drept comercial 2- curs 3

6
Drept Comercial - Curs 3 - 11.03.2015 NOTIUNEA DE CONSUMATOR Potrivit art 2 alin 1 din Legea 193/2000, prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii care, in temeiul unui contract ce intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopul din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale sau liberale. O prima categorie de consumatori este deci aceea a persoanelor fizice. Potrivit art 2 alin 1, persoanele fizice sunt consumatori atunci cand actioneaza in scopuri care nu au legatura cu o eventuala activitate economica pe care ar desfasura-o . Astfel, in masura in care o persoana fizica desfasoara o activitate economica intr-o forma de organizare fara personalitate juridica, urmare a acestei situatii persoana nu isi pierde vocatia de a fi consumator. Astfel, in functie de calitatea in care actioneaza la momentul incheierii unui contract, persoana poate fi sau nu consumator. Nu va fi consumator daca, la incheierea actului juridic, actioneaza in calitate de persoana fizica desfasurand activitati economice. Daca din contra actioneaza ca simplu particular , atunci persoana va fi calificata drept consumator. O a 2-a categorie de consumatori este aceea a grupului de persoane fizice constituite in asociatii. In legatura cu aceasta categorie, Legea 193/2000 precizeaza faptul ca au calitatea de consumatori atunci cand actioneaza in scopuri care exced sferei activitatii economice desfasurate. Prevederea legala conduce la 2 variante de interpretare: 1. O prima varianta ar fi aceea ca textul confera asociatiilor calitatea de consumator, astfel se impune o analiza referitoare la scopul legii de a conferi calitatea de consumator oricarei asociatii sau anumitor asociatii. Textul de lege nu opereaza nicio distinctie in functie de obiectul de activitate al asociatiei sau in privinta temeiului de drept al infiintarii ( ex: OG 26/2000 ; asociatiile de proprietari ) . Astfel, in interpretarea literara a textului, singura distinctie operata de actul normativ este legata de tipul de asociatii . Mergand pe interpretarea conform careia asociatiile ar avea calitatea de consumator, in sfera acestora, ar putea intra orice asociatie constituita de persoane fizice, nu si asociatiile mixte

Upload: delia-catrina

Post on 03-Oct-2015

215 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

comercial

TRANSCRIPT

Drept Comercial - Curs 3 - 11.03.2015

NOTIUNEA DE CONSUMATOR

Potrivit art 2 alin 1 din Legea 193/2000, prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii care, in temeiul unui contract ce intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopul din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale sau liberale.

O prima categorie de consumatori este deci aceea a persoanelor fizice. Potrivit art 2 alin 1, persoanele fizice sunt consumatori atunci cand actioneaza in scopuri care nu au legatura cu o eventuala activitate economica pe care ar desfasura-o . Astfel, in masura in care o persoana fizica desfasoara o activitate economica intr-o forma de organizare fara personalitate juridica, urmare a acestei situatii persoana nu isi pierde vocatia de a fi consumator. Astfel, in functie de calitatea in care actioneaza la momentul incheierii unui contract, persoana poate fi sau nu consumator.

Nu va fi consumator daca, la incheierea actului juridic, actioneaza in calitate de persoana fizica desfasurand activitati economice. Daca din contra actioneaza ca simplu particular , atunci persoana va fi calificata drept consumator.

O a 2-a categorie de consumatori este aceea a grupului de persoane fizice constituite in asociatii. In legatura cu aceasta categorie, Legea 193/2000 precizeaza faptul ca au calitatea de consumatori atunci cand actioneaza in scopuri care exced sferei activitatii economice desfasurate. Prevederea legala conduce la 2 variante de interpretare:

1. O prima varianta ar fi aceea ca textul confera asociatiilor calitatea de consumator, astfel se impune o analiza referitoare la scopul legii de a conferi calitatea de consumator oricarei asociatii sau anumitor asociatii. Textul de lege nu opereaza nicio distinctie in functie de obiectul de activitate al asociatiei sau in privinta temeiului de drept al infiintarii ( ex: OG 26/2000 ; asociatiile de proprietari ) . Astfel, in interpretarea literara a textului, singura distinctie operata de actul normativ este legata de tipul de asociatii . Mergand pe interpretarea conform careia asociatiile ar avea calitatea de consumator, in sfera acestora, ar putea intra orice asociatie constituita de persoane fizice, nu si asociatiile mixte ( constituite din persoane fizice si juridice ). Din aceasta perspectiva ar rezulta ca in sfera notiunii de consumator ar intra si persoanele juridice. Concluzia se bazeaza pe faptul ca actul normativ cel mai des incident in materie de asociatii , respectiv OG 26/2000 confera acestora personalitate juridica.

2. A 2-a varianta de interpretare este aceea conform careia textul de lege confera calitatea de consumator grupului de persoane fizice constituite in asociatii si nu asociatiilor. Astfel, reglementarea ar viza o posibila actiune comuna a persoanelor fizice care si-au constituit o asociatie in scopuri care exced activitatii asociatiei. Intr-o astfel de situatie s-ar ridica o problema similara cu aceea incidenta in cazul persoanelor fizice care desfasoara activitati economice in mod independent, individual. In legatura cu persoanele fizice, problema era cauzata de faptul ca acestea puteau actiona atat in scopuri care aveau legatura cu exercitarea activitatii , cat si in afara lor.

In prima situatie, persoanele fizice nu aveau calitatea de consumator. In egala masura, problema se ridica si cu privire la persoanele fizice care si-au consitituit o asociatie. Acestea pot actiona impreuna in cadrul asociatiei, situatie in care nu vor avea calitatea de consumatori sau pot actiona impreuna in scopuri care exced activitatii asociatiei , situatie in care vor avea calitatea de consumatori.

Ex: profesionist :

A ( vanzator ) iar A desfasoara activitate economica- profesionist -------------- B ( cumparator ) este un simplu particular,de unde rezulta ca este consumator

Clasificarea profesionistului se face dupa criteriul obiectiv, adica dupa activitatea pe care o desfasoara.

In situatia in care contractul nu este incheiat in mod direct, ci prin mecanismul intermedierii ( in numele si pe seama sa - contract de mandat ) - mandat prin reprezentare ; fara reprezentare sau comision.

Mandant ( vanzator ) ----- Mandatar ( vanzator )------ B ( cumparator )

Situaita in care mandatarul nu are putere de reprezentare ( incheie contractul in numele lui ) , adica atunci cand actioneaza in relatie cu B, contractul de vanzare cumparare va fi incheiat intre mandatar si B.

Contractul mandant - mandatar - mandantul actioneaza ca profesionist ( desfasoara activitate economica) ; mandatarul poate sa desfasoare activitate economica( profesionist ) sau nu ( operatiune izolata - consumator .

Mandatar - cumparator B ( consumator ) - in situatia operatiunii izolate ,in relatia cu cumparatorul mandatarul ( actioneaza pe seama mandantului, nu in numele ca e fara reprezentare ) nu este consumator , pt ca actioneaza in interesul economic al mandantului este profesionist in relatia cu B.

In cazul mandatului cu reprezentare- aceeasi situatie , numai ca atunci cand se incheie contractul cu B , contractul se incheie intre mandant si B.

Alta situatie: atunci cand intermedierea este realizata prin intermediul contractului de comision - vom avea comitent si comisionar ( desfasoara activitati economice- profesionist si in contractul de comision si in celalalt ) .

CLAUZA ABUZIVA in reglementarea Legii 193/2000

Potrivit art 4 din Legea 193/2000, o clauza contractuala poate fi calificata drept abuziva daca indeplineste in mod cumulativ urmatoarele conditii:

1. Nu a fost negociata direct cu consumatorul ;

2. Creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor in detrimentul consumatorului;

3. A fost inserata in contract cu nerespectarea cerintelor bunei-credinte.

Toate cele 3 conditii trebuie intrunite cumulativ la momentul includerii in contract a clauzei potential abuzive.

Din perspectiva modului de dovedire a intrunirii conditiilor mentionate , pornind de la prevederile Legii 193/2000, clauzele contractuale pot fi clasificate in 2 categorii:

1. Clauze al caror caracter abuziv trebuie dovedit ;

2. Clauze al caror caracter abuziv este prezumat.

1. Prima categorie constituie regula .

2. Prezumtia caracterului abuziv constituie exceptia. Prezumtia este relativa, iar rasturnarea sa implica dovedirea de catre profesionist a neindeplinirii oricareia dintre cele 3 conditii care configureaza caracterul abuziv al unei clauze contractuale.

Legea 193/2000 include in anexa o lista exemplificativa de clauze considerate a fi abuzive . Exemple:

- clauzele care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului fara a avea un motiv intemeiat precizat in contract ;

- clauzele care obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului ;

- clauzele care dau drepturi exclusiv profesionistului sa interpreteze clauzele contractuale ;

- clauzele care obliga consumatorul la plata unor sume disporportionat de mari in cazul neindeplinirii de catre acesta a obligatiilor contractate comparativ cu pagubele suferite de profesionist.

1. Cu privire la caracterul negociat, potrivit art 4 alin 2 , o clauza contractuala este considerata a fi negociata cu consumatorul, daca aceeasta a fost stabilita in conditiile in care consumatorul a avut posibilitatea sa influenteze natura ei. Negocierea unora dintre clauzele contractuale sau a anumitor aspecte dintr-o clauza contractuala nu exclude aplicarea Legii 193/2000 cu privire la celelalte clauze contractuale sau la partea nenegociata a unei clauze .

Legea 193/2000 instituie o prezumtie in favoarea consumatorului. Potrivit art 4 alin 2 din Legea 193/2000, o clauza se considera a nu fi negociata direct cu consumatorul daca a fost inclusa in contracte standard preformulate sau in conditii generale de vanzare, practicate de comercianti. Prezumtia are caracter relativ, profesionistul putand astfel sa admnistreze dovezi contrare.

2. Legea 193/2000 nu ofera detalii rezumandu-se sa prevada faptul ca dezechilibrul poate fi produs de o clauza in mod individual sau in corelatie cu alte clauze contractuale. Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronunat insa in legatura cu interpretarea notiunii conturand criteriul de apreciere a existentei dezechilibrului semnificativ. Astfel, pentru a fi in prezenta unui dezechilibru semnificativ, consumatorul trebuie sa se gaseasca , urmare a contractului incheiat, intr-o situatie juridica mai putin favorabila decat aceea in care s-ar fi aflat potrivit dreptului national ce s-ar fi aplicat in absenta contractului.

Producerea unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor creeaza vocatia producerii de prejudicii materiale pt consumator. Astfel, trebuie observat ca Legea 193/2000 nu conditioneaza existenta caracterului abuziv al unei clauze de producerea efectiva a unui prejudiciu material. Tocmai de aceea o clauza contractuala care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor poate fi calificata drept abuziva, chiar daca nu a ajuns inca sa produca in concret un prejudiciu material.

3. Cu privire la nerespectarea cerintelor bunei-credinte, Legea 193/2000 nu ofera detalii. Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat si in aceasta materie conturand criteriul de apreciere a existentei sau a absentei bunei-credinte la momentul includerii in contract a clauzei potential abuzive. Astfel, buna-credinta se considera ca exista daca, cocontractantul consumatorului se putea astepta in mod rezonabil ca acesta din urma ( consumatorul ) sa accepte clauza suspecta a fi abuziva in masura in care ar fi existat negocieri individuale, corecte si echitabile.

Necesitatea de a aprecia existenta sau absenta bunei-credinte prin raportare la momentul incheierii contractului nu trebuie sa conduca la concluzia ca o conduita a profesionistului ulterioara acestui moment este total lipsita de relevanta juridica. Astfel, comportamentul ulterior al profesionistului constand in maniera in care actioneaza intemeindu-se pe clauza potential abuziva, poate constitui o dovada a modului in care a actionat la momentul inserarii ei in contract.

Ex: clauze din contractele bancare - dobanda este de x% , urmeaza a fi revizuita in functie de evolutia pietei financiare .