz, soţul sau soţia supravieţuitoare, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul în condiţiile dreptului comun sau în lipsa acesteia, persoanei care dovedeşte că a suportat cheltuielile cu înmormântarea.

60

CAPITOLUL X: PROTECŢIA SOCIALĂ SPECIALĂ A PERSOANELOR CU HANDICAP

10.1. Noţiunea de handicap. Istoric şi evoluţieLa origine termenul HANDICAP nu a fost un cuvânt simplu, ci o sintagmă. Era

compusă din trei unităţi semantice diferite: HAND IN CAP. În limba engleză, unde sintagma a apărut pentru prima oară (sec. XVI), „hand” înseamnă „mână”, „in” este echivalent cu „în”, iar „cap” înseamnă „caschetă”, „căciulă”. Expresia „hand in cap” era folosită pentru desemnarea unui joc în care partenerii îşi disputau diverse obiecte personale după un preţ fixat de un arbitru. Obiectele erau puse într-o căciulă („cap”), de unde se extrăgeau cu mâna („hand”), absolut la întâmplare. Prin contractare lingvistică, consoana „n” de la „in” a dispărut, iar sintagma a devenit un cuvânt de sine stătător: HANDICAP.

În secolul XVIII (1754), cuvântul handicap începe să fie aplicat la competiţiile dintre doi cai, iar mai târziu (1786) şi la cursele cu mai mult de doi cai.

Deplasarea semantică a HANDICAP – ului de la semnificaţia primară de „joc de noroc”, la semnificaţia sa secundară, aplicabilă la cursele de cai, a fost posibilă întrucât în ambele situaţii avea loc o evaluare comparativă a „obiectelor” aflate în competiţie: în primul caz, a efectelor personale, în al doilea caz a cailor. Prin „cursă cu handicap” se înţelegea acea cursă în care şansele inegale ale cailor erau, în principiu, egalizate prin obligaţia celor mai buni de a purta o greutate în plus în funcţie de performanţele anterioare deja confirmate.

Extensia conţinutului semantic al HANDICAP–ului continuă prin glisarea acestuia de la limitarea capacităţilor cailor la limitarea capacităţilor oamenilor, apoi, de la limitarea capacităţilor umane, la consecinţele acestor limitări . Nu se cunoaşte cu exactitate data convertirii semantice de la domeniul cabalin la domeniul uman. Este sigur însă că această convertire s-a produs mai întâi în ţările anglofone, mutaţia semantică transferându-se apoi, progresiv, în ţările francofone, iar mai apoi şi în celelalte perimetre geografice. Se estimează – spre exemplu – că termenul de „handicap fizic”, aplicabil la domeniul realităţilor umane, ar fi apărut cam pe la sfârşitul deceniului IV al secolului XX (1940) .

Deplasarea semantică a termenului de handicap, de la semnificaţia originară restrânsă (aplicabilă doar curselor de cai), la semnificaţia actuală extinsă (aplicabilă realităţilor umane), a fost însoţită de deplasarea dominantei lexicale de la egalitatea în concurenţă, la „dezavantajul în concurenţă”. O asemenea deplasare pare să constituie deja un proces încheiat şi ireversibil, dovadă că, prin simpla rostire a cuvântului handicap, se induce, automat, şi ideea de nuanţă nefavorizantă .

Ideea de dezavantaj şi dificultate pe care o semnifică termenul de handicap, nu a apărut însă, la început, decât prin raportare la un context social. Interesa, deci, dezavantajul social al individului aflat în concurenţă şi nu alte stări de inferioritate.

De la semnificaţia sa socială, termenul de handicap este deturnat apoi spre o semnificaţie accentuat medicalizată, când pe prim plan nu se mai situează dezavantajul social, ci dezavantajul biopsihic (interpretat ca o consecinţă a unei maladii, a unei devieri de la normalitatea somato-psihică).

Din punct de vedere etimologic, termenului de handicap ar trebui să i se confere semnificaţia de dezavantaj, sintagma „persoană handicapată” însemnând „persoană dezavantajată”. Medicalizarea excesivă a interpretării „handicapului” a determinat însă o glisare semantică dinspre dezavantaj spre maladie generatoare de dezavantaj. Drept consecinţă, sintagma „persoană handicapată” a început să fie asimilată cu sintagma „persoană bolnavă”.

În dicţionarele de limba română, termenul de HANDICAP apare relativ mai târziu. Handicap, potrivit dicţionarului explicativ al limbii române , înseamnă greutate, piedică intervenită în munca cuiva.

De remarcat este, faptul că în ţara noastră, înainte de Revoluţia din Decembrie 1989 încercând să se dea imaginea unui popor perfect sănătos si apt de munca s-a evitat utilizarea termenului de handicap, respectiv persoane cu handicap. Exemplu edificator: în „Regulamentul şcolilor pentru copii cu deficienţe” – 1971, cuvintele handicap şi handicapat nu sunt folosite nici măcar o singură dată.

Într-o societate cu stiluri de viaţă din ce în ce mai diferite care conduc la schimbări privind instituţia familiei, devine esenţială stabilirea unei percepţii comune asupra a ceea ce înseamnă copii cu deficienţe.

61

Din acest motiv considerăm necesar implementarea unui limbaj comun pentru definirea acestei categorii speciale de persoane care să facă distincţia între două tipuri de deficienţe:

1. În mod special copii vulnerabili cu una sau mai multe caracteristici care indică o dezvoltarea anormală;

2. Copii problemă care anterior au fost expuşi unor traume sociale şi mentale . După Revoluţia din decembrie 1989 problema persoanelor cu handicap, în trecut

voit neglijată a început să-şi găsească rezolvări prin înscrierea în prevederile Constituţiei României. Astfel art. 46 din Legea fundamentală, intitulat „Protecţia persoanelor handicapate” consacră dreptul acestor categorii de persoane la protecţie specială din partea statului.

Prin Constituţia României se redefineşte politica statului în domeniul persoanelor cu handicap, în vederea realizării egalităţii de şanse, prevenirii şi tratamentul handicapului, participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii. Reglementarea astfel actualizată este corespunzătoare concepţiei normative din statele Uniunii Europene. Astfel, se dă un conţinut foarte clar egalităţii sub aspectul discriminării pozitive, permiţând persoanelor cu handicap de a participa real la întreaga viaţă a societăţii .

Potrivit art. 15 din Carta Socială Europeană – revizuită “Orice persoană cu handicap are dreptul la autonomie, la integrare socială şi participare în viaţa comunităţii”.

Prin modificarea Constituţiei, statului îi revine obligaţia corelativă (pentru acest drept) de a asigura, prin promovarea unei legislaţii corespunzătoare şi prin măsuri concrete de implementare a acestei legislaţii, nu doar condiţiile necesare pentru prevenirea şi tratarea oricăror forme de handicap, ci şi o politică coerentă de inserţie socială a persoanelor cu handicap. Astfel de măsuri adoptate de stat nu trebuie în nici un fel să afecteze drepturile ce revin conform legii, părinţilor sau tutorilor unor astfel de persoane. Trebuie precizat aici şi că această dispoziţie specială a Constituţiei nu este singura prin care sunt protejate persoanele cu handicap; în fapt toate dispoziţiile cu caracter social din Constituţie pot fi utilizate pentru atingerea scopului fixat prin acest text .

Considerând că handicapul este bariera ridicată de societate în calea integrării sociale depline şi că persoana cu handicap face eforturi suplimentare faţă de o persoană validă pentru a se integra social, atunci societatea are datoria să stimuleze procesul de integrare socială şi să compenseze eforturile suplimentare făcute de persoana cu handicap.

Conform legislaţiei în vigoare, în acest domeniu persoanele cu handicap sunt acele persoane pe care mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali, sociali şi culturali proprii, necesitând măsuri de protecţie specială în sprijinul integrării lor sociale şi profesionale .

Problemele persoanelor cu handicap constituie obiectul unor reglementări legislative, formulate ca texte generale de lege – cum ar fi dispoziţiile constituţionale, referitoare la toţi cetăţenii – ori ca texte de legi speciale, vizând în mod expres această categorie de populaţie. Chiar şi în primul caz, dispoziţiile constituţionale având un caracter general, este fundamentală promulgarea de texte specifice care să garanteze egalitatea şi să interzică practicile discriminatorii, deşi apare riscul ca, prin ele însele, măsurile speciale să aibă un caracter segregativ. De regulă, acolo unde sistemul de protecţie socială se află la un nivel mai redus de dezvoltare, se pune un accent însemnat pe reglementările speciale privind educaţia, încadrarea în muncă, fiscalitatea (exonerarea sau reducerea impozitului pe venit) în încercarea de a răspunde cât mai adecvat nevoilor persoanelor cu handicap.

Întrucât persoanele cu handicap sunt o categorie de oameni defavorizaţi de soartă, prin sprijinul acordat de stat, ei trebuie să se bucure de condiţia umană . De aceea, drepturile persoanelor cu handicap, de a fi sprijinite de stat, e un drept fundamental, înscris în Constituţie.

În esenţă, protecţia acestor persoane, ca parte componentă a politicilor sociale, a condus la apariţia unei preocupări legate de educaţia specială, de readaptarea profesională şi încadrarea în muncă, de asistenţă şi integrarea socială, de normalizare .

În literatura de specialitate „handicapul” este definit ca orice dezavantaj de care suferă un anumit individ ca urmare a unei infirmităţi sau incapacităţi care-l împiedică să satisfacă total sau parţial sarcinile considerate normale pentru el (în raport cu vârsta, sexul şi cu diferiţi factori sociali şi culturali). Handicapul descrie rolul social al persoanei cu deficienţă sau incapacitate care o plasează ca dezavantajată comparativ cu alte persoane.

62

Dezavantajele apar şi se manifestă prin interacţiunea persoanei cu mediul ei social şi cultural specific (exemple de handicapuri: imobilizat la pat, incapabil de muncă, incapabil de a utiliza transportul în comun, etc.).

Atunci când incapacitatea afectează posibilitatea de a munci a unei persoane active, ea este definită ca invaliditate şi tratată specific în sistemele de securitate socială.

Întrucât în literatura de specialitate şi în literatura juridică nu s-a precizat înţelesul noţiunii de „handicapat”, credem că în sfera acestei noţiuni intră atât persoanele cu deficienţe fizice din naştere, cât şi cele care au devenit invalide în cursul vieţii datorită unor boli sau accidente.

Într-o altă lucrare, invaliditatea este definită ca fiind neputinţa definitivă de a muncii care poate rezulta fie dintr-o boală incurabilă, fie dintr-un accident care atrage după el o mutilare gravă, fie din bătrâneţe, fie dintr-o infirmitate congenitală, pentru cei care sunt din naştere surdo-muţi, schilozi, idioţi sau demenţi.

Definiţia noţiunii de “persoană handicapată” e prezentă şi în “Declaraţia drepturilor persoanelor handicapate” adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. prin Rezoluţia nr. 3447/XXX din 9 decembrie 1975.

În Declaraţia persoanelor handicapate, proclamată de Organizaţia Naţiunilor Unite în 1975, se precizează că termenul handicapat desemnează orice persoană aflată în incapacitate de a-şi asigura în totalitate sau în parte necesităţile unei vieţi individuale sau sociale normale, din cauza deficienţei congenitale ori din alte cauze, a incapacităţilor fizice sau mentale.

Potrivit dicţionarului de drept al muncii „persoana handicapată” este acea persoană care, datorită unor deficienţe senzoriale, fizice sau mintale, nu se poate integra, total sau parţial, temporar sau permanent, prin propriile sale posibilităţi, în viaţa socială şi profesională, necesitând măsuri de protecţie specială. Această definiţie se regăseşte şi în cuprinsul Legii nr. 53/1992 privind protecţia specială a persoanelor handicapate (art. 1 alin. 1).

Termenii utilizaţi într-o anumită perioadă istorică în definirea persoanelor cu handicap redau imaginea, percepţia şi mecanismele de intervenţie socială specifice locului şi momentului.

10.2. Definiţia persoanei cu handicap în legislaţieDeşi sistemul de protecţie specială a persoanelor cu handicap a fost reglementat în

Constituţie, norma constituţională nu a definit şi noţiunea de persoane cu handicap.Prima definiţie a persoanelor cu handicap se regăseşte în cuprinsul Legii nr.

53/1992, care prevede că persoanele cu handicap sunt acele persoane care, „datorită unor deficienţe senzoriale, fizice sau mintale, nu se pot integra total sau parţial, temporar sau permanent, prin propriile lor posibilităţi, în viaţa socială şi profesională, necesitând măsuri de protecţie specială”.

Ulterior această definiţie a fost modificată odată cu apariţia Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 care a definit persoanele cu handicap ca fiind „acele persoane care au un dezavantaj datorat unor deficienţe fizice, senzoriale, psihice sau mentale, care le împiedică sau le limitează accesul normal şi în condiţii de egalitate la viaţa socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali şi culturali, necesitând măsuri de protecţie specială în vederea integrării lor sociale” iar, prin adoptarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2010 s-au redefinit persoanele cu handicap ca fiind „acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale şi/sau asociate, le impiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa societăţii, necesitând măsuri de protecţie în sprijinul integrării şi incluziunii sociale”.

Aşa cum se poate observa din titlu, Ordonanţa de Urgenţă nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările ulterioare păstrează cu obstinaţie conceptul fundamental de protecţie specială. Definiţia persoanei cu handicap continuă să susţină faptul că deficienţa este cea care împiedică sau limitează accesul normal şi în condiţii de egalitate la viaţa socială. Ca prim element de noutate, nu se mai vorbeşte în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 despre grade de invaliditate, ci despre patru grade de handicap: uşor, mediu, accentuat şi grav. În acest act normativ au mai fost introduse şi alte elemente noi, care ar fi trebuit să aducă schimbări pozitive în modul de abordare a problemelor persoanelor cu handicap. Astfel, capitolul III este dedicat exclusiv măsurilor menite să facă mai accesibil mediul construit,

63

transportul public, precum şi măsuri pentru îmbunătăţirea accesului persoanelor surde la mijloace de comunicare, dar din păcate nu cuprinde sancţiuni pentru cazurile de nerespectare a actului normativ, de aceea propunem de lege ferenda completarea şi modificarea legii cu dispoziţii sancţionatorii.

Sistemul de protecţie socială are ca obiectiv susţinerea persoanelor, grupurilor sau comunităţilor aflate în situaţie de dificultate şi care nu pot să desfăşoare prin resurse proprii o viaţă la standarde minime considerate a fi normale .

Din dispoziţiile legale prezentate rezultă însuşirile persoanei cu handicap şi anume:- e acea persoană faţă de care societatea, lumea în mijlocul căreia trăieşte, nu se

poate acomoda cu deficienţele lor;- nu se poate acomoda din cauza unor deficienţe fizice, senzoriale, psihice sau

mentale;- aceste deficienţe le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la

viaţa socială potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali, sociale şi culturali proprii;- persoana respectivă necesită măsuri de protecţie specială în sprijinul integrării lor

sociale şi profesionale.Handicapul reprezintă un fenomen fizic sau mintal care limitează substanţial una

sau mai multe activităţi majore ale persoanei afectate .În limba română, noţiunea de „handicap” a devenit aproape sinonimă cu noţiunile

de „deficienţă”, „infirmitate”, „incapacitate”, „invaliditate”, astfel încât nu resimţim aproape nici o inadvertenţă semantică atunci când, în loc de „deficienţă de auz”, spunem „handicap de auz”, sau în loc de „infirmitate fizică”, spunem „handicap fizic”. Situaţii analoage întâlnim şi în alte perimetre lingvistice, semn că deturnarea /glisarea semantică a termenului de handicap de la simplul „dezavantaj” spre „maladie” sau „deficienţă” s-a produs deja şi deci trebuie acceptată ca atare.

10.3. Tipurile de handicap sunt:a) fizic, b) vizual, c) auditiv, d) surdocecitate, e) somatic, f) mintal, g) psihic, h) HIV/SIDA, i) asociat, j) boli rare.

10.4. Gradele de handicap sunt:a) usor, b) mediu, c) accentuat, d) grav.

Circa 3% din populatia Romaniei este alcatuita din persoane cu dizabilitati, potrivit datelor de anul trecut ale Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap (ANPH). Din acest procent, jumatate sunt incadrate la categoria de handicap accentuat (gradul doi).

10.5. Încadrarea în grad de handicap Încadrarea în grad şi tip de handicap a copiilor cu handicap se face de comisia pentru

protecţia copilului. Încadrarea în grad şi tip de handicap a adulţilor cu handicap se face de comisia de

evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

10.5.1. Criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copiiÎncadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcţional

individual şi prin corelare cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vârstei.Pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap în cazul diverselor entităţi

nozologice se va ţine seama ca nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci

64

gradul tulburărilor funcţionale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluţie, de complicaţii în activitatea şi participarea socială, de factori personali etc. Deci, pentru aceeaşi boală - ca premisa a identificării şi încadrării - încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul usor la gradul grav.

Măsurile de protecţie specială şi serviciile de interventie şi sprijin sunt, în cadrul legal existent, foarte variate; pentru viitor, în funcţie de nevoile individuale şi disponibilităţile comunitaăţii, ele vor fi dezvoltate în mod corespunzator.

Gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependenţă ridicat fizic şi psihic. În această situaţie autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricţii multiple în participarea socială a copilului. Drept urmare, copilul necesită ingrijire specială şi supraveghere permanenta din partea altei persoane.

Gradul accentuat de handicap se poate acorda copiilor la care incapacitatea de a desfăşura activitatea potrivit rolului social corespunzator dezvoltării şi vârstei se datorează unor limitari funcţionale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice rezultate din afecţiuni severe, în stadii inaintate, cu complicaţii ale unor aparate şi sisteme. În această situaţie participarea socială a copilului este substanţial restricţionată.

Gradul mediu de handicap se poate acorda copiilor care au capacitate de prestaţie fizică (motorie, metabolica) sau intelectuală redusă, corespunzând unei deficienţe funcţionale scăzute, ceea ce duce la limitări în activitate, în raport cu aşteptările corespunzătoare vârstei. În această situaţie ele se reflectă în restricţii relativ semnificative ale participării sociale a copilului.

Gradul uşor de handicap se poate acorda pentru cazurile în care impactul afectării asupra organismului este minim, cu limitare nesemnificativă a activităţii, şi nu necesită măsuri de protecţie specială, participarea socială fiind în limite rezonabile. Aceste cazuri vor fi raportate şi inregistrate statistic.

10.5.2. Serviciul evaluare complexă persoane adulte cu handicap Serviciul evaluare complexă persoane adulte cu handicap  este înfiinţat în temeiul art.

88 din Legea 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată şi actualizată şi exercită urmatoarele atribuţii, conform art. 50 din H.G. nr. 268/2007 privind normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, respectiv art.9, alin (1) şi (2) din Ordinul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nr. 1506/2010 -  privind aprobarea procedurii de reevaluare a persoanelor adulte cu handicap ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unor acţiuni de control dispuse prin ordin M.M.F.P.S sau în situaţia în care Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap se sesizează din oficiu în cazul eliberării unor certificate de încadrare în grad de handicap fără respectarea prevederilor legale:

efectuează evaluarea/reevaluarea complexă a adultului cu handicap, la sediul propriu sau la domiciliul persoanei;

întocmeşte raportul de evaluare complexă pentru fiecare persoană cu handicap evaluată;

recomandă sau nu încadrarea, respectiv menţinerea în grad de handicap a unei persoane, precum şi programul individual de reabilitare şi integrare socială a acesteia;

avizează planul individual de servicii al persoanei cu handicap întocmit de managerul de caz;

evaluează îndeplinirea condiţiilor necesare pentru atestare ca asistent personal profesionist, întocmeste raportul de evaluare complexă şi face recomandări comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap;

recomandă măsurile de protecţie a adultului cu handicap, în condiţiile legii; înregistrează în registrul comisiei de experţi decizia de reevaluare şi procesul verbal

transmise de Comisia Superioară  şi pregateste dosarul persoanei cu handicap; încunoştiinţează  persoana cu handicap asupra datei şi locului unde are loc

reevaluarea, cu 10 zile înainte prin comunicare cu confirmare de primire, după primirea deciziei de reevaluare;

65

asigură transmiterea dosarului persoanei cu handicap supuse reevaluării, la comisia de experţi care îşi va desfăşura activitatea la spitalul municipal din unitatea administrativ-teritorială în care are domiciliul persoana cu handicap;

înregistreaza în registrul comisiei de experţi rapoartele de reevaluare;asigură transmiterea rapoartelor de reevaluare către Comisia Superioară;

10.5.3. Evaluarea medicală şi psihosocială a persoanei adulte cu handicap, care solicită acordarea măsurii de protecţie

Evaluarea medicală şi psihosocială a persoanei adulte cu handicap, care solicită acordarea măsurii de protecţie, se realizează în cadrul serviciului de către  următorii specialişti: asistent social, medic, psiholog şi psihopedagog şi se concretizează în recomandările cuprinse în Raportul de Evaluare Complexă şi în Programul individual de reabilitare şi integrare socială.

10.5.4. Evaluarea complexă a persoanei adulte :Evaluarea complexă a persoanei adulte care/sau pentru care se solicită eliberarea certificatului de încadrare în grad de handicap şi/sau orientare profesională şi/sau măsură de protecţie, se realizează în cadrul serviciului de către  urmatorii specialişti :

▪ ASISTENT SOCIAL:Efectuează investigaţii în mediul familial în vederea identificării şi evaluării statutului şi contextului social în care trăieste persoana adultă ce solicită încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap şi/sau orientare profesională şi/sau măsură de protecţie.

▪ MEDIC:Efectuează evaluarea medicală a persoanei adulte care solicită încadrarea în grad de handicap şi/sau orientarea profesională şi/sau măsură de protecţie.

▪ PSIHOLOG:Efectuează evaluarea psihologică a persoanei adulte care solicită încadrarea în grad de handicap şi/sau orientarea profesională şi/sau măsură de protecţie.

▪ PSIHOPEDAGOG:Efectuează evaluarea vocaţională a persoanei adulte care solicită încadrarea în grad de handicap şi/sau orientarea profesională şi/sau măsură de protecţie.

Persoanele nedeplasabile care/sau pentru care se solicită eliberarea certificatului de încadrare în grad de handicap şi /sau orientare profesională şi/sau măsură de protecţie, sunt evaluate la domiciliu, în urma deplasării specialiştilor serviciului.

10.6. Lista afecţiunilor care creează handicap ireversibil şi pentru care se poate emite certificate de persoană cu handicap cu caracter permanent în contextual criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al MMFES si nr. 1992 al MSF publicat în Monitorul Oficial al României cu nr. 885 bis din 27.12.2007

A. - LA PRIMA EXAMINARE:1. Nevazatori (vederea sub 1/25 la ambii ochi cu pmm, pl, fpl - cecitate practica sau

absoluta); Amputatii: membrul superior: mana, antebrat, brat - bilateral; membru inferior: gamba,

coapsa - bilateral;2. Lipsa membrului superior prin dezarticulatie scapulo-humerala;3. Lipsa membrului inferior prin dezarticulatie coxo-femurala;4. Lipsa prin dezarticulatie a unui membru pelvin asociat cu o amputatie sau

dezarticulatie de membru toracic;5. Cretinismul;6. Oligofria, forme cu imbecilitate sau idiotenie: IQ sub 33;7. Tulburarea autista (sindrom Langdon Down);8. Boala Alzheimer, dementa senila, dementa Pick - forme avansate;9. Boala Parkinson - forme accentuate sau grave;10. Sechele AVC cu deficit motor de tip plegic, paretic, ataxie;11. Sindromul imunodeficitar cronic, stadiul clinico imunologic A3, B3, C1, C2, C3;12. Surdomutitatea congenitala sau surditate bilaterala dobandita inaintea

achizitionarii limbajului cu demutizare slaba/nula, cu pierdere peste 90% db (cofoza);13. Surdocecitatea;

66

14. Pensionarii de limita de varsta ca persoana cu handicap in conditiile Legii 57/1992, art.11, OUG 102/1999, art. 44 sau Legii 19/2000 art. 47 alin. 1, lit. a), b), c).

B. - LA A DOUA EXAMINARE:1. Scleroza laterala amiotrofica forma avansata;2. Coree cronica;3. Sindrom extrapiramidal de cauza diversa - sever;4. Boala Westphall Strumpell;5. Distrofia musculara progresiva, forma avansata;6. Amiotrofia degenerativa de tip Aran-Duchenne si Charcot Marie - forme avansate;7. Parapareza, paraplegia, tetrapareza, tetraplegia, tripareza;8. Epilepsia cu crize frecvente cu tulburari psihice interaccesuale;9. Schizofrenia - in formele cu evolutie provredienta severa a personalitatii si

comportamentului cu potential antisocial, in formele care au instituita interdictia;10. Tulburarea de personalitate antisociala si alte afectiuni psihice care determina

punerea sub interdictie;11. Mania cronicizata, tulburarile afective bipolare, ciclotimia rapida, depresia severa

cronicizata;12. Monoculari, incadrati in handicap usor sau mediu;13. Tulburarile de auz congenitale sau dobandite precoce (copilarie - adolescenta),

care se protezeaza greu, cu pierdere de auz de peste 70 db asociate cu tulburari psihice si de limbaj;

14. Laringectomia totala cu tarhep stoma permanenta determinata de procesele maligne sau zdrobirea laringelui;

15. Cancerul de colon cu anus iliac (sigma-anus definitiv);16. Cancerul de vezica urinara sau alte tipuri de cancere cu implantare de ureter

(indiferent unde este implantul);17. Gastrectomia larga pentru ADK cu gastostoma;18. Spondilita anchilozanta stadiul IV;19. Poliartrita evolutiva stadiul IV;20. Luxatia de sold congenitala bilaterala cu coxactroza sau anchiloza secundara;21. Leuconevraxita - forme cu evolutie progresiva sau cu pusee acute frecvente;22. Cifoscolioze sau scolioze deformante cu insuficienta respiratorie accentuata sau

grava sau cu tulburari neurologice;23. Talasemia majora (forma majora);24. Anemiile aplastice, in formele severe cu complicatii accentuate sau grave;25. Purpura trombocitopenica idiopatica cu sangerari in SNC cu deficit motor de tip

paretic sau plegic;26. Trombofilia ereditara (primara), in formele cu accidente trombotice - sechele

durabile;27. Boala Waldenstrom - formele avansate cu complicatii;28. Mielomul multiplu in formele cu sindrom de compresiune medulara;29. Hemofilia cu anchiloze in pozitii vicioase, amiotrofii si deformari articulare, cu

implicatii in statica si mers;30. Amputatie membru toracic: brat, antebrat sau mana - unilateral;31. Amputatie unilaterala de gamba, coapsa, picior;32. Degenerescenta hepato-lenticulara (boala Wilson), forme avansate;33. Boala Little - forma avansata si severa;34. Ataxia coreo-atetozica, forme accentuate si grave;35. Distrofia miotonica Steinert, forme accentuate si grave;36. Miotonia congenitala Thompson cu hipotrofie musculara difuza;37. Eredo-ataxia spino-cerebeloasa Friedrich, forma accentuata si grava;38. Eredo-ataxia spino-cerebeloasa Pierre - Marie cu tulburari piramido-cerebeloase

accentuate sau grave;39. Sechele dupa poliomielita insotita de deficienta accentuata sau grava;40. Cardiomiopatiile primare, primitive sau ideopatics, cu ICC NYHA ¾ si 4;41. Angiocardiopatiile congenitale, cianogene sau necianogene, operate sau

neoperate, cu insuficienta cardiaca clinic manifesta;

67

42. Tulburarile de ritm si de conducere persistente si severe contractate precoce (purtatori de peace-maker);

43. Tumorile hipofizare cu sindrom oftalmologic accentuat sau grav (cecitate practica sau absoluta);

44. Nanism hipofizar;45. Condrodisplazia;46. Mixedemul primar cu visceralizare;47. Insuficienta renala cronica in stadiul de uremie depasita in program de

hemodializa sau de dializa peritoniala ambulatorie continua permanenta.

10.7. Investigaţii medicale specifice afecţiunii

I. RETARD MENTALo examen psihiatric - originalo examen psihologic cu specificarea coeficientului de inteligenţă - original

II. DEMENŢE (Alzheimer, Mixtă, Presenilă, Pick)o examen psihiatrie sau examen neurologic sau geriatric - în funcţie de

specialistul la care se află bolnavul în evidenţă - original;o scor MMSE de la psiholog sau psihiatru sau neurolog - original;o interpretare computer tomograf - cerebral - copie xerox.

III. TULBURĂRI DE PERSONALITATEo examen psihiatrie - originalo examen psihologic - original

IV. BOLI PSIHICE (SCHIZOFRENIE ŞI ALTE PSIHOZE MAJORE) o examen psihiatrie - cu precizarea datei de debut a bolii - originalo examen psihologic - original.

 V. AFECTAREA FUNCŢIILOR VEDERIIo examen oftalmologic (cu specificarea diagnosticului şi a acuităţii vizuale

pentru ambii ochi) - original.VI. AFECTAREA FUNCŢIILOR AUZULUI

o examen O.R.L. şi audiogramă interpretată (cu specificarea datei de debut a afecţiunii) - original.

VII. AFECTAREA FUNCŢIEI FONATORII ( VOCE )o examen O.R.L. sau examen neurologic sau examen oncologic - după caz, în

funcţie de afecţiunea medicală - original.VIII. AFECTAREA FUNCŢIILOR INIMII

o examen cardiologie sau chirurgie cardiovasculară (cu specificarea datei de debut a afecţiunii) - original -

IX. ARTERIOPATIIo examen medicină internă sau cardiologie sau diabetologie în funcţie de cauza

afecţiunii - originalo oscilometrie sau interpretare examen doppler arterial sau interpretare

echografie arterială   - original.o în cazul amputaţiilor prin arteriopatii, se solicită examen ortopedie sau

chirurgie  (cu specificarea stării bontului de amputaţie şi a oportunităţii protezării ) - original

X. BOLI DE SÂNGEo examen hematologie şi/sau oncologie şi/sau medicină internă în funcţie de

afecţiunea medicală - originalo examene paraclinice ( analize de sânge) specifice afecţiunii medicale - copii

xeroxXI. AFECTAREA SISTEMULUI LIMFOID

o examen hematologie sau oncologie, după caz - originalo examene paraclinice ( analize de sânge) specifice afecţiunii medicale - copii

xerox.XII.AFECTAREA FUNCŢIILOR DE COAGULARE A SÂNGELUI

o examen hematologie - original

68

o examene paraclinice (analize de sânge) specifice afecţiunii medicale copii xerox.

XII. HIV - SIDAo examen boli infecţioase cu confirmarea de către laborator a infecţiei HIV şi cu

specificarea stadiului clinico - imunologic - original.XIII. BOLI  RESPIRATORII

o examen pneumoftiziologie sau alergologie sau medicină internă cu specificarea debutului bolii - original.

o radioscopie pulmonarăo spirometrie cu interpretare de la medicul specialist - original.

XIV. DIABET  ZAHARATo examen diabetologie (pentru diabetul zaharat de tip I - juvenil sau al adultului

tânăr se va preciza debutul bolii) - original.o examen oftalmologic - original.o examen neurologic - original.o examen nefrologic (numai pentru complicaţii renale) - original.o oscilometrie - original.o analize medicale: glicemie, glicozurie, uree şi creatinină, serice - în copie

xerox.XV. AFECTAREA FUNCŢIILOR HEPATICE

o examen medicină internă sau gastroenterologie sau boli infecţioase, în funcţie de medicul specialist la care bolnavul se află în evidenţă - (cu specificarea datei de debut a afecţiunii) - original

o investigaţii paraclinice specifice (analize de sânge, echografie abdominală) - în copie xerox

o pentru tumori maligne hepatice se solicită examen oncologic - originalXVI. AFECTAREA FUNCŢIILOR ENDOCRINE - HIPOFUNCŢIE

o examen endocrinologie - originalo examene de la alte specialităţi medicale - în funcţie de complicaţiile specifice

bolii - originalo investigaţii paraclinice specifice afecţiunii (analize de sânge, echografie,

E.K.G.şi altele în funcţie de glanda afectată) - în copie xerox.XVII. BOLI RENALE

o examen nefrologie sau urologie - originalo investigaţii paraclinice specifice afecţiunii (analize de sânge, examen sumar

de urină) - în copie xerox.XVIII. TUMORI MALIGNE

o examen oncologie cu specificare de diagnostic, stadiu, operat/neoperat, tratament specific pre/postoperator şi actual, existenţa sau nu a recidivelor locale sau la distanţă, cu sau fără metastaze, cu complicaţii definitive - original

o examene paraclinice (histopatologic, scintigrafie, examen radiologic sau computer tomograf - după caz) - în copie xerox.

XIX. BOLI DE COLAGENo examen medicină internă sau reumatologie (şi/sau dermatologie - după caz),

cu specificare de diagnostic, stadiu şi deficit funcţional - original.o investigaţii serologice specifice - în copie xerox.

XX. DEFORMĂRI ALE COLOANEI VERTEBRALEo examen medicină internă sau reumatologie cu interpretare radiologică

original;o examen neurologic - original;o radiografie coloană vertebrală - interpretare;o spirometrie - în copie xerox.

XXI. AFECŢIUNI OSTEOARTICULARE CONGENITALE SAU CONTRACTATE PRECOCE

o examen ortopedie sau reumatologie sau medicină internă, cu specificarea debutului bolii şi a gradului de deficienţă funcţională - original

XXII. AFECŢIUNI NEUROLOGICE

69

o examen neurologie cu specificarea debutului bolii şi a gradului de deficienţă funcţională - original;

o examene de la alte specialităţi medicale în funcţie de complicaţiile bolii - original

o investigaţii paraclinice - interpretare (C.T., radiografii, E.E.G., E.M.G şi altele - după caz) - copii xerox.

XXIII. EPILEPSIAo examen neurologic cu precizarea diagnosticului, a datei debutului bolii, a

tipului de criză şi a frecvenţei crizelor sub tratament, cu  confirmare E.E.G. - original.

o examen psihiatric în cazul tulburărilor psihice asociate - original.XXIV. DERMATOLOGIE

o examen dermatologie - originalo examene de la alte specialităţi medicale în funcţie de complicaţiile bolii -

original.

10.8. Constituţionalizarea dreptului la protecţie specială a persoanelor cu handicap

În art. 50 din Constituţie este reglementat, pentru prima dată în România, un nou drept fundamental şi anume dreptul persoanelor cu handicap la o protecţie specială. În acest fel se recunoaşte şi se soluţionează la cel mai înalt nivel juridic, cel constituţional, o realitate de neignorat în viaţa internă şi internaţională.

De altfel, în prezent, pe plan mondial, se simte o efervescenţă în domeniul protecţiei acestei categorii de persoane, efervescenţă, care are ca scop principal integrarea, totală sau parţială în viaţa de zi cu zi a semenilor noştri, care sunt cu handicap şi mai ales tratarea lor ca pe orice fiinţă umană care trăieşte pe pământ.

Aceste scopuri nu se pot realiza fără un regim special de protecţie, de care trebuie să se bucure persoanele cu handicap şi care să surmonteze handicapul pe care acestea îl au faţă de semenii lor.

Numai astfel, persoanele cu handicap se vor simţi şi vor fi alături şi egali cu semenii lor, vor putea să exercite toate drepturile şi libertăţile fundamentale şi să îşi asume îndatoriri constituţionale.

Neexistând această protecţie specială se ajunge la discriminare şi deci la încălcarea principiului constituţional al egalităţii, principiu – corolar al tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Acestea sunt motivele pentru care art. 50 din Constituţie dispune, definind conţinutul dreptului persoanelor cu handicap la o protecţie specială că, persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială.

Corelativ acestui drept, statului îi revin foarte importante obligaţii, care se referă la asigurarea realizării unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii dar cu respectarea drepturilor şi îndatoririlor care revin părinţilor şi tutorilor (art. 50 din Constituţie).

Măsurile de protecţie specială a persoanelor cu handicap trebuie să aibă ca scop prevenirea, atenuarea sau înlăturarea consecinţelor profesionale, economice şi sociale ale handicapului, prin aplicarea în practică a trei importante principii de nivel internaţional şi anume: precocitatea (diagnosticarea şi depistarea la timp a persoanelor cu handicap), continuitatea (aplicarea continuă şi în etapele cele mai bune a celor mai eficiente metode de asistenţă medicală, de educaţie normală şi specială, de orientare şcolar-profesională şi calificare, de asigurare a încadrării în muncă şi de integrare socială a persoanelor cu handicap) şi finalitate (recuperarea şi inserţia socio-profesională a persoanelor cu handicap).

În vederea realizării efective a acestor principii statul trebuie să asigure persoanelor cu handicap un număr suficient de facilităţi, care trebuie dezvoltate prin lege.

Printre garanţiile acestui drept, alături de facilităţile amintite, mai pot fi enumerate, fără a putea fi epuizate: sistemul deja organizat de instituţii care se ocupă de aceste persoane; baza materială pusă la dispoziţia acţiunilor de protecţie specială şi recuperare a persoanelor cu handicap; înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Persoanele cu Handicap aflată în subordinea Guvernului, care are ca sarcină realizarea politicii naţionale în domeniu;

70

sprijinul acordat de organizaţiile internaţionale pentru soluţionarea problemelor ce apar în acest domeniu.

Toate aceste garanţii care se detaliază prin lege, clasifică în mod clar dreptul persoanelor cu handicap la o protecţie specială printre drepturile economice, sociale şi culturale.

10.9. Scurt istoric al sistemului de protecţie socială a persoanelor cu handicap

Sistemul de protecţie socială a persoanelor cu handicap din România este relativ recent, bazele acestuia fiind puse în toamna anului 1990 prin adoptarea de către Guvernul României a Hotărârii nr. 1100 privind înfiinţarea Secretariatului de Stat pentru Handicapaţi, pe lângă ministrul de stat însărcinat cu calitatea vieţii şi protecţia socială.

La puţin timp după publicarea acestei hotărâri, Guvernul va adopta o altă hotărâre privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de Stat pentru Handicapaţi .

Potrivit acestei hotărâri, Secretariatul de Stat pentru Handicapaţi avea următoarele atribuţii principale:

1. Organizează sistemul unitar de cunoaştere a problematicii economice, medico-sociale, profesionale şi familiale, specifice următoarelor categorii de persoane handicapate:

- minori-orfani, abandonaţi sau inadaptaţi;- minori-handicapaţi fizic, senzorial sau psihic;- adulţi-handicapaţi fizic, senzorial sau psihic;- adulţi cu handicap socio-economic – cu posibilităţi materiale reduse sau

lipsiţi de asemenea posibilităţi, atât ei cât şi susţinătorii legali;- invalizi de război, orfani de război şi văduve de război, veterani de război şi

mari mutilaţi de război;- răniţi în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989.2. Stabileşte şi supune spre aprobare guvernului strategiile de urmat pentru

recuperarea, integrarea socio-profesională şi asigurarea protecţiei speciale a categoriilor de persoane menţionate mai sus, precum şi proiectele de programe naţionale, de urgenţă sau pe termen lung, pentru realizarea acestor strategii;

3. Elaborează, împreună cu organele centrale interesate, proiecte de acte normative din domeniul său de activitate şi avizează proiectele de acte normative întocmite de alte organe care cuprind propuneri de reglementări ce au legătură cu activitatea sa;

5. Întreprinde, împreună cu organele centrale şi locale interesate, acţiuni comune sociale, de educaţie specială şi profesională, în vederea atenuării, limitării sau eliminării consecinţelor handicapului, precum şi pentru reintegrarea în activitatea socio-profesională a persoanelor care şi-au redobândit capacitatea de muncă;

6. Acţionează pentru dezvoltarea şi diversificarea sistemului de protecţie specială la domiciliu pentru persoanele handicapate a căror ocrotire se poate realiza fără cuprinderea în sistemul instituţionalizat;

7. Propune proiecte de programe de cooperare cu organisme guvernamentale din ţară şi din străinătate şi urmăreşte realizarea programelor aprobate;

8. Acţionează pentru dezvoltarea formelor neinstituţionalizate de ocrotire socială a handicapaţilor.

De asemenea, legiuitorul constituant a considerat necesar să reglementeze protecţia acestei categorii de persoane prin instituirea conceptului de protecţie specială.

În acest sens, potrivit art. 46 din Constituţia din 1991: „Statul asigură realizarea unei politici naţionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială a handicapaţilor, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor” .

În anul 1992, Parlamentul României adopta un act juridic foarte important , care va constitui cadrul juridic necesar dezvoltării sistemul de protecţie specială a persoanelor cu handicap din România.

Cele două acte normative reglementau drepturile persoanelor cu handicap.Drepturile pot fi grupate în raport de obiectul şi natura lor juridică în mai multe

categorii, după cum urmează :

71

- drepturi de asistenţă socială cu caracter pecuniar;- drepturi de prestaţii de asistenţă socială;- stabilirea unor condiţii mai favorabile în exerciţiul anumitor drepturi;- facilităţi de ordin fiscal.Drepturi de asistenţă socială cu caracter pecuniar.În această categorie erau incluse următoarele drepturi:- ajutorul special;- pensia socială pentru nevăzători;- alocaţia de stat pentru copii cu handicap.

10.10. Dreptul la prestaţii de asistenţă socială persoanelor cu handicapAceste prestaţii reprezentau forme de ajutor material prin care se asigură fie o

protecţie suplimentară persoanelor cu handicap, inclusiv a veniturilor acestora, fie un supliment de servicii necesar ca urmare a situaţiei în care se afla persoana.

În prima categorie de prestaţii de asistenţă socială se includ următoarele:- asigurarea asistenţei medicale prin acordarea gratuită de medicamente, tratament

în unităţi sanitare şi staţiuni, proteze, aparate ortopedice, dispozitive de mers, aparatură şi materiale ajutătoare-compensatorii pentru cei cu un venit mediu lunar pe o persoană aflată în întreţinere mai mic decât salariul minim brut pe ţară indexat, precum şi asistenţa medicală gratuită la domiciliu pentru persoanele cu handicap nedeplasabile;

- scutirea de plata taxelor de abonament pentru deţinătorii de aparate de radio şi televizoare asimilate persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, drept recunoscut şi celor care au în întreţinere astfel de persoane;

- reducerea costului biletelor de intrare la spectacole, muzee, manifestări artistice şi sportive, în aceleaşi condiţii ca pentru elevi şi studenţi sau militari în termen;

- scutirea de plata taxelor de instalare, transferare şi abonament telefonic;- gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport în comun pentru cei

asimilaţi gradului I sau II de invaliditate;- gratuitatea transportului interurban în limita a 12 călătorii dus-întors pe an la

alegere, cu trenul de persoane clasa a II – a, cu autobuzul sau cu navele pentru transportul fluvial şi maritim al unităţilor cu capital integral de stat pentru cei asimilaţi persoanelor invalide gradul I, persoanele cu handicap asimilate gradului II de invaliditate beneficiind de jumătate din numărul călătoriilor menţionate mai sus.

Din cea de a doua categorie de prestaţii de asistenţă socială menţionăm:- pregătirea la domiciliu a copiilor cu handicap nedeplasabili pe durata

învăţământului obligatoriu, acest drept fiind recunoscut şi persoanelor cu handicap nedeplasabile în vârstă de până la 30 de ani;

- încadrarea cu contract individual de muncă şi salarizarea la nivelul salariului minim brut lunar al unei asistenţe sociale cu pregătire medie debutant a persoanelor care au în îngrijire, supraveghere şi acordă ajutor permanent minorului sau adultului cu handicap;

- acordarea în folosinţă gratuită de motorete şi motociclete adaptate persoanelor cu deficienţe locomotorii.

Un alt aspect deosebit de important în cadrul măsurilor instituţionale de asistenţă socială reglementate în favoarea persoanelor cu handicap este acela legat de stabilirea unor condiţii mai favorabile privind exerciţiul unor drepturi stabilite de lege şi în privinţa altor persoane decât cele cu handicap .

În acest sens menţionăm:- încadrarea într-o activitate salarizată a persoanelor cu handicap calificate

prin învăţământul obişnuit sau special în locurile de muncă accesibile şi cât mai aproape de domiciliu lor, în condiţiile legii;

- prioritate la închirierea, construirea şi cumpărarea locuinţelor din fondul de stat şi repartizarea, la cerere, a apartamentelor la nivelurile inferioare ale imobilului;

- acordarea unei camere în plus, în locuinţele proprietate de stat, la cerere, persoanelor cu handicap încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi familiilor care au în întreţinere un minor cu handicap;

- concediu de odihnă suplimentar stabilit de Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor , însă de acest concediu suplimentar beneficiau numai persoanele cu handicap asimilate gradului III de invaliditate, întrucât numai acestea păstrează în parte capacitatea de a munci;

72

- concediu prenatal începând cu luna a VI – a de sarcină, acordat la cerere;- stabilirea chiriei pentru locuinţa din fondul locativ de stat la tariful minim

prevăzut de lege, iar pentru nevăzători redus cu 50%;- reducere zilei de muncă cu 1-2 ore şi proporţional a salariului fără a diminua

şi vechimea în muncă;- pensie integrată pentru limită de vârstă dacă dovedesc o vechime în muncă

după data dobândirii handicapului, de 15 ani bărbaţii şi 10 ani femeile, în cazul celor încadrabili în gradul I de invaliditate, de 20 de ani bărbaţii şi 15 ani femeile, în cazul celor asimilaţi gradului II de invaliditate şi de 25 de ani bărbaţii şi 20 de ani femeile, în cazul celor încadraţi în gradul III de invaliditate.

Facilităţi de ordin fiscalÎn acest sens, potrivit Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, cu modificările şi

completările ulterioare , persoanele cu handicap beneficiază de scutire de plata impozitului pe salariu.

Totodată Legea nr. 53/1992 instituia mecanisme de facilitare a angajării în muncă a persoanelor cu handicap prin reglementarea unor înlesniri fiscale în favoarea întreprinderilor care utilizau persoane cu handicap.

10.11. Rolul instituţiilor neguvernamentaleDacă în perioada interbelică cea mai mare parte a măsurilor de asistenţă socială se

realizau prin asociaţii şi fundaţii, cu sprijinul statului, după instaurarea regimului totalitar nu rămân decât două organizaţii neguvernamentale: Asociaţia Nevăzătorilor şi Asociaţia Surzilor. După 1990, deşi a întâmpinat greutăţi datorită legislaţiei învechite, lacunare şi incoerente, sectorul asociativ s-a dezvoltat rapid, chiar dacă inegal în raport cu diferitele zone geografice. Suportul extern prin diferite programe de finanţare oferite organizaţiilor neguvernamentale din domeniul asistenţei sociale a făcut ca acestea să devină un partener important al statului în realizarea măsurilor de asistenţă socială.

Anterior anului 1990 au fost înfiinţate unele instituţii neguvernamentale care funcţionează şi în prezent:

- două asociaţii naţionale, autorizate , şi anume: Asociaţia Surzilor şi Asociaţia Nevăzătorilor;

- casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, organizate potrivit Legii nr. 13/1972 .Asociaţia Surzilor şi Asociaţia Nevăzătorilor din România sunt organizaţii obşteşti

cu caracter social şi cultural-educativ.Statutele Asociaţiei Surzilor sau Asociaţiei Nevăzătorilor prevăd:- îndrumarea surzilor sau nevăzătorilor pentru şcolarizare şi calificare profesională;- sprijinirea încadrării în muncă a acestor categorii de deficienţi şi urmărirea

adaptării lor la locul de muncă;- sprijinirea deficienţilor auditivi sau vizuali pentru internarea în unităţi de asistenţă

socială şi pentru obţinerea drepturilor ce decurg din actele normative în vigoare;- acordarea, în cazuri deosebite, de ajutoare medicale membrilor asociaţiilor şi

copiilor deficienţi auditiv sau vizual;- întreţinerea relaţiilor de colaborare cu organizaţiile internaţionale similare.Fondurile Asociaţiei Surzilor şi Asociaţiei Nevăzătorilor se realizează din fonduri

proprii şi subvenţii de la bugetul statului.Casele de ajutor reciproc ale pensionarilor sunt organizaţii neguvernamentale

nonprofit, constituite pe zone teritoriale, şi care au drept scop protecţia socială şi întrajutorarea mutuală a pensionarilor şi a membrilor de familie aflaţi în întreţinerea lor.

După 1989, practica constituirii de fundaţii pe baza legii 21/1924 a fost reluată, dar, din nefericire, în această materie s-a abuzat enorm, ajungându-se în multe cazuri la constituirea de fundaţii în alte scopuri decât cele prevăzute de lege (obţinerea de facilităţi fiscale, satisfacerea unor interese personale ori de grup, etc.).

În decursul mai multor decenii de aplicare, o serie de dispoziţii din Legea nr. 21/1924 au devenit desuete, necorespunzătoare realităţilor româneşti contemporane . Astfel în practică, procedura de constituire a asociaţiilor şi fundaţiilor era greoaie şi extrem de lungă, presupunând şi obţinerea unor avize administrative consultative din partea autorităţilor sau instituţiilor publice în a căror sferă de competenţă îşi desfăşurau activitatea asemenea

73

entităţi, iar accesul la surse de finanţare deosebit de redus şi de diferenţiat între asociaţii şi fundaţii.

Toate acestea au constituit tot atâtea motive pentru o regândire a cadrului juridic în această materie, pe fondul multiplicării importante a asociaţiilor şi fundaţiilor româneşti, în scopul punerii în valoare şi stimulării eficiente a iniţiativei private în domeniile nelucrative.

În acest scop s-a adoptat Legea nr. 305/2008 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Noua reglementare se caracterizează, în esenţă, printr-o abordare liberală în ceea ce priveşte modalităţile şi procedurile mult simplificate de constituire a asociaţiilor şi fundaţiilor, organizarea şi funcţionarea internă a acestora, precum şi raporturile lor cu autorităţile şi instituţiile publice.

Distincţia fundamentală dintre Legea nr. 21/1924 şi această nouă reglementare constă în libertatea mai largă de care se bucură cei care creează astfel de entităţi cât priveşte asocierea, dobândirea personalităţii juridice şi modul de structurare internă a raporturilor dintre ei. Totodată actul normativ urmăreşte să consacre rolul statului de partener (şi nicidecum de controlor sau supraveghetor) şi, într-o anumită măsură, de promotor a organizaţiilor neguvernamentale cu scop nepatrimonial, atât în ceea ce priveşte o concentrare comună asupra problemelor ce interesează, în egală măsură, sfera publică şi cea privată, cât şi în sensul sprijinirii acestor organizaţii prin acordarea anumitor facilităţi de ordin fiscal, economic sau de altă natură.

Asistenţa socială financiară a fost cea mai utilizată formă de sprijin asigurând un minimum de trai pentru cei mai nevoiaşi dintre cetăţeni. Ajutorul social, alocaţiile familiale, ajutoarele financiare sau de urgenţă, ajutoarele speciale şi altele asemenea, deşi implică un efort financiar considerabil din partea statului, au fost relativ uşor implementate în cadrul structurilor instituţionale existente.

Având în vedere necesitatea diversificării formelor de asistenţă prin dezvoltarea serviciilor sociale pentru categoriile de populaţie aflate în nevoie şi, mai ales, acordarea acestora fără discriminare şi în mod unitar, la un standard care să asigure răspunsul adecvat nevoilor cetăţenilor, în conformitate cu legea-cadru, respectiv, Legea nr. 705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială, a fost elaborată Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale . Acest act normativ stabileşte modul de organizare, funcţionare şi finanţare a serviciilor sociale, stabileşte tipurile de servicii şi beneficiarii acestora.

Ordonanţa Guvernului reglementează următoarele aspecte:- definirea serviciilor sociale ca un ansamblu complex de măsuri şi acţiuni care au

drept obiectiv menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie, cronice sau de urgenţă, în cazul în care persoana sau familia este incapabilă singură să o soluţioneze;

- principiile care stau la baza realizării şi acordării serviciilor sociale;- responsabilităţile în realizarea serviciilor sociale care revin statului, comunităţilor

locale şi instituţiilor pe care le administrează, organismelor de securitate socială, precum şi reprezentanţilor societăţii civile;

- organizarea serviciilor sociale la nivel de comunitate locală, în funcţie de nevoile identificate, de numărul potenţialilor beneficiari, de complexitatea situaţiilor de dificultate şi a gradului de risc social;

- clasificarea serviciilor sociale în servicii de asistenţă socială şi servicii de îngrijire social-medicală;

- tipurile de servicii de asistenţă socială, respectiv:a) servicii cu caracter primar care au drept scop prevenirea sau limitarea unor

situaţii de dificultate sau vulnerabilitate care pot duce la marginalizarea sau excluziunea socială;

b) servicii specializate care au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială:

- definirea serviciilor de îngrijire social-medicală şi a beneficiarilor acestora:- tipurile de furnizori de servicii sociale:- posibilitatea încheierii de convenţii de parteneriat şi contracte de acordare a

serviciilor sociale între furnizorii de servicii sociale, în vederea acoperirii necesarului de servicii la nivelul comunităţii;

- personalul care acordă serviciile sociale;- categoriile de beneficiari ai serviciilor sociale;- procesul de acordare a serviciilor sociale cu următoarele etape principale:

74

a) evaluare iniţială;b) elaborarea planului de intervenţie;c) evaluarea complexă;d) evaluarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire;e) implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenţie şi în planul

individualizat;f) monitorizare;g) reevaluare.- răspunderea realizării diferitelor etape din procesul de acordare a serviciilor

sociale. În vederea realizării unui sistem eficient de servicii sociale, organizarea,

funcţionarea şi acordarea acestora fac obiectul unei activităţi complexe de monitorizare, evaluare şi control realizată de personal de specialitate din cadrul direcţiilor teritoriale pentru dialog, familie şi solidaritate socială, coordonate la nivel central de un compartiment de specialitate constituit la nivelul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale presupun derularea unor activităţi care privesc:

a) respectarea standardelor de performanţă şi calitate;b) calitatea serviciilor;c) performanţa personalului;d) eficienţa şi eficacitatea serviciilor;e) gradul de satisfacţie a beneficiarului.De asemenea, Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 prevede sursele de finanţare a

serviciilor sociale. Acestea se finanţează, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat, bugetul consiliilor judeţene, respectiv al Consiliului general al municipiului Bucureşti şi bugetele locale.

La finanţarea serviciilor sociale contribuie şi sumele provenite din donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea unor persoane fizice sau juridice din ţară şi străinătate, precum şi din contribuţia persoanelor beneficiare de servicii sociale.

Totodată acest act normativ se înscrie şi în obligaţiile asumate de România în procesul de aderare la structurile europene şi a fost elaborat în deplină concordanţă cu prevederile art. 13 şi 14 din Carta Socială Europeană revizuită .

Parteneriatul autorităţi publice - societate civilă în realizarea măsurilor de asistenţă socială.

Principala trăsătură a relaţiilor dintre organizaţiile neguvernamentale (asociaţii şi fundaţii) şi autorităţile publice este aceea a parteneriatului.

Multe evaluări ale ONG-urilor susţin ideea că individualismul, lipsa unei culturi a donatorilor, absenţa voluntariatului şi atitudinile materialiste contribuie toate la creşterea gradului de dificultate în colaborarea cu comunităţile .

Asociaţiile şi fundaţiile se bucură de recunoaşterea libertăţii lor juridice.Autorităţilor publice le revin o serie de obligaţii, precum:

- punerea la dispoziţie a unor sedii, în funcţie de posibilităţi, în condiţiile legii;- atribuirea, în funcţie de posibilităţi, a unor terenuri în scopul ridicării de

construcţii necesare desfăşurării activităţii lor;- punerea la dispoziţie a informaţiilor de interes public.

Organizaţiile neguvernamentale, precum şi oricare alte persoane juridice implicate în acţiuni caritabile, care fac dovada că desfăşoară programe de asistenţă pentru victimele violenţei în familie, pot beneficia de subvenţii de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale, în condiţiile legii .

10.12. Drepturile persoanelor cu handicap şi ale asistentului personalRegimul actual de protecţie socială aplicabil persoanelor cu handicapRegimul general aplicabil persoanelor cu handicap este stabilit prin Legea nr.

448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap , care încorporează, distinct, protecţia acestor persoane la încadrarea în muncă şi, ulterior, în muncă.

Legea este conformă cu normele internaţionale, dintre care merită să fie reliefat, îndeosebi, art. 15 din Carta Socială europeană revizuită , adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România , care dispune părţilor:

75

să ia măsurile necesare pentru a furniza persoanelor cu handicap o orientare, o educaţie şi o formare profesională în cadrul schemelor generale ori de câte ori este posibil sau, dacă nu este posibil, prin intermediul instituţiei specializate, publice sau private;

să favorizeze accesul la angajare al acestor persoane, prin orice măsură susceptibilă să încurajeze patronii să angajeze şi să menţină în activitate persoane cu handicap în mediul obişnuit de muncă şi să adapteze condiţiile de muncă la nevoile acestor persoane sau, atunci când din cauza handicapului acest lucru nu este posibil, prin organizarea sau crearea de locuri de muncă protejate, în funcţie de gradul de invaliditate;

să favorizeze deplina lor integrare şi participare la viaţa socială, în special, prin măsuri, inclusiv ajutoare tehnice, care vizează depăşirea dificultăţilor lor de comunicare şi de mobilitate şi care să le permită accesul la mijloacele de transport, la locuinţă, la activităţi culturale şi la petrecerea timpului liber.

Legea nr. 448/2006 are un caracter complex, având ca scop să surprindă şi să reglementeze diversele aspecte ale vieţii, educaţiei, sănătăţii, încadrării în muncă şi muncii persoanelor cu handicap . Ca urmare, sunt cuprinse, în principal, următoarele:

drepturile persoanelor cu handicap; serviciile şi prestaţiile sociale, prin intermediul cărora se concretizează dreptul

la asistenţă socială al persoanelor cu handicap; măsurile specifice pe care sunt obligate să le ia autorităţile publice în vederea

asigurării accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional;

orientarea, formarea profesională, ocuparea şi angajarea în muncă; încadrarea în grad de handicap; relaţiile de dialog, colaborare şi parteneriat pe care autorităţile şi instituţiile

publice au îndatorirea de a le întreţine cu organizaţiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap şi/sau cu cele care reprezintă interesele acestora, precum şi cu instituţiile de cult recunoscute de lege cu activitate în domeniu;

finanţarea sistemului de protecţie a persoanelor cu handicap; răspunderea juridică.În cadrul acestui ansamblu, se regăsesc norme de drept al muncii, de drept al

securităţii sociale, de drept fiscal, de drept administrativ, de drept contravenţional. Sub aspectul sferei de cuprindere, de dispoziţiile Legii nr. 448/2006 beneficiază

copii şi adulţii cu handicap, cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România.

În sensul legii, numai în legătură cu încadrarea în muncă, potrivit art. 76 alin. 2, prin persoană cu handicap se înţelege şi persoana invalidă de gradul III.

Încadrarea în grad, în raport cu tipul handicapului , a adulţilor cu handicap se face de către comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, care eliberează persoanei un certificat de încadrare în grad şi tip de handicap. Comisia are şi următoarele atribuţii:

stabileşte, în funcţie de încadrarea în grad de handicap, orientarea profesională a adultului cu handicap, capacitatea de muncă a acestuia;

stabileşte măsurile de protecţie a adultului cu handicap.Odată cu emiterea certificatului de încadrare în grad şi tip de handicap, comisia de

evaluare are obligaţia de a elabora programul individual de reabilitare şi integrare socială a adultului cu handicap.

Persoanele cu handicap beneficiază – în contextul prevederilor art. 6 – de drepturi având ca obiect:

- educaţia şi formarea profesională ;- ocuparea şi adaptarea locului de muncă , orientarea şi reconversia profesională .De principiu, persoanele cu handicap au dreptul de a munci şi de a realiza venituri

în conformitate cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu dispoziţiile speciale cuprinse în Legea nr. 448/2006 . Corelat, le revine obligaţia de a depune diligenţe pentru încadrarea în muncă, în raport cu pregătirea, posibilităţile fizice şi psihice, pe baza recomandărilor comisei cu competenţă în domeniu .

Accesul gratuit la evaluarea şi orientarea profesională este recunoscut oricărei persoane cu handicap care doreşte să se integreze sau să se reintegreze în muncă,

76

indiferent de vârstă, tipul şi gradul de handicap. Persoanei cu handicap i se asigură o participare activă în procesul evaluării şi orientării profesionale, precum şi acces la informare şi la alegerea activităţii conform dorinţelor şi aptitudinilor sale .

Beneficiază de orientare profesională, conform art. 73 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2010 , persoanele cu handicap care se află într-una din următoarele situaţii:

- sunt şcolarizate şi au vârsta corespunzătoare în vederea integrării profesionale;- nu au un loc de muncă;- nu au experienţa profesională pentru ocuparea unui loc de muncă;- deşi sunt încadrate în muncă, doresc reconversie profesională.Formarea profesională a persoanelor cu handicap se organizează prin programe de

iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare. Potrivit art. 74 alin. 1 din acelaşi act normativ menţionat mai sus, autorităţile publice au obligaţia să ia următoarele măsuri:

- să realizeze sau să diversifice ori să susţină financiar programe privind orientarea profesională a persoanelor cu handicap;

- să asigure pregătirea şi formarea pentru ocupaţii necesare în domeniul handicapului;

- să coreleze pregătirea profesională a persoanelor cu handicap cu cerinţele pieţei muncii.

Organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale reprezentantive la nivel naţional sunt consultate şi participă în condiţiile legii la elaborarea de acte normative care privesc implementarea programelor şi măsurilor privind piaţa muncii .

Persoanele cu handicap au dreptul să li se creeze toate condiţiile pentru a-şi alege şi exercita profesia, meseria sau ocupaţia, pentru a dobândi şi menţine un loc de muncă, precum şi pentru a promova profesional. Corelativ acestui drept, autorităţilor publice le revine, conform art. 75 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2010, obligaţia de a lua măsuri specifice printre care:

- să promoveze conceptul potrivit căruia persoana cu handicap încadrată în muncă reprezintă o valoare adăugată pentru societate şi, în special, pentru comunitatea căreia îi aparţine;

- să promoveze un mediu de muncă deschis, accesibil persoanelor cu handicap;

- să creeze condiţiile şi serviciile necesare pentru ca persoana cu handicap să poată alege forma de conversie/reconversie profesională şi locul de muncă, în conformitate cu potenţialul ei funcţional;

- să înfiinţeze şi să susţină complexe de servicii, formate din unităţi protejate autorizate şi locuinţe protejate;

- să iniţieze şi să dezvolte forme de stimulare a angajatorilor, în vederea angajării şi păstrării în muncă a persoanelor cu handicap;

- să acorde sprijin pentru organizarea unei pieţe de desfacere pentru produsul muncii persoanei cu handicap;

- să diversifice şi să susţină diferite servicii sociale, respectiv consiliere pentru persoana cu handicap şi familia acesteia, informare pentru angajatori, angajare asistată şi altele asemenea;

- să promoveze serviciile de mediere pe piaţa muncii a persoanelor cu handicap;

- să realizeze/actualizeze permanent baza de date, pentru evidenţierea ofertei de muncă din rândul persoanelor cu handicap;

- să dezvolte colaborări cu mass-media, în vederea creşterii gradului de conştientizare/sensibilizare a comunităţii cu privire la potenţialul, abilităţile şi contribuţia persoanelor cu handicap la piaţa muncii;

- să realizeze, în colaborare sau ca parteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, programe şi proiecte având ca obiect creşterea gradului de ocupare;

- să iniţieze şi să susţină campanii de sensibilizare şi conştientizare a angajatorilor asupra abilităţilor persoanelor cu handicap;

- să iniţieze programe specifice care stimulează creşterea participării pe piaţa muncii a forţei de muncă din rândul grupurilor supuse riscului major de excluziune socială.

Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă, conform pregătirii lor profesionale şi capacităţii de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în grad de

77

handicap, emis de comisiile de evaluare de la nivel judeţean sau al sectoarelor municipiului Bucureşti.

Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private care au cel puţin 50 de angajaţi, sunt obligate, conform art. 78 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2010, să angajeze persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi. În caz contrar, angajatorii aparţinând acestor categorii pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligaţii:

a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;

b) să achiziţioneze lunar produse sau servicii de la unităţile protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în condiţiile prevăzute mai sus .

c) să achiziţioneze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unităţile protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în suma echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, în condiţiile prevăzute la lit. a).

Monitorizarea şi controlul acestor obligaţii se face de către Inspecţia Muncii.

Potrivit art. 79 alin. 1, angajarea în muncă a persoanei cu handicap se realizează în următoarele forme:

- pe piaţa liberă a muncii, la orice angajator;- la domiciliu, persoanele cu handicap angajate la domiciliu beneficiază din

partea angajatorului de transportul la şi de la domiciliu al materiilor prime şi materialelor necesare, precum şi al produselor finite realizate ;

- în forme protejate, care pot fi:- loc de muncă protejat (spaţiul aferent activităţii persoanei cu handicap,

adaptat nevoilor acesteia, care include cel puţin locul de muncă, echipamentul, toaleta şi căile de acces);

- unitate protejată autorizată.

Unităţile protejate pot fi înfiinţate de orice persoană fizică sau juridică, de drept public sau privat, care angajează persoane cu handicap. Ele pot fi:

- cu personalitate juridică; - fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secţii, ateliere

sau alte structuri din cadrul operatorilor economici, instituţiilor publice sau din cadrul organizaţiilor neguvernamentale, precum şi cele organizate de persoana cu handicap autorizată, în condiţiile Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent.

Unităţile protejate autorizate beneficiază de următoarele drepturi : - scutire de plata taxelor de autorizare la înfiinţare şi de reautorizare; - scutire de plată a impozitului pe profit, cu condiţia ca cel puţin 75% din

fondul obţinut prin scutire să fie reinvestit pentru restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente tehnologice, maşini, utilaje, instalaţii de lucru şi/sau amenajarea locurilor de muncă protejate, în condiţiile prevăzute de Codul fiscal;

- alte drepturi acordate de autorităţile administraţiei publice locale finanţate din fondurile proprii.

La începutul fiecărui an, unităţile protejate autorizate au obligaţia să prezinte

raportul de activitate pentru anul precedent Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. Nerespectarea acestei obligaţii se sancţionează cu suspendarea autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată sau, după caz, cu retragerea acesteia şi cu obligaţia rambursării integrale a facilităţilor de care a beneficiat pe durata funcţionării ca unitate protejată autorizată.

Persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă sau încadrate în muncă beneficiază de următoarele drepturi:

- cursuri de formare profesională;- adaptare (amenajare) rezonabilă la locul de muncă;

78

- consiliere în perioada prealabilă angajării şi pe parcursul angajării, precum şi în perioada de probă, din partea unui consilier specializat în medierea muncii;

- o perioadă de probă, la angajare, plătită, de cel puţin 45 zile lucrătoare ; - un preaviz plătit, de minimum 30 de zile lucrătoare, acordat la desfacerea

contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului pentru motive neimputabile acestuia;

- posibilitatea de lucra mai puţin de 8 ore pe zi, în condiţiile legii, în cazul în care beneficiază de recomandarea comisiei de evaluare în acest sens.

Ca o măsură elocventă a protecţiei persoanelor cu handicap, aşa cum am arătat, salariaţii care fac parte din această categorie sunt scutiţi de plata impozitului pe veniturile salariale.

Suplimentar faţă de drepturile acordate persoanelor cu handicap prin Legea nr. 448/2006 , art. 142 din Codul muncii stabileşte pentru aceeaşi categorie de persoane şi dreptul la un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare.

Angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază, conform art. 84, de următoarele drepturi:

a) deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptarii locurilor de munca protejate si achizitionarii utilajelor si echipamentelor utilizate in procesul de productie de catre persoana cu handicap;

b) deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de munca, precum si a cheltuielilor cu transportul materiilor prime si al produselor finite la si de la domiciliul persoanei cu handicap, angajata pentru munca la domiciliu;

c) decontarea din bugetul asigurarilor pentru somaj a cheltuielilor specifice de pregatire, formare si orientare profesionala si de incadrare in munca a persoanelor cu handicap;

d) o subventie de la stat, in conditiile prevazute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu modificarile si completarile ulterioare .

Instituţia publică având atribuţii specifice cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap este Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap . În structura acestei instituţii, funcţionează Consiliul de Analiză a Problemelor Persoanelor cu Handicap, având rol consultativ .

La nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti îşi desfăşoară activitatea, pe lângă direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, comitete de analiză a problemelor persoanelor cu handicap.

Atribuţiile de control ale Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap au fost preluate de Inspecţia Socială – organismul care se ocupă de respectarea drepturilor ce sunt integrate în sfera securităţii sociale .

10.12.1. Dreptul la îngrijire specială a copilului cu handicap Dreptul la protecţie specială a persoanei cu handicap – adică a persoanei având un

dezavantaj datorat unor deficienţe fizice, senzoriale, psihice sau mentale, de natură să-i împiedice ori să-i limiteze accesul normal şi în condiţii de egalitate la viaţa socială – fără a distinge între copii şi persoane majore, este consacrat prin dispoziţiile art. 50 din Constituţia României. Reafirmând acest drept, Legea nr. 272/2004 stabileşte îndrituirea copilului cu dizabilităţi la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale. El are dreptul la educaţie, recuperare, compensare, reabilitare şi integrare, adaptate posibilităţilor proprii, în vederea dezvoltării personalităţii sale.

Legea specială stabileşte în detaliu drepturile de care beneficiază copilul cu dizabilităţi. Astfel, el are acces liber şi egal în orice instituţie de învăţământ obişnuit, în raport de restantul funcţional şi potenţial recuperator, dreptul la pregătire şcolară la domiciliu în cazul copiilor nedeplasabili, dreptul la un asistent personal în cazul copilului cu handicap grav, dreptul la gratuitatea transportului în comun pentru copilul cu handicap accentuat şi

79

grav şi asistentul personal al acestuia, dreptul la asistenţă medicală, la alocaţie de stat, etc. (art.18 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 102/1999).

10.12.2. Asistentul personal al persoanei cu handicap

În vederea asigurării tuturor măsurilor de protecţie a persoanelor cu handicap, legea stabileşte un regim special aplicabil contractelor individuale de muncă în baza cărora îşi desfăşoară activitatea asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav şi asistenţii personali profesionişti . Specificitatea acestor contracte urmăreşte cointeresarea asistenţilor personali şi, îndeosebi, a asistenţilor personali profesionişti în vederea asistării persoanelor cu handicap.

Poate fi încadrată cu contract individual de muncă în funcţia de asistent personal persoana care îndeplineşte următoarele condiţii :

- are vârsta minimă de 18 ani împliniţi;- nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni care ar face-o

incompatibilă cu exercitarea ocupaţiei de asistent personal;- are capacitatea deplină de exerciţiu;- are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de medicul de familie sau pe

baza unui examen medical de specialitate;- a absolvit cel puţin cursurile învăţământului general obligatoriu, cu excepţia

rudelor şi afinilor până la gradul al IV – lea inclusiv, ale persoanei cu handicap grav, precum şi cu excepţia soţului sau soţiei, după caz; în situaţii excepţionale, la propunerea asistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana care urmează să îndeplinească funcţia de asistent personal, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap poate aproba derogarea de la îndeplinirea condiţiilor de studii şi în cazul altor persoane.

Nu pot deţine calitatea de asistent personal persoanele care beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 7 ani.

Asistentul personal încheie contractul individual de muncă cu primăriile în raza teritorială a cărora se află domiciliul sau reşedinţa persoanei cu handicap grav. Acestea au obligaţia , de a angaja şi salariza asistentul personal al persoanei cu handicap grav, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii persoanei cu handicap.

Pe perioada îngrijirii şi protecţiei persoanei cu handicap, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi :

- salariu de bază stabilit potrivit dispoziţiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unităţile de asistenţă socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum şi spor de vechime şi alte sporuri aferente acordate în condiţiile legii;

- program de lucru care să nu depăşească în medie 8 ore pe zi şi 40 ore pe săptămână;

- concediu anual de odihnă, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile personalului încadrat în instituţii publice;

- transport urban gratuit;- transport interurban (în limita a 12 călătorii anual).Asistentul personal are următoarele obligaţii principale :- să participe, o dată la doi ani, la instruirea organizată de angajator;- să semneze un angajament, ca act adiţional la contractul individual de

muncă, prin care îşi asumă răspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;

- să presteze pentru persoana cu handicap grav toate activităţile şi serviciile prevăzute în contractul individual de muncă, în fişa postului şi în planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv în planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;

- să trateze cu respect, bună-credinţă şi înţelegere persoana cu handicap grav şi să nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acesteia;

- să comunice direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la

80

luare la cunoştinţă, orice modificare survenită n starea fizică, psihică sau socială a persoanei cu handicap grav şi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.

Serviciul public de asistenţă socială dispune efectuarea de controale periodice asupra activităţii asistenţilor personali şi prezintă semestrial un raport consiliului local.

Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către asistentul personal a obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile legale în sarcina lui, precum şi a celor prevăzute în contractul individual de muncă, atrag răspunderea disciplinară, civilă sau, după caz, penală a acestuia, în condiţiile legii.

Adultul cu handicap grav sau accentuat care nu dispune de spaţiu de locuit, nu realizează venituri sau realizează venituri de până la nivelul salariului mediu pe economie, poate beneficia de îngrijirea şi protecţia unui asistent personal profesionist (pe baza deciziei comisiilor de evaluare a persoanelor adulte cu handicap judeţene, respectiv locale al sectoarelor municipiului Bucureşti).

Contractul individual de muncă al asistentului personal profesionist se încheie, în calitate de angajatori, de către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti sau de către furnizorii de servicii sociale privaţi, acreditaţi în condiţiile legii.

Pe perioada executării contractului individual de muncă, asistentul personal profesionist beneficiază, potrivit art. 47 alin. 1, de următoarele drepturi:

- salariul de bază stabilit potrivit dispoziţiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unităţile de asistenţă socială din sectorul bugetar, precum şi spor de vechime şi alte sporuri aferente acordate în condiţiile legii;

- un spor de 15% calculat la salariul de bază pentru suprasolicitare neuro-psihică şi condiţii de muncă deosebite în care se desfăşoară activitatea;

- un spor de 15% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire şi protecţie cel puţin două persoane adulte cu handicap grav sau accentuat;

- un spor de 25% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire şi protecţie o persoană adultă cu handicap grav sau accentuat, infectat HIV sau bolnav SIDA.

Asistentul personal profesionist beneficiază şi de alte drepturi, reglementate prin art. 47 alin. 2:

- consiliere şi sprijin din partea specialiştilor de la direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ori a furnizorilor de servicii sociale, în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin cu privire la îngrijirea şi protecţia persoanei adulte cu handicap grav sau accentuat;

- transport urban gratuit; - decontarea cheltuielilor de transport interurban, cazare şi masă, în cazul în

care deplasarea se face în interesul adultului cu handicap grav sau accentuat, în condiţiile stabilite pentru personalul din sectorul bugetar .

10.13. Accesibilităţi, facilităţi şi finanţări în domeniul protecţiei sociale speciale a persoanelor cu nhandicap

10.13.1. Accesibilităţi pentru persoanele cu handicapUn rol important în procesul de egalizare a şanselor îl are crearea accesibilităţilor în

mediul înconjurător fizic.Aceasta presupune înlăturarea obstacolelor care împiedică mişcarea liberă în

mediul ambient şi accesibilizarea diverselor zone ale societăţii cum ar fi: spaţiile de locuit, instituţiile publice, serviciile de transport public, mijloacele de transport, străzile , mediul exterior, etc.

Asigurarea unui tratament egal nu exclude instituirea unei protecţii speciale pentru anumite persoane. Această protecţie îşi găseşte justificarea în grija de a asigura existenţa şi dezvoltarea minorităţilor naţionale, în statutul social şi biologic special al femeii şi al tinerilor sau în necesitatea luării unor măsuri de protecţie specifice, cum ar fi în cazul persoanelor cu handicap .

81

Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 70/1993 că „principiul egalităţii în faţa legii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoanele care se găsesc în situaţii diferite” .

10.13.2. Etapizarea lucrărilor de amenajare a accesibilităţilor pentru persoanele cu handicap

În conformitate cu prevederile art. 11 alin.(1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 clădirile instituţiilor publice, ale celor culturale, sportive sau de petrecere a timpului liber, locuinţele construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun , telefoanele publice precum şi căile de acces vor fi amenajate astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.

Lucrările de amenajare se vor executa în etape, iar costurile acestora vor fi suportate din bugetele proprii ale ministerelor, autorităţilor administraţiei publice centrale şi din bugetele administraţiei publice locale, după caz.

Potrivit prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 102/1999, etapizarea lucrărilor de amenajare a accesibilităţilor pentru persoanele cu handicap se stabilea următorul calendar:

- până la 31 decembrie 2003 vor fi amenajate astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap toate clădirile instituţiilor publice, ale celor culturale sau sportive, de petrecere a timpului liber, magazinele şi restaurantele, sediile prestatorilor de servicii către populaţie, precum şi căile de acces;

- până la 31 decembrie 2002, toate telefoanele publice vor fi montate şi amenajate în concordanţă cu prevederile normativului elaborat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei;

- până la data de 31 decembrie 2003 spaţiile de parcare în totalitate vor fi amenajate, rezervate şi semnalizate prin semnul internaţional; în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 vor fi amenajate în aceleaşi condiţii locurile de parcare pe lângă instituţiile de interes public;

- până la data de 31 decembrie 2010 vor fi amenajate pentru a permite accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap toate staţiile mijloacelor de transport în comun;

- până la data de 31 decembrie 2005 autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a monta sisteme de semnalizare sonoră şi vizuală, pentru persoanele cu handicap, la trecerile de pietoni precum şi panouri de afişaj în mijloacele de transport şi pe drumurile publice;

- începând cu 1 ianuarie 2004, toate societăţile şi regiile de transport în comun, urban sau interurban au obligaţia să achiziţioneze mijloace de transport special adaptate pentru accesul neîngrădit a persoanelor cu handicap;

- până la 31 decembrie 2010 toate mijloacele de transport în comun aflate în circulaţie vor fi adaptate accesului neîngrădit a persoanelor cu handicap; în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 producătorii de mijloace de transport în comun au obligaţia să introducă în fabricaţie mijloace de transport în comun, adaptate accesului neîngrădit a persoanelor cu handicap;

- este interzisă parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare amenajate, rezervate şi semnalizate prin semnul internaţional pentru persoane cu handicap;

- până la 31 decembrie 2010 cel puţin 4% din fondul de locuinţe construite cu fonduri de la bugetul de stat vor fi amenajate în conformitate cu prevederile normativului adoptat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuinţei;

- limbajul mimico-gestual şi limbajul specific al persoanelor cu surdo-cecitate sunt recunoscute oficial începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 519/2002 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;

- instituţiile publice vor asigura, atunci când este cazul, pentru relaţiile directe cu persoanele cu deficienţe de auz sau surdo-cecitate, interpreţi autorizaţi ai limbajului mimico-gestual sau ai limbajului specific persoanelor cu surdo-cecitate.

În conformitate cu prevederile art. 12 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei a emis Ordinul nr. 649/2001 privind aprobarea Normativului pentru adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent la exigenţele persoanelor cu handicap .

82

10.13.3. Stadiul actual al realizării accesibilităţilor pentru persoanele cu handicapInstituţii precum Primăria, Consiliul Local, tribunalul şi judecătoria sunt în continuare

interzise acestor persoane! Cauzele sunt multiple, dar în principal avem de-a face cu o lipsa de informare asupra standardelor de accesibilizare a spaţiului public la exigentele persoanelor cu dizabilităţi. Avem un normativ care reglementează condiţiile de realizare a amenajărilor de accesibilizare, dar nici măcar autorităţile publice nu par sa ţină cont de acesta. Rezultatul: rampe inaccesibile, amenajări parţiale care permit accesul limitat şi absenţa aproape în întregime a adaptărilor necesare pentru persoanele cu deficienţe senzoriale - nevăzători, surzi etc. O rampă la intrare poate fi un bun început, dar asta nu denotă un spaţiu accesibil. Din totalul celor 401 de obiective evaluate în perioada octombrie-decembrie 2006 în cadrul programului „Pune-te în locul meu!” a Fundaţia pentru o Societate Deschisă, cu sprijinul Organizaţiei Naţionale a Persoanelor cu Handicap din România şi a altor şase organizaţii locale, doar 88 de clădiri pot fi declarate ca fiind parţial accesibilizate şi 75 ca fiind accesibilizate. Nici una dintre clădiri nu a fost declarată ca fiind complet accesibilizată. Acest raport de monitorizare este rezultatul unui proiect de evaluare în baza unei metodologii standardizate în conformitate cu Normativul pentru Adaptarea Clădirilor Civile şi Spaţiului Urban Aferent la Exigenţele Persoanelor cu Handicap. Au fost luate în considerare nu doar prevederile referitoare la accesul persoanelor cu probleme locomotorii, ci şi cele destinate accesibilizării spaţiului la nevoile persoanelor cu probleme senzoriale.

Exerciţiul de evaluare întreprins de organizaţiile partenere în cadrul proiectului a urmărit gradul de implementare a prevederilor legale în adaptarea spaţiului public la exigenţele persoanelor cu dizabilităţi în cazul:

- Guvernului şi altor instituţii ale administraţiei centrale;- Instituţiilor administraţiei locale;- Instituţiilor de învăţământ (liceal şi universitar);- Infrastructurii şi mijloacelor de transport în comun la nivel local;- Spaţiilor comerciale şi de turism/agrement.

La nivelul primăriilor evaluate principalele probleme ţin, concret, de: ghişeele mult prea înalte care nu permit comunicarea cu persoanele aflate în fotoliu rulant, lipsa afişelor cu pictograme, a marcajelor de semnalare pentru nevăzători, dificultăţi în deplasarea pe verticală şi accesul la grupurile sanitare. Singurele primării parţial accesibilizate sunt cele din Bucureşti (60,36 puncte ) şi Satu Mare (56,92 puncte), celelalte fiind declarate neaccesibile din cauza lipsei de facilităţi sau a neconformităţii cu standardele în vigoare. Probleme similare au fost identificate şi în clădirile Direcţiilor Generale pentru Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului, dintre care doar clădirile din Satu Mare (61,95 puncte) şi Râmnicu Vâlcea (64,25 puncte) au fost găsite ca fiind parţial accesibile. Deşi aceste instituţii au în atribuţiile lor protecţia persoanelor cu dizabilităţi şi furnizarea serviciilor de asistenţă destinate acestora, accesul persoanelor aflate în fotoliu rulant sau a persoanelor cu probleme senzoriale nu este posibil decât cu sprijinul unui însoţitor. Această stare de fapt duce la propagarea statutului de asistat permanent al persoanelor cu dizabilităţi contribuind la menţinerea unei percepţii distorsionate din partea comunităţii.

Spitalele au încă mari probleme în accesibilizare (nici una din instituţiile de profil evaluate nu prezintă un nivel satisfăcător de accesibilizare), probleme la care concură starea de ansamblu a clădirilor în care funcţionează unităţile medicale. Un caz alarmant îl reprezintă Spitalul Judeţean Bacău cu un punctaj mediu la evaluare de doar 14,96 puncte. Cât priveşte liceele evaluate, rezultatele sunt şi mai modeste. Într-un context în care învăţământul inclusiv dă rezultate tot mai încurajatoare în Europa, liceele din România au unul dintre cele mai scăzute nivele de accesibilizare a spaţiului fizic. Punctajul mediu pe toate liceele evaluate nu depăşeşte 35 de puncte.

În cazul farmaciilor, Bucureşti (51 puncte), Bacău (50 puncte) şi Satu Mare (52 puncte) asigură un nivel minim de accesibilizare, doar Râmnicu Vâlcea (80 puncte) situându-se la un nivel satisfăcător.

83

Dintre unităţile bancare evaluate doar cele din Bucureşti (66 puncte) au obţinut un punctaj cât de cât satisfăcător. Majoritatea băncilor dispun de rampe de acces, însă accesul la serviciu în interiorul instituţiilor este îngreunat de lipsa facilităţilor relevante.

Supermarketurile prezintă un nivel mai bun de accesibilizare, cu un vârf de peste 90 de puncte în cazul celor din Bucureşti şi Râmnicu Vâlcea şi un nivel minim de aproximativ 30 de puncte în cazul unităţilor comerciale din Constanţa. De remarcat iniţiativă Carrefour de a marca locurile de parcare pentru persoanele cu dizabilităţi cu indicatoarele „Dacă îmi iei locul, ia-mi şi handicapul!”, care denotă interesul susţinut pentru accesibilizare.

Starea hotelurilor este una precară, doar Satu Mare (83 puncte) ţinând o notă bună la capitolul accesibilizării. O situaţie interesantă, mai ales în contextul neocupării litoralului din această vară, o constituie Constanţa, cu nivel de accesibilizare foarte scăzut (20 puncte).

Transportul in comun de suprafaţă este apreciat ca satisfăcător în Bucureşti, Satu Mare şi Vâlcea doar din perspectiva accesibilizării parcului auto. Staţiile de transport rămân în continuare punctul nevralgic. Un semnal de alarmă trebuie tras în cazul Bacăului şi al Constanţei, unde accesibilizarea este inexistent.

10.13.4. Facilităţi la încadrarea în muncă a persoanelor cu handicapÎn ultima perioadă, chiar dacă timid, angajatorii din România au început să-şi

îndrepte atenţia şi către personalul cu dizabilităţi. Fenomenul se înscrie în „intrarea în normalitate” a societăţii româneşti, prin replicarea modelelor din Uniunea Europeană şi din Statele Unite, unde integrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi implică măsuri active de integrare şcolară şi profesională. Rezultatele sunt remarcabile atât pentru cel angajat, cât şi pentru comunitate.

Dincolo de dreptul oricărui om la o viaţă decentă, printre semenii săi, şi chiar dincolo de tendinţa societăţii româneşti de a copia modelele de succes, există motive temeinice pentru care angajatorii români ar trebui să fie interesaţi de recrutarea personalului din acest segment al populaţiei. Pe de o parte, cei care au angajat persoane cu dizabilităţi au remarcat statornicia şi seriozitatea acestora. Pe de altă parte, statul oferă firmelor care angajează persoane cu dizabilităţi o serie întreagă de facilităţi fiscale. Fără a avea pretenţia că epuizăm legislaţia în vigoare cu privire la obligaţiile firmelor sau la facilităţile acordate celor care angajează persoane cu dizabilităţi, vă prezentăm succint câteva dintre actele normative care reglementează acest domeniu: Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2010 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede că: Angajatorii „care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi” (art.78 alin. 2). Angajatorii „care nu angajează persoane cu handicap (…) pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligaţii:

a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;

b) să achiziţioneze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unităţile protejate autorizate, pe baza de parteneriat, în suma echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, în condiţiile prevăzute la lit. a). (art.78, alin.3). Facilităţi acordate angajatorilor care încadrează în muncă persoane cu dizabilităţi:

1. Legea nr. 76/2002 modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 117 din 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 891 din 30 decembrie 2010 prevede:

a) la art. 80, alin. (2) - angajatorii care încadrează pe durata nedeterminată absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc lunar, pe o perioada de 18 luni, pentru fiecare absolvent, sumele prevăzute la alin. (1) ;

b) la art. 85, alin. 2 - angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată persoane cu handicap şi le menţin raporturile de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani, primesc lunar, pe o perioada de 12 luni, pentru fiecare persoană, o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare.

2. Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617/13.08.2007 revizuit prin ordinul 903/19.11.2007, precizează faptul ca angajatul plăteşte

84

contribuţie la CASS doar 6,5% din salariul minim pe economie, indiferent de valoarea salariului său, iar angajatorul nu plăteşte deloc.

3. Codul Fiscal (art.42 lit. s si art.55 lit. k) precizează că persoana cu handicap nu plăteşte impozit pe venit.

4. Art. 84 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2010 prevede ca angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază de următoarele drepturi:

a) deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă protejate şi achiziţionării utilajelor şi echipamentelor utilizate în procesul de producţie de către persoana cu handicap; b) deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă, precum şi a cheltuielilor cu transportul materiilor prime şi al produselor finite la şi de la domiciliul persoanei cu handicap, angajată pentru munca la domiciliu;

c) decontarea din bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de pregătire, formare şi orientare profesională şi de încadrare în muncă a persoanelor cu handicap;

d) o subvenţie de la stat, în condiţiile prevăzute de Legea nr.76/2002.Toate aceste prevederi legale sunt argumente în favoarea angajării persoanelor cu

dizabilităţi. Chiar dacă începutul este timid, angajatorii români vor avea cu siguranţă o contribuţie semnificativă la viitorul integrării sociale a acestor persoane şi la normalizarea societăţii româneşti.

10.13.5. Finanţarea sistemului de protecţie specială a persoanelor cu handicap

Suportul financiar al drepturilor reglementate în favoarea persoanelor cu handicap îl constituia, până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, „Fondul de risc şi accident” care se alimenta din următoarele surse:

- o cotă de 1% aplicată asupra fondului de salarii realizat lunar de regiile autonome, societăţi comerciale, organizaţii cooperatiste, de organizaţii economice străine cu sediul în România, de reprezentanţele din România ale societăţilor străine care angajează personal român şi de persoanele fizice care utilizează muncă salariată;

- donaţii ale persoanelor fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, cu respectarea destinaţiilor stabilite de donatori;

- o subvenţie de la bugetul statului din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului pentru completarea fondului dacă din sursele menţionate nu sunt acoperite cheltuielile efectuate.

De asemenea, pe lângă sursele de finanţare prevăzute mai sus, Fondul de risc şi accident mai putea fi alimentat şi cu sumele plătite de unităţile cu mai mult de 250 de salariaţi care refuză să angajeze persoane cu handicap al căror număr să reprezinte un procent de cel puţin 35 din totalul salariaţilor. În acest caz sumele care se vărsau la Fondul de risc şi accident reprezenta valoarea salariilor calculate la nivelul salariului minim brut pe ţară ce s-ar fi achitat persoanelor cu handicap.

85

CAPITOLUL XI: PROTECŢIA SOCIALĂ A VÂRSNICILOR

11. 1.Consideratii generale În august 2002 a avut loc, la Berlin, Conferinţa Europeană Interguvernamentală,

unde au participat membri ai guvernelor ţărilor europene, în cadrul căreia s-a analizat contextul european referitor la promovarea demografică, ameliorarea calităţii vieţii persoanelor vârstnice, îmbatrânirea demografică şi reforma sistemelor de pensii, integrarea şi nondiscriminarea pe criterii de vârsta mai înaintată.

La finalul lucrarilor celei de-a doua Adunări moniale privind îmbatrânirea au fost adoptate Planul Internaţional de Acţiune privind Îmbatrânirea şi Declaraţia Politică. Aceasta conferinţă a reprezentat începutul adoptării unor măsuri comune în vederea sprijinirii eforturilor făcute de comunitatea înternaţionlă pentru redefinirea cadrului global de acţiune şi realizarea strategiei bazate pe întărirea politicilor anterioare. Un rol deosebit de important îl au consiliile regionale ONU în transpunerea Planului Internaţionl de Acţiune în planuri regionale care se vor adresa vârstnicilor în fiecare ţară semnatară.

În planul de acţiune, principalele aspecte se referă la:- persoanele vârstnice şi dezvoltarea scocietăţii, respectiv participarea activă în

societate;- sănătatea şi bunăstarea pesoanelor vârstnice;- asigurarea unui mediu de sprijin pentru persoanle vârstnice.11.2.Vârsnicii, sărăcia şi excluziunea socială• Segmentul populaţiei sărace din cadrul populaţiei vârstnice s-a conturat pe fondul

procesului de sărăcire a majorităţii populaţiei.Conform cercetărilor sociale, familiile de pensionari prezintă o rată intermediară de

sărăcie, dar mai redusă decât media. În 2001, (în procent din totalul categoriei) rata sărăciei pentru pensionari era estimată la 24,2%, iar a sărăciei severe la 7,3%. Pentru populaţia în vârstă de peste 65 de ani rata sărăciei era de 26,8%, iar a sărăciei severe, de 9,3%. Schimbările în ratele sărăciei nu-i favorizează nici pe pensionari, nici populaţia de peste 65 de ani. Dimpotrivă, în 2001, ca procent din 2000, a avut loc o creştere de +0,4% pentru pensionari şi +9,5% pentru persoanele de 65 de ani.

Veniturile totale brute ale gospodăriilor de pensionari au fost în permanentă scădere, probabil şi datorită necorelării pensiilor. Declinul veniturilor reale ale gospodăriilor de pensionari a antrenat scăderea consumului şi deteriorarea structurii acestuia. Structura cheltuielilor de consum şi ponderea lor indică un consum caracteristic stării de sărăcie:

– 60% din persoanele vârstnice declară că veniturile familiei nu le ajung nici pentru strictul necesar, faţă de 48% în 2001 (aprecierea validează trendul negative evidenţiat de datele statistice).

– 31% declară că veniturile actuale le ajung numai pentru strictul necesar, şi doar 8% au venituri pentru un trai decent

• De regulă, vârstnicii (pensionarii) nu sunt printre beneficiarii creşterii economice. Cheltuielile curente, în special cele pentru utilităţi, tind să determine alunecarea spre sărăcie a tot mai multor persoane vârstnice.

Beneficiile sociale sunt erodate mai rapid decât veniturile salariale. Pensia medie a pierdut mereu mai multe puncte procentuale faţă de salariul mediu, ceea ce conduce la un proces de sărăcire mai accentuat şi o polarizare între persoanele active economic şi cele dependente de suportul social.

Cele mai multe dezechilibre din domeniul beneficiilor sociale se înregistrează în domeniul pensiilor. Disparităţile resimţite ca inechităţi flagrante accentuează disperarea, lipsa de speranţă şi activism, care pot contribui suplimentar la glisarea spre sărăcie.

Multe dintre nevoile de suport, în special cele de asistenţă socială, comunitară, la domiciliu, îngrijirea bătrânilor bolnavi etc. au fost acoperite doar formal, prin măsuri legislative, fără acoperire în realitate, cu deosebire în mediul rural. Lipsa de acces a vârstnicilor la serviciile sociale sporeşte „şansele” acestora de a intra în categoria săracilor.

86

În oraşe, un număr semnificativ de bătrâni trăiesc în sărăcie extremă: bătrâni singuri, cu pensii mici sau fără sprijin din partea copiilor sau fără copii, care pierd locuinţa prin înşelăciune sau prin acumulare de datorii.

În rural, sărăcia extremă o întâlnim la bătrânii singuri, predominant femei, fără copii, care nu mai pot munci pământul şi trăiesc din pensii de nivel extrem de redus (pensie CAP, pensie de urmaş).

11.3. Asistenţa socială a persoanelor vărstnice reglementări, măsuri În prezent, ţara noastră se confruntă cu un dezechilibru între numarul salariaţilor şi

numarul pensionarilor, în sensul că, datorită, în primul rând, politicii de stimulare a pensionării timpurii de dupa 1990, a crescut rapid numarul de pensionari, în timp ce numărul salariaţilor a scăzut, mai ales prin emigrarea tinerilor în afara graniţelor ţării.

În acest context, îmbătrânirea populaţiei accentuează o problemă resimţită deja în societatea românească: persoanele vârstnice au nevoie de îngrijire medicală şi asistenţă personală cu mult peste resursele de care dispun atât ei inşişi, âat şi sistemul de asigurări şi de asistenţă socială.

În domeniul protecţiei sociale a populaţiei, Consiliul Europei a adoptat, la 3 mai 1996, Carta Socială Europeană, care vizează dreptul la protecţia sănătăţii, la securitatea socială şi medicală, cât şi dreptul de a beneficia de servicii sociale. Carta a fost semnată de România la 15 mai 1997 şi a fost ratificata prin legea nr. 74/1999. Potrivit art. 23 al Cartei, care reglementează dreptul persoanelor vârsnice la protecţie socială, statele semnatare ale Cartei se angajează să promoveze măsuri care să permită persoanelor vârsnice să ducă o existenţă independentă în mediul lor obişnuit, atât timp cât doresc şi cţt este posibil, măsuri privitoare în primul rând la îngrijirea sănătăţii persoanelor vârstnice şi la serviciile de sănătate de care acestea au nevoie.

11.3.1. Măsuri guvernamentale:Una dintre cele mai importante măsuri guvernamentale intreprinse în acest sens de

ţara noastră în domeniul asistenţei sociale a persoanelor vârstnice constă în elaborarea unui cadru juridic coerent, care să ţină seama de normele europene.

• În cadrul direcţiilor strategice ale „Planului Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale, pe termen mediu/lung 2002–2012” figurează şi următoarele obiective cu relevanţă directă sau implicită privind combaterea sărăciei persoanelor vârstnice:

– Absorbţia treptată a sărăciei persoanelor active şi a celor care şi-au încheiat ciclul vieţii active (pensionarii).

– Promovarea unei societăţi inclusive, cu un grad ridicat de coeziune socială.– Asigurarea accesului la serviciile sociale fundamentale, printre care sănătatea şi

asistenţa socială.– Completarea şi dezvoltarea sistemului de asistenţă socială.• În Programul de implementare a obiectivelor strategice, pentru obiectivul strategic

„Eliminarea situaţiilor de excluziune socială severă şi promovarea incluziunii sociale” este prevăzută „Asistenţa socială pentru vârstnici”, deocamdată tot la nivel de „programe”, strategii care au în vedere dezvoltarea sistemului de servicii sociale pentru vârstnici, în familie şi comunitate şi îmbunătăţirea sistemului de servicii în centre de tip rezidenţial.

În acelaşi program de implementare se prevede „absorbţia sărăciei pensionarilor prin creşterea treptată, în termeni reali, a pensiei şi eliminarea dezechilibrelor din sistemul de pensii prin accelerarea procesului de recorelare”.

Astfel, a fost adoptată Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice. Sunt considerate persoane vârstnice, în sensul legii, persoanele care au implinit vârsta de pensionare stabilită de lege. De prevederile acestei legi beneficiază persoanele vârstnice aflate, potrivit art. 3 din lege, într-una din următoarele situaţii:

- nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei persoane; - nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit prin resursele

financiare proprii; - nu realizează venituri proprii sau acestea sunt insuficiente;- nu se poate gospodări singură sau necesită ingrijire specializată;- se afla în imposibilitate de a-şi asigura nevoile socio-medicale,datorită bolii ori a stării fizice sau psihice.Asistenţa socială se acordă la cererea persoanei vârstnice interesate, a

reprezentantului legal al acesteia, a instanţei judecătoreşti, a personalului de specialitate din

87

cadrul consiliului local, a poliţiei, a organizaţiei pensionarilor, a unităţilor de cult recunoscute în România sau a organizaţiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a persoanelor vârstnice.

Dreptul la asistenţă socială se stabileşte pe baza unei anchete sociale care se elaborează luându-se in considerare toate datele privind afecţiunile ce necesita ingrijire specială, capacitatea de a se gospodari şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii.

Serviciile comunitare care se asigură în baza Legii nr. 17/2000 constau în:- ingrijire temporară sau permanentă la domiciliu;- îngrijire temporară sau permanentă într-un camin pentru persoane vârstnice;- îngrijire în centre de zi.

Serviciile comunitare care, potrivit legii, sunt asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu constau în servicii sociale (vizând în principal prevenirea marginalizării şi sprijinirea reintegrării sociale), servicii sociomedicale (vizând ajutorul pentru realizarea igienei personale, adaptarea locuinţei la nevoile persoanei vârstnice) şi servicii medicale (sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu, consultaţii stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale).

Organizarea serviciilor sociale şi sociomedicale revine consiliilor locale şi sunt asigurate fără plată persoanelor vârstnice care nu au venituri sau ale căror venituri sunt mai mici de 5 ori decât nivelul net lunar luat în calcul pentru o persoană singură.

Noua lege a asistenţei sociale nr. 292/2011 creează cadrul legal şi instituţional unitar şi coordonat prin care se stabilesc principiile şi regulile generale de acordare a măsurilor de asistenţă socială, precum şi criteriile de organizare şi funcţionare a sistemului în vederea asigurării condiţiilor adecvate pentru elaborarea şi implementarea politicilor publice sectoriale din domeniul asistentei sociale.

Potrivit actului normativ, sistemul naţional de asistenţă socială intervine subsidiar sau complementar sistemelor de asigurări sociale şi se compune din:

- sistemul de beneficii de asistenţă socială;- sistemul de servicii sociale.Principul consacrat de noua lege este acela că responsabilitatea  privind dezvoltarea

capacităţii de integrare socială şi soluţionarea situaţiilor de dificultate revine, în primul rând, fiecărei persoane şi familiei acesteia, autorităţile statului intervenind prin crearea de oportunităţi egale şi, în subsidiar, prin acordarea de beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale adecvate.

Statul acordă beneficiile de asistenţă socială prin autorităţile administraţiei publice centrale sau locale.

Legea clasifică serviciile sociale, după scopul lor, în servicii de asistenţă şi suport pentru asigurarea nevoilor de bază ale persoanei, servicii de îngrijire personală, de recuperare/reabilitare, de inserţie/reinserţie socială etc.

După categoriile de beneficiari, serviciile de asistenţă socială se clasifică în servicii sociale destinate copilului şi familiei, persoanelor cu dizabilităţi, persoanelor vârstnice, victimelor violenţei în familie, persoanelor fără adapost, persoanelor cu diferite adicţii, respectiv consum de alcool, droguri, alte substanţe toxice, jocuri de noroc etc., victimelor traficului de persoane, persoanelor private de libertate, şomerilor de lungă durată etc.

În principal, noua lege mai reglementează următoarelor aspecte: clasificarea, criteriile de acordare, organizarea şi administrarea beneficiilor sociale şi

serviciilor sociale; reglementarea modului de calcul şi stabilirea cuantumului beneficilor sociale în baza

unui indicator unic; reglementarea contractării serviciilor sociale ca modalitate a externalizării

administrării şi acordării acestora către furnizori privaţi; prezentarea beneficiilor sociale şi a serviciilor sociale ca măsuri integrate destinate

categoriilor vulnerabile; reglementarea principalilor actori responsabili, la nivel central şi local, în acordarea

măsurilor de asistenţă socială şi a atribuţiilor ce le revin; reglementarea cadrului general de finanţare a beneficiilor sociale şi serviciilor sociale.

88

Noile reglementari cuprinse in legea asigurarilor sociale:

BENEFICIILE SOCIALE: se instituie o nouă modalitate de stabilire a cuantumurilor şi nivelurilor beneficiilor

sociale, prin aplicarea unui coeficient de echivalenţă asupra indicatorului social de referinţă utilizat pentru stabilirea unor drepturi de asigurări de şomaj;

beneficiile sociale sunt selective şi universale şi se clasifică după categoriile cărora se adresează:

beneficii sociale pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială;

beneficii sociale pentru susţinerea copilului şi familiei; beneficii sociale pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale; beneficii sociale pentru situaţii deosebite se utilizeaza un formular unic de cerere pentru solicitarea beneficiilor sociale

susţinute din bugetul de stat; se instituie o limită maximă pentru transferurile financiare cumulate acordate pe

persoană şi familie; se instituie venitul minim de inserţie reprezentând limita exprimată în lei care asigură

nevoile de bază ale vieţii, calculat în raport cu pragul sărăciei calculat conform procedurii utilizată la nivelul statelor membre UE, stabilit în Strategia 2020.

SERVICIILE SOCIALE se redefinesc categoriilor de servicii sociale şi se clasifică în funcţie de categoriile de

beneficiari, nivelul administrativ al organizării si scopul înfiinţarii, elirninându-se astfel confuziile şi suprapunerile din vechiul sistem;

se organizeaza serviciile sociale de interes local şi judeţean, cu sau fară personalitate juridică;

încurajarea parteneriatelor public-public şi public-privat pentru dezvoltarea serviciilor sociale;

înfiinţarea şi organizarea de servicii sociale numai în funcţie de nevoile;identificate la nivelul comunităţii şi resursele materiale şi financiare disponibile;

definirea îngrijirii de lungă durată în scopul acordarii serviciilor de îngrijire personală în funcţie de situaţia de dependenţă determinată de pierderea sau limitarea autonomiei funcţionale a persoanei, datorată bolii, traumei, dizabilităţii; îngrijirea de lungă durată este supusă monitorizării CE atât prin metoda deschisă de coordonare, cât şi prin noua platformă europeană de prevenire şi combaterii a sărăciei şi excluziunii sociale;

se reglementeaza serviciilor de îngrijire personală şi posibilitatea acordării de indemnizaţii, servicii de suport şi facilităţi pentru îngrijitorii proveniţi din familia beneficiarului;

se prevede evaluarea complexă a persoanelor cu handicap, cu invaliditate, persoanelor vârstnice dependente în baza criteriilor elaborate conform Clasificării internaţionale a funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii promovată de OMS;

se defineste pentru prima oară în legislaţia nationala, persoana fără adăpost şi serviciile ociale acordate acesteia.

PERSONALUL DIN DOMENIUL ASISTENTEI SOCIALE identificarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup şi

elaborarea planurilor de intervenţie pentru prevenirea, combaterea şi soluţionarea situaţiilor de dificultate se realizează de către asistenţii sociali;

numărul asistenţilor sociali se stabileşte prin raportare la numărul beneficiarilor măsurilor de asistenţă socială, respectiv un asistent social la 300 beneficiari;

pe lângă personalul de specialitate din domeniul asistenţei sociale, pot activa voluntari; furnizorii de servicii sociale care utilizează voluntari pot beneficia de facilităţi şi avantaje pentru accesarea de fonduri din bugetul de stat, bugetul local sau fonduri internaţionale serviciile publice de asistenţă socială, pentru a răspunde nevoilor beneficiarilor, aflate în permanentă evoluţie şi schimbare trebuie să fie flexibile şi uşor adaptabile din punct de vedere organizatoric şi, prin urmare, personalul angajat este

89

contractual cu excepţia funcţiilor de conducere şi a altor categorii prevăzute expres de lege;

furnizorii de servicii sociale, precum şi serviciile publice de asistenţă socială realizează activităţile de identificare şi evaluare a nevoilor individuale şi comunitare prin asistenţii sociali angajaţi în structurile proprii sau prin achiziţia serviciilor acordate de asistenţii sociali înregistraţi cu cabinete individuale sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială;

îngrijirea personală la domiciliu se realizează de către îngrijitori formali şi informali; îngrijitorii informali sunt reprezentaţi de membrii de familie, prieteni, vecini sau o altă

persoană necalificată care îşi asumă, responsabilitatea îngrijirii persoanei.

FINANŢAREA BENEFICIILOR SOCIALE SI SERVICIILOR SOCIALE asigurarea sustenabilităţii funcţionării serviciilor sociale şi a dezvoltării acestora la

nivelul comunităţilor mai sărace prin partajarea clară a alocării fondurilor din bugetul de stat, bugetul local, contribuţia persoanei şi/sau a familiei, alte venituri proprii, pentru serviciile şi categoriile de beneficiari considerate prioritare

regulile de alocare a fondurilor de la bugetul de stat pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale, modul de alocare a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea serviciilor sociale şi limita procentuală a acestora se stabilesc prin legile speciale;

finanţarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de furnizorii privaţi care să încurajeze externalizarea acordării serviciilor sociale din sistemul public în sistemul privat:

achiziţia şi contractarea prin încheierea de contracte de prestări de servicii şi contracte de concesiune;

subvenţionarea furnizorilor privaţi.De asemenea, se introduce activitatea de audit social ca instrument la dispoziţia

furnizorilor privaţi de servicii sociale, autorităţilor contractante, precum şi altor persoane fizice sau juridice care finanţează servicii sociale pentru evaluarea impactului social al activităţii finanţate. Totodată, prin noua lege a asistentei sociale se defineşte economia socială ca sector al economiei al cărui principal scop este producerea de bunuri şi servicii cu şi pentru categoriile defavorizate.

Referitor la impactul social, reglementările cuprinse in noua lege urmăresc: să eficentizeze sistemul de asistenţă socială şi creşte eficacitateai măsurilor din

domeniu adresate tuturor categoriilor de persoane vulnerabile; să asigure sustenabilitatea funcţionării serviciilor sociale şi dezvoltarea lor în zone

afectate de sărăcie şi în mediul rural; să diminueze costurile de îngrijire în sistem rezidenţial, dezvoltând serviciile de

îngrijire la domiciliu; să faciliteze accesul beneficiarilor la serviciile sociale disponibile pe plan local să dezvolte piaţa mixtă de servicii sociale; să diminueze sărăcia şi să prevină riscul excluziunii sociale; să activizeze persoana, implicând-oîn programul propriu de

recuperare/reabilitare/reinserţie socială; să asigure pentru persoanele cu nevoi speciale îngrijirii şi asistenţei necesare pentru

un trai demn în condiţii de echitate şi egalitate socială; să prevină riscurile marginalizării şi excluziunii sociale a celor mai vulnerabile

categorii sau grupuri de persoane.Alte modificari normative necesare pentru aplicarea prevederilor noii legi (acte

normative în vigoare ce vor fi modificate sau abrogate, ca urmare a intrării în vigoare a legii asistentei sociale).

11.4. Îgrijirea sănătăţii şi securităţii vârsnicilorPrimele încercări de ajutor a persoanelor în nevoie, de fapt forme primare în

practica asistenţei sociale au apărut încă din cele mai îndepărtate timpuri, legate de ocrotirea celor în impas (orfani, bolnavi, săraci, văduve etc.) de către biserici. Actele de caritate orientate spre cei neajutoraţi, ale instituţiilor religioase, apar ca prime acţiuni în reţeaua de asistenţă socială. De o dezvoltare a profesiei de asistent social se poate vorbi la începutul acestui secol. În ultimele decenii, în contextul sporirii serviciilor publice şi

90

sociale, se asistă la o explozie de activităţi de ocrotire socială a celor în dificultate, în impas, a.s. dobîndind un înalt nivel de pro-fesionalitate. Ea şi-a conturat treptat o arie problematică relativ autonomă (un profil profesional distinct) sprijinită pe metode şi tehnici de înţelegere, comunicare, terapie şi sprijin a celor defavorizaţi, disperaţi, vulnerabili.

O caracterizare generală a asistenţei sociale este dată de indicatorii de sănătate a populaţiei, care exprimă o situaţie critică, România aflându-se, la mai mulţi dintre ei, pe ultimele locuri din Europa. Conform unor aprecieri oficiale, printre care şi Planul Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale, situaţia critică a stării de sănătate este dată de efectul combinat al mai multor factori: sărăcia (lipsa de resurse financiare, alimentaţia deficientă, condiţii proaste de locuit, lipsa accesului la condiţii de igienă elementară), dezorganizarea socială (abandonul grijii faţă de propria sănătate, stiluri nesănătoase de viaţă, deficit de cultură şi educaţie sanitară), deficitul de acces la serviciile medicale, deficitul serviciilor de prevenţie şi tratament ambulatoriu, dispariţia sistemului de îngrijire medicală bazat pe teritorialitate.

Printre grupurile sociale cu deficit de acces la serviciile medicale se plasează şi vârstnicii săraci, şi mai ales vârstnicii din zonele rurale.

Pe lângă scăderea gradului de acoperire a populaţiei cu servicii sociale fundamentale, există şi o polarizare accentuată a accesului la serviciile medicale.

Fondurile alocate pentru sănătate sunt încă mici, chiar dacă în ultimii ani au fost în creştere

În intervalul de vârstă de peste 65 ani se înregistrează peste 65% din decese.Supramortalitatea este datorată, în principal, bolilor degenerative cu patologie

complexă şi lipsei îngrijirilor şi asistenţei adecvate.Oferta de servicii de sănătate este, în general, afectată de cronicizarea

subfinanţării, insuficienţa resurselor materiale şi umane, programe de sănătate insuficient fundamentate şi diferenţiate, absenţa unei pieţe rurale a serviciilor de sănătate, inegalităţi în accesul la servicii.

Raportul Băncii Mondiale evidenţiază interacţiunea dintre costurile cu securitatea vârstnicilor şi cele cu sănătatea. Sănătatea fizică şi mentală se deteriorează pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Genul de îngrijire medicală necesară bătrânilor implicând costuri mari duce la cheltuieli mari pentru sănătate, din partea statelor, odată cu îmbătrânirea populaţiei.

Disponibilitatea şi costul serviciilor de sănătate au un impact important asupra nevoilor de venit ale vârstnicilor, de aceea se recomandă îngrijirea medicală subvenţionată. Modul de furnizare a serviciilor de sănătate afectează costurile de pensie, atât pentru individ cât şi pentru ţară. Ţările trebuie să fie conştiente de această interrelaţionare şi să le ia pe ambele în calcul când îşi fac planificările pe termen lung pentru sănătate şi securitatea vârstnicilor. Raportul recomandă finanţarea separată a pensiilor şi sănătăţii, pentru a evita mascarea costurilor reale ale fiecăruia dintre aceste servicii.

11.5.Prestaţii şi servicii de asistenţă socială Protecţia persoanelor şi familiilor al căror trai zilnic nu poate fi susţinut prin mijloace

proprii se asigură printr-o gamă de prestaţii şi servicii de asistenţă socială ce au în vedere familiile şi persoanele lipsite de venituri sau cu venituri mici (ajutor social, ajutor de urgenţă, cantină de ajutor social), precum şi prin servicii sociale individuale, sau în instituţii pentru persoanele vârstnice.

Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice se face din următoarele fonduri:

– bugetare, pe principiul împărţirii responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea locală;

– tot de la bugetul de stat, pentru finanţarea activităţilor de asistenţă socială desfăşurate de asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi de unităţile de cult recunoscute în România şi alte cheltuieli prevăzute prin lege (legea privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice);

– de la bugetul local pentru situaţii prevăzute de lege;– din asigurările sociale de sănătate, în condiţii prevăzute de lege;– ale căminelor pentru persoane vârstnice;

91

– din contribuţia lunară a persoanelor vârstnice, stabilită pe baza costului mediu lunar de întreţinere (60% din veniturile personale lunare).

Tipurile de servicii adresate persoanelor vârstnice sunt: centre de zi pentru vârstnici, cămine de bătrâni, adăpost, asistenţă socială la domiciliu, aceasta din urmă având un trend crescător.

În present funcţionează următoarele tipuri de unităţi de asistenţă socială de tip rezidenţial publice/private pentru vârstnici:

– Cămine publice pentru persoane vârstnice, susţinute financiar de la bugetele locale (17 unităţi).

În acest tip de cămine sunt asistate 1 629 persoane (capacitatea este de 1 817, cererile în aşteptare – 825).

Cămine publice pentru persoanele vârstnice, susţinute financiar de la bugetul de stat (2 unităţi).

În acest tip de cămine, aflate în judeţele Alba şi Sibiu sunt asistate 181 persoane (capacitatea este de 200 locuri, iar numărul cererilor în aşteptare era de 34

– Cămine pentru vârstnici ale asociaţiilor şi fundaţiilor subvenţionate de la bugetul de stat (14 unităţi)

Faţă de instituţiile publice, care oferă numai îngrijiri de tip rezidenţial (cămine pentru persoane vârstnice) sau servicii de tip cantină de ajutor social, asociaţiile şi fundaţiile dezvoltă unităţi de asistenţă socială atât cu character rezidenţial cât şi cu caracter rezidenţial temporar, în centre de zi, sau la domiciliul persoanelor asistate.

Deci numărul total de persoane vârstnice asistate în tipurile de cămine menţionate mai sus este de 2 315 persoane,

Ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat care se acordă în condiţiile legii nr. 416/2001 vizează familiile care realizează venituri lunare mai mici decât veniturile minime stabilite prin lege. Acestea primesc, la cerere, sprijin bănesc.

Din cauza resurselor insuficiente, ajutorul social s-a limitat la familiile şi persoanele singure, din ce în ce mai sărace. Ponderea cea mai mare o deţin persoanele singure, îndeobşte vârstnice.

– Ajutorul de încălzire a locuinţei, acordat diferenţiat persoanelor cu un venit mediu net lunar pe membru de familie în perioada noiembrie – martie.

– Masa la cantinele de ajutor social, potrivit prevederilor Legii nr. 208/1997 este o altă modalitate de asistenţă. La sfârşitul anului 2009 existau 121 cantine de ajutor social în care costurile au fost suportate de la bugetele locale plasate în toate judeţele, cu excepţia judeţelor Argeş şi Ilfov, cu o capacitate de 38 861 locuri; numărul mediu zilnic al persoanelor care au servit masa a fost de 25 602 persoane,

Organizaţiile neguvernamentale, sau alţi reprezentanţi ai societăţii civile au 65 de cantine de ajutor social cu o capacitate de 4 904 locuri, numărul mediu zilnic al persoanelor care au servit masa în anul 2009 fiind de 3 781

Există un ansamblul de instituţii, programe, măsuri, activităţi profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunităţi cu probleme sociale, aflate temporar în dificultate, în criză şi deci vulnerabile. Acestea, datorită unor motive personale de natură economico-materială, socio-culturală, biologică sau psihologică nu au posibilitatea de a se integra prin mijloace şi eforturi proprii în colectivitate, în limitele unui mod normal, decent de viaţă. Pentru o anumită perioadă de timp, ele nu pot duce o viaţă activă, auto-suficientă, fără un ajutor economico-material sau fără un suport fizic, moral, social din exterior.

Aistenţa socială, ca mod operativ de punere în aplicare a programelor de protecţie socială precum şi ca un component esenţial al acesteia, prin serviciile şi activităţile ei specializate ajută persoane şi grupuri în nevoie nu numai să facă faţă momentelor dificile, de criză, situaţiilor anormale de viaţă care pot să apară pentru o anumită perioadă de timp, dar ea susţine, prin mobilizarea resurselor instituţiilor de stat, voluntare şi a eforturilor comunităţii, prin crearea unor condiţii socio-culturale favorabile, refacerea capacităţilor proprii de integrare socioculturală normală a categoriilor defavorizate. Se elimină astfel treptat situaţia lor de dificultate. De aceea, asistentul social trebuie să aibă în vedere permanenta interacţiune dintre cei doi factori: individul şi mediul lui de viaţă socio-economic, politic, curtural, familial, moral etc., posedînd cunoştinţe atît despre dezvoltarea lui umană, despre personalitatea lui cît şi despre contextul socio-curtural şi moral în care el trăieşte. Din acest punct de vedere, sistenţa socială. are nevoie de o combinaţie de cunoştinţe specializate de psihologie socială, sociologie, pedagogie, medicină, economie,

92

psihopatologie, antropologie etc., care reprezintă un fundal teoretic general indispensabil metodelor şi tehnicilor specializate pentru ajutor, intervenţie şi terapie în situaţiile concrete de criză. Aistenţa socială oferă celor în nevoie posibilităţi de cunoaştere şi de acces la servicii specializate de protecţie socială, îi orientează către înţelegerea şi utilizarea cadrului legislativ de protecţie socială, mobilizează comunitatea, persoanele şi grupurile în dificultate de a influenţa activ politicile sociale. Ea furnizează celor în nevoie ajutor financiar, material, moral, psihoterapie, consiliere.

♦ În cadrul programelor de asistenţă socială se înscriu şi acele activităţi de prevenire a unor situaţii de viaţă dezechilibrante, stresante economic, cultural, psihologic sau moral pentru indivizi sau grupuri, activităţi care pot fi adesea mai puţin costisitoare decît terapia propriu-zisă.

♦ Avînd în vedere situaţii din cele mai complexe şi diferite din domeniul a.s. centrate pe protecţia copiilor abandonaţi, neglijaţi, abuzaţi, cu dizabilităţi fizice sau psihice, vagabonzi, a săracilor, a bătrînilor cu pensii mici, bolnavi, fără ajutor din familie, a şomerilor pe termen lung, a cuplurilor dezorganizate etc., asistenţa socială şi-a dezvoltat încă de la începutul acestui secol un ansamblu de metode şi tehnici proprii:

a) de identificare a cazurilor, a problemelor de rezolvat prin diagnostic diferenţiat; b) de evaluare a posibilităţilor de intervenţie rapidă prin căutarea unor soluţii

specifice şi alegerea unor metode adecvate pentru cazurile particulare;c) de promovare a unor strategii de prevenire (prevenţie) a situaţiilor defavorizante,

cu risc crescut pentru grupuri şi indivizi;d) de asigurare a unor condiţii speciale pentru respectarea cu stricteţe a

standardelor etice specifice profesiei de asistent social.Prin ansamblul său de metode, tehnici de intervenţie, strategii de acţiune, programe

şi măsuri specializate, asistenţa socială oferă un sprijin direct, eficient pentru acele persoane şi grupuri care nu pot dispune conform cadrului legislativ de venituri, de resurse economice şi bunuri suficiente, de îngrijire medicală, de pensie socială, de suport fizic sau moral etc., ori acestea nu sînt corespunzătoare în raport cu necesităţile lor de bază. Sprijinul dat persoanelor în nevoie prin sistemul de asistenţă socială, nu este stabilit prin lege, ci prin analiza de la caz la caz a situaţiilor de viaţă pe baza anchetelor sociale efectuate de profesionişti. Sprijinul financiar sau în produse (bunuri materiale) destinat asistenţei sociale provine fie de la bugetul de stat (fonduri speciale pentru asistenţă socială), fie din contribuţiile voluntare individuale sau comunitare şi este acordat celor în nevoie în funcţie de necesi-tăţile lor urgente.

♦ Asistenta socială. poate fi privită din mai multe perspective: a) a profesiei ca atare, cu un statut propriu, cu scopuri şi caracteristici distincte; b) a formării specialiştilor în asistenţa socială, ca sistem educaţional-formativ, cu

nivele distincte de educaţie şi calificare (ex: nivel postliceal, colegiu, universitar, postuniversitar);

c) a sistemului instituţional-administrativ, incluzîndu-se aici sfera serviciilor, activităţilor practice desfăşurate în vederea soluţionării cazurilor la nivel individual (munca cu individul cu probleme), la nivel de grup (munca cu grupurile în dificultate), la nivel de comunitate (munca cu acele comunităţi în nevoie pentru refacerea resurselor necesare integrării lor normale).

93

EXEMPLIFICĂRI PRIVIND POSIBILITĂŢI DE ASISTENŢA SOCIALĂ CE SE ACORDĂ PERSOANELOR VÂRSNICE ÎN JUDEŢUL CLUJ

  11.6. Unităţi rezidenţiale şi de zipentru persoane adulte aflate în subordinea

DGASPC Cluj

11.1.1.Centrul de Îngrijire şi Asistenţă, Cluj-Napoca

Adresa: Cluj-Napoca, Bd. 21 Decembrie 1989 Nr.138Capacitate: 110 locuri în regim rezidenţialFostul Azil de bătrâni din Cluj, care acordă servicii sociale ce au scopul de oferi

pesoanelor vârstnice condiţii optime de gazduire şi hrană, supraveghere a medicaţiei, recuperare şi readaptare, activităţi de ergoterapie, terapie ocupaţională, asistenţă.

Un camin de bătrani de stat oferă şi el o serie de condiţii pentru îngrijirea persoanelor de varsta a treia, însă condiţiile nu se pot compara cu cele ale unui camin privat sau mixt. În cazul celui de stat, persoanele vârstnice au acces la un tarif mult mai mic, însă condiţiile de cazare dar şi celelalte condiţii sunt mult mai sărace decât în situaţia unui cămin privat unde preţurile sunt într-adevar mai mari.

11.6.2.Centrul de Îngrijire si Asistenţă CâţcăuAdresa: com. Catcau, nr. 90, jud. ClujCapacitate: 125 locuri in regim rezidentialServicii oferite: cazare, asistenţă medicală şi terapie compensatorie prin intermediul

art- terapiei, meloterapiei, ergoterapiei, kinetoterapiei acordate persoanelor cu handicap sau în imposibilitatea de a se îngriji singuri.

11.6.3. Locuinţe Protejate, CâţcăuAdresa: com. Catcau, nr. 90, jud. ClujCapacitate: 20 locuri în regim rezidenţialServicii oferite: cazare, asistenţă medicală, socială, psihologică, acordate

persoanelor încadrate în grad de handicap.

11.6.4.Centrul de Îngrijire şi Asistenţă, Luna de JosAdresa: com. Dabaca, sat Luna de Jos, str. Principala nr. 17, jud. ClujCapacitate: 110 locuri în regim rezidentialServicii oferite: cazare, asistenta medicală, socială, psihologică, acordate

persoanelor încadrate în grad de handicap.

11.6.5. Centrul de Îngrijire si Asistenta “Sfântul Nicolae”, MociuAdresa: com. Mociu, str. Principala nr. 127, jud. Cluj Capacitate: 25 locuri în regim rezidenţial pentru persoane vârstniceServicii oferite: cazare, asistenţă medicală, socială, acordate persoanelor vârstnice

cu probleme sociale grave şi persoane cu dizabilităţi.

11.6.6. Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuro-psihiatrică, GherlaAdresa: Gherla, str. Plugarilor , nr. 24, jud ClujCapacitate: 40 locuri în regim rezidenţial pentru persoane cu handicapServicii oferite: găzduire, îngrijire, recuperare, reabilitare şi reinserţie socială a

persoanelor adulte cu handicap, pe o perioadă determinată de timp.

11.6.7. Centrul Pentru Persoane Vârstnice Gherla Adresa: Gherla, str.1 Decembrie 1918, nr. 46, cod 405300Capacitate: 50 de locuri pentru persoane vârstnice cu probleme socialeServicii oferite: găzduire pe perioada nedeterminată, asistenţă socială şi îngrijire,

consiliere psihologică, socializare şi petrecerea timpului liber

94

11.6.8.Centrul de Servicii de Recuperare Neuromotorie de Tip Ambulatoriu, Turda

Adresa : Turda, Str. George Bariţiu nr. 39 A, cod 401174, Judeţul ClujCapacitate: 8 - 10 persoane pe zi cite 10 sedinţe de tramentServicii oferite: tratamente (în regim gratuit) de recuperare şi reabilitare destinate

tuturor persoanelor adulte cu handicap fizic şi neuromotor / dizabilităţi de pe raza judeţului Cluj indiferent de etnie, religie, sex, nivel de instruire, mediu de provenienţă şi situatie financiară.

11.6.9. Centrul de Îngrijire si Asistenta pentru Vârstnici “Acoperământul Maicii Domnului”

Adresa : Turda, Aleea Plopilor nr 7, Judeţul ClujCapacitate: 53 de locuriServicii oferite:găzduire pe perioadă nedeterminată, asistenţă medicală şi îngrijire,

consiliere psihologică, socializare şi petrecerea timpului liber, asistenţă paleativă şi recuperare.

11.6.10. Centrul pentru Persoane Vârstnice, Recea CristurAdresa : Com Recea Cristur, str. Principală nr 166, Judetul ClujCapacitate: 30 de locuri pentru persoane vârstnice sau aflate în dificultateServicii: servicii de îngrijire, servicii medicale, servicii sociale pentru persoane

vârstnice pensionare sau aflate în dificultate.

11.6.11. Complexul de Servicii Comunitare destinat persoanelor adulte, Câmpia Turzii

Adresa: Câmpia Turzii, str. Gh. Bariţiu nr 57, Jud ClujComplexul are 2 componente: Centrul de criza – 28 locuri si Adăpostul pentru

victimele violenţei domestice – 12 locuri pentru mame şi copiiServicii oferire:Centrul de criză: găzduire, întreţinere, hrană, îngrijire, asistenţă medicală,

psihologică, educaţională, juridică, spirituală, protecţie şi siguranţă.Adăpost pentru victimele violenţei domestice: găzduire, întreţinere, hrană, intimitate,

îngrijire medicală, consiliere juridică, consiliere psihologică şi socială, păstrarea confidenţialităţii asupra identităţii şi dificultăţilor lor, protecţie împotriva agresorului, educaţie pentru copiii minori, înscrierea lor la şcoală pentru continuarea studiilor.

11.6.12.Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrică, JucuAdresa: Com. Jucu, Str. Principala nr. 467, jud ClujCapacitatea: 50 de locuriServicii oferite: îngrijire, recuperare şi reabilitare pentru tineri cu dizabilităţi

neuropsihice grave, cu probleme sociale, reinserţia sociaăa şi profesionaăa.

11.7. Cămine de bătrâni private

11.7.1.Caminul de batrani Zana BunaCaminul de bătrani Zâna Bună, este un camin privat, fiind cunoscut pentru condiţiile

superioare de îngrijire oferite tuturor rezidenţilor cât şi pentru calitatea excepţională a serviciilor incluse. Caminul de bătrani Zâna Bună este mai mult decât un azil, acesta este o nouă casă, un loc plin de căldură şi oameni primitori. Acesta este situat în localitatea Gherla, un oraş liniştit şi curat, la doar 45 km de Cluj-Napoca, judetul Cluj.

“Căminul de bătrâni ZANA BUNA” ofera dormitoare în funcţie de cererea individuala a rezidenţilor. Astfel, se pot alege începand de la camere private până la camere care vor fi împărţite cu una sau alte două persoane.

Fiecare persoană este unică. Principiul unităţii este de a face ca toţi rezidenţii să se simtă cât se poate de bine în noua lor casă, recunoscând că bătrâneţea nu este uşoară, iar unii au nevoie de mai multă îngrijire decât alţii. Pentru bunăstarea fiecărui rezident, oferă o gamă largă de servicii de bază.

95

11.7.2. Centrul pentru Îngrijiri Persoane Vârstnice “Iozefini”, Situat în comuna Floreşti, strada Tudor Vladimirescu 88, la doar 10 km distanţă de

centrul istoric al Clujului, pe DN1 (înspre Oradea). Camin, casă de bătrâni Floreşti – Cluj este un cămin pentru persoane de vârsta a treia situat în Floreşti, o zonă rezidenţială a Clujului unde se îmbină in mod fericit liniştea naturii cu apropierea utilităţilor necesare.

Găzduirea va aduce confortul şi siguranţa pe care o merită, precum şi liniştea familiei în ceea ce priveste o bătraneţe fericită pentru cei dragi. Căminul este situat într-un cadru natural, liniştit şi lipsit de poluare, la doar trei minute de noul Spital Regional de Urgenţă.

Consrucţia, mobilierul şi amenajarile sunt noi şi dedicate acestei activităţi. Se găsesc camere de 1, 2, sau 3 paturi după opţiunea fiecărui rezident. Fiecare cameră are una sau doua băi prevăzute cu suprafeţe antiderapante şi dispozitive ajutatoare specifice, mobilier funcţional, televizor şi posibilitate de monitorizare medicală la nevoie.

Holurile sant generoase, fără suprafeţe denivelate iar livingul spaţios şi confortabil îmbină utilul cu confortul oferind plăcerea petrecerii timpului în compania noilor prieteni.

Pentru zilele frumoase stau la dispozitie o terasă însorită cu o grădină naturală precum şi o splendidă terasă italiană situată la etaj, dotată cu toate facilităţile.

Personalul este numeros, dedicat acestei activităţi şi deţine calificările şi experinţa necesară.

Pentru început toţi rezidenţii beneficiază de pachetul de bază urmând ca necesităţile deosebite să fie tratate amiabil şi în parte. Cazare, 4 mese pe zi, vizită lunară a medicului de familie, procurarea medicamentelor compensate şi gratuite prescrise de medicul de familie şi contra cost a celorlalte, cadru mediu medical 8 ore zilnic, consultanţă medicală de specialitate de două ori pe lună, tratamente dentare contracost, deplasare asigurată, sală de kinetoterapie cu aparatură specifică şi multe alte servicii necesare vârstei.

Petrecerea timpului: acces la telefon, la tv.,l a bibliotecă, jocuri, activităţi de socializare, acces în gradină sau pe terasă, asigurarea corespondenţei, ajutor pentru contactarea familiei, însoţire o dată pe lună la slujba duminicală la cerere, excursie trimestrială de grup în cadru natural sau, la Cluj sau obiective turistice, acces la grădinarit, masa festivă de Crăciun, Paşti, Anul Nou, serbarea zilei de naşere, posibilitate de cazare a familiei, contra cost în cazul vizitelor anunţate, anunţarea familiei în cazul evenimentelor neprevăzute.

11.7.3.Centrul Creştin „Ruchama”pentru Persoane fără Adăpost Obiectivul: orientarea şi pregătirea pentru reintegrarea socio- profesională a

persoanelor fără adăpost, a persoanelor afectate de sărăcie.Beneficiari: persoane venite din penitenciar care după ispăşirea pedepsei au rămas

fără locuinţă, tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul instituţionalizat de protecţie a copilului, persoane care provin din familii dezorganizate, persoane venite din familie, abuzate sau marcate de violenţa domestică, femei şi barbaţi, indiferent de naţionalitate, etnie sau varstă. Capacitatea Centrului este de 67 locuri.Activitaţi principale: Asigurarea a nevoilor de urgenţă (nutriţionale, medicale, igienă). Activităti socio- educative (în vederea dezvoltarii abilitatilor sociale, necesare vieţii în comunitate). Activităţi de formare profesională (abilităţi de adaptarea la diverse solicitări întâlnite pe piaţa muncii).

96

BIBLIOGRAFIE

1. Athanasiu A., Dreptul securităţii sociale, Editura Actami, Bucureşti, 19952. Athanasiu, A., Dreptul securităţii sociale, Editura Actami, 3. Barbu I. C., Sistemul asigurărilor pentru şomaj, Editura Junimea, Iaşi, 20044. Băcescu M., Angajarea şi răspunderea guvernamentală, Editura Global Lex,

Bucureşti, 20005. Beligrădeanu Ş., Ştefănescu I. T., Dicţionar de drept al muncii, Editura Lumina

Lex, Bucureşti, 1997.6. Beligrădeanu, Ş Legislaţia muncii comentată, vol. XLIX, (3/2003), Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 2003;7. Beligrădeanu, Ş, Legislaţia muncii comentată, vol. XXXVI, (2/2000), Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 2000;8. But-Căpuşan Av. Dreptul Muncii, Editura Risoprint, 2011, Cluj-Napoca9. Coană I. F., Compendiu privind protecţia socială în România, Editura Gutenberg

Univers, Arad, 200610. Constantinescu M., Iorgovan A., Muraru I., Tănăsescu E.S., Constituţia

României revizuită – comentarii şi explicaţii, Editura ALL BECK, Bucureşti, 200411. Constantinescu M., Muraru I., Iorgovan A., Revizuirea Constituţiei României –

Explicaţii şi comentarii, Editura Rosetti, Bucureşti, 200312. Constantinescu M., Muraru I., Iorgovan A., Tănăsescu E. S., Constituţia

României revizuită, Editura All Beck, Bucureşti, 2004.13. Conventions et recomandations internationale du travail 1919-1984, Vol. I,

Bureau International du Travail, Geneve.14. Coteanu I., Seche L., Seche M., Dicţionar explicativ al limbii române, ediţia a II-

a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998.15. Criste M., Teoria şi practica dreptului constituţional, Ediţia a 3-a revizuită,

Editura World Tech, Oţelu-Roşu, 2007.16. Deleanu I., Deleanu S., Mică enciclopedie a dreptului. Adagii şi locuţiuni latine

în dreptul românesc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000.17. Dolan P., Canavan J., Pinkerton J., Thompson N., Family support as reflective

practice, Editura Jessica Kingsley Publishers, London, 200618. Drăganu T., Declaraţiile de drepturi ale omului şi repercusiunile lor în dreptul

internaţional public, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.19. Drăganu T., Drept constituţional şi instituţii politice, Tratat elementar, vol.1,

Editura Lumina Lex, Bucureşti, 200020. Gh. Creţoiu, V. Cornescu, I. Bucur – Economie politică, Ediţia a II – a revizuită

şi adăugită, Casa de Editură si presă ŞANSA, Bucureşti 199321. Ghimpu S., Ţiclea A., Dreptul muncii, Editura ALL BECK, Bucureşti, 200022. Ghimpu, S., Ţiclea, A., Tufan, C., Dreptul securităţii sociale, Editura All Beck,

Bucureşti, 199823. Beligrădeanu, Gh., Tratat de dreptul muncii, vol. al III - lea, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1982;24. Ghişoiu M., Şomajul – realitate contemporană, Editura Risoprint, Cluj-Napoca,

200025. Gide C., Curs de Economie politică, Ediţia a opta, vol. II, Tipografiile Române

Unite, Bucureşti, 1925.26. Gide C., Curs de Economie politică, Ediţia a opta, vol. II, Tipografiile Române

Unite, Bucureşti, 192527. Hentea T., Dobrin I., Ghidul cetăţeanului, drepturi, libertăţi, îndatoriri, Editura

JUS-R.B.A., Bucureşti, 1996.28. Ionescu C., Constituţia României: legea de revizuire comentată şi adnotată cu

dezbateri parlamentare, Editura All Beck, Bucureşti, 2003.29. L'Europe de 1993. Espoirs et risques, Hatier, Paris, 1990

97

30. Manea L., Dizabilitatea ca factor de risc privind accesul la serviciile de educaţie, în Revista Calitatea Vieţii, XVII, 2006, nr. 1-2, Editura Academiei Române (Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii)

31. Maniac E., Şomajul, Editura Călăuza, Deva, 199832. Motica R. I., Negrescu D., Lexicon juridic latin-român, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 20033. Mrejeru T. – Procedura judiciară – contencios administrativ. Culegere de decizii

ale Curţii Supreme de Justiţie, Editor „Tribuna Economică”, Bucureşti, 1999.34. Paşca V., Constituţia şi codul penal, Editura All Beck, Bucureşti, 200235. Popa V. V. (coord.), Dreptul muncii. Sinteză de practică judiciară comentată,

Editura All Beck, Bucureşti, 2004.36. Popescu G., Pleşa O., Handicap, readaptare, integrare, Editura Pro

Humanitate, Bucureşti, 1998. 37. Popescu, A., Dreptul Internaţional al Muncii, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006;38. Pratt S., Discrimination against persons with disabilities. Testing guidance for

practitioners, Editura Diane, 2005.39. Preda M., Politica socială românească între sărăcie şi globalizare, Editura

Polirom, Iaşi, 20040. Roşu – Hamzescu I., Şomajul în capitalismul contemporan, Editura Ştiinţifică şi

Encicloperidcă, Bucureşti, 198241. Rusu C., Hîncu V., Carantină D., Leca M., Teodoru V., Deficienţă, incapacitate

handicap. Ghid fundamental pentru protecţia, educaţia specială, readaptarea şi integrarea socio-profesională a persoanelor în dificultate, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 1997.

42. Stoenescu C., Teodorescu L., Mihăescu O., Sistemul de protecţie specială a persoanelor cu handicap din România, Editura All Beck, Bucureşti, 2003,

43. Stoica L., Asistenţă socială, Editura Ulise, Alba Iulia, 2002, pag. 12. 44. Ştefănescu I. T., Tratat de dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 200345. Ştefănescu I. T., Tratat de dreptul muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti,

2007.46. Tufan C., Dreptul securităţii sociale, Editura Global Lex, Bucureşti 200247. Ţiclea A., Contractul individual de muncă, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 200348. Ţiclea, A Dreptul securităţii sociale – curs universitar, Editura Gutenberg

Univers, Arad, 2007.âŢiclea, A. C.Tufan, Dreptul securităţii sociale – curs universitar, Editura Global Lex, Bucureşti, 2005;

49. Ţinca, O. Drept Social Comunitar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002;50. Ţop D., Dreptul securităţii sociale, Editura Bibliotheca, 200551. Zamfir C., coordonator, Politici sociale în România, Editura Expert, Bucureşti,

1999.52. Zamfir C., Vlăsceanu L., Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 199353. Zamfir E., Zamfir E. (coordonatori), Politici sociale. România în context

european, Editura Alternative, Bucureşti, 1998.54. Zlătescu Moroianu I., Stoica I., Drepturile omului în pragul mileniului III, Institutul

Român Pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 1997

REVISTE

1. Beligrădeanu, Ş, Impactul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale asupra legislaţiei muncii, în „ Dreptul ”, nr. 7/2000;

2. Blumenfeld I., Ocrotirea legală a handicapaţilor, în Revista română de drept, nr. 12, 1981.

3. Neagu S.N., Situaţia pieţei muncii în România şi Educaţia antreprenorială, Revista română de dreptul muncii, nr. 4, 2003

4. Ţinca O., Contractul de solidaritate, Revista Dreptul, Anul XV, Seria a III – a, Nr. 5/2004

5. Ţop D., Consideraţii teoretice privind contractul de solidaritate socială, în Revista română de dreptul muncii, nr. 3/2002

98

LEGISLAŢIE

1. Legea 53/ 2003, Codul muncii, republicat.2. Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 3. Legea nr. 74/1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene revizuită, adoptată

la Strasbourg la 3 mai 1996 a fost publicată în „Monitorul oficial al României” , Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999

4. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 108 din 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării fortei de muncă

5. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2010, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 654 din 22 septembrie 2010.

6. Ordonanţa de Urgenţă nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 63 din 1 februarie 2003.

7. http://www.integration.ro

99

Varsta standard de pensionare       Varsta standard de pensionare este de 63 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati. Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atat pentru femei, cat si pentru barbati. Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atat pentru femei, cat si pentru barbati. Atingerea acestei varste se realizeaza prin cresterea varstelor standard de pensionare, a stagiului complet de cotizare, a stagiului minim de cotizare conform esalonarii prevazute in anexa nr. 5

ANEXA Nr. 5 VÂRSTE STANDARD de pensionare, stagii complete si stagii minime de cotizare

Tabelul nr.1 Femei

Luna şi anul naşterii

Luna şi anul pensionării

Vârsta asiguratului la ieşirea la pensie (ani/luni)

Stagiul complet de cotizare (ani/luni)

Stagiul minim de cotizare (ani/luni)

Aprilie 1944 Aprilie 2001 57/0 25/0 10/0Mai 1944 Mai 2001 57/0 25/0 10/0Iunie 1944 Iunie 2001 57/0 25/0 10/0Iulie 1944 Iulie 2001 57/0 25/0 10/0August 1944 August 2001 57/0 25/0 10/0Septembrie 1944 Septembrie 2001 57/0 25/0 10/0Octombrie 1944 Octombrie 2001 57/0 25/0 10/0Noiembrie 1944 Noiembrie 2001 57/0 25/0 10/0Decembrie 1944 Decembrie 2001 57/0 25/0 10/0Ianuarie 1945 Ianuarie 2002 57/0 25/0 10/0Februarie 1945 Februarie 2002 57/0 25/0 10/0Martie 1945 Martie 2002 57/0 25/0 10/0Aprilie 1945 Mai 2002 57/1 25/1 10/1Mai 1945 Iunie 2002 57/1 25/1 10/1Iunie 1945 Iulie 2002 57/1 25/1 10/1Iulie 1945 August 2002 57/1 25/1 10/1August 1945 Septembrie 2002 57/1 25/1 10/1Septembrie 1945 Noiembrie 2002 57/2 25/2 10/2Octombrie 1945 Decembrie 2002 57/2 25/2 10/2Noiembrie 1945 Ianuarie 2003 57/2 25/2 10/2Decembrie 1945 Februarie 2003 57/2 25/2 10/2Ianuarie 1946 Martie 2003 57/2 25/2 10/2Februarie 1946 Mai 2003 57/3 25/3 10/3Martie 1946 Iunie 2003 57/3 25/3 10/3Aprilie 1946 Iulie 2003 57/3 25/3 10/3Mai 1946 August 2003 57/3 25/3 10/3Iunie 1946 Septembrie 2003 57/3 25/3 10/3Iulie 1946 Noiembrie 2003 57/4 25/4 10/4August 1946 Decembrie 2003 57/4 25/4 10/4Septembrie 1946 Ianuarie 2004 57/4 25/4 10/4Octombrie 1946 Februarie 2004 57/4 25/4 10/4Noiembrie 1946 Martie 2004 57/4 25/4 10/4Decembrie 1946 Mai 2004 57/5 25/5 10/5Ianuarie 1947 Iunie 2004 57/5 25/5 10/5Februarie 1947 Iulie 2004 57/5 25/5 10/5Martie 1947 August 2004 57/5 25/5 10/5Aprilie 1947 Septembrie 2004 57/5 25/5 10/5Mai 1947 Noiembrie 2004 57/6 25/6 10/6Iunie 1947 Decembrie 2004 57/6 25/6 10/6Iulie 1947 Ianuarie 2005 57/6 25/6 10/6August 1947 Februarie 2005 57/6 25/6 10/6Septembrie 1947 Martie 2005 57/6 25/6 10/6Octombrie 1947 Mai 2005 57/7 25/7 10/7Noiembrie 1947 Iunie 2005 57/7 25/7 10/7Decembrie 1947 Iulie 2005 57/7 25/7 10/7

100

Luna şi anul naşterii

Luna şi anul pensionării

Vârsta asiguratului la ieşirea la pensie (ani/luni)

Stagiul complet de cotizare (ani/luni)

Stagiul minim de cotizare (ani/luni)

Ianuarie 1948 Septembrie 2005 57/8 25/8 10/8Februarie 1948 Octombrie 2005 57/8 25/8 10/8Martie 1948 Noiembrie 2005 57/8 25/8 10/8Aprilie 1948 Ianuarie 2006 57/9 25/9 10/9Mai 1948 Februarie 2006 57/9 25/9 10/9Iunie 1948 Martie 2006 57/9 25/9 10/9Iulie 1948 Mai 2006 57/10 25/10 10/10August 1948 Iunie 2006 57/10 25/10 10/10Septembrie 1948 Iulie 2006 57/10 25/10 10/10Octombrie 1948 Septembrie 2006 57/11 25/11 10/11Noiembrie 1948 Octombrie 2006 57/11 25/11 10/11Decembrie 1948 Noiembrie 2006 57/11 25/11 10/11Ianuarie 1949 Ianuarie 2007 58/0 26/0 11/0Februarie 1949 Februarie 2007 58/0 26/0 11/0Martie 1949 Martie 2007 58/0 26/0 11/0Aprilie 1949 Mai 2007 58/1 26/2 11/2Mai 1949 Iunie 2007 58/1 26/2 11/2Iunie 1949 Iulie 2007 58/1 26/2 11/2Iulie 1949 Septembrie 2007 58/2 26/4 11/4August 1949 Octombrie 2007 58/2 26/4 11/4Septembrie 1949 Noiembrie 2007 58/2 26/4 11/4Octombrie 1949 Ianuarie 2008 58/3 26/6 11/6Noiembrie 1949 Februarie 2008 58/3 26/6 11/6Decembrie 1949 Martie 2008 58/3 26/6 11/6Ianuarie 1950 Mai 2008 58/4 26/8 11/8Februarie 1950 Iunie 2008 58/4 26/8 11/8Martie 1950 Iulie 2008 58/4 26/8 11/8Aprilie 1950 Septembrie 2008 58/5 26/10 11/10Mai 1950 Octombrie 2008 58/5 26/10 11/10Iunie 1950 Noiembrie 2008 58/5 26/10 11/10Iulie 1950 Ianuarie 2009 58/6 27/0 12/0August 1950 Februarie 2009 58/6 27/0 12/0Septembrie 1950 Martie 2009 58/6 27/0 12/0Octombrie 1950 Mai 2009 58/7 27/2 12/2Noiembrie 1950 Iunie 2009 58/7 27/2 12/2Decembrie 1950 Iulie 2009 58/7 27/2 12/2Ianuarie 1951 Septembrie 2009 58/8 27/4 12/4Februarie 1951 Octombrie 2009 58/8 27/4 12/4Martie 1951 Noiembrie 2009 58/8 27/4 12/4Aprilie 1951 Ianuarie 2010 58/9 27/6 12/6Mai 1951 Februarie 2010 58/9 27/6 12/6Iunie 1951 Martie 2010 58/9 27/6 12/6Iulie 1951 Mai 2010 58/10 27/8 12/8August 1951 Iunie 2010 58/10 27/8 12/8Septembrie 1951 Iulie 2010 58/10 27/8 12/8Octombrie 1951 Septembrie 2010 58/11 27/10 12/10Noiembrie 1951 Octombrie 2010 58/11 27/10 12/10Decembrie 1951 Noiembrie 2010 58/11 27/10 12/10Ianuarie 1952 Ianuarie 2011 59/0 28/0 13/0Februarie 1952 Februarie 2011 59/0 28/0 13/0Martie 1952 Martie 2011 59/0 28/0 13/0Aprilie 1952 Mai 2011 59/1 28/2 13/2Mai 1952 Iunie 2011 59/1 28/2 13/2Iunie 1952 Iulie 2011 59/1 28/2 13/2Iulie 1952 Septembrie 2011 59/2 28/4 13/4August 1952 Octombrie 2011 59/2 28/4 13/4Septembrie 1952 Noiembrie 2011 59/2 28/4 13/4Octombrie 1952 Ianuarie 2012 59/3 28/6 13/6

101

Luna şi anul naşterii

Luna şi anul pensionării

Vârsta asiguratului la ieşirea la pensie (ani/luni)

Stagiul complet de cotizare (ani/luni)

Stagiul minim de cotizare (ani/luni)

Noiembrie 1952 Februarie 2012 59/3 28/6 13/6Decembrie 1952 Martie 2012 59/3 28/6 13/6Ianuarie 1953 Mai 2012 59/4 28/8 13/8Februarie 1953 Iunie 2012 59/4 28/8 13/8Martie 1953 Iulie 2012 59/4 28/8 13/8Aprilie 1953 Septembrie 2012 59/5 28/10 13/10Mai 1953 Octombrie 2012 59/5 28/10 13/10Iunie 1953 Noiembrie 2012 59/5 28/10 13/10Iulie 1953 Ianuarie 2013 59/6 29/0 14/0August 1953 Februarie 2013 59/6 29/0 14/0Septembrie 1953 Martie 2013 59/6 29/0 14/0Octombrie 1953 Mai 2013 59/7 29/2 14/2Noiembrie 1953 Iunie 2013 59/7 29/2 14/2Decembrie 1953 Iulie 2013 59/7 29/2 14/2Ianuarie 1954 Septembrie 2013 59/8 29/4 14/4Februarie 1954 Octombrie 2013 59/8 29/4 14/4Martie 1954 Noiembrie 2013 59/8 29/4 14/4Aprilie 1954 Ianuarie 2014 59/9 29/6 14/6Mai 1954 Februarie 2014 59/9 29/6 14/6Iunie 1954 Martie 2014 59/9 29/6 14/6Iulie 1954 Mai 2014 59/10 29/8 14/8August 1954 Iunie 2014 59/10 29/8 14/8Septembrie 1954 Iulie 2014 59/10 29/8 14/8Octombrie 1954 Septembrie 2014 59/11 29/10 14/10Noiembrie 1954 Octombrie 2014 59/11 29/10 14/10Decembrie 1954 Noiembrie 2014 59/11 29/10 14/10Ianuarie 1955 Ianuarie 2015 60/0 30/0 15/0Februarie 1955 Februarie 2015 60/0 30/0 15/0Martie 1955 Martie 2015 60/0 30/0 15/0Aprilie 1955 Mai 2015 60/1 30/1 15/0Mai 1955 Iunie 2015 60/1 30/1 15/0Iunie 1955 Iulie 2015 60/1 30/1 15/0Iulie 1955 Septembrie 2015 60/2 30/2 15/0August 1955 Octombrie 2015 60/2 30/2 15/0Septembrie 1955 Noiembrie 2015 60/2 30/2 15/0Octombrie 1955 Ianuarie 2016 60/3 30/3 15/0Noiembrie 1955 Februarie 2016 60/3 30/3 15/0Decembrie 1955 Martie 2016 60/3 30/3 15/0Ianuarie 1956 Mai 2016 60/4 30/4 15/0Februarie 1956 Iunie 2016 60/4 30/4 15/0Martie 1956 Iulie 2016 60/4 30/4 15/0Aprilie 1956 Septembrie 2016 60/5 30/5 15/0Mai 1956 Octombrie 2016 60/5 30/5 15/0Iunie 1956 Noiembrie 2016 60/5 30/5 15/0Iulie 1956 Ianuarie 2017 60/6 30/6 15/0August 1956 Februarie 2017 60/6 30/6 15/0Septembrie 1956 Martie 2017 60/6 30/6 15/0Octombrie 1956 Mai 2017 60/7 30/7 15/0Noiembrie 1956 Iunie 2017 60/7 30/7 15/0Decembrie 1956 Iulie 2017 60/7 30/7 15/0Ianuarie 1957 Septembrie 2017 60/8 30/8 15/0Februarie 1957 Octombrie 2017 60/8 30/8 15/0Martie 1957 Noiembrie 2017 60/8 30/8 15/0Aprilie 1957 Ianuarie 2018 60/9 30/9 15/0Mai 1957 Februarie 2018 60/9 30/9 15/0Iunie 1957 Martie 2018 60/9 30/9 15/0Iulie 1957 Mai 2018 60/10 30/10 15/0August 1957 Iunie 2018 60/10 30/10 15/0

102

Luna şi anul naşterii

Luna şi anul pensionării

Vârsta asiguratului la ieşirea la pensie (ani/luni)

Stagiul complet de cotizare (ani/luni)

Stagiul minim de cotizare (ani/luni)

Septembrie 1957 Iulie 2018 60/10 30/10 15/0Octombrie 1957 Septembrie 2018 60/11 30/11 15/0Noiembrie 1957 Octombrie 2018 60/11 30/11 15/0Decembrie 1957 Noiembrie 2018 60/11 30/11 15/0Ianuarie 1958 Ianuarie 2019 61/0 31/0 15/0Februarie 1958 Februarie 2019 61/0 31/0 15/0Martie 1958 Martie 2019 61/0 31/0 15/0Aprilie 1958 Mai 2019 61/1 31/1 15/0Mai 1958 Iunie 2019 61/1 31/1 15/0Iunie 1958 Iulie 2019 61/1 31/1 15/0Iulie 1958 Septembrie 2019 61/2 31/2 15/0August 1958 Octombrie 2019 61/2 31/2 15/0Septembrie 1958 Noiembrie 2019 61/2 31/2 15/0Octombrie 1958 Ianuarie 2020 61/3 31/3 15/0Noiembrie 1958 Februarie 2020 61/3 31/3 15/0Decembrie 1958 Martie 2020 61/3 31/3 15/0Ianuarie 1959 Mai 2020 61/4 31/4 15/0Februarie 1959 Iunie 2020 61/4 31/4 15/0Martie 1959 Iulie 2020 61/4 31/4 15/0Aprilie 1959 Septembrie 2020 61/5 31/5 15/0Mai 1959 Octombrie 2020 61/5 31/5 15/0Iunie 1959 Noiembrie 2020 61/5 31/5 15/0Iulie 1959 Ianuarie 2021 61/6 31/6 15/0August 1959 Februarie 2021 61/6 31/6 15/0Septembrie 1959 Martie 2021 61/6 31/6 15/0Octombrie 1959 Mai 2021 61/7 31/7 15/0Noiembrie 1959 Iunie 2021 61/7 31/7 15/0Decembrie 1959 Iulie 2021 61/7 31/7 15/0Ianuarie 1960 Septembrie 2021 61/8 31/8 15/0Februarie 1960 Octombrie 2021 61/8 31/8 15/0Martie 1960 Noiembrie 2021 61/8 31/8 15/0Aprilie 1960 Ianuarie 2022 61/9 31/9 15/0Mai 1960 Februarie 2022 61/9 31/9 15/0Iunie 1960 Martie 2022 61/9 31/9 15/0Iulie 1960 Mai 2022 61/10 31/10 15/0August 1960 Iunie 2022 61/10 31/10 15/0Septembrie 1960 Iulie 2022 61/10 31/10 15/0Octombrie 1960 Septembrie 2022 61/11 31/11 15/0Noiembrie 1960 Octombrie 2022 61/11 31/11 15/0Decembrie 1960 Noiembrie 2022 61/11 31/11 15/0Ianuarie 1961 Ianuarie 2023 62/0 32/0 15/0Februarie 1961 Februarie 2023 62/0 32/0 15/0Martie 1961 Martie 2023 62/0 32/1 15/0Aprilie 1961 Aprilie 2023 62/0 32/1 15/0Mai 1961 Mai 2023 62/0 32/2 15/0Iunie 1961 Iulie 2023 62/1 32/2 15/0Iulie 1961 August 2023 62/1 32/3 15/0August 1961 Septembrie 2023 62/1 32/3 15/0Septembrie 1961 Octombrie 2023 62/1 32/4 15/0Octombrie 1961 Noiembrie 2023 62/1 32/4 15/0Noiembrie 1961 Ianuarie 2024 62/2 32/5 15/0Decembrie 1961 Februarie 2024 62/2 32/5 15/0Ianuarie 1962 Martie 2024 62/2 32/6 15/0Februarie 1962 Aprilie 2024 62/2 32/6 15/0Martie 1962 Mai 2024 62/2 32/7 15/0Aprilie 1962 Iulie 2024 62/3 32/7 15/0Mai 1962 August 2024 62/3 32/8 15/0Iunie 1962 Septembrie 2024 62/3 32/8 15/0

103

Luna şi anul naşterii

Luna şi anul pensionării

Vârsta asiguratului la ieşirea la pensie (ani/luni)

Stagiul complet de cotizare (ani/luni)

Stagiul minim de cotizare (ani/luni)

Iulie 1962 Octombrie 2024 62/3 32/9 15/0August 1962 Noiembrie 2024 62/3 32/9 15/0Septembrie 1962 Ianuarie 2025 62/4 32/10 15/0Octombrie 1962 Februarie 2025 62/4 32/10 15/0Noiembrie 1962 Martie 2025 62/4 32/11 15/0Decembrie 1962 Aprilie 2025 62/4 32/11 15/0Ianuarie 1963 Mai 2025 62/4 33/0 15/0Februarie 1963 Iulie 2025 62/5 33/0 15/0Martie 1963 August 2025 62/5 33/1 15/0Aprilie 1963 Septembrie 2025 62/5 33/1 15/0Mai 1963 Octombrie 2025 62/5 33/2 15/0Iunie 1963 Noiembrie 2025 62/5 33/2 15/0Iulie 1963 Ianuarie 2026 62/6 33/3 15/0August 1963 Februarie 2026 62/6 33/3 15/0Septembrie 1963 Martie 2026 62/6 33/4 15/0Octombrie 1963 Aprilie 2026 62/6 33/4 15/0Noiembrie 1963 Mai 2026 62/6 33/5 15/0Decembrie 1963 Iulie 2026 62/7 33/5 15/0Ianuarie 1964 August 2026 62/7 33/6 15/0Februarie 1964 Septembrie 2026 62/7 33/6 15/0Martie 1964 Octombrie 2026 62/7 33/7 15/0Aprilie 1964 Noiembrie 2026 62/7 33/7 15/0Mai 1964 Ianuarie 2027 62/8 33/8 15/0Iunie 1964 Februarie 2027 62/8 33/8 15/0Iulie 1964 Martie 2027 62/8 33/9 15/0August 1964 Aprilie 2027 62/8 33/9 15/0Septembrie 1964 Mai 2027 62/8 33/10 15/0Octombrie 1964 Iulie 2027 62/9 33/10 15/0Noiembrie 1964 August 2027 62/9 33/11 15/0Decembrie 1964 Septembrie 2027 62/9 33/11 15/0Ianuarie 1965 Octombrie 2027 62/9 34/0 15/0Februarie 1965 Noiembrie 2027 62/9 34/0 15/0Martie 1965 Ianuarie 2028 62/10 34/1 15/0Aprilie 1965 Februarie 2028 62/10 34/1 15/0Mai 1965 Martie 2028 62/10 34/2 15/0Iunie 1965 Aprilie 2028 62/10 34/2 15/0Iulie 1965 Mai 2028 62/10 34/3 15/0August 1965 Iunie 2028 62/10 34/3 15/0Septembrie 1965 Iulie 2028 62/10 34/4 15/0Octombrie 1965 August 2028 62/10 34/4 15/0Noiembrie 1965 Septembrie 2028 62/10 34/5 15/0Decembrie 1965 Octombrie 2028 62/10 34/5 15/0Ianuarie 1966 Noiembrie 2028 62/10 34/6 15/0Februarie 1966 Ianuarie 2029 62/11 34/6 15/0Martie 1966 Februarie 2029 62/11 34/7 15/0Aprilie 1966 Martie 2029 62/11 34/7 15/0Mai 1966 Aprilie 2029 62/11 34/8 15/0Iunie 1966 Mai 2029 62/11 34/8 15/0Iulie 1966 Iunie 2029 62/11 34/9 15/0August 1966 Iulie 2029 62/11 34/9 15/0Septembrie 1966 August 2029 62/11 34/10 15/0Octombrie 1966 Septembrie 2029 62/11 34/10 15/0Noiembrie 1966 Octombrie 2029 62/11 34/11 15/0Decembrie 1966 Noiembrie 2029 62/11 34/11 15/0Ianuarie 1967 Ianuarie 2030 63/0 35/0 15/0

Tabelul nr.2

104

Bărbaţi

Luna şi anul naşterii

Luna şi anul pensionării

Vârsta asiguratului la ieşirea la pensie (ani/luni)

Stagiul complet de cotizare (ani/luni)

Stagiul minim de cotizare (ani/luni)

Ianuarie 1939 Ianuarie 2001 62/0 30/0 10/0Februarie 1939 Februarie 2001 62/0 30/0 10/0Martie 1939 Martie 2001 62/0 30/0 10/0Aprilie 1939 Aprilie 2001 62/0 30/0 10/0Mai 1939 Mai 2001 62/0 30/0 10/0Iunie 1939 Iunie 2001 62/0 30/0 10/0Iulie 1939 Iulie 2001 62/0 30/0 10/0August 1939 August 2001 62/0 30/0 10/0Septembrie 1939 Septembrie 2001 62/0 30/0 10/0Octombrie 1939 Octombrie 2001 62/0 30/0 10/0Noiembrie 1939 Noiembrie 2001 62/0 30/0 10/0Decembrie 1939 Decembrie 2001 62/0 30/0 10/0Ianuarie 1940 Ianuarie 2002 62/0 30/0 10/0Februarie 1940 Februarie 2002 62/0 30/0 10/0Martie 1940 Martie 2002 62/0 30/0 10/0Aprilie 1940 Mai 2002 62/1 30/1 10/1Mai 1940 Iunie 2002 62/1 30/1 10/1Iunie 1940 Iulie 2002 62/1 30/1 10/1Iulie 1940 August 2002 62/1 30/1 10/1August 1940 Septembrie 2002 62/1 30/1 10/1Septembrie 1940 Noiembrie 2002 62/2 30/2 10/2Octombrie 1940 Decembrie 2002 62/2 30/2 10/2Noiembrie 1940 Ianuarie 2003 62/2 30/2 10/2Decembrie 1940 Februarie 2003 62/2 30/2 10/2Ianuarie 1941 Martie 2003 62/2 30/2 10/2Februarie 1941 Mai 2003 62/3 30/3 10/3Martie 1941 Iunie 2003 62/3 30/3 10/3Aprilie 1941 Iulie 2003 62/3 30/3 10/3Mai 1941 August 2003 62/3 30/3 10/3Iunie 1941 Septembrie 2003 62/3 30/3 10/3Iulie 1941 Noiembrie 2003 62/4 30/4 10/4August 1941 Decembrie 2003 62/4 30/4 10/4Septembrie 1941 Ianuarie 2004 62/4 30/4 10/4Octombrie 1941 Februarie 2004 62/4 30/4 10/4Noiembrie 1941 Martie 2004 62/4 30/4 10/4Decembrie 1941 Mai 2004 62/5 30/5 10/5Ianuarie 1942 Iunie 2004 62/5 30/5 10/5Februarie 1942 Iulie 2004 62/5 30/5 10/5Martie 1942 August 2004 62/5 30/5 10/5Aprilie 1942 Septembrie 2004 62/5 30/5 10/5Mai 1942 Noiembrie 2004 62/6 30/6 10/6Iunie 1942 Decembrie 2004 62/6 30/6 10/6Iulie 1942 Ianuarie 2005 62/6 30/6 10/6August 1942 Februarie 2005 62/6 30/6 10/6Septembrie 1942 Martie 2005 62/6 30/6 10/6Octombrie 1942 Mai 2005 62/7 30/7 10/7Noiembrie 1942 Iunie 2005 62/7 30/7 10/7Decembrie 1942 Iulie 2005 62/7 30/7 10/7Ianuarie 1943 Septembrie 2005 62/8 30/8 10/8Februarie 1943 Octombrie 2005 62/8 30/8 10/8Martie 1943 Noiembrie 2005 62/8 30/8 10/8Aprilie 1943 Ianuarie 2006 62/9 30/9 10/9Mai 1943 Februarie 2006 62/9 30/9 10/9Iunie 1943 Martie 2006 62/9 30/9 10/9Iulie 1943 Mai 2006 62/10 30/10 10/10August 1943 Iunie 2006 62/10 30/10 10/10Septembrie 1943 Iulie 2006 62/10 30/10 10/10

105

Octombrie 1943 Septembrie 2006 62/11 30/11 10/11Noiembrie 1943 Octombrie 2006 62/11 30/11 10/11Decembrie 1943 Noiembrie 2006 62/11 30/11 10/11Ianuarie 1944 Ianuarie 2007 63/0 31/0 11/0Februarie 1944 Februarie 2007 63/0 31/0 11/0Martie 1944 Martie 2007 63/0 31/0 11/0Aprilie 1944 Mai 2007 63/1 31/2 11/2Mai 1944 Iunie 2007 63/1 31/2 11/2Iunie 1944 Iulie 2007 63/1 31/2 11/2Iulie 1944 Septembrie 2007 63/2 31/4 11/4August 1944 Octombrie 2007 63/2 31/4 11/4Septembrie 1944 Noiembrie 2007 63/2 31/4 11/4Octombrie 1944 Ianuarie 2008 63/3 31/6 11/6Noiembrie 1944 Februarie 2008 63/3 31/6 11/6Decembrie 1944 Martie 2008 63/3 31/6 11/6Ianuarie 1945 Mai 2008 63/4 31/8 11/8Februarie 1945 Iunie 2008 63/4 31/8 11/8Martie 1945 Iulie 2008 63/4 31/8 11/8Aprilie 1945 Septembrie 2008 63/5 31/10 11/10Mai 1945 Octombrie 2008 63/5 31/10 11/10Iunie 1945 Noiembrie 2008 63/5 31/10 11/10Iulie 1945 Ianuarie 2009 63/6 32/0 12/0August 1945 Februarie 2009 63/6 32/0 12/0Septembrie 1945 Martie 2009 63/6 32/0 12/0Octombrie 1945 Mai 2009 63/7 32/2 12/2Noiembrie 1945 Iunie 2009 63/7 32/2 12/2Decembrie 1945 Iulie 2009 63/7 32/2 12/2Ianuarie 1946 Septembrie 2009 63/8 32/4 12/4Februarie 1946 Octombrie 2009 63/8 32/4 12/4Martie 1946 Noiembrie 2009 63/8 32/4 12/4Aprilie 1946 Ianuarie 2010 63/9 32/6 12/6Mai 1946 Februarie 2010 63/9 32/6 12/6Iunie 1946 Martie 2010 63/9 32/6 12/6Iulie 1946 Mai 2010 63/10 32/8 12/8August 1946 Iunie 2010 63/10 32/8 12/8Septembrie 1946 Iulie 2010 63/10 32/8 12/8Octombrie 1946 Septembrie 2010 63/11 32/10 12/10Noiembrie 1946 Octombrie 2010 63/11 32/10 12/10Decembrie 1946 Noiembrie 2010 63/11 32/10 12/10Ianuarie 1947 Ianuarie 2011 64/0 33/0 13/0Februarie 1947 Februarie 2011 64/0 33/0 13/0Martie 1947 Martie 2011 64/0 33/0 13/0Aprilie 1947 Mai 2011 64/1 33/2 13/2Mai 1947 Iunie 2011 64/1 33/2 13/2Iunie 1947 Iulie 2011 64/1 33/2 13/2Iulie 1947 Septembrie 2011 64/2 33/4 13/4August 1947 Octombrie 2011 64/2 33/4 13/4Septembrie 1947 Noiembrie 2011 64/2 33/4 13/4Octombrie 1947 Ianuarie 2012 64/3 33/6 13/6Noiembrie 1947 Februarie 2012 64/3 33/6 13/6Decembrie 1947 Martie 2012 64/3 33/6 13/6Ianuarie 1948 Mai 2012 64/4 33/8 13/8Februarie 1948 Iunie 2012 64/4 33/8 13/8Martie 1948 Iulie 2012 64/4 33/8 13/8Aprilie 1948 Septembrie 2012 64/5 33/10 13/10Mai 1948 Octombrie 2012 64/5 33/10 13/10Iunie 1948 Noiembrie 2012 64/5 33/10 13/10Iulie 1948 Ianuarie 2013 64/6 34/0 14/0August 1948 Februarie 2013 64/6 34/0 14/0Septembrie 1948 Martie 2013 64/6 34/0 14/0Octombrie 1948 Mai 2013 64/7 34/2 14/2Noiembrie 1948 Iunie 2013 64/7 34/2 14/2

106

Decembrie 1948 Iulie 2013 64/7 34/2 14/2Ianuarie 1949 Septembrie 2013 64/8 34/4 14/4Februarie 1949 Octombrie 2013 64/8 34/4 14/4Martie 1949 Noiembrie 2013 64/8 34/4 14/4Aprilie 1949 Ianuarie 2014 64/9 34/6 14/6Mai 1949 Februarie 2014 64/9 34/6 14/6Iunie 1949 Martie 2014 64/9 34/6 14/6Iulie 1949 Mai 2014 64/10 34/8 14/8August 1949 Iunie 2014 64/10 34/8 14/8Septembrie 1949 Iulie 2014 64/10 34/8 14/8Octombrie 1949 Septembrie 2014 64/11 34/10 14/10Noiembrie 1949 Octombrie 2014 64/11 34/10 14/10Decembrie 1949 Noiembrie 2014 64/11 34/10 14/10Ianuarie 1950 Ianuarie 2015 65/0 35/0 15/0Februarie 1950 Februarie 2015 65/0 35/0 15/0Martie 1950 Martie 2015 65/0 35/0 15/0

ANEXA Nr. 6

VÂRSTE STANDARD de pensionare, stagii complete şi stagii minime de cotizare în specialitate, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice

Tabelul nr.3Femei-Bărbaţi

Luna şi anul naşterii

Luna şi anul pensionării

Vârsta asiguratului la ieşirea la pensie (ani/luni)

Stagiul complet de cotizare (ani/luni)

Stagiul minim de cotizare (ani/luni)

Până în ianuarie 1956 inclusiv

Ianuarie 2011 55/0 20/0 15/0

Februarie 1956 Februarie 2011 55/0 20/1 15/0Martie 1956 Martie 2011 55/0 20/2 15/0Aprilie 1956 Mai 2011 55/1 20/3 15/1Mai 1956 Iunie 2011 55/1 20/3 15/1Iunie 1956 Iulie 2011 55/1 20/4 15/1Iulie 1956 Septembrie 2011 55/2 20/4 15/2August 1956 Octombrie 2011 55/2 20/5 15/2Septembrie 1956 Noiembrie 2011 55/2 20/5 15/2Octombrie 1956 Ianuarie 2012 55/3 20/6 15/3Noiembrie 1956 Februarie 2012 55/3 20/7 15/3Decembrie 1956 Martie 2012 55/3 20/8 15/3Ianuarie 1957 Mai 2012 55/4 20/9 15/4Februarie 1957 Iunie 2012 55/4 20/9 15/4Martie 1957 Iulie 2012 55/4 20/10 15/4Aprilie 1957 Septembrie 2012 55/5 20/10 15/5Mai 1957 Octombrie 2012 55/5 20/11 15/5Iunie 1957 Noiembrie 2012 55/5 20/11 15/5Iulie 1957 Ianuarie 2013 55/6 21/0 15/6August 1957 Februarie 2013 55/6 21/1 15/6Septembrie 1957 Martie 2013 55/6 21/2 15/6Octombrie 1957 Mai 2013 55/7 21/3 15/7Noiembrie 1957 Iunie 2013 55/7 21/3 15/7Decembrie 1957 Iulie 2013 55/7 21/4 15/7Ianuarie 1958 Septembrie 2013 55/8 21/4 15/8Februarie 1958 Octombrie 2013 55/8 21/5 15/8Martie 1958 Noiembrie 2013 55/8 21/5 15/8Aprilie 1958 Ianuarie 2014 55/9 21/6 15/9

107

Luna şi anul naşterii

Luna şi anul pensionării

Vârsta asiguratului la ieşirea la pensie (ani/luni)

Stagiul complet de cotizare (ani/luni)

Stagiul minim de cotizare (ani/luni)

Mai 1958 Februarie 2014 55/9 21/7 15/9Iunie 1958 Martie 2014 55/9 21/8 15/9Iulie 1958 Mai 2014 55/10 21/9 15/10August 1958 Iunie 2014 55/10 21/9 15/10Septembrie 1958 Iulie 2014 55/10 21/10 15/10Octombrie 1958 Septembrie 2014 55/11 21/10 15/11Noiembrie 1958 Octombrie 2014 55/11 21/11 15/11Decembrie 1958 Noiembrie 2014 55/11 21/11 15/11Ianuarie 1959 Ianuarie 2015 56/0 22/0 16/0Februarie 1959 Februarie 2015 56/0 22/1 16/0Martie 1959 Martie 2015 56/0 22/2 16/0Aprilie 1959 Mai 2015 56/1 22/3 16/1Mai 1959 Iunie 2015 56/1 22/3 16/1Iunie 1959 Iulie 2015 56/1 22/4 16/1Iulie 1959 Septembrie 2015 56/2 22/4 16/2August 1959 Octombrie 2015 56/2 22/5 16/2Septembrie 1959 Noiembrie 2015 56/2 22/5 16/2Octombrie 1959 Ianuarie 2016 56/3 22/6 16/3Noiembrie 1959 Februarie 2016 56/3 22/7 16/3Decembrie 1959 Martie 2016 56/3 22/8 16/3Ianuarie 1960 Mai 2016 56/4 22/9 16/4Februarie 1960 Iunie 2016 56/4 22/9 16/4Martie 1960 Iulie 2016 56/4 22/10 16/4Aprilie 1960 Septembrie 2016 56/5 22/10 16/5Mai 1960 Octombrie 2016 56/5 22/11 16/5Iunie 1960 Noiembrie 2016 56/5 22/11 16/5Iulie 1960 Ianuarie 2017 56/6 23/0 16/6August 1960 Februarie 2017 56/6 23/1 16/6Septembrie 1960 Martie 2017 56/6 23/2 16/6Octombrie 1960 Mai 2017 56/7 23/3 16/7Noiembrie 1960 Iunie 2017 56/7 23/3 16/7Decembrie 1960 Iulie 2017 56/7 23/4 16/7Ianuarie 1961 Septembrie 2017 56/8 23/4 16/8Februarie 1961 Octombrie 2017 56/8 23/5 16/8Martie1961 Noiembrie 2017 56/8 23/5 16/8Aprilie 1961 Ianuarie 2018 56/9 23/6 16/9Mai 1961 Februarie 2018 56/9 23/7 16/9Iunie 1961 Martie 2018 56/9 23/8 16/9Iulie 1961 Mai 2018 56/10 23/9 16/10August 1961 Iunie 2018 56/10 23/9 16/10Septembrie 1961 Iulie 2018 56/10 23/10 16/10Octombrie 1961 Septembrie 2018 56/11 23/10 16/11Noiembrie 1961 Octombrie 2018 56/11 23/11 16/11Decembrie 1961 Noiembrie 2018 56/11 23/11 16/11Ianuarie 1962 Ianuarie 2019 57/0 24/0 17/0Februarie 1962 Februarie 2019 57/0 24/1 17/0Martie 1962 Martie 2019 57/0 24/2 17/0Aprilie 1962 Mai 2019 57/1 24/3 17/1Mai 1962 Iunie 2019 57/1 24/3 17/1Iunie 1962 Iulie 2019 57/1 24/4 17/1Iulie 1962 Septembrie 2019 57/2 24/4 17/2August 1962 Octombrie 2019 57/2 24/5 17/2Septembrie 1962 Noiembrie 2019 57/2 24/5 17/2Octombrie 1962 Ianuarie 2020 57/3 24/6 17/3Noiembrie 1962 Februarie 2020 57/3 24/7 17/3Decembrie 1962 Martie 2020 57/3 24/8 17/3Ianuarie 1963 Mai 2020 57/4 24/9 17/4Februarie 1963 Iunie 2020 57/4 24/9 17/4

108

Luna şi anul naşterii

Luna şi anul pensionării

Vârsta asiguratului la ieşirea la pensie (ani/luni)

Stagiul complet de cotizare (ani/luni)

Stagiul minim de cotizare (ani/luni)

Martie 1963 Iulie 2020 57/4 24/10 17/4Aprilie 1963 Septembrie 2020 57/5 24/10 17/5Mai 1963 Octombrie 2020 57/5 24/11 17/5Iunie 1963 Noiembrie 2020 57/5 24/11 17/5Iulie 1963 Ianuarie 2021 57/6 25/0 17/6August 1963 Februarie 2021 57/6 25/1 17/6Septembrie 1963 Martie 2021 57/6 25/2 17/6Octombrie 1963 Mai 2021 57/7 25/3 17/7Noiembrie 1963 Iunie 2021 57/7 25/3 17/7Decembrie 1963 Iulie 2021 57/7 25/4 17/7Ianuarie 1964 Septembrie 2021 57/8 25/4 17/8Februarie 1964 Octombrie 2021 57/8 25/5 17/8Martie 1964 Noiembrie 2021 57/8 25/5 17/8Aprilie 1964 Ianuarie 2022 57/9 25/6 17/9Mai 1964 Februarie 2022 57/9 25/7 17/9Iunie 1964 Martie 2022 57/9 25/8 17/9Iulie 1964 Mai 2022 57/10 25/9 17/10August 1964 Iunie 2022 57/10 25/9 17/10Septembrie 1964 Iulie 2022 57/10 25/10 17/10Octombrie 1964 Septembrie 2022 57/11 25/10 17/11Noiembrie 1964 Octombrie 2022 57/11 25/11 17/11Decembrie 1964 Noiembrie 2022 57/11 25/11 17/11Ianuarie 1965 Ianuarie 2023 58/0 26/0 18/0Februarie 1965 Februarie 2023 58/0 26/1 18/0Martie 1965 Martie 2023 58/0 26/2 18/0Aprilie 1965 Mai 2023 58/1 26/3 18/1Mai 1965 Iunie 2023 58/1 26/3 18/1Iunie 1965 Iulie 2023 58/1 26/4 18/1Iulie 1965 Septembrie 2023 58/2 26/4 18/2August 1965 Octombrie 2023 58/2 26/5 18/2Septembrie 1965 Noiembrie 2023 58/2 26/5 18/2Octombrie 1965 Ianuarie 2024 58/3 26/6 18/3Noiembrie 1965 Februarie 2024 58/3 26/7 18/3Decembrie 1965 Martie 2024 58/3 26/8 18/3Ianuarie 1966 Mai 2024 58/4 26/9 18/4Februarie 1966 Iunie 2024 58/4 26/9 18/4Martie 1966 Iulie 2024 58/4 26/10 18/4Aprilie 1966 Septembrie 2024 58/5 26/10 18/5Mai 1966 Octombrie 2024 58/5 26/11 18/5Iunie1966 Noiembrie 2024 58/5 26/11 18/5Iulie 1966 Ianuarie 2025 58/6 27/0 18/6August 1966 Februarie 2025 58/6 27/1 18/6Septembrie 1966 Martie 2025 58/6 27/2 18/6Octombrie 1966 Mai 2025 58/7 27/3 18/7Noiembrie 1966 Iunie 2025 58/7 27/3 18/7Decembrie 1966 Iulie 2025 58/7 27/4 18/7Ianuarie 1967 Septembrie 2025 58/8 27/4 18/8Februarie 1967 Octombrie 2025 58/8 27/5 18/8Martie 1967 Noiembrie 2025 58/8 27/5 18/8Aprilie 1967 Ianuarie 2026 58/9 27/6 18/9Mai 1967 Februarie 2026 58/9 27/7 18/9Iunie 1967 Martie 2026 58/9 27/8 18/9Iulie 1967 Mai 2026 58/10 27/9 18/10August 1967 Iunie 2026 58/10 27/9 18/10Septembrie 1967 Iulie 2026 58/10 27/10 18/10Octombrie 1967 Septembrie 2026 58/11 27/10 18/11Noiembrie 1967 Octombrie 2026 58/11 27/11 18/11Decembrie 1967 Noiembrie 2026 58/11 27/11 18/11

109

Luna şi anul naşterii

Luna şi anul pensionării

Vârsta asiguratului la ieşirea la pensie (ani/luni)

Stagiul complet de cotizare (ani/luni)

Stagiul minim de cotizare (ani/luni)

Ianuarie 1968 Ianuarie 2027 59/0 28/0 19/0Februarie 1968 Februarie 2027 59/0 28/1 19/0Martie 1968 Aprilie 2027 59/1 28/2 19/1Aprilie 1968 Mai 2027 59/1 28/3 19/1Mai 1968 Iulie 2027 59/2 28/4 19/2Iunie 1968 August 2027 59/2 28/5 19/2Iulie 1968 Octombrie 2027 59/3 28/6 19/3August 1968 Noiembrie 2027 59/3 28/7 19/3Septembrie 1968 Ianuarie 2028 59/4 28/8 19/4Octombrie 1968 Februarie 2028 59/4 28/9 19/4Noiembrie 1968 Aprilie 2028 59/5 28/10 19/5Decembrie 1968 Mai 2028 59/5 28/11 19/5Ianuarie 1969 Iulie 2028 59/6 29/0 19/6Februarie 1969 August 2028 59/6 29/1 19/6Martie 1969 Octombrie 2028 59/7 29/2 19/7Aprilie 1969 Noiembrie 2028 59/7 29/3 19/7Mai 1969 Ianuarie 2029 59/8 29/4 19/8Iunie 1969 Februarie 2029 59/8 29/5 19/8Iulie 1969 Aprilie 2029 59/9 29/6 19/9August 1969 Mai 2029 59/9 29/7 19/9Septembrie 1969 Iulie 2029 59/10 29/8 19/10Octombrie 1969 August 2029 59/10 29/9 19/10Noiembrie 1969 Octombrie 2029 59/11 29/10 19/11Decembrie 1969 Noiembrie 2029 59/11 29/11 19/11Ianuarie 1970 Ianuarie 2030 60/0 30/0 20/0

  

110

Reducerea varstelor standard de pensionare Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare şi au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 1 din Legea nr. 263/2010:  Tabelul nr.4

Stagiul de cotizare realizat în condiţiideosebite (ani împliniţi)

Reducerea vârstei standardde pensionare cu:

Ani Luni

6 1 0

8 1 6

10 2 0

12 2 6

14 3 0

16 3 6

18 4 0

20 4 6

22 5 0

24 5 6

26 6 0

28 6 6

30 7 0

32 7 6

35 8 0

 Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare şi au realizat stagii de cotizare în în locurile de

muncă încadrate:-  în alte condiţii de muncă prevăzute la  art. 29 alin. (2) - în domeniul apărării naţionale, ordinii

publice şi siguranţei naţionale, încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii se realizează pe baza criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi a activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare, şi de Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru poliţişti, cu modificările ulterioare

-  şi în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) - unităţile miniere; activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii; activităţile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi; aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1; activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3; activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4

 Au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 2 din Legea nr. 263/2010:

          Tabelul nr.5

111

Stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale (ani împliniţi)

Reducerea vârstei standard de pensionare cu:

Ani Luni

2 1 -

3 1 6

4 2 -

5 2 6

6 3 -

7 3 6

8 4 -

9 4 6

10 5 -

11 5 6

12 6 -

13 6 6

14 7 -

15 7 6

16 8 -

17 8 6

18 9 -

19 9 6

20 10 -

21 10 6

22 11 -

23 11 6

24 12 -

25 12 6

26 de ani şi peste 13 -

 Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare şi au stabilite drepturi privind vechimea în muncă, în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a)-c) şi la alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu câte 6 luni, pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în străinătate, după data de 23 august 1944, şi/sau de prizonierat.

Cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale beneficiază de reducerile prevăzute la alin. (1), dacă au realizat stagiul minim de cotizare în specialitate prevăzut în anexa nr. 6.

Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în  unităţile miniere desfăşurând activitate în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 20 de ani, vârsta standard de pensionare redusă neputând fi mai mică de 45 de ani.

112

Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în  următoarele profesii: balerin, dansator, acrobat, jongler, clovn, călăreţ de circ, dresor de animale sălbatice, solist vocal de operă şi de operetă, instrumentist la instrumente de suflat, cascador, beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 15 ani, vârsta standard de pensionare redusă neputând fi mai mică de 50 de ani, cu excepţia balerinilor şi acrobaţilor pentru care vârsta de pensionare nu poate fi mai mică de 40 de ani pentru femei şi 45 de ani pentru bărbaţi.

Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 15 ani în zona I de expunere la radiaţii sau de cel puţin 17 ani în zona a II-a de expunere la radiaţii, în activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă.

Pentru persoanele prevăzute la aliniatul de mai sus, stagiul complet de cotizare este de 22 ani şi 6 luni, în cazul celor care au desfăşurat activitate în zona I de expunere la radiaţii, respectiv de 25 de ani şi 6 luni, în cazul celor care au desfăşurat activitate în zona a II-a de expunere la radiaţii.

Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, în funcţie de gradul de handicap, după cum urmează:    a) cu 15 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap grav, dacă au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calităţii de asigurat, cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare;    b) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap accentuat, dacă au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calităţii de asigurat, cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare;    c) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap mediu, dacă au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calităţii de asigurat, stagiul complet de cotizare.  Asiguratii nevazatori beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, daca au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare prevazut de lege.  Reducerile vârstelor standard de pensionare prevăzute la art. 55, precum şi cele prevăzute de alte acte normative pot fi cumulate fără ca reducerea totală să fie mai mare de 13 ani.

Vârstele de pensionare reduse în condiţiile aliniatului de mai sus nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 52 de ani pentru bărbaţi, respectiv de 45 de ani pentru Cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

În situaţia personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) se aplică numai în condiţiile realizării numărului minim de ore de zbor, salturi sau starturi aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 581/2001 privind criteriile de încadrare a personalului navigant din aviaţia civilă în condiţii speciale de muncă.  Activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii sunt cele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 583/2001 privind stabilirea criteriilor de încadrare a activităţilor de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare din zonele I şi II de expunere la radiaţii.  Activităţile din anexa nr. 2, avizate în condiţii speciale de muncă, realizate în unităţile din anexa nr. 3 se consideră în condiţii speciale de muncă numai dacă acestea se desfăşoară pe durata programului normal de lucru dintr-o lună.

  

Persoanele prevazute la pct. a) si b) au dreptul la pensie de invaliditate indiferent de stagiul realizat. Persoanele care si-au pierdut capacitatea de munca din cauza unor boli obisnuite sau a unor accidente care nu au legatura cu munca beneficiaza de pensie de invaliditate daca au realizat stagiul de cotizare necesar in raport cu varsta, conform tabelului de mai jos

Tabelul nr. 6

Varsta persoanei la data emiterii deciziei medicale asupra capacitatii de munca (ani)

Stagiul de cotizare necesar (ani)

sub 20 120 - 23 223 - 25 325 - 29 629 - 33 933 - 37 1137 - 41 1441 - 45 1745 - 49 2049 - 53 2353 - 57 25

113

57 - 60 26peste 60 27

.

ANEXA Nr. 6 la norme

Nr. .................. din ..................

C E R E R Eprivind acordarea pensiei pentru limită de vârstă/pensiei anticipate/pensiei anticipate parţiale

Către Casa Teritorială/Sectorială de Pensii ............................

Subsemnatul (a) ............................................, având codul numeric personal ................................................. domiciliat(ă)în localitatea ............................., str. ............................ nr. .........., bl. .........., sc. .........., et. .........., ap. .........., judeţul .................., posesor/posesoare al(a) actului de identitate seria ....... nr. ..................., eliberat de ................................. la data de ...................., născut(ă) la data de ................. în localitatea/judeţul ................................., fiul (fiica) lui .............................. şi al(a) ............................., solicit înscrierea la pensie pentru limită de vârstă/pensie anticipată/pensie anticipată parţială.

În acest scop depun următoarele:— carnet de muncă seria .................. nr. .................., în original şi copie;— carnet de asigurări sociale seria .................. nr. .................., în original şi copie;— livret militar seria .................. nr. .................., în copie;— buletin/carte de identitate seria .................. nr. .................., în copie;— certificat de naştere şi/sau certificate de căsătorie seria .................. nr. .................., în copie;— diploma de studii şi foaia matricolă, în copii, sau adeverinţă de certificare a perioadelor de studii

învăţământ superior nr. .................. din ..................;— adeverinţă privind sporurile la salariu ............................;— adeverinţă privind grupa superioară/condiţii de muncă ......................;— alte acte pentru dovedirea perioadelor de activitate şi a veniturilor realizate ................... .Declar pe propria răspundere, sub sancţiunile prevăzute de Codul penal pentru declaraţii false, că:— sunt/nu sunt asigurat(ă);— primesc/nu primesc o altă pensie sau ajutor social — dosar nr. ..................;— primesc/nu primesc pensie din alt sistem de pensii integrat sistemului public de pensii — dosar

nr. ..................;— primesc/nu primesc pensie din alt sistem de pensii neintegrat sistemului public de pensii — dosar nr.

..................;— primesc/nu primesc indemnizaţie — dosar nr. ..................;— primesc/nu primesc indemnizaţie de şomaj;— primesc/nu primesc indemnizaţie acordată persoanelor cu handicap.Mă oblig a anunţa, în termen de 15 zile, casei teritoriale/sectoriale de pensii orice schimbare ce va

surveni în cele declarate mai sus.În cazul în care nu îmi voi respecta declaraţia asumată prin prezenta cerere, mă oblig să restitui integral

sumele încasatenelegal, suportând rigorile legii.

Am completat şi am citit cu atenţie conţinutul declaraţiei de mai sus, după care am semnat.

Data .................. Semnătura............................

114

ANEXA Nr. 7la norme

Nr. .................. din ..................

C E R E R Epentru acordarea pensiei de invaliditate

Către Casa Teritorială/Sectorială de Pensii ..................

Subsemnatul(a) ............................................, având codul numeric personal ..................................., domiciliat(ă) înlocalitatea ................................, str. ............................ nr. .........., bl. .........., sc. .........., et. .........., ap. .........., judeţul ..................,posesor/posesoare al(a) actului de identitate seria ....... nr. ..................., eliberat de ................................. la data de ...................., născut(ă) la data de .................. în localitatea/judeţul .................., fiul (fiica) lui .................. şi al(a) .................., solicit înscrierea la pensie de invaliditate.

În acest scop depun următoarele acte:— carnet de muncă seria .................. nr. .................., în original şi copie;— carnet de asigurări sociale seria .................. nr. .................., în original şi copie;— livret militar seria .................. nr. .................., în copie;— buletin/carte de identitate seria .................. nr. .................., în copie;— certificat de naştere şi/sau certificate de căsătorie seria .................. nr. .................., în copie;— diploma de studii şi foaia matricolă, în copii, sau adeverinţa de certificare a perioadelor de studii

învăţământ superior nr. .................. din ..................;— adeverinţă privind sporurile la salariu ...................................;— adeverinţă privind grupa superioară/condiţii de muncă ..................;— alte acte pentru dovedirea perioadelor de activitate şi a veniturilor realizate ..................;— adeverinţă din care să reiasă data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de

muncă sau, după caz, data încetării calităţii de asigurat ..................;— decizia medicală asupra capacităţii de muncă;— FIAM/BP2 pentru accident de muncă/boală profesională nr. .................. din .................., în copie.Declar pe proprie răspundere, sub sancţiunile prevăzute de Codul penal pentru declaraţii false, că:— sunt/nu sunt asigurat(ă);— primesc/nu primesc o altă pensie sau ajutor social — dosar nr. ..................;— primesc/nu primesc pensie din alt sistem de pensii integrat sistemului public de pensii — dosar

nr. ..................;— primesc/nu primesc pensie din alt sistem de pensii neintegrat sistemului public de pensii — dosar nr.

..................;— primesc/nu primesc indemnizaţie — dosar nr. ..................;— primesc/nu primesc indemnizaţie de şomaj;— primesc/nu primesc indemnizaţie acordată persoanelor cu handicap.Mă oblig a anunţa, în termen de 15 zile, casei teritoriale/sectoriale de pensii orice schimbare ce va

surveni în cele declarate mai sus.În cazul în care nu îmi voi respecta declaraţia asumată prin prezenta cerere, mă oblig să restitui integral

sumele încasate nelegal, suportând rigorile legii.Am completat şi am citit cu atenţie conţinutul declaraţiei de mai sus, după care am semnat.

Data .................. Semnătura ...............................

115

ANEXA Nr. 8la norme

Nr. .................. din ..................

C E R E R Epentru acordarea pensiei de urmaş

Către Casa Teritorială/Sectorială de Pensii ........................

Subsemnatul(a) ........................................, în calitate de soţ supravieţuitor/fiu/fiică/tutore/curator, având codul numeric personal .................................,domiciliat(ă) în localitatea ................, str. ................ nr. .........., bl. ......., sc. ......, et. ......., ap. ..........., judeţul ..........................., posesor(posesoare) al(a) actului de identitate seria ........ nr. ....................., eliberat(ă) de ............................. la data de .............., născut(ă) la data de ...................... în localitatea/judeţul ......................., fiul (fiica) lui ............. şi al(a) .................., solicit înscrierea la pensie de urmaş după susţinătorul ...................., decedat(ă) la data de ..............., în calitate de asigurat/pensionar, având codul numeric personal ............................/dosar pensie nr. ................., pentru titularii (numele şi calitatea):

1. ...................................................................................;2. ...................................................................................;3. ...................................................................................;4. ...................................................................................;5. ................................................................................. .

În acest scop depun următoarele acte:— carnet de muncă seria ........... nr. ..........., în original şi copie;— carnet de asigurări sociale seria ........... nr. .........., în original şi copie;— livret militar seria ................ nr. ............., în copie;— diploma de studii şi foaia matricolă, în copii, sau adeverinţa de certificare a perioadelor de studii

învăţământ superior nr. ................. din ..................;— adeverinţa privind sporurile la salariu .....................;— adeverinţa privind grupa superioară/condiţii de muncă ......................;— act doveditor din care să reiasă cauza decesului;— FIAM, pentru decesul cauzat de accident de muncă, în copie;— BP2 şi certificat medical constatator al decesului, pentru decesul cauzat de boală profesională,în

copie;— certificat de deces seria ............ nr. ............., în copie;— act de stare civilă (buletin/carte de identitate, certificat de naştere, certificat de căsătorie);— adeverinţa de studii;— decizia medicală asupra capacităţii de muncă;—talon de plată a pensiei sau copia deciziei de pensie.

D E C L A R A Ţ I E

Declar pe propria răspundere, sub sancţiunile prevăzute de Codul penal pentru declaraţii neadevărate, că:

— nu am săvârşit infracţiunea de omor sau tentativă de omor asupra susţinătorului decedat;— nu sunt asigurat;— nu realizez venituri lunare mai mari de 35% din câştigul salarial mediu brut;— primesc/nu primesc indemnizaţii prevăzute de legi speciale — dosar nr. ............;— primesc/nu primesc o altă pensie sau ajutor social — dosar nr. ...............;— primesc/nu primesc indemnizaţie de şomaj;— nu s-a desfăcut căsătoria cu susţinătorul decedat;— după decesul susţinătorului nu m-am recăsătorit.Mă oblig ca la împlinirea vârstei de 16 ani şi la începerea fiecărui an şcolar/universitar să prezint, în

termen de 10 zile, casei teritoriale/sectoriale de pensii dovada continuării studiilor (în cazul copiilor urmaşi).Mă oblig a anunţa, în termen de 15 zile, casei teritoriale/sectoriale de pensii orice schimbare ce va

surveni în cele declarate mai sus.În cazul în care nu îmi voi respecta declaraţia asumată prin prezenta cerere, mă oblig să restitui integral

sumele încasate nelegal, suportând rigorile legii.Am completat şi am citit cu atenţie conţinutul declaraţiei de mai sus, după care am semnat.

Data ................ Semnătura.........................

116

I. ACTE NECESARE DEPUNERE DOSAR  PENTRU CERTIFICAT DE ÎNCADRARE ÎN GRAD DE  HANDICAP

ACT DE IDENTITATE - original şi copie xerox;În funcţie de statutul socio-profesional:ADEVERINŢĂ DE SALARIAT - pentru    salariaţi - în original;sauDECIZIE DE PENSIONARE (pensie limită de vârstă sau pensie de invaliditate cu specificarea datei de

revizuire) şi ULTIMUL TALON DE PENSIE - pentru pensionari - în copie xerox;sauADEVERINŢĂ DE LA ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE  - pentru cei care nu realizează

venituri - în original;DOCUMENTE   MEDICALE necesare  evaluării  complexe realizată în conformitate cu  criteriile

medico-psihosociale emise prin Ordinul ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse si al ministrului sanatatii publice Nr.762/1.992/2000:

SCRISOARE MEDICALĂ - TIP, completată de medicul de familie cu bolile aflate în evidenţă,  pentru persoanele care depun dosarul pentru prima dată -în original; (anexă)

SCRISOARE, REFERAT SAU CERTIFICAT MEDICAL DE LA MEDICUL  SPECIALIST cu specificare diagnosticului, a stadiului bolii şi a stării prezente şi - după caz - data debutului bolii - în original;

ALTE ACTE MEDICALE (BILETE DE IEŞIRE DIN SPITAL, ANALIZE    MEDICALE, COPII FIŞE DISPENSARIZARE, etc.) - după caz sau la solicitarea specialiştilor Serviciului Evaluare Complexă;

II. ACTE NECESARE DEPUNERE DOSAR PENTRU CERTIFICAT DE ÎNCADRARE ÎN   GRAD   DE     HANDICAP   ÎN   SCOPUL   PENSIONĂRII   ÎN   CONFORMITATE   CU PREVEDERILE   LEGII NR.263/2010   PRIVIND   SISTEMUL   UNITAR   DE   PENSII   PUBLICE

ACT DE IDENTITATE  - original şi copie xerox;În funcţie de statutul socio-profesional:ADEVERINŢĂ DE SALARIAT - pentru    salariaţi - în original;sauDECIZIE DE PENSIONARE INVALIDITATE (cu specificarea datei de revizuire) şi ULTIMUL

TALON DE PENSIE - pentru pensionari de invaliditate - în copie xerox;sauADEVERINŢĂ DE LA ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE  - pentru cei care nu

realizează venituri -în original;COPIE XEROX CARTE DE MUNCĂ;SCRISOARE, REFERAT SAU CERTIFICAT MEDICAL DE LA MEDICUL  SPECIALIST cu

specificare diagnosticului, a stadiului bolii şi a stării prezente precum şi cu DATA DEBUTULUI BOLII - în original; însoţite de un act medical vechi sau extras din fişa de consultaţii, data luării în evidenţă, examenul medical la angajare, situate însă anterior angajării;

ALTE ACTE MEDICALE (BILETE DE IEŞIRE DIN SPITAL, ANALIZE MEDICALE, COPII FIŞE DISPENSARIZARE, etc.) - după caz sau la solicitarea specialiştilor Serviciului Evaluare Complexă;

III. ACTE NECESARE DEPUNERE DOSAR   PENTRU CERTIFICAT DE ORIENTARE PROFESIONALĂ   A PERSOANELOR ADULTE CU HANDICAP

ACT DE IDENTITATE  - original şi copie xerox;CERTIFICAT DE INCADRARE IN GRAD DE HANDICAP - copie xerox;ULTIMA DIPLOMĂ DE STUDII - copie xerox;ADEVERINŢĂ DE SALARIAT şi/sau de ELEV/STUDENT (dupa caz) - în original;ADEVERINŢĂ DE LA ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE  - pentru cei care nu realizează

venituri -în original;DECIZIE DE PENSIONARE INVALIDITATE (cu specificarea datei de revizuire) şi ULTIMUL

TALON DE PENSIE - pentru pensionari de invaliditate gradul 3  - în copie xerox;SCRISOARE, REFERAT SAU CERTIFICAT MEDICAL DE LA MEDICUL  SPECIALIST cu

specificare diagnosticului, a stadiului bolii şi a stării prezente şi - după caz - data debutului bolii - în original;    AVIZ pentru a desfasura activităţi profesionale -  eliberat de medicul  specialist în medicina muncii - în

original;   

117

IV. ACTE   NECESARE   DEPUNERE   DOSAR     PENTRU   ACORDAREA MĂSURII   DE   PROTECŢIE   PERSOANELOR     ADULTE   CU   HANDICAP   ÎN   CENTRE   DE   ZI

ACT DE IDENTITATE - original şi copie xerox; În funcţie de statutul socio-profesional:ADEVERINŢĂ DE SALARIAT - pentru salariaţi - în original;sauDECIZIE DE PENSIONARE (pensie limită de vârstă sau pensie de invaliditate cu specificarea datei de

revizuire) ŞI ULTIMUL TALON DE PENSIE - pentru pensionari - în copie xerox;sau

ADEVERINŢĂ DE LA ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE - pentru cei care nu realizează venituri -în original;

CERTIFICATUL  DE ÎNCADRARE ÎN GRAD DE HANDICAP- în copie xerox;SCRISOARE MEDICALĂ - TIP completată de medicul de familie - cu bolile aflate în evidenţă - în

original;Fişă cu recomandări privind recuperarea balneofizioterapeutică, de la medicul specialist, pentru

persoanele adulte cu handicap care solicită integrarea în programele de recuperare cu specific balneofizioterapeutic -copie xerox;

Examen psihologic - pentru persoanele adulte cu handicap care solicită măsură de protecţie în complexul de servicii pentru persoane cu handicap- copie xerox;

Pentru acordarea măsurii de protecţie persoanelor adulte cu handicap în centre de zi,  dosarele se  depun la DGASPC sector 6, la sediul centrelor de zi :

Complexul de Servicii Sociale Sfântul Nectarie - Componenta de Recuperare şi Integrare Socială  - B-dul. Uverturii, nr.81

Centrul de consiliere psihosocială persoane cu dizabilităţi - B-dul. Uverturii, nr.89, bl . P16, parterCererile de acordare a măsurii de protecţie sunt înregistrate şi împreună cu dosarele solicitanţilor sunt

transmise Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanei Adulte cu Handicap .Este obligatoriu ca toate documentele medicale depuse la dosar să fie datate, parafate, semnate de către

medic şi să aibă ştampila unităţii spitaliceşti emitente.

Tematică pentru examen la disciplina: Dreptul securităţii sociale

Conceptul de Asigurările sociale I. Conceptul de Asistenţa socială

Conceptul de Poluiitică sociaslă

Condiţii pentru naşterea dreptului la indemnizaţia de şomajII. De ce protecţie beneficiază şomerul

Obligaţiile persoanelor care beneficiază de indemnizaţia de şomaj

Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionaleIII. Riscurile asigurate

Prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

PensiileIV. Categoriile de pensii

Reglementări speciale în privinţa unor pensii

V. Categorii de concedii medicale şi indemnizaţii de care beneficiază asiguraţi pe baza contribuţiei de asigurări sociale de sănătate

VI. Condiţiile şi categoriile de alocaţii pentru copii

VII. Cine sunt beneficiarii venitului minim garantat

Tipurile de handicapGradele de handicap

VIII . Încadrarea în grad de handicapCriteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap

În ce constă protecţia persoanelor cu handicap

IX. Prestaţiile şi serviciile de asistenţă socială de care pot beneficia vârsnicii

118