PLANTE SUPERIOARE CU SPORI

TEMA: Particularitatile structurale ale plantelor cu spori

Muschiul de pamint (inul cucului)- muschi intilniti prin paduri,mlastini,zone muntoase, alcatuind un covor verde. Dezvolta tulpini erecte,cilindrice, cu numeroase frunze liniar-lanceolate,dispuse spiralat. La baza tulpinii sunt rizoizii-analogi ai radacinilor.Tulpina este acoperita cu epiderma,sub care se disting tesuturile mecanic si fundamental,iar in centru-fascicule conducatoare foarte primitive din celule alungite ce amintesc xilemul si floemul.Pe plante diferite, in virful tulpinii ,primavara devreme,se dezvolta anteridiile si arhegoanele. Prin intermediul picaturilor de apa spermatozoizii patrund in oosfera si in urma fecundarii se dezvolta sporogonul,format din picior,seta si capsula in care se afla sporii,acoperita de caliptra. La maturitate , capsula se desface si sporii dusi de curentii de aer in mediul favorabil ,germineza,da nastere protonemei-faza initiala a gametofitului.

Muschiul de turba (muschiul alb)- sunt plante dioice sau monoice , dezvolta tulpini ramificate care cresc apical, iar partile bazale permanent mortifica;rizoizii lipsesc din care

cauza planta obtine planta minerala prin absorbtia capilara a solutiilor ce se ridica prin tulpini si frunze. Organele sexuale se dezvolta pe ramuri diferite :

anterdiile – in axila frunzelor, iar arhegoanele – in virful ramurilor. Frunze dispuse spiralat, lipsite de nervatiuni si formate dintr-un singur strat de celule de doua tipuri:

-similatoare-lungi,inguste,clorofiliene, cu functie de fotosinteza

-hialinoice-incolore,transparente,lipsite de protoplast,moarte,cu peretii inelati ingrosati spiralat, strabatuti cu pori cu rol de absorbtie.

Acest tip de celule absorb usor apa si o retin multa vreme.S-a calculat ca masa apei acumulata de o planta este de 25 de ori mai mare in raport cu masa substantei uscate a ei.

Pedicuta – plante semipervirescente,semilemnoase, intilnite in paduri si poenite montane de conifere. In flora Moldovei nu vegeteaza.Dezvolta radacini adventive,subtiri , tulpini tiritoare, de pe care se ridica ramuri ascendente,ramificate dichtotomic, cu frunze mici,liniar-lanceolate,sesile,dese,dispuse spiralat. In virful ramurile se dezvolta, doua , trei spice sporifere pedunculate. Sporofilele au la baza suprafetei superioare cite un sporang reniform, in care se formeaza izospori.

Coada calului- plante perene ierbacee ce vegeteaza in flora spontana a Moldovei , pe soluri umede din lunci,poienite din paduri , pe malul bazinelor acvatice. Pa parcursul perioadei de vegetatie apar doua tipuri de tulpini: fertile care sunt initiate in sol pe rizomi de cu toamna , dar apar la suprafat solului primavara devreme; sunt groase , suculente, cu frunze solzoase, neramificate,de culoare bruna-deschisa,inailte de 15-20cm si terminate cu spic conic sporifer ce poarta sporangi sesili cu spori din care de dezvolta protalul dioic.

La maturitatea deplina a sporilor , aceste tulpini se usuca, schimbindu-se cu al doilea tip de tulpini-estivale, inalte de 50-60 cm, sterile , asimilatoare, articulate, rigide care se dezvolta in aceeasi rizomi,cu frunze reduse membranoase.

Feriga comuna sau feriga masculina- plante perene intilnite in Codri Moldovei.Tulpina este un rizom subteran,oblic,gros cu solzi cenusii-resturi ale petiolurilor frunzelor din anii precendenti.De la rizom pornesc radacini adventive subtiri.Are frunze dublu penat-sectate cu rachis gros ce cresc direct din rizom,lungi de pina la 1 m. Vara, pe fata inferioara a frunzelor apar sorii reniformi,acoperiti de o induzie membranoasa. In sori se dezvolta sporangii cu spori. O planta produce milioane de spori care, nimerind in conditii prielnice de mediu, germineaza in protal independent, autotrof,cordiform cu anteridii si

arhegoane.In urma contopirii gametilor sexuali se formeaza zigotul care dezvolta mai tirziu o noua plantula-sporofitul.

PLANTE SUPERIOARE CU SAMANTA (GYMNOSPERMAE)

Derivate din pteridofite străvechi (macrofile, heterospore), gimnospermele sunt plante lemnoase (arbori sau arbuşti), având rădăcinile rămuroase formând micorize (Pinus) sau pneumatofori (Taxodium); tulpina ramificată monopodial – la Pinopsida, simpodial – la Gnetopsida sau de tip stipes - la Cycadopsida, cu ritidom bine dezvoltat, ce se desface, uneori, în plăci (Pinus); ramurile pot fi lungi (macroblaste), sau scurte (microblaste).

În structura anatomică sunt prezente canalele rezinifere în toate organele plantei (excepţie Taxus); creşterile în grosime ale rădăcinii şi tulpinii se realizează pe baza meristemelor secundare, cambiul şi felogenul.

Frunzele persistente (trăiesc de regulă între 2-12 ani), cu dispoziţie spiralată, opusă, sau verticilată, pot fi mari, penat-sectate, bilobate, aciculare sau solzoase (cu structură xeromorfă).

Florile sunt lipsite de înveliş floral, unisexuate (flori hermafrodite sunt întâlnite la cicadopside străvechi - ex. Benetitales), dispuse monoic sau dioic. Cele bărbăteşti alcătuite din numeroase stamine (microsporofile) aşezate spiralat pe un ax comun, au la bază câţiva solzi sterili. Microsporofilele pot avea formă de frunză penată, solz, scut sau filamente întregi sau divizate; pe partea dorsală se găsesc doi sau mai mulţi saci polenici în care se formează grăuncioare de polen; acestea sunt protejaţi de un înveliş dublu, alcătuit din două straturi, numite exină şi intină; la unele specii cele două straturi se îndepărtează unul de celălalt, formând saci cu aer, ce facilitează răspândirea polenului; la interior se diferenţiază o celulă vegetativă şi una generativă.

Florile femeieşti (macrosporofilele) pot avea formă de solzi, scut, cupă, frunze întregi sau penate ş.a. Acestea susţin unul sau mai multe ovule (macrosporangi). Ovulul este acoperit de un singur integument (la Gnetate sunt două integumente) ce lasă la partea superioară un spaţiu numit micropil; spaţiul intern este ocupat de nucelă scobită la vârf unde se găseşte camera polinică. În ţesutul nucelar, în apropierea camerei polinice, se diferenţiază o celulă ce se va divide meiotic, rezultând 4 macrospori. Din aceştia, numai unul este viabil şi, continuând să se dividă mitotic, dă naştere la un macroprotal (endosperm primar). Acesta creşte treptat în volum, înlocuind, în cea mai mare parte, ţesutului nucelar. Spre micropil, la nivelul endospermului primar, se vor forma un număr variabil de arhegoane, fiecare având o oosferă la interior.

Polenizarea este anemofilă; polenul ajuns prin micropil în camera polinică, germinează; intina va forma tubul polenic în care coboară întâi celula vegetativă, apoi celula anteridială ce va da naştere celor doi gameţi bărbăteşt). Un gamet bărbătesc fecundează oosfera, formându-se celula ou sau zigotul şi apoi embrionul; cel de-al doilea dispare. Fecundaţia este simplă (la Pinaceae aceasta durează circa un an). Embrionul rezultat este alcătuit din radiculă, tulpiniţă, muguraş şi 3-20 cotiledoane.

Sămânţa golaşă (gymnos = golaş), poate fi prevăzută cu aripă, învelită în aril sau închisă într-un con cărnos.

Gnetopsida

Gimnosperme evoluate, prezentând în structura internă trahee, alături de traheide. Florile au un început de înveliş floral: cele bărbăteşti un perigon alcătuit din 2 bractei, cele femeieşti un perigon în formă de tub, pielos la maturitate; ovule sunt protejate de două integumente, cel intern fiind prelungit într-un tub lung prin care polenul, asemănător cu cel al angiospermelor, ajunge în camera polenică; endospermul primar şi arhegoanele sunt reduse. Cuprinde 3 ordine: Ephedrales, Gnetales, Welwitschiales, în ţara noastră întâlnindu-se un singur reprezentant din familia Ephedraceae, ordinul Ephedrales.

Ephedra distachya – cârcel: arbust dioic, având ramuri articulate, verzi, asimilatoare şi frunze reduse la solzi, dispuse opus. Seminţele sunt învelite parţial, câte două, la maturitate, de perigon şi integumentul extern al ovulului; învelişul format este roşu şi cărnos. Întâlnită rar, pe

soluri cernoziomice, marne sau nisipuri din zona stepei până în etajul gorunului. Era cunoscută în China Antică cu 5 000 ani î.Hr., unde servea pentru obţinerea alcaloidului efedrină, cu întrebuinţări terapeutice în afecţiuni respiratorii sau alergice.

Familia Pinaceae: specii cu frunze aciculare, solitare sau grupate în fascicule. Carpelele poartă câte 2 ovule, deosebindu-se de bracteele situate la bază. Staminele au 2 saci polenici.

P.sylvestris – pin: arbore cu ritidom roşu-cărămiziu, observat mai ales pe ramurile tinere; acele lungi de 4-7 cm, verzi-albăstrui sau verzi-cenuşii, sunt grupate câte două în fascicul; conurile ating 3-6 cm în lungime. Creşte din etajul gorunului până în cel boreal, pe soluri oligotrofe, moderat sau puternic acide, fiind o specie heliofilă. Cultivat ca ornamental în parcuri, grădini sau spaţii verzi, aşezat în grupuri, masive, sau solitar, oferă un decor deosebit. Lemnul este utilizat în construcţii navale, la fabricarea mobilei, în industria celulozei etc. Mugurii, frunzele şi produsul obţinut din distilarea lemnului au întrebuinţări în medicină, fiind recomandate în tratarea multor afecţiuni printre care şi cele ale căilor respiratorii.

Familia Cupressaceae: specii de arbori sau arbuşti, având frunze solzoase, cu dispoziţie opusă sau subulate, în verticil; florile unisexuate monoice, sau dioice; cele femeieşti prezintă carpelele concrescute complet cu bracteele şi poartă 2 – 20 ovule; staminele au 3-5 saci ploenici.

J. communis – ienupăr: arbust ce atinge înălţimi de 3 m, având un port vertical; frunzele aciculare, câte 3 în verticil, sunt rigide, înţepătoare, formându-se pe lăstari trimuchiaţi. Conurile femeieşti, albăstrui-brumate, închid seminţele care se maturează în anul al doilea sau al treilea după formare. Întâlnit frecvent din etajul gorunului în cel boreal, în rarişti, margini de pădure sau în pajişti. Conurile femeieşti numite galbule, conţin diferite principii active şi sunt utilizate îndeosebi ca diuretic şi antiseptic al căilor urinare sau sunt comercializate sub numele de enibahar, pentru aromatizarea băuturilor alcoolice şi mâncărurilor.

CONCLUZIE:

Muschiul de truba uscat se utilizeaza in calitate de pansament absorbant, in chirurgie gratie capacitatii sporite de absorbtie si a prezentei sfagnolului cu proprietati antiseptice.

PEDICUTA: Produsul medicinal: Licopidii herba-contine alcaloizi, flavonozide, triterpene. Se utilizeaza in artrite reumatice, boli hepatice si ale cailor urinare, in combatrea alcoolismului, si tabacismului cronic.

Licopidii sporae-Contine fitosterine , pina la 50% acizi grasi.Pe scara restrinsa se utilizeaza la fabricarea comprimatelor , pulberilor , utilizate in dermatologie pediatrica, planta toxica.

COADA CALULUI: Produsul medicinal:Equiseti herba- tulpini sterile, contin saponoizide,flavonoizide,saruru de siliciu,ulei volatil.Se utilizeaz in afectiuni renale , in calitate de diuretic.Planta toxica.

FERIGA MASCULINA: Produsul medicinal: Filicis maris rhizomata-contine acid filicic,alei gras.Are actiune antihelmintica prin paralizia musculaturii netede a animalelor cu singe rece,in calitate de vermifug.Planta toxica.

CIRCEL:PRODUSLUL MEDICINAL: Ephedrae herba-contine alcaloidul efedrina,utilizat in producerea medicamentelor destinate afectiunilor bronsice,asmatice,in hipotensiune.

PINUL:PRODUSUL MEDICINAL:Pini sylvestris turiones-muguri vegetativi, contin ulei volatil,taninuri,rezine,vitamina C.Se utilizeaza in bronsite,traheite,infectii ale cailor renale.Ramurile tinere se utilizeaza pentru inhalatie si bai medicinale.

Utilizări terapeutice ale jneapănului:  Extractele şi uleiul volatil în concentraţii mici au efecte antiinflamatoare, antiseptice ale căilor respiratorii (bronşite, traheite şi traheo-laringite) şi căilor urinare (pielite, cistite catarale, uretrite). Are proprietăţi diuretice şi ca adjuvant în medicamentele utilizate în calculoza renală. La doze ridicate poate produce nefrite însoţite de oliguree, albuminurie şi hematurie, fapt care determină administrarea numai sub formă de preparate farmaceutice precis dozate. Mugurii de jneapăn sau de pin (Turiones Pini) intră în compoziţia ceaiului antibronşitic .Infuzia din ace, datorită conţinutului în vitamina C, poate fi utilizată în avitaminoză C.Uleiul volatil intră în compoziţia unor inhalante sau ca aromatizant si corectiv al gustului unor medicamente (Aetheroleum Pini montanae. Aromatizant în produse cosmetice.

BRADUL. Datorită componentelor din uleiul volatil, stimulează secreţiile mucoaselor, fiind utilizat în special ca expectorant. Slab diuretic. Extern, în cantităţi mai mari, are acţiune revulsivă. Se utilizează în fitobalneologie : uleiul volatil obţinut prin antrenare cu vapori de apă în amestec cu extractul apos obţinut din resturile de la antrenare, evaporate la presiune redusă pînă la o consistenţă siropoasă se poate utiliza la băi. Băile de extract de conifere (brad, molid, pin) se recomandă în boli ale sistemului nervos, în reumatism şi în nevralgii de natură diferită.

IEPANURAR:PRODUSUL MEDICINAL:Jupineri fructus-pseudobacele contin ulei volatil,lipide,flavonoide,taninuri,vitamina C. Poseda actiune antiseptica, se utilizeaza in afectiunile cailor urinare,in calitate de diuretic.Din bacele false se prepara bauturi septice.Esenta de iepanurar este folosita pentru aromatizarea bauturilor spirtoase si lotiunilor deodorante.