1

A pornit, ca ºi-alte dãþi,Prin troiene de nãmeþi,Ieri, aºa, cam pe la toacã,Cu mustãþi de promoroacã,A pornit hoinar la drumªi-i deja pe-aproape-acum,A pornit, copiii spun,De departe, Moº Crãciun.Moº Crãciun cu barbã albã,Vino’n noaptea asta dalbã,Vino ºi la casa noastrãªi ne bate la fereastrã,Vin’, bãtrâne’n, fapt de sarã,ªi la cei fãrã de Þarã.

Mie, Moº Crãciun, îþi cer,Sã-mi aduci un colþ de cerDin îndepãrtata Þarã,Ferecatã’n grele fiarã.Moº Crãciun, te rog, mai adã,Doar un bulgãr de zãpadã.Bulgãraº de albã nea,Sã-l lipesc pe faþa mea,Obrajii sã-l încãlzeascã,Lacrimile sã-l topeascã.

Moº Crãciun, ºi de-ai putea,Încã aº mai vrea ceva.ªi te rog, te rog în ºoapte,Cel puþin pentru o noapte,Pentru noaptea de Crãciun,Moºule cu zâmbet bun,Ca’n poveºti, pe-un nor de parã,Adã-ne întreaga Þarã. F

oto

© D

an

Op

re

a

zodiiîn cumpãnã

respice, adspice, prospice

Serie nouã Anul II (XV) Numãrul 5 (57) Iarna 2008 40 pagini

Publicaþie de culturã editatã de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, cu sprijinul Consiliului Judeþean Bihor Apare trimestrial la Oradea

Crãciun 1951de N. S. Govora

2

Nu vreau sã vorbesc despre infrastructurã, fonduri europene pediverse segmente, ci despre promovarea Culturii Populare. Agro-turismul, produsele ecologice, tradiþiile ºi obiceiurile sunt unul din filoniide bazã ai României. Comunicarea prin portul unei naþiuni merge din-colo de semne.

Câþi dintre tinerii de azi mai ºtiu ce înseamnã portul popular? Câþidintre noi mai ºtiu cu câtã trudã, amestecatã în acelaºi timp cu sen-timentul de dragoste ºi nerãbdare, lucrau bunicile noastre la rãzboiulde þesut în lungile nopþi de iarnã, pentru a gãta hainele pentru membriifamiliei în timp util? Femeile se întreceau în arta cusutului, iar modeleleerau þinute în secret, pânã în momentul în care, în ceas de sãrbãtoarehainele erau etalate în faþa tuturor consãtenilor la bisericã, sau la joculdin sat. Costumul naþional este purtat astãzi de puþini oameni din lumeasatului, cu precãdere în localitãþile unde tradiþiile populare au fost ridicatela rang de artã. Dacã vom ºti cum sã ne valorificãm cultura popularã,cu siguranþã aceasta ne va aduce o multitudine de turiºti strãini înpensiunile agroturistice din România. În Bistriþa-Nãsãud, de pildã, ceimai renumiþi pentru pãstrarea tradiþiilor sunt locuitorii din zona Nãsãud.Aici mai sunt confecþionate încã renumitele clopuri cu panã de pãun,unice prin frumuseþea lor în lume.

De la þãranii din Dumbrãviþa am încercat sã desluºim pentrudumneavoastrã taina ºi frumuseþea costumului popular, valoarea acestornestimate ºi mai ales cum putem sã facem din aceastã artã o afacere.

Portul popular al tinerilor de azi e oarecum diferit de cel al tinerilordin trecut. În trecut, portul era confecþionat dupã sezon, din pânzã decasã, din pãnurã de lânã datã în piuã pentru a se îndesa, din care seconfecþionau sumanele, ceoarecii ºi obielele pentru opincii. Astãzi tineriinu mai prea îmbracã costumul popular decât la serbãrile ºcolare, ºiatunci cu mare greutate, cãci hainele acestea sunt din ce în ce maiincomode...

Cãmãºile femeilor erau "peste cot", cu alesãturi "în cruci", "înpãºituri", cusute "pa dos", "alesã cu mãrgele", "nevedite" ºi trase în"cearã" (rãzboi de þesut). Fetele aveau de obicei "ºâr" ºi pe umãr, iar lamâneci "cipcã". Bãrbaþii purtau cãmaºã cu guler pe care erau alesãturicusute sau alese cu mãrgele.

Feciorii aveau "ºâr" atât la guler cât ºi pe umeri, la mâneci ºi pepoalã. La capãtul poalei era cusutã "cipca". Vara se purta “pantaloni"pepicior", confecþionaþi în "cearã", "în patru iþã" ºi "izmene largi", iariarna se purtau cioareci din pãnurã. În picioare aveau cizme sau opinci.

Curelele (brâiele) erau din piele. Unii mai înstãriþi purtau brâu cusutcu mãrgele ºi clop cu pãun în zilele de sãrbãtoare. Ceilalþi purtau brâusimplu din piele ºi clop simplu "de pãr" îngrãdit cu "bertiþã" din mãrgeleºi "bumbuºte". Cei care se cãsãtoreau nu mai aveau dreptul sã poartebertiþã. Pieptarele erau fie cu ciucuri, fie brodate cu cununã.

Poalele femeilor se confecþionau din pânzã de casã. Zadiile se þeseauîn "cearã" în diferite culori, fie din lânã, fie mai nou, din "ºar" (firesintetice). Existau douã tipuri de zadii: "soþâi" (perechi) ºi cu ºurþ.Acesta era uneori din postav pe care se brodau manual diferite forme.Pieptarele erau "alese cu mãrgele" sau brodate în mãtase "cu cununã".Frânghiile cu care se legau zadiile se confecþionau tot în "cearã" dincare, pe lângã altele nu lipseau culorile tricolorului românesc. Femeileaveau în picioare opinci, iar în zilele de sãrbãtoare ºi duminica purtaupapuci din piele.

Portul þãrãnesc actual al tinerilor din Salva este mai bogat în broderie,trãsãturile esenþiale fiind foarte bine pãstrate. Fetele poartã "clop subþire"iar unii feciori clop cu pãun. În picioare nu se mai poartã opinci decâtîntr-o foarte micã mãsurã ºi în special de cei în vârstã.

Interlocutorii noºtri recunosc cã se pot câºtiga bani frumoºi dinaceastã meserie, a confecþionãrii costumelor populare, dacã ºtii cumsã-þi alegi clienþii ºi mai ales dacã reuºeºti sã-i convingi de valoareaacestor nestemate ale culturii româneºti, unicã în lume prin bogatacromaticã aleasã pe modelele de cusãturi.

Pentru locuitorii din Dumbrãviþa, am scris un volum care vorbeºtedespre dorurile lor, intitulat "Cartea diuganilor". În el se regãsesc toateocupaþiile ºi meºteºugurile acestor oameni de pe valea unde se audemai întâi doina ºi apoi rãsare soarele.

Aºadar dincolo de politica de integrare, noi putem comunica cutoatã lumea trecând graniþele, prin ceea ce avem mai de valoare.

Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Bihor

Manager-director general: prof. dr. GHEORGHE DAVIDConsultanþi artistici: Miron Blaga, Corneliu Buciuman, Florea Criºu,

Aurel-Gavril Moþ, Anca Popescu-Raþiu, Tank ErszébetTehnic: Fandly Monika (contabil), Florica Raita (referent), Balogh Timea (refe-rent), Constantin Bailef (maistru audio-video), Teodor Bochiº (conducãtor auto)

Oradea, Pþa 1 Decembrie nr. 12 Telefon/Fax 0259413922, 0359197499E-mail: ad.sumus@laposte.net, octblaga@hotmail.com Blog: cumpana.wordpress.com

Respice, adspice, prospice

Redactor responsabil:OCTAVIAN BLAGA

Zodii în cumpãnãFondator: CAªIN POPESCU (Durbach, Germania, 1992)

O publicaþie editatã trimestrialde Centrul Judeþean pentru

Conservarea ºiPromovarea CulturiiTradiþionale Bihor,

în colaborare cu Societateacultural-ºtiinþificãAdSumus,

cu sprijinul ConsiliuluiJudeþean Bihor.

Note de Maximinian Menut

Ulita româneascãsi autostrada europeanã,

,

Foto © Maximinian Menut

Artur SILVESTRI (1953-2008), personalitate marcantã a literaturii române contemporane. Autora peste 50 de cãrþi. Activitate literarã enciclopedicã. Jurnalist, scriitor, istoric al civilizaþiilor, editor,fondator de organizaþii culturale ºi cetãþeneºti, filantrop.

Fondator ºi preºedinte al Asociaþiei Române pentru Patrimoniu (2004) ºi al Asociaþiei ScriitorilorCreºtini din România (2006). La sugestia mitopolitului Nestor Vornicescu, a înfiinþat ºi condus "Grupulpentru istorie alternativã" (1987), avându-i alãturi pe Pandele Olteanu, David Popescu, Paul Tonciulescu,Virgiliu ªtefãnescu-Drãgãneºti, I. C. Chiþimia, º.a. A editat prima revistã bisericeascã "pe înþelesultuturor" cu titlul "Luminã Creºtinã" (1991). A fost membru al redacþiei revistei "Luceafãrul" (1985) ºial revistei "Agero" - Stuttgart (2006). A fondat editurile "Carpathia Press", "Intermundus" ºi "KogaionEditions" (singura editurã din România care editeazã cãrþi în limbi strãine pentru difuzare în strãinatate).Specialist în gestiune imobiliarã ºi expertizã patrimonialã. Director general al compania "SGA România- Institutul de Consultanþã Imobiliarã".

Nãscut într-o familie de negustori aromâni din partea mamei ºi de boieri olteni din parte tatãlui sãu,descendent din familia Iancu Jianu. Strãnepot al Mitropolitului Simedrea, ultimul mitropolit al Bucovineiizgonit de pe scaunul mitropolitan de la Cernãuþi de invazia rusã. Patriot român, creºtin ortodox,promotor al "protocronism"-lui ºi un demn urmaº al iluºtrilor înaintaºi. Cãsãtorit cu scriitoarea MarianaBrãescu-Silvestri.

Dupã studii filologice la Bucureºti este numit profesor de francezã la Liceul din Buftea, iar maitârziu lucreazã în presa scrisã din Bucureºti. Se specializeazã în arheologie în Italia ºi în istoria culturiila Universitatea Sorbona din Paris. Doctor în Litere la "Trinity Bible Research Center", Universitateadin Madras, doctor honoris causa al Institutului de Studii Istorice Medievale din Catalonia, doctorhonoris causa al Universitãþii Francofone Internaþionale de la Bruxelles. Decernat cu "Crucea SfîntuluiAnton din Deºert" de cãtre conducerea Bisericii Ortodoxe Copte din Alexandria (Egipt) ºi distincþia"Accademico" a Centrului Cultural Copto-Ortodox din Veneþia în 2004. Tot în acelaºi an este onoratcu titlul de "Doctor of Divinity" de cãtre Institutul "Saint Ephrem" din Puerto Rico. Cultivã intenslegãtura cu intelectuali contemporani din occident, oferindu-le o platformã publicisticã, o placã turnatãîn cele peste 20 de publicaþii active proprii (ale ARP) ºi 12 publicaþii asociate.

Profesor Dr. Artur Silvestri ne-a pãrãsit în data de 30 noiembrie 2008, în ziua Sfântului Andrei.

1. Sfârºit de toamnã tristã,ceaþã peste zãri cereºti;o dimineaþã sadic-egoistãºi tu, Gãbiþã, nu mai eºti.

2. Ne-ai fugit pe-alei albastre,te-ai grãbit s-ajungi în cer;sã te odihneºti prin astreunde iubirile nu pier.

3. N-ai luat nimic cu tine,nici cafea ºi nici þigãri;te-ai sãturat de-atâta bine,te-ai sãturat de supãrãri.

4. Idei, gânduri neterminate,plâng acum pe masa ta;mâine fi-vor nestemate,în aceastã lume rea.

5. ªi de-atâta înstrãinare,ochii mã cam dor de plâns;timpu-ºi pierde din splendoarelacrimile m-au cuprins.

Elegie (în memoria lui Artur Silvestri)

Versuri deGeorge Pena

Fisã biograficã de George Roca

A murit Artur Silvestri

,

,

,

Zodii în cumpãnã,iarna 2008

2

3

Zodii în cumpãnã, iarna 2008

3

Ce ne facemcu tine,

tãran român?

Þãran român, ai fost definit ca talpã a þãrii, caelement peren al naþiunii, ca pãstrãtor al tradiþiei ºiculturii orale româneºti, iar când patria a fost în pericol,stãpânirea pe tine s-a bazat pentru apãrarea ºi refacereaþãrii.

În existenþa ta secularã, ai fost de fapt exploatat,dispreþuit, batjocorit, iar mai apoi, când ai început sãcontezi în politicã, amãgit ºi manipulat. Ai însemnatpentru stãpâni, de-a lungul timpului, forþã de muncãieftinã, masã de manevrã, carne de tun. Pentru a-þiîndeplini toate aceste roluri, ai fost þinut în obscurantismºi superstiþii, accesibilã fiindu-þi doar religia.

Astãzi, se spune despre tine cã eºti needucat,necivilizat, cã prin însãºi existenþa ta ºi modul de viaþãarhaic pe care-l duci, încremenit în istorie, pui în pericolpropãºirea naþiunii, integrarea europeanã.

Nu dai bine în statistici. Existenþa ta provoacãîngrijorare statisticienlior ºi politicienilor. Eºti un factornegativ în negocieri.

Ce ne facem cu tine, þãran român?Ai avut tupeul sã rãmâi fidel regulilor tale de viaþã ºi

ale înaintaºilor tãi. Nu ai reuºit sã asimilezi preceptelevieþii moderne, nu se întrevede în timp util transfor-marea ta într-un bun membru al societãþii de consum.

Te încãpãþânezi sã rãmâi acelaºi, trãindu-þi viaþa dupãnorme demult uitate în Europa. Þi-au rãmas strãinenoþiuni ca eficienþã, organizare, globalizare, informa-tizare.

Viaþa ta se desfãºoarã în continuare în funcþie deanotimpuri, muncile câmpului, sãrbãtori religioase, iarrigorile capitalismului te lasã rece. Eºti atemporal!Preferi sã rãmâi fidel aceloraºi principii contrapro-ductive care au guvernat de secole comunitatea ta, nute grãbeºti sã transformi omenia în spirit de competiþie,întrajutorarea în individualism sau bunul simþ în tupeu.

Nu înþelegi cã modul tãu de viaþã sfideazã trendulactual, nu înþelegi semnalele politice pe care le primeºtiºi care-þi prevestesc beneficiile ce se vor rãsfrânge asuprata. Nu trebuie sã-þi faci griji, pentru bunãstarea ta lu-creazã planificatori, futurologi, politicieni care îþi explicãce bine vei trãi în viitor.

Conteazã mai puþin dacã ºi tu îþi doreºti sã trãieºti înmodul respectiv, condiþia este sã-þi abandonezi modultãu de viaþã arhaic, iar “binele” se va revãrsa spre tineºi comunitatea ta.

Banul, eficienþa cu orice preþ, individualismul ferocevor trebui sã devinã mãsura acþiunilor tale, astfel vei dabine în statistici, iar existenþa ta va fi comensurabilã ºiprevizibilã, caz în care nu vei mai da bãtãi de cap poli-ticienilor.

Vei deveni fermier, iar viziunea ta asupra pãmântuluiva fi bazatã pe exploatare optimã ºi eficientã a resurselorde producþie. Patima, dragostea ta secularã faþã depãmânt, simbioza care s-a creat de-a lungul timpuluiîntre comunitatea ta ºi pãmânt, cu toate consecinþelerezultate, vor rãmâne o amintire, îngropatã în paginilelui Rebreanu, Preda ºi Stancu.

Ce conteazã cã ai fost traumatizat cu cooperati-vizarea forþatã, devenind cooperator sau navetist, dupãcaz (dar în sufletul tãu rãmânând þãran), nici atunci nuai simþit trendul, “saltul istoric”.

Nu înþelegi însã cã nu trãieºti ºi nici nu vei trãi dupãcum doreºti tu, ci dupã cum doresc alþii, cei care gândescpentru tine ºi în schema cãrora ai tupeul sã nu te înca-drezi.

Eºti pe cale de dispariþie, þãran român, copleºit detãvãlugul globalizãrii.

Dispariþia ta va bucura pe mulþi; în sfârºit, Românianu va mai avea 45% din populaþie þãrani ºi va fi, astfel,mai compatibilã cu Europa.

Eu nu mã numãr printre cei care se vor bucura dedispariþia ta, cãci cred cã odatã cu aceasta va dispareceva esenþial din fiinþa poporului român, din indivi-dualitatea sa ca naþiune. Sunt printre cei care cred cãforþa moralã a acestei naþii nu poate fi revitalizatã decâtîntorcându-ne la trecutul nostru de fii ºi urmaºi deþãrani, lepãdându-ne de toate obiceiurile ºi reflexeledobândite la porþile Orientului.

Am credinþa cã putem extrage seva necesarãrenaºterii noastre morale ºi spirituale din rãdãcinileancestrale ale trecutului nostru.

Dacã vom reuºi sã ne însuºim aceastã moºtenire, re-gretul meu cã vei dispãrea de pe scena istoriei, þãranromân, va fi mai puþin amar.

http://neamul-romanesc.com/

,Comentariu de Ilie Tipa,

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

Te

xt

© A

RP

4

afirmi despre o anume perioadã cã musteºtede moralitate ºi cã alta este mai puþin moralãori de-a dreptul imoralã. Din totdeauna oa-menii s-au dovedit uºurateci ºi pãcãtoºi, deunde nevoia reglementãrii raporturilor so-ciale prin legi severe, precum ºi cea a pre-cizãrii comportãrii decente prin coduri mo-rale de inspiraþie religioasã. (De exemplu:regulile confucianiste, respectiv Decalogulmozaic, preluat ºi adaptat de creºtinism.)

Cu certitudine cã pildele oferite de viaþaºi opera Mântuitorului, bazele creºtinis-mului în ansamblul lor, au însemnat un imenscâºtig în plan moral pentru om. Lucrulacesta se datoreazã acþiunii convergente adoi factori: 1. Recrearea conceptului de mo-ralã prin adâncirea conþinutului ºi extindereafãrã precedent a sferei sale, în urma lucrãriidivine efectuate de Iisus; 2. Încorporareade noi ºi noi teritorii prin avansarea creº-tinismului dinspre Orient spre Occident,practic creºtinarea integralã a Europei ºi aunor teritorii învecinate, proces care a dusla apariþia unui vast spaþiu creºtin, perfectindividualizat – cel puþin în primele secole!– prin unitatea noii credinþe ºi prin uriaºaforþã de convingere a moralei sale.

Asemenea argumente ne obligã sã vedemîn creºtinism singura revoluþie ce-a avutloc în istorie (Petre Þuþea), respectiv sin-gura ºi adevãrata tãieturã efectuatã în istoriaterestrã a omului. Asta nu presupune cã omulde dupã Cristos a fost necesarmente maimoral decât cel dinainte, cã adicã am aveade-a face cu douã chipuri complet diferiteale omului istoric: pãgânul rãu ºi creºtinulbun! «Infecþia bunã» a creºtinismului, casã mã folosesc de expresia inspiratã a luiC.S. Lewis, nu a izbutit sã izgoneascã ura,trufia, ambiþia, zgârcenia, bestialitatea ºicruzimea din oameni doar prin simplul faptcã ei au aderat la creºtinism sau cã s-aunãscut creºtini. Dimpotrivã. Cãci – nu-i aºa?– se poate comite asasinat ºi din prea multentuziasm, ceea ce a fost pe deplin con-firmat ba de schisme, ba de cruciaþi, ba deInchiziþie, ba de lungile ºi pustiitoarelerãzboaie religioase.

Revoluþia iacobinã de la 1789 n-a re-prezentat doar asaltul bestial împotrivatronului ºi altarului, ci ºi asaltul dement îm-potriva cerului, coborât prin credinþã la niveluman ºi aºezat la temelia rosturilor umane.ªi astfel s-a nãscut omul modern, adicã

liber-cugetãtorul mândru nevoie mare denecredinþa lui ºi dispreþuitor cu cei care seînverºunau sã creadã în cele veºnice ºinevãzute...

Ideologiile asasine ale secolului 20 (in-tegral cele bolºevico-comuniste, parþial celefasciste) ºi-au însuºit prototipul omului ne-credincios în adevãrul nemuritor, însã pã-truns de credinþã ºi supunere în faþa «ade-vãrurilor» impuse prin necruþãtorul malaxordoctrinar ºi propagandistic.

Dar omul poate fi stãpânit ºi îndepãrtatde greºeala de-a gândi gânduri neîngãduite,doar printr-o diabolicã îmbinare între instru-mentele de frângere a rezistenþei fizice ºicele mereu prezente de înfricoºare ºi torturãmoral-spiritualã. Într-un asemenea climat,se subînþelege cã morala creºtinã nu ºi-aavut locul nici mãcar în dicþionare…

Însã nici cele mai dictatoriale regimuripolitice n-au promovat ºi în continuare (atâttimp cât se vor menþine) nu vor promovaimoralitatea ºi dezmãþul libertinajului de suspânã jos, fãrã teamã de consecinþe. Da, înastfel de regimuri se pretinde vigilenþa dusãpânã la intimidarea întregii populaþii ºi pânãla lichidarea potenþialilor adversari. Dartoate acþiunile sunt articulate într-un plangeneral ºi sunt controlate de la centru. Altfelar însemna cã toþi pionii au dreptul sã gân-deascã ºi sã acþioneze de capul lor, ceea cefireºte cã nu intrã în vederile conducerii su-preme, de regulã ale marelui conducãtor de-venit mit ºi fetiº.

Prin urmare, morala fiind exclusã, loculei a fost luat de eticã. De fapt tot un fel demoralã, numai cã fabricatã în laboratoareleputerii. Prin utilizarea ei în doze bine stabilitede reþetele ideologice, omul de tip nou de-venea un homo sovieticus, adicã o desã-vârºitã combinaþie între robot ºi sclav. Dardacã etica în întregul ei - fie cã-i vorba deetica de partid, fie de cea socialã, profe-sionalã sau familialã – are o certã vocaþie acolectivismului, morala se prezintã cel maiadesea ca un balsam destinat tuturor celoraflaþi în restriºte ºi din care fiecare se ser-veºte dupã trebuinþele ºi capacitatea con-ºtiinþei.

Un alt aspect al mizerabilismului rezultãdin comportamentul omului modern. Ahtiatdupã câºtig, confort ºi plãceri, dornic deputere ºi adulare, omul vremurilor noastrese aratã dispus la orice sacrificiu, numai ca

Trãim într-o lume tot mai sucitã ºitot mai înclinatã spre asimetrie, fapt evi-denþiat atât prin adâncirea decalajeloreconomice dintre Nord ºi Sud, dintreVest ºi Est (mai puþin Extremul Orient),cât ºi prin masivele polarizãri ºi re-grupãri mondiale dictate de legile aspreale concurenþei.

Lesne de înþeles cã omul trãitor în vre-murile moderne trebuie sã facã faþã acesteiprovocãri, adicã trebuie sã se adapteze lanoile condiþii psiho-sociale create de goanaturbatã dupã deºertãciune ºi vânt (Ecle-siastul): belºug, faimã ºi plãceri, într-uncuvânt faþada arãtoasã a omului tot maicivilizat ºi mai sterp. ªi cum mediul are deînfãptuit inevitabila sa misiune de modelareºi remodelare, este clar cã omul se pricop-seºte cu diverse asimetrii spirituale, raþionaleºi comportamentale, reflectate în contra-dicþii, echivocuri, bizarerii, deziceri ºi con-traziceri.

Mi se poate rãspunde: Bine, bine, o fiomul modern aºa cum te-ai strãduit sã-lînfãþiºezi. Dar unde-i mizerabilismul lui,când ºtiut este cã din totdeauna el ºi-aafirmat vocaþia de animal social prin pre-dilecþia sa spre perfidie, ºiretenie ºi abilitate,ridicate la rangul de artã, chiar dacã de celemai multe ori ele luau chipul minciunii rostitediplomatic ºi al ticãloºiei sãvârºitã curafinament.

Este acesta un punct de vedere cât sepoate de corect, întrucât mizerabilismul castare spiritualã ºi atitudinalã a ajuns sã fie oprezenþã constantã, imposibil de ignoratatunci când se doreºte definirea omului mo-dern. Însã, aºa cum se întâmplã de obicei,ceva ce se permanentizeazã, sfârºeºte prina se banaliza, ºi oamenii se obiºnuiesc atâtde mult cu acea prezenþã - îndeosebi atuncicând nu mai stânjeneºte pe nimeni, încâtnici mãcar nu mai e bãgatã în seamã... Or,se ºtie prea bine, omul civilizat este copleºitde singurãtate ºi plictisealã, deci simte otot mai acutã nevoie de nou, senzaþional ºidistractiv, de unde rezultã impermanenþapreferinþelor sale, nestatornicia pasiunilorºi refuzul vehement a tot ce se cheamã vechiºi demodat.

Tertipurile morale la care cu regularitaterecurge omul modern reprezintã una dinformele deosebit de subtile ale mizera-bilismului. Fireºte cã-i foarte riscant sã

sã-ºi poatã atinge þelurile sale: visele ro-mantice ale tinereþii, prietenii deveniþinefolositori, rudimentele de ruºine ºi con-ºtiinþã, toate acestea sunt jertfite ori de câteori interesele o cer. Pentru cã, dupã stan-dardele îmbuibaþilor, numai astfel se rea-lizeazã un adevãrat om pragmatic, altfelspus, numai în acest chip el devine un ticã-los apreciat ºi cu pretenþii într-o lume pro-fund ticãloºitã.

În sfârºit, dar nu în ultimul rând, o altãfaþã a mizerabilismului se vãdeºte atât îngusturile ºi preferinþele cultural-artistice aleparvenitului de lângã noi, care de regulã os-cileazã între penibil ºi detestabil: cãrþile ºitablourile cumpãrate, distracþiile vulgare decare se simte atras, programele de tele-viziune urmãrite, muzica ascultatã acasã ºiîn maºinã (manelele îl dau gata!), cât ºi înmodul - cel mai adesea ºocant - cum seexprimã, se înþoleºte ºi îºi etaleazã luxulgreoi ºi înzorzonat.

Dupã acest excurs, cred cã nu-i greude priceput cã mizerabilismul este aidomaunui vierme vârât în hreanul lumii civilizate,care, în proliferarea sa, manifestã un deo-sebit apetit pentru nuanþe ºi forme localede exprimare. Deosebim, astfel, un mize-rabilism regional ºi altul naþional, precumºi un mizerabilism al fanatismului ºi teroriidin Est ºi Vest, situat faþã-n faþã cu cel alprefãcãtoriei, minciunii ºi hoþiei, încât nupoþi sã nu fii de acord cu concluzia finalã ascriitorului german Stefan Heym din roma-nul sãu Relatare despre regele David: «Într-o lume de eunuci, nu meritã sã te porþi caun adevãrat bãrbat...».

Cât priveºte mizerabilismul româ-nesc, cine poate sã punã la îndoialã su-premaþia pe care ne-am adjudecat-o laacest capitol, ca de altfel în toate dome-niile certate cu decenþa, bunul simþ,ordinea ºi disciplina?! Iatã de ce spaþiulromânesc colcãie de dialecte ºi subdia-lecte ale mizerabilismului autohton: alcelor putrezi de bogaþi ºi al celor sãracilipiþi pãmântului, al trufaºilor ºi al umi-liþilor, al parlamentarilor ºi al ºomerilor,al târfelor ºi al cucoanelor simandi-coase, al maneliºtilor ºi al tuturor agra-maþilor din presa scrisã ºi vorbitã, cutoþii bãlãcindu-se, mai mult sau mai pu-þin, în mizerabilismul urât mirositor albalcanismului.

Mizerabilismul omului modernEseu de George Petrovai

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

Zodii în cumpãnã, iarna 20084

Corneliu Crãciun: COMUNISM ªICOMUNIªTI ÎN PRESA DE LIMBÃROMÂNÃ DIN ORADEA (1922 - 1937).Oradea: Primus, 2008

Preot Sever Negrescu: PROLOG DINPROLOAGE. LECTURI PATRISTICEDINTR-UN CALENDAR UITAT. Craiova:Mitropolia Olteniei, 2008

Gheorghe David: ANTOLOGIE CORALÃ.MUZICÃ RELIGIOASÃ ªI CULTÃ.Oradea: Imprimeria de Vest, 2008

Cãr

þi no

i

5

OCTAVIAN BLAGA ªi, iatã,a fost un nou 1 Decembrie, zi încare toþi cei care mai sunt românimerg mãcar cu inima la Alba Iulia,în Ardeal. Ce mai face Ardealul dininima Dumneavoastrã?

ION MURGEANU În legã-turã cu Transilvania, eu pun totulîn joc sau nimic. Eu am susþinutºi o fac în continuare cã ar trebuimutatã capitala þãrii la Alba Iulia,în inima Transilvaniei, ºi Româniareconstruitã pe acest criteriu deadâncime în timp ºi polarizare înspaþiu. Dar românilor le lipsescmarii conducãtori ºi când aparecâte unul, devine implicit un liderregional înainte de-a fi ucis. Ceau-ºescu se gândea sã mute capitalala Târgoviºte, deºi agita “pericolulunguresc”. Eu nu cred cã unguriisunt un pericol, dacã nu-i “roagã”sã fie unul real marile puteri euro-pene, cu precãdere Germania, pecare noi ori de câte ori ni s-a ivitocazia în istorie “am defectat-o”.Ungurii sunt unguri cum sunt ºiromânii români, au fundamen-taliºtii, dar ºi indiferenþii lor, caprieteni pot fi sentimentali ºi decaracter, am avut câþiva prieteniunguri ºi eu, iar cel care n-a fostcorect pânã la capãt - reunosc curuºine a fi fost eu, chiar dacã “dincauza condiþiilor”... Vorbeam des-pre nemþi; ei nu uitã ºi probabil dese va ivi prilejul nu vor ierta. Genaimperialistã a Germaniei nu vadispãrea niciodatã. Aþi observatpapa neamþ de la Vatican ce vrea?Supremaþie ºi imperialism princatolicism.Vedeþi ce a fãcut Ger-mania cu Iugoslavia? I-au greºitsârbii mai mult ca românii? Credcã nemþii numai ne-au amânat.Este greu sã dai verdicte politicecând nu eºti politician. Eu ºtiuatât: dacã pierdem Transilvania,pierdem România. Cu moldovenii,aºa cum au ajuns ei azi sã fie, dela ªtefan cel Mare încoace, ºi eceva timp!, nu vom fi decât ceeace am mai fost, niºte suburbii ale

fostelor mari imperii. Pentru mineÞara E Transilvania, cum ºi Bãl-cescu o descrie, ºi capitala ei tre-buie sã strãluceascã la Alba Iulia,la înãlþime. Uneori m-am rugat,dacã ar fi o reîncarnare, sã-mi deamie Dumnezeu rolul acesta, pute-rea aceasta, sã repar þara aceastaîn “mândra Transilvanie”, cu toatecã, în urma unui pelerinaj prinTransilvania, de anul trecut, numai“mândrã” nu am regãsit Transil-vania de dupã potop… Cu sufletulmeu patetic de azi ºi cu lumina luiclarã, aº sta de vorbã cu Dumne-zeu ca tânãrul Avram, devenit ul-terior Avraam, la porþile Sodomeiºi ale Gomorei, dar l-aº implorasã numere bine: imposibil sã numai fie în þara noastrã cel “o sutãde drepþi”... Dar nu ºtim noi sãpunem punctul pe ei. ªtiu însã cãei vor ieºi la ivealã taman când þãriiîi va fi cel mai greu…

OCTAVIAN BLAGA Sã fieÞara Transilvania, dar Transilva-nia, Ardealul, e Alba-Iulia? ªtiu cãvorbiþi de un spirit, dar dacã v-aºsili sã puneþi un deget pe hartã ºisã îmi arãtaþi ce este Transilvania,ce aº gãsi sub deget?

ION MURGEANU Ai gãsi Al-ba Iulia, cu mileniile sale de adân-cime pre-romanã, cu martiriul luiHoria, cu împlinirea visului de uni-tate naþionalã de la 1 decembrie1918, premers de unirea lui MihaiViteazu de la 1600... Sigur cã “Þa-ra e Transilvania” e o figurã reto-ricã. Mai curând Þara e Dacia îna-inte de suicid. Dar cine mai ia încalcul aceastã posibilitate? Ultimula fãcut-o Napoleon III, care ºi-arfi dorit o nouã Dacie în Orient, caun pandant al puterii france dinOccident. Dar noi nu am fost pre-gãtiþi niciodatã sã fie ºi de capulnostru ceva; prea mare ne-a fostblestemul des-fiinþãrii Daciei hiper-boreene…

Ce spun eu: se mai gãseºte câ-te un nebun sublim ca poetul IonGheorghe, care susþine ideea Da-

ciei hiperboreene vãrsatã pe supra-structurile noastre lingvistice: de-numirile munþilor, apelor, stâncilor,satelor de pe coclauri... Recent,am fost poftit în oraº la o întâlnirede tainã cu Ion Gheorghe pentrua-mi da ultima lui carte Eponimiileeternitãþii în tãbliþele de plumb, opolemicã a poetului cu istoricii ca-re iau explicaþii de-a gata ale “epo-nimelor eternitãþii”. Uite ce lucruteribil aflu: cã Zamolxe, aºa zisulzeu suprem al dacilor, nu a fostnici sclavul lui Pitagora ºi niciunicul zeu al tracilor; “ConceptulSamolsxoy este un plural” afirmãcategoric cercetãtorul-poet, încunoºtinþã de cauzã, descifrândniºte tãbliþe de plumb puse ladispoziþie lui încã de arheologulDinu V. Rosetti, considerat lavremea lui tot “un trãsnit”, cu cer-cetãrile sale dincolo de “zona inter-zisã” a Geticei lui Pârvan ºi etc.

Pornim de la “conceptul Sa-molxoy”: “De pe acest podiumvom vedea altceva ºi o altã or-chestrã va susþine simfonia, nu aunui ins, ci a unei categorii debãrbaþi ai armelor, magistraþi epo-nimi - CRONOªII istoriei lor. Amfost duºi în eroare de texte clasiceperfid alcãtuite, fie strecurate princeea ce a mai rãmas din vechilepalimpseste raºchetate de “sfinþiipãrinþi” spre a ne ancora în mo-noteismul inexistent în Dacia -Cimeria - Hiperboreea cele bar-bare. Vom argumenta cu vârf ºiîndesat pe descriptarea Tãbliþei nr.2 despre Samolsxioi - Dei.” Sa-molsxioii au fost în cultura ºireligia dacilor ce au fost leviþii laevrei... Dar noi nu avem timp despeculaþii din moment ce noitransformãm istoria clipei într-otabla de acadele din care ne în-fruptãm cât mai stau acadelele petabla... În alte pãrþi, din nebuniaacestui poet genial totuºi s-ar por-ni o mare discuþie ºi s-ar face oproblemã naþionalã... Mai vorbindºi despre firea cea bunã din gena

poporului român ºi nu doar vãicã-reala balcanicã ºi manelist-ori-entalã. Întâmplarea a fãcut IonGheorghe sã-mi fi dat ºi o carteanterioarã a sa, Cogaioanele -Munþii Marilor Pontifi, desprecare eu am ºi scris în suplimntulmeu de la “Meridianul Românesc”.Dacã aº fi dat articolul în þarã,precis nu s-ar fi publicat. Func-þioneazã ºi azi perfect “strategiile”ceauºiste, conform cãrora ce mer-ge la export nu este de nasul pieþeiinterne.

OCTAVIAN BLAGA Nusunteþi nedrept cu moldovenii? Dela ªtefan cel Mare ºi Sfânt în-coace, nimic?! Dar Corneliu ZeleaCodreanu de unde a venit sã dearãsuflare unei þãri întregi? Iar latinerii de la Chiºinãu – cei din urmãcu 10-15 ani mãcar – nu e nimicade admirat?

ION MURGEANU Nu suntdeloc nedrept cu moldovenii“mei”, care au scãpat cum-necumde evrei, dar s-au asimilat cu robiiþigani de altãdatã… aºa încât acumla nunþi ºi cumetrii cântã maneleîn locul slãvitelor de altãdatã oraþiiºi incantaþii… Eu despre Codrea-nu iau de bun, nu atât binecunos-cutul “portret al Cãpitanului” fãcutde Emil Cioran, dar ulterior ha-ºurat cu laºitate, de parcã nu ar fiîncãput mai departe ºi eseul “Unpopor de singuratici” – un imn încontumacie al poporului regeluiDavid ºi-al lui Iisus Hristos, înfond; pe care-l blameazã Cioran,lamentabil, probabil ca fiu de popãortodox…

Eu despre Codreanu iau debunã mãrturia directã a bine-cunoscutului Dr. Dorin Hociotã,cunoscut în exilul anticomunistromânesc din America ºi Canadamai ales sub numele de “HatmanulHojbotã”, unul din locoteneþii luiCorneliu Codreanu; întors în þarãdupã ce împlinise 90 de ani (poatemai trãieºte ºi azi?!). la redacþia“Curierului Românesc” am stat

cale de vreun ceas, pe o canapea,de vorbã cu dânsul, invitându-l sãmã lãmureascã, în fine, ce-a fostcu legionarii ºi pe ce se bazau ei,cum ar spune un personaj literaral lui Marin Preda. Bãtrânul “hat-man” (el chiar se trage de neamullui dintr-un hatman al lui ªtefancel Mare) mi-a mãrturisit cã gene-raþia lor în Codreanu au vãzut oclipã reîncarnarea sfântulul voie-vod ªtefan al Moldovei… “Am statde-a lungul vieþii mele, în exil fiind,alãturi de cel puþin 4 ºefi de stat,cum stau aici pe canapea cu mata-le, preºedinþi americani ºi Adenna-uer, cancelarul Germaniei, dar niciunul nu mi s-a pãrut a concurainteligenþa Cãpitanului.” ªi acum,ce mai putem face? L-am întrebatîn continuare. Bãtrânul a avut o-nestitatea sã recunoascã “tempo-ralitatea” acelei oportunitãþi istori-ce. Legionarismul azi nu mai estede actualitate ºi nici nu ar mai aveasorþi de izbândã. Unui ideal îi ajun-ge o singurã generaþie de sacri-ficiu. În altã ordine, un cunoscutsculptor, Paul Neagu, rezident pâ-nã la sfârºitul sãu prematur înLondra, mi-a spus cã, în exil, celetrei ºanse care îþi garanteazã suc-cesul sunt: relaþia cu evreii, homo-sexualitatea ºi liberul arbitru. Decitemeneaua minimã fãcutã evreilornu a fost nevinovatã, ºi nici inven-tatã de Cioran; Mircea Eliade, larândul sãu, ºi-a haºurat el însuºitrecutul ºi “s-a pus bine cu evreii”în cariera lui universalã... Vremsau nu, universalismul se sprijinãpe evrei, bãieþi cultivaþi ºi mereuoportuni, care citesc de aproapeºapte mii de ani, de când au avutprimii revelaþia dumnezeului unic,pe care, logic ºi dialectic aproape,l-au livrat nu numai mozaismuluiiudeu, dar ºi islamismului arab ºicreºtinismului euro-atlantic. Pre-cum spune Fericitul Augustin:“Noul Testament în cel vechi seascunde” (Intr. 73 la Ieºire)...

Sunt un român prost careplânge la imnul de stat

Dialog cu poetul Ion Murgeanu

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

5Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Interviu realizat prin posta electronicã de Octavian Blaga,

Continuare în pagina 6

6

ION MURGEANU Cariera noastrãuniversalã, sau fie ºi numai doar europeanã,ar fi nulã în absenþa totalã a evreilor, deºi,N. Iorga a spus, mi se pare, cã fiecare poporare evreii pe care îi meritã... Pânã ºi aicine-am auto-blamat ºi “afurisit”. Cioran aînþeles aceastã strategie în lungul sãu sejurparizian din care nici nu s-a mai întors. Suntdintre cei care nu mor de dragul lui Cioran,oricât de lin mângâie el limba lui Voltaire,înainte de-a fi esenþializat ºi o frazã a limbiiromâne, în care scrisese la 22 de ani Peculmile disperãrii. Era atât de “disperat”pe-atunci... încât promitea sã nu mai scriemai încolo nimic. ªi nu s-a þinut de cuvânt.A supt toatã viaþa lui dintr-o acadea neagrã,neagrã, neagrã, i-a înjurat ºi pe dumnezeuºi pe diavol (mai cu circumspecþie pe aces-ta din urmã) ºi nici nu vreau sã-mi dauseamã cât de amarã sau de fals-dulce va fifost acadeaua lui…

OCTAVIAN BLAGA Nu vã opriþi, vãrog!

ION MURGEANU Trebuie sã ne dãmbine seama cine suntem ºi unde ne aflãmîn clipa de faþã. Despre Vadim. Eu nu vor-besc despre poet, pentru cã din copilãrialui literarã, când am fost o clipã colegi debirou la România liberã, nu l-am mai preacitit. A existat fireºte ºi o prejudecatã dincauza lichelismului sãu ceauºit. Acele odede-a dreptul dezgustãtoare dedicate mai ales“ei” decât “lui”. Versificaþii comice în fond,ºi incontinente, dar care atunci au fãcutmult rãu literaturii în general. “Mamã bunãºi prestigios savant”, uite cã-mi amintescun vers de Corneliu Vadim Tudor. Dar luiunii istorici literari i-au dedicat mai multspaþiu decât altora mai oneºti, sã zicem.Deºi, o culturã nu se face neapãrat cu “o-neºti”. Romanul istoriei abundã mai ales depersonaje vinovate. Fãrã vinã n-ar fi existatnici Oedip rege ºi nici Hamlet. Sunt supãratpe Vadim cã a monopolizat naþionalismulprin infestare. Fenomenul creat de aºa zisalui “politicã” e mai nociv chiar decât “patrio-tismul” ceauºist. Nu întâmplãtor vine acumun oier ºi-l des-ºurubeazã cu ajutorul unoristorici-mercenari, aruncându-l aproape lagunoi. Oierul în schimb are bani ºi vorbeºtede-acelaºi Dumnezeu ca ºi Vadim. Un Dum-nezeu calp, care se lasã cumpãrat de con-juncturi. I-aº interzice, dacã aº putea, intru-vabilului Becali, cum i-aº fi interzis ºi luiVadim, sã tot ia numele Domnului în deºert.

Vadim s-a dat în faþa electoratului drept“creºtin practicant”, inoculând ideea uneipractici ortodoxe, fireºte, ce altceva ar pu-tea înþelege în þara româneascã “poporulmajoritar” ortodox?!, când el de fapt, deva fi practicat vreodatã creºtinismul, a fã-cut-o în cadrul unei secte neoprotestante,de care se ataºaserã pãrinþii lui... Este unfanfaron care îºi pune la gât niºte medaliicare se cumpãrã pe câteva sute de dolarisau euro mai nou. Am acasã un teanc descrisori din Englitera ºi America, în caream fost numit ºi eu “omul anului 2000” saudeclarat ºi medaliat, ºi orice altceva, trebuie

doar sã achit. Vadim a achitat, dar mica dis-tracþie nu este un merit în sine. Nu a jucatcorect, de aceea va ºi pierde. Pe urmã, faceerori impardonabile cu “erudiþia” sa. Între-bat cândva cine este Alcibiade, a rãspunsprompt ºi fãrã a roºi cel puþin prin sticlã:“Un general roman”. Sau despre “Ecle-siastul” cã ar fi... ultima carte a Bibliei. Vãdaþi seama. La un moment dat, debitulconteazã, nu ºi ce se debiteazã...

Toþi cei ce mizeazã pe naivitatea, ori ºimai rãu, pe prostia poporului, vor pierdelamentabil. Cât ne mai susþinem ca naþiuneîn univers, ne susþinem pe inteligenþa po-porului român ºi pe umorul lui sãnãtos.Tinerii de la Chiºinãu de acum 10-14 anifac parte din sistemul de referinþã al inte-ligenþei româneºti. Iar ca supremã în sisteme limba noastrã româneascã ce ne va amintitot timpul cine suntem ºi de unde venim. Ediscutabilã teza “daciºtilor” - inclusiv IonGheorghe, cel preaslãvit mai sus, dacãînaintea gãinii a fost oul sau invers, ºiînaintea boilor punem carul... E un misteral latinitãþii noastre mai profund decât limbalatinã în sine, dar nedescifrabil deocam-datã.Sã nu desfiinþãm însã mica “insulã de la-tinitate” din nesfârºita baltã slavã... Vedemce strategii foloseºte “misteriosul caracterslav”, spre a-l cita din nou pe Ion Gheorghe,de data aceasta dintr-un poem inedit alsãu... Putin ameninþã, mai nou, pe variantaKosovo, cu varianta Transilvania maghiarãºi Dobrogea bulgarã…Vedem în ce situaþietragicã ne aflãm. Trebuie neapãrat sã nereîntâlnim, iarãºi, la vreo rãscruce cu Dum-nezeu, ºi sã mai numãrãm odatã: chiar nuse aflã printre noi nici un singur drept? Eumizez pe cel puþin o sutã de drepþi din sânulpoporului din care ºi eu mã trag. Dar mizamea este a unui poet.

OCTAVIAN BLAGA Aþi ajuns peNistru? Ce simþiþi pentru Basarabia? Ce re-laþii aveþi cu scriitori basarabeni? Pe care îiîndrãgiþi mai mult ºi mai mult ºi de ce?

ION MURGEANU Când am ajuns laChiºinãu, imediat “dupã eliberare”, am avutdeloc strania simþire cã mai fusesem acoloºi altãdatã! Era déjà vu sau ºi mai multpoate… Cãlãtorisem în tren cu Mitzura Ar-ghezi ºi cu o poetã de la Chiºinãu, ValeriaGrossu, foarte specialã, ca toþi poeþii basa-rabeni, pe urmã am rãmas singur sã mãdescurc printre ruºii nostalgici dupã pã-mântul care atunci le fugea de sub picioare.Din pãcate pentru noi, acum ne fuge desub picioare nouã pãmântul lui ªtefan celMare... Eu sunt genetic construit din celedouã contraste: Basarabia ºi Transilvania.Le spun “contraste”, dar ºtiu bine de ce!Aºa cum dupã mama sunt transilvan, iarasta se resimte din accentul vorbirii mele,dupã mama tatãlui meu sunt sigur basara-bean: bunica Saviþa, ce fenomen de om ºice “zaporojeanã” muiere! A rãmas vãduvãcu 12 copii la 40 de ani poate, sau ºi maipuþin (când i-o fi fãcut pe toþi?), ºi era olegendã de om în fuste: înaltã, frumoasã catoate fetele din rasa ei, ºi viteazã, când apã-

rea ea la crâºmã se dãdeau într-o parte roatãbãrbaþii, lãsând-o sã-ºi bea ea rachiul (nuprimea de la nimeni sã-i facã cinste!), apoimulþumea ºi pleca... Din copilãrie resimt ºiacum aroma cofeturilor ºi-a covrigilor pecare mi-i aducea în buzunarele vestitei salecaþaveiece cu guler de blanã de vulpe... Amfost în rãsfãþul celor douã personaje magni-fice ale copilãriei mele: Bunicul Nicã Grama,transilvanul care înainte de-a intra cu plugulîn brazdã îºi punea cãmaºã albã pe el “caHristos” la cuminecare, ºi bunica Saviþa,basarabeaca falnicã ºi frumoasã pânã la bã-trâneþe, alintându-mã cu acest cuvânt: “Co-lonelu mamii!”. Bunicul Grama m-ar fi doritpreot ºi episcop, tata, mai pragmatic ºi datcu vremurile, numai director de ºcoalã laZorleni. N-a ieºit nimic din tot acest eres.Când îþi scriu aici despre lumea mea de subpãmânt, n-ai sã mã crezi, dar îmi curg lacri-mile… Ei au pus de la un capãt la altul þaracea tristã ºi nemângâiatã în sufletul meu…

OCTAVIAN BLAGA Dar despre ex-cepþionalii scritori basarbeni?…

ION MURGEANU Am cunoscut mulþiscriitori basarabeni, însã din toþi, memo-rabilã va rãmâne întâlnirea cu Grigore Vierula Mãrþiºorul lui Tudor Arghezi; mi-aduc a-minte cum citeam noi acolo versuri, la oºezãtoare organizatã de Mitzura, era poateîn luna lui mai, puþin înaintea lui decembrie1989, ºi, deodatã, vedem un om subþirel,un bãiat aproape, venind prin curte spre noi,acolo unde pe vremuri fusese tipografia“Biletelor de papagal”, atât de simplu ºi dedirect ºi decis: Grigore Vieru de la Chiºi-nãu! Ei începuserã sã se miºte cu peres-troica ºi glastnostul lui Gorbaciov, la noiteroarea ajunsese la paroxism, ºi atunci i-am spus eu lui Grigore: Ia-ne acasã, Gri-gore! Mare poet, aproape un fenomen,izvorul acela subtil, dintr-o poezie a lui Lu-cian Blaga, care nu a secat ºi nu va seca ni-ciodatã, un firicel limpede ºi un susur careîngânã cea mai hainã istorie, cãderi de îm-pãrãþii ºi hotare furate, ºi ce durabilã-n limbalui apa limpede, ocrotitã de cine ºtie ce îngerisau de însuºi Dumnezeul neamului nostru,cãci avem ºi noi pânã la urmã un Dum-nezeu, nu-i aºa? ªi pe urmã a venit IonLazu, ultimul dar al destinului, un alt me-sager basarabean, trãit în Oltenia (Alelei!),autorul unei saga: Veneticii, despre exodulbasarabenilor în patria-mumã, dupã ultimacedare a pãmântului strãmoºesc dintre Prutºi Nistru. El, vorba inginerului Ionel Brã-tianu, “ºtie mãsura”, fiind la bazã însuºi in-giner geolog.

Am fost la Nistru, am fost pânã la Cã-uºenii lui Alexei Mateeevici, ºi pot spune cãam vãzut dintr-o rãsuflare toatã Basarabia,inclusiv cetãþile ºtefanite de pe Nistru. Basa-rabia pitulatã printre vii ºi pomi fructiferimai înalþi decât casele ei mici acoperite in-variabil, acum, cu azbest cenuºiu! “Trei ju-deþe ºi patru stâni”, cum, cu amarã ironie,îºi persifla extraordinara poetã Leonida Lari“consãtenii” basarabeni dedaþi la hicleniilepoliticeºti, care nu s-au lãsat uniþi încã oda-

tã cu Þara. Leonida Lari, o Ioana d’Arcbasarabeanã, supusã la douã dezastre dintr-odatã: cãzutã-n alcoolism ºi-n politicã laVadim, mizerabil ºi impostor, “patriotard”mai mult decât “patriot”, care a alungat-odin partidul lui de cacao, atribuindu-i celemai abjecte cuvinte... De-ar avea el talentliterar cât negru sub unghii are basara-beanca… ªi lista ar putea continua, dar mãopresc aici. Oricum, basarabenii mã fas-cineazã. Ultimul poet basarabean de carem-am îndrãgostit a fost Aura Christi, darea a fãcut ceva totuºi sã mã dezamãgeascã,nu ca poetã... Adãugând cã lista Basarabieiîncepe în viaþa mea cu “Prinþul Anatol E.Baconsky”, care m-a iubit ºi pe care-l iubescºi postum deosebi... Congenerii lui îl dez-mierdau “cneazul”, dar lui îi plãcea cândeu îi scriam de la Botoºani pe scrisori înrãspãr cu vremurile de-atunci: “Prinþului A.E. Baconsky”. Basarabean ºi el, din Hotin…

OCTAVIAN BLAGA Pe unde aþi fostprin lume? Care locuri vi s-au întipãrit înmemorie ca frumoase sufletului Vostru?

ION MURGEANU Pe unde n-am fost!Dar la Paris nu am ajuns încã. Am fost într-o dimineaþã la Marea Neagrã ºi m-am plim-bat o sãptãmânã întreagã pe malul mãrii îna-inte de-a rãsãri soarele cu picioarele goale.Eu veneam dintr-o parte ºi din partea cealal-tã venea ca ºi mine un om desculþ ºi singurcu gândurile lui. Era Ioan Alexandru. Ne-am reîntâlnit tot la fel un ºir de dimineþi. Atreia dimineaþã a apãrut din spuma mãriiparcã între noi ºi Ana Blandiana, desculþãºi cu gândurile ei. Mi-au plãcut clipa ºi loculacela. Dar din strãinãtãþi, n-am reþinut marelucru. Un tren de noapte de la Kiev la Cernã-uþi, în care a fost toatã Rusia, ºi dimineaþa,când m-am trezit ºi m-am uitat pe fereastravagonului, mi-am vãzut þara: intrasem înBucovina. Trenul puþea ca infernul, iaracolo, în faþa cochetelor case din satele bu-covinene, înfloreau trandafirii târzii, muº-catele ºi crizantemele. Locuri de vis. Nimicnu este ca þara noastrã, fie ºi când s-a rãtãcitîntr-o formã sau alta în lume ºi printrestrãini.

OCTAVIAN BLAGA V-a tentat vreo-datã sã vã luaþi lumea în cap, sã emigraþi?

ION MURGEANU Nu! Chiar nu m-atentat niciodatã. Sunt un român prost careplânge la imnul de stat, dar mai ales la cân-tecele noastre populare ºi când am ocaziasã mã prind la horã, o fac cu tot aleanul ºitot elanul (cât mi-a rãmas)! Numai când epomenit în anume situaþii numele lui Hris-tos Iisus mai plâng aºa. Mã descãtuºez. Da-rul lacrimilor…

OCTAVIAN BLAGA Tatãl DomnieiVoastre a fost un încãpãþânat, a spus-o Lui-gi Orhidi. Bag seamã cã îi semãnaþi. Care ofi cea mai mare încãpãþânare a Dvs.?

ION MURGEANU: Cea mai mare în-cãpãþânare a mea a fost, este ºi va rãmânePoezia. Am pierdut pentru ea tot ce se puteapierde, într-o viaþã, care fãrã un singur versreuºit, cel puþin, tot nu ar fi însemnat ceva.Oare sã fi scris eu acel vers?!

6 Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

Urmare din pagina 5

Sunt un român prostcare plânge la imnul de stat

7

Amintiri din Transnistriauitate de Norman Manea

Comentariu de Ion CojaDe ce lipseºte Holocaustuldin literaratura realist-socialistã?Cu ani buni în urmã am publicat în

revista “Regãsirea”, editatã de inimosul tipo-graf Corneliu Urlan, un text intitulat 400000de morþi ºi nici o poezie?, prin care sem-nalam contradicþia dintre teza holocaustuluidin România, cu cele 400000 de victimebinecunoscute, ºi absenþa totalã a unei lite-raturi a holocaustului “românesc”. Dupã1944 au zburdat pe ogorul literaturii românesute de scriitori ºi critici literari care mai decare mai evrei, câþiva dintre ei ocupându-se, cu spirit director pentru toatã suflarealiterar-artisticã, chiar cu identificarea ºiinventarierea celor mai potrivite subiectepentru literatura cea “nouã”, ºi totuºi niciunul nu a fãcut “caz”, adicã nu a pomenitde ororile holocaustului “nostru”, nici cãau fost ºi nici cã ar binemerita sã fie ºi eleevocate, transfigurate artistic etc. Au scrispoeþii realismului socialist românesc bunã-oarã despre Lidice, satul ceh în care naziºtiiau ucis o mânã de oameni nevinovaþi, darn-au suflat alde Maria Banuº ori VeronicaPorumbacu sau Nina Cassian un rând, dom-nule, mãcar un vers, o epigramã, mãcar ovirgulã despre Vapniarka sau Moghilevori Golta, localitãþi din Transnistria, undeau murit, se zice, zeci, sute de mii de evrei,de evrei români, de-ai noºtri... Ce sã înþelegidin asta? Una din douã: ori cã (1) poeþiinoºtri, îndeosebi cei mai evrei, au dezertatde la datoria de a da glas suferinþei imenseîndurate de semeni de-ai noºtri la Vapniarcaetc., ori (2) se impune de la sine teza-con-cluzie, negaþionistã, cã ar fi scris drãguþiide ei, cu entuziasm ºi dãruire, dar nu preaau avut despre care zeci de mii de victimesã scrie poeþii noºtri, fie ei ºi evrei. Nicimãcar acei poeþi evrei care au trecut prindeportarea din Transnistria nu au avut cevainteresant de povestit!... Printre aceºtia dinurmã numãrându-se ºi NORMAN MA-NEA, pe care iniþiaþii în subteranele vieþiiliterare îl dau ca sigur viitor nobeleat. Dece n-a scris Norman Manea nimic des-pre Transnistria?, întrebam eu ritos înurmã cu ceva ani buni. De ce nu intervine,ca martor ocular, în discuþiile bezmeticecare s-au iscat dupã 1990 pe tema holocaus-tului din Transnistria? De ce se “abþine”?

Mãrturisesc cã mã încerca un gând,anume cã Norman Manea, spre deosebirede majoritatea poeþilor ºi poetaºtrilor, evreisau români, dar realiºti socialiºti pânã-nmãduva oaselor, fiind el, Norman Manea,propriu zis un scriitor, scriitor scriitor, unuladevãrat, autentic, nu poate sã scrie la

“comanda socialã”, nu poate, pe scurt, sãmintã! Au fãcut-o atâþia alþii, scriind lacomandã despre abolirea monarhiei, despreinexistenþii eroi ilegaliºti, despre naþionali-zarea economiei, despre colectivizarea agri-culturii, despre colonialismul ºi imperialis-mul anglo-american, despre Hiroºima, des-pre suferinþele copiilor din Coreea, Vietnamsau Biafra, despre martirii Lumumba ºi Be-loiannis, despre 23 a VIII-a ’44 sau MareleOctombrie din 7 Noiembrie, despre 1 ºi 2Mai, despre 8 Martie, despre 1907, 1848,1945, despre Griviþa Roºie ºi mãreþul Canal,despre Lazãr de la Rusca sau Silvester An-drei, despre orice, numai despre Transnis-tria, nu! Unde-i literatura la care aveautot dreptul sutele de mii de martiri dinTransnistria?!, mai întreb o datã!...

Un premiu Nobel pentru literaturaHolocaustului din România?Aflu cã aceastã literaturã, pânã mai ieri

inexistentã, a început sã se scrie, chiar decãtre viitorul premiu Nobel! Adicã de cãtreNorman Manea însuºi! Cã în cartea Întoar-cerea huliganului, atât de lãudatã de toþirecenzenþii, ar fi vorba ºi despre aºa ceva,despre experienþa - numitã de autor “iniþi-ere” - trãitã de el, în Transnistria. Trãitãîmpreunã cu toatã familia Domniei Sale.Mãrturisesc, am luat deunãzi la citit carteadlui Norman Manea numai cu gândul laproblema Transnistriei, la disputa în carem-am bãgat ºi eu, aiurea-n tramvai, nupentru cã aº fi informat asupra subiectului,ci pentru cã erau, mi se pãrea mie, preaevidente contradicþiile de tot felul din textelecelor care încearcã dupã 1990 sã neconvingã de realitatea celor 250000 de evreiuciºi de români. Mã va convinge oaremarele Norman Manea - nu vreau sã fiuironic! - de greºeala în care persist de atâtaamar de vreme? Sunt dispus, mi-am zis,sã-mi fac mea culpa dacã mãrturia mãrtu-risire a lui Norman Manea mã va convinge.Am atâta experienþã a cititului ºi a scrisuluica sã recunosc sinceritatea, autenticitateaunei reconstituiri, a unei mãrturisiri, a uneilamentaþii. A unui text! Tocmai pe seamaacestei sinceritãþi pusesem abþinerea luiNorman Manea de a atinge delicatul subiect.Trebuia sã pãstrez aceeaºi mãsurã ºi sã-idau toatã crezarea lui Norman Manea dacãva depune mãrturie despre respectivii250000 de evrei!

Aºadar, nu fac acum o recenzie literarãa acestei cãrþi deja celebrã. Nu de opiniilemele are nevoie ca sã rãmânã o carte bunã,deosebitã sub raport literar ºi “artistic”. Nu

am nimic de obiectat la aprecierile adusede preopinenþi calitãþilor literare ale textului.Aº avea de adãugat chiar, virtuþi literare pecare criticii profesioniºti le-au trecut penedrept cu vederea. Ori nu s-au priceputsã le vadã! Scopul meu este însã altul.Drept care nu fac o cronicã literarã, o re-cenzie, ci îmi voi permite sã înºir numaimotivele pentru care aceastã carte, o spunde la bun început, cititã cu multã atenþie,nu mã clinteºte cu nimic din convin-gerea cã tot ce s-a întâmplat în Trans-nistria acelor ani, pe mâna ºi din pricinaori datoritã românilor, se poate numioricum ºi orice, numai holocaust saugenocid ori pogrom, nu! Nu!

ªi iatã de ce:

Norman Manea amânã subiectul?Din carte lipseºte propriu zis mãrturia

mult aºteptatã a lui Norman Manea. Frag-mentele dedicate Transnistriei, nu puþine,sunt lipsite mai întâi de... literaritate. Sic!Nu sunt literaturã, nu cresc solidar, orga-nic, din trunchiul textului, ci sunt, în modevident, lipite, iar de cele mai multe ori nicinu sunt scrise de Norman Manea, ci suntcitate din documente istorice, fãrã nici olegãturã cu “trãirea” propriu zisã a expe-rienþei deportãrii ºi a traiului zilnic, vremede patru ani, în lagãrele morþii din Trans-nistria. Despre moarte, despre moartea unoroameni, Norman Manea pomeneºte din au-zite. ªi aude despre aºa ceva abia ani bunidupã aceea. Reconstituie cu oarecare auten-ticitate momentul plecãrii, al ruperii de locu-rile dragi, petrecut cu violenþã de neuitat îngara de la Burdujeni. Dar de la îmbrâncelileºi ghionturile de pe peron pânã la cîtevasute de mii de morþi este o cale lungã, pecare cartea nu o strãbate. Îmi vine sã ziccã Norman Manea are onestitatea sã nuinventeze amintiri cu morþii din Transnis-tria... Ca alþii! Lipsesc aºadar cu totulamintirile propriu zise, ale copilaºului de 5-9 ani, despre cum ºi-a petrecut acei ani,cei mai plini ai copilãriei. Nu aflãm cedatoreazã sau reproºeazã copilul NormanManea Transnistriei! Cu ce spaime ºi coº-maruri s-a ales din infernul transnistrean!În ce fel deportarea i-a mutilat sufletul, rã-nindu-l fãrã de leac! Sau fortificându-l!...Aproape nimic, într-o carte scrisã toatã dinjocul amintirilor definitorii. Nu se poate, îmivine sã proclam, nu este admisibil ca amin-tirile despre primirea cravatei roºii de pioniercomunist sã fie mai puternice ºi mai pre-zente în carte ºi mai consistente decât amin-tirile din Transnistria! Sinistra! Unde-i?

În locul amintirilor, documente! Iar do-cumentele citate, arhicunoscute ºi mereuinvocate de cei care neagã holocaustul dinTransnistria, sunt incorect comentate, dinpãcate. Iatã un citat: “Sunt pentrumigraþiunea forþatã!”, declarã oficial IonAntonescu. În niciun dicþionar al limbii ro-mâne migraþiune nu înseamnã exter-minare, cum le echivaleazã Norman Ma-nea. Aºadar, lectura corectã: soluþia pe ca-re a preconizat-o ºi a urmat-o mareºalulIon Antonescu nu era genocidul, ci, defapt, era o soluþie perfect coincidentãcu soluþia imaginatã de sionism: pleca-rea din România a evreilor, migrareaîn Palestina, în Eretz Israel! Deportareaîn Transnistria avea caracter temporar, pedurata rãzboiului numai, iar selecþia depor-taþilor, a evreilor indezirabili care merg înTransnistria, s-a fãcut dupã anumite criterii.Pe care Norman Manea nu avea cum sã leafle la vremea aceea, dar mai târziu le-aaflat, cu siguranþã, ºi avea datoria sã leenumere ºi sã le comenteze! Întruneacumva tatãl sãu, librarul Marcu Norman,acuzaþiile sub a cãror povarã (sau pretext!)au fost selecþionaþi evreii deportaþi de An-tonescu în Transnistria?

Ca persoanã cu un rol atât de importantîn amintirile autorului, Marcu Norman ridicãunele probleme ºi nedumeriri cititoruluipreocupat de reconstituirea Transnistriei încare evreii au suferit atât de mult. Cãci lip-seºte chiar ºi mãrturia bãtrânului Maneadespre aceste suferinþe! Procedând aº ziceamericãneºte, N.M. i-a cerut tãtâne-su sã-ºi scrie o auto-biografie cât mai amãnunþitã,din care apoi a inserat în cartea sa fragmen-tele mai interesante. Lipsesc însã, din nou,cele privindu-i pe evreii, cei peste 250000,victime în Transnistria ale cruzimii ºi nepã-sãrii româneºti. Nu este clar de ce. Ne-amfi aºteptat ca, în locul copilului, mãcar taicã-su sã conºtientizeze dimensiunile hecatom-bei în care erau implicaþi atât de tragic ºi sãlase mãrturia sa de victimã lucidã a holo-caustului. Dar, nu! Ori a omis tatãl, în textulscris pentru fiul sãu Norman, sã producãaceste mãrturii, ori fiul nu le-a considerat -de ce?, potrivite cu spiritul cãrþii sale, cuteza sa. Care tezã? A holocaustului! Dar dece lipsesc din carte tocmai mãrturiile directeale familiei Manea?!

Continuare în pagina 8

Foto © Dan Oprea

Norman Manea, ÎNTOARCEREAHULIGANULUI. Ediþia a doua.Iaºi: Polirom, 2006

7Zodii în cumpãnã, iarna 2008

8

Tatã bolºevic sau evreu prigonit?Cartea, cititã atent, cu gândul chitit bine

asupra valorii sale ca document al sufe-rinþelor evreieºti din Transnistria, naºte încititorul de teapa subsemnatului suspiciuneacã familia lui Norman Manea a ajunsîn Transnistria nu pentru cã erau evrei,ci din pricina vederilor ºi simpatiilorcomuniste de care au fost suspectaþi. Pedrept sau pe nedrept?, nu ºtim. Oricum, înloc sã-ºi vadã cuminte de deportarea ºi deexterminarea sa, Manea-tatãl fuge, fuge dinlagãrul românesc de exterminare, fuge toc-mai la ruºi... (Nici nu-mi vine sã cred cãam înþeles bine!) Da, fuge la ruºi... Înprivinþa aceasta, când e sã relateze aceastãfugã, autorul recurge, cu talent, la tehnicaaburirii (sau a aburelii?). Cum o fi corect?Cred cã aburealã... A aburi, aburire pentrulentile sau geamurile casei ori ale maºinii,ºi a aburi, aburealã când e vorba de cititori!Ca mine, ca dumneavoastrã... Ne cam abu-reºte aºadar dl Manea Norman când e sã-ºi aminteascã explicit (!) cum ºi de ce afugit tãticul sãu la ruºi! La ruºii cu caremarele criminal Antonescu ºi românii sãierau în rãzboi. În rãzboiul numit Cruciadaîmpotriva Comunismului... Aºadar, aldeManea a(au) fugit la inamic? Cum secheamã asta? Se cheamã trãdare de Þarã!...

Da, filmul amintirilor se rupe brusc aici,iar din prea puþinul consemnãrilor lãsate defiu nu se înþelege nici dacã tatãl autoruluifuge la ruºi cu toatã familia, nici prin cepericole au fost nevoiþi sã treacã fugind dinlagãr. Era chiar aºa de simplu? ªi, mai ales,întrebarea întrebãrilor: cu ce s-a ocupat fa-milia Manea odatã ajunsã de partea cealaltãa frontului? Trãdând, care va sã zicã... Fiul,Norman, era de-acum bãiat în toatã firea,cu cei ºapte ani de-acasã împliniþi. Aveadeja vreo opt-nouã! Nu ar fi fost oareinteresant, ba chiar obligatoriu sã nepovesteascã amintirile sale de pe lumeacealaltã, a comunismului biruitor? Lipsescdin carte amintirile despre Holocaust cumvapentru cã familia Marcu Manea a petrecutholocaustul din Transnistria la ruºi? Nuvreau sã fiu ironic, dar aºa pare cã s-aupetrecut lucrurile! Iar capul familiei, tatãllui Norman Manea, dupã ce fuge dinTransnistria, se înroleazã în Armata Roºie,ceea ce nu era prea cusher din partea sa,iar apoi mai fuge o datã, de data asta însens invers, de la ruºi nazad la români,atunci când ruºii, în loc sã-l punã la curãþatzãpada în Piaþa Roºie din Moscova, aºacum fãcuse Antonescu la Bucureºti, peCalea Victoriei, cu evreii sãi, îl trimit ruºiipe domnul Manea senior pe linia întâi afontului, la un fel de moarte sigurã! Evi-dent, posturã inacceptabilã pentru un evreuatât de tipic ca tatãl marelui scriitor! Ceeace Antonescu, din nou, nu a fãcut cu niciun evreu, nici mãcar cu tatãl autorului. Nu-mai pe români i-a trimis sã moarã în liniaîntâi! Cu toate acestea, Manea tatãl, “ris-când totul”, pãrãsise Transnistria dezgustatde români, cãci, citez din nou, “la Demni-tate domnul Manea nu renunþa”. Evident,nici sã mori în prima linie a frontului anti-hitlerist, mai ales dupã ce hitleriºtii uciseserãcâteva milioane bune de evrei nevinovaþi,nu avea nici o legãturã cu demnitatea de

om ºi de evreu a suspomenitului. Care, dacãam înþeles bine, i-a trãdat aºadar ºi pe ro-mâni, ºi pe ruºi! (Dacã cumva am înþelesgreºit, aºtept sã mi se explice ce ºi cum,nu voi ezita sã-mi fac public mea culpa.Felix culpa...)

Aºadar, nu garantez cã am înþeles preabine ce s-a întâmplat. Prea ar fi de oaie,fie-mi iertat cã vorbesc aºa, acest du-te vinoîntre români ºi sovietici! Dar ºi autorul,Norman Manea, lasã prea multe lucrurirememorate derutant de vag!...

Tatã dezertor din Armata Roºie?Dar fiul?Dar parcã ar sta în picioare ºi lecþiunea

potrivit cãreia numai Marcu Manea a fugitla ruºi, soþia sa nedând prea multe paralemetafizice pe demnitate, mulþumindu-se cusupravieþuirea la care avea mai multe ºansedacã rãmânea în Transnistria. Dacã aºa staulucrurile, nedumerirea sporeºte: înseamnãcã familia, rãmasã în Transnistria, nu riscanimic prin fuga la ruºi a capului familiei.Caz în care orice evreu normal se întreabãce argumente îi mai rãmân pentru a susþinemai departe cã Transnistria a fost tãrâmulmorþii, al celor mai criminale abuzuri! Iatãcã nu! Deci, unor cititori ca mine de “nega-þioniºti”, Norman Manea le rãmâne datorcu lãmurirea împrejurãrilor în care rãpo-satul sãu pãrinte, fie-i þãrâna uºoarã, a ajunssã fugã de la ruºi la români ºi vice versa.Adicã invers: mai întâi de la români la ruºiºi abia apoi vice versa! Sã ne lãmureascãcum de nu a pãþit nimic familia ºi nici MarcuManea pentru acest comportament lipsit deloialitate pentru ambele tabere, ºi cum defiul lui Marcu Manea, ajuns moralist înpublic, adicã scriitor, nu gãseºte nimic înneregulã la taicã-su, ba dimpotrivã, îl facemereu victima “celorlalþi”.

Cert este cã familia Manea a revenit înþarã, dar - nota bene - mult mai târziu decâtceilalþi evrei, iar Norman Manea, deºi ar fitrebuit sã ne explice de ce aceastã întârziere,nu o face, ceea ce, în contextul general alcãrþii ºi al epocii, ne obligã sã ne punemalte întrebãri, rãmase ºi acestea fãrã rãs-puns. Ce fel de întrebãri? Bunãoarã nu cum-va Manea Marcu a mai rãmas prin URSSpentru niscai instructaj KGBist? Altfel cuml-ar fi iertat sovieticii pentru dezertare?!...

Oricum, reveniþi în Þara mamã, aldeManea încep o viaþã nouã: se lasã de librãrieºi amândoi soþii intrã plini de elan în comer-þul socialist ºi în partidul comunist. Feciorul,mereu premiant, este numit comandant depionieri pe ºcoalã, merge în tabere inter-naþionale de pionieri, probabil ºi la Artek, înCrimeia, angajat cu toate energiile în con-strucþia comunismului. Fotografia sa, înclipa atât de fastã ºi de fastuoasã, de emo-þionantã pentru fericiþii pãrinþi, când i sepune la gât cravata roºie de pionier, este cugrijã înrãmatã ºi expusã pe masa din sufra-gerie, ca sã se vadã ºi sã se înþeleagã ce ede înþeles din acest gest: ataºamentul total!Total ºi dezgustãtor...

Dacã lipsesc amintirile din Transnistria,Norman Manea le înlocuieºte cu amintirilede la... Periprava, unde tatãl sãu ajunge cadeþinut de drept comun. “La stuf...” Pentrudelapidare. Destin cu totul atipic pentru un

activist de partid evreu ºi cu trecut de lup-tãtor antihitlerist! Dar trecem peste asta,cãci Norman Manea nu întârzie sã-ºi vizi-teze tatãl la vorbitor! Vizitã scurtã, care selasã cu un veritabil cutremur sufletesc! Sta-tistic vorbind, ca numãr de pagini ºi amin-tiri-trãiri personale, Periprava pare un toposmai important decât Transnistria în evoluþia“liricã” a autorului, în economia fantasmelorºi amintirilor de care este bântuit. În plus,din Periprava Manea tatãl nu mai poate fugi,aºa cum o fãcuse din Transnistria. ªi nicinu poate primi ºi gãzdui musafiri la Peri-prava, aºa cum – atenþie!, fusese posibil înTransnistria, unde familia Manea eravizitatã la domiciliu, iar musafirii veniþidin þarã cu sarsanaua plinã puteau adãs-ta cu sãptãmânile fãrã ca autoritãþilesã se sesizeze, sã obiecteze în vreun fel.Puteau fi gãzduiþi aceºti musafiri, aºadar!Unde, la care domiciliu dacã evreii deportaþiîn Transnistria erau obligaþi sã trãiascã încoteþe de porci, aºa cum jurã toþi cã au dus-o de rãu?! Musafirii - de regulã prieteni ro-mâni, creºtini, împãrþeau deci cu gazdelecotineaþa de porci ºi regimul de exterminarela care Antonescu îi supunea pe evreii dinTransnistria?!... Altfel cum sã interpretezilogic detaliile pe care ni le oferã totuºi autorulamintirilor?! Detalii, cam toate, în mod evi-dent incompatibile cu ideea de holocaust.Dar nu-i bai, România este “þara în carenu se respectã nici o incompatibilitate”,ne asigurã Norman Manea! N-are de ce sãne mire un holocaust care nu lasã nimãnuiamintiri în vreun fel mai deosebite! O fivreun holocaust mai atipic, mai echivoc,cum sunt mai toate cele în Jormania...“Performanþa Transnistriei a rãmasambiguã, ca tot ce este românesc”, apre-ciazã Norman Manea, în cunoºtinþã de cau-zã. Dar cum vine aia “holocaustul ambi-guu din Transnistria”? Formula merita ºimeritã în continuare un comentariu lãmu-ritor pentru toatã lumea, mai ales cã olanseazã un martor ocular... Despre ceambiguitate poate fi vorba? Moartea apeste douã sute de mii de evrei are, pen-tru Norman Manea, un caracter ambi-guu?... Domnule Manea, aveþi grijã cevorbiþi! Nu vã daþi seama ce riscaþi?!...Ditamai Nobelul, maestre!... Care, când îlveþi primi, va aparþine un piculeþ ºi nouã,confraþilor cititori ori scriitori de literaturãromânã! Nu vã dãm voie sã riscaþi! Întâm-ple-se orice!... Avem tot dreptul!... ªi ju-mãtate stângul, îmi rãsunã în cap, fãrã voiamea, o vorbã din copilãrie, o copilãrie, recu-nosc, ne-transnistreanã, fie-mi iertatã!

Sunt multe contradicþii în cartea cu pri-cina, carte care nu aparþine literaturii deficþiune, ci este literaturã declarat memo-rialisticã, scrisã cu sentimentul, afirmatexplicit, al datoriei de a scrie ºi de a lãsa cadocument istoric mãrturia celor trãite, gân-dite ºi simþite în calitate de victimã aholocaustului din Transnistria. Din pãcate,autorul ocoleºte aceastã mãrturie, o amânãºi o face uitatã. Iar postura sa de victimã aholocaustului, a holocaustului trãit, iar nucitit, ne rãmâne cu totul necunoscutã, lip-seºte cu desãvârºite din paginile cãrþii! Dece? Rãmân la ideea mea: ca sã nu fieobligat sã mintã... În felul acesta nu intrã

în contradicþie cu teza holocaustului. Darnici nu o confirmã. Ceea ce nu-i puþin. Cupuþinã neatenþie din partea cititorilor ºi a cri-ticilor comentatori, cartea trece drept docu-ment literar al Holocaustului din Transnistriaºi poate fi bifatã în palmaresul autorului.Punct ochit, punct lovit!

În schimb, în lipsa propriei mãrturii, dlManea se angajeazã sã susþinã teoreticholocaustul, invocând textele ºi argumen-tele altora, concluzionând cã holocaustuleste uºor “dovedibil”, drept care nu-ºi maipierde vremea risipindu-ºi amintirile. Con-cluzie incorectã, chiar necinstitã, profundnecinstitã, cãci angajându-se pe aceastãpistã, a probaþiunii obiective, trebuia sãrespecte câteva reguli, bunãoara vecheaaudiatur et altera pars. ªtie bine dl Maneacã pentru alþii, precum subsemnatul, estedovedibil cum cã nu! Pãi nu meritam ºi noi,negaþionºtii, o pleasnã, douã, peste obrazdin partea cuiva care a trecut pe acolo, prinHolocaust?! ªi care, dintr-o poziþie superi-oarã nouã, cea a pãþitului, ne-ar fi povestitce a vãzut cu ochii sãi, ce a simþit pe propriapiele, ºi închidea subiectul! Ce mai puteameu sã rãspund în contradictoriu la o aseme-nea mãrturisire, a unui Norman Manea oria lui Marcu Manea?! Eu unul le-aº fi datcrezare, în mod necondiþionat crezare, chitcã mã puneam astfel într-o situaþie grea,de retractare a sute de pagini scrise pe acestsubiect nefericit! Din fericire pentru mineºi din pãcate pentru holocaustizanþi, martoriiManea, tatãl ºi fiul, se prezintã în faþa in-stanþei cu ce au auzit de la alþii, nimic caresã însemne mãrturie, fapte la care a fostmartor sau participant careva dintre ei! Aufost cei doi în Transnistria, nu neg, nici einu neagã, dar se pare cã nu au vãzut cuochii lor nici un Holocaust! E drept, l-aucitit dupã holocaust pe Matatias Carp, peRadu Ioanid, pe Lya Benjamin etc., ºi neoferã citate din opera de diversiune a aces-tora. De ce face asta dl Manea? Probabilpentru a rãspunde totuºi imperativului, re-gulei cã nu poþi aspira la premiul Nobeldacã nu ai scris mãcar un sfert de cartedespre Holocaust. Este taman sfertul carestricã atât de mult, pe toate planurile, o cartecare merita o altã discuþie, cãci miza ei pro-priu zisã este sau putea fi cu totul alta...

Las pentru altãdatã alte comentarii ºi altecontradicþii. Pânã atunci sper sã mã lãmu-resc dacã tatãl lui Norman Manea chiar afugit din Transnistria la ruºi, cu dus-întors.Pare de domeniul ficþiunii rocamboleºti...Ce spune rãposatul în auto-biografia sa?Poate cã aflu adresa dlui Manea ºi îi scriu.Poate cã mã va lãmuri altcineva, vreuncititor mai atent ºi mai priceput. Oricum,voi reveni. Ca sã mai trag o datã concluziacã Holocaustul din Transnistria a fost pentrufamilia lui Norman Manea mult mai uºorde suportat decât cel de la Periprava. Aºarezultã cel puþin din cartea dlui NormanManea, care a cunoscut ambele “locaþii” ºia putut sã compare. Nu am cu ce sã-l con-trazic. Este mãrturia sa!

Norman Manea, FERICIREAOBLIGATORIE. Ediþia a doua.Iaºi: Polirom, 2005

Urmare din pagina 7

Amintiri din Transnistria uitate de Norman ManeaAmintiri din Transnistria uitate de Norman Manea

8

Zodii în cumpãnã, iarna 2008

9

Douãzeci ºi patru de ore din tot atâtea,media ne inundã, constant, cu un diluviude pornografie generalã: criminali, violatori,incestuoºi, drogaþi, “filiere”, export deprostituþie ºi copii pregãtiþi (mutilaþi) pentrucerºit în Occident, parlamentari ºi miniºtricorupþi, tâlhari “controversaþi”, securiºtiînvesmântaþi în sutane mitropolitane ºiepiscopale (necontrolabili la avere?!),procurori, judecãtori, poliþiºti de frontierã(care ridicã barierele “invizibile” pentrubandiþi, fraudatori ºi teroriºti ca sã poatãpãrãsi þara cu o zi înainte de a fi arestaþi),etc., etc., etc.

Cam la atât este redusã faþa Românieide ieri, de azi ºi de mâine. Probabil cu mici...îmbunãtãþiri, etalate zgomotos.

Media “liberã” ascunde, ascunde, evi-dent, programat, foarte mult, esenþialul defi-nitoriu pentru noi: valorile naþionale! Aces-tea, mai înainte de a fi cunatificate în tone,lei, euro, imobiliare, vagoane, mc, bãnci,transporturi etc. sunt exprimate prin oa-meni. Ei fiind primul etalon ºi eºalonvaloric. Totul a fost ºi este modul cum s-aprofitat ori s-a pãgubit, în plan naþional, prindecenii, la acest prim capitol bugetar,hotãrîtor: oamenii. Cauzele. Vinovaþii. Deieri ºi de azi...

Acest articol nu este, cum ar pãrea,strict ºi direct pe teme economice. Poatedoar în plan general. Aluziv. El se vrea ocronicã succintã la o carte ce ar trebui sãse constituie într-un seism devastator însensibilitatea, insensibilitatea, responsa-bilitatea, stabilitatea noastrã individualã ºi,fãrã exagerare, statalã. În fond, conceptulde stat se bazeazã, în primul rând, peoameni, pe creatorii de valoare, adicã deistorie ºi de stabilitate în duratã.

Viaþã sfârtecatã între Rãsãsrit ºi Apuseste sugestivul titlu al unui volum de Me-morii recent apãrut. Autor: Denis Buican.

Moartea poate însemna, în anumitesituaþii, o salvare. Sfârtecarea - o jertfã.Pentru “sfârtecarea” modernã nu mai enevoie de... cãmilã. Ar fi o uºurare. E unuldin sensurile ce se degajã la lectura vo-lumului. “A ucide” ºi “a sfârteca” nu re-prezintã, literar, o sinonimie.

În jurul unor volume de memorii, deexemplu Jurnal de Mihail Sebastian oriJurnalul fericirii de N. Steinhardt, s-adiscutat ani de zile, ele aveau, în primulrând, un pronunþat fond personal, profundafectiv ºi zguduitor cu privire la individ.Denis Buican, personalitate, puþin spus,proeminentã, pe plan european, pune înpaginã, nu doar “memorii” strict personale,ci “memoriile noastre” nescrise încã - ori,atunci cânt au fost strânse în volume, aufost congelate în veºnica podoabã a uneifrici congenitale, inoperante, de a spune

adevãrul. Astfel, memoriile devin, de celemai multe ori... ficþiune. ªi mãcar de-ar aveao valoare ficþionalã, literarã!

Cine e Denis Buican? Câte zeci, sutesau poate mii de “exemplare” Denis Buicanexistã, au fost ori le-am dori sã fie printrenoi! Sã tindem sã fim ca ele. Ce ar însemnaaceasta pentru România?

Foarte puþini români ar putea sã rãs-pundã satisfãcãtor la acest lanþ interogativ.Dar cei mai mulþi se vor gândi, responsabil,la beneficiu sau pierdere. Generaþia care îiaparþine s-a împuþinat vãdit, iar opera saºtiinþificã ºi literarã abia de pãtrunde în luptacu dificultãþile acestei farse istorice bote-zatã, necreºtin, “tranziþie”.

ªi totuºi, memoriile la care ne referimconþin cea mai bogatã însumare de infor-maþii, totale, profunde, analizate echidistant,despre România ultimilor ºase decenii,despre noi, despre ce ºtim ºi mai ales desprece nu ºtim sau ºtim exact pe dos.

Seismograf autentic ºi singular, auto-rului nu-i scapã nimic din ceea ce trebuiareþinut ºi spus. La nivelul sãu, cu o inteli-genþã sclipitoare, sinceritatea, analiza ºi, maiales, autoanaliza personalitãþii sale, nu a maifãcut-o nimeni pânã în prezent, spre oireparabilã pierdere.

Denis Buican s-a nãscut la 21 decembrie1934 în Mãrginimea Sibiului (Sãliºtea),vatrã naþionalã din strãvechime. Descendentdintr-o familie cu multiple ramificaþii înadâncimea istoriei. Dacã nu ar fi fostmarcatã de tragismele istoriei, am fi pututvorbi de o adevãratã dinastie romanticã.Înzestrat cu o dãruire geneticã, parcurgeetapele formãrii, precum eroii din basme ºila fel deceniile vieþii, devenite o incredibilã“cursã cu obstacole”. Citind/parcurgând,etapã cu etapã, procesul “sfârtecãrii” nemi-

loase între a fi (primii 35 de ani trãiþi în Ro-mânia bolºevizatã) ºi iluzia de a fi, de adeveni (din 1969, în afara totalitarismuluicomunist, la Paris) am parcurs nu doardrumul, suiºul Golgotei ori cel repetat pânãla istovire al lui Sisif, prin avatarurile acestuisavant, urcuºuri ºi prãbuºiri, cu adevãrat,ci ºi drumul/destinul meu, al nostru, într-oistorie paralelã.

Sunt mai în vârstã cu cinci ani decâtautorul Memoriilor ºi “sfârtecatul” pealtarul unei nefaste istorii. Pe o perioadã (laînceput) am cunoscut mai direct decâtautorul momente dramatice din devenireanoastrã. Multe din loviturile primite decopilul fãrã adolescenþã Denis Buican, darnu ºi absolut identice, le-am trãit ºi parcursºi eu. De aceea, lectura mea este oarecumpersonalizatã ºi mai puþin “specializatã”,precum o cere publicistica literarã.

Structura volumului ºi aºezarea în pa-ginã ori minicapitole fac din lecturã un exer-ciþiu profitabil ºi inegalabil raportat la alteabordãri în care hiaturile defecteazã fluxulideatic, în defavoarea unitãþii lui. Dar citi-torul acestor rânduri ar pãgubi enorm înlipsa parcurgerii personale, paginã cu pa-ginã, a acestui volum unicat, la modulabsolut. Se înþelege, din ce am notat pânãacum, cã ar fi o aventurã profesionalã sãcred cã am reuºit mai mult decât o beneficãprovocare la lecturã.

Ce sã transcriu din ce am selecþionat?Ar fi sã mai sfârtec o datã în zeci de paginiceea ce a mai suportat odatã un asemeneaflagel. Câteva, doar câteva din relatãrile deºoc, pe care le consider strict personaleautorului voi încerca sã le consemnez pen-tru actualitatea ºi cutezanþa autorului de alepune în relief:

“Complicitatea Vodka-Cola reprezentatãde “corifeii” triumfãtori Stalin, Roosevelt,a cãror coada era Churchill”; “Soldaþi, vãordon treceþi Prutul!” (dar nu ºi Nistrul,n.n.); “de la genocidul de rasã la genocidulde clasã”; “Stalin - care fãcea din proletariatun fel de surogat al poporului ales”; “toateabuzurile sovieticilor în România, dupã 23august 44, aveau binecuvântarea Aliaþilor:Roosevelt, Churchill ºi chiar de Gaulle”;“jocurile erau fãcute, dar niciodatã înfavoarea României”; Guþã Tãtãrescu “s-aaliat cel puþin de faþadã cu staliniºtii,semnând la Paris, ca ministru de externe,ruºinosul “tratat de pace” (ruºinos când neaflam sub ocupaþie sovieticã)”; “onorabil”a fost “tratatul” semnat de... Emil ºi de...Severin în palatul lui Ceauºescu de la Nep-

Despre vietile... sfârtecate,

Cronicã de George Mirea

tun, în vara lui 1997, prin care am cedattot ce nu cedase, oficial, Ana Pauker, Dej,Ceauºescu etc. în faþa unui nimenea, penume Kucima, “ºeful de stat” al unei þãriinventate de cãtre Stalin. ªi nici mãcar nueram ocupaþi de trupe strãine de 30 de ani!

Românii vor sã ºtie cum s-a “calculat”ucrainismul Insulei ªerpilor, care se aflã la40 de km faþã de Sulina ºi la o distanþã de300 km faþã de Odessa. ªi dacã EmilTighineanul l-a întrebat pe han-tãtarulbeþivan dacã are idee de cetãþile Hotin, So-roca, Tighina (lui natalã!), Cetatea Albã,zidite de slãvitul ªtefan pe malul drept alNistrului, când de Ucraina nu se auzise?(Intervenþia îmi aparþine, G.M.)

Reiau lanþul ideilor ºi problemelor selec-þionate: “România - vândutã sovieticilor deRoosevelt, Churchill ºi, vrând-nevrând, deepigonii lor”; “alegerile, mãsluite din 1946ºi... pânã astãzi”; “noua Inchiziþie ºi dis-trugerea bibliotecilor”; “mirajul parizi-anismului ºi fariseismul Occidentului”; AnaPauker - “slugã plecatã a corifeului Stalin”;“tomata odatã roºie nu-ºi mai aminteºte cãfu verde, precum comuniºtii foºti legi-onari”; “1964 - ieºirea din puºcãrii ºi intrareaîn servicii” (vezi conu Alecu, turnãtor laSecuritate, “ambasador al golanilor”, “Pre-miul Anonymus de 50 de mii de dolari,funeralii naþionale! Sã tot fii...”); “curveleliterare bãtrâne ºi... mai noi”; “dreptateavinovaþilor ºi nevinovaþilor”; Franþa, “mareailuzie ºi la fel de marea deziluzie”; “a fi întreei ºi în afara lor” etc.

Erorile distinsului om de culturã ºisavant: prima, schimbarea numelui ºiintrarea în partidul comunist, cu cele maioneste intenþii; a doua, exilul; a treia,revenirea dupã 89 ºi “abordarea” lui IonIliescu, Petre Roman, C. Coposu, MihaiDrãgãnescu.

Fãrã comentarii.În loc de încheiere:“Dacã n-am fost pueril nici la ºapte ani

ºi poate nu-s ramolit nici dupã ºaptezeci ºimai continuu încã lupta pentru Libertate,Adevãr ºi Dreptate o fac având, cel puþin,iluzia cã-s atât de înverºunat în Bine câtdragonii sistemelor abuzive în Rãu... ªi prinrândurile de faþã am impresia cã încerc sãcontribui la biruinþa Luminii: numai cunos-când ºi demascând racilele trecutului ºiprezentului s-ar putea nãdãjdui, eventual,într-un viitor demn de acest nume... Fãrãteamã de Viaþã ºi Moarte - în fulgerul Lu-minii din urmã aº vrea sã strãvãd sâmburulLuminii dintru început”.

Zodii în cumpãnã, iarna 2008 9

Denis Buican, VIAÞÃSFÂRTECATÃ ÎNTRE

RÃSÃRIT ªI APUS.Bucureºti: CD Press, 2007

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

Cãrþi pe obrazul cãrora semneazã Denis Buican

10

Existã douã axiome care fac din semn,în principal, un obiect sui generis: pause-mia, totul e semn; totul are semnificaþiesau poate avea; polisemia, orice semn (obi-ect) poate avea mai multe semnificaþii (uni-citatea existenþei nu determinã unicitateasemnificaþiei).

O atingere reflectantã spre interior a o-perei poetice, dar ºi epice, a Marianei ZavatiGardner nu poate limpezi oglinditor ºi nupoate fi explorat dincolo de vãlul morganatical textului din ultima sa carte editatã recentde excelentul poet-semiotician Dumitru Ve-lea. Este vorba despre Vise la minut, EdituraContrafort, Craiova. Referinþe succinte ºicomplementare în a face o schiþã de portretoferã Al. Cãlinescu, Gina Sebastian Alcalay,Al. Mirodan, Dumitru Velea ºi Eugen Evu.Înainte de a conota câteva marginalii petextul poemului pe care l-am retitra Rãtã-cirea ºi întoarcerea Juliei May, reþinem dinbogatul palmares al româncei rezidente înAnglia decernãri ce onoreazã semnificativapanoplie de trofee: 4 Editor’s Choice AwardUK 1996,UK 1997,UK 1998, USA 2003 TheThird Prize and the Bronze Medal in theNorth American Open Poetry Competition1998; The American- Romanian AcademyAward for Poetry Canada 2001; The IonelJianu Award for Arts Canada 2001; Pro-vincia Corvina - Diploma de Excelenþã 2007pentru excepþionale contribuþii la dez-voltarea punþilor literare ºi traduceri ro-mâno-engleze. Pentru mine, însã, MarianaZavati Gardner, cu care cooperez beneficde câþiva ani, dincolo de vitregia distanþeigeografice – este o voce distinctã ºi ine-puizabilã în arderea etapelor, dintr-un fondancestral extrem de rezistent.

Negreºit, spre a interpreta acest poemgreu echivalabil în scrierea româneascã (celmult ar fi ispita unor tangente la Riga Cryp-to barbianã – eventual ºi la Mistreþul cu colþide argint de Doinaº) – acest poem, zic, poa-te fi subtitrat poeseu ºi decodat în grila unuiUmberto Eco, semioticianului cel mai envogue pentru noi de la Roland Barthes în-coace. Mariana Zavati Gardner este pe unitinerar cert coelhian, în sensul “legendeipersonale” ºi a iniþierii prin regresiune înmemoria acut afectivã, revelând în sincre-tismul unui text ce nu se deschide decât încheie structuralistã.

Personajul ei Julia May este evident oproiecþie auto-spectivã (de introspecþie) ºieste recognoscibil din cel puþin unul dintreromanele ei editat în Marea Britanie MissMariana in black and white. Admirabila“practicianã” lingvistic-literarã a dezvoltatîn timp - prin opera ei excelent receptatãpe meridiane, cu firesc ecou în spaþiul ro-mânesc - o evoluþie performantã, pe dificilultraseu al acestei mitologizante - codificantedemersuri etice-estetice-literare. Povesteapersonalã constrânge de fapt povestea lumiianume, a lumii trãite sub dublul semn aldestinului – asumãrii identitare.

Poemul-cheie al Marianei Zavati Gard-ner sintetizeazã aºadar o interpretare a ceea

ce numim Amor Fati în post-modernismulromânesc – ce interfereazã paradoxal (sau,cum ar spune Ulici, face trecerea - pasajul)între douã promoþii distincte ale “grilei”critice a acestuia, a promoþiilor. Mariana Za-vati Gardner a trãit copilãria ºi adolescenþaîn România, ºi nu oriunde, ci în cetatea ba-covianã... Nu ne mirãm cã poeta ºi ro-manciera ulterior stabilitã în UK pãstreazãºi ramificã o anume “condiþie” a zodiaculuipecetluit de marele simbolist român, dar ºide un uitat pe nemerit Ovidiu Genaru, aºa-dar a poeþilor “blestemaþi” în sensul rim-baudian. Dar la Mariana Zavati Gardner nuauzim “plânsul materiei”, ci rãsturnând ecu-aþia metafizicã, auzim “antimateria râzând”.

Julia May este geamãnã DomniºoareiMariana cea care auto-portretizeazã multi-plicând halucinant abisale ipostaze ale uneimemorii cvasi-afective. Refugiul semanticîn codexul stilistic propriu, unul viguros ºimereu reumplut de experimentul personal,ordoneazã ceea ce ea defineºte a fi “visulsuprarealist metamorfozat în expresii acu-te”. Autoarea ne oferã desigur o cheieproprie: avem în faþã problema psihosocio-logicã a crizei de identitate.

Zavati Gardner afirmã explicit: înfrun-tãrile Juliei / Marianei sunt incursiuni (citeºtetraseu labirinthic), pe firul Ariadnei în sensinvers sau dacã vreþi al copilei din basmecare regãseºte calea prin pãdurea fermecatãspre Acasã, presãrând cu cenuºã drumulrãtãcirii.

Scriitoare cultã, cunoscãtoare a princi-palelor limbi circulate azi, ea reuºeºte a-ºipãstra nu doar stilul ci ºi identitatea creativã.

Poema Juliei May condenseazã aºadarun cod al translaþiei semantice complexe ºi,

în mod curios, nu prin apelul la un melosarhaic autohton (românesc ) ci integrant înspaþiul cultural anglo-saxon.

De la Hugo Friedrick prin Roland Bar-thes ºi ajungând la Umberto Eco, triada nesugereazã cronologic ºi faptic un triumf alsemioticianului cel mai pretabil la interpre-tarea Juliei May.

Fãrã o temeinicã explorare a filosofieiitalianului, nu vom “decripta” acest produsde excepþie al unei autoare înzestrate, darºi cu absorbþii deloc eclectice, mai degrabãsincretice din marele bazin cultural-paideu-matic european. Spre a savura - literalmente- poemul, m-am sustras din emoþia de im-pact cu efecte mantice indusã de citirea nucu ochii, ci recitativ molcom a acestuia.

Efectul de “vrajã mantramicã”, de des-cântec, de epos oarecum în tonusul mareluiEdgar Allan Poe (Nevermore) poate fi se-parat când intrãm cu detaºarea criticã nece-sarã, dupã recitirea Limitelor interpretãrii,Operei deschise ºi mai ales În cãutarealimbii perfecte. Mantica transgreseazã spreRO-manticã, romantism. Julia este Cenuºã-reasa romanticã în basmul lumii retrãit lainfinit de... Alice! Þara - lumea este una aminunilor în noima de fapt a necunoaºteriilumii, dar accesibilitãþii ei prin forþa magicãa lui Amor Fati!

Nici vorbã însã de narcisismul eladic,ori de frisoane eratice. E de observat absenþadin opera Marianei Zavati Gardner a dimen-siunii erotice: paradoxal, deoarece un senzu-alism estetizat, transferat mereu în volup-tatea textului disimuleazã ceea ce Yourcenernumea “infernul tandreþei”.

Textual, Julia May este o mini-epopeemodernã, în care limba românã repoten-

teazã dificil traductibil, cred, substratul ar-haic sau am spune arheo-fiinþial al arealuluioriginal al autoarei.

Atât poezia cât ºi proza ei sunt impreg-nate de referiri explicite, evocãri ale unuitãrâm ce se estompeazã/se transfigureazãobsedant în mithosul modern al pribegieiiniþiatice ºi þintind Calea Regalã a lui Mal-raux.

“De departe oglinda cu vise/ chema peJulia May/ Din întuneric se luptã/ sã senascã Julia May/ în brazde strãine ºi fere-cate/ în preziceri zãpãcite ºi coapte/ Calliopestrângea în braþe o Tãbilþã/ îºi închipuia cãstãpâneºte lumina/ Ursitoarele erau înfãþiºateîn haos”.

Uluitoare cheie decodoare! Frisonul ma-relui basm românesc prelucrat de IspirescuTinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã demoarte, cu acel “plâns de a nu se naºte”,stigmat al Ursistelor – Parcelor!

“Erato se dichisea” (cuvânt al suleme-nelii, turcism curios în spaþiul moldav!) deciErato nu este cea a pantheonului pur eladic,ci una a fardurilor care fac din Julia o fasci-natã de oglinzi în saloanele intertextuale!

Feciorelnicia domniºoarei Enigel-Julia-Mariana este a “algebricelor umbre legate-n funii”. Cripto are voluptatea ocheadelorfuriºate spre a ispiti/cuceri Prinþul prin mrejeºi “afacerile privirii capcane”. În oraºul ei“de himerã cu uºi de stejar”, cu “umbre defiinþe trezite”, parcã suntem duºi de textulviu pe un þãrm irlandez bântuit de fantome- ale memoriei, aici - ori dacã vreþi în Bacãuld’antan, fie oriunde, într-o zonã interferândmitosul cu halucinantul Real. Unul ars ºiconvertit în artã.

Inevitabile gratuitãþi din textul incipient,au rolul umbrelor în picturã, sunt contra-punctive, spre a valorifica strãlucirea intu-itivã a mesajului-cod gematric din poem.

“Interpreta îºi ascunde suferinþa/ tra-gedia iubirii pierdute pe veci/ Polyhymniaîn Galeºã Stare”. Descrierea scenei miticeeladice a zeiþelor face aproape inabordabilsemnificatul poemului – asupritor pentruneofit. Dar oare cui anume vorbim prinpoezie?

Jocul de oglinzi al acestui excepþionalpoem/eseu/epopee modernã este fascinantºi relevã forþa de substrat semiotic ºi se-mantic al unei excelente scriitoare românce.Fie prin pecetea de esenþã a paradisuluipierdut al copilãriei, dincolo desigur de pro-fanul istoriei nefericite - anii stalinismuluiîn România - traumatic ºi poate separatorparadoxal de deriziunea ºi ticãloºia condiþieimalefice a invaziei puterilor oarbe. PoemulJuliei May este unic în scrisul liric românescmodern. Conchid cã valoarea operei JuliaMay este complinitã splendid ºi de trepidaþiaprofund metafizicã a Structurii unui maresuflet empatic, prin aceasta valoros uman.Julia May este opera polisemanticã prinexcelenþã ºi meritã instrumentare criticã pemãsurã, notaþiile noastre fiind empateticrezonante prin afinitãþile elective ale uneiCondiþii de a fi.

Cronicã literarãde Eugen Evu

10 Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Julia May sau poeseul

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

Întâlnirea e un fenomen. Se întâlnesc apelecerului cu acelea ale marelui rotund, înpântecul cãrora plutesc peºtii mici, tãcuþi ºisperioºi cu gingaºii delfini, cu hiperdimen-sionata balenã sau rapacele rechin; se întâl-nesc scamele albe, uneori, cenuºii, alteori, depe firmamentul albastru sideral; zburãtoarelevãzduhului ºi necuvântãtoarele pãmântuluise întâlnesc, adierile de vânt ºi sensurile dincuvânt; ziua se întâlneºte cu noaptea în cru-gul dimineþii sau în cumpãna asfinþitului,lunile ºi anii, învãþaþii ºi sãrmanii.

Întâlnirea e un act ce are loc între douãsau mai multe entitãþi, o atingere discretã, oînvãluire, o înfruntare sau doar o binecuvân-tare. La nivelul conºtiinþei, întâlnirea e o stareîn care fiinþa se cautã, se gãseºte, se regãseºte,se alinã, se aprinde sau se pierde; e procesulîn care Eul ºi Sinele dialogheazã, pãtrunzândîn negura subconºtientului, lumina conºti-inþei putând fi drapatã de ceaþa inconºtien-tului. Întâlnire e un Dat, o necesitate rãspun-

zând nevoii de contact, de comunicare ca di-mensiune a Fricii ce se situeazã în Timp ºiSpaþiu sau poate o purã întâmplare, un joc aldestinului împlinindu-se sau rãmânând oprivire, o mânã întinsã fãrã de rãspuns.

Variabilã a stãrii, întâlnirea face fapte dinsintaxa miºcãrii universale. Programatã, cu unscop sau intempestivã, întâlnirea e un câmpexistenþial cu o sarcinã ce poate fi funcþie demãreþie sau dezastru. Comunã sau consacratã,întâlnirea este un sistem predicativ, structurãcolocvialã ce poate închide sau deschide re-laþii pragmatice ºi/sau de intimitate, mijlocu-ide întâlnire fiind vorbirea, privirea, tacticultactil, iar pentru cei din turmã, pugilisticul.

Întâlnirea poate avea loc cu evangheliazeului de la Ipoteºti, sau de la Lancrãm, saude la Weimar, cu sonoritãþile Divinului Surdsau cu mioritica tânguire a lui Oedip, cutroiþele lui Þuculescu ori chiparoºii lui VanGogh, toate prilej de meditaþie la Masa Tãcerii,sub aureola Coloanei Infinitului.

Elogiu întâlniriiRânduri de Ioan Baba

11

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

Imn de Patrie Marianei

Ca iarba sã creascã imnurile melePe câmpiile verzi ale patrieiSoarele sã încãlzeascã pãmântul jilavVai, eu de iubirea de patrie voi muri!

Aici altarele de luminã înflorescPeste grãdini buzele noastreMurmurã imnul patriei, vaiªi corul fecioarelor susþine cerul!

Sufletul înflorit prin vãzduhÎn patria curatã coboarãO luminã mare se face în vãzduhVai, eu de iubirea de patrie voi muri!

Soþia martirului Ilie Ilaºcu

Femeie tristã ca o-nmormântare,În þara de lacrimi ºi de maci,Se-aude-n univers lugubru cum taci,Se vede-n lumea-ailaltã cum te doare!

Ce þarã, Doamne, ciudatã ºi-amarã,În care geniile sunt asasinate,Martirii sunt închiºi în cazemate,Sângele neamului se scurge-n afarã!

Femeie sfântã ca un izvor,Cãtre sfârºitul lumii cum curgi,Noian de jelete ’nalte ºi rugi,Morþii-n morminte plâng hohotitor!

Alergi nebunã plângând pe lume,Ca Ana lui Manole rãstignitã,Ce jale-adâncã, Doamne, ce ursitã!Domnul în ce mormânt acum ne pune?

Unde te duci tãcând asurzitorBãtând la porþi ºi pe la Cancelarii!Imperiile mor roase de carii,Þie de soþul tãu adânc þi-e dor!

Femeie tristã ca o-nmormântare,În þara de lacrimi ºi de maci,Se-aude-n univers lugubru cum taci,Se vede-n lumea ailaltã cum te doare!

Pe vârful muntelui

Unde s-au dus, iubito, atâtea iubiri câte au fost pe lumeCa firele de iarbã pe câmpiePe fundalul lumii rãsare faþa ta stacojieÎn lumea subatomicã un soare imens apune

Pe vârful muntelui un pahar de cristalLângã el un pian de mii de ani tãcândDumnezeu se apleacã sã ridice de jos un gândPe þãrmuri s-a mai sinucis un val

Unde s-au dus, iubito, atâtea iubiriCarii pe fundul lumii cântã în gura mareDumnezeu þine în mânã o lumânareTu stai pe un deal ºi te miri!

Acum, iubito

Acum, iubito, se vor bucura pãsãrile bisericile în crânguri se vor aprinde întinselecâmpii de sare din trupuri vor luci în pãmântse va vedea sâmburele de magmã popoarele cântând ca pãsãrile suspendate pe un geamºi trecãtorile fertilitãþii în munþii sudului fluturând acum iatã corãbiile uscate pe crestele de piatrã.

Poetul

Eram poet ºi plângeamMergeam pe strãzi frumos luminateSe mira lumea ºi se-ntrebaCine e domnul cu marea în spate!

Imnul celui care bate cuie în aer

El bãtea cuie în aer ºi cântade fapt nici n-avea faþã ci un fel de visºi atunci se auzi o voce de departeeu sunt iubita revoluþionarului dã-mi drumul

el ºade la marginea istoriei ºi încearcãsã dea foc lumiiaceastã lume ar fi demult scrumdacã n-ar bate vântul

însã eu îl iubesc ºi mi-e milã de ellui îi e foarte fricã de materieºi prin vis îi pare întotdeauna cã cinevaîl goneºte prin istorie.

Strigãtul

Rãspunde iubito când strig,În curând se va face târziu,ªi va fi un întuneric în lumeCã n-o sã mai pot niciodatã sã viu!

ªi peste toate ca un nor atomic

Vor trece anii cu sutele cu miileUzinele se vor ruina. Din Civilizaþii nu vor rãmâneDecât niºte pietre îngropate în ierburi pãgâneAmeþitor, asurzitor vor cânta în vãzduh ciocârliile

Corãbiile vor putrezi înþepenite pe colineTurnurile vor rugini melancolic pe mãriDin lumea ailaltã vor rãsuna lugubru chemãriMie-mi va fi un dor amarnic, iubito, de tine

ªi peste toate ca un nor atomic va plutiDragostea noastrã, iubito,

caldã, înaltã, fertilãDe lumea aceasta ºi de tot mi-e o milãSfâºietoare. Cã m-aº pierde pe munþi

ca ºi cum nici n-aº fi!

Muntele încãrcat cu dragosteMuntele încãrcat cu dragoste

Versuri de Stefan Dumitrescu,

Zodii în cumpãnã, iarna 2008 11

12

raþele bunicului paavoºi sãtucul eston ºi lacul cu lunã ºi laine

dupãte lipeai de minepentru o clipã mã strîngeai tare tare tareoftaipentru o clipã apoi mã priveaitristãdrept în ochiºi vedeai valulîl simþeai ca pe un pericol surd depãrtattotuºiîngrozitor de cert de constant de viunici mai repede nici mai încetapropiindu-se

ºedeam dimineaþa în verandãcafeluþa, bunicul paavo, raþele alene

prin ogradãpinii zgribuliþiºi-mi ziceai cã laine înseamnã valºi-þi spuneam bine, laineºi-mi spuneai cã mã iubeºtiºi bunicul paavo pentru o clipã mã priveatristdrept în ochiºi ºtia la fel ca ºi tine, cã e vremea

sã plec

ºi zilele alea, cîteva, ºi sãtucul cu estonisimpatici

cu lacul ãla al dracului de rece ºicu lunã pe el ºi

bunicul paavoîmi vor stoarce mereu un zîmbet

nostalgicºi tu, laine, te pierzi undeva în povestea

astacumva în ea, cumva pe lîngã eadar pentru zilele alea, cîteva, iatã cã plec

din petersburgºi unele lucruri au iarãºi un sens

anul noumoscova în urma ta

la dracu’, mi-am ziscearºafurile-n careºi pereþii între careºi tavanul sub carenu pãstreazã nimic din tineºi amintirile-s ciuntite oarecum ºi

mi-e ciudã ºi mi-e rãuºi pieptul mi se zbateºi mã zvîrcolesc fãrã tine precum

cocoºul proaspãt decapitatºi da, îmi amintesc, îmi povesteai cum

le tãiai capul

acolo de unde vii tu, din basme,de la þarã

ºi ies pe strãzi de nebunmi-e foamefãrã buzele-þi mi-e frigfãrã sînu-þila naiba, e anul nou ºi m-a sunat doar

mamadupã tot, nu rãmîne nimic în urma

nimãnui decîtamintirea sa în alþiiºi de mine nu-ºi aminteºte nimeni decîtmamala fiecare aniversare

...

cînd tãlpile-þi sunt umedebuzele tale mintatît de angelicîncît îþi las gleznelesã-mi mintã buzele obrajiipulpele-þi ºovãielnicesã-mi mintã palmele tîmplavorbele-þi ºoptitesã mã ducã-n þinutul înmiresmat

al trupului tãuunde te-ai metamorfoza în vînticelul

naiv din livada de meriiar eu te-aº respira cu toþi porii

transsiberianºi chipul tãu într-un apus roz-violet

chipul tãu e destul de departedestul de marepentru a-l crede punctul în jurul cãruia

trenultundra cana cu vodkã fiartã ºi lumea

se rotescºi eu

în fiece chip caut ochii-þi perfecþiºi buzele-þi perfecte

ºi obrãjorii roz ºi nãsucul nu perfect daratît atît de simpatic

ºi-n fiece piele gust dupã aroma pieliitale ºi saliva mea

nu miroase niciodatã la fel pe pielea lorºi saliva lor nu are gustul tãuºi deja am murit acolo, adînc, unde

numai tu ai pãtrunsaºa cã pot merge slobod acumnimic nu se mai poate întîmplatoate s-au întîmplatºi de cautde te gãsesc vei fi tu-tucea care nu-l mai vrea pe mine - eu

ºi n-are rostnu, nu mai are rost

nimic nu e egal cu nimic. nici noi cunoi. nici eu de acumcu mine de atunci

nici tudar eu de acum ºi eu de atunci vã iubimla fel de intenspe tine de acum pe tine de atuncideci iatã cã morþii pot iubitotuºiaburii cresc greoi ºi vodkã eºi frigºi chipul tãudestul de departe destul de marepentru a-l crede punctul în jurul cãruia

trenultundra cana cu vodkã fiartã ºi lumea

se rotesc

ºi eu

nord rupt în douã

vãcuþele cu cod de bare pasc din iarbauniunii pe imaºul uniunii

bestii blînde cu ochi mari gene întoarseuger umed cãlduþ

în soarebate un vînticel aºa ca-n carpaþiplimb capãtul unui pai prin gurãochii mijiþi fundul pe iarbã privirea

în cer un uliufetiþe blonde ºi huþulevinnori în diferite nuanþeploaia va creºte iarba va creºte vãcuþele

vor creºte fetiþele vor creºtehuþuli mici europeni peste munte

de huþuli mici ne-europenigraniþa se tîrãºte prin vale pe deal

prin pãdure pe rîunevãzutãîn apus de la roz la indigociornohoraºi amintirea unor dovbuº

brovca mocoveiciuc

primãvarã

dude strivite pe pieptul eimînjit de zeama virginãsînii pãtaþi mã respirã îi respiraroma petalelor sîngeriiºi spinii îmi mîngîie obrajiio cuprind ne contopimºi alunecãm în iarbã

bucovina

cãlugãrii privesc miºeleºte cãtre munþimîngîindu-ºi încîlcitele bãrbi - verde

de bucovinao iarbã grasã din care vãcuþele pasc

molcompãdurile ciuntite îºi aºteaptã sentinþaprivind deznãdãjduite cãtre satul în care

oamenii beau ºi înjurã

e atît de albastru cerul

dimineaþã

toamnã de ianuarie în copoucopaci rari ramuri rare fãrã frunzeciori croncãne ºi zboarã-n cerc

ca nebuneleceaþa densã înmoaie pleoapele

se deschid somnoroasepentru a fi învãluite de atmosfera jilavã

a dimineþiistudenþi blugi stropiþi papuci stropiþi dinþi

stricaþipielea însiropatã de norii greoi

ce-au coborît pe bulevard

povestea fãrã începuta bravului tâlivaldis

îl poþi zãriîn soarele ce rãzbate printre pinii înalþipe-al sãu cal surcãutîndu-ºi încã beverinaaºa mi l-a arãtat lâmsîntr-o searãdemult

letgalia e vie la apuscînd pãmîntul crud o transpirã puhavaburii pufoºi poartã sunetul de kokletrubaduri fãrã chipcîntãun planhdezlãnþuie asprul vînt balticfire zgribulite de iarbãard sub copitele armãsarului

iar tâlivaldisîn soarele ce rãzbate printre pinii înalþipe-al sãu cal surîºi cautã încã beverina

Tâlivaldis - personaj istoric letgal din sec XIIIBeverina - cetate letgalã, locaþie neidentificatãVisvaldis Lâms - scriitor leton (1923-1992)kokle - instrument cu coardeplanh - cînt funerar trist, al trubadurilor

nimic nu e egal cu nimic

Versuri de Matei Hutopilã

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

Rânduri la debutMatei Hutopilã, huþul din parteatatãlui, moldovean din partea mamei,crescut cât în Moldova, cât înBucovina, student în ultimul an laIstorie, în Iaºi, scrie, la cei 21 de anipe care i-a fãcut în septembrie,o poezie lipsitã de complexe, fãrãezitãri, într-o caligrafie aparentbanalã, însã presãratã cu tuºeuride cuþit, alimentând o tensiune liricãautenticã, datoritã cãreia nu ezitãmsã credem cã ne aflãm în proximitateaunei voci care promite mult. (o.b.)

Zodii în cumpãnã, iarna 200812

13

AnotimpuriPoate cã primãvara asta nu edecât umbra degetelor tale cãzutã într-adinspeste pleoapele mele deschise.Poate cã toamna asta nu edecât umbra degetelor tale cãzutã întâmplãtorpeste pleoapele mele închise.

Pompa de vidLângã inimã,Stimulator cardiac,Pompa de vid, nichelatã.Bâzâie uºor ca o albinãInoxidabilã.Depresiunea absoarbe gândurile,Gaurã neagrãÎn conºtiinþaUniversului meu interior.Rezemat de geamul inexistent,Privesc agitaþia contemporanã.Unii mã recunosc, îmi fac semn -Nu pot sã-i urmez…Mi-a fost grefatã în pieptPompa de vid nichelatã.Bâzâie uºor ca o albinãInoxidabilã.

Strada LibertãþiiAmabile domn, spune-mi te rogCum ajung pe strada Libertãþii?“Nu ºtiu exact. O iei pe Dorobanþilor,Arcaºilor, Tanchiºtilor, Aviatorilor,ªi dacã mai întâlneºti fiinþe vii,Mai întrebi ºi dumneata pe cineva.”Seducãtoare doamnã cu prora ºi pupa în vânt -Cãlãuzeºte-mi paºii spre strada Libertãþii,Sã uit cã trãiesc pe pãmânt.“E simplu. Te-ntorci peNegustori, ªelari, BiºniþariPânã înveþi sã te descurci singur.”Tinere zvelt, opreºte-þi adidaºii din alergare;Cum ajung pe strada Libertãþii?“Nu ºtiu, sunt prea tânãr,N-am întâlnit asemenea stradãÎn hoinãrelile mele.”Împovãrat pensionar, ºoim pleºuv,Lasã-þi o clipã din aripile veºtedeSacoºele zilnice ºi spune-miCum ajung pe strada Libertãþii?“Da, îmi amintesc, am trecutOdatã prin apropiere.Eram tânãr, parcã zburam - ce vremuri!E pe lângã cimitirul Reînvierii.”Domnule gropar, sãnãtos ca bradul verde,Unde este strada Libertãþii?“Nu ºtiu, eu n-am îngropat-o!E la penitenciar.”Maestre hoþ-de-buzunare,Prea cinstit puºcãriaº!Cum gãsesc strada Libertãþii?“Vino mai aproape. Se plimbã liberãpe undeva. N-o întâlneºti decât noaptea,Ziua e bine pãzitã.Dacã ai noroc - eu n-am avut -,O vinzi gras. E tare cãutatã.”Tovarãºe miliþian, chipeº curcan!Fiþi amabil, cum ajungPe strada Libertãþii?“Faþã de clubul Dinamo, unde ne aflãm,E-n partea cealaltã a oraºului,Pe Splai, în faþa tribunalului.”

Domnule judecãtor, spuneþi-mi vã rog,Unde este strada Libertãþii?“E nebunã. Strigã în gura mareCã e plinã de gropi, cã nu e asfaltatã,Iluminatã ºi culmea, cã e pustie.Am internat-o la Spitalul 9.”Domnule psihiatru, cum se simtePacienta, strada Libertãþii?“Tocmai am operat-o. I-am extirpatÎngâmfarea, mãreþia.Acum e umilã, modestã, anonimã.Peste câteva zile o externãm.”“Domnule doctor, domnule doctor!A fugit strada LibertãþiiCu rãnile nebandajateªi lasã în urmã o dârã de sânge!”Distins diplomat, n-aþi vãzutÎncotro aleargã strada Libertãþii?“A ajuns tare departe,Pe lângã strãzile: Londra, Paris, Zurich,De aici n-ai cum s-o ajungi.”Vã implor, oameni buni,Am îmbãtrânit alergând,Spuneþi-mi, vã rog,Cum ajung pe strada Libertãþii?

AcasãStau pe scaunul pãrintesc,Mama e-ntinsã pe bancã;Probabil cã nu mai trãiesc –Din prun se rupe o creangã.

Sunt sigur cã nucile gândescPrin miezul în formã de creier,Doar atâta cã nu ne privesc –În iarbã cântã un greier.

Livada e plinã de melci,Mãrul cãzut, putrezeºte;Someºul are apele terci –Nu mai trãieºte un peºte.

Simt cum, deodatã, îmbãtrânesc!Mã doare mãseaua de minte;Pereþii casei se scorojesc –Uscaþi de aduceri-aminte.

Scaunul, banca s-or nãrui,Stau, mai departe, cuminte;Curând nimic nu va fi –Decât aceste cuvinte!

Versuri de Lucian Gruia

Zodii în cumpãnã, iarna 200813

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

Noaptea spânzurã steleNoaptea spânzurã stele,deasupra orasului

14

Villon înainte de a adormicu târfele ºi cu îngeriifercheºã domniþã - slobodã la gurãai pornit turnirul dintr-un zvon de zgurãse bat cavalerii - fãrã de mãsurãpentru boiu-þi oacheº - ºi sparta-þi centurã

dezmãþaþi cãlugãri - împãnaþi cu bârfepoloboace pline cu lipici la târfevã vomaþi pomana de la verzii prinþimuºcaþi craci de iepe cu-antrenaþii dinþi

sã vã ierte dracul - Domnul e la mineînvaþã sã cânte pe strunele linehai târ⺠- jigodii - se prãvale focul:cât credeaþi cã rabdã Domnul sã-mi luaþi locul?

Doamne-al meu Hristoase - în vin iarãºi sângeristau s-adorm - în poalã îmi picurã plângeri:lacrimi prearegale - din harfe de îngeridar ºi roua târfei - simþind sfinte-atingeri

ev de rugãciune - de sfinþi ºi de ciumãgâlgâit de sânge ºi de vin cu spumãFecioara minunii arde pe altareªarpele lincheºte pocal ºi-ostiare

ev bizar - fantastic - nu mã lua în seamã:Poet - storc cuvântul pânã iese zeamãhoinãrind - în dansuri - din cramã în cramãsãrutã-mã - târfo - sã plâng fãrã teamã…

Ev bizarVersuri de Adrian Botez

Foto © Dan Oprea

Balada Noului CavalerCruciatprea mult te-a iubit Dumnezeu - cavaleredând focuri de basm poleitei armuri;cumplit te-a iubit Dumnezeu - cavalereºi zeiþele-n jur tot ºoptesc din conduri

te-au trãdat omeniri - ºi le-ai dat al tãu sânge -deasupra lor arde - lumineazã ºi plânge:cãlãuzã ºi veghe le fie în vecidar ºi ploaie de vis peste suflete seci

distinse batjocuri þi-a-ntins-a Femeia:orbirii cruzimii adus-ai scânteia;deºirat-ai cu milã greu iad din subpoala -deplin ai smerit-o pe cea din Magdala

ºi scuipaþii mulþimii schimbat-ai în criniîn serafi prefãcut-ai lãtratul de viniiar lanþul beþiei - mândriei deºarteîn pãsãri plesni - cu-acel dor de departe

scris frumos în luminã þi-e chipul de Cristºi graþia firii cu blândeþe-o topeºti:nimica în tine nu-i jind ºi nu-i trist:un flutur pe ochii-þi - ºi-aici nu mai eºti

din ceruri - de-acuma - tu Marilor Orbile dai veºti - ºi pãcatul din inimi ni-l sorbi -grãdinã gãtind pentru toþi obosiþiislobozind din neliniºti ºi negurã - chiþii

Craq des Chevaliersvoi bravi seniori ºi principi! vã rog sã m-ascultaþi!trompetele sã tacã - strãjeri pe zid urcaþi!duºmani pândesc cu droaia - din valea otrãvitãtoþi vor cetatea noastrã sã cadã - ofilitã

noi - cavalerii Crucii - piept dãm cu-ntunecimeacredinþa n-o lãsarãm s-o spulbere mulþimeadin toatã omenirea - prin duh - suntem aleºiiiar fortãreaþa arde - cei rãi nu mai sunt deºii

Craq des Chevaliers sfideazã - ºi purã înfloreºteînfruntã-n deºert ºerpii - luminã cucereºtefântâni avem în suflet - mânie ºi iubirenu vindem - negustorii slinoºi sunt scoºi din fire

n-avem vreo datorie - decât la Sfântul Duhard inimile noastre precum uscatul stuhni-e cuminecãtura unica noastrã hranãºi orice promisiune de pace este vanã

fierbinte-i piatra-n ziduri - din athanor fu scoasãnici viaþã ºi nici moarte - pe nimeni ea nu lasãa-i fire rosãturã ºi semn de-mbãtrânire:urgii - infern ori raiuri: ea-i - neclintit - strãjire

ostaºi lui Crist îi suntem - simþim în noi pe îngericum fâlfâie vestirea - îndemn preasfânt la frângeriarmura ni s-aprinde - iar spade fulger scapãrºi tocmai rãni deschise - suflete ni le apãr

noi nu suntem doar oameni - noi suntem veºniciala noi privesc arhangheli - ºi-nvaþã strãºnicia:nu-ncape târguialã cu misticul Satanacând seacã lovitura - aprindem iarãºi rana

priviþi pe metereze - zori vii se-nghesuiescºi de-om muri cu trupul - ei ne înlocuiesc:nicicând cetatea asta nu fi-va-ntunecatã -de înºiºi heruvimii ea este apãratã

noi ne-am fãcut menirea - am fost vii vestitoriam deschis largã calea la sfinþii-apãrãtoriCraq des Chevaliers rãmâne - în vecii urmãtoria lumilor icoanã - la care vin cu flori

schilozi ºi teferi - regii - ºi orbi ºi vãzãtori:pãmântul ridica-va - de-acum încã - în nori...în braþe sã vã strângeþi - o inimã în toþi:flacãra mântuirii s-aprinde-n mii de roþi

Osana! - fãrã preget venim cu toþi - Hristoasegravi cavalerii firii - asceþi miri ai Luminiitopim - în ordalie - toþi - morþile frumoase:de-acum - în locul nostru - vã-ntâmpinã chiar crinii

Villon, la despãrþireprintre poºirci ºi târfe - scãpai câte un vers:deci - fericit sã fie cel care l-a cules!golan ori prinþ - s-asculte cum curge Seina-n rime:de mine toþi sã uite - sunt doar o voce-n mers -calic pierdut în stele ºi-n vuiet de mulþimec-am gãurit un pântec? c-am odrãslit prin hanuri?c-am chiotit în noapte - în toiul de chiolhanuri?nu uite nimeni schimbul ce l-am fãcut sub ºtreang:“Hristoase - îþi dau viaþa - dar nu-mi da nici un rangafarã de ºtiutul: Secerãtor de Lanuridecât sã cânt în moarte ºi - trist - sã plâng de viaþãdecât sã fiu bufonul milogilor din piaþã -lui Charon îi dau nastur - în loc de gologan…plãtescu-þi - Sfinte - clipa - cu preþul pe un anHristoase - bate palma: Poetul e Paiaþã!”ºi-aºa mi-a luat viaþa - s-o facã joc la îngerinimeni - de-atunci - în lume nu-mi mai înºirã plângericuviincios în zdrenþe - dau numai dintr-un stihnu mai îmbãt pe fufe - ºi nu mai joc zarifdecât în agonie - când scriu pe filã frângericam asta - lume bunã - am vrut sã amintescpentru când crugul lunii de tot am sã-l smintesc -e drum de searã ’naltã - ºi focuri de califacopãr rana coastei: pe drumul pãmântesco panã mai pluteºte - pesemne e de grife sânge-n zorii zilei - o luaþi de la-nceput:eu nu-nsoþesc pe nimeni - vãd doar ce n-am vãzutv-am spus ce meritarãþi ºi numai ce am vrutcând rima am gãsit-o - dispar - necunoscut…

vedeþi-vã de viaþã - n-ascultaþi de-un pierdut

Zodii în cumpãnã, iarna 200814

1515Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

Poeme de pe drumuri

Versuri de Octavian Blaga

[Iatã, câte fructe…]Sentimentul sfârºitului. La noche que Chicago murio...

… Iatã, câte fructe, la marginã de drum!Dar ce clopot îmi bate în tâmplã acum?

Ce plumb mã apasã pe gât ºi pe piept?ªi drumul acesta - de când e mai drept?

Ce stele sunt acestea ce nu-s?ªi pietrele din preajmã - unde s-au dus?

Iatã, cum cad cu ochii în cer!ªi, iatã, sânge - pe podeaua de fier!

Un strigãt albastru îmi rãmâne pe gurã.E tot mai rece aceastã cãldurã.

Drumul s-a aprins ºi s-a stins într-un punct.Fructele aproape s-au copt. Dar plouã mãrunt.

Chicago, IL, SUA 2003

[Pe urmã, s-a întunecat...]Sentimentul sfârºitului, din nou. The Night Chicago died...

Pe urmã, s-a întunecat.Morþii ºi-au scos braþele-afarãºi frica în braþe o carã.Toate, de tot s-au uitat.

Bezna s-a vãdit din muguripe cerul alb ºi pãtat.Lumina se târî afarãdin mugurul copt ºi curat.

Era sfârºitul. Înaintese opinti în înapoi.Morþii toþi defilau în convoi.

Dar luna pe cer ce mai minte?

Chicago, IL, SUA, 2004

[Cât e de urât, cât e de mut...]Aº trage Prutul la o parte, ca pe o perdea,

mãcar pentru o noapte.

Cât e de urât, cât e de mut,hotarul negru, hotarul pe Prut.Ast’noapte, pe furiº, l-am trecutºi m-a împuns în carne ºi-a durut.

Eram cu darurile în braþã.Bãtrânii ne aºteptau dimineaþã.De doi ani nu ne-am vãzut cu toþii,de doi ani nu ne-am mai adunat, ca hoþii.De atunci, hotarul pe Pruts-a mai lãþoit, s-a mai umplut,cu doruri, cu griji, cu mãrãcini.Cum curg lacrãmile pe streºinila casele româneºti, peste Prut!ªi de la poartã, o voce ca un cnutne strigã: vai, de când nu v-am vãzut!

ªi hotarul e tot mai murdar ºi mai slut.

Hânceºti, Basarabia, 2007

[Mãslini ºi pietre...]La Peniscola, lângã Mediteranã, în iarna aceea.

Mãslini ºi pietre, pietre ºi mãslini,ºi algarobe, portocali ºi pini,ºi iarãºi pietre, pietre ºi mãslini,ºi Isus, ºi cununile de spini,ºi luna, roºie, umflatã, grea,ºi apa, putredã, uscatã, rea…

Cu sturzii-n zbor sã plec aº vreape cerul meu, în þara mea.

Mi-e dor, mi-e foame, vreau sã strig,dar nu ºtiu nici un nume ºi e frig.

Peniscola, Spania, 2005

[Ascultã, iubito, cum tace...]Deep Creek este numele unui lac din America de Nord.

Lake Shore se cheamã o uliþã care urmãreºte conturullacului. M-am aflat, în altã vreme, pentru un sfârºit de

toamnã foarte rece, într-o casã de pe Lake Shore Drive,cu numãrul 2007. Cu un pas, din casã mã puteam gãsi pe

apele lui Deep Creek Lake, îngheþate în noaptea aceeaîn care au cãzut toate stelele.

Ascultã, iubito, cum tace Deep Creek!…Se-aude doar frunza. ªi-ncolo - nimic.

Te-aº vrea lângã mine aici, pe Lake Shore…Acesta e gândul cu care cobor

pe obrazul de gheaþã a lui Deep Creek.Se-aude doar frunza ºi-ncolo - nimic.

Stelele au cãzut în lac, grãmadã.Doar una-i la pândã. Sau… poate-o sã cadã…

Doar frunza se-aude. ªi-ncolo - nimic.Tu nu eºti aproape. Nu ºtii de Deep Creek.

ªi-atunci e-ntunerec sau poate doar noaptepe Lake Shore Drive, la 2007.

Se vede doar frunza. Se-aude doar dorul.Doar steaua se-aude. Se vede doar zborul.

Deep Creek Lake, MD, SUA, 2002

[Nu zici nimic de-acuma...]Fotografia unei amintiri pierdute ºi regãsite.

Nu zici nimic de-acuma,crezi cã am uitat…

S-a culcat ºi luna,în propriul ei pãtrat.

Era iunie, era treisprezece.Da, aºa e vremea… cum mai trece!Era soare, era lunã în pãtrat,eram tânãr foarte ºi te-am întrebat:

De n-ai fi tu -ar mai avea iubirea rost?

Pe cine-aº fi iubit eu dacãeu nu te-aº ºti, tu n-ai fi fost?

Sã fi iubit eu lipsa-þi, poate,ori iarba, piatra, câte sânt?…

Le-aº fi cântat pe-acestea-n noapte,ori nici n-aº fi ºtiut sã cânt?…

Remeþi, la Zâmbru, 2006

[De unde vin eu...]Scrisoare prietenului meu Iorgu în Cipru, rãspuns

la întrebãrile sale care nu-ºi au rãspuns.

De unde vin eu, sunt câmpuri cu flori, florimai frumoase decât curcubeul, care ºtiu

sã danseze în vântatât de frumos. De unde vin eu, sunt brazi care cântã,

sã întâlneºtistele care umblã liniºtite pe drum e un lucru obiºnuit.De unde vin eu, au mai rãmas niºte þãrani ca niºte stânciºi niºte pãrinþi, îngrozitor de singuri. De unde vin eu,

e atâta tristeþecã am putea sã ne facem ieºire la mare în toate pãrþile.De unde vin eu, Patria mea suferã de o boalã cumplitã.Avem ºi noi turcii noºtri, dar nu numai în nord.Avem ºi noi douã þãri, douã steaguri, o idee vagã

despre Enosis.Suntem ºi noi în Uniunea Europeanã ºi ºtim cum e,

ºtim bine,cã am mai fost aproape de o Uniune, cea Sovieticã.Pe vremea când moºii mei ºi ai tãi sorbeau gânduri

dintr-o ulcicã cu vin,populaþiile acestea adunate sub steagul albastru

se jucau încã de-a Baba Oarba.Preþurile? Sunt cam la fel, puþin mai accentuate

când e vorbade lucrurile esenþiale, puþin mai mici la þigãri ºi alcool.Avem ºi noi Odiseea noastrã, doar cã a noastrãe lipsitã de happy end. Þi-am mai povestit-o, ºi te-a mirat,te-a mirat tânãrul acela care cautã tinereþea fãrã bãtrâneþe,o gãseºte ºi o leapãdã, prins de dorul de casã.Tânãrul acela care nu mai fuse bãtrân, tânãrul acela

care vine acasãsã nu mai gãseascã nicio Penelopã, doar cât

sã consemneze:Ithaca este pustie. Mi-a crescut barba albã. ªi avemºi Iliada noastrã, doar cã mai scurtã, pentru cãn-am avut poftã de continuãri. Nu, nu e nicio Elenãla mijloc, deºi, dacã nu te superi, Elenele noastre

sunt mai frumoase,doar cã au plecat toate de-acasã, pe cãrãrile lumii.

E doar povesteaunui cioban cu care seamãnã mai mult Socrate,

decât Ahile.Nu mã întreba ca prietenul meu din Bruxelles

de ce tot mergºi tot vin. Poate sã fie ºi o problemã de memorie

ancestralã,sã-mi fi rãmas de la strãmoºi amintirea drumurilorpe care ne purtau mioarele. Sau poate sã fie cã merg

sã veghezla capãtâiul Patriei mele. Iar acum, rogu-te, stinge lumina.

Rândurile urmãtoare sã le citeºti pe întunerec.Paphos, Cipru, 2008

Cãr

þi no

i Lucian Scurtu: REGNUL ASCUNS.Sonete. Oradea: Biblioteca RevisteiFamilia, 2008

Elena Zarescu: ÎN CERURI, NINGECRINUL. Poeme. Prefaþã ºi antologiede Aureliu Goci. Bucureºti: CriterionPublishing, 2008

Doru Roman: 1907. Micropoeme.Cu o prefaþã de Dumitru Velea.Craiova: Contrafort, 2007

1616

Snoave de pe Crisuri

Materiale din arhiva Centrului Judetean pentruConservarea si Promovarea Culturii Traditionale Bihor

Popa ºi þîganuPopa ºi þîganu s-or întîlnit odatã ºi s-or

hotãrît ºi margã amândoi dupã iepuri. Popaave o puºcã, iarã þîganu ave o coadã dã sa-pã. Popa o tras dup-on iepure, darã iepurilen-o picat chiarã atunci, ci o mãrs cãtã þîgancare i-o dat o muchie de sapã în frunte dão rãmas acela mort.

Popa o zîs cã el l-o omorît, þîganu cãel, pînã ce sã hotãrãsc sã-l mînce laolaltã.La popa i-o pãrut rãu ºi împãrþascã iepurilecu þîganu ºi zîce cãtã el:

- No hai acasã ºi îl dãm la preoteasã ºi-l facã ºi noi ne culcãm ºi dormim. Cînd ne-om scula om spune fiecare ce am visat ºicare o visa cel mai fain vis, acela o ºi mînciiepurile.

Cînd sã trezãsc, începe popa ºi spuiecã el o visat o scarã lungã mai pîn la cer pãcare iel sã suie sus, sus, sus...

- No, pãrinte, zîce þîganu, io am visatcã ai ajuns în cer ºi cã nu mai vii d-acolo ºiatunce io am mîncat tãt iepurile.

Informator: Venter Ioan a lu Macovei,Borod, 1978. Culegãtor: Florica Suciu,

învãþãtoare

Prostia omeneascãOdatã, doi þãrani, vecini unu cu cealalt,

s-or dus la tîrg, la Binº, sã vîndã grîu. Întîrg, ca la tîrg: unu cere, altu dã, vînzãtorumai îngãduie din preþ, cumpãrãtoru maadaugã, pãnã sã înþeleg, apoi bat palma, sãbe aldãmaºu ºi mere fiecare în treaba lui.

Unu dîn cei doi þãrani vîndu repedi, cãave grîu ca auru, mare ºi plin, cealalt scãpãgreu de grîu pã la spartu tîrgului, cã avegrîu slab cu boabi mici, ma bun de tãrîþedecît de fãrinã.

Dupã ce terminarã, amîndoi fãcurã caleîntoarsã, unu bucuros, cealalt mîniet cãaduce acasã pã jumãtate din banii ortaculuilui dã drum. Cînd ajunserã acasã, deterãsocotealã nevestelor de vînzare ce-or fãcut.

- Cu cît ai dat, Ioane, cãbelu, zîse nevas-ta celui cu grîu sclab?

- Apã l-am dat aºe ºi aºe!

- Da Gheorghie?- Gheorghie l-o dat cu atâta. La mine

tîrgaºii veneu ºi plecau. Cîte unu întrebade preþ ºi dacã vede cã grîu îi sclab, seduce ºi lua din alt loc. Vãzînd cã tîrgu sãsparje, am lãsat dîn preþ ºi l-am dat cu cîtþ-am zîs.

- Of, bãrbate, prost ai fo, prost ai rãmasºi Dumnezãu mi te-o dat pã cap ca sã-mifacã iadu aci pã pãmînt! strîgã mînioasãnevasta, apucîndu-se cu brîncile de conciu.Apoi, moimã sã fie, cine te-o ma mîna pãtine la tîrg cu grîu bun numa dã plãcinte ºiscoverzi, ma zîse ºi ieºi sã plîngã în tîrnaþde cãtrãnitã ce era.

În joia urmãtoare, nevasta umplu carucu saci de grîu ºi hai la tîrg.

Ion rãmase acasã. În tîrgul Binºului, roidã lume. N-aºteptã ea pre mult cã sã ivi untîrgaº, sãtean din Vale Neagrã, cu niºte speteîn desagã, care, vãzînd-o cu sacii, rãsfirãgrîu printre dejete ºi o întrebã ºiret dã preþ.

Vidicanii-s oameni umblaþi pîn lume, ºtiucum mãrg preþurile de la o zî la alta, da maiales ºtiu cum sã învîrtã vorba la tîrguialã ºidacã pot, te duc de nas ºi te pãcãlesc. Aºeºi cu vãleanu ista.

- Cît cei pã cãbelu di grîu?, zîse el.- Atîta, rãspunsã nevasta ºi spusã un

preþ ridicat.- Îþi dau atîta, zâse omu, ma mult ba!Temîndu-se cã-l pierde, femeia îl strigã

ºi mai lãsã din preþ.- Bine, fie cum zîci tu, numa cã eu n-

am venit anume sã iau grîu, aºe cã nu-þipociu da banii pînã joia viitoare ºi mi-i dacu împrumut ºi sacii.

- Þî-i dau cum zîci, numa sã ne înþãlejemcum ne-om cunoaºte ºi în ce loc ne-omîntîlni, spusã nevasta.

- Tu-mi dai cojocu tãu ºi io-þ dau su-manu meu ºi pãstã o sãptãmînã io mi-oicunoaºte sumanu, ºi tu cojocu ºi ne-omcota tãt aci pã vremea asta.

Dupã ce sã înþeleasãrã, nevasta desbrãcãcojocu cel mîndreþ ºi luã sumanu. Prinseboii la jug ºi dãdu mîna cu vãleanu ºi sã-ntoarsã acasã mulþumitã c-o fãcut tîrguialãpã plac.

Dupã ce-o desprins boii ºi-i dusã la iesle,Ion veni în casã unde-º gãsi nevasta bucu-roasã cum n-o vãzuse de multã vreme.

- Cum ai dat grîu, Mãrie, cã vãd cã eºtiveselã.

- L-am dat bine, Ioane, ºi încã de di-mineaþã, cu atîta.

Ion sã bucurã ºi aºteptã sã îi arate banii.- L-am dat cu saci cu tãt, bãrbate, pã

datorie, pînã joia viitoare, omu n-ave baniila mînã ºi trebuie sã vîndã doi tuluci ºi spusãmai cu amãruntu cum s-au înþãles.

- Te-o minþît, nevastã, ºi þ-ai dat grîude pomanã, strigã omu. Doamne, mai ai înstauru tãu oaie ma proastã ca a me, maspusã ºi izbi cãciula de vatrã. Mã duc amuia în lume ºi nu mã-ntorn în casa asta numade-oi afla altã capie ma proastã ca a me.Apoi îºi luã straiþa ºi bîta ºi apucã drumusã afle cumpãrãtoru în Vale Neagrã.

A doua zî, cum ajunse în Vale Neagrã,începu sã strîje tare:

- Vin din rai, mînat de Sînmihai,sã vînd cui trebuie casã în rai!Cînd o strãgat a doua oarã, o femeie

fuga la el ºi-l întrebe ce vinde cã n-o-nþãlesbine.

- Viu din rai ºi merg la rai ºi vînd casecui doreºte, ori mai mare, ori mai micã,dupã cum preþu ne picã.

Nevasta, bisericoasã, s-o socotit cã i-atrebui casã în rai ºi o þînut sã cumpere una.

- ªi cît cei pã una, zîse.- Cinci mii, zîse Ion, dacã pui banii în

palmã.- Bine, omule, aºteaptã-mã ºi îþi aduc

banii ºi sã-ntoarsã cu banii, bucuroasã cãave casã-n rai. Dupã ce numãrã cele cinci-zãci de sute ºi le apãsã în palma omului, îimai zîse:

- Numa sã fie casa mai la vedere, pã u-liþa mare, cum îi ºi asta a me.

- Aºe-i cãpãta, zîse vînzãtoru, îm-pãturînd banii în chersig.

Ion nu se duse mai încolo sã-l afle pãcumpãrãtoru de grîu, ci se-ntoarsã cãtã casãcu picioru întins.

Dupã o vreme veni acasã ºi bãrbatu ne-vestei care-º cumpãrase casã în rai ºi n-

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

,

,

,,

apucã sã sã dezbrace cã nevasta îi spusãbucuria. Omu înþeleasã cum stã treaba ºidupã ce o întrebã încotro o apucat-o omuacela, sãri pã cal ºi fugi sã-l ajungã.

Lîngã Piatra Pietrenilor îl ajunsã fãrã sãbãnuiascã cã-i cel pe care îl cãuta. Îi detebineþe ºi-l întrebã ca pã un om dã treabãdacã n-a vãzut un om care vinde casã înrai ºi sã cãinã ce o pãþît cu nevasta.

Ion vãzu pã iel cojocu muierii ºi-i zîse:- Io pã omu cela l-am vãzut cam de

multiºor trecînd p-aci încolo într-o cocie.Dumeta nu-l cunoºti ºi n-ar fi rãu ºi-mi daimie pã Suru ºi þã-l aduc înapoi ºi-þ deie banii,dacã dai oleacã aldãmaº. Tu m-aºtepþi acilîngã punte! Dacã te-nvoieºti iaca îs gatasã te ajut.

Omu sã învoi. Ion sãri pã Suru ºi porniîn trap, iarã Gheorghe din Vale Neagrã sepropti de un stîlp de punte lîngã Piatra Pie-trenilor ºi rãmasã sã aºtepte. Dar Ion nu sãma întoarsã. Ajuns acasã, zîse muierii lui:

- Sã-þ iei gîndu di la grîu, Mãrie, iacacinci mii dã lei ºi Suru ista luaþ dela doi maproºti ca tine.

- Da pã ce le-ai luat banii, omule?- Le-am vîndut casã-n rai, zîse omu.- Da nouã nu ne-a trebui una?, întrebã

muiere.Informator: Cadar Ioan-Ligu, 83 de ani,

Cãrãsãu, 1982. Culegãtor: Dumitru Colþea

Popa ºi PãcalãPopa l-o chemat pã Pãcalã la coasã. Pã-

calã înainte de-a meri o cerut dã la popã ºi-i deie prînzu, amniazãza ºi cina deodatã ºinu ma piardã vreme cu mîncatu.

Dupã ce le-o cãpãtat ºi s-o sãturat den-o mai putut, atunce o zîs Pãcalã cãtã popa:

- Nici tata nu meri la coasã dupã cemîncã ce sã culcã, cã dupã mîncare vineculcare, aºe cã io trabã ºi mã culc.

ªi iaca aºe s-o slujit popa cu Pãcalã,cosaº i-o trebuit, cosaº o primit.

Informator: Venter Ioan a lu Macovei, 81ani, Borod, 1978. Culegãtor: Florica Suciu,

învãþãtoare

Zodii în cumpãnã, iarna 2008

1717Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

27 [Saltã, saltã bou’ sur]

Saltã, saltã bou’ sur Lerui, lerui, Doamne, lerDup-o tufã de mãlin, Lerui, lerui, Doamne, lerIar din tufã ce-ºi aruncã? Lerui, lerui, Doamne, lerEl aruncã-un legãnaº, Lerui, lerui, Doamne, lerIar în leagãn, cine ºade? Lerui, lerui, Doamne, lerªade-ºi Leana, fata bunã; Lerui, lerui, Doamne, lerLucru mare ce lucreazã – Lerui, lerui, Doamne, lerEa pistreºte, popistreºte Lerui, lerui, Doamne, lerGuleraº tãtâne-sãu Lerui, lerui, Doamne, lerªi nãframã frate-sãu! Lerui, lerui, Doamne, ler– ªi tu, fiicã, te gãteºte, Lerui, lerui, Doamne, lerCã, de joi, tu vii cu noi Lerui, lerui, Doamne, lerPeste munþi la alte curþi, Lerui, lerui, Doamne, lerLa pãrinþi necunoscuþi, Lerui, lerui, Doamne, lerªi la fraþii nevãzuþi! Lerui, lerui, Doamne, lerªi tu, fiicã, te gãteºte Lerui, lerui, Doamne, lerªi colinda ne-o plãteºte, Lerui, lerui, Doamne, lerCã de când am arãdit, Lerui, lerui, Doamne, lerCaii noºti o ciumpãvit; Lerui, lerui, Doamne, lerCaii treabã potcoviþi Lerui, lerui, Doamne, lerCu potcoave de colac Lerui, lerui, Doamne, lerªi cu cuie de carnaþ! Lerui, lerui, Doamne, lerDã-i, Doamne, fiicii, viaþã

Lerui, lerui, Doamne, lerCa sãmânþa-n iarbã creaþã! Lerui, lerui, Doamne, lerDã-i, Doamne, fiicii, noroc, Lerui, lerui, Doamne, lerCa sãmânþa-n busuioc! Lerui, lerui, Doamne, lerDã-i, Doamne, º-a doua oarã, Lerui, lerui, Doamne, lerCa sãmânþa-tr-o mioarã!

Informator: DOINA ILIESCU. Bulz, 2005

33 [Când cina Iisus la masã]

Când cina Iisus la masã –Jidovii-s pã dupã casã –Iuda-n casã s-a bãgatªi pe Iisus l-a trãdat.Joi, l-au prins, vineri, l-au dusPe vârful Golgotei sus,Cu suliþa l-a împunsªi l-au tras pe cruce-n sus –Luna s-a-mbrãcat în sânge,Stele-au început a plânge.– Plângeþi, stele mânânþele,Vãzând chinurile mele!Lasã, sã mã chinuiascã,Cã-s pe mânã jidoveascã!Lasã, sã mã chinuiescPentru neamul omenesc!

Informatori: VIORICA MÂNDRILA,FLOARE POPUÞE. Bulz, 2005

34 [La truptina mãrului]

La truptina mãrului,Zâurel de ziuã,

Este-o masã rotilatã,Zâurel de ziuã.

ªi la masã, cine sta?Zâurel de ziuã,

ªede Maica Precista,Zâurel de ziuã,

C-un pahar galben în mânã,Zâurel de ziuã

Tot închinã ºi susptinã.Zâurel de ziuã

Îngerii ºi-o întrebarã:Zâurel de ziuã

– De ce plângi, Mãicuþã dragã?Zâurel de ziuã

– Dar eu, Doamne, cum n-oi plânge,Zâurel de ziuã

Cã vãd lumea cum sã stinge,Zâurel de ziuã

Cã oamenii, cum sã scoalã,Zâurel de ziuã

Nici pã obraz nu sã spalãZâurel de ziuã

ªi sã duc la fãgãdãuZâurel de ziuã

ªi sudesc de Dumnezeu!Zâurel de ziuã

El i-ar putea potopi,Zâurel de ziuã

Dar mi-e milã de copii,Zãurel de ziuã

ªi mi-e milã de fãtuþe,Zâurel de ziuã

Cã rãmân fãrã mãicuþe,Zâurel de ziuã

ªi mi-e milã de iosag,Zâurel de ziuã

Cã rãmâne ne-adãpat!Zâurel de ziuã

Informatori: VIORICA MÂNDRILA,FLOARE POPUÞE. Bulz, 2005

14 [Iatã, iatã, -ntr-o poiatã]

Iatã, iatã, -ntr-o poiatã,În poiata Iudeii,Frumos cântã îngerii!Îngerii frumos cântauªi pe gazdã lãudau,Cã gazda colac ne-a daªi cârnaþ ºi-afumãturãªi colboz, cât de gros,Sã-l tragem pe gât în jos,C-ãla ne-a fi de folosLa naºterea lui Hristos,

De un litru de pãlincãGazda n-a zice nimicã,Noi vom bea cu cine-om vrea,Tot cu gazda-alãturea!Pleacã-þi mâna jos, la pungã,Scoate banul gros pe dungã,Barem de a fi cam rupt,Cã noi bine l-om lipiªi mai bine-om hãznãli!

Informator: PETRU POPUÞE, 14 ani,Bulz, 1977

37 [Sloboade-ne, gazdã...]

Sloboade-ne, gazdã,-n casã,Cã ne ninge ºi ne-ngheaþã!

Anul Nou fericitªi-ntru mulþi ani sã trãiþi!

Noi umblãm a colindaDe la-o casã la alta!

Anul Nou fericitªi-ntru mulþi ani sã trãiþi!

ªi umblãm sã colindãm,Pe Iisus sã-l lãudãm!

Anul Nou fericitªi-ntru mulþi ani sã trãiþi!

Colindãm sã împlinimObiceiul cel strãbun!

Anul Nou fericitªi-ntru mulþi ani sã trãiþi!

Sã aveþi zile frumoase,Mult noroc ºi pace-n casã!

Anul Nou fericitªi-ntru mulþi ani sã trãiþi!

Colindãm cu bucurie,Întru mulþi ani sã vã fie!

Anul Nou fericitªi-ntru mulþi ani sã trãiþi!

ªi ca merii sã rodiþi,Tot ca ei sã-ntineriþi!

Anul Nou fericitªi-ntru mulþi ani sã trãiþi!

Informator: MIHAI BRADEA, 42 de ani,Remeþi, 1970

La truptina mãruluiCorinzi de pe Valea Iadului

Culegãtor: Miron Blaga

Romulus Vuia, în Originea jocului decãluºari, citând o scriere a lui NicolaeIsthvanti Pannoni din anul 1572, relateazãcã poetul maghiar Balaszi, fiind înTransilvania, a învãþat Cãluºarul ºi l-aexecutat în anul 1572, la încoronareaîmpãratului Rudolf, provocând admiraþiacelor de faþã, iar Dosza Daniil, într-olucrare din anul 1859, scrie cã la serbãrilepe care Zigismund Bathori le-a organizatîn cinstea fiicelor lui Mihai Viteazul, Bea-trice ºi Florica, au executat jocuri cãluºe-reºti cei 100 de dansatori ai vãtafului

Florian, îmbrãcaþi în cãmaºi albe pânã lagenunchi, cu opinci “legate dupã datinaromanã”. Autorul citat precizeazã cãjocurile ºi cimiliturile “curgeau neîncetat”,iar salturile interpreþilor “pe pânzãturã ºiîn aer” uimirã prin “zvelteþe ºi bravadã”.

Între descrierile Cãluºului, cu referirela aceastã parte de þarã, se numãrã ºi celeale lui Damaschin Bojinã, în lucrarea An-ticile romanilor, ca ºi ale prietenului luiPetru Maior, Fr. Joseph Sulzer, careconsiderã jocul cãluºarilor o rãmãºiþã acollisalli-lor vechilor romani, gãsind

asemãnãri în denumire, îmbrãcãminte,perioada calendaristicã în care se perfor-meazã jocurile, dar ºi între vãtaful cãluºa-rilor ºi vatesul roman al collisalli-lor, întrebeþele lungi ale românilor ºi suliþele pe carele þineau în mânã romanii.

Ulterior, Nicolae Iorga va lansa ipotezaoriginii trace a dansului, raportând Cãluºulla un vechi dans cunoscut al tracilor, insis-tând asupra caracterului rãzboinic al unormomente din dans.

Cãluºul e un dans dispãrut din reper-toriul bihorean. O consemnare aparte a

Calusul, un dans dispãrut din repertoriul bihoreanprezenþei Cãluºului în Bihor gãsim în Poe-ma Munþilor Beiuºului, a ºpanului dom-nesc Dimitrie Meciu, editatã pentru primaoarã în urmã cu zece ani, care a adus înatenþie importanþa localã a jocului la înce-putul vecului al XIX-lea.

Ultimul cunoscãtor ºi performer au-tentic al Cãluºului, în Bihor, dupã ºtiinþanoastrã, a fost tatãl poetului Alexandru An-driþoiu, de la care am învãþat dansul ºi ammoºtenit o opincã de cãluºar, în anii ’70.

Note de Florea Crisu,

,

18

Dramã istoricãde Pascu Balaci

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

18 Zodii în cumpãnã,iarna 2008

(De pe o coastã de munte coboarã oturmã de oi ºi clopoþeii sunã vesel înaerul tare al înãlþimilor. Turma esteurmatã de un cioban bãtrân, dar încã înputere, cu cuºmã miþoasã pe cap ºi opuºcã în spinare. Bãrbatul se uitã cumare precauþie în jur sã nu-l vadã ni-meni, îºi face cruce cu adâncã evlavie,apoi îngenuncheazã ºi sãrutã iarba).

TÃNASE TODORAN: Am trecut mun-þii... Iatã-mã-s acasã! Mare mulþãmitã îþiaduc, Doamne, c-am apucat sã-i mai vãdpe ai mei.

(ridicându-se iar în picioare)Ce-or zice vecinii din Bichigiu? Mã, s-a

înturnat acasã Tãnasã Tudoran!(rãsuflând adânc)

Da, oameni buni, m-am înturnat acasã.(îngândurat)

Ce sã le pot spune, Doamne? Cã lungi,încâlcite ºi neaºteptate mi-au fost cãrãrileãstei vieþi. Ce sã le zic?

Cã am fost cãtanã în kaiserliche undkönigliche Wehrmacht, cã am umblat printoatã Europa în slujba Vianei, cã mi s-a acritde atâta ºmotru militar? Cã m-a apucat dorulde casã, dar cã am fost nevoit sã fug înMoldova, cã în Bichigiu nu puteam veni?Mã arestau pe loc ºi mã condamnau lamoarte!

Aºa am ajuns eu în Moldova, unde amfost þinut la mare cinste ºi vrednicie. Daroare au sã-i intereseze pe consãtenii meitoate mãrunþiºurile astea?

(arãtând cu degetul înspre turmã)Mã vor întreba precis: De unde ai tu

atâtea oi? Pãi, neamurilor din Bichigiu, sãºtiþi cã am vândut toate acareturile ºi toatãstrânsura mea din Moldova, sã nu mã întorcîn sat cu mâna goalã ºi sã râdã lumea demine ca de-un nimuric. Sã râdã lumea deun veteran care a slujit Viana? Chiar dacãViana nu mi-a dat nimic, vreme de pestezece ani, în afarã de ordine militare.

(ia poziþia de drepþi)Achtung! Versorgts Gewehr!

(revine la poziþia pe loc repaos)Fost-am cu arcanul dus la oaste.

(ironic)Asta da Aufgebot... ºi am slujit împãrãþia

austriacã pânã la marginea Parisului. Mi-aufãgãduit cã, dacã dovedesc Tapferkeit, au

sã-mi dea drumul acasã. Nu a fost altul înregiment ca mine, degeaba... Nu m-am maiînþeles cu höhere Offiziere.

Le-am spus o singurã datã: Der Menschist frei geschaffen! ºi... am venit acasã.

Acasã mã simt mai liber, mai tare ºi maide folos decât în alte pãrþi...

Am fost urmãrit de oamenii Împãrãþiei,aºa cã m-am retras în munþii Þibleºului. M-am alãturat, prima datã, voinicilor lui PinteaViteazul din Maramureº ºi am luptat cot lacot cu ei vreme de zece ani.

Apoi am trecut munþii ºi am ajuns înMoldova. Ce sã fi fãcut aici, la noi? Chiardacã m-aº fi fost întors acasã ºi sã nu mãfi condamnat stãpânirea...

(ofteazã din adâncul rãrunchilor)Ce sã fi fãcut aici? Spuneþi ºi voi, oameni

buni! Þãranul din Ardeal nu are nimic înafarã de simbria mâinilor sale, tot pãmântuleste al stãpânului, dacã mori fãrã urmaºi,averea cea miºcãtoare poþi sã o dai cui vrei,dar cea nemiºcãtoare trece de îndatã lastãpân. Iar dacã mori fãrã sã faci testament,ceea ce aici la noi se întâmplã foarte des,nu ca în Apus, atunci toatã averea - miº-cãtoare ºi nemiºcãtoare - trece iar la stãpân.

Ce, parcã nu ºtiu eu, bichigenilor, ce-iaici la noi în Ardeal? N-am fost eu cândvajudele vostru? Bichigeanul, zãgreanul, mo-codeanul, telceanul ori iobagul din Salva nuse poate judeca cu stãpânul lui, oricâtãdreptate ar avea pãlmaºul; poate fi prins ºiîntemniþat la cea mai simplã bãnuialã,stãpânul are drept de viaþã ºi de moarteasupra iobagului, poate chiar sã-l vândã cape un sac cu tãrîþe...

(scoate un petec de hârtie, citeºte)“Dacã principele þãrii a nobilitat dintre

iobagi pentru vreun merit, însã fãrã învo-irea domnului lor, diplomele lor nobilitaresã fie casate ºi sã rãmânã tot iobagi”,Landesknecht, cum zic ei. Fost-am eu de-parte, dar am ºtiut tot ce se întâmplã aici!

(Rupe în bucãþi petecul de hârtie)Iatã, de ce am luat eu vama cucului spre

Moldova. Aici, în Ardeal nu puteam sã fiunobilitat de principele þãrii, dacã nu voiastãpânul meu de la Nãsãud ºi Bistriþa.

În principatul nostru, deºi Viana a redusrobota de la 4 zile pe sãptãmânã la 2 zile,grofii tot nu au respectat ºi nu respectãordonanþa împãrãteascã ºi stãpânii ne iau

ºi dijma din grâu, secarã, orz, mei, linte,mazãre, bob, fasole, cânepã ºi in, oi, capreºi stupi. De trei ori trebuie sã dai daruri lastãpâni pe un an întreg.

Nu ne putem cãsãtori fãrã voia stã-pânului, nu putem, Doamne fereºte!, sãpurtãm arme, ca nu cumva sã le îndreptãmîmpotriva lor, nu putem sã purtãm îm-brãcãminte scumpã, nici cãmaºã ºi pãlãriemai acãtãrii de un florin.

(cu adâncã tristeþe)Sãracã ºi umilitã þarã a Ardealului -

Siebenbürgen! ªtiþi voi, bichigenilor, ºtiþi,voi, fraþilor, cã în anul l688, principatulnostru a plãtit tribut de douã ori: la vechiulsultan de la Istanbul, dar ºi la noul împãratde la Viana?

(ridicând pumnul ºi ameninþândun duºman nevãzut)

Ce ruºine, domnilor nobili ardeleni, ceruºine! De fricã sã nu supãraþi pe nici unul,serenissimilor ºi excelentissimilor, aþi plãtitla amândoi! Unde-i mândria voastrã denobili? Unde-i sângele vostru albastru cucare vã lãudaþi atât în faþa iobagilor? Teamade vechiul iatagan pãgân, groaza faþã denoul tun austriac, v-au fãcut sã bãgaþi nu odatã, ci de douã ori mâna în pungã.

Mãcar dac-ar fi fost punga voastrã...Dar când e vorba de plãtit oalele sparte, totbietul iobag plãteºte... Care nu-l are decâtpe bunul Dumnezeu din ceruri...În ce mãpriveºte, eu nu mai sunt iobag, eu suntrãzeº. ªi încã rãzeº domnesc... Pentru cãîn Moldova am fost nobilitat...(se scotoceºte în chimir ºi scoate un act

cu pecete domneascã)Dacã mã prinde stãpânirea din principat

cu actul ãsta, mã spânzurã.(Citeºte cu voce gravã uricul domnesc)

“Io Mihail Racoviþã, din mila luiDumnezeu voievod al Moldovei, slobozimdin oastea noastrã dupã ce a slujit-o 13ani în rang de cãpitan pe dumnealui TãnaseTodoran din þara Ardealului în vârstã de74 de ani ºi jumãtate... Ridicãm la cinulde rãzeº domnesc pe dumnealui TãnaseTodoran ºi-i dãm 2 pogoane de þarinã, treide vie, un crâng de pãdure în þinutulNeamþului, 2 octobãr 1717, la facerealumii, an 7225, Cetatea de Scaun a Ieºilor”.

(adunã sulul de hârtie cu pecetedomneascã ºi-l pune la loc în chimir)

Am sã arãt actul domnesc neamurilormele din sat, cã doar nu mã vor vinde stã-pânirii... Pentru cã precis mã vor întreba:De unde ai tu atâtea oi, Todorane?

Cum, de unde, fraþilor? Pãi, nu am vân-dut eu averea din Moldova sã-mi iau o turmãde oi? Sunt bãtrân, dar n-am avut de gândsã vin cu mâna goalã în sat. Am sã împartpruncilor mei - o fatã ºi un fecior - toatãstrânsura mea ºi mi-oi ajuta ºi neamurilesãrace...

Cã aºa m-a sfãtuit cuviosul ierarhPahomie pe care l-am întâlnit în Moldova,dar care era din þinutul nostru...

Sã-i ajutãm pe cei sãraci. ªi care m-aînvãþat rugãciunea asta atât de scurtã, darcare ajunge atât de repede la cer, rugãciuneainimii:“Doamne Iisus Hristoase, fiul luiDumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcã-tosul!”(Din apropiere rãzbat bãtãi pe o nicovalã:faþa lui Tãnase Todoran se însenineazã).

Iaca, primul om pe care-l întâlnesc înþara Ardealului este un fierar. Care facearme... sau clopote? Sãbii sau fiare de plug?Cã eu m-am sãturat de purtat Säbel ºiFeuerwaffe ºi orice fel de puºti... Mã ducsã dau bineþe fierarului. Primul om dedincoace de munte...

(Intrã în atelierul fierarului cu puºcaîn spinare.)

Bunã ziua, meºtere!(Dinãuntrul atelierului de fierãrie se audvoci ºi zgomote de fier introdus ºi strânsîn menghinã, hârºâit metalic de bomfaierºi de burghiu, lovituri de daltã, ºuierãturiºi, în final, câteva note muzicale din fluier.Apare din nou Tãnase Tudoran, avândîn mâna stângã doar patul puºtii ºi în mâ-na dreaptã, o parte din þeava puºtii pre-schimbatã în fluier. Tãnase Todoran a-runcã cât colo patul de puºcã ºi duce cuamândouã mâinile fluierul de oþel la gurã).

Mã, fierare, mare nãzdrãvan poþi sã fii!N-aº fi putut crede în ruptul capului cã dinþeava puºtii mele sã-mi faci un fluier de oþelatât de fain! N-am mai cântat din fluier depe vremea când eram prunc!

(întorcându-se spre turma de oi)Auziþi, mioarelor, ce mi-a spus fierarul?

Cã primul muls se face într-o gãleatã delemn pe fundul cãreia trebuie sã pun un cã-þel de usturoi ºi un ban de argint...

Fluierul de otelsau Tunurile lui Bucow

Fluierul de otelsau Tunurile lui Bucow

,,

Fragment din piesa cuacelasi titlu (Tabloul I)

,

,

19

Nimic nu se potriveºte mai bine despreBéla Bartók decât apoftegma lui A.C. Cuza:“Geniile trebuie sã aibã cultul mulþimilor:cãci dacã nu ar fi ele - nu ar fi ei.”

Comunicarea celor patru scrisori ale luiBéla Bartók, pe care le reproducem ºicomentãm mai jos, o facem în spiritulreversului apotfegmei de mai sus, tot deA.C. Cuza formulatã: “Mulþimile trebuie sãaibã cultul geniilor lor: cãci dacã nu ar fi ei,nu ar fi ele” (Mihail Eminescu, Operecomplete, cu o prefaþã ºi un studiuintroductiv de A.C. Cuza, Iaºi, editat deLibrãria Româneascã Ioan V. Ionescu ºi N.Georgescu, Institutul de arte grafice N.V.ªtefãnescu & Co, Prefaþã, p. VIII, cu ofotografie a lui M. Eminescu la 20 de ani).

Compozitorul ungar Béla Bartók s’a nãs-cut la Sânnicolau-Mare, o comunã ruralãîn judeþul Timiº-Torontal din Banatul ro-mânesc. Criticul muzical ºi muzicografulRistislav Michel Hofmann, care, ca oriceoccidental ºovin, nu cunoaºte - nu vrea sãcunoascã - nici geografie, nici istoria estuluiEuropei, fãrã nici un respect pentru acestediscipline atunci când nu este vorba depropria lor þarã, scrie cã Béla Bartók s’anãscut la “Nagyszentmiklos (partea meri-dionalã a marii câmpii ungare), unde tatãlsãu conducea o ºcoalã de agriculturã” (BélaBartók, în “la musique 2”, Larousse, Paris,1965, p.231: Nagyszentmiklos, de faptNagy Szent-Miclós, este numele maghiarizat- dupã legea grafului Albert Georg Apponyi,ministru al culturii între 1906-1910 - alcomunei româneºti Sânnicolaul-Mare). Amþinut sã facem aceastã remarcã pentru cãnici un occidental - excepþii, în ultimul timp,nu existã - care se rosteºte despre istoriaþãrii noastre, în special, istoricii de profesie,nu o fac în respectul adevãrului, ci rãstãl-mãcindu-l, ori de câte ori au prilejul a oface, în favoarea altor popoare, simpaticelor: în fond, un aspect de decadenþã moralãpe care noi, oriunde îl întâlnim, îl relevãm,restabilind adevãrul.

Béla Bartók a învãþat de mic copil ro-mâneºte în casa pãrinteascã ºi în mediulbãnãþean în care ºi-a petrecut copilãria ºiprimii ani de ºcoalã. Tatãl sãu, slovac, depe lângã Bratislava, avea cunoºtinþe de limbaromânã, cea vorbitã în Nordul Transilvaniei(Maramureº), iar mama lui, de origine ger-manã, Paula Voit, din aceeaºi preajmã aBratislavei ca ºi soþul ei, Bartók, avea ºi eanoþiuni de limba românã.

Primele cunoºtinþe/învãþãturi muzicalele capãtã Béla Bartók de la L. Erkel - unErkel Ferenc, componist ungur, nãscut laGyula (Békés) la 7.11.1810 ºi mort în Buda-pesta la 15.06.1893, creatorul operei naþio-nale (1844) -, dupã care intrã la Academiade Muzicã din Budapesta (1899) ºi studiazãpianul la I. Thomán ºi compoziþia la H.Koessler (pânã în 1903). Între 1907 ºi 1934îl întâlnim ca profesor de pian la aceeaºiAcademie.

Atras de muzica popularã/folcloricã dinlocurile bãnãþene - ca director al unei ºcoli

de agriculturã, tatãl Bartók avea de-a facecu mulþi sãteni, ºi cum, pe atunci, ºezãtorilesãteºti erau obicei nelipsit, copilul Bartókva fi avut dese prilejuri sã asculte cântecelesãtenilor, adevãratul folclor; nu este demirare cã acesta va fi fãcut asupra sensi-bilitãþii ºi darurilor fireºti ale copilului oputernicã impresie -, Bartók se dedicã intens,începând din anul 1905, cercetãrii muziciipopulare ºi întreprinde, împreunã cu prie-tenul ºi camaradul sãu de arme ZoltánKodály, un studiu aprofundat, ºtiinþific, aladevãratelor folcloruri din România, Cehos-lovacia ºi Ungaria; au parcurs satele, mer-gând din sat în sat, au asistat la ºezãtori, aucerut þãranilor sã le cânte cele mai vechicântece ale lor, le-au imprimat pe fonografeEdison (aparate înregistratoare cu cilindri),raportând din expediþiile lor 16.000 decilindri, fiecare din cei doi muzicieni uti-lizându-le în propriile lor compoziþii.

Bartók a acordat o înaltã preþuire fol-clorului românesc. Dintre cântecele culesela el - circa 8000 -, aproape jumãtate aparþinfolclorului nostru (cf. Harry Halbreich, în“la musique” 2, p.232; în Der GroßeBrockhaus Jubileums Ausgabe , vol. II,p.590, s.v. Bartók, sunt indicate “etwa10000 Lieder und veröffentliche musik-folklorist. Schriften”). El are norocul sãcunoascã de tânãr, la Paris, în 1907, peClaude Debussy, înnoitorul limbajuluimuzical, care, “în cãutarea unei muziciconcrete” (titlul unei cãrþi a lui PierreSchaeffer) se interesa, ca ºi el, de revenireamuzicii - a elementelor ei - la sursele pri-mare, la însãºi definiþia muzicii, ºi, în atin-gerea acestui þel, la exploatarea muzicii ºi aelementelor folclorice (în 1907, Bartók avea26 de ani, Debussy, 45). Debussy, ca ºiStrauss, a fost un “radicalist” care a ruptcu retorica, “discursul” muzical al secoluluial XIX-lea, adicã “ruptura cu linia melo-dicã” clasicã, subliniind reacþia antiwag-nerianã de la începutul secolului al XX-lea.Notaþia rapidã preferatã desfãºurãrii acesteilinii, construcþia poliritmicã, acordurile celemai ades lipsite de funcþiunea tonalã,întrebuinþarea disonanþelor ºi chiar utilizareaelementelor folclorice au fost, în principal,inovaþiile aduse de muzica lui Debussy. Oreacþie fecundã, o revelaþie care avea sã-lducã pe Bartók, dupã ce a cunoscut ºi mu-zica lui Arnold Schönberg, cu 7 ani mai maredecât el (1874 - 1951), sã îºi construiascã,mai bine zis, sã îºi afle propriul sãu drum,punct de plecare al celor mai multe ex-perienþe muzicale ale secolului 20.

Dacã Strawinsky ºi Schönberg, desprecare s’a spus cã “încarneazã o antinomiecare polarizeazã muzica modernã de laînceputul secolului 20”, apar ca o reacþiunecontra “debussysmului” - aceºti doi muzi-cieni, “dublaþi de doi teoreticieni conºtienþide arta lor”, vor domina istoria muziciicontemporane -, cu Béla Bartók asistãm lanaºterea unui purism muzical, fenomen unicîn muzica veacului, adãpat de la chiarizvorul muzicii zeilor din Olymp, lãsat sã

se reverse cu bunãvoia lui Zeus ºi pestepãmânteni, undele lui fiind îndrumate deînseºi fiicele sale, muzele: Euterpe (aFlautului), Erata (a Cântecului ºi a Dan-sului), Terpsichora, muza Lyrei lui Orpheus,Polynymnia, ºi ea muza Lyrei, dar a aceleiacu coardele mai multe (5-7, denumitã ºiBarbiton), dupã cum ºi muza Dansului ºi aPantomimei (prin acestea ºi muza Geo-metriei), Clio, muza Istoriei dar ºi a Kitharei,Melpomene, muza Tragediei, dar ºi aCântecului de durere ºi iubire, în fruntealor stând Calliope, muza Cântecului lainstrumente cu coarde (5-7-9-11): Lyra,Barbitos, Kithara, Phorminx, Plectron, darºi a Epicei ºi Poeziei Eroice. Undele lorpure, mai dulci urechilor decât gurii mierea,i-au fost dat sã fie simþite, thracului Orpheu,cel dintâi Arheget sfinþit de Apollon ºi deCalliope, lui ºi nimãnui altuia. El le-arãspândit divina frumuseþe în toatã lumeastrãveche prin neamurile thracice.

Dintre toate sistemele muzicale cunos-cute ºi reþinute de muzica anticã: hipodoric,hipofrigian, hipolidian, doric, frigian, lidianºi mixolidian (toate thracice), Harry Hal-breich, laureat al Conservatorului naþionalde muzicã peste istoria muzicii (i se decer-neazã premiul întâi), în analiza pe care oface operei lui Béla Bartók, observã cã “Bar-tók face apel la modurile cele mai vechi…cuarta «lidianã» va deveni semnul distinctival limbajului bartókian ºi baza sistemului sãude «axe» armonice” (în “la musique” 2,situation Bartók, p.232). “Cele douã mari«Dansuri româneºti» din 1910 (Sz.43),delicioasa sonatinã româneascã (Sz.55)…foarte celebrele «Dansuri româneºti»(Sz.56) ºi «Colinde» sau Crãciunuri ro-mâneºti (Sz.57)” cu acel suav RumänischeWeinachslieder 2. Serie für Klavier solo -ºi îndeosebi “cele opt «Improvizaþii» op.20 (Sz. 74, 1920) punct culminant al între-girii materialului folcloric original înainteastadiului «folclorul imaginar», fac evidentãemanciparea cuartelor ºi chintelor dupãlungi secole de sclavaj armonic” (ibid.). Înacelaºi timp, ele sunt probã pertinentã decontinuitate neîntreruptã a elementelortonale pe locurile ºi în sânul melodiilorpopulare, folclorice, româneºti, în careacestea s’au fost pãstrat. “Sistemul tonalarmonic bartókian dovedeºte o filiaþiunedirectã, nemijlocitã cu impulsurile primitivedin folclorul arhaic românesc… Atât cro-matica, cât ºi diatonica bartókianã suntadânc înfipte în solul folclorului românesc”(Max Eisikovits, compozitor clujean).

Ungurii, deºi Béla Bartók i-a rãsplãtitimperial, semnând operele sale ca buda-pestan, nu au putut uita cã era, totuºi, unstrãin ca obârºie; ei i-au reproºat constant,uneori ajungând la prigonire directã, acu-zându-l chiar, “în 1920” - de “înaltã trãdare”(data ºi citatul dupã consemnãrile luiBartók); el calificã pe prigonitorii lui “ºo-viniºti unguri”. Nu îºi putea închipui o ma-nifestare ºovinã la scara neamului, cum defapt era, totuºi, prigoana l-a afectat, marele

compozitor, care deja era, se gândeºte sãse exileze; “mie mi-ar conveni mai multArdealul… din toatã fosta Ungarie iubesccel mai mult acest pãmânt”, va spune elîntr’o destãinuire de suflet, cu care neputem mândri, intenþioneazã chiar sã adoptecetãþenia românã. Ungurii nu i-au iertatniciodatã scrierile sale despre folclorul ro-mânesc: Cântece poporale româneºti dincomitatul Bihor, culese ºi notate de BélaBartók (prima publicaþie, editatã subpatronajul Academiei Române în 1913),Muzica popularã a Românilor dinMaramureº (1923), Melodiile colindelorromâneºti (1935), trei importante culegeride folclor românesc, care, pe lângã valoarealor muzicalã intrinsecã, dovedesc cã eleprovin, pe unele ºi aceleaºi locuri, dintr’omare vechime ancestralã, probã a conti-nuitãþii neîntrerupte, atât geografic, cât ºiistoric. Vorbind despre cântecele bihorene,Bartók va zice: “este cea mai minunatã mu-zicã; luatã în chip absolut, e atât de fer-mecãtoare, încât ar putea-o admira toþi oa-menii de muzicã din Europa”.

Bartók, al cãrui model a fost Liszt, nuva confunda ca acesta muzica þiganilor cuadevãratul folclor maghiar. El va culege detânãr muzica þãranilor din România ºi dinSlovacia, în principal, apoi din câmpia un-garã, dar ºi din diverse þãri balcanice ºi chiardin Turcia ºi din Africa de Nord, dupã careva întreprinde sistematic un inventar almuzicii populare, al locurilor de provenienþãa ei. Tot lungul vieþii sale, acest Bartók, dotatcu o ureche ºi un discernãmânt melodicexcepþionale, poate unice, se va strãdui sãdemonstreze prin studiul ºtiinþific al ele-mentelor structurale cã aceste cântece po-pulare au toate rãdãcini comune. Grandios!Pe deasupra ºi exact din punct de vedere alancestralitãþii preistorice. Aceste “rãdãcinicomune” vin printr’o devenire misterioasãce ºi-a pãstrat frumuseþea primitivã ºi au-tenticul ei de-a lungul veacurilor din strã-fundul cãrora a fost iniþiatã de divinul Orfeu,Thracul ale cãrui cântece îmblânzeau ani-malele ºi fãceau sã tresalte pânã ºi pietrele.Pe toate acele locuri - în România, în Slo-vacia, în Câmpia ungarã, în întreaga Penin-sulã balcanicã ºi în Turcia, în Africa deNord, s’au fost rãspândit din timpuri pre-istorice neamurile protothrace purtãtoare alemuzicii primordiale orfice; orizontul orfic,se ºtie, este cel sub care au rãsunat cânte-cele lui Orpheu, este cel al Argonauþilor ple-caþi, spre rãsãrit, din Iolcosul Thessaliei,peste Arhipelag ºi Hellespont, pânã’nColchida Caucazului ºi de acolo spre apus,pe apele Pontului ºi ale Istrului pânã laRhonul (Eridanul) Europei centrale, ºi înapoipe lângã þãrmurile mediteraneene. Orizontulde rãspândire orficã depãºeºte însã largorizontul orfic direct, muzica folcloricãculeasã de Bartók se situeazã în deplinulorizontului orfic direct.

Béla BartókComentate si adnotate de Casin Popescu

în scrisori inedite

19Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Continuare în pagina 20

, ,

În fundal: Bartók Béla Viktor János la pian. © kunstderfuge.com

20

Lui Bartók nu i-au putut scãpa asemã-nãrile unora din melodiile populare culesedin Ungaria cu cele româneºti, spre deose-bire de altele, a cãror ritmicã ºi sonoritateerau cu totul diferite - realitate istoricã evi-dentã, de ambele maluri ale Tisei, pânã din-colo de ele spre Apus ºi spre Nord, s’a aflatdin vremuri pre- ºi postcreºtine o populaþiedaco-românã (în partea de Nord a Ungarieise gãsesc ºi azi “nuclee româneºti” carenumãrã, dupã statistici oficiale, peste100.000 de Români) -, el gãseºte cã formamelodicã a acestora din urmã derivã din ariilemaghiare cele mai vechi, originare din Asia.

Cercetãrile muzicale, melodice, ale luiBéla Bartók se deosebesc esenþial de celecãrora s’au dedicat un Manuel de Falla sauStrawinsky - pentru a nu numi ºi pe alþii -,ei au întrebuinþat muzica popularã ca sursãvariatã de inspiraþie, nu au fost preocupaþide o descoperire în principiul sãu, de core-lãri sistematice etc., muzica lor “folcloricã”este comparabilã - ca sã ne folosim de orelaþie a lui Erasmus - cu a pãsãrilor cântã-toare care, puse în colivie ºi silite sã imitevocea oamenilor, pierd straniu din frumu-seþea lor nativã, nu tot astfel muzica folclo-ricã a lui Béla Bartók. Cu Béla Bartók putemadânci pânã la sensul primordial conceptulde forme tradiþionale, care reprezintã în sineo permanenþã, pe coardele sale folcloricese poate luneca melodios, fãrã disonanþe,pânã adânc în preistorie, unde sunt obârºiile/rãdãcinile neamurilor ºi vestigiile locurilor.Ci nu fãrã un adevãr absolut s’a spus: muzi-ca este, dintre toate artele, cea mai “conser-vatoare”. Studiile lui Béla Bartók, în aceastãprivinþã, o confirmã clar. Un nepreþuit câºtigpentru popoarele cu o mare vechime pelocurile pe care ele au apãrut ºi s’au formatprin devenire. Ungurii, popor uralo-altaic,sosit în Europa pe la începutul secolului IXdupã Christos - istoria lor de invazii, prã-dãciuni ºi barbarii pânã la stoparea lor ºiînfrângerea definitivã de la Lechfeld (955),când învingãtorul Otton I, care ar fi pututsã se aºeze la limita rãsãriteanã a imperiuluisãu, pe locurile pe care le ocupã ºi azi -, înacelaºi timp un popor - singurul - antiistoricºi absurd iredentist, iremediabil ºi ireductibildin acest punct de vedere, au vãzut în scri-erile ºi în muzica lui Bartók un pericol pentruei ºi au cerut oficial marelui compozitor sãrevinã asupra concluziilor sale ºtiinþifice dindomeniul folclorului, referitoare la “vechi-mea ºi originea muzicii româneºti, care eraudefavorabile tezelor revizioniste maghiare”

(Zeno Vancea, în Revista “Muzica”, Bucu-reºti, 1951). Om de ºtiinþã, integru ºi drept,Bartók refuzã “categoric” (ibid.). În susþi-nerea/ motivarea acestor pretenþii, oficialitã-þile maghiare s’au sprijinit pe muzica lui Zol-tán Kodály, companionul de arme (nãscutîn 1822, la Kecskemet) ºi prietenul luiBartók. Zoltán Kodály, mai abil ºi mai puþinambiþios în direcþia adevãrurilor, maghiarde origine, “s’a pus exclusiv” în serviciulfolclorului unguresc” (Harry Halbreich),cãruia i-a fãcut apologia (“Psalmus hunga-ricus” 1923). Despre muzica lui Kodály,Bartók, în alte circumstanþe, se va exprimalaudativ, dar nu mai puþin ironic: ea consti-tuie “o veritabilã profesie de credinþã a spi-ritului unguresc”. Muzica lui Kodály nu vaface însã epocã, deºi, la vremea aceea, in-fluenþa lui pe un plan strict local - nu e greua ºti de ce - a fost mai mare decât aceea alui Bartók (Halbreich).

Geniul lui Bartók, prelucrând ºi trans-portând muzica popularã/ folcloricã, a reuºitsã-i extragã substanþa cea mai purã, sã-iscoatã chintesenþa; înlocuind funcþiuniletonale tradiþionale (clasice) prin altele cutotul noi, Bartók acþioneazã în adevãrat“revoluþionar” (Halbreich).

Sensul “revoluþionar” subliniat de HarryHalbreich în articolul în care analizeazãopera lui Bartók priveºte numai aspectul deînnoire totalã prin elemente muzicale noi(introduse de Bartók), îmbogãþitoare, maiaproape de pãmânt, situate în afara oricãruisistem; Harry Halbreich ºi ca el toþi istoriciioccidentali ocolesc subiectul originii tezau-rului muzical al folclorului popoarelor euro-pene, acesta ar strica/infirma foarte multeistorii contrafãcute ºi ajustate intereselor,sã le numim eufemistic, occidentale. Darnu numai istoricii muzicii ocolesc acestsubiect cu rang de dovadã-adevãr istoric,ci ºi muzicienii, niciunul nu s-a strãduit sãmeargã pe drumul larg deschis de studiileºi descoperirile lui Bartók, de-a dreptulsenzaþionale, sau sã le adânceascã, ele aurãmas documente de arhivã literarã. Nutrebuie uitat cã, în privinþa “noului limbajmuzical bartókian” cele mai bogate în in-formaþii sunt date de Ernö Lendvai, ocolindcu grijã descoperirile lui Bartók, ce consti-tuie însã pentru istorici ºi muzicologi “lucra-rea de bazã din care ei s-au inspirat” (H.Halbreich, op. cit. p. 232), aºa cã… “În-toarcerea la surse” a fost o revelaþie sedu-cãtoare, trecãtoare, din pãcate, pericolulistoric derivat din cunoaºterea, prin studii

melodice ºtiinþifice, a “surselor”, în sensulcelor întreprinse de Bartók, ºi numai de el,se cerea, politic, evitatã. Constatarea/afirmaþia pe care avea sã o facã mai târziuDan Grigorescu: “cercetãrile muzicologilor(aici trebuie înþeles, în exclusivitate, BélaBartók) au pus, cum se ºtie, în luminã origi-nalitatea ºi profunzimea ideilor, larga diver-sitate a modurilor, care fac din folclorulmuzical românesc una din cele mai rafinateforme ale culturii populare din întreagalume”, va rãmâne o simplã inscripþie într-onotã (v. Petru Comarnescu, Kalokaga-thon, Bucureºti 1985, nota 4, p. 604; paran-teza din citat ne aparþine).

Când toate meschinãriile ºi îngusteleinterese istorice ale occidentalilor ºi alerãsãritenilor contaminaþi vor trece, Bartókva cãpãta locul de mare pionier, factordeterminant, creatorul unei muzici auten-tice, istorice, cel dintâi care a (re)aprinsflacãra orficã în aceeaºi margine de aur aEuropei în care s-a nãscut Orpheus, îndrã-gitul muzelor, cântãreþul neîntrecut, poate,decât de Apollon, nãscut ºi el pe acelaºipãmânt de sfântã slavã. Abia atunci va cãpãtaînãlþare ºi vedere pretutindeni geniul luiBartók. Abia atunci “vârsta folclorismului”,cum a fost denumit în Franþa începutul se-colului al XX-lea, denumire justificatã prinînnoirile/inovaþiile aduse în poezie ºi înpicturã de lucrãrile unor Apollinaire (desco-perind cândva vechile cântece franþuzeºtiel îºi va aduce aminte de ele), Cocteau(apelul sãu din “Le Coq et l’Arlequin”, în1918: “Un poete a toujours trop de motsdans son vocabulaire, un peintre trop decouleurs sur sa palette, un musicien tropde notes sur son clavier” nu va rãsuna îngol), Picasso, Brâncuºi ºi, în muzicã, dupãapelul lui Cocteau, începând cu anii ’20,G. Auric, L. Durey, A. Honegger, D. Mil-haud, F. Poulenc, G. Taileferre care au fãcutgrupul celor “ªase” (les “Six”) - hotãrîþi sãse degajeze de influenþele unor Debussy,Fauré ºi Ravel - precedaþi de Alfred Satie,zis Erik, cu al sãu “Socrate”, oratoriucompus, în 1918, ce nu va putea fi ascultatde public decât în 1919, urmare “apelului”lui Cocteau. Abia atunci, subliniem, “vârstafolclorismului” va deveni realitate, va cãpãtameritat întregitoarea cununã de lauri. Abiaatunci vor cãpãta substanþã ºi imbold, vor-bele lui Béla Bartók: “exploatarea diferitelorstiluri regionale a unei muzici populare, maimult sau mai puþin exotice pare sã trezeascãla compozitori un interes incomparabil mai

viu decât, spre exemplu, colecþiile etno-grafice la pictori sau la sculptori, sau lite-raturile populare la scriitori”. În parantezãfie zis, observaþia lui Bartók este perfectrealã, dacã ne gândim la operele unuiPicasso sau ale unui Miro, unde partea fol-cloricã sau primitivã capãtã forme carica-turale, cât ºi la teoreticienii contemporaniai artei dramatice, începând cu EdwardGordon Craig în Anglia, Rheinhardt în Ger-mania, Konstantin Stanislawskji ºi Wse-wolod Emiljewitsch Mejerchold în Rusia,Jean-Louis Barrauld ºi Jean Vilar în Franþa,trecând prin Copeau, Dullin, Jouvet sauPitoeff, la care caricaturalul ºi improvizaþiasunt dominante la fel de supãrãtoare.Excepþie face Brâncuºi, þãranul daco-thracdin Peºtiºanii Gorjului - noi nu putem ziceca Petru Comarnescu, “þãranul daco-ro-man”, asociaþie istoric neadevãratã sau,dacã vreþi, un tautologism istoric anacronic,pentru noi insuportabil - va introduce încultura universalã “valoarea artei ro-mâneºti”. “Pãsãrile lui Brâncuºi suntconcretizarea fantasticului românesc, mira-culoasa întrupare a poveºtilor folcloruluinostru, aºa cum pietrele ºi lemnele lui con-tinuã vechiul legãmânt ºi destin al strã-moºilor noºtri, cu munþii ºi cu codri legen-dari”. Acesta este un adevãr absolut asupracãruia Petru Comarnescu, dupã care amluat citatul, avea sã revinã cu nuanþe deru-tante. “Brâncuºi a anticipat o Renaºtere, fãrãsã fie om de Renaºtere, nici mãcar câtMeºterul Manole” (cf. Petru Comarnescu,op. cit., “Valoarea româneascã ºi universalãsculpturii lui C. Brâncuºi”, p. 385; vezi, laacelaºi, ºi nota 78, p. 630).

Prin acestea nu vrem sã înþelegem oexclusivitate, ci o încoronare ºi integrare amuzicii orfice a veacurilor acestei lumiposterioare, care nu este alta decât o conti-nuare prin devenire a lumii vechi, ce nupoate ºi nici nu se lasã a fi uitatã sau contra-fãcutã, oricâtã cernealã ºi pizmã se vorconsuma pentru ascunderea ei. Cu aceastapunem punct acestei introduceri, pentru noiobligate subiectului acestui articol cuprin-zãtor de câteva aspecte cu totul noi în uneleprivinþe ale operei lui Bartók, neatinse denici unul din comentatorii ei.

Sã notãm, acum, cele patru scrisori, ine-dite, semnate de Béla Bartók, în ordinecronologicã.

Béla Bartók în scrisori inedite

Continuare în pagina 21

Urmare din pagina 19

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

20 Zodii în cumpãnã,iarna 2008

21

1. Scrisoarea din “20 Febr. 1917” cãtreªeful de Orchestrã al Operei Regale dinBudapesta (ADDENDA, 1); 2. Carteapoºtalã recomandatã (“Ajánlott” de peºtampila poºtei din Vésztó înseamnã “reco-mandatã”) adresatã la 1 Ianuarie 1918 luiEgisto Tango, muzician italian, aflat atuncila Budapesta ca ºef al orchestrei operei bu-dapestane; acesta este un document deo-sebit de important - unic în felul lui - întrucâtpoartã semnãtura tuturor membrilor familieiBartók reunitã la Vészto cu prilejul uneianiversãri; documentul aratã, în manifestãriangelice, de copil, prefigurând o picturã deChagall, marea efuziune a lui Béla Bartókfaþã de interpretul (la pian) ºi dirijorul TangoEgisto, sub bagheta cãruia, deseori, a cân-tat. Dar, mai presus de toate, aceastã cartepoºtalã este un monument de dragostesufleteascã faþã de poporul român, de limbalui, de vechimea ºi de calitãþile sale, înprimul rând fiind omenia. Acest monumentsemnat de toþi membrii familiei Bartók, într-un moment de desfãtare ºi bucurie, poartãpe el tradiþionalele cuvinte româneºti “sãnã-tate bunã”, scrise de mâna lui Bartók,cuvinte mai preþioase decât un Imn, un Cântdin suflet pentru Români (ADDENDA, 2).(Marc Chagall, nãscut la Liosno, în Guber-nia Vitebsk, Rusia, la 7.7.1887 ºi stabilit înFranþa dupã 1923 - între 1910 ºi 1914 afost la Paris - pictor ºi gravor naturalizatfrancez, ale cãrui opere sunt inspirate dinfolclorul “juif” întâlnit de el în poveºtileruseºti, ºi din cel observat în Provence). 3.Scrisoarea expediatã de Bartók, din Buda-pesta, la 8.V.1921, lui Egisto Tango, din carese vede cã, pe atunci, compozitorul locuiaîn cartierul “I”, cel mai select al Budapestei(ADDENDA, 3). 4. Scrisoarea din 18 Iulie1921, trimisã tot din Budapesta ºi de laaceeaºi adresã, tot lui Egisto Tango (AD-DENDA, 4).

Scrisorile de mai sus fac parte dinalbumul “Egisto Tango, Ricordi di carriera”,început de Egisto Tango din anul 1900 ºicontinuat de soþia lui, o româncã, VioricaAretia, nãscutã Vasilescu, o cunoscutã cân-tãreaþã de operã, de la care, prin legãturiapropiate de familie (înrudiri), îl deþinem,el fiindu-ne încredinþat de cãtre cumnatelelui Egisto Tango, Lucia - ºi ea fostã cântã-reaþã la Opera Românã - ºi Silvia Vasilescu,dupã plecarea lor din þarã, pentru a se stabiliîn Danemarca, la Copenhaga, unde EgistoTango conducea Orchestra Operei Naþio-nale Regale.

Reproducem din acest album ºi o scri-soare rãmasã nesemnatã (ADDENDA, 5)al cãrei autor pare sã fie - într-adevãr este -compozitorul ºi criticul muzical Zoltán Ko-dály, deoarece, lângã ea se gãseºte un pliccu adresa lui Egisto Tango, pe verso fiindscris expeditorul “Kodály”, strada cunumãrul locuinþei (“Aldás u. 11”) ºi oraºul(“Budapest”); expeditorul “Kodály” nuputea fi altul decât Zoltán Kodály, cum aratãplicul în care s-a aflat, împãturitã, scrisoareanesemnatã; în afarã de aceasta, din detaliilecuprinse în scrisoare despre Bartók, toto-datã ºi despre Dohnányi (Ernst, 1877-1960,compozitor) ºi din felul exprimãrii, autorulei se aratã a fi fost un foarte bun prieten allui Bartók, acesta, dupã cum se ºtie, eraZoltán Kodály. Dar mai sunt, pentru aceasta,ºi alte dovezi. O examinare/expertizare agrafemelor din cele douã documente con-duce indubitabil la concluzia cã ele aparþinscrisului unei aceleiaºi persoane, pentruaceasta este suficient sã se compare cu-vântul “Aldás” de pe plic cu “als das” dinscrisoare (rândul 6 de sus în jos), sau“Budapest” de pe plic cu “Budapest” dinscrisoare, acestea sunt, ca manierã, iden-tice, aparent diferã, în cuvântul “Budapest”primul duct al literei “B” din “Brief” (rândul2 de jos în sus de pe prima paginã a scri-sorii); toate acestea sunt dovezi cã scrisoa-rea nesemnatã, din posesia lui Egisto Tango,este a lui Zoltán Kodály, el ni se aratã astfela fi fost o fire distratã: o analizã grafologicãdupã Lombroso (Cesare Lombroso, “Hand-buch der Graphologie”, cap. “Die Psycho-logie der Schrift” º. urm.) ar putea confirmaaceastã trãsãturã caracteristicã a compo-zitorului, lipsa sa de atenþie; tot neatenþieisale se datoreºte ºi faptul cã scrisoarea estedatatã “III/25”, fãrã a i se fi adãugat ºi anul;dupã întrebarea cu care se terminã scrisoa-rea, ea pare sã fie încheiatã, cu atât maimult, cu cât, dupã ultimul ei rând, foaia dehârtie prezintã încã suficient loc gol, nudoar pentru o semnãturã, ci ºi pentru încãalte cuvinte.

Am reprodus aici aceastã scrisoare în-trucât împreunã cu cele patru scrisori alelui Béla Bartók, putem spune cã ele fac untot suficient pentru a ne face o imagine realãasupra omului Bartók, imagine ale cãreitrãsãturi slãvesc, fericit întrepãtrunzându-se, geniul ºi opera lui.

În lumea în care a trãit Béla Bartók,prietenul sãu Egisto Tango era un pianist ºidirijor celebru. “Il maestro Tango ha si

chiara rinomenza per una carriera vittoriosacompiuta rapidamente, che tutti pubblicid’Italia e dell’ Estero lo conosco e lo am-miran. Egli é un musicista di rara e squisitagenialita di profonda cultura che si é affinatovia nell’ arte a forza di studio integrandocosi meravigliosamente le sue naturali dis-posizioni -poiché si nasce musicisti cómesi nasce poeti- con l’amore all’arte sua econ la scuola illuminata dei grandi maestri”,scria un critic italian cu prilejul reprezentãriioperei “Rigoletto” la Genova sub baghetalui Egisto Tango (în “Il ‘Rigoletto’ a Genova- E il maestro Egisto Tango”). Compusã în1851, ascultatã pentru prima oarã la Veneþia,aceastã operã i-a adus lui Giuseppe Verdiun renume european, “Il Trovatore” (1853)ºi “La Traviata” (1853) asigurându-i inde-lebila celebritate.

Egisto Tango a fost unul din cei maimari dirijori ai lumii vremii sale, pe care însãistoria muzicii - aceea care adunã, selecteazãºi trece în cãrþi de specialitate sau enci-clopedii - l-a ocolit. Nici unul din condeielemai mult sau mai puþin autorizate nu s’auoprit asupra lui. Îl aflãm doar în articoleledin gazetele timpului ºi în arhivele operelorcare l-au avut ca dirijor. Extragem dintr’unarticol apãrut în “Die Woche - Berlin 1905”-pentru a evidenþia un alt aspect de cumînregistreazã “istoria”- o foarte scurtãmenþiune asupra dirijorului: “Egisto Tangoder temperament volle Kapellmeister derBerliner Komischen Oper”. Partea cu ade-vãrat comicã din acest extras este cã ber-linezi autentici ºi muzicologi importanþi pecare i-am consultat - în aceastã privinþãnegãsind nimic scris în publicaþii de spe-cialitate sau în dicþionare ori enciclopediigermane - nu au ºtiut ce a vrut sã înþeleagãcriticul dela “Die Woche” prin “BerlinerKomischen Opern”: “Berliner Operette”?sau o denumire ad-hoc pentru “BerlinerPhilarmonisches Orchester” care “poartãaceastã denumire din 1882” (înfiinþatã în1867) unde “Die bedeutendsten ständigenund leitenden Dirigenten waren H. vonBülow, A. Nikisch, W. Furtwängler, S.Celibidache, H. von Karajan” (cf. DerGrosse Brockhaus, Jubiläums Ausgabe,1975, Bd. 2, p. 57). Încurcãtura mareprovine însã dintr’un document cert: afiºuldatând din 1926 (v. Completãri), unde estescris cu litere mari KOMISCHE OPERBERLIN. În legãturã cu aceasta este men-þionat în afiº un anume Hans Gregor, care,de asemenea, nu apare în Brockhaus. Ar fi

totuºi de cãutat în arhiva Orchestrei Filar-monice din Berlin, dacã nu cumva EgistoTango figureazã ca dirijor sezonier în anii1926-1927, cum este anunþat în afiº; aºas’ar lãmuri ºi unde a existat acea “OperãComicã”.

Pãcatul cel mai mare al geniilor - unpãcat nevinovat, nerãscumpãrabil - este cãsunt oameni ºi cã nimic din ce este omenescnu le este strãin. Acest comun omenesc este- vai! - cât de înºelãtor! Multe genii s’aupierdut ºi se pierd în necunoscut - subiecteignorate dispãrute fãrã urmã în mareleanonimat -, dacã în viaþa lor nu i-a întâlnitnorocul sau dacã atunci când acesta le-asurâs o clipã nu s’a gãsit cineva - un omcinstit, fireºte, nu un detractor, o inteligenþãascuþitã, care sã vadã. Egisto Tango n’aavut detractori ºi nimeni în lumea în cares’a miºcat ºi a trãit n’a fost interesat sã-lumbreascã. A fost însã unul dintre multelegenii pe care întâmplarea nu le-a scos încalea norocului. Chiar extraordinarul Napo-leon, dacã nu s’ar fi întâlnit adesea, atât înviaþa lui, cât ºi postum, cu norocul, Franþaºi omenirea ar fi înregistrat în istoria lor unnume oarecare de corsican ajuns împãratprin vitregia împrejurãrilor ºi câteva datenegre. În aceastã privinþã, fãrã nici o legã-turã de niciun fel cu Egisto Tango ºi nicicu geniile care nu au ajuns pe nici o treaptãde recunoaºtere risipindu-se în insignifiant,vrem sã ne oprim un pic asupra a ceea ce,în circumstanþã, s’ar putea numi cazul luiNapoleon. Cãci cazul lui Napoleon este unicºi cel mai revoltãtor. Faptele cazului suntcunoscute, dar uitate. Le amintim pe scurt.În ultimii ani ai celui de al doilea Imperiu ºimai ales dupã cãderea lui Napoleon III ºiproclamarea republicei, curentul reacþionar,enormul val de denigrãri ºi de calomniicontra lui Napoleon I au depãºit ultimele li-mite ale injustiþiei. Actul monstruos al Co-munei dãrâmând în prezenþa germanilorînvingãtori Coloana Vendôme pe un pat debãlegar a avut un caracter simbolic.

Printr’o nebunie pe care numai imbe-cilitatea pasiunilor politice, singurã, o poateexplica, Franþa, a doua zi dupã înfrângereaei pãrea cã vrea sã ºteargã ºi sã ferfeniþeascãcele mai glorioase pagini din istoria sa, sã-ºi deprecieze ºi sã-ºi murdãreascã o epopeemilitarã cum nici un popor n’a avut în ana-lele sale.

Béla Bartók în scrisori inedite

Continuare în pagina 22

Urmare din pagina 20

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

21Zodii în cumpãnã, iarna 2008

22

S’au dezgropat pamfletele englezeºti ºicele ale emigraþiei. Bonaparte redevine “Cãp-cãunul din Corsica” (“l’Ogre de Corse”).“Vorbele femeilor ranchiunoase ca alde Ré-musat, bârfelile lacheilor goniþi ca acel hoþde Bourrienne, fãcurã autoritate. Cel maimic viciu care se reproºa Impãratului eraincestul; singura scuzã care se invoca înfavoarea lui era epilepsia” (François Cop-pée, în Etude sur “Napoléon intime” parArthur-Lévy, apãrut în Le Journal din 9Martie 1893).

A trebuit sã vinã - dupã epoca în carenumele lui Napoleon era obiectul execraþieifrancezilor, care a culminat cu analizacarac-terului lui Napoleon fãcutã de Taine,în monumentala operã Les Origines de laFrance contemporaine, prin care s’a vruta se aduce “o loviturã decisivã renumeluilui Napoleon” (François Coppée), un Arthur-Lévy cu Napoléon intime sã respingã, ex-trem de documentat, studiul lui Taine îm-potriva autoritãþii ºi talentului acestuia. A fostmomentul în care “D’un seul coup d’ailel’aigle de la Grande-Armée réprit sa placelégitime, la plus haute” (Fr. Coppée, op. cit.,loc. cit.; în traducere: “Dintr’o singurãbãtaie din aripã, vulturul Marei-Armate ºi-areluat locul sãu legitim, cel mai înalt”). S’aobservat atunci - cum frumos spune poetulFrançois Coppée - cã “torentul de acuzaþiiºi de injurii (grave) a alunecat pe gloriileim-periale fãrã sã le murdãreascã, precumo aversã pe Arcul de Triumf” (ebda). Acestom, Napoleon, excepþional, fãrã îndoialã,dotat cum puþini au fost vreodatã, ar fi rã-mas - fãrã un Napoléon intime ºi nume-roase alte publicaþii care sã trezeascã patrio-tismul francez ºi nevoia de dreptate ºi deadevãr, înecat în apele mici stãtãtoare ºi fãrãimportanþã.

În mai mic - ºi în cu totul neasemuit ºineasemuibil, ci numai cât este vorba denoroc -, ce putem spune acum despre Egis-to Tango este cã pe el nu l-a întâlnit acelnoroc care sã-l arate lumii aºa cum a fost,un geniu al notelor muzicale. Ca mulþi alþii,el a rãmas doar în filele unor gazete pierduteazi, deloc rememorate ºi în arhive fãrã cãu-tare. A fost desigur un om de geniu cum ºiun om dotat cu profunde sentimente fami-liale, de prietenie, de bunãtate, de gratitudineºi cordialitate, ca toate caracterele alese decare societatea se bucurã. Astfel, citãm din“Ricordi di carriera” câteva cuvinte dintr’oinvitaþie adresatã lui Egisto Tango de patrucritici muzicali - toþi italieni -, aflaþi la hotelulRitz în Budapesta, în anul 1920, pentru co-mentarea în gazete a concertelor din acelan ce aveau sã se þinã la Opera Regalã localãal cãrei ºef de orchestrã era prietenul lorEgisto Tango:

“… si beve si ride/ si gioca si canta/ anon sara tanta/ la gioia ahi se/ qui Tangonon’ c’e!// Mercoledi 15 - ore 17.// Fraka,Toncsi, Frici, Piri”.

“Se bea se râde se cântã, dar nu va fimare bucuria dacã, vai, Tango nu e cu noi!”Acesta era omul! Dirijorul era genial! O spunîn repetate rânduri criticele apãrute în ga-

zetele timpului. Îndreptãþeºte aceastã afir-maþie ºi scrisoarea autografã ineditã a luiCarl Nielsen adresatã din Copenhaga luiEgisto Tango (v. COMPLETÃRI, infra).

Béla Bartók, Zoltán Kodály ºi EgistoTango au fost trei prieteni buni; din pãcate,istoricienii muzicii - nici unul dintre ei - nui-a amintit ca atare; acest terþet al prietenieiapare limpede dintr-un articol al lui ZoltánKodály, publicat în periodicul maghiar“Nyugat” din 1918, 1 Iunie, cu prilejulreprezentãrii operei “Castelul lui Barbã-Albastrã”, care a avut loc, în primã audiþie,în Mai 1918, compusã de Béla Bartók în1911, pe când era în vârstã de numai 20 deani, aºa cum, de altfel, prietenul Zoltán, însemnalarea evenimentului - prima premierãa acestei opere - nu uitã sã aminteascã.“Nyugat” a fost o revistã de avangardã ºireformã literarã (“Reformliteratur Zeit-schrift”) orientatã spre Vest (“Nyugat”=“Vest”) scoasã de poetul ungur Ady Endre,cel care a inaugurat era lirismului modernîn þara sa.

Citãm, din articolul respectiv, partea careintereseazã:

“… Die Vorstellung - B. Bartóks‘Blaubart’ -, war eine der schönsten derSaison. Kapellmeister Tango hat schon imvorigen Jahre bewiesen dass man nichtUngar und 20 Jahre alt zu sein braucht, umdie neue ungarische Musik zu verstehen.Den Schlüssel zu jeder neuen Kunst verleiht:Begabung - offene Aufnahmsfáhigkeit, -wahres technisches Können. Ein echterKünstler nahm sich diesmal eines echtenKunstwerkes an, - ohne herablassendeKapellmeister-Pose, - und so konnte dieseMusik so erklingen, wie sie dem Componis-ten vorgeschwebt haben mochte.

Zoltán Kodály”.Ajunºi la capãtul acestei prezentãri,

trebuie sã amintim, cum obiceiul cere, cãBéla Bartók emigreazã, în toamna anului1940 în USA, unde se ocupã, îndeosebi,cu lucrãri ºtiinþifice la Universitatea Colum-bia din New York (Columbia UniversityNew York), culege folclor local pentru acãpãta o mai largã viziune în temã întrusistematizarea întregului material adunat,compune muzicã pentru orchestrã (un“Concerto”, “Sz. 116, 1943” este una dinbriliantele sale lucrãri), ºi îºi organizeazã,din când în când, concerte de pian. Ultimeleopere create în America poartã urmele seni-nei înþelepciuni. Moare la New York în ziuade 29 septembrie anul 1945; printre opereleneterminate a rãmas ºi un “Concerto pentruviolã ºi orchestrã” pe teme populare româ-neºti din Bihor, în care ºtiinþificul îºi dãmâna cu melodicul. În 1955, i se acordãPremiul Internaþional pentru Pace, PostMortem.

Dacã împrejurãrile i-ar fi fost favorabile,Béla Bartók ar fi putut deveni un crez. Eleste deja un mare precursor al lumii mo-derne. El este descoperitorul stilului mariimuzici, al celei adevãrate, autentice, legatede sufletul nealterat al omului, cel ce vinedin - ºi merge cãtre - veºnicie!

Continuare în pagina 23

Urmare din pagina 21Béla Bartók în scrisori inedite

22Zodii în cumpãnã,

iarna 2008

NOTà COMPLEMENTARÃ. Pe EgistoTango l-am cunoscut pe când eram copil, maiîntâi în casa mãtuºei noastre, din partea mamei,Elena -Lenuº Vasilescu, nãscutã Iacomi, ofamilie de intelectuali moldoveni din Vaslui.“Tanti Lenuº” avea trei fete ºi un bãiat: Silvia,Viorica-Aretia, Cecilia ºi Dumitru (Miticã).Silvia - cea mai mare - era casnicã (studiaseartele frumoase), Viorica ºi Cecilia eraucântãreþe cu angajament la Opera Românã dinBucureºti (Viorica sopranã, Cecilia altistã) iarMi-ticã maior de aviaþie. Egisto Tango eracãsãtorit cu Viorica-Aretia, fata mijlocie a luiLenuº.

Când l-am vãzut pentru prima oarã (maitârziu aveam sã-l revãd aproape cu regularitateanualã sau de câte ori venea în Bucureºti, undeîºi construise o vilã frumoasã în curtea socrilorsãi din strada Costache Negri nr. 23, situatã înselectul cartier Dr. Lister), mi s’a pãrut unmecanism plin de energie, în continuã miºcare,întrebând sau cãutând ceva; mic de staturã,cu capul ascuþit ºi mâinile subþiri parcã tãiateîn lemn cafeniu cizelate în linii fine ºi atrã-gãtoare, cu faþa deschisã de doi ochi vioi ºipãtrunzãtori în pupilele cãrora sclipea dinadâncul lor un smalþ auriu. Acest mecanismera totuºi fermecãtor, aducea cu el mereu voiabunã ºi armonia, invoca liniºtea.

Þin bine minte. De cum îl vedeam, mã uitamla mâna lui dreaptã urmãrind sã vãd ce face.Observasem cã, în afarã de timpul când þineaceva în mâna dreaptã - fie cã era la masã, fie cãera aºezat în fotoliu ºi uneori chiar când discutacu cineva -, degetele mâinii drepte se miºcaude parcã apãsau pe clapele nevãzute ale unuiclavecin imaginar în ritmul unei melodii auzitenumai de el. Acesta era, vãzut de copilul careîntre timp se fãcuse mare, dar îl vedea la fel,Egisto Tango, omul din familie ºi din societate.

S’a întâmplat odatã sã petrecem împreunão micã vacanþã de varã la mare, la Mamaia ºi laCon-stanþa. Era prin anii 1930. “Împreunã”însemna atunci: Egisto Tango, Viorica, soþialui, Pupi, fetiþa lor, Ignes, unica sorã a lui Tangocãreia îi plãcea România ºi se afla destul dedes în vizitã la cumnatele ei ºi la Lenuº. Eueram cu mama ºi cu fraþii mei mai mari, ªtefan(cel mai mare) ºi Neagoe. Ne aflam într’o dupãamiazã cu toþii pe terasa Cazinoului din Con-stanþa (datele sunt dupã însemnãrile fãcutepe fotografiile din albumele de familie). La oîn-gheþatã, la o prãjiturã, la povestiri. Pentruceata care eram se alãturaserã douã mese. Peacea vreme, dupã masa de prânz, în zilelefrumoase, începând de pe la orele 5-6, îºi fãceaapariþia pe terasa Cazinoului orchestra res-taurantului instalatã pe o estradã aºezatã pelatura care continua restaurantul cu terasa.Trecuse desigur de ceasurile cinci. Muzicanþiiîºi luaserã locurile lor ºi cântaserã deja primamelodie. Deºi eram copil, revãd scena cu toateamãnuntele care m’au impresionat. Pupi ºedeaîn faþa mea. Nu era mai mare de 4-5 aniºori.Invãþase sã se urce ºi sã se coboare de pescaun vitejeºte. Orchestra se pregãtea sãînceapã o nouã melodie. O vãd pe Pupiîndreptându-se în scaun, încrun-tându-ºiochiºorii ei mãriºori ºi negri, proptindu-ºihotãrât mânuþele de ºezutul scaunului,coborând ºi îndreptându-se energic cãtreorchestrã. S’a dus direct la dirijor ºi i-a cerutbagheta. Surprins, dirijorul s’a aplecat cãtre

mica solicitatoare ºi a întrebat-o zâmbind cât aputut el mai dulce: “Ce vrei sã faci mãtãluþã cubagheta mea?” - “Sã dirijez orchestra”. Miratpeste poate, dirijorul ºi-a îndoit genunchiulpiciorului stâng pentru a fi mai aproape deînãlþimea fetiþei ºi a urmat un scurt dialog (masanoastrã fiind la câþiva paºi de estrada muzi-canþilor - pe care trona proþãpit un contrabasmare cât o barcã - auzeam bine ce se vorbeape estradã, chiar ºi vorbele rostite mai înºoaptã):

- “Cum te chiamã pe matale?”- “Edith-Puppi Tango”.- “Aaa! Edith-Puppi Tango…” ºi dupã o

micã pauzã: “ªi ce este tatãl dumitale?”, aschimbat dintr’o datã tonul dirijorul carecontinua sã rãmânã aplecat pe genunchiul sãustâng lângã fetiþã.

- “Dirijor”.- “ªi dumneata”, dirijorul devenise reve-

renþios, “ºtii sã dirijezi?”- “Da. Dã-mi bagheta, te rog”.Fãrã sã protesteze, dirijorul a poftit fetiþa

pe locul lui, i-a dat bagheta, a spus muzicanþilorce sã cânte, iar Pupi, serioasã ºi încruntatã, aridicat mâ-nuþele în dreapta þinând bagheta -aproape tot cât ea de înaltã -, a cercetat cuochii de la stânga la dreapta pe muzicanþi, aridicat cãpºorul ei minunat acoperit de un pãrnegru lucios, buclat, ºi cu un gest svâcnit adat semnalul de început al melodiei. Cu ochiila noul dirijor - la fel ºi cei de la mesele în-vecinate care ascultaserã intempestivul dialog- muzicanþii au început sã cânte! Mânuþeledirijorului ºi cãpºorul sãu se miºcau în ritmulmelodiei de parcã întreaga orchestrã ar fi fostdirijatã de ele. La sfârºitul melodiei, aplecândºi ridicând bagheta, micul dirijor a fãcut semnorchestranþilor - miºcând în acelaºi timp, însus, ºi cãpºorul - sã se ridice. Dupã ce toþimuzicanþii au fost în picioare, ea s’a întors cãtrepublic, s’a aplecat de douã ori ºi a întins ba-gheta cu un gest solemn dirijorului adevãrat,mulþumindu-i. Acesta nu s’a putut stãpâni, aluat-o în braþe pe Pupi, a sãrutat-o ºi cu ea înbraþe, întrebând-o unde este tatãl ei, a venit laEgisto Tango, a aºezat fetiþa în faþa lui, i-asãrutat mânuþa care þinuse bagheta, s’a pre-zentat cu o plecãciune rostind cu vãditã emo-þie: “Aveþi un extraordinar urmaº la baghetã,care o sã vã semene!” Pupi a fost întradevãr orevelaþie! Aplauzele pentru ea au continuat ºidupã ce dirijorul ºi-a luat locul din faþa or-chestrei. În ochii lui Egisto Tango au lucit la-crimi. Bucuria noastrã a fost nesfârºitã. Totîncruntatã - pentru ea semn de importanþã -Pupi s’a aºezat pe scaun ºi a întrebat dacã arevoie sã mai mãnânce o îngheþatã de ciocolatãºi sã bea un sirop rece.

Acum, când mã gândesc la Egisto Tango,îl vãd cu ochii minþii tot aºa cum l-am vãzut pecând eram copil.

Egisto Tango este cel dintâi dirijor de geniucare a dovedit/arãtat cã dirijorul nu este osimplã rotiþã localã a practicei muzicale, cumera privit pânã la începutul secolului douãzeci,ci cã el (dirijorul) îndeplineºte un rol artistic ºisocial pe care nu-l avea înainte. Dirijorul de-vine astfel, ceea ce el este astãzi, adicã, cu untermen modern, o vedetã care atrage publiculmai mult decât opera/muzica. Egisto Tangoeste, în lumea muzicalã, primul dirijor europeande mãsurã mondialã.

23

Continuare în pagina 24

Béla Bartók în scrisori inediteUrmare din pagina 22

Foto © Dan Oprea

23Zodii în cumpãnã, iarna 2008

ADDENDA

1.

20 Febr. 1917Prea stimate domnule Dirijor!Direcþiunea Operei regale a hotãrît la timpul

sãu la cererea mea ºi spre marea mea bucuriesã încredinþeze mâinilor dumnea-voastrãreprezentarea lucrãrilor mele pentru orchestrã.În aceastã chestiune eu nu am vrut sã vãderanjez atâta timp cât momentul repre-zentãriinu era precizat. Acum însã, când acesta poatesã aibã loc cu cea mai mare probabilitate în 5-6 sãptãmâni, vã rog foarte mult sã aveþiamabilitatea sã mã primiþi în cursul sãptãmâniiviitoare, cu care ocazie vã voi putea deja în-mâna cea mai mare jumãtate a partiturii mele. Adoua jumãtate a ei, din pãcate existã numaiîntr’un singur exemplar, dupã care în prezentse copiazã vocile. Aceastã muncã trebue sãfie terminatã la 12 Martie aºa cã atunci vã vaputea sta la dispoziþie ºi aceastã parte.

La dorinþa dumneavoastrã voi putea cumare plãcere sã execut compoziþia în faþadumneavoastrã, prima parte din susmenþionatapartiturã, urmãtoarea eventual dupã partiturapentru pian.

Vreau încã sã menþionez cã eu înafarã deLuni înainte de prânz ºi Miercuri înainte deprânz vã pot sta oricând la dispoziþie, ºi cã vãrog sã-mi trimeteþi preþiosul dumneavoastrãrãspuns la Academia Regalã Ungarã de muzicã.

Cu expresia înaltei mele consideraþiuni,Al dumneavoastrã

Béla Bartók

2.

Suntem cu dumneavoastrã astã searã!Márta Bartók

Bãtrâna BartókToth Béla ºi Magdus (nepoþii mei)

Sãnãtate bunã!Bartók

Tóth Emilné (sora mea)Tóth Emil (cumnatul meu)

Fiúka Bartók (fiul meu)Ianuarie 1, 1918

3.

Budapesta, I.str. Gyopár 28.V.1921Iubite Maestru,mulþumesc mult pentru cele douã scrisori

ale dumneavoastrã ºi informaþii. Ne pare nes-pus de rãu sã aflãm neplãcutele veºti pe careni le comunicaþi despre dumneavoastrã. Spe-rãm cã între timp totul s’a îmbunãtãþit. Deasemenea suntem foarte triºti sã auzim cã înprezent trebue sã trãiþi fãrã de lucru. Totuºiaveþi rãbdare numai, trebue sã se iveascã pen-tru dumneavoastrã, curând, un câmp de acti-vitate. Aici situaþia la Operã este pe mai departesupãrãtoare. Kerner a renunþat la postul dedirector. Acum se cautã un om. Se vorbeºtedespre Kacsok (îl cunoaºteþi) ºi despre Reiner.Însã hotãrât nu este încã nimic. Eu am încheiatchiar în acest moment cu Opera un contract închestiunea “Mandarinului” meu. Mi s’au plãtitca avans 30.000 de coroane, aºa cã, în sfârºit,pot sã pun acum Opera în partiturã. Aceasta

îmi este, deocamdatã, lucrul principal: erapentru mine un continuu sentiment foarteneplãcut sã am aici neterminatã ultima meaoperã. Când, cum trebue sã fie reprezentarea,asta îmi este absolut egal. Fãrã cooperareadumneavoastrã, oricum nu poate fi nimic bunde aºteptat. Dacã va fi prea rãu, mã voi þine lamaximum cu totul departe de toatã bazaconia.Cum am spus, îmi este cu totul ºi cu totulindiferent.

Am citit o criticã de-a dreptul amuzantã în“Stampa” din Torino despre Cuartetul I (apoiuna mai serioasã -probabil din pana lui Gatti-în “Il Pianoforte”). Acela de la “Stampa” scrieca ºi când n’ar avea nicio idee de Strawinsky,Schönberg etc. De necrezut. Poate v’ar inte-resa un articol al meu în “Il Pianoforte” care sãaparã în caetul din Iunie: “ªcoala muzicalãmodernã în Ungaria”.

Dintr’o altã sursã am aflat spre regretulmeu cã preþurile în Italia, pentru locuinþã ºi hr-anã, se ridicã pe zi la 40-50 de lire. Aceastaeste prea scump pentru mine, aºa cã trebue cuinima îndureratã sã renunþ la planul meu de aveni acolo în vara aceasta.

Scrieþi-ne curând ºi detaliat. Aþi primit“Fabol” pe care vi l-am trimes acum 5-6 zile?Cu multe salutãri al dumneavoastrã Bartók.

Vã trimet pe repede un cordial salut ºidoresc mult-mult sã aflu curând cum le esteiubiþilor dumneavoastrã pãrinþi.

A dumneavoastrã Márta B.(cuvintele care urmeazã dupã semnãtura lui

Bartók au fost adãugate de soþia lui Béla Bartók,Marta, pe cele douã rânduri marginale dela pagina

2 scrise pe verticalã)

Note la aceastã scrisoare* În analiza pe care Harry Halbreich o face

operei lui Béla Bartók se afirmã cã primul dintrecele ºase “Cuartete pentru coarde” este “inspiratdin exemplul opusului 131 beethovenian” (cf. op.cit. supra, loc. cit.). Asemãnare nu înseamnã nu-maidecât inspirare. Înainte de toate trebue sã spu-nem cã acest “Cuartet I” criticat de “Stampa” dinTorino -ºi l-a “amuzat” pe compozitor- este, înacelaºi timp, ºi prima capodoperã compusã pe cândavea 27 de ani (Sz. 40, 1908). Dacã primele treibucãþi ale acestui Cuartet I încep într’un timpprogresiv accelerat -poate aceasta sã i se fi pãrutlui Harry Halbreich a fi fost inspirate dupã Bee-thoven- chiar dela începutul primelor douã mãsuria fugii lente iniþiale se gãsesc expuse cele douã-sprezece sunete ale gamei cromatice utilizatã înafara cadrului tonal, fapt care nu poate fi nicicumimputat unei inspiraþii dupã Beethoven, el fiindtributarul absolut al gamei diatonice (o gamã careprocede prin miºcãri legate/gradate ºi nu posedãdecât douã semitonuri) caracterizatã, în special, prininterdependenþa notelor între ele, unde sunetelesunt dotate cu drepturi ºi datorii ce le asigurã“funcþiuni ineluctabile de tonicã, de dominantã, desensibilã, etc.”. Dacã aºa ar fi fost, cum crede HarryHalbreich, Bartók s’ar fi referit de sigur, în vreunfel oarecare, la celebrul muzicant din Viena, elaminteºte însã pe Strawinsky ºi Schönberg,compozitori de epocã modernã -lângã compoziþiilecãrora Bartók se considera cã putea lua parte-,Arnold Schönberg fiind acela care a introdus pentruprima datã utilizarea gamei cromatice în afaracadrului tonalitãþii; cãci dacã, înaintea lui, un RichardWagner ºi un Gustav Mahler au îmbogãþit discursulmuzical fãcând uz de resursele gamei cromatice,aceºtia au fãcut-o excluziv numai ºi numai în cadrultonalitãþii. Schönberg a fost inovatorul care a pro-scris întrebuinþarea vechei game diatonice, supri-mând astfel orice þine de tonalitate ºi de exigenþeleei; cele douãsprezece sunete ale gamei cromatice -

de unde ºi denumirea de “dodecafonism” careexclude orice altã scarã sonorã- sunt autonome, elenu au decât funcþia lor sonorã proprie. Acest sistem,care rãstoarnã noþiunile cele mai solide ºi cele maitradiþionale/înrãdãcinate a fost întrebuinþat/preconizat de Schönberg în primele sale douãcuartete pentru coarde, el îl va organiza ºi generalizaîn deosebi în al sãu “Pierrot lunaire”, compoziþiicunoscute lui Bartók, ºi aceasta este cauza -credem-pentru care menþiunea lui se opreºte la Schönberg.Beethoven nu a întrebuinþat în niciun fel, în com-poziþiile sale, gama cromaticã. Iatã cum asemãnarenu înseamnã numaidecât inspirare. Marginal,rãmâne pentru noi o întrebare: a cunoscut Bartók,la data când scrie lui Egisto Tango despre criticadin “Stampa”, ºi lucrarea lui Schönberg “Méthodede composition avec douze sons” apãrutã în 1921,pe lângã lucrãrile lui atonale (1908/1909)? Dacã da,putem afirma cã informaþia ºi cultura muzicalã a luiBéla Bartók au fost enorme, extraordinare, ele defi-nesc ºi contureazã omul care ºi el a fost extraordinarºi mai cu seamã un excepþional prieten.

* Din aceastã scrisoare mai desprindem ºi unalt fapt: marea amãrãciune a lui Bartók provocatãde acuzaþia de “înaltã trãdare” adusã lui de “ºoviniºtiiunguri” în 1920 (v. supra) din care decurge intenþiacompozitorului de a se stabili în Italia dupã cum îiera “planul”, zãdãrnicirea acestui “plan” fiind - de-sigur pentru început- vieaþa prea scumpã în Italiapentru el. Amãrãciune la Amãrãciune.

4.

Budapesta, I. str. Gyopár 2, 18 Iulie 1921.Iubite Maestru!Nu vã pot spune cât de profund m’a în-

tristat scrisoarea dumneavoastrã. Aþi fi meritatde bunã seamã o soartã mai bunã! Faptul cãvreþi sã veniþi înapoi la Budapesta, mã facetare temãtor în interesul dumneavoastrã, cutoate cã eu aº vrea foarte mult sã vã vãd aici.Cãci situaþia pentru dumneavoastrã pare sãfie numai aici mai rea decât oriunde. Relaþiilemuzicale nu s’au îmbunãtãþit nici cât de puþin,înafarã de aceasta gurile rele ar putea spunecã veniþi înapoi numai pentrucã nu aþi gãsitnicãiri un angajament etc. Cum ar putea fi cupredarea de lecþii, aceasta fireºte nu ºtiu; nuam nicio idee dacã s’ar putea trãi aici din aºaceva. Însã una mi se pare mie a fi sigur: cãdumneavoastrã ca dirijor aici ºi acum abia deaþi putea obþine o poziþie astfel ca prin acestmijloc sã vã câºtigaþi pâinea. Din pãcate eusunt -dupã cum foarte bine ºtiþi- cu totul ºi cutotul fãrã putere ºi certat cu cercurile oficialealtfel aº fi fãcut totul ca sã vã câºtigãm pentrunoi. Totuºi am sã fac puþinul pe care încã l-aºmai putea, pentru dumneavoastrã, îndatã dupãprimirea scrisorii dumneavoastrã. Vorbesc cuDohnányi care cu mare plãcere vã va propunela Societatea Filarmonica pentru 1-2 seri caoaspete-dirijor, cu atât mai mult cu cât So-cietatea în Oct. Nov. ºi Dec. oricum vrea sãþinã concertele sale cu un oaspete-dirijor(Dohnányi este în acest timp în America).Într’acestea hotãrârea depinde de ComitetulSocietãþii, pe de altã parte chiar dacã vã invitã,bani abia dacã se pot câºtiga câþiva la aceastãtreabã (toate astea mi le spunea Dohnányi,care de asemenea a notat adresa dumnea-voastrã, astfel ca sã aflaþi direct dela SocietateaFilarmonica despre hotãrâre, însã - socotesceu - abia în toamnã). Apoi am vrut sã vorbesccu Kemenes, el este însã deocamdatã în con-cediu ºi nu este în Budapesta, aºa încât cu elnumai în Septembrie aº putea vorbi.

Atunci m’am dus la groful Banffy. El mi-aspus cã el este unul dintre aceia care s’ar bu-cura cel mai mult dacã dumneavoastrã aþi puteagãsi aici o sferã de activitate. Din pãcate -adãugã el- nu stã în puterea lui sã poatã obþineceva profitabil pentru dumneavoastrã, do-meniul sãu de activitate fiind al altor strãineafaceri, el nu are, se înþelege dela sineºi, niciundrept sã se pronunþe în chestiuni culturale.Totuºi vrea sã încerce ceva, ºi anume vrea sãroage pe baronul Vlassics sã vã angajeze -conform propunerii dumneavoastrã- pentru oserie de reprezentãri la Operã. De asemenea i-am dat ºi lui adresa dumneavoastrã, aºa cãveþi afla hotãrârea de acolo.

Eu momentan nu am niciunele griji ma-teriale; totuºi sunt foarte foarte ostenit, des-gustat ºi nemulþumit cu situaþia muzicalã, atâtde nemulþumit cã nu mai am de loc nicio plã-cere pentru asta. Deja din 1919 n’am maicompus nimic. Acum plec pentru 6 sãptãmâniprin þarã (scrisoarea dumneavoastrã a sositexact la vreme); la întoarcerea mea în Sep-tembrie voi încerca încã sã vorbesc cu Ke-menes. - Dorinþa mea cea mai mare ar fi pentrudumneavoastrã ºi în interesele dumnea-voastrã, ca sã primiþi un angajament undevaîn altã parte. - Cu cele mai bune salutãri delanoi toþi ºi de asemenea dela Kodály

al dumneavoastrã Bartók.

Note* ªi din aceastã scrisoare, ca ºi din precedenta

(scrisã cu douã luni mai de vreme) se vede cât demult l’au afectat pe Bartók acuzaþiile ce i s’au adusde factorii politici (ºovini/iredentiºti) în anii ce auurmat primului rãzboi mondial, ce au culminat înanul 1920 cu acuzaþia de “înaltã trãdare”, care l-adesamãgit ºi desafectat total: “Deja din 1919 nuam mai compus nimic” scrie Bartók descurajatprietenului lui de peste hotare (v. supra, loc. cit.,din scrisoare).

* Într’un alt chip, adiacent însã temei ºovinism,vrem sã notãm cã acel grof Bánffy cãtre care s’aîndreptat Bartók ca sã-ºi ajute pe prietenul sãuEgisto Tango era fiul baronului Dezso Bánffy, ompolitic ungur fost prefect în Transilvania, deputatºi prezident al Camerei, membru al Camerei mag-naþilor ºi preºedinte de Consiliu în 1895; el “a fondatîn 1904 un partid nou care nu s’a putut impune; afost un mare adversar al naþionalitãþilor din Ungariaºi a luat mãsuri contra lor de câte ori a putut” (Gh.Adamescu). Oare tânãrul grof Bánffy sã nu-l fi aju-tat pe Egisto Tango, oricât de cãlduroasã ºi insistentãva fi fost rugãmintea lui Bartók, pentrucã în urmaºstãruia realitatea Proverbialã “ce naºte din pisicãºoareci mãnâncã”?

* Gândul emigrãrii (dupã acuzaþia din 1920) l-a urmãrit constant pe Béla Bartók. Acea impre-sionantã “Cantata profana” (Sz. 94, 1930) compusãdupã o veche legendã a plaiurilor carpatice “Cerbiifermecaþi” cunoscutã de Bartók, simbolizeazã, cums’a remarcat deja, “setea de libertate a compozi-torului însuºi” (Harry Halbreich).

* Dohnányi este pianistul ºi compozitorulErnst von Dohnányi (nãscut la Preßburg în27.7.1877 ºi mort la New York în 9.2.1960) coleg/contemporan cu Béla Bartók. A fost mai multapreciat ca pianist (ºi ca “von”) decât ca muzicantcomponist.

ADDENDA

24

Béla Bartók în scrisori inedite

Urmare din pagina 23

NOTÃ COMPLEMENTARÃ. Carl Nielsen(9.6.1865-3.10.1931) este unul din cei mai pu-ternici simfoniºti pe care Danemarca l-a datlumii, “pe care ne putem permite” - spunemuzicologul Harry Halbreich cãruia Conser-vatorul Naþional Superior de Muzicã din Parisi-a decernat, la vremea sa, premiul I pentruistoria muzicii - “sã-l opunem contemporanuluisãu Sibelius”. Despre Sibelius, acelaºi HarryHalbreich noteazã: “Cazul lui Jean Sibelius(1865-1967) este extraordinar: þãrile nordice ºianglosaxone îl salutã ca un geniu ºi ca unuldin cei mai mari simfoniºti dupã Beethoven, întimp ce Germania ºi Olanda îl primesc cu rezer-vã, iar Franþa îl ignorã” (în la Musique 2,Larousse, 1965, p. 286; am transcris acestpasaj, în deosebi, a propos de mersul pe caleanorocului, supra). Carl Nielsen “a eclipsat petoþi contemporanii ºi succesorii imediaþi, caomonimul sãu Ludolf Nielsen (1876-1939),violonistul Fini Henriques (1867-1940), ger-manizantul Paul von Klenau (1883-1946)”(Harry Halbreich, ibid., p.284).

Valoarea scrisorii inedite prezentate a luiCarl Nielsen e mare. În primul rând, ea estemãrturia unui fapt impresionant ce credem a-ifi fost grijã continuã ºi obicei: compozitorulºi-a revãzut mai toate lucrãrile sale, atunci cânda avut prilejul, spre a le perfecþiona ºi accen-tua: peste o sutã de compoziþii ºi douã opere:Saul und David ºi Maskerade. În chiar anulmorþii - exact ºapte luni mai de vreme - lucraîncã - aceasta se deduce clar din scrisoare - ladarea formei definitive a operei Maskarade(Maskerade), operã pe care a compus-o în1906/1907. În al doilea rând, ea pune înevidenþã un fapt - de fapt un început în do-meniul artei dirijorale - nesezisat pânã acum.Alegând ca dirijor al operei sale pe EgistoTango, a cãrui deosebitã capacitate ºi mãiestrieinterpretativã îi era bine cunoscutã încã demultã vreme - Egisto Tango dirijase în Copen-haga între anii 1928-1929 o serie de concertesimfonice ºi câteva opere, afirmaþia dinscrisoare: “Ich kenne Sie schon!” este o aluziela acea vreme - la aceasta adãugându-se ºireputaþia europeanã a “Maestrului”, el deose-beºte - am zice mai bine: descoperã - în EgistoTango pe dirijorul ajuns sã joace un rol artisticºi social recunoscut, deosebit de preþios, atât

Redãm, în traducere, scrisoarea lui CarlNielsen (v. facsimil). Scrupulozitatea compo-zitorului se remarcã pânã ºi în grija ce punepentru exprimarea sa cât mai corectã în limbagermanã faþã -în fond- de un strãin carestãpânea însã bine limba din þara care ledespãrþea patria.

Copenhaga, 1-7-31

Iubite, stimat Maestru Tango!Mulþumesc mult!Copistul se ocupã sã punã în ordine par-

titura de orchestrã ºi sã sperãm cã ºi cântãreþiisunt destul de departe cu studiul astfel cã -dacã dumneavoastrã reuºiþi sã veniþi- totul sedesfãºoarã ca pe rotiþe.ªtiþi dumneavoastrã,când ajungi în vârstã ca mine, evenimenteleartistice devin din ce în ce mai rare ºi aceastãtensiune ºi aºteptare ce în tinereþe se simt atâtde fericit sunt cu totul altfel cu anii.

Totuºi trebue sã spun cã mã bucur pentruaceasta, când mã gândesc cã dumneavoastrãveþi studia în Copenhaga “Mascarada” mea.Vã cunosc bine deja!! (teribil de simplist scriuastãzi nemþeºte, dumneavoastrã înþelegeþi însãcã vã sunt recunoscãtor ºi cã sunt foarteîncordat).

În chiar acest moment am multe de fãcutaºa cã deocamdatã doar salutãri cordiale de laal dumneavoastrã foarte devotat

Carl Nielsen.

faþã de propria-i operã (în ocurenþã Maska-rade) a cãrei valoare urma sã triumfe sub vrajabaghetei, cât ºi faþã de publicul ce venea sã oasculte atras desigur nu numai - sau nu atât -de numele compozitorului, cât de faima diri-jorului. Acel “Vielen Dank!” cu care se începescrisoarea, fãrã nici o altã explicaþie, mãrturi-seºte deplina satisfacþie a lui Carl Nielsen cãEgisto Tango a primit sã dirijeze la CopenhagaMaskarade; este totodatã ºi o marcã derecunoaºtere a reputaþiei de care se bucura înlumea compozitorilor din Europa dirijorulitalian, acesta trecând, fãrã îndoialã, nu numaiînaintea acelora din Copenhaga sau Danemar-ca, ci ºi a tuturor celor mai mult sau mai puþincunoscuþi din þãrile occidentale, invitaþi sãdirijeze producþiile muzicale ale compozitorilor(de bunã seamã celebri), cu al cãror nume CarlNielsen va fi fost desigur la curent. Alegerealui s’a îndreptat însã, ferm, cãtre baghetavrãjitã a “Maestrului Egisto Tango”! Repre-zentarea operei Maskarade avea sã fie un maresucces. La premierã au asistat ºi regele Dane-marcei Christian X ºi primul ministru, care eraun socialist democrat. Pentru Egisto Tango -un triumf! I s’a oferit conducerea, pe viaþã, aorchestrei Operei Regale din Copenhaga. Lainsistenþele lui Carl Nielsen, Egisto Tango vaprimi oferta ce i s’a fãcut ºi dupã îndeplinireacontractelor ce avea în curs, se va muta, defi-nitiv, cu familia sa, în capitala Danemarcei, undeva rãmâne, ca dirijor, pânã la sfârºitul vieþiisale. Marele prestigiu de care se bucura EgistoTango a condus la înfiinþarea în Copenhaga aAcademiei de Operã, o instituþie care ºi azi îºiare faima ei alãturi de aceea a ConservatoruluiRegal de Muzicã ºi a Academiei Regale de ArteFrumoase.

Egisto TangoPicturã de Ödön Márffy

Carl Nielsen

24

Zodii în cumpãnã,iarna 2008

5.

Budapesta III/25Iubite prietenfoarte bucuros, cã în sfârºit aflu despre

dumneavoastrã ceva nou, în special soþia meavã previne sã fiþi mai atent cum vã purtaþi cutimpul ºi cu energia, decât ultima datã. Rã-mâneþi astfel veºnic tânãr.

Bartók a primit scrisoarea dumneavoastrãdeºi cu puþinã întârziere ºi i-a rãspuns probabilînainte de plecare. El vine înapoi abia cãtre 7Mai dupã cum veþi ºti (Londra, Paris, Frank-furt).

Sã sperãm cã aceastã cãlãtorie îi va fi foartereconfortantã.

Nu scrieþi nimic despre activitatea dum-neavoastrã, probabil nu fãrã motiv. Aici nus’a’ntâmplat mai nimic. Ultima noutate esteOpera lui Dohnányi, care a fost foarte bineînvãþatã, Kerner ºi-a luat treaba foarte în seriosºi el (D.) însuºi a lucrat foarte mult la studiu.Când veþi fi liber? Veniþi încã înainte de sezon,sau abia în varã? Ce planuri aveþi pentru anulviitor?

(scrisoarea aparþine lui Zoltán Kodály ºi arãmas nesemnatã).

ADDENDACOMPLETÃRI

COMPLETÃRI

În foto: Bartók ºi Kodály, aºezaþi, studiind partituri, într-un grup de prieteni

25

Bela Bartok – etnomuzicolog, compo-zitor, unul din întemeietorii folcloristiciimuzicale moderne – s-a nãscut pe teritoriulRomâniei, la Sânnicolaul Mare din judeþulTimiº, în 1881. Acolo, în spaþiul plin depoezie al strãvechiului þinut, s-a trezit inte-resul viitorului compozitor pentru folclor,s-a pus baza percepþiei culturii naþionale.Influenþa impresiilor din copilãrie este denetãgãduit. Înnoind lexiconul muzical, Bar-tok a creat opere pãtrunse de o profundã ºiinspiratã sinceritate, având ca punct de ple-care valorificarea folclorului, ºi în primulrând, a celui românesc.

Întreaga viaþã Bartok a fost fermecatde vraja muzicii româneºti, de com-ponentele melodice ºi ritmice, de diversitateaarmonicã, de expresivitatea timbralã.

Dintre cântecele culese, transcrise ºi cla-sificate de el – peste 10 000, mai mult de otreime aparþin folclorului nostru. Numai înperioada 1909 – 1918 Bartok a vizitat decirca 30 de ori Transilvania, înregistrândpeste 3500 de cântece, dansuri ºi melodiiinstrumentale, sintetizând materialele culeseîn urmãtoarele capitole: Versul popularcântat, Clasarea melodiilor populare,Despre diferitele “categorii” ale cânte-cului românesc (colindele, melodiile denuntã, melodiile de înmormântare, jocurile,hora lungã maramureºeanã (doina propriu-zisã), cântecele propriu-zise (“dialectele”muzicale ardeleneºti), repertoriul pãstorescºi instrumentele muzicale populare).

„Cântecele valahe sunt cele mai exoticedin tot ce mi-a fost dat sã întâlnesc” – ex-plica el. Muzica popularã româneascã do-minã invariabil interesele-i folclorice.

Interesul lui Bartok faþã de cultura româ-neascã ºi-a gãsit reflectare ºi în studiile saleºtiinþifice: De ce ºi cum sã culegem muzicapopularã?, Muzica popularã ºi însem-nãtatea ei pentru compoziþia modernã,Scrieri mãrunte despre muzica popularãromâneascã, Însemnãri asupra cânteculuipopular, º.a.

Cultura muzicalã popularã este prismaprin care asimileazã ºi cunoaºte lumea în-conjurãtoare, este baza pe care îºi întemeiazãcompozitorul creaþia. Este ºi credo-ul luiBela Bartok, de aici ºi caracterul indiscutabilal concepþiei fiecãrei creaþii. În 1909 iaunaºtere cele Douã dansuri românesti pen-tru pian, iar în 1915 Bartok creeazã Sona-tina pentru pian pe teme populare româ-neºti ºi Dansuri populare româneºti pen-tru pian. Tot atunci apar Colindele si Nouãcântece româneºti. În 1913, la Bucureºti,vede lumina tiparului Cântece poporaleromâneºti din comitatul Bihor, culese ºinotate de Bela Bartok (prima publicaþieeditatã sub patronajul Academiei Române).Pe parcursul anului 1915 Bartok a scris maimulte lucrãri pe teme româneºti în care aredat cu o excepþionalã subtilitate ºi profun-zime stihia dansului popular ºi a folcloruluiritualic: Sonatina ºi Colinde româneºtipentru pian, douã piese corale a cappella,nouã prelucrãri pentru voce ºi pian ºi mini-atura Dansuri româneºti, care este o perlãa pianisticii universale. În 1917 urmeazãPatru dansuri populare româneºti pentruorchestrã de camerã. În 1918 Bartok com-pune Douã cântece populare româneºtipentru voci de femei, operã încã ineditã.

În 1930 apare una din cele mai impor-tante creaþii – cantata Nouã cerbi nãzdrã-vani, ºi ea un rod al inspiraþiei folcloriceromâneºti. Cunoscând la perfecþie limbaromânã, Bartok traduce ºi textul baladei înmaghiarã. Peste 10 ani, la München, apareculegerea Muzica popularã a românilor

din Maramureº. În 1935 la Viena apare vo-lumul Melodii de colinde româneºti. Celetrei importante culegeri de folclor româ-nesc dovedesc, pe lângã valoarea lor muzi-calã intrinsecã, cã provin dintr-o mare ve-chime ancestralã, probã a continuitãþii neîn-trerupte, atât geografic, cât ºi istoric.

Nu toate lucrãrile lui Bela Bartok au fosteditate. La Biblioteca de Artã a UniversitãþiiColumbia din New York se pãstreazã celetrei volume ale manuscrisului Cântecul po-pular românesc, ce includ 4298 de textenotografiate – cu adevãrat o enciclopediede chipuri, gânduri, sentimente, ce repre-zintã toate aspectele universului naþionalromânesc.

“Muzica popularã este pentru compo-zitor acel ceva cum este ºi natura pentrupeisagist”, scria Bela Bartok.

Folclorul bihorean a ocupat un loc aparteîn creaþia muzicologului, apreciindu-l drept“cea mai minunatã muzicã popularã…carechiar luatã ºi în chip absolut e atât de fer-mecãtoare, încât ar putea-o admira toþi oa-menii de muzicã ai Europei.” Bihorul estebine delimitat geografic ºi unitar în laturacreaþiei spirituale, cu o creaþie arhaicã bineconservatã. Bartok însuºi mãrturiseºte:“Schimbarea radicalã a gustului muzical seface pe cât se pare la români mult mai încetdecât la vecinii lor. Iatã de ce s-a pãstrat ostare de lucruri arhaicã, aproape medievalã,ca cea din Bihor…Graniþa lingvisticã estetotodatã în Bihor graniþa cea mai tãioasã ºipentru muzica popularã…”

Valoarea melosului popular bihorean,bogat ºi arhaic, ºi-a gãsit confirmarea însintagma “cântecele fãrã de seamãn dinBihor”, determinându-l pe Bela Bartok sãalcãtuiascã, în anul 1910, o colecþie de cân-tece populare româneºti, pe care le-a culesdin satele celor douã subzone repre-zentative ale Bihorului: Valea Criºului Negruºi Valea Criºului Repede (în total 376). Bar-tok va reveni în Bihor în anii 1911, 1912,1914, 1917, ajutat fiind în tot acest timp deprofesorul de muzicã beiuºean Ion Buºiþa,care i-a notat o parte din texte ºi cu carepoartã nenumãrate corespondenþe. Cân-tecele publicate în colecþie (1913), sunt celemai vehiculate în împrejurimile Beiuºului ºievidenþiazã formele muzicale tipice ale zonei.Melodiile neincluse aici vor intra în Melo-dien der Rumanische Colinde (Wieh-nachtslieder) 484 Melodien mit einemeinleitenden aufsatz ºi în cele cinci volumeapãrute postum, Romanian Folk Music(Haga, 1967, 1975), volume care cuprindîn plus încã 485 melodii bihorene, deci untotal de 798: arii de dans cu text, colinde ºicântece de Crãciun, cântece ceremonialede nuntã, cântece funebre, cântece propriu-zise, cântece de joc, doine, muzicã instru-mentalã cântatã la vioarã – melodii foarterãspândite ºi interpretate de þãranii români,

nu de lãutarii þigani – fluier, cimpoi, drâm-boaie. Versurile melodiilor au opt sau ºaptesilabe ºi nu sunt grupate în strofe. În timpulcântãrii, versurile de ºapte silabe primescunele completãri, diferenþiate dupã ter-minaþia finalã (vocalã sau consoanã). Bar-tok descrie ºi un obicei pascal al fetelor ºifemeilor mai tinere, precum ºi colindatul ºiturca.

În legãturã cu genul de cântec propriu-zis, Bartok emite în 1934 o tezã care punesub semnul întrebãrii autenticitatea cân-tecului bihorean: “În veacurile vechi sin-gurul gen neocazional al românilor a fostdoina propriu-zisã (horea lungã) ºi ea înArdeal ºi Banat este necunoscutã ca melodiecu text. Aici locul ºi rolul ei au fost preluatede stilul muzical pentatonic maghiar – se-cuiesc.” Tot astfel amendeazã Bartok stilulcadenþial pe treapta a II-a, ca fiind stilulcadenþial iugoslav.

Cercetãrile ulterioare au dovedit cã pen-tatonia româneascã exista ºi în spaþiul extra-carpatic, fapt ce dovedeºte cã pentatonianu este un apanaj naþional, ci o treaptã degândire muzicalã prin care au trecut toateetniile. Cadenþa pe treapta a II-a este ocaracteristicã ce aparþine unui întins spaþiudin sud ºi sud-estul european, din care fa-cem parte. Ea apare în cântarea greceascãanticã, cântarea bisericeascã bizantinã ºigregorianã, în folclorul mai multor popoarebalcanice.

Aceastã cadenþã nu înseamnã o in-fluenþã, cât o pãstrare a unei tradiþii muzicalevechi.

Doinele, numite în Bihor hori, reprezintãgenul cel mai important pentru precizareadialectului muzical bihorean. Ele sunt cântateºi de femei ºi de bãrbaþi, fãrã un prilej anu-me. Bartok le atribuie urmãtoarele carac-teristici:

- Melodiile de doinã se cântã pe diversetexte: balade, legende, cântece lirice,cântece ironice;

- Ritmul este parlando-rubato; prima,a doua ºi a cincea silabã a rândului pot fiprelungite, restul fiind optimi, convenþionalaksak;

- Scara caracteristicã: fa, sol, la , si b,(si becar), do, re, mi(b);

Pe lângã aceastã scarã , se mai întâlnesco multitudine de structuri arhaice:

- Tetratoniile fa, sol, do, re sau sol, la,do, re (derivate din tritonii). Cu apariþia ºiconsolidarea unuia sau a doi pieni în inter-valul Sol-Do ºi cu amplificarea materialuluitetratoniei în ambitus cu sunet superior deschimb – devenit ulterior sunet constititiv(la care se adaugã frecvent ºi prefixelemelodice cu caracter de anacruzã pentrufa sau sol, niciodatã însã constitutive) seajunge la structuri din cele mai diverse. Eleparcurg materialul sonor al pentatonieianhemitonice, al hexacordului, al hepta-

cordului, acesta din urmã prezentând ºisubstrat de bicord – tricord, ori de dublutricord. Toate prezintã variante modaleexcesiv de majore, minore, mixte, neutre –în funcþie de mãrimea intervalului de terþã,clãdit pe una din cele douã baze Fa ºi Do,ºi în funcþie de mãrimea intervalului decvartã clãdit pe Fa;

- frecvent apare tendinþa ca treapta aIII-a (faþã de cadenþa finalã), sã fie exe-cutatã natural sau cu o intonaþie între si be-car ºi si bemol, sunet pe care Bartok îlnoteazã b/2;

- Ambitusul oscileazã între fa-do saufa reb (în notaþie bartokianã VII-5 sau VII-6b)

- când apar si becar ºi mi bemol apareacustic 1, iar când avem si bemol ºi mi be-mol, apare frecvent ºi re bemol (acustic 2);

- Strofa are 3 rânduri, preponderant destructura AA1vA2v, cu cezura principalãdupã rândul al doilea, de obicei pe VII, cufinal ape sol;

- atunci când ambele cezuri sunt pe VII,aceasta e structurã autentic româneascã;

- frecvent între rândurile 2 ºi 3 se inter-pune o interjecþie sau un refren pe silabeleei, hai;

- Ornamentaþia impune o puternicãpersonalitate repertoriului bihorean;

- sunetele sunt legate între ele cu notede pasaj, înconjurate cu note de schimb,grupete, apogiaturi, mordente, care trans-formã întreaga melodie din treaptã în treap-tã învecinatã.

Este impresionantã execuþia acestorornamente mai ales de cãtre un grup care amai cântat împreunã. Bartok este uimit deprecizia cu care un grup de femei cântã,toate deodatã, vocalizele, ascendent, foartecomplicat, iar melismele rãmân neschim-bate de la strofã la strofã.

În ce priveºte cadenþele finale, Bartokgãseºte în folclorul bihorean 3 tipuri decadenþe:

a). V-I, unde finala sol este precedatãde grupa notelor fa, la , re;

b). IV-I, cu notele do, mib, sol, carepreced finala sol;

c). III-I, cu notele sib-re sau si-re, carepreced finala sol.

- Cadenþa finalã se face de obicei cusalt de terþã descendentã ºi nu se întâlneºecadenþa frigicã.

- Cvarta mãritã, lidianã, devine semnuldistinctiv al limbajului bartokian ºi baza sis-temului sãu de “axe” armonice.

Sistemul tonal armonic bartokian dove-deºte o filiaþiune directã cu impulsurile pri-mitive din folclorul arhaic românesc.

Toate acestea sunt probã pertinentã decontinuitate neîntreruptã a elementelor to-nale pe locurile ºi în sânul melodiilor popu-lare, folclorice, româneºti, în care acesteas-au pãstrat.

Bela Bartok si folclorul bihoreanStudiu de conf. univ. dr. Oana Lianu

,

BIBLIOGRAFIE:Alexandru, Tiberiu – Bela Bartok ºi folclorul

românesc, în RF, Bucureºti, I, nr.1-2, 1956Bartok, Bela – Cântece poporale româneºti

din comitatul Bihor, Librãriile Socec ºi C.Sfetea,Leipzig, 1913

Bartok, Bela – La musique populaire deshongrois et des peuples voisins, Budapeste, 1937

Bartok, Bela – Scrisori, prefaþã de ZenoVancea, Editura Kriterion, Bucureºti, 1976

Brãiloiu, Constantin – Opere, III, EdituraMuzicalã, Bucureºti, 1974

Brãiloiu, Constantin – Bela Bartok, Melo-dien den Rumanischen Colinde (Weihnacht-slieder), extras din SR, Bucureºti, nr.10-12, 1938

Datcu, Iordan – Dicþionarul etnologilor ro-mâni, Editura Saeculum, I.O., Bucureºti, 1998

Mârza, Traian – Folclor muzical din Bihor,Editura muzicalã, Bucureºti, 1974

25Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Felix Mendelssohn-Bartholdy,200 de ani de la nastere

Medalion de Corneliu Buciuman

,

Nãscut la Hamburg, în 1809, compo-zitorul, dirijorul ºi pianistul german FelixMendelssohn-Bartholdy provenea dintr-ofamilie de evrei înstãritã. Alãturi de cei treifraþi, Felix a avut parte de o complexã edu-caþie, în special muzicalã. Va avea profesorinume de referinþã în plan european.

De o generozitate grefatã de o deschi-dere spre valoare în arta muzicalã, tânãruluiFelix i se poate aduce un omagiu în redes-

coperirea operei lui Bach, dar ºi a lui RobertSchumann ºi Franz Schubert. Creaþia luiMendelssohn-Bartholdy conþine lucrãri ca-merale, oratorii, muzicã de scenã, simfonii,concerte º.a., toate remarcabile prin largarespiraþie ºi cantabilitatea liniei melodice, operfectã îmbinare între discursul muzicalºi sensul intim al lucrãrilor.

S-a stins din viaþa în toamna lui 1847,la Leipzig.

Fotografia din fundal: Statuia lui Bartok de la Budapesta.

26

- Kéri Gáspár, székelyhídi fogorvos 2002-ben, többév munkájának eredményeként megnyitotta a gálospetritájházat, melyet azóta folyamatosan tovább fejleszt. Mivolt az indítéka és a célja?

Az Érmelléken úgy vélekedtek, különösen az értel-miség, hogy ennek a vidéknek nincs jellegzetes néprajza.Ennek az ellenkezõjét próbáltam bebizonyítani a tájházlétrehozásával. A levegõt sem látjuk, mégis létezik, hiányátakkor vesszük észre ha elfogy. Ugyanígy a néprajzi értékeksem látszanak, de léteznek csak fel kell tárni õket ésbemutatni. Pusztulásuknak a nemzet szempontjából ép-polyan hatása van mint a levegõ hiányának az élõlényekszámára.

- Milyen anyagi forrás állt rendelkezésére a tájházlétrehozásában, esetleg kapott-e más természetû se-gítséget?

2005-ig az Illyés Köz alapítvány 300000 Ft-ossegítségét leszámítva teljesen saját pénzbõl gazdál-kodtam, 2006-ban és 2007-ben a Centrul Judeþean pentruConservarea ºi Valorificarea Tradiþiei Populare pályázatútján három melléképület áttelepítési költségeinek egyrészét magára vállalta. Sajnos 2008-ban a tájházak számáranem volt pályázati lehetõség és emiatt a készülõ szalacsitájházat nem tudtam befejezni.

Ballasa M Iván a Szentendrei Szabadtéri Múzeum voltcímzetes igazgatója, néprajzkutató többször járt Gálos-petriben és szakmai tanácsokat kapok tõle a mai napig is.

Szabó Ödön megyei tanácsostól több alkalommal iskaptam komoly segítséget, akinek oroszlán része volt azérmihályfalvi és érkörtvélyesi tájház létrehozásában is ésabban, hogy Székelyhídon épül a múzeum.

Gazda Klára kolozsvári egyetemi tanár, néprajzkutatódiákjaival egy hétig segítet leltározni a tájházban. A SóstóiMúzeumfalu igazgatójától Páll Istvántól többször kaptamszakmai tanácsokat. Tagja vagyok a magyarországi Tájházszövetségnek, melynek rendezvényei sokban segítenek atájház vezetésében, karbantartásában.

A bukaresti székhelyû Muzeul Þãranului Românpályázatot nyert „Helyi kulturális örökség és identitás’’címmel, melynek célja a romániai magánkézben lévõ

falumúzeumok és vidéki gyûjtemények megismertetése éssegítése, azért, hogy szakszerû kezelõi lehessenek a helyikulturális örökségnek. Ezek a múzeumok általában csekélyanyagi vagy szakmai támogatásban részesülnek annakellenére, hogy jelentõs kulturális örökséget képviselnek.A Muzeul Þãranului Român szakemberei országosan nyolcfalumúzeumot választottak ki, közöttuk volt a gálospetritájház is. Ez év áprilisában Mateianu Maria és MarinescuRodica néprajzkutatok öt napot töltötek Gálospetriben ésaz Érmelléken tanulmányozták a tájház anyagát, fotokatés interjukat készitettek!Szeptembet 22-26 között akiválasztott falumúzeumok tulajdonosai szakmai képzésenvettek részt Bukarestben. Párhuzamosan saját gyüjte-ményük anyagából, melyet elõzõleg Bukarestbe szál-litottak, egy idõszakos néprajzi kiállitást alakítottak ki afõvárosi múzeum szakembereinek segítségével. A pályázatkeretében a M.T.R megjelentetett egy könyvet, melybenbemutatják mind a nyolc falumúzeumot és gyûjteményt,ezen kívül a múzeum saját weboldalán is olvasható ez azanyag. Volt kerek asztal beszélgetés a kulturális miniszté-rium munkatársaival, akik informáltak a pályázati lehe-tõségekrõl. A M.T.R igazgatója elmondta, hogy a kultúrá-ban a decentralizáció elve fog mûködni, tehát a falumú-zeumok jelentõsége felértékelõdik. Hitelesebb az, ha akulturális örökséget helyben a saját környezetében õrzikés mutatják be. Eddig a hiányos vidéki infrastruktúra eztakadályozta.

- Mit jelent a tájház fogalma és milyen szerepe van akulturális örökség megõrzésében és a falu éltében?

A tájház egy bizonyos korban egy bizonyos társadalmiréteghez tartózó hagyományos parasztgazdaság bemuta-tása minden épületével, berendezésével, eszközeivelegyütt. A gálospetri tájház egy századfordulós középparasztgazdaságot mutat be. Általában tájháznak nevez-nek egy hagyományosan berendezett paraszt házat is,mert valójában magában hordozza a tájház lehetõségét,vagyis tájházzá fejleszthetõ. Az orvostanhallgatót isszólítják doktor úrnak, de csak akkor lesz a valóságbanaz, ha elvégzi az egyetemet. A tájházak az anyagi kultúra(épített örökség, tárgyak, bútorok stb.) megõrzésének

bástyái falusi környezetben. Ez a szerep különösenfontos a mai globalizált világban azért, hogy megõrizzüknemzeti sajátosságainkat.

A jelenkor faluja a kulturális önmeghatározás hosszúperiódusában található. Sajnos többnyire félresikerül avárosi globalizált kultúra és életforma falura való átül-tetése (termopán ablakok parasztházakon, nylon tornáczöld hullámpalából a már meglévõ falusi tornác elõtt,mindenütt betonozás a portán belül, régi pincék elejénekátalakítása, alacsony színvonalú falusi diszkó, televízióés számítógép mánia, falunapok szubkultúrája stb.).

A hagyományos paraszti életforma megszûnt, deannak terméke a népi kultúra egyedüli hiteles forrás ajelenkor falusi kultúrájának újjászületésében, mint ahogya kialakuló polgárság kultúrája, a reneszánsz az antikformák tovább fejlesztése volt!

A népi kultúra minden területén a több évszázadoskiválasztódás eredményeként az esztétikai tökéletességjellemzö és ezért ez követendõ példa. Faluhelyen hajla-mosak az emberek az utánózásra, sajnos a rosszat is, hanincs elõttûk jobb variáns. Ha valaki például „libaszár-nyasra” (lecsapott tûzfal) alakítja a ház elejét, mert azörökös (sokáig tart, nem kell gyakran javítani ), akkormajdnem az egész falu követi ezt, pedig helytelen.Gyakran mondják, hogy haladni kell a korral, ami aztjelenti, hogy minden hagyományosat el kell tüntetni,melyek helyére giccs és igénytelenség lép.

A falumúzeumok, tájházak egyik feladata ép az lenne,hogy bemutassák mi a jó és követendõ példa az anyagiés szellemi kultúrában, kiinduló pontjai lehetnének ajelenkor falusi kultúrájának megújulásának, valamint anépi építészeti emlékek védelmében.

Jelenleg a gálospetri tájház közremûködik aHajdúböszörményi székhelyû Hajdúsági Civil Központés Adattár Alapítvánnyal az érmelléki pincék védelmében.Leírás és fotó készül a még eredeti állapotban meg-maradt pincékrõl.

A kiadványt eljutatjuk az önkor-mányzatokhoz,iskolákhoz és más intézményekhez, ezenkívülfelvilágosító szórólap készül, melyet a pincetulaj-donosokhoz jutattunk el és a késõbbiekben talánpályázati pénzhez is jutunk, hogy segítsük ezek reno-válását eredeti állapotukba..

- Mi a tapasztalata hogyan viszonyul a helyi hatósága népi kultúra, az épített örökség megõrzéséhez?

Nagyon változó, de a negatív példa jellemzõ. Vanolyan polgármester aki szerint van ettõl fontosabb dolog,pedig ha a kulturális örökség pusztul az sohasempótolható utólag, de egy aszfalt út késõbb is megé-píthetõ, ha van rá pénz.

A helyi hatósági személyek általában nem értenekhozzá és közömbösek.

Természetesen van kivétel: Kovács Zoltán, érmi-hályfalvi polgármester sok gyötrõdéssel létrehozta avárosi múzeumot, Béres Csaba csak két hónapos polgár-mester volt és Székelyhidra hozta a Bábes- Bólyai egye-tem ez évi nyári néprajz táborát.

A polgármestereknek és parlamentereknek többetkellene tenniük a kulturális örökség megõrzésében.Különösen az épített örökség tekintetében van sokhiányosság: mûemlék épületeket nem megfelelõenállítanak helyre, templomok renoválásakor (különösenha nem mûemlék) szinte minden lehetséges hibátelkõvetnek.

- Milyen tervei vannak a jõvöben?A gálospetri tájházban a nagy munlûkálatok

befejezödtek de még nagyon sok aprolékos munkamaradt: leltározás, a tárgyak nagy részének konzer-válása, raktár helyiség biztositása, néprajzi programokszervezése, ezek mellett be kell fejeznem a szalacsi táj-házat és a székelyhidi múzeum létehozásában is résztvállalok.

A gálospetri tájházat kérésre nyitják ki, a megbízottgondnok Vajna Nóra, tel: 0748. 861. 875, lehetöleg elõzõnap jelezzék a látogatást.

Tájházak a kulturális örökség megõrzésében

Bihar és Szilágy megyenek az Ér és Berettyó között elterülõ vidéke. Nevét a rajta áthaladó Értõl kapta.A kora Árpádkor óta magyarlakta táj, nagy múltú borvidék, mivel az éghajlata kedvezõ erre a mesterségre.Székelyföld után a legnagyobb terület, ahol a romániai magyarság egy tömbben él. A Tisza, Szamos ésKraszna folyóknak fontos szerep jutott az Érmellék kialakulásában. A xx-ik sz. elejéig a helyiek borászatból,nád és fûzkötésbõl, valamint halászatból éltek. A vidék hosszú idõn át a mocsári táj arculatával voltegyedi a térségben, azonban az 1967-ben elkezdték a mocsár lecsapolását, melyel temérdek kárt okoztak.A kisebb tavak lecsapolásával egyidejüleg eltûntek azok a csodálatos növények és állatok, amelyekbenépesítették az Érmelléket. Északon a vidék bortermelõ felében számos község van, így: Tasnád,Szõdemeter, Pete, Malomszeg, Pér, Szalacs, Ottomány, Éradony, Székelyhíd, Szentjobb és Bihardiószeg.

A fent említett települések közül elsõsorban Bihardiószeget emelném ki, mivel a közelmúltban nagyünnepnek adott otthont a falu. A falubeliek egyaránt büszkék lehetnek a kulturális és történelmi múltjukra.A község ünnepe az idén XII. alkalommal került megrendezesre, melyet a település polgarmestere dr.Bacsó László már 5-dik alkalommal nyitott meg. A neves esemény keretén belül több színvonalas programis megrendezésre került a hagyományõrzés jegyében. A nap bográcsfõzõ versennyel indult, mely a Zichykertben került megrendezésre, és az érdeklõdõk nagy örömére több mint 15-fajta ételkülönlegességkerülhetett az asztalra. A továbbiakban néptanccal szórakoztatták a nagyerdemût. Elõször a diószegiiskolások mutatták be mûsorukat, majd a Szömörce néptáncegyüttes lépett a színpadra, õket követte aromán néptánccsoport Negreanu Emilia vezetésével. Végül a roma néptáncegyüttes, Hendre Hajnalközremûködésével mutatta be színvonalas, jól összehangolt táncát. A közkedvelt és számos sikert magamögött tudó Szömörce néptáncegyüttes nagy sajnálatunkra a felbomlás szélén áll, mivel a tagjai mármind felnõttek, és valamennyien a továbbtanulás mellett döntöttek. A stafétabotot reményeink szerintegy új, fiatalabb generáció kapja majd meg, akiktõl hamarosan szívmelengetõ, színvonalas mûsorokatfogunk majd kapni. Hendre Hajnallal a roma néptáncegyüttes vezetõjével folytatott beszélgetés soránkiderült, hogy náluk sem ment minden zökkenõ mentesen. Mostanra azonban a csapat egy egységesegészként lép színpadra, és ebben nagy szerepe volt Hendre Barnának, aki több éves tapasztalattal aháta mögött, szakmai segítséget tudott nyújtani lányának a csapat jobbá formálásában.

A faluban több ballada és népmese is elevenen él a mai napig, melyet az idõsebb generáció még jólismer. A balladavilág több betyár nevét is számon tartja így : Fekete Sándor, Dobos Gábor, Rózsa Sándor,Lakatos Béla, nem szólva a többi törvényen kívüli személyrõl , kiknek neve hasonlóan sokat emlegetett:Bogár Imre, Balán rabló, Barna Jancsi, Panda Pali, Sütõ Gábor. Ezek a személyek többnyire a XIX-sz. -banéltek és cselekedeteiknek köszönhetõen a mai napig emlegetett személyek maradtak.

Actiuni culturale maghiarePrezentare în limba maghiarã de Tank Erszébet

Érmellék

Zodii în cumpãnã, iarna 200826

,

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

27

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

27Zodii în cumpãnã, iarna 2008

La douã decenii de la evenimentele dindecembrie 89, România nu are – poate da-toritã incompetenþei, poate doar indolenþei– un program guvernamental în domeniulculturii ºi educaþiei culturale, deºi este parteaderentã (semnatarã) a tuturor convenþiilorºi policitilor culturale ºi educaþionale lansatede UNESCO. ªi asta în condiþiile în careîntreaga planetã se schimbã într-un ritmextrem de rapid, dispãrând o serie de valoriºi vestigii ale unui mod de viaþã multimilenar.Mai mult: trãim, în proporþii de masã, unmoment al dezrãdãcinãrii ºi deznaþiona-lizãrii, al pierderii identitãþi etno-culturale.Fiindcã, dincolo de "beneficiile" ei, globa-lizarea acþioneazã nu numai nivelator, ci maiales distructiv la nivelul comunitãþilor etnice.În acest context, educaþia în spiritul cunoaº-terii, asumãrii ºi prezervãrii active a valoriloridentitare a regresat alarmant în România,fiind abandonatã orice preocupare de ainforma copiii ºi tineretul asupra proprieilor identitãþi culturale, asupra specificuluicultural tradiþional al poporului român, cutoate cã diferite "comisii naþionale", con-stituite de Ministerul Culturii în baza docu-mentelor UNESCO, copiazã pe rupte, subochiul îngãduitor al Occidentului, modelestrãine, "forme fãrã fond", reglementãri înspiritul "valorilor moderne" (?!), care necompromit destinul cultural ºi ne ameninþãcu dispariþia.

Pornind de la aceste realitãþi ale momen-tului, Centrul Judeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihorºi-a axat acþiunile de educaþie permanentã– cursuri ºi seminarii cu factorii direct im-plicaþi în fenomenul ºi activitatea culturalã,dar ºi cu primarii ºi viceprimarii localitãþilorbihorene – pe definirea ºi salvgardarea cul-turii tradiþionale, a valorilor patrimoniuluiimaterial, reliefându-se rolul sãu covârºitorîn pãstrarea fiinþei naþionale. De asemeni,s-a pus un accent deosebit pe înþelegerea,cunoaºterea ºi promovarea valorilor auten-tice, pe conservarea tradiþiilor, obiceiurilorºi creaþiilor folclorice în culegeri ºi mongra-fii locale. Încercând, deci, sã propunãrecuperarea tradiþiilor ºi obiceiurilor, cursu-rile ºi seminariile noastre de la Vadu-Criºului,Beiuº, Salonta, Marghita ºi Aleºd au avutîn vedere ºi modalitãþile de implementare aunor strategii pe termen lung, care sã vizezecolectarea, înregistrarea, arhivarea ºi revi-talizarea, acolo unde se poate, valorilor cul-turale tradiþionale în spiritul lor, fãrã adap-tãri, pretinse forme moderne de expresie,decât în cazurile când acestea din urmã arechivala, cel puþin, valoarea originalului. S-a atras atenþia, asupra fenomenului kitsch,asupra pericolului reprezentat de contra-faceri ºi imitaþii în zona cântecului, portului,plasticii ºi literaturii populare.

Iatã, însã, câteva din temele prezentateºi dezbãtute: prof. univ. dr. Gheorghe David,

Pe meterezele salvgardãriiculturii traditionale,

directorul CJCPCT Bihor: Managementulaºezãmintelor culturale ºi Câteva pro-bleme ridicate de tarafurile ºi orches-trele de muzicã populare; prof. LigiaAntonia Miriºan, director DJCPCN Bihor:Patrimoniul – prezent ºi viitor. Anuldialogului intercultural; asist. univ. drd.Anca Popescu Raþiu: Arta popularã, artãde consum?; prof. Florea Criºu: Folclorcoregrafic bihorean; prof. Aurel Moþ:Caracteristici generale ale folcloruluimuzical; prof. Miron Blaga: Modalitãþi deconservare a culturii tradiþionale ºi Au-tenticitate ºi contrafacere în muzica po-pularã; prof. Anton Naghiu: Cultura ma-nagerialã ca parte integrantã a culturiiorganizaþionale etc.

Aceleaºi deziderate au primat ºi în orga-nizarea festivalurilor-concurs Varietãþibihorene, a cãror galã a adunat, într-adevãr,un mãnunchi de talente ºi promisiuni, darºi certitudini, reprezentând tradiþia, dar ºiformulele moderne, în plinã expansiune, aleculturii de masã, atât româneºti, cât ºi ma-ghiare, slovace ºi germane. Trebuie remar-cate, în acest sens, ansamblurile folcloricedin Borod ("Bãrdãuþa"), Bãlnaca ("Dum-brava"), Bratca ("Brãtcuþa"), Cefa ("Da-tina"), Mãdãras, Sânnicolau Român, Sa-lonta ("Mioriþa"), Beiuº ("Mlãdiþe de tezaur"al Casei de Culturã), Valea lui Mihai ("NyiloAkac", maghiar), Budoi ("Liplca", slovac),formaþiile de dansuri populare maghiare("Rezedo") ºi româneºti din Vadu Criºului,de dansuri maghiare din Salonta ("Toldi"),tarafurile "Doruleþul" (Luncºoara – Auºeu)ºi "Doina ªteiului" (ªtei), formaþia de danssportiv din Sãcuieni ("Tini dance") sau dechitare (a Casei de Culturã din Marghita)etc. În acelaºi timp, trebuie menþionaþisoliºtii de muzicã popularã Ioana Urs(Auºeu), Alexandra Chira (Aleºd), CorneliaFechete (Auºeu), Roxana Gudiu (Beiuº,Casa de Culturã), Andrada Tulvan (Salonta,Casa de Culturã), Dana Sabo (Voievozi),Ianoº Lupsai (Valea lui Mihai), Aurel Tur-cuº-Vlaicu (Aºtileu), Daniela Rada (Beiuº),Romina Nemeº (Oradea), Adrian Bojani

(Sânnicolau Român), Timea Martin (Mar-ghita, Casa de Culturã) ºi copiii MarianPuºtiu (Auºeu), Paula Lezeu (Beiuº, Casade Culturã), Sebastian Hahãu (Beiuº), PaulaÞenþ (Cefa), Darius Frese (Salonta, Casade Culturã), soliºtii instrumentiºti GheorgheDavid (fluier, Roºia), Culiþã din Albeºti (vi-oarã cu goarnã, Beiuº), Dorel Codoban (vi-oarã cu goarnã, Lazuri de Beiuº), RaduNemeº (vioarã cu goarnã, Oradea), LeontinPopa (vioarã cu goarnã, Bratca), Miþi Lãcã-tuº (vioarã cu goarnã, Tulca) ºi rapsoziiFloare Vuºcã, Florica Baciu ºi Maria Sturz(Tilecuº). Sã-i remarcãm ºi pe cei care aupregãtit aceste formaþii ºi soliºti, directoride instituþii culturale ºi instructori de formaþiiartistice, cu merite deosebite în promovareaculturii tradiþionale ºi în implementarea spi-ritului modern în viaþa culturalã a tineretului:Florica Suciu ºi Nicolae Gârz (Borod), IoanGavrilaº (Balnaca), Viorel Caba ºi LiviaBradea (Bratca), Zetoka Carol (Budoi), AncaBanda, Mirela Boþa, Ioan Popa (Beiuº), Nic.Gaºpar (Culiþã din Albeºti, Beiuº), Ana Co-drean (Sânnciolau Român), Carmen Lazaºi Lia Butcã (Salonta), Fechete Katalin ºiErdeli Katalin (Sãcuieni), Veronica Demeter(Marghita) etc.

S-a constat – cu prilejul acestor mani-festãri, dar ºi al altora (Festivalul cânte-cului, dansului ºi portului popular dinBihor, Zilele folclorului bihorean, Obi-ceiuri ºi tradiþii de iarnã, Mândru-i cân-tecu-n Bihor, Târgul meºterilor popu-lari, Târgul de la Vama Sãrii etc.) – cãse pãstreazã, în planul culturii ºi civilizaþieipopulare, un tezaur de valori de o bogãþiedeosebitã, insuficient însã promovatã ºimediatizatã, deºi nu s-ar putea spune cã nus-au fãcut eforturi în acest sens.

Încercând sã propage valorile tradi-þionale, CJCPCT Bihor s-a implicat activ,alãturi de Episcopia Românã Unitã cuRoma, Greco-Catolicã, Oradea, în reali-zarea Concertului de Muzicã Sacrã Fran-cisc Hubic, reliefând – în discuþii ºi prezen-tãri – faptul cã actul inspiraþiei ºi creaþieiartistice stã sub semnul harului divin ºi al

modelului demiurgic, chiar ºi în cazul fol-clorului ºi artiºtilor populari, creaþiile pre-zentate ºi valoarea interpretãrii configurândºi ele aceeaºi idee. Corala Francisc Hubic acatedralei Sf. Nicolae Oradea (dirijor: IrinelBãjenaru Oros), Corul Buna Vestire al Cole-giului Sfânta Famile ºi al Intitutului TeologicGreco-Catolic Oradea (dirijor: Radu Mure-ºan), Asociaþia Coralã Ioan Buºiþia a Paro-hiei Beiuº (dirijor: Constantin Sava), CorulHilaria (dirijor: pr. conf. univ. dr. MihaiBrie), Corul Te Laudamus al Parohiei ªim-leu Silvaniei (dirijor: ing. Ioan Chiorean),Corul ºi orchestra Facultãþii de Muzicã dinOradea (dirijor cor: dr. Evantia Maria Marta;dirijor orchestrã: Tudor Ciupeiu) au adusîn prim plan lucrãri de Hubic, Mozart,Palestrina, dar ºi de Valentin Timaru, MariusCurteanu, Valentin Teodorian, ConstantinSava, G. Cucu, Drãguºin Constantin etc.,punând în armonie tendinþe diverse în mu-zica coralã româneascã.

Dupã cum lesne se poate observa, deºinu beneficiem de un program guvernamen-tal în domeniul culturii ºi al educaþieiculturale, CJCPCT Bihor - urmând politicileculturale ºi educaþionale lansate deUNESCO (Convenþia UNESCO pentrusalvgardarea patrimoniului cultural in-tangibil, 2003) - încearcã sã ridice ºtachetamarilor bãtãlii pentru creaþia autenticã,pentru educaþia în spiritul tradiþiei, conºtientfiind – prin specialiºtii sãi – cã folclorul,cultura tradiþionalã are o vitalitate ºi o puterede adresabilitate remarcabile, iar valorile pecare le conþine ºi le vehiculeazã sunt de ouriaºã relevanþã în planul conceptual, eticºi estetic, fiind încorporate în producte deartã care ating deseori statutul capodoperei,construindu-ºi ºi un corp de mesaje, idei ºitrãiri inconfundabile, care ne configureazãidentitatea, specificul, modul nostru de a fiîn lume.

Specialiºtilor CJCPCT Bihor ar trebuisã li se alãture ºi cei de la facultãþile defilologie ºi muzicã ai Universitãþii din Ora-dea, de la Liceul de Muzicã ºi Arte, de laFilarmonicã etc., numai cã, pare-se, uniisunt specialiºti numai cu numele, angre-narea în munca de aducere a folcloruluiautentic pe scenã, de culegere ºi editare aacestuia pãrându-li-se nu numai insigni-fiantã, ci ºi antiproductivã, în multe privinþeaceºtia fiind mai mult promotori ai poluãrii,ai deturnãrii creaþiei populare de pe fãgaºeleºi din raþiunile ei fireºti.

Dupã toate probabilitãþile, cu toate efor-turile unor Don Quijote culturali, conflictuldintre cultura moºtenitã ºi asumatã (culturatradiþionalã) ºi cultura dobânditã ºi asimilatãa modernitãþii se va soluþiona în favoareaacesteia din urmã.

Va rãmâne, totuºi, în istoria viitoare aumanitãþii, un frumos capitol de "aventurispirituale"...

UrmeVersuri de Lãcrimioara Mihaela Maghiar

Tãcerea mã alungãdeparte de minedeparte de tineºi totuºi audreverberaþii ale clopotelor de aramãce se sparg sub plafonul greude sentimente.

Sã fie oare stelele paºii luniicusuþi în transparenþa nopþii?Eu însumi sã fiu doaro urmã a copilãrieice apune printre basmeºi umbra unei trestiiaventurându-se între cuvinte?

28

DANIEL SUCIU Mã bucur cã v-amgãsît acasã! Cum dã nu sunteþi plecaþi pehotar pã timpu ãsta bun? Sau aþi terminatde cules porumbul?

MARIA VEREª Porumb noi n-avem.N-am pus porumb cã o zâs omu aista amio cã-l dã pãmântu la tare om care ie mamult pãmânt ºi-l lucreazã, cã noi nu maputem. Apãi, acuma dacã porumbu îi triimilioane zãce mãji, ce-s acii tri milioane?Am zâs cãtã om ºi-mi aducã douãzãci dãmãji pã bani. La ãsta care culeg io, iarã îmidã porumb, atunci am mai cules la un vãrd-a mio, mi-o dat porumb, îi acol în coºarã.Mã asigurãz io dã porumb.

O veriºanã d’ame îi cu un picior, unpicior nu-l ari, apoi bãrbatu-sãu o tãt lucratºi-o sãmãnat. O fo tractorist. Amu o vânduttractoru cã el îi cu cancer, puiu mio, bolnav,ºi el îi dã ducã. Am mãrs douã zâle ºi-amcules la el. ªtii ce porumb iestã amu pãhotar? Un fir dã tenchi tãt douã bucãþi decucuruz ari. Atâta porumb ce au oameniiacuma, dã numa, ºi doarã nu-i aºe scump.

M-am dus atunci ºi mi-o dat porumbu,acuma la aista, cã tãt s-o þînut dã mini, cãºi mã duc, cã ºi mã duc sã le ajut. El îi vãrprimar cu mine, el îi dã vârsta me ºi-i numael cu muiere. O trãbuit ºi mã duc ºi gãt la ii.D-apãi nu pãntru acee ºi tãiem tuleii, numaculejem porumbu. Apoi bine-i asta, o ba?

DANIEL SUCIU Bine îi. Dacã nu aþiavut treabã pe hotar, decât cã i-aþi ajutat peoamenii ãºtia cu necazuri, atunci v-aþi ocu-pat numa dã grãdinã?

MARIA VEREª Numa dã grãdinã ne-am ocupat noi amu, ie.

DANIEL SUCIU Mai mergeþi sã vindeþiardei ºi gogoºari la piaþã în Orade?

MARIA VEREª Amu nu mã mai duc lapiaþ, cã ºti cum o fostu, o vinit bãiatu istamare a mio duminica… adicã ce zâc cã n-am fost, cã mai fost-am io la piaþ anu aista,când am fost cu Valentinu ultima oarã. Amdat cu douãºcinci dã lei kila, kila dã ardei,adica numa unu am dat cu douãºtrei, ma laurmã, cã am zis cã nu ma stau, iera cald,tãtã zâua în cãldurã. Bine o fost, cã i-amdat pã ceilalþi ma dã dimineaþã.

Amu iarã o venit pruncu dumineca ºiºi-o cules ce o fost ma frumos. I-am datºaizãci dã kile ºi-o dat tãt cu trizãci dã miikila, ºi-o ma dus un sac la nu-º ce doamnã,dã copt, ºi-apãi aºe am umblat cu pipãrcile.

Amu io îmi cumpãr baie, tãtã tãt, numaºi videm cum o ºi facem acole unde-i cã-mara aceie. Nu mai stãm dupã nime. Nefacem baie ºi ne facem ce ne trabã, la colidormi-oi pune jamuri, ºi la casa mari, ºi-mibag zugrav. Mã rânduiesc io, n-aºtept dupãnime, cum or mai aºteptat p-aci pân vecini,

cã or pãþât care or dat casa în þâneri la tariunu dîntre prunci ºi aceie i-o uitat cu tãtului.Or mãrs pân strãinãtãþuri ºi nu o ma cotatnime dã bieþii oameni, batãrºite le-o lasattãt pã numile lor ºi le-o ma fost cumpãratãºi apartament la Orade…

Amu, dacã ai venit pruncu mio, mã punºi-þi dau ºi-þi duci niºte ardei.

DANIEL SUCIU Lãsaþi, cã nu pentruasta am venit…

MARIA VEREª No, ce lãsaþi? D’apoiºi-þi dau o sticlã dã lapte cã iastã d-astãdimineaþã, nu-i d-aceie nimic.

DANIEL SUCIU Da moºu pe unde-i?MARIA VEREª Elu-i în grãdinã, cã ºtii

ce-am fãcut, am avut pãsulã legatã aºe, opus trii pari, o pus un leþu ºi dâncolo ºidâncoace, legat aºe amu, pãsulã dâr iastagrasã, verdi, amu io le-am dãsfãcutu, cario fo coapte aþãle le-am luatu. Am scos pariidã la roºii ºi ce-o ma fost p-acolo, afarã,am curãþatu. Amu tãt curãþãm, ºi-amu ielcred cã-i p-acolo, nu ºtiu ce face iel…

Aºe-s mâinile la mine ca la cãuaciu, aºemã usturã, mã doare, dâr tulei, dã pãnuºi…

DANIEL SUCIU Am vãzut cã au bãgatmaºini de cules porumbu în multe pãrþi, iarmaºinile astea dumicã tuleii…

MARIA VEREª ªi aista o avut bãgat,vãru istalalt a mio…

Da ºti ce-i bai la iel, la vãru aista, nu-inici un bai adica, are nisipu’n curte, arecâte tãte acolo. Lucrã un bãiat, da lucrãnuma sara cã-i cu sãrviciu, ºi o tãt turnatu,nu ºtiu io spune cum zice cãtã iele ºi cepuni pã pereþi, s-aranjazã acolo grozav…

DANIEL SUCIU Polistiren? κi izoleazãcasa înseamnã.

MARIA VEREª Nu-mi trabã mie dinale. ªtii cum îi, dacã-i scândurã pã josu ºi-i vopsâtã ºi-i curãþatã, îi mai bini.

DANIEL SUCIU Dar îºi pun ºi pe aiciprin case parchet laminat?

MARIA VEREª Nu ºtiu ce-ºi puni ii…

DANIEL SUCIU Ãla nu-i prea bun, cãþîne rece.

MARIA VEREª Auzi, puiu mio, þâiereci, ºi sã ducã dracului mai iute dupã lumeaasta cu, cu, cu.. curãþãnia lor cu tãt. LaMitru când mã duc, dracu ºti ce-i pã jos cãmã duc tãt þânându-mã dã pãrete cã mãtem cã ptic…

Nu vezi ce mobilã ieste, ce prostii, d-ale prostii le trabã lor? Rumeguºu d’acealapresatu. Când iei un lucru îþi iei ºi-þi placãºi te þâie, nu tãt ºi schimbi pã prostiile ale.Aºe o venit vreme amu, ne aduc aiºte gu-noaie înfrumusãþate pã dinafarã, cã mainante veneau cu mobila din aceie fainã, dãlemnu, cã doarã iastã lemn în þara aiasta,nu cerem noi la nime, da no, aºe o vinitvreme... No, mã duc ºi-þi pui niºte ardei,niºte gogoºari, niºte lapte…

DANIEL SUCIU Dar…MARIA VEREª Nu, nici ºi n-aud, cã

doarã mi-ai ajutat la solarii astã primãvarã.DANIEL SUCIU Mã duc pânã la moºu

sã vãd ce lucrã…MARIA VEREª Du-te numa, cã acolo-

i prin grãdinã.DANIEL SUCIU Bunã zâua ºi Dum-

niezãu v-ajute, cu ce vã munciþi?GAVRIL VEREª Ehe, am avut aci niºte

fasoli ºi am avut instalaþie pã pari. Le-amlegat aºe sus. Amu am spart instalaþie cã s-o gãtat fasole.

ªi fi vãzutã ce ardei frumoºi am avut,d-amu nu mai cresc ii, cã-i cam frigu, îioctomvre darã.

DANIEL SUCIU Vãd bine cã tãtã lumeare solarii aci la voi în sat.

GAVRIL VEREª Nu pre iastã casã fãrãsolarii. Ma scoate lume un ban adicã. Iacaºi noi cumpãrãm porumbu amu, cã nu maisuntem în stare dã lucru, ne ajunje lucruaci pã lângã casã pânã pãstã cap. Am fãcuto bronºitã la plãmâni, am apã la plãmâni.Trãºi mã duc la doctoriþã ºi m-asculte la chept,

ºi mã tratez, numai am zâs cã ºi sã maighete din lucru aista. N-am cules strugurii,n-am tãrminat curãþenia dã toamnã, n-am…multe ma avem!

DANIEL SUCIU Îi foarte ordonat satuvostru. Se vede încã de la intrare în sat cãîi curat, casele îngrijite, se vede cã oameniisunt gospodari. Aci marea majoritate suntromâni sau aveþi ºi unguri în sat?

GAVRIL VEREª Da, sigur cã da, tãþisuntem români aci în sat. Numa în Roºioriîs unguri, oameni harnici, ºi la ei în sat îifoarte curat. Au ºi farmacie cu tãt felu dãboabi. Noi aci suntem coloniºti, ne-o adusstatu român, ne-o bãgat aci pã frontierã.Am fo io dã un an numai când o venit acipãrinþî noºti. Un an am avut, amu amoptzãci ºi patru. Apãi o zâs cã bagã p’acipã frontierã români cum o fo pã vremuri.O fãcut ºi în Diosig o colonie, tãt dã români,tãt pã frontierã, ºi fie pã frontierã români.Pã vremea Rejelui o fo aiasta. La Parhidaiarã’s români.

DANIEL SUCIU De unde v-au adus?GAVRIL VEREª Dã pân tãte pãrþile.

De la Beiuº, din partea Beiuºului mai mult.DANIEL SUCIU Dar pãrinþii dum-

neavoastrã de unde au fost de loc?GAVRIL VEREª De la ªuncuiuº or fo

pãrinþii mei, bine amu, tata mio o fo dânBezne, nu ºtiu dacã ºtii inde îi, lângã Borod.S-o mutat în ªuncuiuº apoi, cã s-o cãsãtoritacol. Muiere me, Mãrie, ie îi din parteBeiuºului, din Roºia.

Când s-or ºtimbat timpurili, când or vinitungurii, atunci pã coloniºti, unde or fo colo-niºti, i-o scos ungurii afarã. ªi ne-am duscu cât am putut pune în cãruþã, restu o rã-mas aci tãt. Tãt, tãtã, tãt o rãmas aici. Avemp-atunci vreo cinºpe ani. Am plecat cãtãBeiuº.

Ne-o repartizat apoi în Banat, p-acol,ne-o dus în cãºile nemþilor, cã dân Banat ofugit nemþî ºi or rãmas cãºile pustii ºi acolone-or bãgat pã coloniºti, prin cãºile nemþilor.P-acolo am stat doi-trii ani, al patrulea anam vinit înapoi, când or venit ruºii, frontu,io scos pã unguri ºi pã nemþi d-aci, aºe, ºis-o aliat ºi românii cu ii, or trecut frontu-ncol ºi pã noi ne-o adus iarã napoi. Ne-opus trenuri la dispoziþie ºi ne-o îmbarcat…

MARIA VEREª Pruncu mio, ai cevaplãºi la tini? Cã nu meri tu d-aice aºe cumâna goalã, meri cum zâc io! Hai cã vreuºi fuji cu mine pânã cole în Roºiori lafarmacie ºi scot o reþetã. Las cã ma vorbi-i tu cu Gãvrila.

Fragment dintr-un dialog realizat în localitateaMihai Bravu, Bihor, la domiciliul soþilor Vereº, în

octombrie 2008, în cadrul proiectului AdSumusCULESUL DE LACRIMI. Interviuri cu þãrani.

Interviu realizat de Dan Suciu

28 Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Foto © Dan Suciu

Ase o vinitvreme

Dialog cu sotii Maria si Gavril Veres, , ,

,

29

Pãstoritul traditionalîn Tara Beiusului

Studiu de Radu-Claudiu CanahaiConsideraþii generale. Ocupaþie de

bazã a locuitorilor depresiunii Beiuº, creº-terea animalelor vine sã completeze cu unaport însemnat necesitãþile cotidiene dehranã, îmbrãcãminte etc., cunoscând înevoluþia sa temporalã o strânsã interde-pendenþã cu activitãþile legate de culturaplantelor, ale cãrei produse constituiauparþial o sursã a bazei furajere de creºtere aanimalelor pe de o parte, pe de altã partecreºterea animalelor asigurând parte dinnecesarul de îngrãºãminte naturale necesareunui sol sãrac în substanþe bio-nutritive.

În plus, condiþiile naturale, prezenþa unuiteritoriu dominat de forme de relief înalte,deal ºi munte, cu rãsfrângeri în extindereaarabilului au contribuit la consolidareastatutului pãstoritului ca activitate de bazã1

ºi la constituirea unei importante baze fura-jere formatã din pãºuni ºi fâneþe naturale,completatã de altfel prin cultura plantelorfurajere: porumb, sfeclã furajerã, trifoi etc.

Documentele urbariale ale secolelor tre-cute remarcã o accentuare în aceastã direc-þie pe creºterea bovinelor, ca urmare a posi-bilitãþii utilizãrii lor ca animale de tracþiune,de asemenea o mare pondere a porcinelor,principal furnizor al necesitãþilor de carneîn alimentaþia populaþiei ºi a ovinelor, cu rolimportant în îngrãºarea naturalã a solului(prin târlire), în asigurarea unor necesitãþide ordin alimentar cât ºi în furnizarea dematerii prime (lânã, piei), destinate confec-þionãrii diverselor articole vestimentare.

Tipuri de pãstorit. Practica creºteriianimalelor în aceastã regiune evidenþiazã unpãstorit local, sedentar2 sau pãstorit localagricol3, considerat de cãtre Romulus Vuiadrept cea mai veche formã de pãstorit înþãrile române, ºi un pãstorit pendulator,local-zonal4 sau pãstorit cu pendularesimplã5.

a) Pãstoritul local agricol, cu des-fãºurare spaþialã restrânsã, suprapusã hota-rului satului pe întregul parcurs al anului,reflectã “o identitate de interese cu etapelecultivãrii pãmântului, între care gunoireaterenurilor agricole constituie un scop prin-cipal în fertilizarea pãmântului”6.

b) Pãstoritul pendulator, care pãs-treazã pânã în zilele noastre ponderea ceamai ridicatã, include în desfãºurarea saspaþialã nu doar hotarul satului ºi pãºunilesituate în proximitatea acestuia, ci ºi pãºunilemontane, acesta presupunând existenþa unei

pendulãri ritmice corelatã sezonier întrepãºunile din munte ºi cele din depresiune.

Trebuie precizat în acest sens faptul cãfiecare sat avea locul sãu de pãºunat, stânaproprie, bine stabilitã, în zona montanã.Astfel, sate precum Bunteºti, Tãrcaia,Negru (Grãdinari), Meziad, Remetea, Bur-da, Sãucani, Feneriº pãºunau în regiuneavârfurilor Grueºu, Buteasa, Briþei, RuncuCaprii, Piatra Calului, Cârligatele, o serie dealte sate, Drãgoteni, Totoreni, Cresuia,Roºia, Sãliºte de Beiuº cantonau pe pãºunilimitrofe celor menþionate7. De asemenea,informaþiile noastre revendicã pãºunile dinregiunea Briþei (1759 m), Fântâna lui Nedeiºi Codriºoarele satelor Sãucani, Burda, Sa-ca; zona Poiana ºi Vârful Curãþãlanului (Vf.Poienii, 1627 m), satului Curãþele; regiuneade la între Vârfuri pânã cãtre Fântâna Recesatelor Sãliºte de Beiuº ºi Talpe, în timp cemuntele Vãrãºoaia (1441 m), deasupra iz-voarelor Someºului, aparþinea satului Ferice.Sãud, Cociuba, Mierag, Totoreni, Cusuiºpãºunau în Oãnceasa (Poiana Onceasa), iarîn Scãriþa (“dincoace de Micãu”) pãºunausatele Mizieº ºi Pocioveliºte. În “Boþasa”(Vf. Buteasa, 1792 m) aveau stâne Burda,Saca ºi Sãucani. De la Stâna de Vale spreAria Vulturilor se ajunge în Munceiu (Vf.Muncei, 1411 m) deasupra Vãii Drãganului,unde se aflã stâna satului Remetea, iar înBohodei (1654 m) la izvoarele Drãganuluiaveau stâni satele Talpe ºi Sãliºte. De ase-menea satul Brãdet pãºuna în Padiº. Celemai îndepãrtate faþã de aria depresionarãdrenatã de Criºul Negru erau pãºunile dinMuntele Micãu (1640 m), unde se aflaustânile satelor Nimãieºti ºi Cãrbunari, peversantul dinspre Piatra Tâlharului ºi Budu-reasa, pe versantul dinspre Nimãiasa8.

Pânã când se “desprimãvãra”, fiecaregospodar îºi þinea animalele acasã. Odatãcu topirea zãpezilor, oile satului erau strânseîn turmã ºi se tocmeau pãstori. La Budu-reasa de exemplu, sat cu puternicã dezvol-tare în trecut a meºteºugurilor tradiþionale,nu existau mari crescãtori de oi, animalelefiind crescute în principal pentru îngrãºareapãmântului. “Fiecare om avea douã, trei,patru oi. Alþii aveau zece, alþii douãzeci. Careaveau treizeci-patruzeci, erau gazdã”9. Pri-ma fazã a pãºunatului viza arabilul din þarini,unde se fãcea staur pânã se mai încãlzeavremea. Animalele erau trecute apoi în fâne-þele satului unde se fãcea staur pânã cãtresãrbãtoarea Sfântului Gheorghe, când ani-

malele erau transferate în pãºunile dinapropierea satului. Budureasa de exemplu,îºi avea pãºunea pe Valea ªtezelor, VârfulSãcãturilor, la Gura Cohului (confluenþapârâului Cohului cu Valea ªtezelor), pânã laintrarea în Poiana (loc pe pârâul omonim,în amonte de confluenþa sa cu pârâul Cetã-þelelor). Aici se fãcea staur pânã când sepleca la munte.

Urcatul animalelor la munte corespundeîn timp unor schimbãri în natura încon-jurãtoare, evenimentul având loc “cândveneau pruncii cu frãguþe înºirate pe pai”sau “când se învãluia frunza de fag cu ceade brad pe Valea Zãpozilor în sus”10. Nutoate animalele erau urcate la munte înacelaºi moment. Dacã pentru majoritateaanimalelor evenimentul avea loc “cu osãptãmânã înainte de Rusaliile ortodoc-ºilor”11, boii erau duºi abia la 1 august. Înceea ce priveºte animalele mari, se urcau lamunte vaci, boi ºi cai, fiecare gospodar lãs-ându-ºi de regulã acasã, câte o vacã pentrulapte, iar dacã avea douã-trei vaci, celelalteerau mânate la munte. Alãturi de acestea ºide oi, în pãºunile montane erau trimise capreºi porci. Douã familii din Budureasa, spreexemplu, prin anii ’30, þineau împreunã, peparcursul verii, un numãr de treizeci deporci la stâna din Micãu12.

Drumul spre pãºunile din munte dura,în funcþie de distanþa de strãbãtut, adeseao zi întreagã. Drumul spre Micãu, al gospo-darilor din Budureasa, Cãrbunari ºi Nimã-ieºti ducea, cu multã vreme înainte de con-struirea actualei ºosele spre Stâna de Vale,spre Vârful Bãiþa (1362 m) de unde coboraapoi în actuala staþiune, urca Vârful Cus-turilor (1386 m) ºi se continua pe la TãurileSeci, Fântâna Galbenã, Boia, Vârful Poieni(1627 m), Între Vârfuri, Vârful Bohodei(1654 m), Fântâna Rece (1652 m). Urmaapoi creasta pânã la Fântâna lui Nedei(afluent al Someºului) dupã care, pe lângãVârful Briþei (1759 m) ajungând la PiatraTâlharului, ºi atingând Micãul la Gardul dePiatrã.

Coborâtul animalelor de la pãºunile dinmunte debuta în luna septembrie, când erau“urlaþi la vale” boii ºi caii, în preajma înce-putului lunii sau chiar mai de vreme, cândgospodarul avea nevoie de animale în scopuldiverselor munci. De menþionat cã ani-malele de tracþiune sunt “scoborâte” de lamunte ºi vara, ele fiind retrimise la pãºuneîn intervalele dintre munci.

Economia pastoralã montanã. Pãºu-natul montan presupune organizarea stâ-nelor, în sensul cã fiecare sat posedã o stânãde oi, o stânã de capre, o alta pentru porciºi de asemenea o stânã pentru vaci ºi cai,fiecare dintre acestea aflându-se respectiv,în grija “pãcurarilor”, “purcarilor” sau“ciurdarilor”. În privinþa aºezãrii stânii tre-buie arãtat cã pentru o bunã târlire a pãºunii,nu se aºazã niciodatã stâna în acelaºi loc încare a fost aºezatã în anul precedent. Astfel,prin mutarea în timp a stânii se efectuagunoirea întregii pãºuni.

Elementul central al unei stâni, de oricefel ar fi ea, este “bãºagul”, în cazul stânilorde oi, sediu al “bãcioiului” ºi “pãcurarilor”.Acesta constã dintr-o construcþie de formãsemi-cilindricã ridicatã din buºteni îmbinaþiîn “cheotori”. Acoperiºul boltit este edificattot din triunchiuri de arbori ºi etanºat îm-potriva capriciilor vremii cu scoarþã de bradsau cetini (vezi desen, pagina 22). Aceastãconstrucþie adãposteºte o încãpere de ºapte-opt metri lungime ºi patru metri lãþime, încare accesul se fãcea printr-o uºã, la unuldin cele douã capete. Aproximativ la mijloculîncãperii se afla vatra pentru încãlzit, înapropierea unuia dintre pereþii laterali, într-un loc special amenajat, strãjuit de bolovani,prevãzut la partea superioarã cu o deschi-zãturã cu dimensiunile de 70 x 50 cm, desti-natã evacuãrii fumului. De-a lungul aceluiaºiperete se aflã “poliþa”, confecþionatã dindouã scânduri alãturate fixate pe un suportprins în peretele cabanei. Pe aceastã poliþãse þineau caºul, vasele pentru lapte, precumºi felurite alte ustensile ºi recipiente necesarelucrului la stânã.

În cadrul stânii, o altã construcþie esteþarcul pentru animale. Îngrãditura acestuiaconstã din mai multe rânduri de “pari” (barede lemn), de obicei patru, sprijinite în “col-þuºi” (vezi desen, pagina 22). Înãlþimeaacestei îngrãdituri era de aproximativ 0,8m. În jurul îngrãditurii, din loc în loc, funcþiede numãrul ciobanilor se aflau “colibele”acestora, de fapt niºte adãposturi rudimen-tare construite din crengi ºi acoperite cuiarbã sau fân, menite sã-l fereascã pe pãstorîmpotriva precipitaþiilor (vezi desen, pagina22). Fiecare colibã este însoþitã de propriavatrã pentru foc, amenajatã cu ajutorulcâtorva bolovani.

29Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Continuare în pagina 22

,

,

,

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

30

Pãstoritul traditional în Tara BeiusuluiUrmare din pagina 21

De obicei, fiecare stânã de oi dispunede douã astfel de þarcuri, dupã cum ºi ani-malele sunt împãrþite în douã categorii: oipentru lapte (“lãptãri") ºi oi fãrã lapte (“ster-pe"). Mãrimea spaþiului dintre îngrãditurieste corelatã cu numãrul animalelor. De pil-dã, stâna Buduresei din Micãu cuprindea,în primele decenii ale secolului nostru, câtepatru sute de “lãptãri" ºi cinci sute de “ster-pe".

Activitatea cotidianã la o stânã de oimontanã începea în zori, odatã cu rãsãritulsoarelui. Prima acþiune consta în mulsuloilor ºi scoaterea lor la pãºune. Laptele mulseste dus la bãºag, sarcina prelucrãrii acestuiarevenind bãcioiului care, în plus, se ocupãºi de bucãtãria stânii, asigurând masa pãcu-rarilor. La amiazã oile se întorc la bãºag ºisunt mulse a doua oarã, fiind din nou scoasela pãºune, dupã ce pãstorii servesc masade prânz. Seara, turma revine la stânã, oilesunt mulse din nou, iar dupã cinã, pãcurariise pregãtesc pentru odihnã în colibeleimprovizate ce strãjuiesc þarcul oilor.

Un aspect economic important al pãs-toritului montan constã în modul de pre-parare al produselor lactate. Mulsul oilorse face utilizând “gãleata cu cupã", reci-pient constând dintr-o gãleatã de lemn defelul celor procurate de la meºterii lemnaridin Þara Moþilor, prevãzutã cu o cupã delut. Rolul cupei era de a facilita operaþia demuls ºi, de a preveni impurificarea lapteluicu diverse particule strãine colectate de lânaanimalelor. Laptele muls se colecta într-un“ciubãr", recipient destinat acestui scop,fiind în prealabil strecurat, un anumit gradde impurificare a sa fiind inevitabilã, dacãavem în vedere condiþiile în care se efectuamulsul. Strecurarea utiliza o sitã obiºnuitãde felul celor folosite în gospodãrie lacernutul fãinii. În ceea ce priveºte cantitateade lapte procuratã printr-o mulgere, la 400de “lãptãri", se obþineau cincizeci de gãleþi,o gãleatã însemnând zece-doisprezece litri.Ciubãrul cu lapte este aºezat în apropiereavetrei ºi, în laptele cãlduþ, bãcioiul introduce“cheagul". Catalizator al “prinderii" laptelui,acesta era obþinut conform unei reþete tradi-þionale din “rânzã" (ficat) de porc ºi “maþe"(intestine) care se tocau împreunã, se adãu-

ga amestecului “fãrinã de mãlai" (fãinã deporumb), oþet etc. Amestecul rezultat nuse pune direct în lapte, ci se pãstreazã într-un sãculeþ de dimensiunile unui ciorap, cepoartã numele de “prinzãtoare". Þinândsãculeþul de gurã, bãcioiul “plimbã" cheagulprin lapte ºi, din când în când stoarce sãcu-leþul cu cheag deasupra laptelui. În final,laptele este amestecat cu “linguroiul" dupãcare, ciubãrul ce-l conþine este acoperit lagurã cu o faþã de masã din pânzã þesutã înrãzboi. Recipientul cu lapte se pãstreazã încontinuare în vecinãtatea focului, cãlduraacestuia favorizând închegarea laptelui. Laepuizarea unui interval de aproximativ o orã– cu cât laptele e mai cald, cu atât se în-cheagã mai repede – bãcioiul verificã lapteleºi, dacã acesta este închegat, îl “sparge"cu mâna ºi înclinã ciubãrul într-o parte,menþinându-i aceastã poziþie cu ajutorul uneibuturugi. Începe apoi, sã adune partea solidã– caºul – cu ambele mâini, storcând-o de“zãr" (partea lichidã), pânã ce obþine o“minge" de caº de cinci, ºase pânã la zecekilograme. “Zãrul" rãmas în ciubãr estestrâns în gãleþi, fiind ulterior folosit laprepararea jintiþei.

Caºul obþinut este pus apoi din nou înciubãrul gol ºi este spart din nou în vedereaoperaþiei de "jintuire", prin care se obþine"zãrul pentru unt". Acest zãr are o calitatesuperioarã celui obþinut în prima fazã, princonþinutul mai ridicat de grãsimi. De felulîn care se face jintuirea depinde calitateacaºului obþinut. Astfel, caºul "prea jintuit"(puternic sãrãcit în zãr) devine amar ºipuþin comestibil. Dupã jintuire, caºul estepus într-o "prinzãtoare" – în acest caz estevorba despre un sac de pânzã lucratã înrãzboi, cu o þesãturã mai rarã, asemenitifonului – care apoi se atârnã deasupra unei

gãleþi, lãsându-se vreme de una - douã zilepentru scurgerea zãrului. Caºul obþinut estepus pe poliþã "la dospit", unde dupã o vreme,partea sa exterioarã se usucã ºi face coajã.

Prepararea jintiþei se face pe baza zãruluiobþinut în prima fazã, care se pune într-ocãldare de aramã din dotarea bãºagului ºise fierbe deasupra focului. Prin fierbere seobþine jintiþa, formatã dintr-o parte solidã –jintiþa propriu-zisã – ºi o parte lichidã –

zãrul. Partea solidã este pusã în prinzãtoareºi, dupã scurgerea zãrului se obþine "urda".

Prepararea untului se face pe bazazãrului obþinut în a doua fazã, mai consistentºi mai bogat în substanþe nutritive ºigrãsimi. Pentru obþinerea untului zãrul sepune în "hârdãu", un recipient specialdestinat acestui scop constând dintr-o cofãcu înãlþimea de circa un metru, obþinutãprin negoþ de la lemnarii din Þara Moþilor.Cu ajutorul unei bâte prevãzutã la capãt cuun "fideu" (capac) circular strãbãtut depatru-cinci orificii, zãrul era bãtut pânã lasepararea pãrþii solide – untul – de partealichidã. Prepararea untului necesitã oprealabilã "dospire" a zãrului vreme de o ziºi o noapte în apropierea focului. De altfel,întregul proces de preparare se face lacãldurã, aceasta favorizând obþinereaprodusului final.

La stânile din munte, bãcioiul se schimbãsãptãmânal. Bãcioii sunt de fapt capii defamilie, proprietari ai oilor. Ei vin la stânãcu rândul, fiecare rãmânând aici vreme deo sãptãmânã, pentru a-ºi lua "dreptul" înproduse: caº, lapte, jintiþã, zãr etc. În ceeace priveºte acest "drept", el se referã în

Coliba pãcurarului

primul rând la caº, fiecare proprietar deanimale având acces la o cantitate de 5kg/oaie.

Pãcurarii – feciori tineri din sat – aveau"drept" asupra zãrului din care se fãceajintiþã. În plus, fiecare bãcioi ce urca lamunte ducea cu sine alimente (cartofi, salatãverde, fasole, fãinã de mãlai etc) asigurândpe parcursul ºederii lui la stânã, hrana pã-curarilor. Existau însã, între bãcioi ºi oamenisãraci, a cãror situaþie materialã nu permiteaacest lux. De altfel, în afara acestor slabeavantaje, pãcurarii erau slab plãtiþi (într-oanumitã epocã se taxa un leu/oaie pe întregulsezon de pãºunat), venitul din "pãcurãrit"fiind considerat "bani pentru opinci". Nu-mãrul pãcurarilor la o stânã era în mod obiº-nuit de ºase, din care trei aveau în grijã "lãp-tãrile", alþi trei "sterpele".

În cadrul sezonului de pãºunat montan,începând cu jumãtatea verii, spre toamnã,cu aglomerarea calendarului agricol, bãcioiinu mai urcau la stânã decât la sfârºit desãptãmânã, pentru a ridica produsele careîn aceastã situaþie erau preparate de cãtrepãstori.

În privinþa bãºagurilor pentru animalelemari, þarcuri erau construite doar pentruînnoptarea cailor, vitele fiind þinute libere,la adãpostul cetinilor de brazi. Pe parcursulîntregului sezon al pãºunatului montan,laptele de vacã nu cunoºtea o valorificareeconomicã. Ca urmare, coliba "ciurdarului"era în permanenþã aprovizionatã cu laptedulce, lapte acru, "scoacã" (brânzã de vaci),smântânã etc., prisosul de alimentetransformându-l în centru de pelerinaj a în-tregii lumi a muntelui, cu muncitori lapãdure, pãstori sau trecãtori dintr-o parteîn alta a þinutului, cu treburi negustoreºtisau de altã naturã. Cât era vara de lungã,muntele clocotea de viaþã. Sfârºitul de sãp-tãmânã aducea cu sine oameni din satelede la poalele munþilor, veniþi sã-ºi vadã"marhãle" (vitele), "iosagul" (avutul ani-malier), sã le aducã sare ºi tãrâþe, ºi, seîntorceau cu câte o cofã de lapte dulce, cusmântânã sau cu alte produse. Era unanotimp al belºugului.

Tehnica confecþionãriigardului de þarc

1 A. Chiriac, Gh. Mudura (1987), Consideraþiiprivind creºterea animalelor în satele dinDepresiunea Beiuºului (secolele XVIII-XIX), în “Biharea”, Oradea.

2 I. Godea (1981), Zona etnograficã Beiuº,Editura Sport-Turism, Bucureºti.

3 A.Chiriac, Gh. Mudura, 1987.4 I. Godea, 1981; A. Chiriac, Gh. Mudura, 1987.5 D.Colþea (1986), Termeni tehnici folosiþi în

denumirea componentelor construcþiilorþãrãneºti din bazinul Criºului Negru, în“Biharea”, Oradea.

6 A.Chiriac, Gh. Mudura, 1987.7 A. Chiriac, Gh. Mudura, 1987.8 Informator: Goina Gheorghe (1905-2001).9 Informator: Goina Gheorghe (1905-2001).10 Informator: Goina Gheorghe (1905-2001).11 A. Chiriac, Gh. Mudura, 1987.12 Informator: Goina Gheorghe (1905-2001).

Bãºagul unei stâne de oidin Munþii Apuseni

Picãturile ploii, perlate,Par mai frumoase alãturi de tine, în zori,Picurând peste olane ca peste palate,Pe poteca grãdinii cu flori.Pe jos sunt petale de-albine prãdate,Paradisul grãdinii surâde sub nori.

Picãturile ploii, perlate,Par mai frumoase alãturi de tine, în zori.Petalele crinilor, uºor parfumatePar arcuºuri de blânde vioriPe strune alergând, sublimate,Spre ploaia de îngeri iscatã din nori.

Picãturile ploii-s perlate.

RondelVersuri de Georgeta Lazãr-Zaha

, , ,

30 Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Fo

to

©

Ra

du

C

lau

diu

C

an

ah

ai

Tradiþii clujene, o nouã publicaþiede culturã tradiþionalã

A apãrut primul numãr al “revistei semestriale de specialitate” (etnografie ºi folclor)TRADIÞII CLUJENE. TEZAURE UMANE VII, editatã de Centrul Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Cluj. Felicitãri ºi cale lungã!

31

Între vechilor ritualuri nupþiale arhivate azidoar în memoria pasivã a sãtenilor de peste 70de ani, se aflã ritualul cununiei mirilor sub unpom roditor. Pentru a-l cunoaºte, apelãm maiîntâi la descrierea acestui ritual fãcutã de învã-þãtorul ºi folcloristul Vasile Sala1: “Ajunºi lacasa mirelui, [soacra mare] le iese înainte cuun ciubãr de apã ºi-i stropeºte [pe miri] ca sãfie bãnoºi ºi mãnoºi (în unele locuri dintr-untalger ori un blid mai mare, n.n.) cu apã sfinþitã.Apoi, dupã ce se aºazã nuntaºii, merg câþivacu mireasa s-o înveleascã, lucrul acesta se faceîn urmãtorul mod: Mirele ºi mireasa merg îngrãdinã sub un pom tânãr roditor, sub careeste aºezat un jug în care trag boii, unul sãbagã în o parte a jugului celãlalt în cealaltãparte ºi mirele despleteºte cosiþa (chica, n.n.)miresei, dupã aceea o femeie îi face cociul(pupul, n.n.). Mirele aruncã joljul (o maramãmare albã, n.n.), în pãrþile Coului (Vaºcãului,n.n.) are ceva flori roºii, în pãrþile Beiuºului ecurat alb, pe capul miresei, ea iarã-l aruncã peal lui, aºa de trei ori repetesc, dupã care învã-luie mireasa cu el, pe sub care pune o cununãdin dugheana din flori fabricate (cununã demireasã).

În acest timp se cântã partea aceasta deNevesteascã: O, mustrã-sã, mustrã/ Portul celfetesc/ Cu cel nevestesc;/ Portul cel fetesc / Emai ruºinos,/ Dar cel nevestesc/ E maiportãreþ:/ - ªtii tu ce-þi spuneam,/ Eri, alaltãieri/

În sezonul hibernal se obiºnuiau, pânã re-cent, ºi la Aºtileu, Bihor, sã se þinã clãci desfãrmat porumb, de tors fuioare, de cãrat gunoila câmp, de dus la moarã. Tot în aceastãperioadã se fãceau ºi ºezãtorile (habele) detors cânepa.

Acestea se þineau în serile mici - lunea,miercurea ºi joia. Fetele stabileau locul undese þinea ºezãtoarea. Mai întâi, ele veneau ºi seaºezau în casã. Dupã masã luau loc fetele mari,fetele de mãritat, iar, mai târziu, când ºezãtoareaeste încheiatã, veneau ºi feciorii.

La ºezãtori, ca ºi la clãci, se cânta, se juca,se spuneau poveºti, glume ºi ghicitori. fetele-gazdã de ºezãtoare mãturau casa de îndãrãrt,de la uºã la masã, ºi iau gozul în zadie ºi-laruncã în uliþã, sã calce feciorii pe el, sã vinã laºezãtoare. Despre ºezãtoare, feciorii cântã aºa:

“Vai de mine rãu mã doareDejetele la picioareCã m-aº duce-n ºezãtoareC-a mere ºi mândra meª-o vãd cu cine-a ºede

Trecând pe la voi,/ Mergând la cioroi (izvor,n.n.)/ Cizme tropotind/ Poale sfârîind/ Olurizuruind,/ Cã tu þi-i schimba/ Portul cel fetesc/Cu cel nevestesc.”

Iar când intrã în casã-nvelitã, întreaga oas-te cântã: - Rãchitã-mpupitã/ Bine-i stã-nvãlitã,/Rãchitã cu creastã/ Bine-i stã nevastã,/ Buciumrãtezat/ Bine-i stã-nsurat!

În plasa Beiuºului zic unii: Ciung, ciungãrat(însurat, n.n.)/ Rãchitã-mpupitã (învãlitã, n.n.).

Cât þine învelitul miresei, stegarul tot lea-gãnã de steag peste mire ºi mireasã, sub unpom în grãdinã, iar în pãrþile Beiuºului lacãmarã, unde de regulã se întâmplã învãlitul.

Dupã ce s-a gãtat cu învãlitul, merg sãadape mireasa, care duce cu sine la râul celmai deaproape un ol ºi un colac, ajungând larâu, mireasa face cruce cu colacul de trei ori înapã, dã cu olul de un gard iar cu colacul dã peapã.

Dintre cei de faþã, unul mai (înþelept) isteþsare dupã colac de-l prinde ºi fuge cu el iuteînaintea lor acasã...

Acest colac se rumpe (rupe, n.n.) de mireºi mireasã, trãgând unul de o lature, celãlalt decealaltã – la care rãmâne mai mult, acela e maicu credinþã. Din acest colac trebuie sã mãnân-ce toþi nuntaºii.”

Informaþiile lui Vasile Sala au fost confir-mate ulterior de cercetãtori precum: Maria Boc-ºe, Ioan ªeuleanu ºi subsemnatul: “Dupã «în-

vãlitul miresei» (pieptãnatul nevestesc, n.n.)se sãvârºeºte, dupã un ritual strãvechi -«cununia la pom». Mirii sunt conduºi sub unpom roditor «ca sã rodeascã ºi ei ca pomulprimãvara». Ambii tinerii se þin cu mâna de ocreangã verde a pomului, acest lucru simbo-lizând comuniune sufleteascã ºi armonia încãsnicie”2; “Înlocuirea portului fetesc cu celde nevastã este cerutã de niºte legi fireºti, deniºte resorturi ale existenþei, validate de oexperienþã îndelungatã, cãrora nu te poþisustrage: - Nu te supãrã, fecioarã/ De portulfetesc/ Cã portul fetesc/ Fost-a blãstãmat/ Totde Dumnezãu/ ªi de soþul tãu. Mirelui îi esteadresat un îndemn asemãnãtor: - Nu te supãramirel/ De portul fecioresc/Cã portul fecioresc/Fost-a blãstãmat/ Tot de Dumnezãu/ ªi de soaþata”3; “Dupã ce alaiul ajunge la casa mirelui,nãnaºa, nãnaºul, mirele ºi mireasa se retrag îngrãdinã sub un pom roditor. Nãnaºul îi oferãmiresei «o smãdiþã» (ramurã de pom). Pãruleste despletit ºi fãcut conci de cãtre nãnaºã.Dupã ce i s-a fãcut conciul între nuntaºi i secântã “Nevesteasca”: “Mai mustrã-sã, mustrã,mireaso;/ Ei nam ºi dainam, ei nam ºi dainam/Portu cel fetescu-i, mireaso/ În cel neves-tescu./ Mai mustrã-sã, mustrã, mirelui,/ Ei namºi dainam, ei nam ºi dainam/ Portu feciorescu-i, mirelui/ În cel bãrbãtescu./ Rãchitã-mpupitã,mireaso/ Ei nam ºi dainam, ei nam ºi dainam/Bine-i stã-nvãlitã/ Ei nam ºi dainam, ei nam ºi

dainam./ Goron ciungãratu-i, mirelui/ Ei namºi dainam, ei nam ºi dainam/ Bine-i stã-nsuratu-i, mirelui/ Ei nam ºi dainam, ei nam ºi dainam”4.

Nu e greu de descifrat limbajul sincreticprin care se consacrã “trecerea” ritualã a mirilorîntr-o nouã ipostazã existenþialã ºi la careconcurã, într-un interval de timp relativ scurt,un numãr impresionant de ritualuri orale ºimanuale. Toate converg spre asigurarea uni-tãþii, armoniei ºi prosperitãþii cuplului ºi a noifamilii ce stã sã se întemeieze. Sunt ritualizateîn gesticã, cuvânt ºi melodie strãvechi sim-boluri cu funcþii vitale, din zona fertilitãþii ºifecunditãþii precum grâul, colacul, apa ºi pomul“roditor”, scontându-se pe proprietãþile ma-gice ale acestora. Cu totul ºi cu totul remar-cabilã este imaginea mirilor care îºi împreu-neazã mâinile de creanga pomului vieþii, înperspectiva fructului conjugal.

“Înjugarea” simbolicã a mirilor sub pomulroditor completeazã aceastã imagine memo-rabilã din scenariul nunþii bihorene.

1 Vasile Sala, “Datinile poporului român la nuntã înplãºile Beiuºului ºi Vaºcãului”, Tipografia ºiLibrãria “Doina”, Beiuº, 1937, p.40-41.

2 Maria Bocºe, “Obiceiuri agrare pe Valea CriºuluiNegru”, în “Zilele folclorului bihorean”, Oradea,1974, p.116.

3 Ioan ªeuleanu, “Dincoace de sacru. Dincolo deprofan”, Ed. Tipomur, Tg. Mureº, 1994, p. 89.

4 Culegãtor Crãciun PARASCA, grup de informatori,Cãrpinet, 1975.

D-a ºede c-un om de treabãDe trei ori mi-a fost mai dragãD-a ºede c-on om urâtNici o iubãsc, nici o uit”.Colindatul se remarcã, la Aºtileu, ca o da-

tinã venitã din vremi imemoriale. Când începepostul Crãciunului, se colindã în fiecare casã;cu colinda umblã tot satul - de la copii pânã labãtrâni. De Crãciun, se umblã cu “turca” saucu “colinda”. Colindãtorii se adunau înaintecu 3-4 sãptãmâni la casa colindãtorului colin-zilor, care se numeau “birãul colinzilor”.

Dupã ce învãþau colinzile, în numãr de 10-15, în ajunul Crãciunului se pornea la colindat,însoþiþi de hididiºi (muzicanþi).

Aceºtia umblau din casã în casã, neavândvoie sã ocoleascã nicio familie, indiferent destarea socialã a acesteia.

Colinzile erau cele ale satului, pãstrate degeneraþii din moºi-strãmoºi, cum ar fi: Pã feþele

munþilor, La cea dalbã mãnãstire, Preumblã-sãprefetei mici etc.

În zona Aleºdului, deci ºi în Aºtileu, colin-dul a fost divers ca formã de organizare. Secunosc urmãtoarele forme: Colinda creatã decolindãtori; Colindatul cu turca; Colindatul cudoba; Colindatul moºilor mascaþi.

Se colinda la fereastrã, în casã, la daruri,colinda pentru fatã, pentru flãcãu, colindacãprioarei, colinda ciobanului etc. În general,colindele erau laice.Din punct de vedere ritmic,marea majoritate a colindelor cântate în zonãaparþin sistemului giusto-silabic.

De remarcat cã aceste colinde aveau re-frene diferite ºi mai rar se folosea refrenul desprijin (Doamne) dupã primul rând melodic alcolindelor cu versuri hexa- ºi penta- silabice.Avea loc ºi interpolarea, în timpul cântãrii,neimpusã din punct de veder structural, al si-labei “me” ori “mi”.

Cununia la pom (învelitul miresei)

Ritualuri uitate prezentate de Crãciun Parasca

Ceremoniile iernii la AstileuNote de Aurel Gavril Mot

Colindatul þinea pânã era colindatã fiecarecasã, dupã care se încheia cu o petrecere. Mu-zicanþii tocmiþi cântau în toate cele trei zile,noaptea de Anul Nou, se umbla cu capra, iardimineaþa copiii mai mici umblau cu sorcova.

De sãrbãtoarea Bobotezei, fetele mariaveau obiceiul de a pregãti un pomiºor de brad,pe care îl împodobeau cu mere, nuci ºi panglicicolorate. Cu acest pom, dupã ce ieºeau dinbisericã, fetele se adunau la hora satului ºifeciorii luau fructele ºi podoabele. Azi, obiceiulnu se mai pãstreazã.

În preziua Bobotezei, copiii mai mici, dupãce umbla preotul cu crucea, mergeau cuþuraleisa. Fiecare copil avea un clopoþel cucare înconjura casa, grajdul, pomii, strigândca sã se sperie toþi ºerpii ºi toate lighioanelespurcate care fac pagube prin casã saugrãdinã, animalelor sau pãsãrilor, ºi sã aducãprosperitate în gospodãrii:

“Þuraleisa leisaCe-i în casã sãnãtateDã afarã vaci cu lapteªerpi ºi lighioane spurcateP-aci sã nu aibã parte”.

,

,

Zodii în cumpãnã, iarna 2008 31

Foto © Dan Oprea

32

La începutul secolului XX s-anãscut o nouã romanþã prin crea-þiile compozitorilor Ionel Bã-jescu-Oardã (1883-1976), IonelFernic (1901-1938), AlexandruLeon (1889-1932) ºi alþii.

Ionel Bãjescu-Oardã, actor,cupletist, ziarist, autor de anec-dote, în acelaºi timp fiind ºi inter-pret (de romanþe). Studiazã actoriaºi muzica la Conservator subîndrumarea lui Constantin Nottara,apoi se perfecþioneazã la Paris.Studiazã Dreptul ºi îºi ia licenþa lao universitate belgianã. Dupã ter-minarea studiilor a început sãcompunã romanþe. Prima roman-þã pe versuri proprii a fost celebraFlori de nufãr, publicatã în 1905la Bucureºti.

În perioada când muzica u-ºoarã strãinã a început sã pãtrundãla noi ºi sã acapareze atenþia pu-blicului, Ionel Bãjescu-Oardã re-lanseazã cu talent romanþa, reactu-alizând-o. Printre creaþiile sale desuccess se pot aminti romanþele:Trubadurul, Ai milã nu pleca,rãmâi, Închide-þi ochii dulci ºiAdio, clipe fericite.

Teatrele muzicale de diver-tisment, casele de discuri, maga-zinele muzicale, printre care JeanFeder din Bucureºti, lanseazãmelodii (partiturã voce cu aco-mpaniament de pian), de autoriromâni.

Un alt autor de romanþe esteIonel Fernic (1901-1938). Prin-tre cele mai reuºite romanþe carene-au rãmas putem aminti: Baladacrucii de mesteacãn (1919), Ro-manþa celei care minte (1926),pe versurile lui Ion Minulescu, Iu-

bito cu ochii verzi ca marea(1926), Sã nu glumeºti cu ochifrumoºi, Îþi mai aduci amintedoamnã, pe versurile lui CincinatPavelescu, Pe aceeaºi ulicioarã,pe versurile lui Mihai Eminescu.

Alexandru Leon (1889-1932), un muzician complex, afãcut studiile muzicale la Con-servatorul din Bucureºti ºi Kon-servatorium de Musik din Berlin.ªi-a început activitatea ca pianistîn orchestra Molnar la Pansur-Mer din Belgia, apoi în diferiteformaþii de muzicã uºoarã la Evian-Les Bains, Lausanne, Montreux,Geneva, Veneþia, Florenþa, Milano,Roma, Napoli, Nisa, Monte Carlo,Monaco, Lyon, Madrid, Bar-celona, Lisabona, apoi ca ºef deorchestrã la Teatrul Savoy dinBruxelles, pianist ºi dirijor laOstende, Gand, Anvers, Haga,Copenhaga, Stockholm, Peter-sburg, Moscova, Helsinki, Berlin,Belgrad, Zagreb, Atena, Cairo,compozitor ºi dirijor la TeatruNaþional din Bucureºti (1927-1932).

În anul 1920, la Londra, obþinelocul I la Concursul Inter-naþionalde Jazz.

A compus ºi romanþe care suntcântate ºi azi, ca de ex.: Pentruochii tãi cei dulci, Mi-eºti dragãtu, Iubesc, De ce, Cântecul o-chilor, pe versurile lui CincinatPavelescu ºi altele.

Acest gen a mai fost cultivatde compozitorii: Vespasian Vasi-lescu (1889-1969), Ion Vasi-lescu, Gherase Dendrino, EllyRoman, Nicolae Kirculescu,Henri Mãlineanu ºi alþii.

Note de prof. dr. Gheorghe David

Secvente dinistoria muzicii

românesti dedivertisment

Creatori reprezentativi ai romanþeiromâneºti în secolul XX

Teatrul muzical de divertisment

32

Zodii în cumpãnã, iarna 2008

,

,

Faptul cã astãzi în aproape to-ate limbile ºi într-o varietate de rit-muri ºi aranjamente orchestrale ºivocale se cântã Valurile Dunãriide Iosif Ivanovici (1845-1902),demonstreazã dãinuirea peste tim-puri a unei creaþii muzicale valo-roase autentice.

Iosif Ivanovici, nãscut în anul1845 la Timiºoara, este luat copilde trupã la regimentul 7 infanterie.Îl introduce în arta muzicalã ºefulmuzicii militare, Riedl. La vârstade 19 ani I. Ivanovici îi prezintãlui Riedl primele compoziþii pentrufanfarã, printre care ºi valsul Pemalurile Dunãrii. Analizându-ilucrãrile, Riedl îl sfãtuieºte sã seocupe de compoziþie. Dupã maimulþi ani este numit ºef al muziciimilitare la Galaþi. Datoritã faptuluicã nu prea avea un repertoriu, in-troduce ºi valsul Pe malurile Du-

Valsul românesc cucereºte lumeanãrii, dar cu altã denumire ºi anu-me Valurile Dunãrii.

Aflat în turneu cu orchestraprin þara noastrã în acea perioadã,Johann Strauss îi ascultã valsulºi-l introduce în programul sãu.Din acel moment, valsul ValurileDunãrii va cunoaºte un maresucces. Începând cu anul 1890acest vals devine cunoscut în toa-te þãrile prin care a concertat Jo-hann Strauss: Rusia, S.U.A., Ger-mania, Franþa, Austria. Astfel,Dunãrea albastrã de JohannStrauss ºi Valurile Dunãrii deIosif Ivanovici devin primele ºla-gãre mondiale. Majoritatea com-poziþiilor lui I. Ivanovici au fosteditate la Viena, Berlin, Liepzig,Hamburg, Milano, Paris, Oslo,Londra, New York. Printre com-poziþiile sale putem enumera: LaRumania, op. 131 pentru pian

solo care a fost editatã la Ham-burg, Amour roumain tipãritã laLiepzig, Song roumain care s-atipãrit la Londra. Edituri din Berlin,Liepzig ºi Viena îi publicã trei mariAlbume de melodii alese.

Opera lui Iosif Ivanovici cu-prinde trei categorii: Lucrãri pen-tru voce ºi pian; Piese instru-mentale; majoritatea pieselor scri-se pentru piano solo au fost ulte-rior prelucrate pentru orchestrãsau fanfarã; Lucrãri destinatefanfarei; polcile Trenul la infern,Piff-paff, Pocker polka suntpreluate ºi de orchestrele simfo-nice sau formaþiile de cafe-con-cert. Creaþia lui Iosif Ivanovici s-a rãspândit pe mapamond pe o ariefoarte mare, la sfârºitul secoluluial XIX-lea, când muzica româ-neascã era cunoscutã doar prinintermediul tarafurilor lãutãreºti.

La dezvoltarea ºi diversificareamuzicii de divertisment, la creareaunui stil propriu naþional, precumºi la promovarea genurilor ar-tistice: comedia muzicalã, vode-vilul, opereta, muzica de café-concert, revista, a contribuit înmare mãsurã la teatrul muzical dedivertisment, începând cu primulTeatru de Vodevil înfiinþat deIorgu Cragiale, în anul 1866 laBucureºti.

O participare importantã înevoluþia acestor genuri ºi-au adus-o compozitorii care în acea peri-oadã aveau o pregãtire muzicalãla Conservatoarele din Bucureºti,Iaºi, Cluj ºi din strãinãtate. Astfel,putem aminti pe compozitorii: Ale-xandru Flechtenmacher (1823-1898), Eduard Caudella (1841-1924), Ioan Wachmann (1807-1863), George Stephãnescu(1843-1925), Constantin Dimi-trescu (1847-1928), Ciprian

Porumbescu (1853-1883), Ale-xandru Leon (1889-1932), PetreAndreescu (1893-1966), IonelBãjescu-Oardã (1883-1976),Ionel Fernic (1901-1938), Ghe-rase Dendrino, Ion Vasilescu(1903-1960), Nicolae Kircu-lescu, Elly Roman, Henri Mã-lineanu (1920-2001) ºi alþii.

Istoria teatrului muzical de di-vertisment evolueazã în strânsãlegãturã cu dezvoltarea muzicii deagrement ºi de dans, aºa cum arfi: romanþa, valsul, cupletul satiricºi umoristic, a ariei, a arietei caresunt concepute pe structuramuzicii uºoare (de mai târziu).

O serie de melodii care se cân-tau în spectacolele de vodevil saucomedii cu muzicã, operete ca deexemplu Olteanca de EduardCaudella, au fost cântate în afarateatrului muzical unde se prezen-tase spectacolul, fiind preluate decântãreþii de local ºi formaþiile

instrumentale care le-au prelucratºi le-au popularizat. În acest fel s-a îmbogãþit repertoriul destul desãrac al genului muzical de diver-tisment naþional, stimulând pecompozitori sã compunã cântece,melodii de dans, cuplete, etc. Mul-te din aceste cântece au satisfãcutgusturile publicului care simþeanevoia de a asculta ºi dansa peaceastã muzicã de agrement (defapt muzica uºoarã de mai târziu).

Marºurile, valsurile, cupletelecare au fost scrise pentru diferitegenuri ale teatrului muzical de di-vertisment au fost preluate ºi cân-tate de cãtre fanfare în concertelede promenadã.

Regretabil este faptul cã dinceea ce s-a compus pentru teatrulmuzical de divertisment româ-nesc, din a doua jumãtate a seco-lului al XIX-lea ºi începutul seco-lului XX, în mare parte s-au pier-dut partiturile.

Foto © Dan Oprea

33

De ce un bust Bram Stoker în Ardeal? Articol de Corneliu Florea

Falnic, în costum cu croialã englezeas-cã, cu cravatã, un individ în bronz priveºtespre Vârful Pietrosu Rodnei. Clipesc desdupã ce citesc pe placa de pe soclul cu-bicos: Bram Stoker, 1847-1912, autorulromanului Dracula. Individul imortalizatþine în mâini o carte. Nu ºtiu dacã e o listãde meniu de la un pub din Whity - England,unde a stat vreo trei ani ºi a clocit romanulcu Dracula sau altceva. Sincer, sunt semi-aiurit ºi perplexo-buimãcit sã dau cu ochiipeste bustul irishman-ului aici, la PiatraFântânele, în faþa unui hotel numit Draculachiar de pe vremea epocii de aur! Sunt ºipuþin contrariat, fiindcã, în referirile anglo-fone despre aceastã scriere, se precizeazã,de cãtre cei ce ºtiu ce citesc ºi vor sã fiecorecþi, cã este a horror novel ºi nu credeamcã, pentru atâta lucru, care poate dezmor-þeºte plictiseala adolescenþilor sau prelun-geºte insomnia pregeriatricilor, se ridicã unmonument în Carpaþi!

Hotelul a fost ridicat în vremea unui cin-cinal ºi a ieºit un cocktail cu amestecãturiîmprumutate din medieval pânã-n socialism,nepotrivindu-se unele cu altele, dar care trecneobservate datoritã mãreþiei peisajului car-patin ce-i estompeazã incongruenþele. A fostatunci un moment în care unii tovarãºii dinconducere ºi-au adus aminte ca sunt ºi ro-mâni pe lângã comuniºti ºi România noastrãe falnicã, de un mare potenþial turistic. Ime-diat s-a înfiinþat un Minister al Turismului,cu direcþiuni ºi direcþii în fiecare judeþ. “ªia fost un lucru bun”, dar pe care un parvenitl-a desfiinþat, punând în locul lui un ministeral intratului în NATO, altul al intratului înUE ºi al treilea, mai mic, al intratului în fran-cofonie. În judeþul Bistriþa Nãsaud, în carese aflã unul dintre cele mai frumoase pasuritranscarpatine din România, cel dintre Tran-silvania ºi Bucovina, tovarãºii de la judeþ s-au orientat - just - sã facã un hotel la PiatraFântanele. ªi, în loc sã-i zica “Traiascã 23August” sau “La coana Leanþa”, s-a gãsitun tovar㺠epigramist-isteþ, cu simþul afa-cerilor turistice în pantaloni, ºi i-a zis Dra-cula! Dar nu Dracula, nepotul lui Mirceacel Bãtrân, nici fiul lui Vlad Dracul sau dom-nul Munteniei din secolul al XV-lea, ci Dra-cula din horror fiction-ul lui Bram Stoker.ªi ca dovadã cã de ãla este vorba, într-ohruba întunecoasã din hotel a fost montatun sicriu mecanizat, care, la comandã, înce-pea sã se miºte cu un zgomot lugubru, iarcapacul, scârþâind, începea sã se ridice peo laturã, prin care ieºea o mânã ce þineadouã degete rãsfirate în V mare. Nu erauale lui Churchill, ci ale lui Dracula lui BramStoker, în semn de victorie cã a ajuns laPiatra Fântânele sã sperie toate turisteleoccidentale amatoare de horror fiction!Intrarea se fãcea pe baza de bilet plãtit ºicertificat medical ca nu suferi cu inima; câtdespre cap - nicio precizare.

Toate bune ºi turistice, însã statuie sã-ifacã lui Bram Stoker pe aceste mirificeplaiuri mioritice celor de la OJT-ul bistriþeannu le-a trecut prin cap, cã atât le-ar mai fitrebuit! Dar, cum vreme trece, vreme vine,într-un Decembrie a venit frontul salvãrii,în frunte cu Urmãºescu ºi Neulander celfrumos, care au dat bani chiar ºi pentrustatui, orice fel de statui, pentru început.De necrezut, dar în judeþul Bistriþa Nãsãudnu lipsea decât o singurã statuie: a lui BramStoker! Or, o asemenea înapoiere euro-atlanticã era inacceptabilã! Toatã EuropaOccidentalã ºi America Unchiului Sam clo-coteºte de horror novels and movies aboutDracula, numai noi, aici pe Valea Bârgãuluiºi-n Pasul Tihuþa, sã nu-1 onoram pe Bram

Stoker! Se poate? Cum sã ieºim noi dintunelul lui Ciorbea, cum sã intram în Europafãrã statuia irlandezului, care ne-a dus faimade vampiri carpatini în lumea mare?! Acum,l-au cocoþat aici, la Piatra Fantânele, pesoclu înalt, bust falnic privind turiºtii cecascã gura la el. Unii rãmân cu ea cãscatãºi când se pozeazã cu statuia.

- Dragã, da ãsta cine mai e?- Vai, dragã, ignorantã mai eºti! E ãla

care a scris cã Vlad Þepeº le sugea sângelela femei, de fac americanii un film cu vam-piri în fiecare an! Hai, fã-mi o pozã cu Branãsta!

Chiar aºa: cine mai este ºi ãsta?!Abraham “Bram” Stoker s-a nãscut la

Dublin, în Irlanda, în 1847. Bun elev ºi stu-dent, terminã colegiul cu honours in mathe-matics dar se apuca de scris povestioarede groazã, dupã care se dau în vânt anglo-

fonii. ªi cum este mare cerinþã în anglofoniede groazã, oroare ºi ºoc, Bram se apucãserios de treabã, citind ce s-a scris în lite-raturã ori culese din folclorul european peaceasta temã. Citind mult, îi cade în mânãºi “Transylvania superstitions”, scrisã de oscoþiancã, Emily Gerald, cãsãtoritã cu uncavalerist ungur, dupã care începe sã-i fiar-bã în imaginaþie o alta graforee de groaza,în care personajul principal sa fie un conteungur, pe care-1 numeºte Wampyr. Mergeînainte cu cititul ºi-1 descoperã pe ArminiusVambery (fost Herman Bamberger), o per-sonalitate intelectualã interesantã, poliglotºi publicist, profesor universitar ºi aven-turier, nãscut evreu în Ungaria ºi ajuns agentºi spion al Foreign Office din Anglia, po-sesorul unei vaste culturi ºi înzestrat cu unfarmec de narator deosebit. Bram Stoker îlcunoaºte personal ºi este fascinat de talentul

cu care îºi etaleazã aventurile, cãlãtoriileeuro-asiatice ºi poveºtile de superstiþii popu-lare din cuprinsul austro-ungariei. De la elprimeºte sugestia sã mute locul acþiunii dinStyria -Austria, pe care ºi 1-a ales iniþial,înTransylvania unde înapoierea ºi superstiþiilesunt ºi mai îngrozitoare.

Bram Stoker se retrage pentru cercetareºi inspiraþie necesare într-un mic orãºel pes-cãresc la Marea Nordului, Whitby, al cãruipeisaj pietros ºi întunecos i se pare cã aravea elemente necesare scriiturii sale. Aici,în biblioteca orãºelului, gãseºte cartea con-sulului englez de la Bucureºti, William Wil-kinson, An Account of the Principalitiesof Wallachia and Moldova, o relataregeograficã, etnicã ºi istoricã în limite infor-maþionale corecte despre principatele româ-ne, în care Bram Stoker dã, pentru primadatã, peste Dracula, ce este tradus devil,evil. Impresionat de sonoritatea ºi înþelesulcuvântului, i se declanºeazã o efervescentãimaginaþie de groazã cu sânge, fãrã a maiþine seama de celelalte date istorice, ade-vãrate, trecute de William Wilkinson înraportul sãu diplomatic despre domnitorulmuntean.

O parantezã. Diplomatul englez WilliamWilkinson a scris ºi tipãrit un account des-pre lumea româneascã, în 1820, repet, în1820 a fost tipãrit, ºi apoi rãspândit în toatãAnglia, dacã un exemplar a ajuns ºi înbiblioteca micuþei aºezãri pescãreºti de laWhitby, unde 1-a gãsit Bram Stoker. Mãîntreb ºi vã întreb: oare nu William Wil-kinson ar merita o statuie în Bucureºti,fiindcã a fãcut cunoscut englezilor ºianglofonilor din lumea largã, acum aproapedouã sute de ani, existenþa celor douã prin-cipate române, distincte, ce se zbãteau desecole pentru suveranitate între trei imperii?Constatãm cã, în vremurile de azi, cei carefac o relatare istoricã corectã despre româninu sunt recunoscuþi, în timp ce lui BramStoker, un horror scribbler, care s-a folositde numele unui domnitor muntean într-ofabulaþie, distorsionându-i ºi denigrându-imemoria, i s-a ridicat o statuie pe unde nicinu a cãlcat! Mã întreb, aºa, cum se întreabãºi alþi români care sunt interesaþi de realitateaistoricã ºi mediteazã liber ºi logic la situaþiileei. Concluzia este cã, azi, puterea deciziloreste în mâna aºa zisele elite politico-cul-turale, ce au acceptat sã fie lefegii slugarniciai dominanþilor.

Ca fapt divers, tot pentru dosarul cumici amãnunte adevãrate, la Whitby, undeBram Stoker a stat ºi cugetat la singurulsãu novel timp de trei ani, locuitorii, anglo-foni ca el, au aºezat o bancã pe þãrmul stân-cos, pe care scrie “The view of this spotinspired Bram Stoker (1847 - 1913)”,pentru cã aici, în portul lor, a naufragiatfregata cu care a sosit Dracula ce s-a datla gâtul frumoasei Lucy Westera, sugându-i sîngele, de nu ºtiau admiratorii ºi doctoriicare este cauza anemiei feriprive de careîncepuse sa sufere…

ªi, ca sã încheiem conturile cu BramStoker ºi admiratorii care i-au ridicat statuia,citez: “The novel Dracula was completedand published in 1897 to a little acclaim”scrie Shauna Banta pe wmv.essort-ment.com. Lecturã liberã! Râspândirea ºipopularitatea scrierii de groaza Dracula s-a fãcut, ºi încã se mai face, de cãtre Hol-lywood - film industry, cãreia, probabil, ceice dirijeazã postcultura în România îi vorridica, între hotelul Dracula ºi statuia luiBram Stoker, un obelisc cât brazii de aici ºivor înfrãþi Piatra Fântânele cu Pãdurea deilice (id est Hollywood).

Zodii în cumpãnã, iarna 2008 33

Fo

to ©

Co

rn

eli

u F

lor

ea

*un atomse transformãîn omapoidintr-un omîn mai mulþioamenidintr-o datãcu mâinile ridicateîn zareei fac semneîn rãsãrit.

*sã atingliniºtea cape o fiinþãdincologestul meucuprindemãnunchiul de cuvinteucise de zgomot.

*mi-e teamãde liniºteaucisã de zgomotulce se preschimbãîn mineîn liniºteaunui blestemcare nu mã priveºte.

Liniste,

Versuri de Victorita Dutu, ,

34

M-a emoþionat sã citesc în nu-mãrul precedent al revistei Zodiiîn cumpãnã un buchet de poeziifoarte existenþiale, semnate de unfugar prin aceastã lume, sculptorulde cuvinte Petre Gavriº (1952 -1982), trecut prea devreme prinporþile cerului, la o vârstã când alþiiabia se aºeazã în maturitate. ªi aºami-am adus aminte de întâlnirilenoastre de la Cenaclul "Iosif Vul-can", de la Casa de culturã a sin-dicatelor din Oradea, care prin aniide dupã deschidere, la 25 decem-brie 1972, devenise cu adevãratun centru cultural al Orãzii, la carelumea venea spontan ºi firesc, dincuriozitate, ca la o construcþie no-uã ºi surprinzãtoare, deschisã întoate direcþiile, în contrast evidentcu închiderile produse în culturãdupã Plenare CC al PCR din 3-5noiembrie 1971. Ca primul direc-tor al Casei de culturã a sindi-catelor, a cãrei construcþie am în-cheiat-o ºi apoi am condus-o întreanii 1971-1978, am adus acolo Ce-naclurile "Iosif Vulcan" ºi "AdyEndre", când nu aveau sediu per-manent ºi se adunau pe unde pu-teau, le-am asigurat un loc bunpentru ele, care au ºi avut acolo oactivitate fructuoasã, din care aurãmas multe urme literare. Acolo,adus de cãtre profesorul de talenteCornel Dana, a venit mai întâi Pe-tre Gavriº, ca un tânãr firav fizic,dar deosebit de puternic psihic,care scria aºa de frumos, încât mise pãrea cã îºi picta poeziile. Acoloa adus din desenele sale, de inspi-raþie brâncuºianã, din care acummai gãsesc douã, pe care le daupentru tipãrire în revistã, ca unsemn despre personalitatea sa ar-monioasã, totodatã bântuitã de grijipentru lume ºi pentru destinul filo-sofic al omului, în timp ce de sinenu se ocupa nicidecum, umbla flã-mând ºi dezbrãcat, dar cu sufletul

În acest an, serbãrile Toamnei Orãdene auconstituit un excepþional prilej de expunere a arteiplastice bihorene, numeroºi artiºti participând cuentuziasm la aceste acþiuni. Expoziþiile în aer liber dinacest an, desfãºurate în 19, 20 septembrie ºi 11, 12octombrie au reunit 15 pictori din Oradea ºi Beiuº,amatori ºi profesioniºti: Adel Nicolae, Banyai Katalin,Elena Bessinger, Ioan Domocoº, Mihai Dascãlu, EgeiGyorgy, Tudor Frîncu, Gavrutza Tibor, Kovacs Tiberiu,Monuº Tereza, Anca Popescu Raþiu, Popon Cristina,Rob Iboya, Sergiu Savin, Szell Katalin, StaharoczkyIulia, Syabo Ibolya, Horea ºi Ovidiu Sãlãgean, TankErzsebet ºi Gyorgy, Tikosi Zoltan ºi Trifan Laszlo. Dacãîn primul interval vremea nu a þinut cu expozanþii,panourile necesitând un cadru acoperit din cauza ploii

Consemnare de asist. univ. drd. Anca Popescu Ratiu

Expozitii în aer liber la Oradea

(Pasajul Vulturul Negru), de ziua oraºului, Corsoul orãdeana devenit o mare galerie de artã. Peste 80 de lucrãri în celemai diverse stiluri au încântat audienþa. Reacþia“vizitatorilor”, indiferent de apetenþa lor artisticã, a fostcât se poate de elocventã în favoarea unor astfel de acþiuniculturale. Începând cu primarul oraºului, oficiali,parlamentari sau cetãþeni obiºnuiþi, de la mic la mare, tânarsau vârstnic, orãdenii au privit, au întrebat, au atins, ºi-au dat cu pãrerea, iar artiºtii le-au sãtisfãcut curiozitateapurtând discuþii despre munca ºi tablourile lor. Datoritãinteresului deosebit pe care l-au suscitat, expoziþiile înaer liber au fost un succes ºi au relevat setea orãdenilorde frumos, de mesaj, de artã. Apropierea dintre creator ºicel chemat sã-i aprecieze opera se realizeazã cu adevãratatunci când arta coboarã în stradã, aproape de oameni.

,

dintre cele mai valoroase promoþii.Dar cine sunt absolvenþi acelor

timpuri? Printre “stele”, amintim pegeneralul (r) Dumitru Roman, fostconsilier principal la doi miniºtrii aiMinisterului Apãrãrii Naþionale, fostcomandant al trupelor chimice dinArmata Românã, participant la rãz-boiul din Golful Persic, în prezentpreºedinte al veteranilor de rãzboial filialei Bihor; Dorin Poenaru, fostdirector al Institutului Român deFizicã Atomicã, în prezent cercetãtorºtiinþific ºi profesor universitar înGermania; Dumitru Radu Popescu,scriitor reputat, în prezent directorulEditurii Academiei; Sergiu Vaida,scriitor stabilit în Elveþia; VictorPintea, un pionier al chimiei româ-neºti, personalitate marcantã, careºi-a adus contribuþia la construcþiamarilor combinate de profil ale þãrii,ulterior inginer ºef al Uzinei de Alu-minã de la Oradea; Ioan Cohut, unalt absolvent, remarcat prin modulprin care s-a dedicat cunoaºterii tai-nelor apelor geotermale, construindla Oradea (împreunã cu prof. dr.Teodor Maghiar, fostul rector alUniversitãþii din Oradea) un impor-tant centru de cercetare acvaterma-listicã, remarcat pe plan mondial prinrezultatele de prestigiu; inginer Eu-gen Mezea, fost director al Inspec-toratului Silvic al judeþului Bihor.

Un alt gojdist, specialist înindustria aviaticã, având merite înproiectarea unor obiective indus-triale din þara de adopþie, Canada,unde s-a stabilit în 1976, este ªtefan

ªiclovan. Acesta a lucrat pânã nude mult la Fabrica de Elicoptere dinMontreal. Nu ar trebui sã-i uitãm nicipe medicii promoþiei, precum doc-torul Mircea Guiaº, fost director alInstitutului Medico-Legal din Bucu-reºti, stabilit în prezent in Franþa,Miron Venter, medic reputat, fostdirector al unui important spital dinBraºov. Performanþe meritorii auavut ºi urmãtorii “elevi”: ªtefãnicãPetrovici, fost director al Societãþiide Telecomunicaþii, Aurel Boroº,preºedintele Baroului de Avocaþi dinArad, ing. dr. Petru Bodea, cel care acondus în calitate de director, impor-tante instituþii agricole de nivel jude-þean. Demne de menþionat sunt preo-cupãrile economistului David Voicu,continuatorul cercetãrilor istorice aleprofesorului sãu de istorie TitusRoºu, referitoare la viaþa ºi activi-tatea omului de culturã bihorean,marelui mecena Nicolae Jiga (1790-1870).

Profesorul Radu Birta, noul co-ordonator al “Cãrþii de Aur a ªcolii”,a fãcut cunoscut celor prezenþi car-tea postumã “Eumenide (Pãdurea areºi uscãturi)” a regretatului profesorEmil I. Roºescu, care s-a stins dinviaþã în urmã cu un an. Aceasta estede fapt cea de a douãzeci ºi douacarte a regretatului dascãl gojdist.Evenimentul s-a încheiat într-o at-mosferã colegialã, unde s-au depã-nat amintiri, s-au povestit crâmpeiedin viaþa de elev, s-au reînodat prie-tenii ºi s-a adus un omagiu celorabsenþi la strigarea catalogului.

Întâlnirea generaþiilor de absol-venþi ai Liceului “Emanuil Gojdu” dinOradea se perpetueazã de mai multãvreme, datoritã unei iniþiative lãu-dabile ºi preocupãrilor inimosuluiprofesor Emil I. Roºescu, dascãlilustru al faimosului liceu orãdean,om care, din cei 91 de ani de viaþã,70 i-a petrecut în ºcoalã. Continuândaceastã tradiþie, recent, am fost mar-torii întâlniri absolvenþilor care aupãrãsit bãncile ºcolii în urmã cu 55de ani. Cu toate cã se aflã rãspândiþiîn diferite puncte ale mapamondului,au rãspuns la eveniment aproape to-þi elevii acelei generaþii, care se maiaflã în viaþã.

În discursul sãu, actualul direc-tor al Colegiului Naþional “EmanuilGojdu”, prof. Viorel Mititeanu, i-aasigurat pe “veteranii” gojdiºti cã ºiîn prezent ºcoala se aflã pe mâinileunor profesori de elitã. Datoritã lor,tot mai mulþi elevi urcã pe podium ladiverse concursuri naþionale ºi inter-naþionale. Datoritã acestor rezultatemeritorii, ministerul de resort a acor-dat diploma de onoare acestui cole-giu pentru a doua oarã consecutiv.

Întâlnirea a fost emoþionantã,mulþi dintre colegi nu se mai vãzu-serã de zeci de ani. Conform tradiþiei,s-a dat citire cataloagelor. În 1953au absolvit Liceul “Emanuil Gojdu”douã clase de bãieþi, totalizând 57de elevi, dintre care aproape jumã-tate nu mai sunt în viaþã. Apelând lastatistici, aflãm cã toþi absolvenþiiacestei promoþii au terminat studiisuperioare, fiind calificatã ca una

Întâlnire de sufletConsemnare de Iosif Popa

Amintiri cuPetre Gavris

Rânduri deConstantin Malinas,

,

,

Fo

to ©

Io

sif

Po

pa

De

se

ne

de

Pe

tre

Ga

vr

is ,

Zodii în cumpãnã,iarna 200834

incandescent, având o puterecaloricã a sufletului de o inge-nuitate dezarmantã. Nu prea eraîn rând cu lumea ºi am plãnuit sã-l însurãm, ca sã capete o îngrijirefireascã din partea unei femei iubi-toare, care sã-i facã de mâncareºi sã-l poarte îmbrãcat, dar nu amreuºit, deºi fata plângea dupã el,dar s-a dus... s-a dus în Bucureºti.Unde a lucrat mai mulþi ani pelângã ateliere de sculpturã în Ciº-migiu, împreunã cu fratele lui, deasemenea fire de artist spaþial. Ne-am reîntâlnit în Oradea, prin gra-ficiana Aurora Nagy, dupã câþivaani, era neschimbat, era toamnaºi era frig, prin noiembrie în 1978.Atunci l-am invitat la noi acasã,unde soþia Elena, care-l preþuia ºicompãtimea foarte mult, ca pe untânãr de bunã educaþie, dar nefe-ricit, ne-a dat de mâncare, apoi i-a dat de cadou paltonul meu dinstudenþie, la care þinea foarte mult,cãci în acela ne cãsãtorisem în1964. Dar i l-a dat ºi Petre Gavriºa plecat, învelit în aceastã cãldurãsub vântul subþirel de seara. ªi nul-am mai vãzut, de la el mi-au rã-mas un teanc de poezii frumosmanuscrise cu litere mari în tuºmaron ºi câteva desene, care numai ºtiu pe unde sunt. Decât acestedouã, datate martie 1974, care facelogiul unui spirit elevat, cu sim-bolul cãrþii, învelind geometricmintea lui Brancuºi ºi cu siluetaRugãciunii funerare a lui Brancuºi.

Le depun aici, ca un semn dememorie pentru fratele Petre ºi deapropiere tot mai mult de el. Scri-erile ºi desenele lui sunt vrednicede bibliotecã, de pe unde or fi, me-ritã ºi trebuie sã fie adunate ºipublicate în volum…

Oare, câte asemenea pietre cadºi se pierd din zidirea culturii ro-mâneºti, din cauza indolenþeinoastre!

Echilibru statuar (fragment)Brâncuºi

Secvenþe de la expoziþiile în aer liber din cadrul Toamnei orãdene, 2008

35

În tradiþia bunelor rânduieli pe careEpiscopia Ortodoxã Românã din Ungariale-a instituit de-a lungul anilor, la loc decinste stau neobositele acþiuni de promovareºi pãstrare a tradiþiilor populare româneºti,a moºtenirii culturale, în general, în rândulcredincioºilor ºi întregii populaþii româneºtidin perimetrul episcopiei.

În acest context se înscrie ºi programulcultural “La obârºii, la izvor”, organizatduminicã (5 octombrie 2008), la CentrulCultural Român din Gyula, în cadrulproiectului transfrontalier “Românii pentruromâni”, al Asociaþiei pentru culturã, spiri-tualitate ºi dezvoltare a relaþiilor transfron-taliere din Oradea (preºedinte, dr. OrigenSabãu), proiect finanþat de Consiliul ju-deþean Bihor. P.S. Siluan, episcopul EparhieiOrtodoxe Române din Gyula spunea: “Pelângã activitatea spiritualã ºi misiunea pecare o avem, noi, preoþii, ne simþim obligaþisã luptãm pentru unirea credincioºilor înjurul bisericii, prin toate formele, spiritualeºi culturale, pentru promovarea ºi pãstrareavalorilor strãmoºeºti. Am avut astãzi bucu-ria, ca de altfel ºi în alte dãþi, de a ne simþicu adevãrat români, în Ungaria, având alã-turi români din România (din Oradea ºiBeiuº), credincioºi ai Bisericii Ortodoxe“Sfântul Gheorghe” din Oradea, în fruntecu preotul Vasile Sabãu, precum ºi membriicorului Bisericii “Sfântul Dumitru” dinBeiuº, iar artiºti din Oradea, Beiuº, Timi-ºoara ºi Carei ne-au umplut inimile de bucu-rie cu mesajul lor de suflet”.

Manifestãrile au debutat la catedralaepiscopalã din Gyula, cu sãvârºirea sfinteiliturghii de cãtre Preasfinþia Sa episcopulSiluan. Din stranã, replicile au venit dinpartea coriºtilor Bisericii “Sfântul Dumitru”din Beiuº, în frunte cu preotul Ioan Hinsu,parohul bisericii, ºi dirijorul Remus Lazea.De la catedralã, coriºtii beiuºeni ºi credin-cioºii bisericii au fost invitaþi, alãturi de ofi-cialitãþile prezente, la programul cultural.

Pe scena Centrului Cultural Român dinGyula au cântat ºi încântat ºi de aceastãdatã artiºti români cunoscuþi ºi îndrãgiþi,precum soþii Mariº Hinsu (Florin ºi FlorinaMariº Hinsu), Anca Banda, Roxana Gudiu,Antonela Ferche Buþiu, Sebastian Hahãu,Alexandru Borz, Mihaela Herman, MariaPetchescu ºi Domnica Titieni (din Timi-ºoara), acompaniaþi de orchestra “Rapsodia

bihoreanã” (dirijor, Liviu Buþiu), ansamblul“Ceatãra” din Carei (coordonat de AdrianPaºca), cãrora li s-au alãturat membriicorului “Armonia” din Apateu (Ungaria),dirijat de prof. dr. Gheorghe David (direc-torul Centrului judeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor).Prezentarea spectacolului le-a fost încre-dinþatã Ancãi Banda (directorul Casei deculturã “Ioan Ciordaº” din municipiul

Beiuº) ºi lui Horia Ballint. Din nou, româniiau cântat pentru români, de la obârºii laizvor, aºa dupã cum a vrut ºi cum ºi-a plani-ficat distinsul preot dr. Origen Sabãu, su-fletul manifestãrilor culturale româneºti dinGyula ºi nu numai, fiind de faþã invitaþi ºioficialitãþi din România, precum ºi distinseoficialitãþi locale, prof. dr. Ligia Miriºan -director al Direcþiei pentru Culturã, Culteºi Patrimoniu Cultural Naþional a judeþului

Un program cultural organizat la Gyulade Episcopia Ortodoxã Românã din Ungaria

Bihor, Constantin Iuliu Aron, consul generalal României la Szeged, Ioan Fodoreanu -consulul general al României la Gyula, VasileNanea, ministru consilier la Consulatulromân din Gyula, arhidiacon prof. univ. dr.Constantin Voicu, din Sibiu, prof. MariaGurzãu Czegledi, directorul Liceului “Nico-lae Bãlcescu” din Gyula, Tiberiu Iuhas,director al oficiului din cadrul Autoguver-nãrii pe þarã a românilor din Ungaria, EvaRuja Banyaine, director al Centrului dedocumentare ºi informare din Gyula. Eve-nimentul nu putea scãpa reporterilor ºiredactorilor de la “Foia româneascã” dinGyula, prezenþi la manifestare, în frunte cudirectorul redacþiei, Eva Iova ªimon. Sã maispunem cã la Centrul cultural a fost ame-najatã ºi o expoziþie de artã popularã, cuprin-zând costume populare, ºtergare ºi articolede artizanat cu motive populare din zonaBeiuºului. Exponatele au fost aduse de AncaBanda, directorul Casei de culturã “IoanCiordaº” din municipiul Beiuº. “Aceastãnouã manifestare culturalã organizatã deEpiscopia Ortodoxã Românã din Gyula vinesã sublinieze, încã o datã, dorinþa Preasfin-þiei Sale episcopul Siluan de a conºtientizapreoþii ºi credincioºii, dar ºi instituþiile carene reprezintã în Ungaria de necesitatea aces-tor acþiuni menite a promova ºi pãstra neîn-tinatã moºtenirea culturalã româneascã,obiceiurile ºi tradiþiile strãmoºeºti, ºi de auni credincioºii în jurul bisericii, altarul sfântal naþiunii”, aºa dupã cum ne-a declaratconsilierul cultural al episcopiei, preot dr.Origen Sabãu.

În calitate de organizator principal,domnia sa a þinut sã mulþumeascã ofi-cialitãþilor prezente, invitaþilor ºi artiºtilorromâni (cu deosebire Ancãi Banda, soþilorMariº Hinsu, dlui prof. dr. GheorgheDavid), gazdelor, în frunte cu prof. MariaGurzãu Czegledi, directorul Liceului“Nicolae Bãlcescu” din Gyula, finanþatorului(C.J. Bihor), precum ºi partenerilor (Aso-ciaþia pentru culturã, spiritualitate ºi dez-voltare a relaþiilor transfrontaliere din Ora-dea, Fundaþia pentru minoritãþi etnice na-þionale din Budapesta, Autoguvernarea peþarã a românilor din Ungaria, Uniunea cultu-ralã a românilor din Ungaria, precum ºi fa-miliile Rãducanu (Ana, Aurica ºi Horia) ºiRadu Pentie, din Oradea, pentru reuºitamanifestãrii.

La obârsii, la izvor,

35

Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Consemnare de Ovidiu Dan

Fo

to ©

Ov

idiu

Da

n

http://www.ovidan.ro/http://www.informatiadevest.ro/

36

Bihorul, prin frumuseþea ºi originalitateapeisajului natural, prezintã o mare varietatede relief, dispusã în amfiteatru, de la câmpiavesticã ºi pânã în vârful munþilor, oferindnenumãrate priveliºti întru reala desfãtarea ochiului.

Pentru acest numãr al ZODIILOR, amales prezentarea itinerarului Cordãu- Mier-lãu - ªumugiu - Oºand, pe care îl parcurgemacum împreunã cu pãdurarul Leontin Floroi,originar din Cordãu ºi gospodarul pãduriloraferente, ºi de inginerul silvic Mihai Bogdan,un inimos iubitor de drumeþii, care ne-aîndemnat stãruitor spre aceste oportunitãþituristice.

Dealurile Cordãului, împreunã cu vãileMierlãu ºi ªumugiu, unice prin varietateapeisajului, fac parte din piemonturile Criºa-nei, caracterizate prin culmi prelungite,separate de vãi largi cu lunci ºi terase joaseuºor accesibile, cu aspect de depresiune,cum ar fi Valea ªumugiului, cu principalulafluent - Valea Mierlãului. Toate vãrsându-se în Criºul Negru, din a cãrui bazin derecepþie fac parte. Peisajul, în întregul lui,e bogat, mai ales, în pãduri de foioase, încare valoroase exemplare de gorun predo-minã. Coloritul variat ºi marmorat al vege-taþiei forestiere se distinge în mod deosebit,impresionând pe orice vizitator. Atmosferaeste puternic ozonificatã de frunziºul verdeºi abundent al coronamentelor ce flanchea-zã, spre zare, minunatul decor din vecinãta-tea aºezãmintelor rurale.

Dupã ce am trecut de hotelul “Pre-zident” din Bãile Felix, pe un drum asfaltat,la circa 3 kilometri, intrãm în satul Cordãu.Pe uliþa principalã, casele frumos rânduite,cu faþade atrãgãtoare, zugrãvite cu gust,fãrã a fi stridente, trãdeazã vrednicia cordã-uanilor. ªi aici, ca în multe sate bihorenede azi, arhitectura tradiþionalã este, însã,“orientatã” pe o linie modernã de tip Euro…Nici nu se putea altfel, din moment ce BãileFelix (modernizate complet) se gãsesc doarla câþiva kilometri distanþã. Cu toate acestea,împrejurimile de la Cordãu se disting în moddeosebit, oferind un cadru natural aparte,foarte prielnic excursiilor, mai apreciat com-parativ cu aglomeratele pãduri-parc de laBãile Felix.

Jalonãm pentru dumneavoastrã câtevarepere orientative din pitoreasca aºezare,spre care, la sfârºit de sãptãmânã, vã puteþiîndrepta paºii pentru a descoperi singuri mi-nunate locuri de agrement. Astfel, dupã cetrecem de Biserica ortodoxã din sat, undrum pietruit desprinde din artera principalãun ºicator ce duce, traversând Valea lui Bu-ric, pânã la pãdurea Sãteascã din Dealul Ilii,a cãrui boltã înverzitã se întinde dincolo deorizont. În apropiere, Valea Lupilor eviden-þiazã o tânãrã plantaþie forestierã în suprafaþãde peste 70 de hectare, ce se învecineazãspre est cu Codrul, bãtrân de gorunete în acãror trunchiuri se mai pot observa schijeºi pãrþi de muniþie rãmase din timpul rãz-boiului, ca “martori” ai crâncenelor luptece s-au dat aici. Astfel de nedorite “dovezi”au mai apãrut ºi la peste 60 de ani de laterminarea rãzboiului, când, recent, uncordãuan, sãpând în curtea proprie, a datpeste o grenadã ofensivã neexplodatã. Piro-tehniºtii bihoreni au reuºit asanarea ei în modcorespunzãtor. Trasând imaginar o perpen-dicularã în dreptul acestor locuri, ajungempe ºoseaua E 76 la punctul ce simbolizeazãacerbele lupte duse pe aceste teritorii, pur-tând urmãtoarea inscripþie: Glorie veºnicãeroilor care ºi-au dat viaþa pentru elibe-rarea României de sub jugul fascist.

Revenind ºi continuându-ne periplul,vom observa cã dinspre pãdurea sãteascã,

la dreapta, se mai vãd ruinele fostei staþiiCFR (gara Cordãu), dezafectatã, dinsprecare porneºte Drumul Chetrii (denumirealocalã vine de la drumul de piatrã construitaici cu mulþi ani în urmã), prelungindu-sepânã în pãdurea împlinitã de pe culmea ceseparã liziera de terenurile agricole de laSãmãroaia. Se mai vede Drumul ªeuãinilorpe care, odinioarã, navetiºtii din satul ªaua-ieu veneau la gara Cordãu pe jos aproapepatru kilometri. Astãzi drumul nemaifiindcirculat, este acoperit de vegetaþie ierboasã,remarcându-se ca o linie prin care pãtrundelumina, înfrumuseþând decorul înconjurã-tor. Mai la dreapta, Calea Þapilor strãbatepãdurea spre est, parcurgând frânturi întu-necate care alterneazã cu porþiuni mângâiatede strãlucirea soarelui. În apropiere, rusticaclãdire a fostului canton nr. 38 Dealul Iliieste pãrãsitã ºi neîntreþinutã, ca urmare aretrocedãrii, legale, a acestor terenuri foºtilorproprietari (Episcopatul Romano-Catolic).Despre care amfitrionul nostru LeontinFloroi vorbeºte cu un regret nostalgic, maiales, privind aspectul de pãrãsit ºi neîntre-þinut, dupã ce pânã nu demult a locuit ºiactivat, prosper, ca pãdurar chiar în canto-nul Dealul Ilii.

În aceiaºi notã fascinantã se înscriu pei-sajele ce înconjoarã rusticele aºezãminteMierlãu ºi ªumugiu pe care le prezentãm,succint în continuare. Dupã ce am pãrãsit

Privelisti cu cantarig,

Cordãul, pe ºoseaua E 76, îndreptându-nespre Hidiºelul de Jos, trecem printr-o zonãde un pitoresc deosebit în care se remarcã,în dreapta drumului, Poiana Vânãtori, apoivãile Botoºag, Batauã, Dealul Pogor mãr-ginite de frumoase pãduri încheiate ce seînlãnþuie de-o parte ºi de alta a ºoselei. Chiardin Hidiºelul de Jos, drumul face dreapta,urcând spre terasamentul cãii ferate (deza-fectat); ajungem la marginea satului Mierlãu.Rustica aºezare cu gospodãrii curate ºi pri-mitoare poate fi oricând ospitalierã gazdãpentru cei ce se vor încumeta spre acestelocuri mai retrase, netulburate de agresi-vitatea modernismului urban ºi al ºoseleloraglomerate. De remarcat pentru potenþialiituriºti este drumul forestier ce porneºte dela garã, pe lângã cimitir, urmând culmea ceseparã depresiunea Mierlãu de DealurileCordãului, traversând amintitul Dealul Iliiºi hotarele Ciheiului, numai prin pãdure,pânã la Boboºtea ºi Husasãu de Tinca.Acest traseu procurã pentru orice trecãtorîmbietoare decoruri peisagistice, chemându-ne parcã sã revenim mereu. Parcurgând încontinuare drumul asfaltat ajungem, dupãcirca cinci kilometri, în satul ªumugiu, a-parþinând aceleiaºi comune, Hidiºelul deSus, atestat documentar de la 1690. Aici,panorama admirabilã ne înfãþiºeazã priveliºtide care nu poþi trece nepãsãtor, uliþe largi,uºor întortochiate, dupã configuraþia tere-nului din lunca ce se “scurge” spre Oºand.

Biserica amplasatã pe o ridicãturã mar-cheazã, ca în multe locuri, centrul satului,unde se aflã o cruce masivã de piatrã cuRãstignirea, din dreptul cãreia se despartdouã drumuri: Oºand, 7 kilometri, care strã-bate, aproape orizontal, preluca largã a vãiice mãrgineºte mãnoasele terenuri agricoleîntinse pânã la marginea pãdurii. Tot de laCruce porneºte drumul Orãzii, pe care ºu-mugenii treceau odinioarã cu cãruþele spreOradea, astãzi este circulat numai de cei cemai au terenuri prin apropiere. La ieºireadin sat spre Mierlãu veþi putea remarca ºiadmira o veche fântânã cu cumpãnã numitãîn graiul local Fântâna cu cantarig, unde,obosiþi, drumeþii îºi mai astâmpãrau seteala umbra celor câteva tufe ºi rugi de muridin apropiere.

Fo

to

©

Ale

xa

nd

ru

T

eo

ra

n

Consemnare de Alexandru Teoran

Zodii în cumpãnã, iarna 200836

37

14.12.2006Cãlãtorie începutã greoi.

Nu-mi terminasem bagajul, m-am sculat di-mineaþa la ºase dimineaþa sã-mi pun ultimelelucruri. Dacã n-ar fi mama, aº veni mai rarprin România. Cu aceiaºi bani pot vizita alteþãri, de pildã m-aº duce în America Latinã.

Preþurile avioanelor s-au mãrit, iar con-diþiile înãsprit. Pânã acum greutatea maxi-mã a bagajului admisã era de 70 lbs, dar ascãzut la 50 lbs. La primul geamantan, de-pãºind 50 lbs, m-a taxat American Airlines25 $, iar din al doilea am scos niºte cãrþi sãnu depãºeascã limita, ºi le-am pus în ruc-sac. La trecerea prin control mi-au confis-cat pasta de dinþi ºi ºamponul de pãr, cicãaveau mai mult de 8 oz, iar cu câteva luniîn urmã, s-a descoperit ca unii încercau sãfoloseascã lichide la fabricarea de explozive!

Vãzusem treaba asta la tembelizor, darnu i-am dat importanþã...

Pe urmã, aºteptând avionul în Aeroportuldin Albuquerque spre Dallas, am constatatcã uitasem pixul acasã! Un scriitor fãrã plai-vas e un om mort. Ce-o sã fac 8-10 ore înavionul peste Atlantic?

Am cumpãrat unul din aeroport. În locsã dau câþiva cenþi la Walmart, ori gratuitde la universitate, am plãtit 3,19 $ .

Cântece de Crãciun (“Jingle Bell”),veselie. Un cor de copii, cu bluze verzi ºipantaloni negri, la poarta D24 în Dallas. ªieu aºtept avionul de Londra citind o cartedespre tensori în relativitate ºi cosmologie(autor D. F. Lawden). Împodobite cu braziºi betele sãlile.

15.12.2006Primitive aeroporturile în

Europa: Londra, Paris. Mergi cu autocarulde la un terminal la altul. În America suntmai moderne, mai automatizate. În Londra,la Gatwick, cu o juma’ de orã înaintea ple-cãrii avionului spre Atena ºi nu ºtiam la cepoartã sã merg. Pe panoul electronic dinhol scria, în dreptul zborului 272, cu com-pania greacã Olympic... PLEASE WAIT!(Vã rugãm aºteptaþi!). N-afiºeazã nici opoartã!

Un ceas am stat pe pistã. Avionul gre-cesc aºtepta sã vinã toþi pasagerii! În locde ora 3 am ajuns la 4 dupã-amiazã în Ate-na. Ce bine, domnule, în aeroportul atenianam rezolvat toate problemele: cazarea la unhotel ieftin (Adonis, pe strada Vasilis-Ka-drou, No. 3, la Plaka), 42 €/noapte pentrupatru nopþi, ºi trei excursii organizate, toateprin Agenþia de turism “Pacific”. Adoniseste nume de zeu fenician care a fost ucisla vânãtoare ºi de atunci o parte din timp opetrecea in infern, iar altã parte lângã Afro-dita (zeiþa frumuseþii ºi a dragostei) printretrãitori.

Am lãsat ºi douã geamantane grele lacasa de bagaje, 53 € în total, mi-am opritdoar rucsacul plin cu haine de schimb, acte,bani, carnet de scris, ghiduri turistice.

Ba chiar ºi un ghiºeu poºtal am gãsit înaeroport, de unde am ºi expediat douã pli-curi, fiecare cu 4-5 cãrþi de-ale mele, la Bi-blioteca “Demokritos” a Colegiului Naþio-nal de Cercetare ªtiinþificã din Atena ºi laBiblioteca Universitãþii “Aristotel” din Salo-nic (capitala Macedoniei ºi Traciei – din1923), 2,85 € + 4,45 €. Ziaristul Mircea

Eterna Eladã

Jurnal deFlorentin Smarandache

37Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Foto © Florentin Smarandache

Monu, din Râmnicu Vâlcea, când auzise c-o sã vizitez þara elenã îmi expediase rapid(fãrã sã fi cerut eu) o carte de buzunar,“Grecia” de Monica Aldoiu, precum ºi un“Ghid complet Grecia”, chiar în limbaromânã, tipãrit la Editura Aquila din Oradea,cu hãrþi, adrese, explicaþii în englezã (editoride proiect Melisa de Villers ºi Brian Bell1998).

D-na T. zisese cã:– N-ai ce vedea în Grecia, niºte pietre...Agenþia de voiaj Pacific nu oferea

excursii la Corint, fiind în extra-sezon sescuzau funcþionarii, dar existau privaþi carese ofereau pentru 30 € / h. Drumul de laAtena lua 1,5 ore, dusul deci 4-6 ore întotal.

Oraºul Korinthos se aflã la proximitateacanalului Corint (care are 6,3 km lungime)ºi a fost sãpat în istmul ce lega Greciacontinentalã de peninsulã (devenitã pânã laurmã insulã) Peloponez, între 1882-1893.

Korinthos a fost rival al Atenei ºi Sparteiîn sec. 7-6 î.C., iar romanii le-au distrus inanul 146 î.C.

N-am mai apucat s-ajung la Corint. Toatãlumea cerea la agenþie broºuri în englezã,care se terminaserã. M-am mulþumit ºi înfrancezã sau spaniolã. Icoane ortodoxe ºiîn autobuz. Aglomeraþie pe strãzi, parcãrilepe margini îngustau trecerea. 5.000.000 din11.000.000 locuitori (45%) trãiesc în Atena!

Am coborât în Piaþa Syntagma. Un bradîmpodobit luminat, înalt.

Cântece vesele în englezã despreCrãciun. Rece seara, dar în pulover era bine.

Þâr, þâr.... flash-uri de aparate defotografiat. Copilaºi alergând...

La hotel Adonis mi se fãcuse rezervaþia...cicã e “american” (aºa aveam paºaportul).

Eu mustãceam.Recepþionerul, venit din insula Creta: c-

a fost la Sinaia ºi a vizitat Castelul lui Draculadin Carpaþi!

Apropo de terminaþia numelui meu ache,în greceºte akis = mic ºi aki = micã, folositeca sufixe.

Deci: Koriþi = Fatã; Koriþiaki = Fetiþãºi Agori = bãiat; Agroriakis = bãieþel.

Etimologic: Smaranda+akis = Sma-randachi(s) ar însemna fiul Smarandei (mi-amintesc melodia popularã: “Smaranda e ceafrumoasã / Din satul de peste Sabar..”).

Pe de altã parte, Smaranda ar provenide la “smarald”, care-n italianã se zice“smaraldo”, iar în neogreacã “smaraldos”,ºi este o piatrã preþioasã, verde trans-parentã, o varietate de besil. Ca regionalismexista “smaragd”.

Tata-mare de la Goroneºti, Ion Smaran-dache, poreclit Mandache sau Mandea, unom foarte înalt, cu pãr negru ºi ochi al-baºtri, mi-a spus cã bunicul lui a venit dinsud (probabil Macedonia sau Grecia).Recepþionerul, cretan de origine, spune cãdupã nume strãmoºii mei ar fi venit dinInsula Creta.

Recepþionerul m-a sfãtuit sã vizionez latelevizor, pe canalul Alter, la ora 21.00, fil-mul despre Onasis, celebrul milionar greccare s-a cãsãtorit cu vãduva Preºedinteluiamerican J. F. Kennedy pentru a se facecunoscut pe tot globul (deºi putred de bogat,nu se bucura de popularitate internaþionalã).

16.12.2006Ce imagine stâncoasã de

la etajul 5 al hotelului, unde iau micul dejundimineaþa. Casele albe, cu acoperiºuri roºii.Se vãd ruinele unei cetãþi în vârf (Acropole).

Când eram în Turcia, refugiat politic,unii dintre colegii mei de suferinþã, traversauclandestin în Grecia, iar în Atena cereauazil politic la hotelul “Arcadia”, din PiaþaOmonia, unde fiinþa sediul organizaþieiICMC (International Catholic MigrationCommision), dar spre deosebire de Istanbulºi Ankara unde ni se asigura dormitul ºimãncarea de cãtre ONU, refugiaþii dinGrecia trebuiau sã umble singuri cu actelepe la ambasade ca sã-i primeascã vreo þarã,plus sã se întreþinã cum pot (nu primeaunici un ajutor). Am avut viaþã grea, ce sãmai zic...

Am crezut cã e cald, umblam doar înpulover (paltonul îl lãsasem cu bagajele înaeroport)... rãcoarea aerului de dimineaþãmã strângea.

Am vizitat Stadionul Olimpic, cu cele-brul simbol Sportiv folosit ºi astãzi.

Construit acum 120 de ani, a gãzduitprimele jocuri olimpice moderne în anul1896, organizate la Atena de francezul Pierrede Cubertain.

Fãcut din marmurã, a rãmas doar istoric,nefiind folosit în prezent.

Sunt patru categorii de jocuri panhele-nice: Jocurile Olimpice, Jocurile Pynthiane,Jocurile Isthamice ºi Jocurile Nemeane.

Acestea se desfãºurau în timpul festi-valurilor religioase, împreunã cu tradiþiimistice, procesiuni, sacrificii ºi erau dedi-cate în onoarea zeilor.

Vânzãtorii ambulanþi de pliante ºi vederi.– De unde eºti? mã întreabã unul în

englezã.– Din România.– Stai un pic...ªi se duce la marginea trotuarului, de

unde mi-aduce o broºurã “Atena, Acropole,Oraºul vechi ºi nou ºi locuri de interes”...chiar în româneºte!

– Ia uite, domnule, mã gândesc, limbaromânã e... limbã internaþionalã! (Cum seexprimase profesorul Gheorghe Nicula dela Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj, laCongresul Internaþional al Matematicienilordin China în 2002.)

17.12.2006Se vede Piaþa Agora (acum doar ruine).

În antichitate oamenii se strângeau în piaþãdiscutau ºi luau o decizie ei înºiºi, nu poli-ticienii, asta democraþie, superioarã celei deastãzi, când în numele poporului decid câ-þiva inºi din guvern, sau un parlament orisenat care mai mult reflectã interesele unorpartide ºi indivizi (unii plãtiþi de servicii se-crete strãine!) decât ale populaþiei.

Pe viitor ar trebui ca fiecare decizie im-portantã legatã de þarã sã fie votatã prin re-ferendum electronic (se vor perfecþionamijloacele de comunicare, deci se va puteavota de la domiciliu ºi rapid).

Datoritã cruzimii Rãzboiului din Troia,zeii au pedepsit pe învingãtori. Eu cred cãºi în arta contemporanã învingãtorii ar trebuisã plãteascã ºi ei pentru crimele de rãzboi,nu doar învinºii. Istoria ar trebui rescrisã ºide învinºi, nu doar de învingãtori – cumspune aforismul – pentru o realitate exactãa adevãrului, nu doar parþialã ºi mãsluitã decãtre cei care au câºtigat.

Istoria lumii trebuie rescrisã.Istoria artelor, literelor, ºtiinþelor, trebuie

rescrisã, luându-se în considerare ºi cre-aþiile popoarelor mici, supuse, umilite, nudoar creaþiile reprezentanþilor Marilor Puteri.

E prea multã nedreptate pe Glob, preamare ignoranþã ºi boicot din partea puter-nicilor la adresa artiºtilor, scriitorilor, oa-menilor de ºtiinþã din Lumea a Treia, preaîn vãzul tuturor, manipularea premiilor“internaþionale”, a funcþiilor înalte din cul-turã, toate cu singurul scop: de a impunedominaþia intelectualã ºi culturalã a unornaþiuni asupra altora!

Totul nu-i decât o propagandã, o mani-pulare a conºtiinþelor, o mascaradã la nivelplanetar!

Bineînþeles, sub pretinsa etichetã de...“democraþie”, chipurile, unde democraþieînseamnã voinþa celor puternici – nicidecumconotaþia etimologicã greacã: demokrasi,adicã suveranitatea poporului. Când majo-ritatea populaþiei, conform sondajelor pu-blice de opinie, se manifestã contra rãz-boiului, dar guvernanþii totuºi pornescrãzboiul... pãi se aplicã voinþa poporului?...Nicidecum, ci a unei minoritãþi. Deci existão falsã democraþie actualã.

38

Cititorul român care urmãreºte cu aten-þie articolele publicate în Le Figaro, nu pu-tea sã nu remarce douã note din secþiileculturale ale jurnalului publicat pe data de 6noiembrie a.c.

Mai întâi, la rubrica Télévision/jeux eraanunþatã pentru aceeaºi searã retransmisiaunui spectacol filmat, intitulat Marius etFanny à l’Opéra, cu subtitlul: RobertoAlagna ºi Angela Gheorghiu cântã Pagnolpe o muzicã de Vladimir Cosma.

Prezentatã în premierã la opera dinMarsilia în septembrie 2007, aceastã creaþieoriginalã a compozitorului român careexceleazã în muzica de film a fost o primãîncercare de a aborda un stil nou. În plus,însoþitã de un enorm curaj, pentru cã trilogialui Pagnol, intitulatã Marius, este o operãfar a literaturii provensale. Rãmasã înamintirea tuturor mulþumitã transpunerii eipe ecran în interpretarea unor nume pres-tigioase ale scenei franceze postbelice, pre-cum Raimu sau Pierre Fresnay, aceastãcapodoperã reprezentativã pentru ambianþa,obiceiurile ºi langajului lumii mediteraneenee prezentã în Midi nu numai în librãrii ºi peecrane, dar ºi la fiecare colþ de stradã. LaToulon, de exemplu, în plin centrul ora-ºului, o scenã de antologie a piesei -partidade cãrþi - este materializatã chiar printr-ungrup statuar ºi o frescã de zeci de metripãtraþi. E drept cã Toulon este oraºul natalal actorului Raimu, rãmas în istoria arteiteatrale ºi cinematografice franceze ca unsimbol al langajului colorat ºi al exprimãriitruculente a populaþiei din Provenþa.

Poate cã de aceea cronicarul francez,sensibil la dificultatea de a transpune aceastãexprimare pitoreascã în langaj muzical, seîntreabã: Nu e prea riscant sã-þi strecori pa-ºii în urmele lãsate de strãmoºi atât de iluºtrica Raimu sau Pierre Fresnay? ªi el însuºirãspunde, afirmând: La aceastã întrebarese poate rãspunde cã nu, pentru cã dis-tribuþia e luxoasã. Ba chiar afirmaþia careurmeazã poate uimi sau încânta pe cei -extrem de numeroºi - care cunosc filmelerealizate de însuºi autorul pieselor, MarcelPagnol: Sã îndrãznim sã mãrturisim cãperechea-titlu este uneori mai credibilãdecât creatorii ei. Iar despre muzica luiVladimir Cosma el afirmã cã ea decoleazãîn pasajele cele mai dramatice ºi cã scenelefinale… vor smulge cu siguranþã lacrimidin ochii telespectatorilor cu ocazia trans-misiei de pe canalul cultural franco-germanARTE.

Câteva pagini mai departe, într-un caietspecial intitulat Ces prix Goncourt sontencore lisibles?, diferiþi cronicari literarianalizeazã soarta a unsprezece romanedistinse cu celebrul premiu literar între 1904ºi 1952.

O notiþã pe trei coloane se intituleazã:În 1960, de ce premiul a fost atribuit ºiapoi retras. Cronicarul literar aminteºte unmoment dramatic din istoria decernãriipremiilor Goncourt, probabil uitat de majo-ritatea amatorilor francezi de literaturã, însãrãmas viu în memoria intelectualilor români:

Scris în limba francezã de Vintilã Horia,un scriitor de origine românã, Dieu est néen exil este jurnalul imaginar al poetuluilatin Ovidiu, exilat de August în garnizoanaromanã din Tomis, la Pontus Euxinus, înanul 9 al erei noastre.

Dupã care analistul literar explicã sim-bolismul romanului, atribuind poetului anticintuiþia apariþiei unui nou Dumnezeu, careva schimba faþa lumii. Însã în acelaºi timpaminteºte acþiunea agenþilor circulaþieiideologice care au dus împotriva scrii-torului român, gonit dela Bucureºti decomuniºti în 1953**, o violentã campaniede presã care se va termina prin retragereapremiului. Nu este aici momentul de a ana-liza în detaliu atmosfera de teroare intelec-tualã stângistã care domnea în viaþa artisticãfrancezã a epocii, chiar dacã ea se manifestaîntr-o þarã liberã, unde tancurile sovieticenu bãteau la poartã. Însã în care un LouisAragon sau un Jean-Paul Sartre þineauîntâietatea vieþii literare pe care o machiausub pretext sã nu lase sã cadã pradãdisperãrii, Billancourt***.

Însã comentariul autorului spune cã Lao distanþã de patruzeci ºi opt de ani estepermis spiritelor libere sã citeascã Dieu est

né en exil: este un foarte frumos roman. ªi,aº îndrãzni sã adaug, o revanºã bine meritatãa talentului asupra intrigilor politice.

Departe de mine afirmaþia cã astfel denote pozitive legate de prezenþe româneºtiîn viaþa de azi a Franþei se repetã în fiecarezi. Totuºi este uimitor sã constaþi frecvenþacomentariilor legate de România care aparîn presa francezã. ªi mai ales caracterullor antagonist. Dacã deseori în articolelemenþionând probleme de societate apar întransparenþã incidente legate de prezenþedelictuale de origine românã (de cele maimulte ori fãcând un amalgam simplist impusîn parte de obligaþia de a fi politiquementcorrect), în schimb viaþa politicã, interfe-renþele ei cu evenimentele europene saumondiale, opiniile sau reacþiile unei populaþiimembre ale Uniunii Europene, apar numairareori.

Tot în ediþia din 6 noiembrie 2008 aziarului Le Figaro sunt comentate sub titlulLa « Nouvelle Europe » prudente après lavictoire d’Obama, primele reacþii ale þãrilorde Est dupã alegerile din Statele Unite. Notape trei coloane, dupã ce citeazã rapid poziþiaguvernelor dela Berlin ºi Varºovia privinddeciziile preºedintelui la sfârºit de mandat,

Peu nombreux,mais très visible...

analizeazã îndelung reacþiile opiniei publicepoloneze.

Oare soarta României este de a fi pre-miantul clasei din Est numai la materia Cul-turã? Sau poate cã lumea politicã dela Bucu-reºti nu are nimic de spus în domeniul eco-nomiei, crizei financiare sau evenimentelorpolitice din lume ? Ori poate cã preocupãrileelectorale locale nu le mai lasã timpul nece-sar pentru a citi presa mondialã!

E drept cã, nu demult, un prieten îmispunea cu un surâs dulce-acriºor în colþulbuzelor cã românii ar face mai bine sãabandoneze orice veleitate economicã saupoliticã ºi sã nu se ocupe decât de activitãþiculturale, în care exceleazã într-o proporþiecu mult superioarã reprezentativitãþii lordemografice!

*Titlul unui articol apãrut în presa francezãcare trata despre prezenþa delicvenþilor originari dinRomânia în societatea occidentalã.

**De fapt, Vintila Horia a pãrãsit România în1940, a locuit în Austria, Italia ºi Argentina, deunde s-a întors în Europa în 1953. Despre exac-titudinea afirmaþiilor cronicarului francez… nocomment!

***Sediul central al uzinelor Renault, ieri cita-dela luptelor muncitoreºti din Franþa, astãzi oraºabandonat de atelierele industriei automobile.

Note de Adrian Irvin Rozei

Vladimir Cosma Angela Gheorghiu Roberto Alagna Marius et Fanny à l’Opéra

Zodii în cumpãnã, iarna 200838

*

Foto © Dan Oprea

39Foto © Theodor Domocos,

THEODOR DOMOCOª Harry Tavi-tian, tocmai ai avut un concert exclusiv dejazz gãzduit de Institutul Cultural Românde la Viena, acesta fiind unul dintre nume-roasele concerte pe care le-ai prezentat aiciîn ultimul timp. Cum te simþi la Viena ºicum califici publicul de aici?

HARRY TAVITIAN La Viena m-am sim-þit totdeauna foarte bine, în urma cu câtevaluni am mai cântat la Clubul de Jazz, Porgi& Bess, în cadrul Festivalul Românesc deJazz de la Viena. ªi atunci, dar ºi acum,publicul s-a dovedit a fi un public cunos-cãtor, un public foarte participativ ºi careºtie sã se bucure de muzicã. Calitatea publi-cului austriac este foarte bunã, ºi asta faceo mare parte din reuºita unui concert.

THEODOR DOMOCOª Numele tãu adevenit un sinonim pentru improvizaþii mu-zicale la pian; care este puterea care faceca spiritul tãu muzical sã vibreze?

HARRY TAVITIAN În primul rând, cre-dinþa. Cel puþin pentru mine, credinþa estesingura sursã adevãratã de energie ºi inspi-raþie. Totul pleacã la mine de aici.

THEODOR DOMOCOª Cum interac-þioneazã elementele ce stau la baza aran-jamentelor ºi compoziþiilor tale muzicale?Vorbesc aici despre muzica clasicã, desprefolclorul din care-þi tragi rãdãcinile, ºi apoidespre jazz, ce se scurge de fapt, jazz-ul înfolclor sau folclorul în jazz?

HARRY TAVITIAN Este o colaborarefoarte bunã din ambele pãrþi. Eu am începutsa cânt la pian pe la vârsta de 6 ani, ºi aºase face cã am 20 de ani de pian clasic, dupãcare am renunþat. Dupã ce am terminatAcademia de muzicã din Bucureºti, n-ammai cântat decât muzicã jazz sau mai binezis, muzicã improvizatã, creaþia spontanã,muzicã spontanã. Adicã, a fost un momentîn viaþa mea, spre sfârºitul anilor 70, cândmi-am dat seama ca va trebui sã fac o

alegere. Simþeam o atracþie ºi faþã de pianulclasic, dar mi-am dat seama cã pentru ocarierã va trebui sã mã hotãrãsc, ºi mi-amlãsat sufletul sã aleagã, ºi asta m-a dusînspre jazz. De fapt spre creaþia spontanã,probabil cã asta a fost de fapt alegerea. Mis-a pãrut cã jazz-ul oferã mai mult spaþiupentru improvizaþii decât pianul clasic. Peacest fundament mi-am clãdit practic mu-zica mea ulterioarã, planul arhitectural ve-nind deci din partea educaþiei mele clasice.Din jazz am pãstrat doar esenþa, acea creaþiespontanã, iar folclorul a venit peste toateacestea. Partea din România de unde mãtrag eu, din Dobrogea, este o zonã foartebogatã în folclor ºi tradiþii ale atâtor popoareadunate ºi topite într-o mare sintezã, ºi astase întâmplã ºi în muzica mea. O sintezã atuturor acestor folcloruri ºi tradiþii, deoarececonsider cã România este un spaþiu almarilor sinteze între gândirea occidentalãºi miresmele orientului. De asemenea, maiplasez România ºi în contextul mai larg -balcanic, ºi asta este evident ºi în muzicamea. Aºa cã rãmâne sã alegi singur dacãeste jazz în folclor sau folclor în jazz.

THEODOR DOMOCOª Existã multedefiniþii ale jazz-ului, ºi fiecare încearcã sãretuºeze sau sã adauge câte ceva; cum defi-neºti tu jazz-ul?

HARRY TAVITIAN Existã multe încer-cãri de a defini jazz-ul. Poate cã nici una nureuºeºte sã-l prindã foarte bine-n cuvinte,pentru cã jazz-ul nu mai este demult doarun stil de muzicã, este un fenomen, este ostare de spirit. Sã spunem foarte pe scurt:jazz-ul este arta care se naºte ºi moare înaceeaºi secundã în faþa publicului. De aceea,jazz-ul fiind o muzicã deosebitã, ºi publiculiubitor de jazz este format din oameni deo-sebiþi. Am constatat lucrul acesta pretu-tindeni în lume unde am fost. În jazz, pu-blicul vine sã asiste la ceva care se naºte ºi

moare în aceeaºi secundã, adicã la actulunic ºi irepetabil. Sã definim jazz-ul, într-oaltã ordine de idei, ca fiind muzica sublimeiimperfecþiuni.

THEODOR DOMOCOª Te numeriprintre puþinii muzicieni de jazz din Româniacare, dupã 1990, n-au emigrat, acceptândsituaþia dificilã a þãrii, care s-a reflectat ºiîn jazz. Cum îþi merge þie acum, ºi cum lemerge altor muzicieni în România?

HARRY TAVITIAN Situaþia este destulde particularã, de la un muzician la altul,fiecare încearcã sã se descurce. Mulþi din-tre muzicieni, în România, nu pot sã trãiascãdin muzicã, ºi, pe lângã concertele lor, maifac ºi alte lucruri din care sã-ºi susþinãexistenþa. Eu am norocul de a nu mai trebuisã fac nimic altceva în afarã de muzicã.

THEODOR DOMOCOª Care este situ-aþia actualã în jazz-ul Românesc, dupã peri-oada de tranziþie prelungitã, este mai greuacum sã faci jazz, decât pe vremuri?

HARRY TAVITIAN Pânã în 90 a fostaltã situaþie, era constrângerea aceea foartemare pe care o ºtim cu toþii, ºi erau artiºticare sufereau din cauzã ca erau mãrginiþiîn posibilitatea lor de expresie, mã refer laaceia dintre ei care lucrau cu cuvântul, adi-cã în film, în teatru, scriitori, poeþi, la ei seintervenea cel mai mult cu cenzura. Noroculmeu a fost cã jazz-ul se numãrã printre puþi-nele expresii artistice unde nu numai cã nus-a intervenit, jazz-ul este în mare parte mu-zicã instrumentalã, deci noi cântam. Chiardacã ºi noi protestam prin asta, era o formãde protest tacitã, dar publicul ºtia foarte binelucrul acesta, aºa cã jazz-ul a fost lãsat sãse dezvolte ºi chiar sprijinit. Existau patrufestivaluri, douã internaþionale, la Sibiu ºila Braºov, ºi alte festivaluri, la Costineºti, laCluj, la Iaºi. Ironia sorþii consta în faptulcã ele erau organizate chiar de comitetulcentral al Uniunii Tineretului Comunist.

Niciodatã nu mi s-a spus sã nu cânt o piesãsau alta, am putut sã ne dezvoltãm, ºi pu-blicul simþea lucrul acesta. La Sibiu, deexemplu, într-o salã de 700 de locuri, erautrei mii de oameni, veneau la festivalurilede jazz ca la Mecca. Dupã 90, lucrurile s-au schimbat, aºa cum s-a bulversat toatãsocietatea Româneascã, din diverse motive.Motivele materiale ºi financiare nu au fostsingurele, la fel s-a întâmplat ºi în jazz,parþial au dispãrut aceste festivaluri. Înultimii ani ele au început sã reaparã, s-auorganizat din nou, la Braºov, la Bucureºti,Sibiu, ºi apoi au apãrut ºi alte festivalurimai tinere care acum depind de banii spon-sorilor, dar ele sunt, se fac, adicã nu suntemchiar la zero. Pãrerea mea este cã dacã cine-va, un artist, are un mesaj de transmis, nuse poate sã nu reuºeascã sã nu-l transmitã,indiferent de factorul politic sau social –asta o spun din experienþã.

THEODOR DOMOCOª Se naºte po-tenþial tânar în jazz-ul românesc, existã onouã generaþie în muzica noastrã de jazz?

HARRY TAVITIAN Existã un nou valîn jazz-ul românesc, tineri care au apãrutîn ultimii ani, ºi care sunt o speranþã certãpentru jazz-ul românesc, care se gãseºtemomentan într-o permanentã dezvoltare.Sunt câteva voci distincte, cum este MihaiIordache, la saxofon, Edi Neuman, un saxo-fonist alto, Hanno Höffer, chitarã, un altchitarist, Sorin Romanescu. Aceºtia suntprintre cele câteva voci noi care sigur voravea ceva important de spus în formareajazz-ului românesc pe plan european. Eitrebuie, poate, sã plece de la anumite mo-dele, dar sã-ºi dezvolte personalitatea pro-prie, pentru a nu ramâne niºte epigoni, niºteimitatori. Important este pentru viitorul jazz-ului românesc ca aceºti tineri sã dezvolte oprezenþã marcantã pe scena jazz-ului euro-pean. Aici, am apucat-o pe calea cea bunã.

Nãscut în 1952 la Constanþa, Harry Ta-vitian se numãrã printre puþinii muzicieni dinRomânia care s-au dedicat liberelor impro-vizaþii muzicale. Caracteristic expresivitãþiisale sunt numeroasele influenþe: din jazz, dinmuzica clasicã de camerã (camerate), dar ºielemente folcloristice dobrogene, din Balcani,ºi armeneºti. Tavitian reuºeºte sã prelucrezepe tastatura pianului sãu toate aceste ele-mente într-un stil propriu, caracteristic sensi-bilei sale personalitãþi. Mai mult, Harry Tavi-tian foloseºte ºi elemente stilistice teatrale,care amplificã limbajul sãu muzical.

Cu fluierul (cavalul) ºi pianul, Harry Tavi-tian cãlãtoreºte pe vechile poteci europene,fãcând popas ºi la Viena, unde l-am reîntâlnitrecent. Straiþa lui plinã de improvizaþii mu-zicale conþine daruri ce fac ca sufletul doritora le primi sã vibreze umplut de ecourile rit-murilor sale de jazz.

Harry Tavitian merge pe cãi alese, aºa seface cã acest solitar al muzicii de jazz româ-neºti gãseºte echilibrul expresiv între tradiþiafolcloristicã ºi cea de jazz, fãcând ca improvi-zaþiile sale muzicale sã se transforme într-unlimbaj stilistic care între timp ºi-a gãsit locullui ºi în cultura muzicalã a jazz-ului european.

Fotografii de la recentul concert vienez. Alãturi,violonistul Alexandru Bãlãnescu, de la Londra, unul

dintre cei mai renumiþi violoniºti ai jazz-ului mondial.

39

Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Ja

zz-u

l es

te muzica sublimei imperfectiuni,

Dialog cu muzicianul Harry TavitianHarry Tavitian la Viena, într-un interviu cu Theodor Domocos,

40

1.La Suzana, în cimitirmaicile au câte o cãrãmidã sub cap,de parcã ar trebuinici odihna de veci sã nu fieprea blândã.

Îngerul cu ochi pe întregul sãu trupstã la pândã,vrând sã sporeascãan de an cãrãmizile în morminte,de parcã ar vrea sã zideascãIerusalimului celui din ceruriziduri înalte ºi sfinte.

Mi-aº dori ºi eu o cãrãmidã la cãpãtâi,sã nu dorm de tot, ci sã mã trezescºi în braþe sã îmi port cãrãmidaspre Ierusalimul ceresc.

2.Poianã cu flori, poianã cu flori,mãrunte clopote în iarba subþireºi drumul prin pãdure coborîtorpânã la poarta de mânãstire.

Brazii mãrunþi cât au crescut!Stejarii bãtrâni s-au tãiat.Dar casele stau Bisericii scut,cum de veacuri au stat.

Toate-s aceleaºi. Oamenii nu-s.Doamne, unde s-au dus?

Picurã harul clopotul mare.Þine isonul clopotul mic.Se gãteºte Suzana de sãrbãtoare.Suzana mi-e rugã ºi îmi va fiiarbã, peste somnul cel mare.

Toate-s aceleaºi. Oamenii nu-s.Doamne, spune urmaºilor,când ne vei duce, unde ne-ai dus.

3.Se aude torentul curgând.Îl ascultã ziduri mânãstireºti.Limba clopotului atinsã de vântar vorbi, dar nu are veºti.Toate par din vecie, pentru vecie,într-o liniºte fãrã cusur.Tremurarea luminii îmbiedin pãdurile jur-împrejur.Maicile stau în chiliila gherghefuri ºi cusãturi.Pâlpâie candela Sfintei Mariiprecum soarele pe munþii suri.Tãcere, ca la începuturile de lume.Departe, pe vale, ce pasãre cântã?Nu peste mult, stea fãrã numeîºi aprinde picãtura preasfântã.

4.În taina frumuseþii scufundatã,stã Mânãstirea ca un tron ceresc.Pãdurile-mprejur îi sunt de vegheºi braþele de ramuri o pãzesc.

Ard candelele fãrã încetare,ca sufletul ce nu se poate stinge,pe când în Psalmii molcomi

ºi-n Troparetoatã trufia lumii se învinge.

Sfioase, maicile pãºesc în naos,în mâini cu lumânãrile subþiri,punând în ele ruga drept adaosla veºnicirea sfinþilor martiri.

Pridvoare cu muºcate ºi glicineaºteaptã, înflorite, ceasul sfânt,s-audã cum pe norii slavei vine- când va sã vinã - Domnul

pe Pãmânt.

E-un gând smerit în fiecare casãºi-o aºteptare-n ruga pururi vie.Suzana stã în alb, ca o mireasãºi ca un tron ceresc, în Veºnicie.

5.De jos luat-am piatra ºi-am vrut

sã nimeresc,dar n-am putut sã-mi birui milaºi nici ocara n-am mai glãsuit-o,izbândã doar asupra mea fãcând.

ªi inima rãnitã mi-am lãsat-o,adulmecatã carne sângerând,acelora ce azvârlit-au pietrepândindu-mi-o la fiece cuvânt.

ªi când s-au sãturat lovind cu pietre,au ºi uitat de ce n-am fost rãnitºi-au tras asupra-mi pânza nepãsãrii.

Ci sufletul, de multe l-am pãzit,sã-mi fie drept în mijlocul cântãrii,acoperit de vremuri, neclintit.

6.Mâinile Sfinþilor noºtri,trupurile sihaºtrilor,zac prin pãduri.Li se închinã ferigi ºi muri.Li se destãinuie pãsãri, despre aripi

ºi zbor.Rãsar dulcii bureþi din orbitele lor.Pentru noi s-au rugat. ªipentru câte vremuri vor fi.Pentru munþii visaþi de câmpiiºi pentru câmpiile visând izvoare.ªi n-au avut decât asprul veºmântºi o funie drept cingãtoare.În noapte, la ceasul târziu,rugãciunea le-a fost cer deschis.ªi s-au stins,lumânãrele de cearãºi frunziºuri avut-au sicriu.Nu întreba ce astrelicãresc deasupra Carpaþilor -ºtii, cum ºtiu ºi eu,cã sunt fãrâme sihastredin sufletele lor

ajunse la Dumnezeu.

La Suzana

Maicilor mele Atanasia ºi Sinclitichia

La Suzana

Fo

to ©

Da

n O

pr

ea

40Zodii în cumpãnã, iarna 2008

Versuri de Victoria Ana Tausan,