dreptul de proprietate intelectuala an 3, sem 1

Lector univ. dr. IONESCU MIRCEA FELIX MELINEŞTI

DREPTUL DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Suport de curs pentru învăţământ la distanta (I.D.)

Dreptul de proprietate intelectuală 2

Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011

2011

Introducere

Stimate student,

Acest suport de curs se doreşte a constitui un fundament solid al cunoștințelor despre

modul în care creaţia intelectuală interconectată la viaţa de zi cu zi influențează modul de

desfășurare al comertului şi al licenţierii în domeniul drepturilor de autor. Pentru a stârni

interesul, nu vom începe prezentarea materiei fără a menționa principalele obiective ale

acestui curs, concretizate prin competențele ce urmează a fi dobândite ca urmare a

parcurgerii acestui curs.

Pentru a vă face o primă idee asupra obiectivelor și competențelor la care facem

referire, încercați mai întâi să așterneți în rândurile ce urmează câteva dintre așteptările pe

care le aveți de la acest curs. La finalul parcurgerii acestuia, verificați dacă aceste așteptări

au fost satisfăcute sau nu, sau, de ce nu, depășite!

AȘTEPTĂRI



2011



2011

OBIECTIVE

In urma parcurgerii cursului de Drept de proprietate intelectuala, studentul va dobândi

următoarele competențe:

- Va fi familiarizat cu noţiunile de bază privind licentierea drepturilor de autor ,

incheierea de contracte si modalitatea de transmitere pe linie succesorala a drepturilor

patrimoniale de autor

- Va ști să identifice mijloacele si metodele prin care pot fi exploatate, atat in mediul

analogic cat si digital, drepturile de proprietate intelectuala

- Va cunoaște soluțiile adoptate pana in prezent in materia utilizarii drepturilor de

proprietate intelectuala, precum si drepturile conexe ce deriva din acest drept

substantial, cum ar fi drepturile interpretarii

- Va deține cunostinte referitoare la modalitatea justa de aplicare, pe criter ii de cerere –

oferta a diverselor modalitati de exploatare, atat a drepturilor de autor cat si conexele

acestui drept.



2011

CUPRINS

Unitatea de învățare 1 DREPTUL DE AUTOR

1. Noţiuni introductive privind dreptul de autor .............................. ...............

1.1 Definitie.................................................................................................

1.2 Izvoare...................................................................................................

2. Obiectul dreptului de autor...........................................................................

3. Categorii de opere protejate........................................................................ ..

4. Subiectul dreptului de autor..........................................................................

De Retinut!............................................................................................... ...

Intrebări De Control............................................................. ........................

Propuneri De

Referate................................................................. .................

Bibliografie Specifică Unității De Învățare 1..............................................

10

10

11

14

15

17

20

20

20

21

Unitatea de învățare 2

CONTINUTUL DREPTURILOR DE AUTOR

1. Consideraţii generale. Natura juridică a dreptului de autor............................

2. Categorii de drepturi de autor..........................................................................

2.1 Drepturile morale de autor........................................................................

2.1.1 Dreptul de divulgare.........................................................................

2.1.2 Dreptul de retractare.........................................................................

2.1.3 Dreptul la paternitatea operei, respectiv a calităţii de autor............

2.1.4 Dreptul la nume................................................................................

2.1.5 Dreptul la integritatea operei............................................................

2.2 Drepturile patrimoniale de autor...............................................................

3. Dreptul de autor si regimul patrimonial..........................................................

24

25

25

25

29

29

30

31

32

33



2011

4. Limitele exercitarii drepturilor de autor..........................................................

5. Durata protectiei dreptului de autor.................................................................

De retinut!................................................................................ .......................


Propuneri De Referate................................................................. .................


38

38

42

43

44


TRANSMITEREA ŞI CESIUNEA DREPTURILOR DE AUTOR

1. Transmiterea succesorală a dreptului de autor................................................

2. Cesiunea drepturilor de autor...........................................................................

2.1 Cesiunea exclusivă...................................................................................

2.2 Cesiunea neexclusivă................................................................................

2.3 Clauze obligatorii în contractele de cesiune a drepturilor de autor.........

3. Contracte specifice drepturilor de autor..........................................................

3.1 Contractul de comandă.............................................................................

3.2 Contractul de editare.................................................................................

3.3 Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală..................

3.4 Contractul de închiriere.............................................................................

De retinut!............................................................................... ........................


Propuneri De

Referate................................................................. .................


48

50

52

52

52

54

54

55

57

58

59

60

60

61



2011


REGIMUL JURIDIC SPECIAL AL ALTOR CATEGORII DE OPERE

PROTEJATE

1. Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale.......................................

2. Programele pentru calculator..........................................................................

3. Operele de artă plastică, de arhitectură şi fotografie......................................

4.Protecţia portretului, a destinatarului corespondenţei şi a secretului sursei dersei

de informare........................................................................................................

De retinut!.......................................................................................................

Intrebări De Control...................................................... ...............................

Propuneri De Referate.................................................................... .............


63

65

65

67

68

68

69

69

Unitatea de învăţare 5

DREPTURILE CONEXE DREPTULUI DE AUTOR

1. Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi...............................................

2. Drepturile producătorilor de înregistrări sonore...........................................

3. Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale.................................

4. Organismele de radiodifuziune şi televiziune...............................................

4.1 Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.................

4.2 Comunicarea publică prin satelit.............................................................

4.3 Retransmiterea prin cablu........................................................................

5. Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date...............................

De retinut!.......................................................................................................


73

77

79

79

79

81

82

83

84

85



2011

Propuneri De Referate.................................................................... .............


86

86

Unitatea de învăţare 6

GESTIUNEA ŞI APĂRAREA DREPTULUI DE AUTOR ŞI A

DREPTURILOR CONEXE

1. Ocrotirea drepturilor de autor prin mijloace de drept administrativ................

2. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.......................................................

3. Apărarea drepturilor de autor prin mijloacele dreptului civil şi procesual

civil.....................................................................................................................

4. Apărarea drepturilor de autor prin mijloace de drept penal............................

5. Regimul internaţional al drepturilor de autor...................................................

De retinut!.................................................................................... ...................


Propuneri De Referate.................................................................................


89

91

93

95

98

101

102

102

103

TEST DE AUTOEVALUARE................................................................... 104



2011


DREPTUL DE AUTOR

Timp de studiu individual estimat: 5h

După parcurgerea acestei unități de învățare, studentul:

- Va fi familiarizat cu problemele ridicate de notiunile introductive de proprietate

intelectuala

- Va ști să identifice drepturile patrimoniale de autor

- Va cunoaște izvoarele dreptului de proprietate intelectuala

- Va deține notiuni de baza privind dreptul de autor si drepturile conexe

DREPTUL DE AUTOR Cuprinsul unității de studiu

1. Noţiuni introductive privind dreptul de autor ........................................... .. 1.1 Definitie.................................................................................................

1.2 Izvoare...................................................................................................

2. Obiectul dreptului de autor...........................................................................

3. Categorii de opere protejate................................... .......................................

4. Subiectul dreptului de autor......................................................................... .

De Retinut!............................................................................................... ...




10

10

11

14

15

17

20

20

20



2011

21

1. Noţiuni introductive privind dreptul de autor

Proprietatea intelectuală este intangibilă chiar dacă manifestarea sa exterioară este una

vizibilă sau exprimată material. Astfel, o pictură este un obiect tangibil, dar obiect al

proprietăţii intelectuale î l reprezintă creativitatea autorului.

Proprietatea intelectuală este rezultatul unei activităţi umane chiar dacă în timpul

creaţiei intervine şi un aparat, precum computerul în cazul persoanei care realizează un

program pentru calculator.

Titularul dreptului intelectual are capacitatea legal recunoscută de a autoriza sau interzice

accesul anumitor persoane la creaţia sa în sens de utilizare, reproducere, etc.

Separarea dreptului intelectual de obiectul fizic în care creaţia intelectuală se regăseşte

este uneori greu de imaginat şi înţeles. De exemplu, este posibilă fotocopierea unei cărţi în

scop de revânzare sau creşterea unei plante pentru a vinde seminţele, atât timp cât aceste

obiecte materiale se află în proprietatea celui care doreşte să facă aceste lucruri? Răspunsul

este negativ având în vedere intangibilitatea dreptului intelectual, care limitează ceea ce

dreptul de proprietate permite.

1.1 Definiţie

Dreptul de autor cuprinde două accepţiuni :

1) Instituţia de autor – privită ca totalitatea normelor care reglementează drepturile

născute din creaţia intelectuală.

2) Drept subiectiv de autor – totalitatea drepturilor pe care le are creatorul unei opere

literar-artistice ca urmare a realizării operei.



2011

1.2 Izvoare

În România, prima lege care a reglementat dreptul de autor de opere literare şi artistice

a fost Legea presei – 13 aprilie 1862, lege care a fost adoptată în timpul domniei lui Cuza

Vodă şi recunoştea creatorilor, dreptul de a se bucura ca de o proprietate în tot timpul vieţii

lor, de dreptul de a reproduce, de a vinde şi de a ceda operele lor. Era prevăzut că

reproducerea sau imitarea unei opere fără consimţământul autorului se sancţionează printr -o

dublă sancţiune şi anume : confiscarea exemplarului astfel obţinut cât şi plata unei amenzi

echivalentă cu preţul a 1.000 de exemplare din ediţia originală.

Dreptul de a transmite exploatarea operei prin moştenire se făcea pe o perioadă

determinată şi anume 10 ani de la moartea autorului („de cuius”). Sub rezerva reciprocităţii,

legea recunoştea acest drept străinilor, cu precizarea că ei nu putea beneficia în România de

drepturi care le erau recunoscute în ţara lor de origine.

La 28 iunie 1923 intră în vigoare o lege specială consacrată dreptului de autor şi anume : „Legea proprietăţii literare şi

artistice”. Această lege se caracterizează prin două trăsături esenţiale şi anume :

- protecţia dreptului de autor era asigurată independent de îndeplinirea vreunei formalităţi;

- recunoştea dreptul de autor şi străinilor în aceleaşi condiţii ca şi pentru români – „principiul tratamentului naţional”.

Legea a consacrat şi o serie de drepturi morale, precizând că în cazul morţii autorului, moştenitorii săi, vor păstra dreptul

moral de a împiedica denaturarea operei respective. Această lege a statuat că acest drept se transmite pe cale succesorală doar pe o

perioadă de 30 de ani din momentul morţii autorului.

Din momentul în care opera înceta de a mai constitui un drept exclusiv intrând în patrimoniul public , dreptul de control

care forma esenţa dreptului moral al autorului revenea Academiei României devenind un drept perpetuu. Tot în această lege se

recunoştea dreptul autorului de a interzice prin testament publicarea operelor publicate în timpul vieţii dar numai pentru o

perioadă de 30 de ani.

„Legea proprietăţii literare şi artistice” a fost completată în 1946 printr-o altă lege – Lege privind contractul de editură şi

dreptul de autor asupra operelor literare. Această lege a fost parţial abrogată prin Decretul nr. 16 din 14 ianuarie 1949 – „Decret

privind difuzarea şi editarea cărţii”.

La 16 februarie 1951 intră în vigoare „Decretul nr. 19/1951 privind dreptul de autor asupra operelor literale susceptibile

de a fi tipărite”, decret care a suferit o modificare în ianuarie 1952 prin Decretul nr. 428/1952.



2011

Toate aceste legi şi decrete vor fi abrogate expres prin Decretul nr. 321/1956 privind dreptul de autor, care a rămas în

vigoare până în 1996. După 1990 au existat câteva priorităţi legis lative printre care şi o nouă reglementare a dreptului de autor,

dar aceasta nu s-a produs decât în 1996 prin promulgarea Legii nr. 8/1996.

Legea nr. 8/14 martie 1996 „privind dreptul de autor şi drepturile conexe” a fost

publicată în M.O. nr. 60 din 26 martie 1996 şi a intrat în vigoare la trei luni de la publicare.

Textul iniţial a fost modificat şi completat succesiv prin legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru şi legea nr. 285/2004 publicată în M.Of.nr.587/2004. Legea cuprinde 154

de articole ceea ce constituie o dovadă suficientă pentru a constata că ea se aliniază

reglementărilor europene în materie dar nu numai prin proporţiile ei, fapt mai rar întâlnit în

dreptul nostru, ci şi prin soluţiile consacrate.

Operele de creaţie intelectuală se împart în trei categorii , şi anume :

-opere literare , artistice sau ştiinţifice , precum şi orice asemenea opere de creaţie

intelectuală care generează dreptul de autor ;

-interpretările sau execuţiile artiştilor interpreţi sau/şi executanţi ; înregistrările sonore

ale producătorilor de înregistrări sonore şi emisiunile organismelor de radiodifuziune şi

televiziune ;

-invenţiile care dau dreptul la brevetul de invenţie şi care constituie titlul de protecţie

pentru invenţie;

Potrivit art. 1 din legea nr. 202/2000 privind unele măsuri pentru asigurarea

respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire ( publ. în M.Of. nr. 588/21.11.2000 ) , prin

drepturi de proprietate intelectuală , se înţeleg următoarele categorii de drepturi :

- dreptul de autor ;

- drepturile conexe dreptului de autor ;

- dreptul asupra brevetelor de invenţii .

- dreptul asupra mărcilor de produs sau de servicii înregistrate ;

- dreptul asupra desenelor şi modelelor industriale ;

- dreptul asupra indicaţiilor geografice ;

Dreptul de autor este dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei



2011

sau persoanelor fizice care au realizat o operă originală de creaţie intelectuală în domeniul literar , artistic sau ştiinţif ic , oricare ar

fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor ori altor titulari legali

, persoane fizice sau juridice .

Drepturile conexe sunt drepturile de proprietate intelectuală , altele decât drepturile de autor , de care beneficiază artiştii

interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii , producătorii de înregistrări sonore pentru propriile înregistrări ,

organismele de radiodifuziune şi televiziune pentru propriile emisiuni .

Brevetul de invenţie este titlul de protecţie care poate fi obţinut pentru orice invenţie, ce are ca obiect un produs, un

procedeu sau o metodă , în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca invenţia să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să

fie susceptibilă de o aplicare industrială . ( legea nr. 64/1991 privind brevetul de invenţie, pub. în M.Of. nr. 212/21.10.1991)

Marca de produs sau de serviciu reprezintă un semn susceptibil de reprezentare grafică care serveşte la deosebirea

produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altei persoane. Pot constitui mărci semnele

distinctive: cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, elementele figurative, formele tridimensionale,

combinaţiile de culori, etc.

Desenul sau modelul industrial reprezintă aspectul nou al unui produs, având o funcţie utilitară .

Indicaţia geografică reprezintă denumirea care serveşte la identificarea unui produs originar dintr -o anumită ţară ,

regiune sau localitate a unui stat, în cazul în care o calitate , reputaţie sau alte caracteristici determinate pot fi , în mod esenţial ,

atribuite acestei origini geografice .

În continuare vom trata noţiunile legate de dreptul de autor şi drepturile conexe drepturilor de autor , urmând ca celelalte

drepturi ce derivă din creaţia intelectuală să le tratăm în partea a doua a cursului .

2. Obiectul dreptului de autor

În conformitate cu prevederile art. 7 al Legii nr. 8/1996, obiectul dreptului de autor este constituit din operele originale

de creaţie intelectuală din domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de

exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor. O operă pentru a se bucura de protecţie juridică trebuie să îndeplinească 3

condiţii :

- să fie rezultatul unei creaţii intelectuale din partea autorului;

- să îmbrace o formă concretă de exprimare, perceptibilă simţurilor – ceea ce înseamnă că nu în toate cazurile opera

trebuie să fie fixat pe un suport material;

- să fie susceptibilă de aducere la cunoştinţa publicului prin reproducere, executare, expunere, reprezentare sau orice

alt mijloc.

Prin operă ( de la latinescul opera = creaţie,lucrare ) se înţelege produsul

activităţii de creaţie intelectuală , ca emanaţie a inteligenţei şi voinţei autorului .

Decretul 321/1956 prevedea şi el această obligaţie din actuala reglementare dar asigurarea protecţiei era condiţionată de

faptul aducerii la cunoştinţa publicului a operei în cauză. Legea nr. 8/1996 recunoaşte acest drept prin simplul fapt al creaţiei.

În doctrină prima condiţie este denumită originalitatea operei şi este considerată ca o expresie a amprentei personalităţii

şi individualităţii autorului. Originalitatea nu trebuie confundată cu noutatea care pentru invenţie este o condiţie impusă pentru ca

aceasta din urmă să poată fi brevetată. O operă poate fi originală fără a fi nouă.



2011

Alături de operele absolut originale există şi opere relativ originale ai căror autori au împrumutat unor creaţii

preexistente elemente protejate, fără ca acest lucru să-i priveze de vocaţia la dreptul de autor, cum este cazul unei întregi categorii

de opere denumite derivate sau compozite.

3. Categorii de opere protejate

Majoritatea legislaţiilor nu cuprind o enumerare a categoriilor de opere protejate în cadrul dreptului de autor,

mărginindu-se fie la o definiţie cu caracter general, fie la o referire la cele trei mari categorii de clasificare doctrinală şi anume :

opere literare, artistice şi muzicale. În unele cazuri, opera muzicală este înglobată în categoria celor artistice. Operele ştiinţif ice

sunt, uneori, menţionate separat. Unele legislaţii nu cuprind o definiţie a operei protejabile. Condiţiile protecţiei fiind desprinse de

jurisprudenţă şi doctrină.

Legislaţiile mai noi însă, printre care şi actuala lege română, au recurs la o enumerare a operelor protejabile fără însă a

atribui acestei enumerări un caracter limitativ.

Atât Decretul nr. 321/1956 cât şi actuala reglementare - legea nr. 8/1996 , pentru a nu da naştere la interpretări au

enumerat această categorie de opere protejate :

„a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale,

precum şi programele pentru calculator;

b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi : comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare,

proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;

c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;

d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;

e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;

f) operele fotografice precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;

g) operele de arta grafica sau plastica, cum ar fi: operele de sculptura, p ictura, gravura,

litografie, arta monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei si a metalului,

desene, design, precum si alte opere de arta aplicata produselor destinate unei utilizări

practice;

h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;

i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.

j) operele de artă digitală .”

De asemenea , articolul 8 din legea 8/1996 include în obiectul dreptului de autor şi următoarele categorii de opere

derivate :

„a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei

opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;

b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi : enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile

de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii

intelectuale.”



2011

Prin opere derivate se înţeleg acelea care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente . Pentru

recunoaşterea operei derivate , şi mai ales pentru protecţia ei, este necesar ca prin această operă să nu fie prejudiciate drepturile

autorilor operei originale .

Prin dreptul de autor nu sunt protejate :

„a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile stiintif ice, procedeele, metodele de functionare sau conceptele matematice ca

atare si inventiile, continute intr-o opera, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;

b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;

c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi : stema, sigiliul, drapelul,

emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;

d) mijloacele de plată;

e) ştirile şi informaţiile de presă;

f) simplele fapte şi date.”

Art. 72 , din cadrul capitolul IX din lege care reglementează programele pentru calculator, include în categoria operele

de creaţie intelectuală protejate şi :

- orice expresie a unui program ,

- programele de aplicaţie şi sistemele de operare , exprimate în orice fel de limbaj ,

- materialul de concepţie pregătitor,

- manualele .

Conform prevederilor alin.2 al articolului 72 din lege , în materia programelor

pentru calculator nu sunt protejate : ideile , procedeele , metodele de funcţionare , conceptele matematice şi principiile care stau la

baza oricărui element dintr-un program pentru calculator .

4. Subiectul dreptului de autor

Legea face distincţia între calitatea de autor al unei opere , pe de o parte , şi aceea de subiect al dreptului de autor al unei

asemenea opere , pe de altă parte .

Calitatea de autor al unei opere o poate avea numai persoana umană , deoarece numai ea dispune de însuşirile şi

capacităţile fizice şi spirituale care sunt necesare realizării unei asemenea creaţii . Articolul 3 alin. 1 din lege precizează că „ este

autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera” .

De îndată ce opera de creaţie a luat o formă concretă , chiar dacă nu este terminată , autorul dobândeşte dreptul de autor

asupra operei realizate şi , odată cu aceasta , calitatea juridică de subiect al dreptului de autor . Ea rezultă din prevederile art. 1

alin.1 din lege conform cărora dreptul de autor ( respectiv de titular al dreptului de autor ) asupra unei opere este recunoscut şi

garantat „ în condiţiile prezentei legi” .

Subiect al dreptului de autor poate fi atât o persoană fizică cât şi o persoană juridică . Actuala noastră reglementare

recunoaşte un drept de autor şi persoanelor juridice şi ca urmare acestea vor putea deveni titularii drepturilor născute din creaţia

intelectuală. Însă , ceea ce se poate acorda şi se acordă uneori , prin lege , altor persoane fizice sau juridice nu este calitatea de

autor , care în mod firesc nu poate aparţine decât creatorului , ci numai „ beneficiul protecţiei” acordate autorului .



2011

Doctrina împarte subiectele dreptului de autor în subiecte primare / originare, adică

acele persoane care au creat nemijlocit opera şi subiecte derivate – persoane care în virtutea

competenţelor recunoscute de lege dobândesc atribute ale dreptului de autor.

Se prezumă a fi autor persoana sub numele căreia opera a fost adusă la cunoştinţa publicului – prezumţie relativă.

Dacă opera a fost adusă la cunoştinţa publicului sub un pseudonim sau sub formă anonimă, dreptul de autor va fi

exercitat de către persoana fizică sau juridică care o face publică dar numai cu consimţământul autorului atâta timp cât aces ta nu-

şi dezvăluie identitatea.

În legătură cu subiectele originare întâlnim următoarele situaţii :

- opera a fost creată de o singură persoană;

- opera a fost creată de două sau mai multe persoane – operă cu mai mulţi autori, realizare în coautorat. ( comună )

Aşa cum se susţine în doctrină, pentru existenţa coautoratului trebuie îndeplinite trei condiţii :

- opera să fie creată de două sau mai multe persoane;

- este considerat coautor persoana care a desfăşurat o activitate de creaţie şi nu cea care a acordat un sprijin ştiinţific;

- existenţa unei înţelegeri prealabile între coautori.

În cazul coautoratului există un obiect comun : opera, asupra căreia mai multe persoane (coautorii) îşi vor exercita

drepturile, ca urmare şi aici se vor aplica regulile cu privire la coproprietate din dreptul comun.

În cazul mai mult autori s-ar putea întâlni situaţia în care unul dintre autori să fie principal iar ceilalţi coautori. Opera

poate fi un tot unitar fără a putea determina partea fiecărui coautor, situaţie în care coautorii nu pot exploata opera decât de comun

acord, foloasele materiale împărţindu-se între aceştia. O altă ipoteză este aceea în care contribuţia fiecărui coautor să fie distinctă,

ceea ce ar putea duce la posibilitatea ca fiecare să-şi poată valorifica singur numai partea din operă în aşa fel încât să nu-i

prejudicieze pe ceilalţi.

Spre deosebire de operele comune, operele colective, au un caracter complex, fiind

rezultatul unirii, într-un corp comun a mai multor opere individuale, situaţie în care dreptul

de autor asupra operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa, sub

responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată (spre exemplu opera cinematografică sau

altă operă audiovizuală).

Subiectele derivate sunt toate persoanele succesoare în dreptul de autor. Acestea pot dobândi dreptul fie prin moştenire

potrivit legis laţiei civile fie prin acte între vii. Ceea ce se dobândeşte sunt în primul rând drepturi patrimoniale şi în mod cu totul

excepţional o parte din drepturile personal nepatrimoniale.



2011

Impactul aplicarii drepturilor de autor asupra relatiilor socio-umane a cunoscut o

puternica reglementare incepand cu imprelentarea la nivel european a protectiei precum si

stabilirea prin conventii internationale, general valabile, a intinderii exploatarii si

recompensarii drepturilor de proprietate intelectuala.

INTREBĂRI DE CONTROL

1.Precizati care sunе drepturile patrimoniale de autor protejate de Legea 8/1996 cu

modificarile si completarile ulterioare

2.Stabiliti regimul juridic al drepturilor de proprietate intelectuala.

3. Care sunt avantajele protectiei drepturilor de autor.

PROPUNERI DE REFERATE

Natura dreptului de autor din perspectiva dreptului subiectiv civil, protejat.

Elementele definitorii ale izvoarelor dreptului de autor.

Corelatia dintre dreptul de autor si drepturile de proprietate industriala



2011

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 1

1. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, ,,Monitorul Oficial al

României", Partea I, nr.60 din 26 martie 1996.

2. Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul

Oficial al României", Partea 1. nr. 587 din 30 iunie 2004.

3. OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul

Oficial al României „ Partea I.nr.843 din 19 septembrie 2005

4. Legea nr.329/2006 de aprobare a OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea

Legii nr.8/1996, ,,Monitorul Oficial al României” Partea I. nr.657 din 31 iulie 2006;

5. Ioan Macovei, Dreptul Proprietăţii Intelectuale, Ed Al Bucureşti 2005

6. Yolanda Eminescu, Regimul juridic al creaţiei intelectuale, Editura Lumina

Lex, Bucureşti, 1997.



2011


CONŢINUTUL DREPTULUI DE AUTOR



- Va fi familiarizat cu noțiunile privind drepturile morale de autor

- Va ști să identifice elementele de diferenta intre drepturile personal nepatrimoniale ale

creatiei intelectuale

- Va cunoaște modul de aplicare a exercitarii drepturilor patrimoniale de autor

- Va deține abilități in stabilirea limitelor exercitarii si a duratei de protectie a dreptului

de autor

CONTINUTUL DREPTURILOR DE AUTOR

Cuprinsul unității de studiu

1. Consideraţii generale. Natura juridică a dreptului de autor............................

2. Categorii de drepturi de autor..........................................................................

2.1 Drepturile morale de autor........................................................................

2.1.1 Dreptul de divulgare.........................................................................

2.1.2 Dreptul de retractare.........................................................................

2.1.3 Dreptul la paternitatea operei, respectiv a calităţii de autor............

2.1.4 Dreptul la nume................................................................................

2.1.5 Dreptul la integritatea operei............................................................

2.2 Drepturile patrimoniale de autor...............................................................

3. Dreptul de autor si regimul patrimonial..........................................................

24

25

25

29

29

30

31

32

33

38



2011

4. Limitele exercitarii drepturilor de autor..........................................................

5. Durata protectiei dreptului de autor.................................................................

De retinut!................................................................................ .......................




38

42

43

44

44

45



2011

1. Consideraţii generale. Natura juridică a dreptului de autor

Legislaţia Revoluţiei franceze recunoaşte pentru prima oară, în forma lor modernă (prin

abandonarea sistemului privilegiilor) drepturile intelectuale pe care le califică drepturi de

proprietate, calificare care într-un înţeles convenţional, se mai păstrează încă pentru

drepturile autorilor de creaţii tehnice, care şi astăzi se numesc drepturi de proprietate

industrială.

În doctrina şi chiar în legislaţia unor state continuă să fie folosită şi expresia

proprietate literară şi artistică1, deşi majoritatea autorilor au părăsit teza dreptului de autor

considerat ca drept de proprietate, al cărei ultim reprezentant modern a fost, în dreptul

francez, L. Josserand2. În teoria lui Josserand însă, era vorba despre „un fel de proprietate”,

în măsura în care dreptul de autor comportă o apropiere exclusivă, opozabilă tuturor. Astăzi,

teoria dominantă este aceea formulată în 1877 de Edmond Picard3, potrivit căreia drepturile

inventatorilor şi acelea ale autorilor formează o categorie distinctă, aceea a drepturilor

intelectuale. Această teorie s-a dezvoltat ulterior sub două variante : cea monistă şi cea

dualistă. În teoriile mai recente, ca cea a lui R. Franceschelli4, care consideră de asemenea că

drepturile la care ne-am referit alcătuiesc o categorie specială, care trebuie adăugată

clasificării tradiţionale, le denumesc drepturi de monopol, deoarece sunt caracterizate prin

două trăsături :

- dreptul de a realiza şi exploata opera;

1 Vezi în acest sens Claude Colombet, Propriété littéraire et artistique et droits voisin, 9e édition, éd. Dalloz 1999. 2 Vezi L. Josserand, Cours de droit civil positif français, vol. I, Sirey, 1938, p. 846. 3 Într-un articol de revistă la care E. Picard se referă în Le droit pur, Paris, Flammarion, 1920, p. 94. 4 R. Franceschelli, Natura juridică a drepturilor autorului şi inventatorului, în „Mélanges en l’honneur de Paul Roubier”, vol. II,

Paris, Dalloz, 1961, p. 453 – 466.



2011

- dreptul de a împiedica pe terţi de a o reproduce, multiplica şi valorifica ( ius

prohibendi sau ius excludenti alios)1.

Teza caracterului dualist a fost reprezentată în ţara noastră de prof. Constantin

Stătescu care considera că această caracteristică rezultă nemijlocit din actul normativ care

reglementează dreptul de autor. Decretul nr. 321/1956 enumera în art. 3 atât drepturi

personal nepatrimoniale câr şi pe cele patrimoniale fapt ce a permis teoretic să discute acest

caracter dualist al dreptului de autor.

Majoritatea civiliştilor români au relevat dependenţa prerogativelor patrimoniale de

existenţa celor nepatrimoniale, ceea ce a determinat pe legiuitor să deroge de la dreptul

comun stabilind că drepturile patrimoniale care aparţin autorului se vor transmite contrar

dreptului comun pe o perioadă determinată de timp.

Aurelian Ionaşcu în „Dreptul de autor în legislaţia R.P. Române” făcând o analiză a

dreptului de autor aşa cum era reglementat în acea perioadă prin Decretul nr. 321/1956

sublinia dependenţa elementului patrimonial de a ceea a dreptului personal nepatrimonial

concluzionând : „dreptul de autor este un drept personal nepatrimonial ce dă naştere pe cale

de consecinţă şi la drepturi de ordin patrimonial care fiind împletite organic cu cele de ordin

personal nepatrimoniale formează un tot unitar”.

Noua reglementare, stabileşte în Capitolul IV al Legii nr. 8/1996 care sunt drepturile

morale (sau personal nepatrimoniale) şi care sunt drepturile patrimoniale de care se bucură

autorul operei.

2. Categorii de drepturi de autor

2.1 Drepturile morale de autor

1 Pentru amănunte vezi Yolanda Eminescu, „Dreptul de autor – Legea nr.8 din 14 martie 1996 – comentată”, Ed. Lumina Lex,

Bucureşti 1997, p. 137 – 143.



2011

În doctrina română, autorii – pornind de la dispoziţiile legii din 1956 – nu au fost

întotdeauna de acord asupra conţinutului categoriei denumite, în majoritatea doctrinei

europene, drepturi morale.

C. Stătescu, enumeră ca reprezentând „aspectul personal nepatrimonial al dreptului de

autor” următoarele prerogative care sunt strâns legate de personalitatea autorului şi, în

consecinţă, netransmisibile atât prin acte între vii, cât şi pentru cauză de moarte :

a) dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului;

b) dreptul de a fi recunoscut autor sau dreptul la calitatea de autor;

c) dreptul la inviolabilitatea operei.

Pentru A. Ionaşcu, consecvent punctului de vedere adoptat cu privire la natura dreptului

de autor, drepturile personale nepatrimoniale ale autorului sunt următoarele :


b) dreptul de a fi recunoscut autor;

c) dreptul de a consimţi la folosirea operei de către alţii şi de a cere încetarea actelor

de folosire săvârşite de alţii fără consimţământul său;

d) dreptul la inviolabilitatea operei şi la folosirea acesteia în condiţii potrivite cu

natura ei.

Toate aceste drepturi se caracterizează prin faptul că sunt inalienabile în timpul vieţii

autorului , netransmisibile la moştenitori şi imprescriptibile.

A. Ionaşcu face însă o distincţie între „dreptul autorului de a fi recunoscut autor şi

dreptul său la inviolabilitatea operei şi la folosirea ei în condiţii potrivite cu natura operei,

care se transmite, la moartea autorului, uniunii sau asociaţiei respective de creatori ori, în

lipsă, organului de stat competent, pe de o parte, şi dreptul persona l nepatrimonial al

autorului de a aduce opera la cunoştinţa publicului şi cel de a consimţi la folosirea de către

alţii, pe de altă parte, cu privire la care în lipsa unei dispoziţii în lege ajunge la concluzia

dedusă din natura lor, că se sting la moartea autorului.



2011

Pentru Fr. Deak şi St. Cărpenaru1, erau recunoscute de legea din 1956, autorului,

următoarele drepturi personal nepatrimoniale:


b) dreptul de a fi recunoscut ca autor;

c) dreptul de a consimţi la folosirea operei de către alţii şi de a cere încetarea actelor

de folosire săvârşite de alţii fără consimţământul său;

d) dreptul la inviolabilitatea operei.

În legătură cu opiniile exprimate de autorii la care ne-am referit, Yolanda Eminescu face

următoarele constatări :

„a) Cu o singură excepţie, toţi autorii citaţi sunt de acord asupra prerogativelor

nepatrimoniale care alcătuiesc dreptul de autor. Numai pentru C. Stătescu, dreptul autorului

de a folosi opera (prin reproducere, difuzare, reprezentare etc.) a cărui consecinţă este aceea

de a consimţi la folosirea operei de către alţii, aparţine categoriei drepturilor patrimoniale.

b) Nici unul dintre autorii citaţi nu menţionează distinct printre drepturile personale

nepatrimoniale, un drept esenţial, dreptul de retractare şi modificare, cu alte cuvinte, dreptul

autorului, care rămâne stăpân al operei sale, de a o retrage, revenind asupra

consimţământului dat la folosirea operei sale sau de a o modifica, în principiu, oricând.”

Luând în considerare prevederile exprese ale actualei reglementări în materia dreptului

de autor (într-o formă mai analitică), respectiv art. 10 din Legea nr. 8/1996, Yolanda

Eminescu formulează următoarea concluzie :

„Dreptul subiectiv al autorului presupune următoarele prerogative cu caracter personal

nepatrimonial :

a) dreptul de divulgare sau dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului pentru

prima oară;

1 Vezi, Fr. Deak, St. Cărpenaru, Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moştenire. Universitatea din

Bucureşti, 1983, p. 339 – 343.



2011

b) dreptul de retractare;

c) dreptul la paternitatea operei sau dreptul la calitatea de autor;

d) dreptul la respectul integrităţii operei sau dreptul la calitatea acesteia.”1

Legea noastră nu enunţă caracterele juridice ale drepturilor morale de autor , dar

acestea pot fi desprinse din unele dispoziţii ale legii . Astfel :

- dreptul moral de autor este strâns legat de persoana autorului : autorul personal are şi

exercită dreptul de a decide dacă , în ce mod şi cum va fi adusă opera la cunoştinţă publică,

numele sub care opera va fi adusă la cunoştinţă , modalitatea în care acest lucru va fi făcut ,

precum şi retractarea operei divulgate pentru motive care sunt lăsate la aprecierea suverană a

autorului .

- dreptul moral al autorului este inalienabil şi neurmăribil ( insesizabil ) : este destinat a

asigura protecţia personalităţii autorului .

- drepturile morale ale autorilor au un caracter perpetuu şi imprescriptibil : utilizarea operei

nu poate aduce atingere memoriei autorului , iar opera nu poate fi disociată de creatorul ei ,

chiar încetat din viaţă . După moartea autorului , exerciţiul dreptului de a pretinde

recunoaşterea calităţii de autor şi a dreptului de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de

a se opune oricărei modificări şi atingeri care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului se

transmit prin moştenire . Imprescriptibilitatea drepturilor morale înseamnă că ele pot fi

exercitate atât timp cât opera rămâne în memoria oamenilor şi face obiectul unei exploatări .

2.1.1 Dreptul de divulgare

Noua reglementare în materia dreptului de autor prevede expres dreptul de divulgare :

„Art. 10. – Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:

1 Vezi Yolanda Eminescu, op. cit., p. 145.



2011

a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică;”

Dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publicului -

dreptul de divulgare – are un ro l hotărâtor asupra naşterii drepturilor patrimoniale care prin

exercitarea dreptului de divulgare devin drepturi propriu-zise.

Cu privire la dreptul absolut şi discreţionar, recunoscut de toate legislaţiile autorului

de a-şi aduce opera la cunoştinţa publicului, de a o „divulga”, H. Desbois arată că această

putere de decizie a scriitorului şi artistului „apare ca un atribut de ordin intelectual şi moral

prin excelenţă, pentru că î i permite – este aspect moral propriu-zis – să păstreze manuscrisul,

pe care nu l-a redactat decât pentru el , sau – şi este aspectul intelectual – să nu-l publice cât

timp opera nu i se va părea corespunzătoare idealului şi aşteptărilor sale”1.

Dreptul de divulgare, ca drept personal nepatrimonial nu este transmisibil prin acte

între vii. Acest drept moral se transmite moştenitorilor sau , după caz , organismelor de

gestiune colectivă .

2.1.2 Dreptul de retractare

Dreptul de retractare este contraponderea dreptului de divulgare şi consecinţa directă a

caracterului absolut şi discreţionar al acestuia. El constituie totuşi un drept distinct a cărui

soartă nu este indisolubil legată de cea a dreptului de divulgare, lucru care apare cu evidenţă

în cazul operelor postume.

Dreptul de retractare nu a fost prevăzut în reglementarea anterioară , dar art. 10 lit. e

din Legea nr. 8/1996 prevede în mod expres acest drept :

„e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de

utilizare , prejudiciaţi prin exercitarea retractării.”

1 H. Desbois, Le droit d’auteur en France, ed. II. Paris, Dalloz, 1966, p. 421 – 422.



2011

În conformitate cu prevederile articolului 77 alin. 3 din lege , dreptul de retractare a

operei nu este recunoscut în cazul programelor de calculator .

Dreptul de a retracta opera constă în posibilitatea recunoscută autorului de a -şi retrage

opera pe care a divulgat-o anterior .

Dreptul de retractare poate fi exercitat în orice moment care survine divulgării ,

motivele care stau la baza deciziei aparţinând exclusiv autorului şi neputând fi supuse

cenzurii instanţei.

2.1.3 Dreptul la paternitatea operei respectiv a calităţii de autor

Dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei este prevăzut de art. 10

lit. b) din lege, numit în doctrină dreptul la paternitatea operei.

Dreptul la paternitatea operei sau dreptul la calitatea de autor se întemeiază pe

necesitatea de a respecta legătura firească dintre creator şi opera sa. Acest drept îmbracă un

aspect pozitiv, care constă în dreptul autorului de a revendica oricând calitatea de autor, şi un

aspect negativ – adică dreptul de a se opune la orice act de contestare a acestei calităţi din

partea unor terţi.

Aspectul pozitiv al dreptului la paternitatea operei implică şi dreptul autorului la

nume, adică dreptul de a decide dacă opera va fi adusă la cunoştinţa publicului sub numele

său, sub un pseudonim sau fără indicare de nume; poate reveni oricând asupra acestei

hotărâri şi publica opera sub numele său (art. 10 lit. c din legea 8/1996 prevede : „c) dreptul

de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică;”).



2011

2.1.4 Dreptul la nume

Numele autorului, dacă acesta a decis publicarea operei sub numele său, trebuie

indicat de cesionarul dreptului de reproducere, reprezentare, executare sau difuzare în orice

alt mod al operei, pe coperta operei publicate în volum separat, la începutul sau sfârşitul

celor publicate în culegeri sau periodice, pe programe, afişe şi orice materiale publicitare. În

cazul operelor derivate este obligatorie şi indicarea numelui autorului operei originale.

Obligaţia de indicare a numelui există şi în cazurile în care, potrivit legii, opera sau

fragmente din ea pot fi folosite fără consimţământul autorului.

Voinţa autorului cu privire la modul de a scrie numele trebuie respectată întocmai (cu

prenumele întreg, cu iniţială etc.). Nerespectarea voinţei autorului în legătură cu numele va

constitui adesea, nu numai o încălcare a dreptului la nume, dar şi a dreptului la calitatea de

autor.

În cazul în care un terţ publică o operă proprie sub numele altuia (de obicei, un autor

cunoscut) nu ne vom afla în faţa unei încălcări a dreptului la calitatea de autor, ci a unei

încălcări a dreptului personal nepatrimonial la nume.

Dreptul la paternitatea operei face parte din categoria prerogativelor a căror

supravieţuire după moartea autorului este necontestată. Jurisprudenţa franceză s -a pronunţat

încă în secolul trecut în acest sens, într-un proces celebru privitor la publicarea de către un

editor, Lerouge, a unor memorii abuziv atribuite lui Fouché, duce de Ostrante, ministru al lui

Napoleon1.

Dreptul la calitatea de autor este recunoscut numai persoanelor fizice , nu şi

persoanelor juridice .

După moartea autorului , exerciţiul acestui drept se transmite moştenitorilor sau , după

caz , organismelor de gestiune colectivă , pe durată nelimitată .

1 Vezi, Gérard Gavin, Le droit moral de l’auteur dans la jurisprudence et la législation française, Paris, Dalloz, 1960, p. 123.



2011

2.1.5 Dreptul la integritatea operei.

Dreptul la inviolabilitatea operei este prevăzut expres în art. 10 lit. d) din legea nr.8/1996 :

„d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări,

precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;”.

Dreptul la inviolabilitatea operei este denumit în doctrină şi în unele legislaţii, drept la

respectul sau integritatea operei. Prin acest drept se înţelege prerogativa autorului de a face

cunoscută opera sa în forma hotărâtă de el şi, ca urmare, inadmisibilitatea oricăror suprimări,

modificări sau completări fără acordul autorului.

Natura nepatrimonială a dreptului la inviolabilitatea operei face ca acest drept să aibă

un caracter absolut , inalienabil şi imprescriptibil . În consecinţă , el nu încetează şi nici nu

poate fi considerat diminuat în cazul cesionării pe cale convenţională sau legală a exerciţiului

drepturilor patrimoniale ale autorului asupra operei .

Majoritatea legislaţiilor naţionale europene asigură prin consacrarea acestui drept

protecţia operei împotriva oricăror modificări care ar constitui o atingere adusă onoarei,

reputaţiei sau altor interese ale autorului. Legea franceză şi belgiană garantează în această

privinţă, autorului, o protecţie absolută.

Să subliniem faptul că noua reglementare în art. 11 se pronunţă ferm şi explicit : „(1)

Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări”, iar mai departe

reglementează transmiterea exerciţiului drepturilor cu privire la calitatea de autor şi

respectarea integrităţii operei : „(2) După moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute

la art. 10 lit. a), b) şi d) se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată

nelimitată. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de

gestiune colectiva care a administrat drepturile autorului sau, dupa caz, organismului cu cel

mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie ” .



2011

2.2 Drepturile patrimoniale de autor

În vechea legislaţie acest drept prevedea doar posibilitatea de utilizare şi exploatare a

operei. Pe baza noii reglementări, fără a analiza diferenţele de opinii cu privire la

determinarea prerogativelor patrimoniale ale dreptului de autor, vom analiza dreptul

autorului de a folosi opera şi de a dispune de ea, sau de dreptul autorului de valorificare a

operei.

În ce priveşte dreptul la reparaţie în caz de folosire fără drept a operei, îmbrăţişăm

părerea exprimată de Yolanda Eminescu şi considerăm că nu este cazul să fie transformat

într-o prerogativă în compunerea dreptului de autor, deoarece el este o regulă de răspundere

civilă care intervine în toate cazurile de încălcare a unor drepturi recunoscute de lege.

Drepturile patrimoniale de autor sunt drepturi subiective , a căror existenţă este

condiţionată de manifestarea de către autor a dreptului de a aduce opera la cunoştinţă publică

şi de a o exploata în beneficiul său şi al succesorilor săi .

Drepturile patrimoniale de autor sunt legate de persoana autorului , sunt exclusive şi

limitate în timp .

Conform art. 12. din lege : „Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a

decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea

operei de către alţii.”

În cazul în care autorul se decide să-şi utilizeze şi să-şi exploateze opera în mod direct

, el poate face aceasta în orice chip şi prin orice modalităţi , fără nici un fel de îngrădiri decât

acelea care decurg din obligaţia generală a oricărei persoane de a respecta legea şi bunele

moravuri . Cele mai frecvente situaţii în practică sunt acelea în care autorul îşi exercită

dreptul la utilizarea şi exploatarea operei prin intermediul altor persoane fizice sau juridice .



2011

Din acest drept exclusiv care aparţine autorului de a-şi exploata opera iau naştere alte

drepturi distincte şi exclusive ale autorului prevăzute expres prin art. 13 din lege, după cum

urmează :

- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza reproducerea integrală sau

parţială , directă sau indirectă , temporară sau permanentă , prin orice mijloace şi sub orice

formă a operei.

În art. 14 din lege, este prevăzut înţelesul noţiunii de reproducere în sensul că : „Prin

reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea uneia sau mai multor copii ale

unei opere, prin orice mijloc şi sub orice formă , inclusiv realizarea oricarei inregistrari

sonore sau audiovizuale a unei opere.” În literatura noastră de specialitate s -a arătat că prin

reproducere se înţelege fixarea materială şi durabilă a operei pe un lucru , prin orice procedee

, în scopul de a fi comunicată publicului indirect , prin intermediul acelui lucru .

- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza distribuirea operei .

Art. 14 indice 1 din lege, prevede şi înţelesul noţiunii de distribuire a operei , astfel : „

Prin distribuire , în sensul prezentei legi, se intelege vânzarea sau orice alt mod de

transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum şi

oferirea publică a acestora”.

- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza importul în vederea

comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe operă, realizate cu consimţământul

autorului.

Prin import, se intelege introducerea pe piaţa internă, cu scopul comercializării, a

originalului sau a copiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport.

- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza închirierea operei .

Acest drept de a autoriza închirierea operei poate fi acordat pe o perioadă de timp

limitată, dar în schimbul unui avantaj economic sau comercial direct sau indirect. De



2011

remarcat că acest drept este o noutate în reglementarea actuală el nefiind prevăzut în decretul

nr. 321/1956.

- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza împrumutul operei .

Potrivit art. 14 indice 4 , prin împrumut se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare,

pentru un timp limitat şi fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei

opere prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop.

Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului şi dă dreptul acestuia la

o remuneraţie echitabilă. Acest drept nu poate face obiectul unei renunţări.

Legiuitorul a prevăzut în art. 14 indice 5 că nu pot face obiectul închirierii sau

împrumutului:

a) proiectele de structuri arhitecturale;

b) originalele sau copiile operelor de design ori de artă aplicată produselor destinate unei

utilizări practice;

c) originalele sau copiile operelor, în scopul comunicării publice ori pentru a căror

utilizare există un contract;

d) lucrările de referinţă pentru consultare imediată sau pentru împrumut între instituţii;

e) operele create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt

utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activităţii obişnuite.

- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea publică, direct

sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia

publicului, astfel încât să poata fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod

individual, de către public;

- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza radiodifuzarea operei.



2011

Prin radiodifuzare se poate înţelege fie emiterea unei opere de către un organism de

radiodifuziune sau de televiziune, prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a

semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentării digitale a acestora, inclusiv prin satelit,

în scopul recepţionării de către public , sau fie transmiterea unei opere sau a reprezentării

digitale a acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, în

scopul recepţionării de către public.

- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza retransmiterea prin cablu a

operei .

- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza realizarea pe baza operei sale a

unor opere derivate (traducere, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi orice altă

transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creaţie intelectuală.

- dreptul de suită ( denumire preluată din limba franceză ) reprezintă dreptul autorului,

care şi-a transmis cu titlu oneros originalul operei, sub forma unui drept de creanţă, de a

încasa o cotă din preţul de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei

înstrăinări de către autor . Acest drept este recunoscut în mod expres de lege autorului operei

de artă plastică , artă grafică sau al unei opere fotografice pentru orice revânzare care

implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, saloane, galerii de artă,

precum şi orice comerciant de opere de artă.

Suma care îi va reveni autorului la fiecare revânzare a operei se calculează conform

următoarelor cote, fără a putea depăşi 12.500 euro:

a) de la 300 la 3.000 euro - 5%;

b) de la 3.000,01 la 50.000 euro - 4%;

c) de la 50.000,01 la 200.000 euro - 3%;

d) de la 200.000,01 la 350.000 euro - 1%;



2011

e) de la 350.000,01 la 500.000 euro - 0,5%;

f) peste 500.000 euro - 0,25%.

Acestor autori li se recunoaşte şi o altă serie de drepturi care rezultă din dreptul de

suită : dreptul de a fi informat despre locul şi data vânzării, despre preţul de vânzare şi despre

locul unde se află opera sa. Toate aceste informaţii cât şi obligaţia de a reţine şi a plăti cota

rezultată din preţ trebuie să fie date autorului într-un termen limită de 2 luni de la vânzarea

operei.

Dreptul de suită nu poate face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări. Autorul unei

opere chiar dacă şi-a înstrăinat-o poate pretinde proprietarului sau posesorului operei să-i

permită accesul la acea operă dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său. I

se impune totuşi autorului o condiţie şi anume aceea de a nu aduce atingere unui interes

legitim al proprietarului sau posesorului.

- dreptul de recuperare pe care-l are autorul asupra unei opere care ar urma să fie

distrusă aflată în proprietatea altei persoane.

Conform art. 23 alin. 1 : „Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o

distrugă înainte de a o oferi autorului la preţul de cost al materialului.”

- dreptul autorului de a-şi transmite drepturile patrimoniale prin moştenire potrivit

legislaţiei civile.

- dreptul autorului sau al titularului dreptului de autor de a ceda drepturile sale

patrimoniale prin contract . Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată

la anumite drepturi , la un anumit teritoriu şi respectiv la o anumită perioadă de timp .

Principalele contracte prin care autorul poate transmite ( cesiona ) altora drepturile sale sunt :

contractul de comandă a unei opere viitoare , contractul de editare , contractul de

reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală , contractul de închiriere a unei opere ,

contractele ce pot fi încheiate în domeniile speciale reglementate în partea a doua a legii : în



2011

domeniul operelor cinematografice sau domeniul utilizării programelor pentru calculator ,

etc.

3. Dreptul de autor şi regimul matrimonial

Legea nr. 8/1996 nu cuprinde dispoziţii relative la dreptul de autor şi regimul matrimonial .

Potrivit art. 30 alin. 1 din Codul familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei , de

oricare dintre soţi , sunt de la data dobândirii , bunuri comune .

Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită . Pe de altă parte , art. 31 din C.fam.

enumeră limitativ , categoriile de bunuri care sunt proprii : lit. d – manuscrisele ştiinţifice

sau literare , schiţele şi proiectele artistice , proiectele de invenţii , precum şi alte asemenea

bunuri .

Textul indicat mai sus nu se referă la drepturile morale sau la drepturile patrimoniale

de autor , ci la obiectele materiale prin care se exteriorizează opera de creaţie intelectuală a

autorului , obiect care este distinct de operă . Autorul are un drept de proprietate asupra

obiectului material , acesta fiind dreptul la care se referă art. 31 lit. d din C.fam. . Foloasele

patrimoniale obţinute de autor rezultate din exploatarea operei realizate în timpul căsătoriei ,

dacă opera a fost realizată şi exploatată în timpul căsătoriei , constituie bun comun, având

acelaşi regim ca şi retribuţia .

Drepturile morale nu pot aparţine decât soţului autor .

4. Limitele exercitării dreptului de autor

Comparând dreptul de proprietate cu dreptul proprietăţii intelectuale în privinţa existenţei în

timp, vom constata că dreptul de proprietate este perpetuu pe când dreptul de proprietate

intelectuală este limitat în timp.

Napoleon considera la timpul său că : „proprietatea autorilor n-ar trebui să dureze

decât în timpul vieţii lor”.



2011

Ideea limitării duratei dreptului de autor datează încă din secolul al XVIII–lea şi se

bazează atât pe natura specifică a acestui drept cât şi pe raţiuni de interes social. Legiuitorul

a acordat un tratament diferenţiat proprietăţii asupra bunurilor corporale faţă de proprietatea

asupra bunurilor incorporale (creaţiile intelectuale) datorită faptului că bunurile corporale în

general sunt utilizate de un proprietar sau mai mulţi coproprietari, pe când operele

intelectuale au tendinţa de a cădea în domeniul public, de multe ori necunoscându-se autorul

unei opere după trecerea unei perioade mai îndelungate de timp.

Discutând limitele dreptului de autor ne vom referi atât la durata protecţiei dreptului

de autor, cât şi la limitele exercitării dreptului de autor.

Majoritatea legislaţiilor prevăd excepţii de la dreptul exclusiv al autorului de a utiliza

opera sa datorită unor considerente de interes general cât şi datorită factorului social

îndeplinit de dreptul de autor. În Capitolul VI al Legii nr. 8/1996 şi legislaţia română a

prevăzut limitele exercitării dreptului de autor, limitări care corespund cu prevederile

comunitare în materie respectiv Directivele Comisiei Comunităţii Europene”. Astfel

conform reglementării române, sunt permise utilizări ale operelor fără consimţământul

autorului şi fără ca acesta să fie remunerat, dacă sunt respectate următoarele 3 condiţii :

1 – utilizarea să fie conformă bunelor uzanţe;

2 – să nu contravină exploatării normale a operei;

3 – să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare .

Aceste utilizări, aşa cum sunt prevăzute în art. 33 din lege sunt :

a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau

administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică;

b) utilizarea de scurte citate dintr-o opera, în scop de analiză, comentariu sau critică

ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului.



2011

În privinţa dreptului de citare se fac următoarele precizări :

- citarea nu trebuie să fie un scop în sine ci ea trebuie să fie justificată de natura sau

scopul operei în care reproducerea dintr-un alt autor este folositoare;

- cât priveşte întinderea citatului, el trebuie să reprezinte în ansamblu textul în care

este încorporat, un accesoriu şi nu raţiunea de „a fi” a textului;

- de asemenea trebuie reprodus întreg citatul în sensul că citatul trebuie reprodus

fidel în formă exactă aşa cum a fost cuprins în textul publicat de autor;

- desprinderea citatului din contextul operei trebuie să se facă în aşa fel încât să nu

dea naştere la nici o alterare a înţelesului pasajului citat, a ideii pe care autorul citat

a exprimat-o aşa cum reiese ea din citarea pasajului în întreg contextul din care a

fost desprins.

c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni

de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv

învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor de

învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în

măsura justificată de scopul urmărit;

d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul

bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau

ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei

opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al

pierderii exemplarului unic din colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;

e) reproducerile specifice realizate de către biblioteci accesibile publicului, de către

instituţii de învăţământ sau muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul

obţinerii unui avantaj comercial sau economic direct ori indirect;

f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera,

distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică,



2011

fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care

imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau

comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale;

g) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de

învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea,

cât şi accesul publicului să fie fără plată;

h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale

organizate de o autoritate publică;

i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul

expoziţiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaţiilor publice de opere de artă,

ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.

De menţionat faptul că pentru cazurile prevăzute la alin.1 literele b), c), e), f) şi i) este

impusă menţionarea sursei şi numelui autorului dacă acesta apare pe lucrarea utiliza tă, iar în

cazul operelor de artă plastică sau de arhitectură, şi locul unde se găseşte originalul.

Reproducerile unei opere permise de art. 33 fără consimţământul autorului au , în principiu ,

numai scop de informare pentru învăţământ , cercetare , actualitate sau în beneficiul

persoanelor cu handicap.

De asemenea legea prevede că nu constituie o încălcare a dreptului de autor

reproducerea unei opere fără consimţământul autorului pentru uz personal sau pentru cercul

normal al unei familii dar trebuie respectate următoarele condiţii :

1 – opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţă publică,

2 – reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei,

3 – să nu aducă un prejudiciu autorului sau titularului dreptului de utilizare .



2011

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 35 din lege , sunt permise şi

următoarele transformări ale operei :

a – transformarea privată, care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia

publicului,

b – dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiţia ca

rezultatul să nu creeze confuzie în ce priveşte opera originală şi autorul acesteia din urmă,

c – dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor.

Deşi art. 35 nu prevede expres , pentru ca aceste transformări să fie permise este

necesar ca , în prealabil , opera să fi fost adusă la cunoştinţă publică .

5.Durata protecţiei dreptului de autor

Drepturile de autor se divid în drepturi nepatrimoniale ( denumite de actuala lege

drepturi morale ) şi în drepturi patrimoniale .

Autorului unei opere literare, artistice, ştiinţifice i se recunoaşte un drept asupra operei

pe tot parcursul vieţii sale – art. 24 alin. 1 . Acest drept ia naştere din momentul creaţiei

operei indiferent de modul sau forma concretă de exprimare a acelei creaţii.

Drepturile morale sunt inalienabile şi imprescriptibile , adică nu pot face obiectul

vreunei renunţări sau înstrăinări din partea autorului sau al unei dobândiri , pe orice cale , din

partea vreunei alte persoane . Drepturile morale sunt ocrotite din momentul creării operei şi

până la decesul autorului . Drepturile morale sunt cele enumerate de art. 10 din lege .

Articolul 11 alin. 2 din lege prevede trei excepţii , când exerciţiul unor drepturi

morale se transmite prin moştenire :



2011

- exerciţiul dreptului de a decide dacă,în ce mod şi când va fi adusă opera la

cunoştinţă publică ,

- exerciţiul dreptului de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor ,

- exerciţiul dreptului de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune

oricărei modificări şi oricărei atingeri aduse operei , dacă prejudiciază onoarea sau

reputaţia autorului .

Transmiterea acestor drepturi morale are loc pe durată nelimitată .

Drepturile patrimoniale cuprinse în conţinutul dreptului de autor, se nasc ch iar din

momentul creării operei şi durează pe tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia

ele se transmit prin moştenire potrivit legislaţiei civile pe o perioadă de 70 de ani .

Articolul 149 alin. 3 din lege prevede că , în ceea ce priveşte durata drepturilor de

exploatare , în cazul operelor a căror autori au decedat înainte de intrarea în vigoare a legii

nr. 8/1996 , şi pentru care au expirat termenele de protecţie , se prelungeşte până la termenul

prevăzut de această lege .

După împlinirea termenului de protecţie opera cade în domeniul public adică

monopolul exploatării operei , recunoscut titularilor drepturilor patrimoniale încetează şi din

acel moment opera intră în patrimoniul comun al umanităţii şi poate fi folosită liber .

Drepturile de autor se divid în drepturi nepatrimoniale ( denumite de actuala lege

drepturi morale ) şi în drepturi patrimoniale .

Autorului unei opere literare, artistice, ştiinţifice i se recunoaşte un drept asupra operei

pe tot parcursul vieţii sale – art. 24 alin. 1 . Acest drept ia naştere din momentul creaţiei

operei indiferent de modul sau forma concretă de exprimare a acelei creaţii.



2011

Drepturile morale sunt inalienabile şi imprescriptibile , adică nu pot face obiectul

vreunei renunţări sau înstrăinări din partea autorului sau al unei dobândiri , pe orice cale , din

partea vreunei alte persoane . Drepturile morale sunt ocrotite din momentul creării operei şi

până la decesul autorului . Drepturile morale sunt cele enumerate de art. 10 din lege .


1. Care sunt drepturile morale de autor si modalitatea de transmitere a acestora?

2. Care sunt atributele dreptului patrimonial de autor?

3. Care sunt caracteristicile dreptului patrimonial de autor din perspectiva pluralitatii

de autori a operei de creatie intelectuala?


Avantajele protectiei extinse a drepturilor patrimoniale de autor

Limitele exercitarii drepturilor patrimoniale de autor

Trasaturile esentiale ale drepturilor nepatrimoniale de autor in raport de actul de

creatie



2011















2011





- Va fi familiarizat modalitatea de elaborare a cesiunilor specifice dreptului de

proprietate intelectuala

- Va ști să identifice componentele esentiale ale contractelor pe domeniul drepturilor de

autor

- Va cunoaște diferentele de continut dintre licentierea drepturilor de autor si a celor

conexe

- Va deține elementele necesare diferentierii caracterului exclusiv sau neexclusiv al

licentierii drepturilor patrimoniale de autor.



1. Transmiterea succesorală a dreptului de autor................................................

2. Cesiunea drepturilor de autor...........................................................................

2.1 Cesiunea exclusivă...................................................................................

2.2 Cesiunea neexclusivă................................................................................

2.3 Clauze obligatorii în contractele de cesiune a drepturilor de autor.........

3. Contracte specifice drepturilor de autor..........................................................

48

50

52

52

52

54



2011

3.1 Contractul de comandă.............................................................................

3.2 Contractul de editare.................................................................................

3.3 Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală..................

3.4 Contractul de închiriere.............................................................................

De retinut!.......................................................................................................


Propuneri De Referate..................................................................................


54

55

57

58

59

60

60

61



2011

1. Transmiterea succesorala

Drepturile personal nepatrimoniale din conţinutul dreptului de autor deşi în principiu

sunt ne transmisibile, datorită faptului că iau naştere din creaţia intelectuală sunt exceptate

de la dreptul comun în sensul că trei dintre cele patru drepturi şi anume dreptul de divulgare,

dreptul la paternitatea operei şi cel la inviolabilitatea operei se transmit prin moştenire

potrivit dreptului comun pe durată nelimitată.

În caz de moştenire vacantă exercitarea acestor drepturi este preluată de oganismul de

gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, de

organismul de gestiune colectivă cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv

de creaţie.

Soluţia propusă de legea actuală ni se pare justă deoarece aceste trei drepturi sunt

intrinsec legate de un anumit autor.

Moştenitorii acestor drepturi morale au obligaţia de a le exercita în aşa fel încât să nu

prejudicieze moral memoria celui dispărut şi pentru a respecta în totalitate adevărul istoric.

Este firesc ca cel care moşteneşte dreptul de a exploata opera după moartea autorului să

vegheze ca acea operă să apară sub numele celui care a creat-o şi întocmai cum ea a fost

creată.

O problemă care s-a pus în literatura juridică este aceea a operelor postume(

divulgarea tardivă ) . Cel care publică o astfel de operă va beneficia de toate drepturile

patrimoniale care ar fi aparţinut autorului dar numai pentru o perioadă de 25 de ani, perioadă

care începe să curgă din momentul în care opera a fost adusă la cunoştinţa publicului pentru

prima data.

În privinţa drepturilor patrimoniale, acestea se transmit potrivit Codului civil, numai

că durata transmiterii este limitată în timp. În vechea reglementare perioada maximă de timp



2011

, pentru care se transmiteau aceste drepturi , era de 50 de ani. Deoarece în legislaţia ţărilor

membre a U.E. această perioadă este de 70 de ani legiuitorul român a armonizat şi în această

privinţă legislaţia internă cu cea europeană astfel că drepturile patrimoniale se transmit

potrivit legislaţiei civile pe o perioadă de 70 de ani. Această perioadă nu este influenţată de

faptul că opera a fost adusă la cunoştinţă publică sau nu.

În situaţia moştenirilor vacante avem de asemenea o derogare de la dreptul comun în

sensul că nu revin statului, ci drepturile lui de cuius sunt preluate de organisme de gestiune

colectivă care au ca membrii un număr mai mare de membrii din domeniul în care a creat

autorul.

De aceeaşi durata de 70 de ani se bucură şi moştenitorii operei aduse la cunoştinţa

publicului, sub pseudonim, sau fără indicare de nume cât şi cei ai autorului operei realizate

în colaborare, numai că în acest caz termenul de 70 de ani va începe să curgă din momentul

morţii ultimului coautor.

Dacă contribuţia fiecărui coautor este distinctă, durata dreptului patrimonial, pentru

fiecare dintre moştenitorii coautorilor este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor pe care

îl moştenesc.

În cazul operelor colective durata drepturilor patrimoniale asupra acestor opere este de

70 de ani şi începe să curgă de la data aducerii operei la cunoştinţa publicului. În situaţia în

care înăuntrul acestui termen, opera nu a fost adusă la cunoştinţă publicului durata

drepturilor patrimoniale expiră la trecerea unei perioade de 70 de ani de la crearea operei.

În cazul programelor pentru calculator ; drepturile patrimoniale ale autorului

programelor de calculator se transmit pe cale succesorală tot pentru o perioadă de 70 de ani.

O excepţie de la dreptul comun este aceea că deşi data deschiderii moştenirii coincide

cu data morţii celui ce lasă moştenirea, durata termenelor de protecţie se calculează începând

cu data de 01 ianuarie a anului următor morţii autorului sau aducerii operei la cunoştinţă

publică – art. 32 din lege .



2011

2. Cesiunea drepturilor de autor

Prima reglementare privind transmiterea contractuală a dreptului de autor a fost Legea

nr. 956 din 24 iulie 1946. Anterior acestei legi contractul de valorificare a dreptului de autor

era supus reglementărilor dreptului comun. Legea amintită nu s-a ocupat decât de operele

literare şi de contractul de editare ; dispoziţiile ei erau aplicate prin extindere şi contractului

de reprezentare.

O nouă reglementare a contractului a intervenit în anul 1949 prin Decretul nr. 17 din

14 ianuarie (completat ulterior prin Decretul nr. 19 din 16 februarie 1051) conform căruia :

„dreptul de autor putea fi valorificat direct sau prin contractul de editare, de reprezentare

publică, prin contractul de folosinţă a unei într-un film şi prin contractul de difuzare a unei

opere prin radio şi televiziune”,

În noua reglementare legiuitorul a analizat amplu şi distinct contractul de cesiune a

dreptului de autor, contract pe care îl vom întâlni doar în cadrul proprietăţii industriale.

De asemenea sunt reglementate contractul de editare, de reprezentare în public a unei

opere (formele prin care se poate realiza această comunicare sunt variate : de la recitarea

publică, execuţie lirică, reprezentare dramatică până la difuzarea prin orice procedee a

cuvintelor sunetelor şi imaginilor.), contractul de difuzare a unei opere prin radio sau

televiziune, contractul de comandă cât şi contractul de închiriere a unei opere.

Privitor la contractul de cesiune, acesta este definit astfel : „convenţia prin care o

parte, numită cedent (autorul operei), transmite cu titlu oneros sau gratuit, în tot sau în parte

unei alte persoane numită cesionar (persoană fizică sau juridică) drepturile patrimoniale

născute din crearea unei opere literare, artistice sau tehnice”. Titularul dreptului de autor

poate ceda prin contract numai drepturile sale patrimoniale .



2011

În general contractele de valorificare a drepturilor de autor au ca obiect o operă

terminată în momentul încheierii contractului, dar, în cazul unui autor cunoscut şi recunoscut

ca valoros într-un anumit domeniu, se poate ivi dorinţa de a se solicita acelui autor crearea în

beneficiul unei persoane a unei anumite opere. Această cerere se poate materializa printr -un

contract de comandă.

Caracterele juridice ale contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor

sunt:

- are ca obiect transmiterea drepturilor patrimoniale de autor ;

- este un contract consensual ;

- este un contract cu titlul oneros ;

- este un contract , în principiu , intuitu personae ;

- este un contract sinalagmatic .

Legea nr. 8/1996 reglementează cesiunea drepturilor patrimoniale de autor în

capitolul VII , care conţine regulile comune pentru contractele de valorificare a drepturilor

patrimoniale , şi regulile speciale pentru contractul de editare , contractul de reprezentare

teatrală sau de execuţie muzicală , contractul de închiriere şi contractul de comandă .

Regulile comune ale cesiunii se aplică , în mod corespunzător , în completarea regulilor

speciale , pentru celelalte tipuri de contracte reglementate de lege , precum şi în cazul

încheierii unor contracte nenumite prin care se valorifică drepturi patrimoniale de autor .

Cesiunea poate fi limitată în timp, în spaţiu sau la un anumit drept, putând fi exclusivă

sau ne exclusivă.

2.1 Cesiunea exclusivă

Cesiunea este exclusivă în situaţia în care titularul dreptului de autor, nu mai poate

utiliza opera în modalitatea sau pe teritoriul convenit cu cesionarul. De asemenea, el nu mai

poate transmite drepturile respective şi unei alte persoane.



2011

2.2 Cesiunea neexclusivă.

Cesiunea este neexclusivă în situaţia în care titularul dreptului de autor îşi poate păstra

el însuşi opera şi poate transmite dreptul său neexclusiv şi altor persoane.

2.3 Clauzele obligatorii în contractele de cesiune a drepturilor de autor

1 – părţile contractante cu indicarea exactă a elementelor de identificare a le acestora,

2 – precizarea expresă a dreptului patrimonial care se transmite prin contractul în

cauză,

3 – modalitatea de utilizare a operei,

4 – durata în timp a cesiunii,

5 – felul cesiunii (exclusivă sau ne exclusivă),

6 – remuneraţia titularului dreptului de autor.

Lipsa oricăreia dintre aceste clauze poate duce la anularea contractului, anulare care

poate fi cerută de partea interesată. Este lovit de nulitate absolută contractul de cesiune care

are drept obiect cedarea dreptului patrimonial privitor la totalitatea operelor viitoare ale

autorului, nominalizate sa ne nominalizate.

Contractul trebuie să îmbrace forma scrisă cerută însă numai ad probationem şi nu ad

validitatem. De la această regulă există o excepţie : contractul care are ca obiect folosirea

operei în presă.

În privinţa remuneraţiei care i se cuvine autorului, aceasta se va stabili prin acordul

părţilor şi va putea fi proporţională cu încasările provenind din utilizarea operei sau se poate

stabili o sumă fixă.



2011

Dacă părţile nu au stabilit prin contract modalitatea de remunerare, autorul are dreptul

să ceară acest lucru pe cale judecătorească, instanţa urmând a stabili suma datorată, ţinând

cont de sumele care se plătesc uzual pentru astfel de situaţii, cât şi de opera în sine, în funcţie

de felul cesiunii.

Legea noastră reglementează şi o acţiune specială pentru revizuirea contractelor

lezionare , având unele asemănări cu acţiunea în resciziune pentru leziune din dreptul comun

. Potrivit art. 43 alin. 3 din lege , în cazul unei disproporţii evidente între renumeraţia

autorului şi beneficiile celui care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale , autorul poate

solicita organelor jurisdicţionale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă

a remuneraţiei .

În cazul operelor create în cadrul unui contract individual de muncă, drepturile

patrimoniale sunt stabilite prin acel contract de muncă şi ele (drepturile patrimoniale) pot

aparţine fie, unităţii care l-a angajat pe autor, fie autorului. Dacă prin contractul de muncă s-

au cedat unităţii drepturile patrimoniale născute din crearea operei este obligatorie precizarea

termenului pentru care ele au fost cedate, iar în cazul în care acest termen nu se regăseşte în

contract, acesta nu va putea fi mai mare de 3 ani de la predarea operei.

După expirarea acestui termen, drepturile patrimoniale vor reveni autorului. De

asemenea, autorul unei opere create în baza contractului individual de muncă, îşi păstrează

dreptul exclusiv de utilizare a operei create în baza contractului ca parte componentă din

ansamblul creaţiei sale.

3. Contractele specifice drepturilor de autor

3.1 Contractul de comandă a unei opere viitoare, a fost reglementat şi prin Decretul nr.

321/1956 dar este reglementat şi în actuala Lege nr. 8/1996.

Ceea ce este specific acestui tip de contract este faptul că acordul părţilor nu poartă

numai asupra unei opere viitoare, dar mai ales asupra actului de creaţie al autorului. Acesta



2011

din urmă, nu se obligă numai să cedeze în limitele prevăzute de lege, drepturile pe care le va

dobândi asupra operei sale viitoare, dar şi să creeze acea operă.

În ceea ce priveşte obligaţiei autorului de a crea opera cerută, contractul apare ca un

contract de executare de lucrări, iar în ceea ce priveşte obligaţia autorului de a autoriza

publicarea operei sale terminate, contractul are natura unui contract de valorificare a

drepturilor de autor.

Contractul de comandă trebuie să prevadă atât termenul de predare cât şi pe cel de

acceptare a operei de către cel ce a comandat-o. După predarea operei, beneficiarul poate să

o accepte, să o refuze sau să ceară anumite modificări. În situaţia în care beneficiarul refuză

opera, adică denunţă unilateral contractul, autorul operei are dreptul să păstreze sumele

încasate şi să primească drept despăgubire contravaloarea lucrărilor, respectiv cheltuielile

făcute cu executarea lucrărilor pregătitoare în vederea realizării operei.

Legea recunoaşte şi autorului dreptul de a solicita desfiinţarea contractului de cesiune

a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl exploatează sau îl exploatează într-o

măsură insuficientă şi dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate

considerabil.

Cauzele de exonerare de răspundere pentru cesionar în caz de neexploatare sau

exploatare insuficientă a operei sunt :

- culpa autorului,

- fapta unui terţ pentru care nu e ţinut să răspundă,

- cazul fortuit,

- forţa majoră.

Termenul în care se poate cere desfiinţarea contractului de cesiune în cazul neexploatării

sau exploatării insuficiente a operei, începe să curgă doar după expirarea a 2 ani de la data

cesionării dreptului patrimonial asupra operei. Dacă opera cedată urmează a fi publicată



2011

în publicaţii cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar în cazul publicaţiilor periodice de 1

an.

În cazul vânzării originalului unei opere de artă plastică sau fotografică, cumpărătorul

are dreptul să o expună public chiar dacă ea nu a fost publicată până la acel moment, cu

condiţia ca autorul să nu fi interzis în mod expres exercitarea acestui drept în actul de

înstrăinare a operei.

Cel ce dobândeşte proprietatea asupra suportului material al operei nu dobândeşte ca

urmare a acestui fapt şi un drept de utilizare asupra operei.

3.2 Contractul de editare

Contractul de editare este acel contract prin care autorul cedează editorului temporar în

schimbul unei sume de bani numită remuneraţie, dreptul său de reproducere şi distribuţie a

operei.

Pe lângă aceste două drepturi cedate autorul poate ceda editorului său şi un drept de a

autoriza traducerea şi adaptarea operei.

Contractul trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii relative următoarele clauze :

- felul cesiunii (exclusivă sau ne exclusivă);

- întinderea cesiunii în spaţiu;

- durata şi remuneraţia autorului.

Pe lângă aceste clauze obligatorii, contractul mai poate să prevadă :

- un termen până la care autorul trebuie să predea originalul operei;

- un termen până la apariţia şi difuzarea exemplarului fiecărei ediţii,

- numărul maxim şi minim de exemplare;



2011

- modul în care autorul poate să controleze numărul de exemplare produs de editorul

său.

Editorul are următoarele obligaţii specifice :

a. să respecte clauzele contractuale;

b. să permită autorului să facă modificări în cazul unei ediţii noi;

c. să ceară consimţământul autorului atunci când doreşte să cedeze contractul de

editare;

d. să înapoieze autorului originalul operei primite pentru publicare dacă nu s -a

convenit altfel.

Contractul de editură încetează la expirarea perioadei pentru care el a fost încheiat.

Autorul are dreptul să ceară desfiinţarea contractului dacă editorul nu -i publică opera în

termenul convenit cât şi daune dacă prin nepublicare, a suferit un prejudiciu.

În privinţa suportării riscului contractului, legiuitorul a făcut distincţia între operele

publicate şi cele nepublicate. Astfel, riscul pieirii operei va fi suportat de editor, dacă opera a

fost publicată, el având obligaţia de a plăti remuneraţia convenită autorului. Dacă opera este

distrusă total înainte de a fi pusă în circuit c ivil editorul este îndreptăţit să pregătească o

ediţie nouă , iar autorul va avea drept de remuneraţie numai pentru una dintre aceste ediţii .

Contractul de editare poate îmbrăca forma a 2 feluri de contracte :

1 – contract de prestare de servicii,

2 – contract de antrepriză.

În primul caz, autorul pe cheltuiala sa îl împuterniceşte pe editor să-i reproducă opera,

urmând ca autorul să-şi valorifice singur opera după editare.



2011

În cazul în care autorul îl împuterniceşte pe editor ca pe cheltuiala sa să-i reproducă

opera şi să i-o difuzeze suntem în situaţia celui de-al doilea tip de contract şi anume cel de

antrepriză, căruia I se aplică dispoziţiile codului civil.

După cum se cunoaşte contractul de antrepriză este acel contract în virtutea căruia una

dintre părţi – denumită antreprenor – se obligă să execute pe riscul său o anumită lucrare

pentru cealaltă parte – denumită client – în schimbul unei remuneraţii.

3.3 Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală

Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală este acel contract prin

care titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a

reprezenta sau de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică,

muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică sau o pantomimă în schimbul unei remuneraţii,

cesionarul având obligaţia să o reprezinte sau să o execute în condiţiile convenite.

Contractul se va încheia în formă scrisă, fie pe durată determinată fie pe un număr

determinat de comunicări către public.

Faţă de contractul de editare contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie

muzicală, deosebirea care apare se referă la faptul că în cel de -al doilea legea prevede

includerea în contract, în mod expres, a datei la care va avea loc premiera sau singura

comunicare a operei, după caz, celelalte clauze fiind asemănătoare.



2011

3.4 Contractul de închiriere

Acest tip de contract, este prevăzut în legea nr. 8/1996, dar în mod sumar, precizându -

se doar că I se aplică regulile din dreptul civil, referitoare la contractul de locaţie, prevăzut de

art. 1410 Cod civil.

Prin acest contract, autorul unei opere, cedează utilizarea , pe un anumit termen, cel

puţin a unui exemplar, al operei sale, în original sau copie, în schimbul unei sume de bani.

Acest tip de contract se foloseşte în special pentru categoria de opere ca : programe

pentru calculator sau opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale.

Din analiza acestor contracte se poate desprinde concluzia că, pe de o parte, prin ele

se realizează atât aducerea operei la cunoştinţa publicului cât şi exploatarea acelei opere, iar

pe de altă parte, următoarele trăsături esenţiale ale acestor contracte :

a – au ca obiect, transmiterea temporară a dreptului de a utiliza o operă determinată;

b – sunt contracte consensuale;

c – sunt contracte sinalagmatice;

d – sunt contracte încheiate intuitu personae;

e – forma scrisă este prevăzută pentru aceste contracte ca o condiţie ad probationem şi

nu ad validitatem.

În privinţa capacităţii autorului de a încheia un contract de valorificare a drepturilor

sale asupra operelor create se vor aplica dispoziţiile comune cu privire la capacitate.



2011

În privinţa drepturilor patrimoniale, acestea se transmit potrivit Codului civil, numai

că durata transmiterii este limitată în timp. În vechea reglementare perioada maximă de timp

, pentru care se transmiteau aceste drepturi , era de 50 de ani. Deoarece în legislaţia ţărilor

membre a U.E. această perioadă este de 70 de ani legiuitorul român a armonizat şi în această

privinţă legislaţia internă cu cea europeană astfel că drepturile patrimoniale se transmit

potrivit legislaţiei civile pe o perioadă de 70 de ani. Această perioadă nu este influenţată de

faptul că opera a fost adusă la cunoştinţă publică sau nu.

În situaţia moştenirilor vacante avem de asemenea o derogare de la dreptul comun în

sensul că nu revin statului, ci drepturile lui de cuius sunt preluate de organisme de gestiune

colectivă care au ca membrii un număr mai mare de membrii din domeniul în care a creat

autorul.

De aceeaşi durata de 70 de ani se bucură şi moştenitorii operei aduse la cunoştinţa

publicului, sub pseudonim, sau fără indicare de nume cât şi cei ai autorului operei realizate

în colaborare, numai că în acest caz termenul de 70 de ani va începe să curgă din momentul

morţii ultimului coautor.

Dacă contribuţia fiecărui coautor este distinctă, durata dreptului patrimonial, pentru

fiecare dintre moştenitorii coautorilor este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor pe care

îl moştenesc.



2011


1. Care sunt conditiile ad validitatem cerute de lege pentru cesiunile cu titlu gratuit?

2. Care sunt cerintele ce trebuie indeplinite pentru incheierea contractului de

reprezentare teatrala?

3. Care sunt conditiile prevazute de lege privind nulitatea contractului de editare?

4. Care sunt obligatiile cedentului in cazul contractului de comanda?


Normele imperative privind interdependenta obligatiilor reciproce in cazul

contractelor de reprezentare teatrala

Limitele autorizarii drepturilor patrimoniale de autor in materia cesiunilor neexclusive.

Particularitatile licentierii drepturilor in conditiile cesiunilor exclusive.



2011















2011


REGIMUL JURIDIC SPECIAL AL ALTOR CATEGORII DE OPERE

PROTEJATE



- Va fi familiarizat modalitatea de exploatare a operelor cinematografice

- Va ști să identifice tipurile de protectie a programelor pe calculator a programelor care

fac obiectul protectiei drepturilor de autor

- Va cunoaște caracteristicile dreptului de suita in ceea ce priveste operele de arta

plastica

- Va deține cunostintele necesare in vederea valorificarii prin cesiune a creatiilor

derivate apartinand operelor de arta audiovizuala si arta plastica.

REGIMUL JURIDIC SPECIAL AL ALTOR CATEGORII DE OPERE PROTEJATE


1. Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale.......................................

2. Programele pentru calculator..........................................................................

3. Operele de artă plastică, de arhitectură şi fotografie......................................

4.Protecţia portretului, a destinatarului corespondenţei şi a secretului sursei dersei

de informare........................................................................................................

De retinut!.................................................................................... ...................




63

65

65

67

68

68

69

69



2011

1. Operele cinematografice şi alte opere cinematografice

Operele cinematografice ca obiect al dreptului de autor au dat naştere la numeroase

discuţii în literatura juridică, iar soluţia adoptată de diferite legislaţii naţionale sunt departe

de a fi unitare.

Până la apariţia Legii nr. 8/1996, în ţara noastră, aceste opere nu au fost reglementate

în mod distinct. În actuala reglementare ele se regăsesc tratate separat în capitolul VIII al

legii menţionate iar dispoziţiile referitoare acestui fel de opere sunt în concordanţă cu

directivele comunitare în materie.

Legiuitorul român defineşte acest gen de opere astfel : „Opera audiovizuala este opera

cinematografica, opera exprimata printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice alta

opera constând dintr-o succesiune de imagini in mişcare, însoţite sau nu de sunete.”

Opera audiovizuală are mai mulţi autori. Producătorul şi regizorul care sunt

consideraţi autori principali, la care se mai adaugă şi alţi autori, cum sunt : autorul adaptării,

autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera

audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie când

acestea reprezintă o parte importanţă a operei.

Cei doi autori principali, regizorul şi producătorul, sunt definiţi astfel de actuala

reglementare :

„Regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică ce îşi asumă

conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal.”



2011

„Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă

responsabilitatea producerii operei şi, în această calitate, organizează realizarea operei şi

furnizează mijloacele necesare tehnice şi financiare.”

Între producător şi regizor se încheie un contract prin care părţile pot conveni să fie

incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi creatori care au contribuit substanţial la

crearea acesteia.

În cazul în care opera audiovizuală urmează să fie creată prin adaptarea unei alte opere

preexistente, trebuie reamintit faptul că dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul

exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau

de a o include într-o operă audiovizuală. În aceste condiţii legea prevede că este necesară

cesiunea dreptului exclusiv mai sus precizat printr-un contract încheiat între titularul

dreptului de autor şi producătorul operei audiovizuale, distinct de contractul de editare, în

care se vor prevedea expres condiţiile producţiei, difuzării şi proiecţiei operei audiovizuale.

De remarcat că în cazul în care nu există o convenţie contrară, autorii operei

audiovizuale, precum şi alţi autori cu contribuţii la aceasta, îşi păstrează toate drepturile de

utilizare separată a propriilor contribuţii, în condiţiile legii.

Producătorul şi autorul principal sunt cei care hotărăsc dacă opera aud iovizuală este

terminată sau nu, versiunea definitivă, dacă opera va fi adusă la cunoştinţa publicului şi

modul în care va fi exploatată versiunea definitivă a operei.

Prin lege se interzice distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei

audiovizuale în forma copiei-standard.

În ceea ce priveşte folosirea drepturilor patrimoniale, acestea se vor împărţi între

autorii operei audiovizuale. Remuneraţia autorului poate fi stabilită pentru fiecare mod de

utilizare a operei audiovizuale care este proporţională cu încasările brute rezultate din

utilizare.



2011

Autorii au dreptul să ceară producătorilor, periodic, situaţia încasărilor realizate din

utilizarea operei.

Rezilierea contractului dintre producător şi autor poate fi cerută de acesta din urmă

dacă producătorul în termen de 5 ani de la încheierea contractului nu finalizează opera

audiovizuală sau nu difuzează opera în termen de 1 an de la finalizarea ei.

2.Programele pentru calculator

Programele pentru calculator sunt reglementate în capitolul IX din Legea nr. 8/1996,

reglementare care este considerată insuficientă în legislaţia română. În conformitate cu

prevederile art. 72 din lege „protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a

unui program, programele de aplicaţie şi s istemele de operare, exprimate în orice fel de

limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi

manualele.”

Nu sunt protejate prin lege, ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele

matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru

calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale.

Autorul programelor pentru calculator are aceleaşi drepturi morale şi patrimoniale ca

şi oricare autor al unei opere literare sau artistice. El poate ceda drepturile de utilizare a unui

program pentru calculator fără ca aceasta să ducă la transferul dreptului de autor asupra

programului. Dacă programele pentru calculator sunt realizate în exercitarea atribuţiilor de

serviciu, acestea pot fi exploatate de cel angajat, dacă prin contract nu s-a convenit altfel.

3.Operele de artă plastică, de arhitectură şi fotografie



2011

A. Operele de artă plastică, pot fi bi sau tridimensionale la baza protecţiei lor stând

individualitatea operei care se bazează pe creaţia artistică. Autorul operei de artă plastică se

bucură de toate drepturile morale şi patrimoniale prevăzute de lege.

Reproducerile după operele de artă plastică se pot realiza doar pe baza unui contract

care trebuie să conţină indicaţii necesare pentru identificarea operei (o schiţă, un desen, o

fotografie) precum şi referiri la semnătura autorului. Reproducerile nu pot fi puse în vânzare

fără consimţământul titularului dreptului de autor, consimţământ care este dat după

examinarea reproducerii.

După realizarea reproducerii toate instrumentele speciale care au folosit la realizarea

acelei reproduceri, trebuie să fie distruse sau făcute inutilizabile, dacă nu sunt achiziţionate

de către titularul dreptului de autor sau dacă nu s-a convenit altfel.

De asemenea modelele originale după care s-au realizat reproducerile trebuie restituite

titularului. În situaţia în care opera de artă plastică este expusă într -o expoziţie, persoana

fizică sau juridică care organizează acea expoziţie suportă r iscul dispariţiei sau distrugerii

totale sau parţiale a operei.

B. Operele de arhitectură – pot fi realizate numai cu acordul arhitectului, iar

construcţia realizată, va trebui să poarte la loc vizibil numele arhitectului.

C. Operele fotografice sunt protejate în cadrul instituţiei dreptului de autor cu

precizarea că „nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor fotografiile unor

scrisori, acte documente de orice fel, desene tehnice şi alte asemenea.”.

În ceea ce priveşte opera fotografică realizată în baza unui contract individual de

muncă sau la comandă, se prezumă faptul că acele fotografii aparţin pentru o perioadă de 3

ani celui care a făcut comanda sau angajatorului, dacă nu s-a convenit altfel.

Transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra unei

opere fotografice se produce în momentul înstrăinării negativului operei fotografice.

Persoana care comandă să I se execute o fotografie poate să publice sau să reproducă acea

fotografie fără consimţământul autorului dacă nu s-a convenit altfel.

Dacă fotografia originală poartă numele autorului, acest nume trebuie să figureze şi pe

reproducere.



2011

4. Protecţia portretului, a destinatarului corespondenţei şi a secretului sursei de informare

Operele care conţin un portret nu pot fi utilizate fără acordul persoanei reprezentate de

acel portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să

o comunice public fără consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia

pe o perioadă de 20 de ani după moartea sa.

De la această regulă există şi excepţii. Şi anume , 1) în cazul în care persoana

reprezentată în portret este de profesie model sau a fost remunerată pentru a poza , 2)

difuzarea unei opere care conţine un portret poate fi făcută fără autorizaţia persoanei

reprezentate dacă :

a – Este o persoană general cunoscută şi portretul a fost executat cu ocazia activităţilor

sale publice;

b – Portretul persoanei reprezentate constituie numai un detaliu al unei opere ce

prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică.

Corespondenţa adresată unei persoane, poate fi utilizată doar cu consimţământul

destinatarului acelei corespondenţe , iar după moartea sa , timp de 20 de ani , cu

consimţământul succesorilor săi, cu condiţia ca persoana destinatară să nu-şi fi exprimat o

altă dorinţă.

Atât destinatarul cât şi persoana reprezentată într-un portret se bucură de dreptul moral

de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune modificărilor sau denaturărilor

ce i-ar crea un prejudiciu.

Autorul are dreptul să ceară editorului sau producătorului său, să păstreze secretul

sursei de informaţii folosită în operă şi să nu comunice documente referitoare la aceasta.

Numai cu consimţământul persoanei sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi

irevocabile se poate dezvălui secretul.



2011

Nu sunt protejate prin lege, ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele

matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru

calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale.

Autorul programelor pentru calculator are aceleaşi drepturi morale şi patrimoniale ca

şi oricare autor al unei opere literare sau artistice. El poate ceda drepturile de utilizare a un ui

program pentru calculator fără ca aceasta să ducă la transferul dreptului de autor asupra

programului. Dacă programele pentru calculator sunt realizate în exercitarea atribuţiilor de

serviciu, acestea pot fi exploatate de cel angajat, dacă prin contract nu s-a convenit altfel.


1. Ce presupune un drept de suita?

2. Un transfer electronic presupune, obligatoriu utilizarea unui drept de proprietate

intelectuala in sistem informatic?

3. Sistemele programelor pe calculator asigură in mod obligatoriu si protectia drepturilor

de autor incorporate in acestea?



2011


Cauzele ce conduc la crearea fenomenului de piraterie in domeniul IT

Elementele pietei operelor derivate in cazul creatiilor de arta plastica in ceea ce

priveste dreptul de suita.

Modalitatile de exploatare a operelor audiovizuale si impactul lor asupra publicului.















2011





- Va fi familiarizat cu particularitatile drepturilor conexe apartinand artistilor interpreti

sau executanti

- Va ști să identifice tipurile de utilizari specifice organismelor de radiodifuziune si

televiziune

- Va cunoaște caracteristicile dreptului de retransmitere prin cablu.

- Va deține abilități de identificare a drepturilor sui-generis ale fabricanţilor bazelor de

date.



6. Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi...............................................

7. Drepturile producătorilor de înregistrări sonore...........................................

8. Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale.................................

9. Organismele de radiodifuziune şi televiziune...............................................

9.1 Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.................

9.2 Comunicarea publică prin satelit.............................................................

9.3 Retransmiterea prin cablu........................................................................

73

77

79

79

79

81

82



2011

10. Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date...............................

De retinut!.................................................................................... ...................




83

84

85

86

86



2011

Directiva comunitară din 1993 impune statelor membre Uniunii Europene

coordonarea unor reguli ale dreptului de autor şi drepturile conexe aplicabile radiodifuziunii

prin satelit şi retransmisia prin cablu .

Art. 5 din această directivă prevede : „protecţia drepturilor conexe drepturilor de autor

nu aduce atingere şi nu modifică sub nici un aspect protecţia conferită în cadrul drepturilor

de autor.”

Actuala reglementare (Legea nr. 8/1996) este în strictă concordanţă cu reglementarea

comunitară în privinţa drepturilor conexe drepturilor de autor. Prin aceasta, pentru prima

oară în legislaţia României sunt reglementate drepturile conexe drepturilor de autor. Aceste

drepturi sunt reglementate în 5 capitole ale legii, ocupând o reglementare textuală mai mare

decât întreaga reglementare anterioară privitoare la drepturile de autor.

Prin drepturile conexe drepturilor de autor înţelegem ansamblul prerogativelor

nepatrimoniale ( morale ) şi patrimoniale pe care legea le recunoaşte unor categorii de

persoane fizice sau juridice care desfăşoară activităţi subsecvente activităţii de creaţie

propriu-zisă .

În conformitate cu prevederile art. 94 din Legea nr. 8/1996, sunt recunoscute şi

protejate drepturile conexe drepturilor de autor, următoarelor 3 categorii de persoane

( titularii drepturilor conexe ) :

1 – artiştii interpreţi şi executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii;

2 – producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale,

pentru propriile înregistrări.



2011

Pentru aceste două categorii de titulari de drepturi conexe drepturilor de autor legea

cuprinde în afară de dispoziţiile din capitolele care le sunt destinate, un capitol cu reguli

comune atât pentru autori cât şi pentru artişti şi producători.

3 – organismele de radiodifuziune şi televiziune pentru propriile lor emisiuni şi

servicii de programe.

1.Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi

În doctrină s-a pus problema dacă aceşti artişti sau executanţi sunt coautori la

realizarea operei. Pentru că ei nu participă la crearea operei interpretate sau executate s-a

considerat că nu pot avea calitatea de coautori, prestaţia lor a fost considerată drept operă

derivată. Această calificare, nu este justă pentru că ar însemna să se pună această prestaţie pe

aceeaşi treaptă cu traducerile sau adaptările care însă, sunt opere cu entitate proprie.

Este adevărat că artiştii prin talentul lor măresc frumuseţea unei opere şi de multe ori

importanţa rolului lor este egală cu cea a autorului iar uneori chiar superioară, mai ales pe

scara realizărilor şi realităţilor comerciale.

Ca urmare s-a considerat că pentru protecţia prestaţiei interpreţilor sau executanţilor

este necesar să se instituie un regim care deşi modelat după cel al dreptului de autor să fie

diferit de acesta.

Legislaţiile care au consacrat o asemenea protecţie au realizat-o în cadrul aşa

numitelor drepturi conexe.

Existenţa unei conexiuni speciale între opera interpretată sau executată şi interpretarea

sau executarea ei este demonstrată de faptul că de multe ori interpretarea ori executarea unei

opere poate compromite sau să dea strălucire operei preexistente.



2011

În conformitate cu prevederile art. 95 din lege, sunt consideraţi artişti interpreţi sau

executaţi : „actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cântă,

dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă

modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de

varietăţi, de circ ori marionete.”

Din ultima parte a textului de lege, care foloseşte expresia „spectacol de orice fel”,

rezultă existenţa unor drepturi conexe de autor şi altor categorii de artişti interpreţi sau

executanţi ai unor creaţii sau realizări artistice decât cele expres denumite şi enumerate în

cuprinsul textului de lege.

A. Obiectul drepturilor conexe se deduce din conţinutul art. 94 , şi poate consta din:

- interpretările şi execuţiile artiştilor interpreţi sau executanţi ,

- înregistrările sonore şi audiovizuale ale producătorilor unor astfel de înregistr ări,

- emisiunile organismelor de radiodifuziune şi televiziune .

Actuala reglementare, recunoaşte acestor artişti interpreţi sau executanţi o serie de

drepturi morale şi patrimoniale asemănătoare cu cele recunoscute autorilor.

B. Drepturile morale

În conformitate cu prevederile art. 96 din lege, artiştilor interpreţi sau executaţi li se

recunosc următoarele drepturi morale :

1 – dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii,

2 – dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat

la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acesteia,

3 – dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei

deformări, falsificări sau alte modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau

oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa,



2011

În continuare, art. 97 din lege, prevede că drepturile morale conexe drepturilor de

autor ale artiştilor interpreţi sau executaţi, la fel ca şi drepturile morale ale autorilor, nu pot

face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.

Aliniatul 2 al art. 97 din lege, stabileşte că exerciţiul drepturilor morale ale drepturilor

conexe drepturilor de autor ale artiştilor interpreţi sau executaţi pot fi transmise prin

moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. În caz de vacanţă succesorală

exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva care a administrat

drepturile artistului interpret sau executant ori, după caz, organismului cu cel mai mare

număr de membri, din domeniul respectiv.

C. Drepturile patrimoniale

Artiştilor interpreţi sau executaţi li se recunoaşte un drept patrimonial exclusiv asupra

realizărilor lor care, potrivit art. 98 din lege, conferă interpreţilor, dreptul de a autoriza

efectuarea de către terţi a următoarelor activităţi :

a) fixarea interpretării sau a execuţiei sale ;

În art. 98 din lege, se prevede expres înţelesul termenului de fixare. Astfel : „În

înţelesul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea, prin orice mijloc, de sunete,

imagini ori de sunete şi imagini sau de reprezentări digitale ale acestora, în orice fel de

suport, inclusiv electronic, care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea lor către

public, într-un mod oarecare.”

b) reproducerea integrală sau parţială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă,

prin orice mijloc şi sub orice formă, a interpretării sau a execuţiei fixate:

c) distribuirea interpretării sau a execuţiei fixate;

d) închirierea interpretării sau a execuţiei fixate;

e) împrumutul interpretării sau al execuţiei fixate;



2011

f) importul în vederea comercializării pe piaţa internă a interpretării sau a execuţiei

fixate;

g) radiodifuzarea şi comunicarea publică a interpretării sau a execuţiei sale, în afara

cazului în care interpretarea sau execuţia a fost deja fixată sau radiodifuzată;

h) punerea la dispoziţia publicului a interpretării sau a execuţiei sale fixate, astfel încât

să poată fi accesată, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;

i) retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuţiei fixate.

În condiţiile prevăzute de art. 99 din lege, artiştilor interpreţi sau executaţi li se

recunoaşte un drept patrimonial conex dreptului de autor şi cu privire la prestaţiile colective,

realizate în formaţii cum ar fi, membrii unui grup, cor, corp de balet, trupe teatrale, şi care,

trebuie să-şi desemneze dintre ei, în scris cu acordul majorităţii membrilor grupului, un

reprezentant pentru exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 98 din lege.

Pentru cazul în care artistul interpret sau executant îţi desfăşoară activitatea pe baza

unui contract individual de muncă, legea a reglementat două situaţii cu privire la drepturile

patrimoniale ale acestor artişti.

Astfel, art. 100 din lege prevede posibilitatea ca dreptul patrimonial prevăzut la art. 98

să poată fi transmis celui care angajează, cu condiţia ca transmiterea dreptului să fie expres

prevăzută în contractul individual de muncă.

În situaţia în care artistul interpret sau executant a participat la realizarea unei opere

audiovizuale, ori a unei înregistrări sonore, dacă nu există o convenţie contrară, se consideră

că acesta cedează producătorului dreptul exclusiv de utilizare a prestaţiei sale astfel fixate

prin reproducere, distribuire, import, inchiriere si împrumut. Remuneraţia cuvenită în

temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale care aparţin unui artist interpret

sau executant se stabilesc prin acordul părţilor.



2011

Cuantumul remuneraţiei poate să fie calculat fie proporţional cu încasările provenite

din exploatarea prestaţiei, fie în sumă fixă sau orice alt mod. Dacă remuneraţia nu a fost

stabilită prin contract artistul interpret sau executant poate solicita organelor jurisdicţionale

competente stabilirea remuneraţiei, la fel ca şi în cazul contractului de cesiune a drepturilor

de autor.

Se poate solicita, tot pe cale judecătorească revizuirea contractului de cesiune în

situaţia în care există o disproporţie între remuneraţia primită şi beneficiile celui care a

obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale.

În lipsa unei prevederi exprese în contractul individual de muncă drepturile

patrimoniale aparţin artistului interpret sau executant.

Autorul unei prestaţii executate în cadrul unui contract individual de muncă îşi

păstrează dreptul exclusiv de utilizare a acesteia ca parte integrantă în ansamblul creaţiei

sale.

În ceea ce priveşte durata în timp a drepturilor patrimoniale recunoscute artistului

interpret sau executant, art. 102 din lege, prevede că durata este de 50 de ani începând cu

data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc fixarea sau comunicarea către

public.

2. Drepturile producătorilor de înregistrări sonore

Potrivit art. 103 alin. 1 din lege, se consideră inregistrare sonora sau fonograma, in

sensul prezentei legi, orice fixare, exclusiv sonora, a sunetelor provenite dintr-o interpretare

ori executie a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentarilor digitale ale acestor s unete,

oricare ar fi metoda si suportul utilizate pentru aceasta fixare.

Producătorii de înregistrări sonore sunt persoanele fizice sau juridice care îşi asumă

responsabilitatea organizării şi finanţării realizării primei fixări a sunetelor, fie că aceasta

constituie sau nu o operă în sensul prevederilor Legii nr. 8/1996.



2011

Producătorul de înregistrări sonore, are dreptul recunoscut de lege ca în cazul

reproducerii şi difuzării înregistrărilor sonore pe care le realizează, să înscrie pe suporturile

acestora, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi, pe lângă menţiunile privind autorul şi

artistul interpret sau executant şi propriul său nume şi denumirea întreprinderii sale.

Pe lângă acest drept moral, producătorilor de înregistrări sonore, li se recunoaşte un

drept patrimonial exclusiv de a autoriza efectuarea de către terţi a unor activităţi cu privire la

acestea :

a) reproducerea integrală sau parţială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă,

prin orice mijloc şi sub orice formă, a propriilo r înregistrări sonore;

b) distribuirea propriilor înregistrări sonore;

c) închirierea propriilor înregistrari sonore;

d) împrumutul propriilor înregistrări sonore;

e) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a copiilor legal realizate ale

propriilor înregistrări sonore;

f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări sonore, cu excepţia

celor publicate în scop comercial;

g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări sonore, astfel încât să poată

fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;

h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări sonore.

La aceste drepturi, art. 105 alin. 3 din lege, prevede şi dreptul exclusiv al

producătorului de înregistrări sonore de a împiedica importul de copii ale propriilor

înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa.



2011

Cu privire la durata drepturilor patrimoniale recunoscute de lege producătorilor de

înregistrări sonore, aceasta este de 50 de ani şi începe să curgă cu data de 1 ianuarie al anului

următor celui în care a avut loc prima fixare, ori de la data aducerii la cunoştinţă publică.

3. Drepturile producătorilor de înregistări audiovizuale

Art. 106 indice 1 din Legea nr.8/1996 arată că se consideră înregistrare audiovizuală

sau videogramă orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în

mişcare, însoţite sau nu de sunet, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru această

fixare.

Producătorul unei înregistrări audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce are

iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi realizării primei fixări a unei opere

audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite ori nu de sunet şi, în această

calitate, furnizează mijloacele tehnice şi financiare necesare.

Producătorii de înregistrări audiovizuale pot exercita acelaşi drepturi morale şi

patrimoniale ca şi producătorii de înregistrări sonore .

4. Organismele de radiodifuziune şi televiziune

Organismele de radiodifuziune şi de televiziune sunt creatori de programe iar

programele reprezintă o operă comună creată de mai mulţi coautori, în colaborare, aşa cum o

defineşte art. 5 al legii.

4.1. Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune

Conform art. 113 alin. 1 din lege, aceste organisme de radiodifuziune şi de televiziune

au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza, cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona

numele organismelor în cauză, următoarele activităţi :



2011

a) fixarea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de

televiziune;

b) reproducerea integrală sau parţială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă,

prin orice mijloc şi sub orice formă, a propriilor emisiuni şi servicii de programe de

radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;

c) distribuirea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de

televiziune fixate pe orice fel de suport;

d) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a propriilor emisiuni şi servicii

de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;

e) retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni şi servicii de programe de

radiodifuziune sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau

prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare către public,

inclusiv retransmiterea pe internet;

f) comunicarea publică a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune

sau de televiziune în locuri accesibile publicului, cu plata intrării;

g) închirierea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de

televiziune, fixate pe orice tip de suport;

h) împrumutul propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de

televiziune fixate pe orice fel de suport;

i) punerea la dispoziţia publicului a propriilor emisiuni şi servicii de programe de

radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost emise

prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să poată fi accesate în orice loc

şi în orice moment ales, în mod individual, de către public.



2011

La cele de mai sus se adaugă dreptul patrimonial exclusiv al organismelor de radio şi

televiziune de a împiedica importul de copii realizate, fără autorizarea lor, de pe propriile

programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport.

Durata drepturilor patrimoniale exclusive ale organismelor de radiodifuziune şi de

televiziune este de 50 de ani, perioadă ce începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului

următor celui în care a avut loc prima emitere sau transmitere a acestor organisme.

Şi în cazul acestor drepturi, legiuitorul a prevăzut unele din limitările exercitării

acestora, fiind permise fără consimţământul organismelor menţionate, cât şi utilizarea

programelor de radio şi de televiziune pentru uzul personal sau pentru cercul unei familii.

4.2 Comunicarea publică prin satelit

Acest nou mod de transmitere prin satelit, a fost reglementat pentru prima oară prin

Legea nr. 8/1996, fapt ce se impunea datorită nivelului atins de ştiinţa şi tehnica mondială a

telecomunicaţiilor.

Prin comunicare publică prin satelit se înţelege introducerea sub controlul şi

responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul

României, a semnalelor purtătoare de programe destinate captării de către public, într -un lanţ

neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit şi revine pe pământ.

Trecerea la utilizarea pe scară largă a acestui nou sistem de comunicaţii publice nu

trebuie să aibă ca urmare încălcarea în vreun fel a drepturilor creatorilor de opere în general

sau a altor categorii de participanţi la realizarea unor opere audiovizuale, apte a fi transmise

publicului pe această cale.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 117 alin. 1 din lege, organismele de

radiodifuziune şi de televiziune care au ca obiect de activitate comunicarea publică a unor



2011

programe prin satelit, trebuie să îşi desfăşoare activitatea cu respectarea dreptului de autor şi

a drepturilor conexe protejate prin Legea nr. 8/1996.

În situaţia în care semnalele purtătoare de programe sunt emise sub o formă codificată,

comunicarea aceasta va fi considerată comunicare publică numai dacă dispozitivul de

decodificare a emisiunii este pus la dispoziţia publicului prin organismul respectiv sau cu

consimţământul său.

Răspunderea pentru comunicarea publică prin satelit trebuie să revină acelor organisme

de radiodifuziune sau de televiziune care sunt titularele programelor în cauză, precum şi

persoanelor fizice sau juridice care au primit din partea acestora autorizarea efectuării

acestor comunicaţii publice.

Titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe dreptului de autor asupra operelor

sau prestaţiilor care ar putea face obiectul unor programe comunicate prin satelit, îşi vor

putea cesiona drepturile lor, în vederea realizării unei astfel de comunicări publice, numai

printr-un contract încheiat individual sau prin intermediul unui organism de gestiune

colectivă. În acest caz este vorba despre un nou contract de cesiune care se adaugă celorlalte

contracte de valorificare a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe prevăzute de Legea nr.

8/1996.

4.3 Retransmiterea prin cablu

Introducerea acestei reglementări în legislaţia actuală este de asemenea o noutate în

legislaţia noastră şi a devenit posibilă şi necesară ca urmare a evoluţiei telecomunicaţiilor în

general pe plan mondial şi a utilizării acestui mod de comunicare publică pe scară tot mai

largă în ultimul timp şi în ţara noastră.



2011

Ideea centrală a acestei reglementări o constituie afirmarea principiului conform căruia

nici prin acest nou mod de comunicare publică, dreptul de autor şi drepturile conexe acestuia

nu pot fi ignorate sau încălcate în nici un fel.

Legea stabileşte că titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe îşi pot

exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmiterii prin cablu, pe baza

contractelor încheiate prin intermediul unor organisme de gestiune colectivă.

Dacă unii titulari de drepturi nu au încredinţat gestiunea drepturile lor unui organism

de gestiune colectivă, organismul care gestionează drepturile din aceeaşi categorie este

considerat de drept a fi şi gestionarul drepturilor lor. Dacă în acelaşi domeniu există mai

multe organisme de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea. Titularii

drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe, pot să-şi revendice drepturile de la acele

organisme în termen de 3 ani de la data retransmiterii prin cablu.

Organismele de gestiune colectivă pot încheia contracte cu distribuitorii prin cablu.

Art. 121 indice 1 din lege prevede însă două cazuri în care retransmiterea prin cablu

este permisă fără consimţământul titularului de drepturi şi fără plata vreunei remuneraţii :

1 – în cazul programelor proprii ale organismelor publice de radiodifuziune şi de

televiziune cu acoperire naţională;

2 – în cazul retransmiterii unor programe ale organismelor de radiodifuziune şi de

televiziune ale căror programe sunt retransmise prin cablu .

5. Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date

Prin bază de date se înţelege o culegere de opere, de date sau de alte elemente

independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o modalitate



2011

sistematică ori metodică şi în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr -o

altă modalitate.

Potrivit art. 122 indice 1 fabricantul unei baze de date este persoana fizică sau juridică

ce a făcut o investiţie substanţială cantitativă şi calitativă în vederea obţinerii, verificării sau

prezentării conţinutului unei baze de date.

Fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza si de a

interzice extragerea si/sau reutilizarea totalităţii sau a unei părţi substanţiale din aceasta,

evaluata calitativ sau cantitativ.

Drepturile fabricantului bazei de date iau naştere o dată cu definitivarea bazei de date.

Durata protecţiei este de 15 ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului imediat următor

definitivării bazei de date.

Cuantumul remuneraţiei poate să fie calculat fie proporţional cu încasările provenite

din exploatarea prestaţiei, fie în sumă fixă sau orice alt mod. Dacă remuneraţia nu a fost

stabilită prin contract artistul interpret sau executant poate solicita organelor jurisdicţionale

competente stabilirea remuneraţiei, la fel ca şi în cazul contractului de cesiune a drepturilor

de autor.



2011

Se poate solicita, tot pe cale judecătorească revizuirea contractului de cesiune în

situaţia în care există o disproporţie între remuneraţia primită şi beneficiile celui care a

obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale.

În lipsa unei prevederi exprese în contractul individual de muncă drepturile

patrimoniale aparţin artistului interpret sau executant.

Autorul unei prestaţii executate în cadrul unui contract individual de muncă îşi

păstrează dreptul exclusiv de utilizare a acesteia ca parte integrantă în ansamblul creaţiei

sale.

În ceea ce priveşte durata în timp a drepturilor patrimoniale recunoscute artistului

interpret sau executant, art. 102 din lege, prevede că durata este de 50 de ani începând cu

data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc fixarea sau comunicarea către

public.


1. Ce presupune exploatarea unui drept conex dreptului de autor?

2. Care sunt elementele specifice operelor cinematografice?

3. In ce modalitati pot fi valorificate drepturile artistilor interpreti sau executanti?



2011


Formele de exploatare a operelor de arta audiovizuala

Modalitatile de interferenta a contributiilor comune creatorilor ce participa la formarea

operei cinematografice.

Ce particularitati se creaza in cazul producatorilor de drepturi de autor ce au ca obiect

bazele de date.















2011


GESTIUNEA ŞI APĂRAREA DREPTULUI DE AUTOR ŞI A DREPTURILOR

CONEXE



- Va fi familiarizat cu modalitățile de protectie a drepturilor de autor si conexe prin

masuri administrative

- Va ști să identifice tipurile de raspundere civila si penala aplicabile in materia

drepturilor de autor

- Va cunoaște formele de sanctiune contraventionala aplicabile incalcarii drepturilor de

autor

- Va deține abilități privind regimul international al drepturilor de autor

GESTIUNEA ŞI APĂRAREA DREPTULUI DE AUTOR ŞI A DREPTURILOR

CONEXE


1. Ocrotirea drepturilor de autor prin mijloace de drept administrativ................

2. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.......................................................

3. Apărarea drepturilor de autor prin mijloacele dreptului civil şi procesual

civil.....................................................................................................................

4. Apărarea drepturilor de autor prin mijloace de drept penal............................

89

91

93

95



2011

5. Regimul internaţional al drepturilor de autor...................................................

De retinut!.................................................................................... ...................




98

101

102

102

103



2011

Apărarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe se face printr-o serie de mijloace

de drept administrativ, civil şi penal. Apariţia unei legi, în concordanţă cu legislaţia

internaţională în materie, a permis intrarea în legalitate şi în acest domeniu în care datorită

schimbărilor apărute în tehnică şi tehnologie, a cerut-o cu necesitate. De asemenea,

reglementarea drepturilor conexe a constituit un al pas în crearea cadrului legislativ necesar

apărării acestor drepturi. Spre deosebire de alte obiecte ale dreptului de proprietate

intelectuală (invenţiile, mărcile, desenele şi modelele industriale), operele creaţiei literare,

artistice şi ştiinţifice sau de orice altă natură asemănătoare, originalul este protejat de lege în

mod necondiţionat.

1. Ocrotirea drepturilor de autor prin mijloace de drept administrativ

A. Mijloace de drept administrativ cu caracter organizaţional prin care sunt

protejate drepturile de autor.

Realizarea prin dispoziţiile legii a cadrului juridic necesar creării unor organisme de

gestiune colectivă prin care se pot exercita şi proteja unele dintre drepturile de autor sau

dintre drepturile conexe acestora, constituie mijloace de drept administrativ cu caracter

organizaţional.

Pentru prima dată Legea nr. 8/1996, prevede că titularii dreptului de autor şi a

drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile lor nu numai în mod personal dar şi, la cererea

lor, prin organisme de gestiune colectivă.

Organismele de gestiune colectivă sunt persoane juridice constituite prin libera

asociere care au ca obiect de activitate în principal colectarea şi repartizarea drepturilor a

căror gestiune le este încredinţată de către titulari. Aceste organisme au statutul asociaţiilor

fără scop lucrativ şi dobândesc personalitatea juridică în condiţiile legii cu avizul Oficiului

Român pentru Drepturile de Autor.



2011

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste organisme pentru a fi avizate de

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor sunt stabilite de lege. Organismele sunt create

direct de către titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe, cum sunt autorii, artiştii

interpreţi sau executanţi, producătorii precum şi alţi titulari persoane fizice sau juridice ai

drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe.

Aceste organisme acţionează în limitele mandatului încredinţat pe baza unui statut

adoptat după procedura prevăzută de lege. Dispoziţiile obligatorii pe care trebuie să le

cuprindă un astfel de statut sunt prevăzute în art. 127 lit. a – j din lege şi trebuie să fie

completate cu orice dispoziţii obligatorii reieşite din legislaţia în vigoare.

Pentru a evidenţia rolul de protecţie pe care îl au organismele de gestiune colectivă,

înfiinţate prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, vom aminti că în conformitate cu

prevederile art. 129 alin. 4 din lege orice titular al dreptului de proprietate sau al drepturilor

conexe, poate încredinţa prin contract exerciţiul drepturilor sale unui organism de gestiune

colectivă, acesta din urmă fiind ţinut să accepte exercitarea acestor drepturi pe bază

colectivă, dacă gestiunea categoriei de drepturi în cauză intră în activitatea sa statutară.

Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii :

a) să acorde autorizaţii neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată înainte

de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remuneraţii, prin licenţă neexclusivă, în

formă scrisă;

b) să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate, cuprinzând drepturile

patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drep turi, în

cazul acelor opere al caror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de

către titularii de drepturi;

c) să încheie, în numele titularilor de drepturi care le-au mandatat sau pe baza

convenţiilor încheiate cu organisme similare din străinătate, contracte generale cu

organizatorii de spectacole, organismele de radiodifuziune ori de televiziune sau cu

distribuitorii de servicii de programe prin cablu, având ca obiect autorizarea de utilizare a

repertoriului protejat;

d) să protejeze interesele membrilor lor, în ceea ce priveşte gestionarea drepturilor

cuvenite, ca urmare a utilizarii repertoriului propriu, în afara teritoriului României, prin

încheierea de contracte de reprezentare cu organismele similare din străinătate;



2011

e) să colecteze sumele datorate de utilizatori şi să le repartizeze între titularii de

drepturi, potrivit prevederilor din statut;

f) să asigure accesul propriilor membri la informaţiile privind orice aspect al activităţii

de colectare a sumelor datorate de utilizatori şi de repartizare a acestora;

g) să acorde asistenţă de specialitate titularilor de drepturi şi să îi reprezinte în cadrul

procedurilor legale, în limita obiectului lor de activitate;

h) să ceară utilizatorilor comunicarea de informaţii şi transmiterea documentelor

necesare, în format scris şi electronic, pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor pe

care le colectează, în vederea repartizării; informaţiile şi documentele transmise vor fi

însoţite de adresa de înaintare, purtând numele reprezentantului legal, semnătura şi ştampila;

i) să asigure transparenţa activităţii de gestiune colectiva în raporturile cu autoritatile

publice care au drept de control şi, prin acestea, cu utilizatorii;

j) să îndeplinească orice altă activitate, conform mandatu lui special primit de la

titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de activitate.

2. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

Existenţa unui organism administrativ central cu competenţă naţională pentru

protejarea drepturilor de autor denumit Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, este o

garanţie suplimentară pentru garantarea drepturilor titularilor drepturilor de autor şi ai

drepturilor conexe.

Acest organism a luat fiinţă pe data intrării în vigoare a Legii nr. 8/1996 prin

transformarea Agenţiei Române pentru Protejarea Drepturilor de Autor – organ de

specialitate aflat în subordinea Ministerului Culturii – prin schimbarea denumirii şi

subordonării. Odată cu schimbarea denumirii acest organism a devenit organ de specialitate

subordonat Guvernului.



2011

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor are autoritate unică pe teritoriul României

în ceea ce priveşte evidenţa, observarea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul dreptului

de autor şi a drepturilor conexe.

Directorul general al acestui organism precum şi cei 20 de arbitrii (jurişti) sunt numiţi

de guvern. Oficiul funcţionează pe baza unui regulament aprobat de Guvern. (H.G. nr. 60/10

martie 1997 publicată în M.O. nr. 46 din 18 martie 1997).

Atribuţiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, conform prevederilor art. 138

din lege, sunt următoarele :

a) reglementeaza activitatea din domeniu, prin decizii ale directorului general;

b) elaboreaza proiecte de acte normative in domeniul sau de activitate;

c) tine evidenta repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectiva;

d) organizeaza si administreaza, contra cost, inregistrarea, in registrele nationale si in

alte evidente nationale specifice, prevazute de lege;

e) avizeaza constituirea si supravegheaza functionarea organismelor de gestiune

colectiva;

f) avizeaza, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, potrivit legii,

inscrierea in Registrul aflat la grefa judecatoriei, a asociatiilor si fundatiilor constituite in

domeniul drepturilor de autor si al drepturilor conexe, inclusiv in ceea ce priveste asociatiile

pentru combaterea pirateriei;

g) controleaza din oficiu, pe cheltuiala proprie, respectarea legislatiei din domeniu si

aplica sanctiuni contraventionale potrivit legii;

h) controleaza functionarea organismelor de gestiune colectiva si stabileste masurile

de intrare in legalitate sau aplica sanctiuni, dupa caz;



2011

i) controleaza la cerere, pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, activitatile care

constituie incalcari ale legislatiei in domeniu, si aplica sanctiuni contraventionale, potrivit

legii;

j) incheie acte de constatare a infractiunilor din domeniu, ridica mijloace materiale de

proba si le inainteaza organelor de urmarire penala;

k) administreaza baza de date, la nivel national, privind contraventiile sanctionate in

domeniul drepturilor de autor si al drepturilor conexe;

l) asigura secretariatul procedurilor de mediere desfasurate potrivit legii;

m) efectueaza, contra cost, constatari tehnico-stiintifice si expertize, prin specialist i

proprii, la solicitarea organelor de cercetare penala sau a instantelor judecatoresti;

n) desfasoara activitati de informare privind legislatia din domeniu, pe cheltuiala

proprie, precum si activitati de instruire, pe cheltuiala celor interesati;

o) desfasoara activitati de reprezentare in relatiile cu organizatiile de specialitate

similare si cu organizatiile internationale din domeniu, la care statul roman este parte;

p) indeplineste orice alte atributii prevazute de lege.

3. Apărarea drepturilor de autor prin mijloacele dreptului civil şi procesual civil

Acţiunile civile vor avea ca obiect recunoaşterea drepturilor şi reparaţia prejudiciului,

fiind fie acţiuni în răspundere civilă ( art. 998-999 C.Civil ), fie acţiuni în răspundere

contractuală.

În afara acestor acţiuni, cei vătămaţi vor putea promova şi alte acţiuni cum ar

fi:îmbogăţirea fără justă cauză sau plata nedatorată .



2011

În prezent textul de bază privitor la această problemă este articolul 139 alin. 1 din lege

care statuează : „ Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage

răspunderea civilă , contravenţională sau penală , după caz , potrivit legii” , text aplicabil şi în

materia drepturilor nepatrimoniale de autor şi a acelora conexe cu acestea .

Există încă şi alte prevederi care ocrotesc unele drepturi nepatrimoniale , cum ar fi

Decretul nr. 31/1954 , care în articolul 54 prevede că „ persoana care a suferit o atingere în

dreptul său la nume ori la pseudonim , la denumire , la onoare , la reputaţie, în dreptul

personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice , artistice ori literare, de inventator

sau în orice alt drept personal nepatrimonial va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea

săvârşirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate”. Totodată , cel care a suferit o

atingere a unor asemenea drepturi va putea cere instanţei să oblige pe autorul faptei săvârşite

fără drept să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a ajunge la

restabilirea dreptului atins .

Pentru prevenirea unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestor

drepturi recunoscute de Legea nr. 8/1996, titularii pot solicita instanţei de judecată luarea

unor măsuri asiguratorii ca :

1 – remiterea pentru acoperirea prejudiciilor suferite a încasărilor realizate prin actul

ilicit sau, dacă prejudiciile nu pot fi reparate în acest mod, remiterea bunurilor rezultate din

fapta ilicită, în vederea valorificării acestora, până la acoperirea integrală a prejudiciilor

cauzate,

2 – distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a

căror destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit,

3 – scoaterea din circuitul comercial prin confiscarea şi distrugerea copiilor efectuate

ilegal,

4 – publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii instanţei de judecată, pe

cheltuiala celui care a săvârşit fapta.



2011

Litigiile născute din încălcarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe sunt de

competenţa organelor jurisdicţionale, potrivit dispoziţiilor dreptului comun şi ale Legii nr.

8/1996.

4. Apărarea drepturilor de autor prin mijloace de drept penal

Faţă de anterioara reglementare (Decretul nr. 321/1956) care avea un singur artico l

incriminator, actuala reglementare (Legea nr. 8/1996) prevede un număr de 30 de infracţiuni

pentru anumite fapte care încalcă dreptul de autor şi drepturile conexe.

Această nouă reglementare se remarcă şi prin înăsprirea pedepselor aplicate pentru

faptele reţinute ca infracţiuni. În timp ce Decretul nr. 321/1956 sancţiona infracţiunea de

uzurpare a calităţii de autor cu pedeapsa închisorii de la o lună la 1 an sau cu amendă, în

actuala reglementare sunt prevăzute pedepse cu mult mai mari pentru toate fap tele reţinute

ca infracţiuni în materia dreptului de autor şi a drepturilor conexe.

Infracţiunile prevăzute în Legea nr. 8/1996, sunt grupate în mai multe categorii :

A. Infracţiuni prin care se aduc atingere drepturilor de autor şi drepturilor

conexe

Constituie infracţiune, fapta persoanei care, fără a avea autorizaţia sau, după caz,

consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin lege, cu privire la dreptul de autor şi

a drepturilor conexe, săvârşeşte cu vinovăţie, una din faptele prevăzute în art. 140 lit. a – h

din Legea nr. 8/1996.

În conformitate cu textul legal citat, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu

închisoare de la 1 an la 3 ani sau cu amendă de la 100.000.000 lei la 300.000.000 lei, dacă nu



2011

constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care fără a avea autorizaţia sau după caz

consimţământul titularului drepturilor recunoscute de Legea nr.8/1996, după cum urmează :

a) distribuirea operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe;

b) importul, pe piata interna, a copiilor operelor sau produselor purtatoare de drepturi

conexe, realizate cu consimtamantul titularilor;

c) inchirierea operelor sau produselor purtatoare de drepturi conexe;

d) comunicarea publica a operelor, altele decat cele muzicale, sau a produselor

purtatoare de drepturi conexe;

e) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe;

f) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe;

g) realizarea de opere derivate;

h) fixarea, in scop comercial, a interpretarilor sau a executiilor artistice ori a

programelor de radiodifuziune sau de televiziune.

B. Infracţiunea de uzurpare a dreptului de autor

În conformitate cu prevederile art. 141 din lege, constituie infracţiune şi se pedepseşte

cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta

persoanei care-şi însuşeşte fără drept calitatea de autor a unei opere sau fapta persoanei care

aduce la cunoştinţa publicului o operă sub un alt nume decât acela decis de autor, dacă fapta

nu constituie o infracţiune mai gravă.

C. Infracţiuni mai grave decât cele prevăzute la art. 140 din lege



2011

În conformitate cu prevederile art. 143 din lege, constituie infracţiune şi se pedepseşte

cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei,

dacă nu constituie o infracţiune mai gravă fapta persoanei fără a avea consimţământul

titularului drepturilor recunoscute de lege :

a) inlatura, in cunostinta de cauza si cu scop comercial, de pe opere sau alte produse

protejate, ori modifica pe acestea orice informatie sub forma electronica, privind regimul

drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil;

b) distribuie, importa in scopul distribuirii, radiodifuzeaza ori comunica public sau

pune la dispozitia publicului, astfel incat sa poata fi accesate, in orice loc si in orice moment

ales in mod individual, fara drept, prin intermediul tehnicii digitale, opere sau alte produse

protejate, pentru care informatiile existente sub forma electronica, privind regimul

drepturilor de autor sau al drepturilor conexe, au fost inlaturate ori modificate fara

autorizatie, stiind ca acest lucru permite, faciliteaza, provoaca sau ascunde o infractiune

prevazuta in prezenta lege.

De asemenea, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani

sau cu amenda de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei fapta persoanei care produce, importa,

distribuie sau inchiriaza, ofera, prin orice mod, spre vanzare sau inchiriere, ori detine, in

vederea comercializarii, dispozitive ori componente care permit neutralizarea masurilor

tehnice de protectie sau care presteaza servicii care conduc la neutralizarea masurilor tehnice

de protectie, inclusiv, in mediul digital

În conformitate cu prevederile art. 139 alin 2 din lege, „Titularii drepturilor încălcate

pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea

drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi pot pretinde repararea prejudiciului în

conformitate cu normele legale.”



2011

După cum se cunoaşte, sunt unele infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în

mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate iar pentru alte infracţiuni, acţiunea

penală se pune în mişcare din oficiu.

Prin plângere în sensul prevederilor codului de procedură penală, se înţelege

încunoştinţarea făcută de o persoană sau grup de persoane care au suferit o vătămare prin

săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, adresată unui organ de urmărire penală în scopul

încetării faptei dăunătoare, a pedepsirii persoanelor vinovate şi a reparării prejudiciilor

morale şi/sau patrimoniale suferite ca urmare a săvârşirii acelor fapte.

În unele cazuri în care legea prevede necesitatea formulării unei plângeri prealabile,

formularea şi prezentarea acesteia în scris sau oral este o condiţie a punerii în mişcare a

acţiunii penale.

Prin sesizare din oficiu ca mijloc de punere în mişcare a acţiunii penale, se înţelege

acea procedură penală prin care un organ de stat competent (organ de urmărire penală,

instanţă de judecată sau alt organ determinat prin lege) se autosesizează în baza atribuţiilor şi

îndatoririlor care i-au fost recunoscute sau impuse prin lege cu privire la săvârşirea uneia sau

mai multor infracţiuni. Sesizarea din oficiu pentru săvârşirea unei infracţiuni din domeniul

drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, poate fi declanşată şi de către Oficiul Român

pentru Drepturile de Autor aşa după cum reiese din atribuţiile acestui organ conferite de lege

5. Regimul internaţional al drepturilor de autor

Prima convenţie privitoare la drepturile de autor a fost „Convenţia de la Berna pentru

protecţia operelor literare şi artistice”. Stimulată de elaborarea convenţiei de la Paris asupra

proprietăţii industriale, la Congresul care se ţinea la Berna în 10 la 13 septembrie 1883,

Asociaţia literară şi artistică internaţională (ALAI) adopta un proiect de „convenţie pentru

constituirea Uniunii generale pentru protecţia drepturilor autorilor asupra operelor lor

literare şi artistice”. Consiliul federal elveţian a trimis acest proiect „tuturor ţărilor



2011

civilizate” informându-le de ţinerea în anul următor a unei conferinţe diplomatice destinată a

discuta despre acest proiect. În fapt, au fost necesare trei conferinţe internaţionale înainte de

adoptarea textului definitiv. Convenţia de la Berna din 12 septembrie 1886 fruct al muncii a

17 „savanţi” reprezentând 12 ţări, era considerată, la vremea sa, ca „modelul cel mai

desăvârşit al textelor legislative”.

Convenţia de la Berna din 1886 a făcut obiectul unui prim amendament la Paris la 4

mai 1896, apoi unei prime revizuiri la Berlin în 1908, a unui nou amendament în 20 martie

1914, unei noi revizuiri – actul de la Roma – din 2 iunie 1928, apoi unei alte revizuiri – actul

de la Bruxelles – din 26 iunie 1948. Aceste diferite revizuiri aveau ca obiect ridicarea

nivelului de protecţie a regulilor convenţionale. Ultimele două revizuiri ale convenţiei de la

Berna, cea de la Stockholm din 1967 şi cea de la Paris din 1971, dimpotrivă, au scăzut

protecţia acordată prin regulile convenţionale prin dispoziţii derogatorii dreptului de autor în

favoarea ţărilor în curs de dezvoltare.

România a aderat la Convenţia de la Berna prin Legea nr. 152/1926 promulgată prin

Decretul nr. 132/1926 intrată în vigoare la 1 ianuarie 1927.

În prezent, Uniunea de la Berna numără 105 state printre care şi USA care a aderat la

această uniune în 1989 după o lungă perioadă de izolare.

Convenţia de la Berna instituie ca principiu „asimilarea unionistă naţionalului”, adică ea dispune ca protecţia acordată

operelor originare dintr-un stat membru al Uniunii trebuie să fie aceeaşi ca şi aceea acordată operelor de origine locală de către

legea statului în care protecţia este reclamată.

Convenţia de la Berna se bazează pe două principii şi anume :

a – principiul tratamentului naţional, sau al asimilării străinilor resortisanţi ai uniunii cu naţionalii;

b – principiul tratamentului unionist sau al minimului de protecţie pe care statele membre sunt obligate să-l asigure în

acest domeniu.

Primul principiu prevede că în fiecare dintre ţările membre ale uniunii, operele resortisanţilor acestora sunt supuse

regimului stabilit pentru operele naţionalilor. Ne aflăm în prezenţa unui conflict de lege care se rezolvă în mod uniform pe întreg

teritoriul uniunii în favoarea legii statului în care se revendică protecţia.

Al doilea principiu reprezintă un pas înainte pe linia uniformizării soluţiilor. În temeiul acestui principiu, operele

resortisanţilor uniunii, beneficiază în toate ţările membre de un minim de protecţie. Problema de a stabili dreptul unui autor la

beneficiul tratamentului naţional este rezolvată în Convenţia de la Berna, în funcţie de 2 criterii şi anume :



2011

1 – criteriul naţionalităţii autorului;

2 – criteriul locului publicării operei.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 şi 4 ale convenţiei aşa cum a fost după ultima revizuire de la Paris din 1971, s-a stabilit :

a – autorii resortisanţi ai unei ţări membre a uniunii precum şi cei care îşi au reşedinţa obişnuită într-o ţară a uniunii,

beneficiază în toate celelalte ţări ale uniunii, altele decât ţara de origine, pentru operele lor publicate sau nepublicate de dreptul

recunoscut în fiecare ţară în parte, naţionalilor;

b – autorii care nu sunt resortisanţi ai unei ţări membre a uniunii şi nici nu-şi au reşedinţa obişnuită într-o asemenea ţară

beneficiază de aceiaşi protecţie pentru operele publicare pentru prima dată într-o ţară a uniunii sau simultan într-o asemenea ţară

şi o ţară străină a uniunii.

Prin publicare simultană se înţelege publicarea intervenită în două sau mai multe ţăr i în interval de 30 de zile de la prima

publicare.

Respectând condiţiile reglementărilor internaţionale, Legea nr. 8/1996 prevede în art. 147 următoarele : „străinii, t itulari

ai drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţii, tratate şi acorduri internaţionale

la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români cu condiţia ca aceştia

să beneficieze la rândul lor de tratament naţional în statul respectiv.”

În prezent pe plan mondial există două sisteme juridice principale şi anume :

- cel european

- cel de copyright.

Între aceste două sisteme există deosebirea că primul acordă prioritate intereselor autorului iar cel de-al doilea,

intereselor industriei.

Dreptul de copyright are în centrul atenţiei exclusiv cercul exemplarelor şi implicit un caracter dominant economic.

Menţinerea celor două sisteme este consacrată în prezent instituţional în măsura în care ele coexistă în sistemul uniunii

de la Berna la care USA a aderat.

Convenţia de la Berna din 1886 a făcut obiectul unui prim amendament la Paris la 4 mai

1896, apoi unei prime revizuiri la Berlin în 1908, a unui nou amendament în 20 martie 1914,

unei noi revizuiri – actul de la Roma – din 2 iunie 1928, apoi unei alte revizuiri – actul de la

Bruxelles – din 26 iunie 1948. Aceste diferite revizuiri aveau ca obiect ridicarea nivelului de

protecţie a regulilor convenţionale. Ultimele două revizuiri ale convenţiei de la Berna, cea de



2011

la Stockholm din 1967 şi cea de la Paris din 1971, dimpotrivă, au scăzut protecţia acordată

prin regulile convenţionale prin dispoziţii derogatorii dreptului de autor în favoarea ţărilor în

curs de dezvoltare.

România a aderat la Convenţia de la Berna prin Legea nr. 152/1926 promulgată prin

Decretul nr. 132/1926 intrată în vigoare la 1 ianuarie 1927.

În prezent, Uniunea de la Berna numără 105 state printre care şi USA care a aderat la

această uniune în 1989 după o lungă perioadă de izolare.

Convenţia de la Berna instituie ca principiu „asimilarea unionistă naţionalului”, adică ea dispune ca protecţia acordată

operelor originare dintr-un stat membru al Uniunii trebuie să fie aceeaşi ca şi aceea acordată operelor de origine locală de către

legea statului în care protecţia este reclamată.


1. Ce drepturi patrimoniale reglementeaza Conventia de la Berna?

2. Care sunt atributiile specifice Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor?

3. Care sunt contraventiile specifice actelor de piraterie aplicabile incalcarii drepturilor de

autor?

4. Precizati formele de reparare a prejudiciilor create titularilor de drepturi de autor prin

exploatarea neautorizata a creatiei intelectuale.




2011

Rolul institutiilor de reglementare si supraveghere a drepturilor de autor in Romania.

Mijloacele specifice Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor in materia

inregistrarii repertoriilor cuprinzand drepturi de proprietate intelectuala.

Elementele specifice de drept penal aplicabile in materia dreptului de proprietate

intelectuala.

Rolul organizatiilor internationale in domeniul reglementarii drepturilor de proprietate

intelectuala.















2011

AUTOEVALUARE

TEST GRILĂ

SUPORT CURS

1) În categoria izvoarelor dreptului de proprietate intelectuală trebuie încadrate si:

a. reglementãrile internationale (conventii, directive europene, pacte, acorduri);

b. actele normative adoptate de un ministru (ordin, instructiune, regulament etc.)

c. jurisprudenta

1. a+b

2. b+c

3. a+c

2) Iesirea din vigoare a legii de proprietate intelectuală se produce prin:

a. abrogarea ei implicitã;



2011

b. abrogarea ei expresã;

c. desuetudine.

1. a+b

2. b+c

3. a+c

3) Egalitatea pãrtilor (subiectilor) raportului juridic civil de proprietate intelectuală

reprezintã:

a. egalitatea acestora în fata legii civile;

b. egalitatea juridicã a vointelor pãrtilor raportului juridic civil;

c. egalitatea realã, materialã între pãrtile raportului juridic civil.

1. b

2. c

3. a

4) Obligatia conjunctã în materie de proprietate intelectuală:

a. presupune cã datoria sau, dupã caz, creanta este divizibilã;

b. se mai numeste si obligatie solidarã;

c. existã, în cazul pluralitãtii active, numai dacã a fost prevãzutã expres în actul juridic civil.

1. a

2. b

3. c

5) Cesiunea de creantã în dreptul de autor:

a. presupune, pentru valabilitatea ei, consimtãmântul debitorului ceda t;



2011

b. este un mijloc juridic direct de schimbare a persoanei creditorului;

c. este o exceptie realã de la principiul relativitãtii efectelor actului juridic.

1. a

2. b

3. c

6) Schimbarea debitorului se poate realiza prin intermediul:

a. subrogatiei personale;

b. delegatiei perfecte;

c. cesiunii datoriei, indiferent dacã existã sau nu consimtãmântul creditorului

1. a

2. b

3. c

7) Categoria drepturilor reale accesorii include, printre altele:

a. dreptul de servitute;

b. dreptul de ipotecã;

c. dreptul de autor.

1. a

2. b

3. c

8) Dreptul real si dreptul de creantã aferent drepturilor de autor se aseamãnã, printre altele,

prin aceea cã:

a. au determinate atât subiectul activ, cât si subiectul pasiv;



2011

b. sunt evaluabile pecuniar;

c. sunt însotite de prerogativa preferintei.

1. b

2. c

3. a

9) Abuzul de drept subiectiv civil în materia proprietăţii intelectuale:

a. înseamnã depãsirea limitelor externe, de ordin material sau juridic, ale dreptului respectiv;

b. constituie o exceptie de la principiul pacta sunt servanda;

c.presupune, printre altele, exercitarea dreptului subiectiv cu rea-credintã

1. a

2. b

3. c

10) Prin obligatia de „a da” în categoria drepturilor de autor se întelege îndatorirea:

a. de a preda un lucru;

b. de a transmite un drept de creantã;

c. de a transmite sau a constitui un drept real

1. a

2. b

3. c

11) Constituie o obligatie de mijloace:

a. obligatia pe care si-o asumã medicul de a depune toatã priceperea sa în tratarea

pacientului;



2011

b. obligatia de a câstiga un anumit proces, asumatã de avocat fatã de clientul sãu;

c. obligatia de a preda un anumit lucru.

1. a

2. b

3. c

12) Obligatiile naturale:

a. nu se bucurã de vreo sanctiune (protectie) juridicã;

b. pot fi valorificate numai pe cale de exceptie (apãrare);

c. sunt îndatoriri care decurg din regulile de convietuire socialã

1. a

2. b

3. c

13) Este un imobil prin obiectul la care se aplicã:

a. fondul de comert, incluzând marca şi brevetul;

b. dreptul de creantã corelativ obligatiei debitorului de a constitui un drept de superficie;

c. dreptul de proprietate asupra unui teren.

1. a

2. b

3. c

14) Dupã cum pot fi înlocuite sau nu în executarea unei obligatii, fãrã a afecta valabilitatea

plãtii, bunurile se clasificã în:

a. divizibile si indivizibile;



2011

b. frugifere si nefrugifere;

c. fungibile si nefungibile.

1. a

2. b

3. c

15) Nu pot forma obiectul executãrii silite a debitorului:

a. bunurile incorporale privind dreptul de autor şi drepturile conexe;

b. obiectele de cult religios, dacã nu sunt mai multe de acelasi fel;

c. bunurile insesizabile

1. a+b

2. b+c

3. a+c

16) Categoria bunurilor incorporale include:

a. dreptul de proprietate asupra unui bun mobil prin natura lui;

b. titlurile de valoare şi drepturile de autor;

c. toate drepturile subiective

1. a

2. b

3. c

17) Pentru a fi încuviintatã de instantã, proba existenţei drepturilor de autor trebuie sã

îndeplineascã, printre altele, urmãtoarele conditii:

a. sã fie utilã;



2011

b. sã aibã legãturã cu pricina;

c. sã fie de naturã sã conducã la rezolvarea cauzei.

1. a+b

2. b+c

3. a+c

18) Faptele care trebuie sã fie dovedite pentru încălcarea drepturilor de proprietate

intelectuală sunt:

a. faptele materiale exteriorizate;

b. faptele cunoscute personal de judecãtor;

c. faptele constante

1. a+b

2. b+c

3. a+c

19) În ce priveste puterea doveditoare a înscrisului autentic, fac dovada pânã la proba

contrarie:

a. mentiunile ce reprezintã constatãrile personale ale agentului instrumentator;

b. mentiunile ce privesc declaratiile pãrtilor fãcute în fata organului instrumentator;

c. mentiunile strãine de obiectul înscrisului.

1. a

2. b

3. c

20) Prezumtiile simple, judecãtoresti:



2011

a. sunt nelimitate ca numãr;

b. sunt relative;

c. nu sunt susceptibile de rãsturnare prin alte mijloace de probatiune admise de lege.

1. a+b

2. b+c

3. a+c

Soluţii:

1. a+c

2. a+b

3. b

4. a

5. b

6. a

7. b

8. c

9. c

10. a

11. c

12. a

13. b

14. c

15. a+c

16. c

17. b+c



2011

18. a+c

19. b

20. a+b

dreptul de proprietate intelectuala an 3, sem 1

Law