ADIO INFARCT, ADIO BYPAS, desfunda coronarele si dizolva ateroamele.Scade colesterolul!!!***Cate 250ml din fiecare produs (suc de lamaie, otet de mere, usturoi si ghimbir) se pun la fiert foc domol, pana scade 1/4 din volum ,adica 250ml) ce ramane se lasa sa se raceasca si se adauga 750 ml miere de albine. se va lua doar dimineata pe stomacul gol cate o lingura (25ml).a nu se bea si manca 30-45min.

Alimente bogate in fier

GeneralitatiSus

Cele mai multe dintre alimentele bogate in fier sunt de

origine animala. Din acest motiv poate fi dificil pentru vegani,

vegetarieni si oamenii care evita consumul de carne rosie, sa

asimileze suficient fier pe parcursul unei zile. Din fericire

exista multiple suplimente pe care le puteti lua. Totusi ar fi

indicat sa obtineti fierul din alimentele pe care le introduceti

in dieta dumneavoastra. 

Fierul este important pentru scaderea in greutate,

intrucat organismul are nevoie de fier pentru a produce

celulele rosii ale sangelui, care sunt necesare pentru

oxigenare si arderea grasimilor si caloriilor. Acesta este motivul pentru care dietele care infometeaza

nu functioneaza: daca nu mancati alimente bogate in fier nu veti pierde grasimea, ci doar se va

modifica masa musculara si organele. Aveti nevoie sa consumati produse alimentare bogate in fier

daca doriti sa ramaneti in forma.

Daca valorile fierului din organism nu sunt cele normale, va puteti simti letargici si obositi, chiar si

atunci dupa ce mancati si va odihniti. Oamenii care primesc suficient fier intr-o zi tind sa fie mult mai

activi pe tot parcursul zilei. Cu toate acestea, supradoza de fier nu va va ajuta sa ardeti mai multe

grasimi. Sangele oxigenat este o necesitate pentru arderea eficienta a grasimilor, dar acest lucru nu

inseamna ca ingestia suplimentara de fier va accelera timpul de ardere a grasimilor. Supradozajul cu

fier poate fi la fel de simplu ca si excesul de zahar, de aceea trebuie sa fiti vigilenti.

Multe femei sufera de deficit de fier sau anemie, pentru ca nu mananca alimente suficient de bogate in

fier. In plus, ele pierd destul de mult fier in timpul menstruatiei. Din aceste motive este foarte

important sa adaugati la mesele zilnice alimente bogate in fier.

Anemia prin deficit de fier este o problema a copiilor care nu mananca suficient. Verificati lista de

mai jos pentru a cunoaste care sunt alimentele bogate in fier, plus alimentele care trebuie

sau nu, asociate cu acestea. Absorbtia fierului este influentata de factori multipli. Unul dintre

acestea este forma in care este gasit fierul. Fierul heme care poate fi asimilat din surse animale este

usor de absorbit. Fierul non-heme din surse vegetale este mai putin bio-disponibil.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Care este necesarul zilnic de fier?

3. Cum poate creste absorbtia de fier?

4. Alimente bogate in fier

Care este necesarul zilnic de fier?Sus

Aportul de fier recomandat pentru barbati si femeile aflate la post-menopauza este de 8 mg/zi.

Cantitatea indicata pentru femei inainte de menoapuza este de 18 mg/zi si recomandarea creste la 27

mg/zi pentru femeile gravide. Copiii cu varsta cuprinsa intre 7-12 luni au nevoie de 11 mg, de la 1-3

ani de 7 mg/zi, de la 4-8 ani de 10 mg/zi, de la 9-13 ani 8 mg/zi, 14-18 ani 11 mg/zi (baieti) si 15 mg/zi

(fete).

Cum poate creste absorbtia de fier?Sus

Este indicat ca alimentele care contin fier sa fie insotite de urmatoarele alimente pentru a creste

absorbtia:

- carne, peste 

- portocale, pepene galben, capsuni, grapefruit 

- broccoli, varza de Bruxelles, tomate, suc de rosii, cartofi, ardei verde si rosu, vin alb

Alimente bogate in fierSus

Printre alimentele care au un continut important de fier se numara:

- orez brun - o ceasca preparat - 0.8 mg

- paine integrala de grau - 1 felie - 0.9 mg 

- germeni de grau - 2 linguri - 11 mg 

- briosa - 1 briosa simpla - 1.4 mg 

- fulgi de ovaz - 1 ceasca preparata - 1.6 mg 

- pita de grau - o felie - 1.9 mg 

- spaghete imbogatite cu fier - 1 ceasca preparata - 2 mg 

- tarate - 1 ceasca - 6.3 mg 

- seminte de floarea soarelui - 30 mg - 1.5 mg 

- lapte de soia - o ceasca - 1.4 mg 

- boabe de fasole - conserva jumatate de ceasca - 1.6 mg 

- naut - 1/2 cana de conserva - 1.6 mg 

- tofu - jumatate de ceasca - 1.8 mg 

- burger de soia - mediu - 1.8-3.9 mg 

- spanac crud - o ceasca - 1 mg 

- spanac fiert - o ceasca - 3.5 mg 

- seminte de dovleac - 1/2 ceasca prajite - 8.5 mg 

- fistic - 1/2 ceasca - 4.4 mg 

- broccoli - 1/2 ceasca de broccoli fiert - 0.7 mg 

- fasole verde - 1/2 cana fiarta - 0.8 mg 

- fasole lima - 1/2 ceasca fiarta - 1.8 mg 

- sfecla - 1 ceasca 1.8 mg 

- mazare - 1/2 ceasca congelata fiarta - 1.3 mg 

- cartofi - gatiti sau fierti - 1 cartof mediu - 4 mg 

- pepene verde - o felie medie - 3 mg 

- legume cu frunze verzi - 1/2 ceasca - 2 mg

24 de alimente minune

 

Descopera incredibilul izvor de sanatate care se gaseste in hrana ta zilnica. Vei afla ca alimentele nu-ti astampara doar foamea, ci sunt si veritabile medicamente. 

1 -  Merele  si perelereduc nivelul colesterolului din sange ajuta la digestie contin multe vitamine si minerale: betacaroten, vitamina C, acid folic, calciu, magneziu, iod, fosfor si potasiu perele stimuleaza secretia hormonilor tiroidieni fortifica sistemul imunitar au efect antiinflamator te ajuta sa-ti refaci fortele au un usor efect laxativ si diuretic .

2 -  Bananele  sunt o sursa bogata in proteine si potasiu au calitati energizante importante te ajuta sa lupti impotriva insomniei, depresiei si problemelor premenstruale contin antioxidanti, beta-caroten si vitamina C contin vitamina B6, care ajuta la prevenirea bolilor de inima si la buna functionare a sistemului nervos o hrana excelenta in perioadele de convalescenta - sunt usor de digerat si fac pofta de mancare bananele foarte coapte diminueaza simptomele neplacute provocate de diaree 

3 -  Pestele  (somon, sardele) ajuta memoria si alte functii ale creierului previne aparitia bolilor de inima previne aparitia cheagurilor de sange reduce riscul aparitiei cancerului reduce riscul atacurilor cerebrale cercetarile arata ca acizii grasi Omega-3

ajuta la ameliorarea artritei reumatoide folosit in tratarea bolilor de piele, cum ar fi psoriazisul, dermatitele si eczemele

contine vitamina E cu efect antioxidant reprezinta una dintre cele mai bune surse de seleniu mineral, element care previne aparitia cancerului carnea anumitor specii de peste contine triptofan, un aminoacid care ajuta in cazul tulburarilor de somn 

4 -  Sfecla intareste sistemul imunitar si curata organismul de toxine are un nivel ridicat de antioxidanti se crede ca stimuleaza memoria si concentrarea intareste rinichii, vezica biliara si ficatul previne aparitia pietrelor la rinichi atenueaza problemele menstruale, in special anemia cauzata de ciclurile abundente 

5 - Fructele de padurecoacazele negre, murele, coacazele rosii si afinele curata sangele si ajuta la circulatie afinele ajuta la vindecarea infectiilor renale, ale vezicii biliare si ale tractului urinar coacazele negre ajuta la tratarea infectiilor respiratorii capsunile pot sa atenueze ridurile, dar si inflamatiile articulare celuloza din fructele de padure ajuta digestia au un bogat continut antioxidant contribuie la refacerea si sanatatea celulelor 

6 - Broccolimulti cercetatori considera ca ajuta la combaterea cancerului de intestin contine sulfurafan, substanta care detoxifica organismul si previne aparitia cancerului, a bolilor respiratorii si a bolilor de inima consumata de mama in timpul sarcinii, previne aparitia sindromului spina-bifida, la fat elibereaza serotonina, o substanta existenta in creier si responsabila de starea noastra de spirit, a carei lipsa determina aparitia depresiilor mentine sanatatea pielii 

7 -  Varza indeparteaza problemele stomacale si indigestia. Sucul de varza, consumat zilnic pe o perioada mai lunga de timp, poate vindeca ulcerul stomacal are efect laxativ sucul de varza revigoreaza tenul si previne aparitia acneei, in cazul persoanelor cu o piele sensibila curata ficatul - cine nu a auzit de faimosul "tratament cu zeama de varza pentru mahmureala"?! intareste sistemul imunitar 

8 -  Morcovii ajuta la buna functionare a ficatului, mai ales consumati sub forma de suc au

un bogat continut de betacaroten (pe care organismul il transforma in vitamina A, folosita la intarirea sistemului imunitar) protejeaza si fortifica atat sistemul respirator, cat si pe cel digestiv ajuta la intarirea dintilor, oaselor si parului betacarotenul are un efect curativ in cazul bolilor de piele, cum ar fi eczemele, dermatitele si acneea (sucul de morcov se bea zilnic, in amestec cu suc de mar) se crede ca imbunatatesc vederea, mai ales pe timpul noptii reduc riscul aparitiei cancerului contin zaharuri naturale, care dau energie maresc cantitatea de lapte, in cazul femeilor care alapteaza 

9 - Carnea de pasarecarnea de pasare este slaba, oferindu-ti astfel necesarul de proteine de origine animala, fara sa castigi kilograme in plus; proteinele ajuta la refacerea tesuturilor, a hormonilor si a enzimelor intareste sistemul imunitar previne aparitia anemiei contine tot complexul de vitamine B 

10 -  Usturoiul te ajuta sa lupti impotriva racelilor si a infectiilor virale ajuta la curatarea ficatului intareste sistemul imunitar reduce hipertensiunea arteriala contine sulf, care inhiba dezvoltarea tumorilor are proprietati decongestionante, fiind util in cazul problemelor respiratorii 

11 -  Mierea efect antiseptic efect energizant intareste sistemul imunitar diminueaza efectele alergiei la fan stimuleaza eliberarea serotoninei, care are un efect relaxant asupra psihicului are un bogat continut de minerale si vitamine (vitamina C si complexul de vitamine B) 

12 - Soia si tofu (branza de soia)bogata in proteine (spre deosebire de proteinele animale, proteinele vegetale reduc hipertensiunea si nivelul colesterolului) cercetarile sugereaza ca soia poate preveni cancerul de san, cancerul cervical, cancerul ovarian si cancerul de prostata, boli influentate de dezechilibrul hormonal ajuta la reducerea simptomelor cauzate de sindromul premenstrual are un continut bogat in celuloza are un efect energizant, ajutandu-te astfel sa depasesti starile de oboseala 

13 - Fructele de mango si papayaau un bogat continut antioxidant, de betacaroten intaresc sistemul imunitar au un puternic efect detoxifiant ajuta la intarirea unghiilor ajuta la digestie pot reduce balonarea si constipatia

14 -  Fasolea  si linteacontin fito-estrogeni sau estrogeni vegetali. Acestia ajuta la reglarea ciclului menstrual si indeparteaza simptomele neplacute provocate de menopauza. Sunt folosite din ce in ce mai mult in terapia de substitutie hormonala. contin fier, potasiu, magneziu, seleniu, calciu si acid folic refac flora intestinala reduc nivelul colesterolului lintea contine vitamine din complexul B, care ajuta la stabilizarea tensiunii arteriale au efect antiinflamator, fiind utile persoanelor care sufera de artrita reumatoida cercetari recente sugereaza ca reduc riscul aparitiei cancerului la san si a fibromului uterin 

15 - Uleiul de maslinecontine acizi grasi esentiali, care indeparteaza tesutul adipos nedorit previne aparitia bolilor de inima reduce hipertensiunea si nivelul colesterolului din sange ajuta la mentinerea fertilitatii imbunatateste aspectul pielii prin refacerea stratului de colagen

16 -  Ardeii au un continut bogat in vitamina C si betacaroten (mai ales ardeii capia) contin zinc, care intareste sistemul imunitar previn aparitia atacurilor cerebrale si a cancerului sunt energizanti contin magneziu, necesar pentru o buna functionare a glandei suprarenale contribuie la stimularea digestiei, consumarea lor fiind indicata in caz de constipatie

17 - Fructele de marecurata organismul de substantele toxice au un continut bogat in proteine contin potasiu, substanta cu ajutorul careia poate fi tinuta sub control tensiunea arteriala ajuta rinichii si sistemul nervos 

18 - Semintele de floarea-soareluiconstituie o sursa bogata de acizi grasi Omega-3, necesari pentru regenerarea celulelor sanatoase reduc riscul aparitiei bolilor de inima impiedica formarea cheagurilor de sange hranesc pielea si protejeaza de afectiunile reumatice ajuta la vindecarea ranilor, favorizand dezvoltarea tesuturilor tinere ajuta la buna functionare a prostatei previn constipatia si curata sistemul digestiv 

19 -  Nucile ,  migdalele , alunelecontin vitamina E, care previne aparitia bolilor de inima complexul de vitamine B fortifica sistemul nervos nucile si migdalele contin calciu, care intareste oasele, parul si dintii au efect antiinflamator, reducand simptomele artritei

reumatoide previn aparitia iritatiilor pielii, cum ar fi eruptiile si eczemele nucile de cocos au un continut bogat de acid folic, care, in timpul sarcinii, previne aparitia afectiunii spina-bifida la fat 

20 -  Ovazul imbunatateste digestia calmeaza gastritele si iritatiile stomacale reduce absorbtia carbohidratilor in sange, ceea ce stabilizeaza nivelul zaharului din sange, fiind astfel util mai ales diabeticilor previne schimbarile bruste de dispozitie poate ajuta la echilibrarea nivelului de estrogen si reduce retentia de apa in organism are un bogat continut de fier - element esential pentru sanatatea globulelor rosii din sange -, acesta prevenind aparitia anemiei stimuleza secretia hormonilor tiroidieni

21 -  Spanacul contine calciu, care intareste oasele, dintii si gingiile fortifica sistemul imunitar previne si vindeca anemia previne, usureaza si vindeca starile de constipatie reduce hipertensiunea exista o posibila legatura intre consumul spanacului si imbunatatirea vederii contine magneziu si mangan, substante benefice pentru persoanele care sufera de osteoartrita 

22 - Rosiilecontin multa apa, ajutand astfel la hidratarea sistemului digestiv au un continut bogat in salicilati, substante asociate cu un risc redus de aparitie a bolilor de inima, prevenind cresterea vascozitatii sangelui contin licopen (substanta ce se gaseste in rosiile gatite si care previne infertilitatea masculina si cancerul de prostata) contin toate vitaminele antioxidante, plus zinc - ajutand astfel la intarirea sistemului imunitar contra infectiilor si reducand riscul aparitiei cataractei, bolilor de inima, atacurilor cerebrale si cancerului reduc inflamatia ficatului 

23 -  Cresonul   (untisorul)contine vitamine antioxidante: betacaroten si vitaminele C si A; de asemenea, are un bogat continut de zinc atenueaza problemele respiratorii, cum ar fi racelile, guturaiul, sinuzita si infectiile faringiene reduce riscul aparitiei bolilor de inima, atacurilor cerebrale, cataractei si cancerului fierul intensifica oxigenarea sangelui si reduce anemia reprezinta un antiseptic si un antibiotic natural regleaza tensiunea arteriala si scade nivelul colesterolului din sange reduce starea de stres intareste oasele, dintii, muschii, inima si sistemul nervos benefic in afectiuni ale pielii, cum ar fi psoriazisul 

24 - Iaurtulprotejeaza sanatatea intestinelor si a stomacului reface flora intestinala, dupa tratamentul cu antibiotice reduce sensibilitatea persoanelor predispuse la probleme digestive si ajuta la vindecarea acestora reduce riscul osteoporozei si al infectiei cu candida; de asemenea, previne aparitia infectiilor bacteriene diminueaza nivelul colesterolului din sange  

10 uleiuri esentiale antistres

Uleiurile esentiale sunt foarte eficiente in tratarea stresului atat la nivel emotional cat si fizic. Naturale, usor de utilizat, nu au efecte secundare riscante comune medicamentelor alopate. Daca sedativele obisnuite duc la calm, dar in acelasi timp deprima functiile creierului, uleiurile esentiale actioneaza diferit, calmeaza sau stimuleaza in functie de ceea ce este necesar. Aceasta proprietate a uleiurilor esentiale se numeste „adaptogenaâ€, restabilind astfel echilibrulul in organism.

Uleiul esential de lavanda scade anxietatea, calmeaza sistemul nevos, fiind foarte utilizat in stres, depresie, insomnie.Uleiul esential de lemn de santal echilibreaza atat mintea cat si sistemul imun, eliminand stresul, anxietatea si tensiunea nervoasa.Uleiul esential de portocala restabileste echilibrul hormonal si imunitar, fiind totodata antidepresiv. Este benefic pentru copii cu probleme de somn.Uleiul esential de tamaie stimuleaza sistemul limbic (locul emotiilor), este antidepresiv, are proprietati meditative. Elimina agitatia, palpitatille, panica.Uleiul esential de maghiran are efect calmant asupra emotiilor, scade agitatia, elimina fricile si creste increderea in sine.Uleiul esential de lemn de trandafir echilibreaza si tonifica. Se utilizeaza in combinatii pentru a trata depresia, letargia, oboseala datorate stresului.Uleiul esential de paciuli este usor hipnotic, excelent in stres, depresie si anxietate. Echilibreaza emotiile si combate letargia, eliminand gandurile nedorite.Uleiul esential de geranium ajuta in relaxare stabilizand emotiile. Are efecte minunate in tensiunea nervoasa, schimbarile de dispozitie, iritabilitate, furie.Uleiul esential de iarba de lamaie este tonic al sistemului nervos, actioneaza in epuizarea datorita stresului, agresivitatii gandurilor pesimiste si fricilor.

Uleiul de flori de portocal (Neroli) stabilizeaza emotiile, creste increderea in sine, actioneaza in depresie, anxietate, frici, insomnie si incapacitatea de a face fata schimbarilor.

Rostopasca

Se spune ca forta ei este egala cu a soarelui 

Darul cerului - Rostopasca. Alchimistii visau s-o transforme in aur. Pretul ei se afla insa in alta parte: puterea fenomenala de-a vindeca . 

Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta. Banala ca infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele mai puternice plante de pe pamant. Nu degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si de asta romanii au botezat-o "Chelidonium", "darul cerului", iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand soarele era in zodia Leului. Dar si faimosii botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare consideratie. Paracelsus facea o analogie intre laptele ei de culoare portocalie si secretia biliara, folosind-o in vindecarea ficatului, a bilei si-a fierii. Chiar si Hahnemann, fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei si a conjunctivitei. O confirmare "istorica" a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de ficat.Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Dar sa-i cunoastem mai indeaproape "minunile".

Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca

De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza.

Patru retete de preparare a rostopascai:

1. PulbereaSe obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita electrica de cafea.

Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 3 saptamani (deoarece principiile active se oxideaza rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert de lingurita (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.2. TincturaSe pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa.3. Infuzia combinataSe pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales extern, sub forma de comprese, gargara si bai.4. Cataplasma cu rostopascaO mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de 1 ora.

Tratamente de uz intern

Ads by Browse to Save     

Spasmele digestive - sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se iau cate 3-4 lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme, anumite substante continute de aceasta planta (alcaloizi) relaxand prompt musculatura neteda a tubului digestiv.

Diskinezia biliara - un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a diskineziei. Se administreaza pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice medicament de sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare.

Indigestia si dispepsia - conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista medicament mai eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie. Jumatate de lingurita de tinctura de rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice si de bila, elimina starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei. Fiecare doza de rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani.

Migrena biliara, migrena in general - se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe stomacul gol, in doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in mai putin de o ora, bila este drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca si sensibilitatea excesiva la zgomote, la lumina si la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte simptome specifice migrenei.

Pancreatita - iata o reteta care face adevarate minuni in

Rostopasca pictata de A. Durer 

aceasta afectiune periculoasa si greu de tratat: cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre in contact cu metale). Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la sase dimineata, cand se mai adauga 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat, din ora in ora, inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.

Boli de ficat - ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale stiintifica: rostopasca este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se administreaza sub forma de pulbere, cate un varf de cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor, a infectiilor cu virusul hepatitei.

Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.

Cancerul - rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea specialistilor, legata de tratarea bolii canceroase. De "vina" sunt cercetatorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe decenii si au creat chiar un medicament de semi-sinteza, derivat din ea: "Ukrain". Din cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de pulbere de rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa. Conform cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat.

Tratamente de uz extern

Tuse convulsiva - gargara cu infuzie combinata de rostopasca are efect calmant foarte eficient. Se fac 4-6 gargare pe zi, cu infuzie calduta.

Faringita, laringita, infectii in gat in general - se amesteca intr-un pahar de infuzie combinata de rostopasca o lingurita de sare marina. Cu acest preparat se face gargara - 3 reprize pe zi, a cate 3 minute fiecare. Cercetatorii rusi afirma ca acest preparat are efecte antibiotice si antivirale extrem de puternice, eliminand prompt infectiile de la nivelul gatului.

Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Studiile cercetatorului rus Vladimir Molochko demonstreaza ca rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet.

Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura de propolis nediluata.

Hepatita virala - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta boala, intr-un mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In fiecare seara, se fac bai de maini si de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri de infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare membru vreme de 15 minute in baie, apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge). Este un tratament bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia sanguina periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica.

Sucul de rostopasca

Se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Se obtine un suc portocaliu, extrem de activ terapeutic, ce

 

are o multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. De regula, sucul de rostopasca se foloseste extern, intern el avand un potential toxic mult mai mare decat rostopasca uscata si fiind ca atare foarte greu de folosit.

Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene.

Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15 minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.

Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne.

Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face dimineata.ContraindicatiiAceasta planta nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alapteaza.

Precautii in utilizarea rostopascai

Administrata in supradoza (peste patru grame de planta uscata, luata zilnic, de catre un adult de 75 de kilograme) rostopasca provoaca gastroenterita, tuse, probleme de respiratie, spasme digestive. In doze foarte mari, poate da paralizie temporara si tulburari cardiace.In cazuri rare (pana in anul 2006 fusesera raportate 30 cazuri in toata lumea), care tin de o sensibilitate individuala, rostopasca poate da si tulburari hepatice, mergand pana la hepatita. Aceste probleme au aparut chiar in cazul administrarii in doze normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopasca va fi inceput gradat, cu doze mici, si va fi intrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greata, inapetenta, marirea in volum a ficatului, colorarea in rosu a urinei ori ingalbenirea corneei.Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de tegument si abia apoi se va folosi in cantitate mare.

STOPASCA

rosii, plante, piele, tinctura, plante de apa, uscate, despre plante, plante de toamna,plante medicinale rostopasca, ochi, tinctura de rostopasca, ceaiuri din plante medicinale, ceaiuri medicinale, ceaiuri hepatice, ceaiuri de plante

Rostopasca se intilneste adesea in vechile carti despre plante medicinale sub numele de ,buruiana-de- cele-sfinte" si astfel ne putem imagina aprecierea de care se bucura in popor aceasta planta medicinala considerata astazi adesea drept o buruiana. Aversiunea epocii moderne fata de rostopasca se poate explica prin faptul ca la inceputul industriei medicamentelor au fost condamnate si renegate cu hotarare toate plantele medicinale valoroase.Rostopasca se dezvolta ramificat, atingind o inaltime intre 30-80 centimetri. Infloreste, incepand din luna mai, pe tot parcursul verii si pana in toamna. Frunzele sale sunt zimtate si se aseamana cu cele de stejar. Din tulpina si rizom izvoraste o seva galben-portocalie si destul de vascoasa. Rostopasca prefera vecinatatea zidurilor, a gardurilor, a grohotisurilor de panta, precum si livezile sudice. Oricat ar fi vara de secetoasa si marginile de sud ale padurilor de uscate, din planta tot va curge sucul gros, galben-pbrtocaliu, in cantitati suficiente. Dar si in timpul iernii, cind zapada acopera tot, putem gasi rostopasca daca ne-am intiparit in minte locul unde creste.Planta este depurativa si ajuta la cresterea numarului de globule rosii. Este recomandata, asociata cu urzicile si mladitele de soc. Trebuie sa se bea minimum 2 litri pe zi din acest amestec de ceaiuri, pentru ca el sa poata da rezultate bune.Rostopasca este un leac de incredere in bolile hepatice grave, daca se foloseste in forma homeopatica. Curatind atit singele cit si ficatul, ea are o influenta dintre cele mai bune si asupra metabolismului. Aceasta planta medicinala este folosita cu succes in afectiunile biliare, renale si hepatice. Pusa in vin (30 grame de rostopasca impreuna cu radacinile se lasa 1-2 ore in 1/2 litru de vin alb), inlatura foarte rapid icterul. Se poate folosi extern contra bolilor piele, contra bataturilor, a verucilor si a eczemelor care nu vor sa se vindece.  Cataracta si petele pe cornee pot sa dispara treptat cu ajutorul ei.Sucul ajuta chiar in cazul singerarii retinei. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinind ochii

bine inchisi, inspre coada ochiului. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se exercita totusi asupra ochilor.MODURI DE FOLOSIREInfuzie: 1 lingurita rasa de plante la 1/4 litru de apa - se opareste doar.Sue proaspat: Frunzele, tulpinile si florile se spala si se trec in stare umeda prin storcatorul electric (pentru folosirea externa). Tinctura: A se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic. Macerat de vin: Se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopasca cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici.

ROSTOPASCA - UN REMEDIU IMPOTRIVA ORBIRII

Rostopasca este o planta erbacee cu flori galbene-aurii a carei tuplina contine un suc ce se foloseste ca remediu natural. Pe masura ce oamenii au inceput sa descopere valoarea sa terapeutica cu foarte mult timp in urma, numele i s-a diversificat atat de la o  regiune la alta cat si in functie de afectiunea de care era legata, pentru romani devenind negelarita, buruiana-de-negei, buruiana-de-pecingine sau buruiana de tatarca.

Cei care aveau pecingine o spalau mai intai cu zeama calduta de rostopasca, iar dupa acea puneau frunza pe ea. De asemenea, se mai faceau spalaturi pentru indepartarea matretii de pe scalp.

Mergand si astazi in unele sate mai izolate de la noi putem avea surpriza de a regasi rostopasca printre leacurile de capatai ale oamenilor. Planta este comuna in locurile umbroase predispuse la o umiditate mai mare, dezvoltandu-se printre alte ierburi, unori chiar in ograda langa casa.

Zilele potrivite pentru recoltare sunt cele cu timp frumos, intrucat ploaia favorizeaza brunificarea plantei si degradarea principiilor sale active. Acest lucru se poate intampla oricand intre lunile aprilie si septembrie cand sunt de gasit in natura. Vor fi culese numai partile aeriene ale plantei, adica tulpina, frunzele si florile, pentru ca  radacinile ramase in pamant sa poata da nastere la noi generatii.

Pliniu recomanda planta ca remediu impotriva orbirii. Sucul proaspat nediluat se poate folosi doar pentru ungerea pleoapelor, in niciun caz acesta nu trebuie sa patrunda in ochi.

In cazul cataractei se spala bine cateva frunze si tulpinite proaspete si se zdrobesc intre degete pana la aparitia sucului de culoare portocalie. Zeama obtinuta se pune cu varful degetului aratator pe coltul ochilor tinuti inchisi. Nu dupa mult timp se constata efectul de limpezire a vederii. Se poate prepara de asemenea un colir (din 4 g suc de rostopasca si 100 ml apa de trandafiri, apa distilata sau de izvor), din care se pun cateva picaturi in fiecare ochi, de 1-2 ori pe zi. 

 

Rostopasca - o planta ce face minuniGreu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta. Banala ca infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele mai puternice plante de pe pamant. Nu degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si de asta romanii au botezat-o "Chelidonium", "darul cerului", iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand soarele era in zodia Leului. Dar si faimosii botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare consideratie. Paracelsus facea o analogie intre laptele ei de culoare portocalie si secretia biliara, folosind-o in vindecareaficatului, a bilei si-a fierii. Chiar si Hahnemann, fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei si a conjunctivitei. O confirmare "istorica" a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de ficat. Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Dar sa-i cunoastem mai indeaproape "minunile". 

Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca 

De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza.  

Patru retete de preparare a rostopascai:

1. PulbereaSe obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 3 saptamani (deoarece principiile active se oxideaza rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert de lingurita (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.2. Tinctura Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa. 3. Infuzia combinata Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales extern, sub forma de comprese, gargara si bai. 4. Cataplasma cu rostopasca O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de 1 ora.  

Tratamente de uz intern

Spasmele digestive - sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se iau cate 3-4 lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme, anumite substante continute de aceasta planta (alcaloizi) relaxand prompt musculatura neteda a tubului digestiv. 

Diskinezia biliara - un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a diskineziei. Se administreaza pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice medicament de sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare. 

Indigestia si dispepsia - conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista medicament mai eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie. Jumatate de lingurita de tinctura de rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice si de bila, elimina starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei. Fiecare doza de rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani.

Migrena biliara, migrena in general - se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe stomacul gol, in doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in mai putin de o ora, bila este drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca si sensibilitatea excesiva la zgomote, la lumina si la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte simptome specifice migrenei.Pancreatita - iata o reteta care face adevarate minuni in aceasta afectiune periculoasa si greu de tratat: cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre in contact cu metale). Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la sase dimineata, cand se mai adauga 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat, din ora in ora, inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar. 

Boli de ficat - ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale stiintifica: rostopasca este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se administreaza sub forma de pulbere, cate un varf de cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor, a infectiilor cu virusul hepatitei. 

Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata. 

Cancerul - rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea specialistilor, legata de tratarea bolii canceroase. De "vina" sunt cercetatorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe decenii si au creat chiar un medicament de semi-sinteza, derivat din ea: "Ukrain". Din cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de pulbere de rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa. Conform cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat. 

Tratamente de uz extern

Tuse convulsiva - gargara cu infuzie combinata de rostopasca are efect calmant foarte eficient. Se fac 4-6 gargare pe zi, cu infuzie calduta. 

Faringita, laringita, infectii in gat in general - se amesteca intr-un pahar de infuzie combinata de rostopasca o lingurita de sare marina. Cu acest preparat se face gargara - 3 reprize pe zi, a cate 3 minute fiecare. Cercetatorii rusi afirma ca acest preparat are efecte antibiotice si antivirale extrem de puternice, eliminand prompt infectiile de la nivelul gatului. 

Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Studiile cercetatorului rus Vladimir Molochko demonstreaza ca rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet. 

Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura de propolis nediluata. 

Hepatita virala - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta boala, intr-un mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In fiecare seara, se fac bai de maini si de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri de infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare membru vreme de 15 minute in baie, apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge). Este un tratament bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia sanguina periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica. 

Sucul de rostopasca

Se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Se obtine un suc portocaliu, extrem de activ terapeutic, ce are o multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. De regula, sucul de rostopasca se foloseste extern, intern el avand un potential toxic mult mai mare decat rostopasca uscata si fiind ca atare foarte greu de folosit. 

Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene. 

Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15 minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei. 

Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne. 

Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face dimineata.  Contraindicatii Aceasta planta nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alapteaza. 

Precautii in utilizarea rostopascai

Administrata in supradoza (peste patru grame de planta uscata, luata zilnic, de catre un adult de 75 de kilograme) rostopasca provoaca gastroenterita, tuse, probleme de respiratie, spasme digestive. In doze foarte mari, poate da paralizie temporara si tulburari cardiace. In cazuri rare (pana in anul 2006 fusesera raportate 30 cazuri in toata lumea), care tin de o sensibilitate individuala, rostopasca poate da si tulburari hepatice, mergand pana la hepatita. Aceste probleme au aparut chiar in cazul administrarii in doze normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopasca va fi inceput gradat, cu doze mici, si va fi intrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greata, inapetenta, marirea in volum a ficatului, colorarea in rosu a urinei ori ingalbenirea corneei. 

Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de tegument si abia apoi se va folosi in cantitate mare

Polipii la stomac se trateaza cu frunze de rostopasca

Polipii la stomac se trateaza cu frunze de rostopasca

Impotriva polipilor stomacali, medicina populara recomanda urmatoarea reteta: se umple un borcan pe jumatate cu frunze de rostopasca, apoi se adauga apa fierbinte, se lasa la infuzat cinci ore, apoi se strecoara. Se ia cite o lingurita de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, crescind treptat doza pina la 100 de mililitri. Dupa un curs de tratament de cinci zile se face pauza alte cinci zile. Se fac cu totul patru asemenea cursuri. O lingura de frunze de rostopasca se pune in doua pahare de apa fierbinte, se lasa la infuzat cinci-sase ore, apoi se strecoara; se ia de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, cite o lingura de infuzie timp de zece zile, dupa care se face o pauza de zece zile. Se repeta acest tratament de inca doua ori. Cel mai eficient mijloc de tratament in cazul polipilor stomacali este urmatorul: se amesteca trei parti frunze de rostopasca, doua parti frunze de galbenele. O lingura din acest amestec se pune in 300 de mililitri de apa fierbinte, se lasa la infuzat cinci ore, apoi se strecoara. Se bea cite un sfert de pahar de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, in cursuri de tratament de cite zece zile, asa cum a fost indicat si la reteta precedenta. In caz de colecist este de asemenea foarte recomandata rostopasca, in urmatorul amestec de plante medicinale: frunze de talpa-gistei, frunze de rostopasca, frunze de roinita, frunze de menta (in parti egale). O lingura din acest amestec se acopera cu un pahar de apa fierbinte si se lasa la infuzat; se bea cite un sfert de pahar de infuzie de trei ori pe zi.

Rostopasca, un singur remediu pentru mai multe boliRostopasca este o planta medicinala ale carei efecte terapeutice au fost descoperite inca din antichitate. Folosita la inceput ca remediu pentru problemele dermatologice (negi, veruci, pistrui), rostopasca este astazi o planta medicinala intrebuintata in vindecarea unor boli mai complexe.Bogata in alcaloizi, saruri minerale, vitamina C si ulei volatil, planta de rostopasca poate fi folosita in stare naturala sau in ceaiuri si tincturi.Ceaiul de rostopasca se recomanda in tratarea bolilor de ficat si fiere, precum si in stimularea digestiei, cresterea numarului de globule rosii, reglarea circulatiei sanguine, vindecarea bolilor cardiorespiratorii, stimularea secretiei de bila si stagnarea dezvoltarii tumorilor. Ceaiul de rostopasca se prepara dintr-o lingura de planta uscata la 200 de ml de apa clocotita. Specialistii in medicina naturista nu recomanda mai mult de o cana de ceai pe zi, deoarece, utilizata in cantitati mari, rostopasca este toxica si provoaca voma, ameteli sau scaune cu sange.Tinctura de rostopasca poate fi folosita, potrivit specialistilor in medicina naturista, atat intern, cat si extern. Aceasta poate fi cumparata din orice plafar si poate fi utilizata cu incredere in tuberculoza pulmonara sau pentru indepartarea negilor si verucilor (acestia din urma pot fi eliminati si cu ajutorul latexului de culoare galbena pe care il contin toate partile plantei de rostopasca). Tinctura de rostopasca poate fi intrebuintata si in cicatrizarea ranilor, in vindecarea herpesului, eczemelor, bubelor dulci, bataturilor si psoriazisului.Pentru uz intern, tinctura de rostopasca trebuie administrata in cantitati reduse: 10-20 de picaturi pe zi diluate in aproximativ 100 de ml de apa. In uz extern, se folosesc compresele cu tinctura de rostopasca.

Informatii despre ce se foloseste in tratamentu bataturilor la picioare

ce se foloseste in tratamentu bataturilor la picioare...ene despre cum tumoarea a fost eliminata de aceasta formula,

ea a intrebat-o pe aceasta care este formula. rene a inceput sa trateze pacienti bolnavi de cancer in stadiu terminal la mijlocul anilor 1920, incepand cu matusa ei. detalii despre ceaiul indian chippewa tratamente naturiste         ce se foloseste in tratamentu bataturilor la picioare...ide, cancerului maduvei osoase, fibromului uterin, fibrozei pulmonare si altele. nu am auzit nici o plangere despre kombucco. rezultatele folosirii tratamentului kombucco au fost suficient de bune pentru a-l accepta ca terapie perfecta. si eu il folosesc zilnic." detalii despre kombucco orientalis - ceai indian chippewa a fost si este un tratament indian pe baza de plante. o sora medicala din canada a recunoscut acest tratament in timp ce trata o pacienta in varsta, din anglia, p...ce se foloseste in tratamentu bataturilor la picioare...ta, asociata cu urzicile si mladitele de soc, in leucemie numai ca trebuie sa se bea minimum 2 iitri pe zi din acest amestec de ceaiuri, pentru ca el sa poata da rezultate bune. rostopasca este un leac de incredere in bolile hepatice grave, daca se foloseste in forma homeopatica. curatind atit singele cit si ficatul, ea are o influenta dintre cele mai bune si asupra metabolismului. aceasta planta medicinaia este folosita cu succes in afectiunile biliare, renale si hepatice. pusa in vin (30 gram...ce se foloseste in tratamentu bataturilor la picioare...pre cum tumoarea a fost eliminata de aceasta formula, ea aintrebat-o pe aceasta care este formula. rene a inceput sa trateze pacienti bolnavi de cancer in stadiu terminal la mijlocul anilor 1920, incepand cu matusa ei. detalii despre ceaiul indian chippewa tratamente naturiste         ce se foloseste in tratamentu bataturilor la picioare...ti. kombucco a fost utila pentru vindecarea bolilor prostatei, pintenilor calcaneeni, artritei reumatoide, cancerului maduvei osoase, fibromului uterin, fibrozei pulmonare si altele. nu am auzit nici o plangere despre kombucco. rezultatele folosirii tratamentului kombucco au fost suficient de bune pentru a-l accepta ca terapie perfecta. si eu il folosesc zilnic." detalii despre kombucco orientalis - ceai indian chippewa a fost si este un tratament indian pe baza de plante. o sora...ce se foloseste in tratamentu bataturilor la picioare...tra vijiitului la urechi. in toate aceste cazuri se pot bea cite 2-3 cesti cu ceai (care nu se prepara prin fierbere, ci doar prin oparire) pe parcursul zilei, in inghitituri mici. acesta este folosit extern contra bolilor de cancer la piele, contra bataturilor, a verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece. cataracta si petele pe cornee dispar treptat. sucul ajuta chiar in cazul singerarii retinei si a dezlipirii de retina. se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei...ce se foloseste in tratamentu bataturilor la picioare... de catre un vraci indian cu 30 ani in urma. cand femeia i-a spus lui rene despre cum tumoarea a fost eliminata de aceasta formula, ea a intrebat-o pe aceasta care este formula. rene a inceput sa trateze pacienti bolnavi de cancer in stadiu terminal la mijlocul anilor 1920, incepand cu matusa ei. detalii despre ceaiul indian chippewa tratamente naturiste   ce se foloseste in tratamentu bataturilor la picioare...mneavoastra de un sfirsit cumplit! in timpul nostru atit de poluat se ingramadesc cazurile in care din negi inrostti si care incep deodata sa creasca se formeaza cancerul pielii. firele de par de pe obraz si cresterea excesiva a parului pe brate si picioare la femei indica o tulburare renala. locurile respective se ung cu suc de rostopasca, obtinut cu ajutorul storcatorului electric (sucul se mentine proaspat in frigider maximum 1/2 an); este lasat sa actioneze citeva ore, apoi locul se spala c...

ROSTOPASCA (Chelidonium majus)

Descriere: Alte denumiri sunt: ai-de-padure, buruiana-de-cele-sfinte, buruiana-de-pecingine, buruiene- sfinte, calce-mare, crucea-voinicului, galbinele, iarba-de-negi, iarba-rindunicii, laptiuga, negelarita, oiasca, paparuna, salatea, scinteita, tatarcele. Daca ne gindim la faptul ca rostopasca se intilneste adesea in vechile carti despre plante medicinale sub numele de ,,buruiana-de- cele-sfinte" sau ,,buruiene-sfinte", ne putem imagina de ce prestigiu se bucura odinioara in popor aceasta planta medicinala considerata astazi adesea drept o buruiana otravitoare. Aversiunea epocii noastre moderne fata de rostopasca mi-o pot explica doar prin faptul ca la inceputul industriei medicamentelor au fost condamnate si renegate cu hotarite toate plantele medicinale valoroase, pentru a indeparta poporul de plantele de leac si a-l indrepta spre leacurile pe baza chimica. Rostopasca se dezvolta ramificat, atingind o inaltime

intre 30-80 centimetri. Ea infloreste, inceptnd din luna mai, pe tot parcursul verii si pina in toamna. Frunzele sale sunt zimtate si se aseamana cu cele de stejar. Din tulpina si

rizom izvoraste o seva galben-portocalie si destul de viscoasa. Rostopasea prefera vecinatatea zidurilor, a gardurilor, a grohotisurilor de panta, precum si livezile sudice. Oricit ar fi vara de secetoasa si marginile de sud ale padurilor de uscate, din planta tot va curge sucul gros, galben-pbrtocaliu, in cantitati suficiente. Dar si in timpul iernii, cind zapada acopera tot, putem gasi rostopasca daca ne-am intiparit in minte locul unde creste. Planta aceasta este depurativa (deci curata singele) si hematopoetica (deci ajuta la formarea singelui). Este recomandata, asociata cu urzicile si mladitele de soc, in leucemie Numai ca trebuie sa se bea minimum 2 iitri pe zi din acest amestec de ceaiuri, pentru ca el sa poata da rezultate bune. Rostopasca este un leac de incredere in bolile hepatice grave, daca se foloseste in forma homeopatica. Curatind atit singele cit si ficatul, ea are o influenta dintre cele mai bune si asupra metabolismului. Aceasta planta medicinaia este folosita cu succes in afectiunile biliare, renale si hepatice. Pusa in vin (30 grame de rostopasca impreuna cu radacinile se lasa 1-2 ore in 1/2 litru de vin alb), inlatura foarte rapid icterul. Este indicate si in tratarea hemoroizilor care dau arsuri in zona anusului, in combaterea intepaturilor si a senzatiei de ..cutite" in timpul urinarii, ca si contra vijiitului la urechi. In toate aceste cazuri se pot bea cite 2-3 cesti cu ceai (care nu se prepara prin fierbere, ci doar prin oparire) pe parcursul zilei, in inghitituri mici. Acesta este folosit extern contra bolilor de cancer la piele, contra bataturilor, a verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece. Cataracta si petele pe cornee dispar treptat. Sucul ajuta chiar in cazul singerarii retinei si a dezlipirii de retina. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinind ochii bine inchisi, inspre coada ochiului. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se comunica totusi ochilor. Acest lucru se poate incerca pentru a trata cataracta, vederea slaba si in mod preventiv pentru ochii sanatosi dar suprasolicitati. Eu il resimt efectul binefacator cind trebuie adesea sa stau pina noaptea tirziu ca sa rezolv corespondenta. Cind sunt istovita, iau o frunza de rostopasca din gradina si ii aplic zeama catre coada ochilor, in modul pe care l-am aratat mai sus. Am de fiecare data senzatia deosebit de agreabila ca mi s-ar fi tras un vaf din fata ochilor. In medicina homeopatica se prepara din aceasta planta o tinctura din care se administreaza, in cazul afectiunilor mentionate mai sus, de 2-3 ori zilnic cite 10-15 picaturi in putina apa. Cu citiva ani in urma mi s-a povestit despre o femeie care avea pe pleoapa inferioara dreapta un abces rosu de marimea buricului degetului eel mic. Oculistului la care s-a dus ca sa-i prescrie o reteta pentru ochelari nu i-a placut ce-a vazut - avea abcesul deja de 7-8 ani fara s-o fi suparat vreodata - si a trimis o proba la analiza. Era cancer de piele. Pentru tinara femeie a fost - dupa cum va puteti imagina - un soc cumplit. Cum familia ei face parte din cercul nostru de cunostinte, am putut sa recomand rostopasca. Era luna februarie si, din fericire, o iarna bIinda. Rostopasca trece bine peste iarna si ramine verde. Sfatul meu a fost sa scoata planta din pamint cu radacina cu tot si s-o planteze intr-un ghiveci, pentru a o avea la indemfna. Femeia urma sa-si tamponeze de 5-6 ori pe zi locul bolnav cu seva galben-portocalie. Cum abcesul era plasat pe pleoapa, i-am atras atentia ca seva nu era nociva pentru ochi. Am mai sfatuit-o sa mearga o data pe luna la tratament cu raze Rontgen, asa cum fi prescrisese medicul, desi aceste iradieri nu alunga tumorile maligne, ci se mai intimpla sa distruga portiuni de epiderma inca sanatoasa, ba adesea chiar si oasele. Scurt timp inainte de sarbatorile de Craciun am trait marea bucurie ca abcesul canceros sa dispara. Femeia mi-a facut o

vizita si mi-a sarit de git chiar de la usa. Medicul oftalmolog la care fusese si inainte a intrebat-o mirat ce facuse. La raspunsul ei: ,,Lunar la Linz pentru raze", doctorul a spus: ..Daca asta a reusit Rontgen-ul, e intr-adevar un miracol." Mi-a mai marturisit ca nu ar fi rezistat sufleteste vazind fetele mincate pina la os ale celorlalte paciente pe care le intilnea la raze, daca nu as fi inarmat-o eu cu atita curaj, credinta in Dumnezeu si incredere in sine. Si acum rugamintea mea pe care o adresez tuturor celor care citesc aceste rinduri: Ajutati si dumneavoastra intr-un caz similar si crutati-i astfel pe semenii dumneavoastra de un sfirsit cumplit! In timpul nostru atit de poluat se ingramadesc cazurile in care din negi inrostti si care incep deodata sa creasca se formeaza cancerul pielii. Firele de par de pe obraz si cresterea excesiva a parului pe brate si picioare la femei indica o tulburare renala. Locurile respective se ung cu suc de rostopasca, obtinut cu ajutorul storcatorului electric (sucul se mentine proaspat in frigider maximum 1/2 an); este lasat sa actioneze citeva ore, apoi locul se spala cu un sapun emolient, iar pielea care s-a uscat putin se trateaza cu alifie de filimica, ulei de musetel sau sunatoare (a se vedea ,,Moduri de folosire"). In afara de aceasta, trebuie facute o cura de ceai de urzici - eel putin 3-4 cesti pe zi - precum si bai de sezut cu coada-caluiui pentru o irigare mai buna a rinichilor (a se citi si articolul despre ,,Coada-calului"). O cunostinta din zona orasului Mainz folosea in timpul plimbarilor sale zilnice seva de rostopasca asa cum am aratat. Un ciine lup destul de batrin ii era insotitor credincios. Odata i-a dat in gluma si lui cu putina seva pe ochi, ceea ce se pare ca i-ar fi facut foarte bine ciinelui, caci de-atunci se posta de fiecare data rugator in fata stapinuiui sau, cind acesta folosea rostopasca. Intr-o parohie din Austria superioara in luna noiembrie, am facut cunostinta cu un paraclisier care purta ochelari. Cind m-am intors in februarie la aceeasi parohie, paraclisierul nu mai purta ochelari; dupa cum singur mi-a povestit, numai datorita faptului ca din noiembrie mi-a urmat zilnic sfatul legat de cura cu zeama de rostopasca. In plus, acum vedea mult mai bine decit inainte cu ochelari. Fiind iarna, trebuia sa-si ia frunzele de rostopasca de sub patura de zapada. Mentionez acest lucru numai pentru a sublinia ca anumite plante medicinale pot fi gasite proaspete chiar si i anotimpul rece cind mai orice vegetatie pare a fi moarta.

Mod de folosire: Infuzie: 1 lingurita rasa de plante la 1/4 litru de apa - se opareste doar. Sue proaspat: Frunzele, tulpinile si florile se spala si se trec in stare umeda prin storcatorul electric (pentru folosirea externa). Tinctura: A se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic. Macerat de vin: Se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopasca cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici.

Socul- un remediu la indemana oricui2 Replies

Buna,

Cand eram copii mama ne facea in fiecare an socata, era ca un ritual…socata si vitamine tablete cu gust de ciocolata. Stiu ca intentia mamei era buna, doar ca la un moment dat ne dadea atat de mult suc, ca ani de zile dupa aceea nu am mai pus gura pe el….a fost ca si cu varza de la cantina din liceu. Din 5 zile, 3 primem varza la pranz, asa ca vreo 10 ani dupa ce am terminat liceul nu am mai mancat varza!

Dar in liceu am descoperit dulceata din fructe de soc, ne-o aducea o colega in internat…si am facut o pasiune pentru ea, am preparat-o an de an de la terminarea liceului. Sotul meu o considera o delicatesa si o ofera prietenilor la patreceri cu portia…doar la zile mari, cum se spune:)

Asa ca, desi este un mare secret de familie, voi incepe acest articol cu aceasta reteta de dulceata…

In primul rand, eu nu am o reteta cu cantitati, niciodata nu am avut, probabil din cauza asta am un site despre plante medicinale si nu unul cu retete…asa ca va transmit procedeul meu empiric: se culeg fructele cand sunt coapte, se spala, se indeparteaza dupa ciorchine si se aseaza in staturi in vasul in care se fierbe dulceata, astfel: un strat de fructe, unul de zahar…si tot asa pana terminate fructele si zaharul. In principiu la 3 kg de fructe se pune 1 kg de zahar… Eu le las de seara pana dimineata in vas si le pun la fiert a doua zi. Le las la fiert pana se incheaga zeama. Dupa ce opresc focul o pun imediat in borcane si le infiletez, in felul asta nu le mai sterilizez.

Nu mi s-a intamplat niciodata pana acum sa se strice vreun borcan…

Mai jos imi propun sa iti vorbesc despre soc si despre cum te poate ajuta el din punct de vedere al sanatatii.

Cum il recunosti

Socul este un arbust cu coroana tufoasa, rotunjita care poate avea o inaltime ce variaza de 1 m la 10 m. Denumit stiintific Sambucus nigra, socul creste in paduri, pe langa garduri, maracinisuri, tufarisuri si infloreste din luna mai pana in iunie. Florile au cate 5 stamine si 5 petale, sunt de culoare

alba si au miros placut, pe cand frunzele sunt neplacut mirositoare. Fructele sunt de culoare negru-violacee cu dimensiunea de 6-8 mm, diapuse in ciorchine.

Compozitie chimica

De la soc se folosesc toate partile componente: frunzele au actiune laxative, florile sunt diuretice si sudorifice, fructele vitminizante si antinevralgice iar scoarta este bogata in substante diuretice. Principiile active intalnite sunt:

floare: ulei esential (in cantitate mica), nitrat de potasiu, zaharuri, mucilagii, vitamina C etc., florile de soc au efect diuretic, sudorific si laxativ. Totodata, acestea au actiune antiinflamatoare, antireumatismala, emolienta, galactogena.

fruct: sambunigrina, sambucosida (pigment), acid malic, acid tanic, aldehide glicolice, aminoacizi, zaharuri, vitamina C si vitamine din complexul B.

scoarta: zaharuri, tanin, colina, rezina si acid valerianic. Aceasta are proprietati laxative si diuretice, insa este folosita si ca antihelmintic.

Indicatii terapeutice

D-na dr. Constantina Ruxandra medic specialist medicina de familie, competenta apifitoterapie, Centrul Medical Amadeus, descrie intr-un articol publicat pe farmaciata.ro urmatoarele indicatii terapeutice ale socului:

este recomandat in tratarea afectiunilor cailor respiratorii( raceala, bronsita, gripa, sinuzita, rinita) datorita proprietatilor sudorifice, antiinflamatorii, de fluidificare a secretiilor bronsice si a celor expectorante.

prorietatile laxative si diuretice ale acestuia il recomanda pentru combaterea constipatiei si a obezitatii.

se utilizeaza cu succes in caz de edeme, cistita, colita, colica si litiaza urinara, nefrita deoarece proprietatile sale diuretice si sudorifice deternima eliminarea apei din organism prin urina si transpiratie;

prin actiunea sa depurativa si antiinflamatorie articulara, socul este utilizat in tratamentul si profilaxia reumatismului si a gutei precum si ca adjuvant in tratamentul alergiilor, dermatozelor atopice, acneei sau psoriazisului.

are efect galactogen (creste cantitatea de lapte la femeile ce alapteaza). socul determina o scadere rapida in greutate prin normalizarea metabolismului si prin

stimulrea functiilor de eliminare fiind utilizat in curele de slabire si in cele de detoxifiere extern, componentele socului se folosesc pentru actiunea antiseptica si de calmare a durerilor.

Este recomandat in arsuri, abcese si furunculoze, pentru a reduce puroiul si umflaturile. Tincura trateaza acneea, eczema alergica, psoriazisul si alte boli de piele grave.

Modalitati de administrare

1. infuzie: se obtine dintr-o lingurita de planta uscata si maruntita la o cana (250 ml) de apa clocotita, dupa care se lasa la infuzat vreme de 10-15 minute, se filtreaza si se consuma cat mai calda posibil.

Cate o jumatate de cana, de 2-3 ori pe zi este eficienta in combaterea febrei, avand acelasi effect ca aspirina dar fara efectele adverse ale acesteia.

2. decoct: Se pun 3-4 lingurite de flori de soc maruntite la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se cca un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si spalaturi.

* cate 2-3 cani pe zi, in cure de 4 saptamani, cu 2 saptamani de pauza , are efect asupra colesterolului: – spre deosebire de alte remedii, socul nu determina scaderea valorilor colesterolului, ci impiedica intr-o buna masura oxidarea sa in organism, proces care duce la aparitia depunerilor de pe artere, la boli cardiace si vasculare grave.

* un litru de infuzie combinata de flori de soc pe zi timp de trei saptamani, are efecte depurative, antiinflamatoare articulare si ajuta la:

combaterea proceselor degenerative. ajuta la eliminarea uratilor din organism, fiind un ajutor pretios in caz de guta stimuleaza puternic activitatea rinichilor, marind diureza, amplificand imunitatea locala, ajutand

chiar la prevenirea formarii nisipului si a pietrelor la rinichi.3.Uleiul de flori de soc: se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se inchide borcanul ermetic, se lasa florile sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care lichidul se filtreaza, iar preparatul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. De regula, se foloseste ca solutie de masaj, pentru persoanele cu pielea uscata.

4. Cataplasma cu flori de soc: se obtine dintr-o mana de flori maruntite de soc se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 grade Celsius). Se aplica apoi direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

5. Pulberea: se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a florilor uscate ale plantei. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid).

*Administrarea de pulbere de soc in combaterea rinitei, a faringitei, a laringitei sau a bronsitei produse de infectia cu virusi gripali din grupele A sau B, 4 doze a cate 3-5 grame pe zi, amplifica rapid raspunsul sistemului imunitar la agresiunea virusilor, combate inflamatia mucoaselor, reduce durerile de cap si durerile musculare, amplifica tonusul psihic. Cel mai bun moment pentru administrarea socului este debutul infectiei, cand apar primele simptome – usturime in gat, senzatie de iritatie nazala, usoare dureri de cap.

*cate o lingurita, cu 10 minute inainte de a manca ajuta la combaterea constipatiei si a digestiei dificile.

6. Tinctura: se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se lasa la macerat vreme de doua

saptamani, in borcanul inchis ermetic, dupa care lichidul se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa.

7. Sucul de soc se obtine din 20 g de fructe, ce se zdrobesc pana devin o pasta, care apoi se pune intr-un tifon curat si se stoarce cu mana. Rezulta un suc inchis la culoare, ce se administreaza inainte de masa, 5 linguri la adulti si 3 lingurite la copii. Este un excelent diuretic

Precautii, contraindicatii si alte comentarii

Nu folosi in exces preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, fiind mai degraba medicament decat aliment. In cantitati mari – peste 200 g – aceste fructe pot provoca voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii.

Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronica sau acuta. Desi este unul dintre purgativele cel mai usor de tolerat (este mult mai putin iritativ decat crusinul), fructele de soc pot produce iritatii persoanelor cu colon sensibil. Ele ar fi bine sa consume in paralel cu preparatele din fructe de soc si anumite condimente cu rol carminativ si antiinflamator intestinal: seminte de fenicul, seminte de chimen, busuioc, menta.

Nu se utilizeaza florile proaspete, aplicate ca atare pe piele sau pe mucoase, deoarece produc eriteme.

Alte utilizari ale socului:

Din ramurelele de soc copiii obisnuiesc la tara sa faca pusculite cu dop si fluiere. Copiii faceau un fel de jucarii care se asemanau cu teava de pusca – numite puscoci, sau

pusti de soc – facute din bete de lemn de soc, prin care impuscau (suflau) cu gloante de calti. Ciobanii construiau fluiere din lemn de soc, cires, cais sau prun. In anumite tari – Rusia, Danemarca, Marea Britanie – socul se tinea in casa, era considerat o

planta care proteja de rau In vechime se realizau arcuri si sageti din tulpini sau ramuri de soc. Tulpinile erau folosite la

fabricarea unor instrumente muzicale – flaute.

Salcamul si beneficiile sale pentru sanatatea ta2 Replies

Salcamul este un arbore care se intalneste frecvent in zonele de campie si de deal din Romania deoarece este o planta iubitoare de caldura. Prefera solurile usoare, nisipoase pe care le fixeaza.

Frunzele sunt compuse din 5-17 perechi de foliole ovale si prezinta la baza 2 ghimpi.

Florile albe, papilonate, dispuse in raceme raspandesc un parfum discret, placut. Infloreste in mai – iunie, dupa infrunzire. Fructul este o pastaie care se deschide in 2 valve.

Salcamul (Robinia pseudacacia) isi are originea in America. La noi in tara a fost introdus in 1750 ca specie ornamentala, pentru ca din 1852 sa fie intrebuintat pentru impaduriri in zonele nisipoase din Oltenia.

Astazi salcamul este o specie comuna care creste atat in mod spontan cat si in cultura.

Principii active

Florile contin: ulei volatile, glicozizi, acizi organici, saruri minerale;

Semintele contin fitotoxine, in scoarta si in lemn s-au gasit toxalbunime, deci sunt otravitoare. In fitoterapie se folosesc doar florile singure sau in combinatie cu cantitati mici de frunze uscate.

Actiuni terapeutice

Florile de salcam sunt folosite in terapeutica pentru proprietatile antispastice(actionand asupra musculaturii gastrice si pulmonare netede ), antitusive si de reducere a hiperaciditatii gastrice.

Se administreaza intern, sub forma de infuzie in bolile aparatului digestive (gastrite hiperacide aparute mai ales pe fond nervos, ulcere gastrice, pirozis- arsuri la stomac-, reflux gastro-intestinal, indigestii), in tuse convulsiva sau astmatica, rau in sarcina.

Datorita actiunii slab sedative ceaiul de flori de salcam este util in tulburari minore ale sistemului nervos.

Salcamul se mai recomanda in edemul produs sau asociat cu acidoza metabolica si in leucoree.

Mod de administrare

Infuzie:-din flori: se realizeaza dintr-o lingura de flori la o cana cu apa. Se beau 2-3 ceaiuri zilnic. In bolile de stomac, infuzia se administreaza calduta sau la temperatura camerei. Ca pansament gastric, florile de salcam se pot amesteca in proportie egala cu frunze de dud.La fel de eficienta este infuzia in detoxifierea organismului. Se bea cate o cana pe zi timp de 21 de zile.-din flori si frunze : se prepara din 2 lingurite cu varf, la 200 ml de apa.In leucoree, din 4 linguri de flori uscate si maruntite la 250 ml de apa, se prepara o infuzie cu care se fac spalaturi vaginale de 3 ori pe zi, ultima inainte de culcare

Pulberea de flori de salcam :Florile uscate si macinate, sub forma de praf, se aplica pe arsuri.

Baile cu flori de salcam: se folosesc doi pumni de flori la cada- prezinta efecte calmante asupra sistemului nervos fiind indicate in caz de incordare fizica si de stres.

macerat la rece din flori: se tin florile 2-3 zile in miere de albine, dupa care se iau zilnic cate 3-5 lingurite. Util in cazul bolnavilor de nevroze;

tinctura: se prepara din 20 grame flori uscate, care se macereaza in 100 ml alcool 70°, timp de 10-14 zile, din care se iau zilnic de doua ori cate 10 picaturi; Util in cazul bolnavilor de nevroze;

cataplasma: preparata din trei parti miere de salcam s io parte faina de grau, se utilizeaza pentru tratatea afectiunilor pielii. Se aplica direct si se schimba la intervale de 10-12 ore.

Inhalarea parfumului florilor de salcam are efecte linistitoare asupra psihicului, asa ca nu ezita sa faci o plimbare intr-o padure de salcam inflorit atunci cand simti ca esti prea incordat sau prea stresat!

Contraindicatii si reactii adverse

Florile de la salcam nu prezinta efecte adverse, dar totusi, in administrare interna, nu sunt recomandate in caz de hipoaciditate gastrica.

Recoltare si pastrare

Florile salcamului se recolteaza in scopuri medicinale la inceputul sau la mijlocul infloritului, dar numai pe vreme bine insorita . Se culege floare cu floare din inflorescenta. Se usuca apoi la umbra, in straturi subtiri, in incaperi bine aerisite sau in poduri de case acoperite cu tabla. Se pastreaza de preferinta in saculeti de panza.

Alte utilizari:

a fost şi este utilizat pentru fixarea solurilor nisipoase şi al celor erodate. in apicultura specia este apreciata de catre crescatorii de albine mierea de salcam avand o

calitate superioara, dar si proprietati curative. Are si o productivitate mare de 1kg /ha s-a cultivat si se cultiva in scopuri ornamentale lemnul de salcam este greu, foarte durabil, rezistent in apa, fiind utilizat adesea in mediul

extern (constructii, stalpi, araci de vie, pari, cozi de unelte, etc.) sau drept combustibil; se mai foloseste pentru fabricarea parchetului si a articolelor sportive.

florile de salcam, sunt folosite in si in alimentatie si in industria cosmetic, nu doar in fitoterapie, in zootehnie si in medicina veterinara se pot utiliza cu succes frunzele de salcam uscate si

maruntite deoarece stimuleaza ouatul pe timp de iarna. florile pot fi folosite pentru vopsirea tesaturilor in culoarea galben.

Inchei cu o reteta de serbet de flori de salcam publicata pe bucatarul.ro, reteta ce se pare ca provine din Moldova. Am crescut acolo, dar din pacate bunica nu mi-a facut niciodata:)

Ingrediente:

1 kg floare de salcam aleasa 1 kg zahar 3 pahare cu apa 1 lingurita zeama de lamaie.

Modalitate de preparare:

Fierbi intai cele 3 pahare cu apa si apoi oparesti floarea de salcam. Lasi sa fiarba acoperit, ca sa nu isi piarda parfumul, pana scade compozitia aproape la

jumatate. Iei apoi un pahar si jumatate din siropul format, limpezit si strecurat, si il torni intr-o alta cratita,

peste zahar. Fierbi compozitia mai intai la foc foarte mic pana se topeste zaharul, apoi dai focul iute. Iei spuma de cate ori se formeaza si stergi marginile cratitei cu o carpa curata, inmuiata in apa

rece. Incerci siropul daca e legat dand drumul catorva picaturi intr-o ceasca de apa foarte rece. Daca picaturile nu se dizolva indata, serbetul e gata si il iei imediat de pe foc. Acoperi cratita cu o carpa uda si stoarsa bine si il lasi sa se racoreasca numai atat cat sa

suporte degetul temperatura dulcetii. Amesteci apoi serbetul cu o lingura de lemn intr-o singura directie, pana isi schimba culoarea

si devine ca un aluat potrivit de tare. Adaugi imediat, amestecand intruna, o lingurita de zeama de lamaie. Cand serbetul e gata, il pui direct cu lingura in borcane, indesandu-l bine ca sa nu ramana

goluri de aer. Le acoperi apoi cu o folie de celofan si le legi cu sfoara.

Reprezinta o modalitate placuta de a beneficia de efectele terapeutice ale plantei!

Ce trebuie sa stii ca sa iti pastrezi rinichii sanatosiLeave a reply

Salut

Pentru mine rinichii sunt un subiect delicat pentru ca datorita lor am facut pentru prima data cunostinta cu camera de garda de la spital.

Prima sarcina a fost dificila, a trebuit sa petrec la pat mai bine de jumatate din perioada de sarcina fiind mereu sub iminenta de avort. Desi mancam destul de variat, nu faceam deloc miscare nu ieseam la aer. Am luat mult in greutate si ma miscam greu. Dar nu parea sa am nici o alta problema de sanatate.

Am nascut un baietel normal, superb dupa mai bine de 12 ore de travaliu. Imi amintesc ca primul lucru pe care l-am spus sotului meu a fost ca mai vreau un copil desi eram inca ravasita

dupa nastere…iar acest lucru l-a ravasit pe el. La un an si jumatate dupa aceea s-a nascut fetita noastra:)

La 2-3 saptamani dupa ce am nascut m-am trezit intr-o dimineata ca nu pot sta dreapta, aveam o durere acuta in dreptul rinichiului stang. Era atat de puternica incat mi-era teama si sa respir. Am ajuns la UPU iar drumul de 20 km de acasa pana acolo mi-a parut o eternitate. Mi-au acordat primul ajutor si apoi mi-au dat tratament ambulatoriu, tinand cont ca aveam acasa un bebe care trebuia alaptat.

Pe langa antibiotice si antiimflamatoare mi-a fost prescris si ceai de matase se porumb si de cozi de cirese. Am urmat cu strictete recomandarile iar starea mea s-a imbunatatit considerabil.

Rinichii sunt considerati centrul vitalitatii, de aceea orice problema care apare la nivelul lor va aduce cu ea o stare de slabiciune generalizata. Si pot spune pe pielea mea ca asa este.

Forma lor este asemanatoare bobului de fasole, cu lungimea de 10 – 12 cm, latimea de 5 – 6 cm, grosimea de 3 – 5 cm si o greutate de 120 – 200 grame. In mod normal sunt localizati in partea posterioara a cavitatii abdominale, deasupra mijlocului. Daca o persoana isi pune mainile in solduri, rinichii sunt localizati chiar deasupra locului unde se afla degetele mari. Rinichiul drept se afla sub ficat iar cel stang sub splina.

Rinichii se imbolnavesc in tacere. Afectiunile renale sunt silentioase, progreseaza in timp si dau semnale numai in faza mai avansata, de aceea este importanta prevenirea.

Sanatatea tuturor celorlalte organe depinde de buna functionare a acestora si asta deoarece rinichii au un rol cheie in organism ce se traduce prin:

1.filtreaza sangele si elimina deseurile metabolice, substante straine precum medicamente sau coloranti;

2. echilibreaza nivelul electrolitilor (sodiu si potasiu) din organism si regleaza echilibrul acido-bazic al organismului pastrand PH-ul mediului intern la 7.35-7.40; prin rinichi se elimina acizii nevolatili si se recupereaza substantele alcaline.

3. regleaza tensiunea arteriala – prin producerea de angiotensina (cel mai puternic vasoconstrictor din organism) si medulina care are rol anti- hipertensiv si cantitatea de apa din sange

4. regleaza productia de globule rosii (hematii) – prin producerea de eritropoietina

5. regleazametabolismului calciului – prin vitamina D

6. au capacitatea de a monitoriza cantitatea de fluide din organism. Cand sangele patrunde in rinichi, renina, un hormon secretat de rinichi, decide cata apa sa elimine sub forma de urina si care este concentratia de electroliti. Spre exemplu, daca esti deshidratat de la efort sau boala, rinichii vor retine cat de multa apa pot iar urina va fi concentrata. Cand se reface nivelul de apa din organism, urina este diluata si deschisa la culoare.

In principiu actiunea de filtrare a rinichilor este impartita in 2 etape:

1- o filtrare primara fara elemente de resturi celulare, cu o urina diluata.

2- o filtrare secundara cand se va resorbi din urina primara o parte din lichidul eliminat impreună cu glucide, aminoacizi si electroliti rezultand o urina mai concentrate care va fi eliminata prin uretere din organism.

Pierderea functiei rinichiului se numeste insuficienta renala si poate fi acuta (care apare brusc si este de obicei reversibila ) si cronica ( se instaleaza in timp, este progresiva si ireversibila)

Care sunt simptomele de insuficienta renala?

*Asa cum am spus la inceputul acestui articol, rinichii se imbolnavesc in tacere, asa ca in faza

incipienta, insuficienta renala poate fi asimptomatica (nu produce nici un simptom).

Dar odata cu scaderea functiei renale, simptomele sunt legate de:

incapacitatea de a regla echilibrul hidro-electric si acido-bazic al organismului, unii compusi toxici nemaiputand fi eliminaii, se acumuleaza in sange;

scade capacitatea lor de a stimula productia de globule rosiiAcestea pot produce letargie, slabiciune, dificultati de respiratie si umflarea generalizata. Daca simtomele nu sunt recunoscute sau sunt tratate necorespunzator, iti pot pune in pericol viata.

*In faza urmatoare se instaleaza acidoza metabolica sau aciditate crescuta a corpului din cauza incapacitatii de a produce bicarbonat. Aceasta va duce la modificarea structurii enzimelor si a metabolismului oxigenului, cauzand insuficienta de organ.

*Rinichiul va fi incapabil sa elimine:

potasiu- Nivelul ridicat de potasiu este asociat cu tulburari de ritm cardiac inclusiv tahicardie si fibrilatie netriculara.

uree- Cresterea nivelului de uree in sange (uremie) poate afecta functionarea corecata a creierului (encefalopatie), poate provoca inflamatia mucoasei inimii (pericardita) sau scaderea functiei musculare ca urmare a nivelului scăzut de calciu ( hipocalcemie).

*Ca urmare a numarul scazut de globule rosii datorat nivelului redus de eritropoetina care nu

stimuleaza suficient maduva osoasa, se poate instala anemia cu stare de slabiciune generalizata. O scadere a numarului de celulele rosii echivaleaza cu o reducere a capacitatii sangelui de a transporta oxigenul, ceea ce duce la un oxigenarea necorespunzatoare a celulelor si la scaderea eficientei activitatii acestora; de aceea organismul oboseste repede. Urmare a nivelului scazut de oxigen, celulele recurg la metabolismul anaerob fapt ce determina o crestere a nivelului acizilor care nu pot fi indepartati de rinichii care sunt deja bolnavi.

*Ca urmare a cresterii deseurilor din sange, pierderea poftei de mancare, letargia si oboseala devin evidente. Aceasta este punctul in care functiile creierului incep sa scada si se creeaza conditiile instalarii starii de coma.

*Deoarece rinichii nu pot procesa cantitatea tot mai mare de acizi din organism, respiratia devine mai rapida pentru ca plamanii incerca sa reduca aciditatea prin eliminarea de dioxid de carbon. Tensiunea arteriala poate creste din cauza excesul de lichid, iar acest lichid poate fi depozitat in plamani cauzand insuficienta cardiaca.

Pentru a reduce riscul de a contacta boli la rinichi este bine sa iei cateva masuri preventive precum:

evita fumatul si excesul de alcool si cafea; mentine presiunea sangelui si nivelul de zahar in limite normale; tine sub observatie nivelul colesterolulul; fa exercitii fizice in mod regulat- inactivitatea face ca oasele sa elibereze un surplus de calciu; pastreaza greutatea corporala in limite sanatoase, normale evita consumul exagerat de sare bea suficienta apa pentru ca aceasta va fi eliminata de catre rinichi odata cu substantele

nocive, dar nu exagera pentru ca pentru buna functionare a organismului este nevoie si de uree, creatinina, sodiu, potasiu, etc. in anumite concentratii considerate optime.

daca ai predispozitie la pietre de calciu, nu reduce consumul de alimente bogate in calciu dar nu mai lua suplimente de calciu carbonat.

redu alimentele bogate in oxalati, cum ar fi sparanghelul, fructele de padure, ciocolata, cafeaua, taratele de grau si spanacul fiert. In plus, o dieta scazuta in sare va impiedica sodiul sa adauge mai mult calciu in urina.

mananca mai putina carne si peste pentru a proteja impotriva pietrelor de acid uric, si stimuleaza consumul de fibre.

deficientele de magneziu si vitamina B6 au fost puse pe seama pietrelor la rinichi. Suplimentele de magneziu pot reduce dimensiunea unei pietre deja existente, si le si previne pe cele viitoare, in timp ce suplimentele de vitamine (B6) luate impreuna cu

magneziul ajuta la reducerea productiei de oxalat. utilizeaza plantele medicinale.

Rinichii se vindeca cel mai bine prin metode naturale, chiar daca acestea cer mai mult timp si rabdare pana la aparitia efectelor benefice.

Cele mai utilizate plante medicinale in cazul rinichilor sunt:

Matase de porumb: – are efecte diuretice puternice; favorizeaza eliminarea apei si a sarurilor aflate in exces in organism si calmeaza durerile renale. Este indicata pentru tratarea problemelor vezicii urinare si a rinichilor

Mod de administrare

*infuzie: Se toarna o cana de apa fierbinte peste 2 lingurite de matase de porumb si se lasa la infuzat timp de 5 minute. Se consuma 2 cani pe zi.

Nu uita ca atunci cand urmezi o cura cu ceai de matase de porumb este indicat sa eviti consumul de alimente acide si acre.

Cozi de cirese: este extrem de benefic in tratarea afectiunilor renale si urinare. Fiind bogate in flavonoide, saponine si saruri de potsiu, cozile de cirese ajuta la eliminarea toxilor din organism.

Mod de administrare

*infuzie: Peste 2 lingurite de cozi se toana o cana de ap fierbinte. Se lasa la infuzat 15 minute dupa care se strecoara. Se consuma trei cani pe zi, inaintea meselor principale

Patrunjel: creste rata de filtrare a urinei la nivelul rinichiului, creste cantitatea de apa eliminata din tesuturi, previne formarea calculilor, mai ales a uratilor. Aceasta terapie este foarte buna si in tratarea retentiei de urina.

Mod de administrare:

*suc : din care se beau cate 50 ml (in combinatie cu 300 ml de suc de morcov), zilnic, vreme de minimum doua saptamani. Radacina de patrunjel contine substante cu puternic efect diuretic, care stimuleaza producerea urinei si eliminarea sa. De asemenea, contine substante care dilata usor caile urinare, ajutand la eliminarea calculilor de mici dimensiuni, care prin acest tratament sunt “spalati” si antrenati prin diureza.

*ceai: adauga o legatura de patrunjel taiat intr-un litru de apa si fierbe amestecul timp de zece minute. Bea zilnic cate un pahar de eai timp de 3-4 saptamani..

Papadie este un puternic depurative natural, recomandat in afectiunile renale de natura infectioasa.

Mod de administrare:

*infuzie: amesteca 2 lingurite de frunze si 250 ml apa (o cana). Dupa ce a dat in clocot, acopera vasul si lasa preparatul la infuzat, in repaus, 10 minute. La final, strecoara si infuzia de papadie poate fi consumata ca atare sau indulcita cu miere.

Doza recomandata de infuzie de papadie este de doua cani pe zi, una dimineata, pe stomacul gol, si seara inainte de culcare

Urzica : favorizeaza irigarea rinichilor fiind utile in caz de inflamare a acestora se de cistita cronica.

Mod de administrare:

*Tinctura – ia cate o lingura de preparat diluat in putina apa, de 3-4 ori pe zi;

*Infuzie – bea zilnic cate 2-3 cani de ceai de urzica;

*Pudra – macina o mana de urzici uscate, apoi ia cate o lingurita de 3 ori pe zi, diluata in putina apa.

Seminte de morcovi: sunt utile in tratarea pietrelor la rinichi. Se culeg la sfarsitul verii si se lasa la uscat. Se folosesc la obtinerea de extract si pulbere.

Mod de administrare:

*infuzie: Peste 3 linguri de seminte de morcov rasnite se toarna apa fierbinte si se lasa la infuzat cateva minute. Se consuma 6 pahare mici pe zi, inainte de masa

Brusture: Are efect depurativ, diuretic, sudorific si antiinflamator; ajuta la buna functionare a aparatului urinar si este foarte benefic in tratarea afectiunilor renale

Mod de administrare

*infuzie: Peste o lingurita de radacina maruntita de brusture toarna o cana de apa fierbinte si lasa la infuzat cateva minute. Consuma 3 – 4 cani de ceai pe zi.

Mesteacan: are proprietati depurative, contribuind la reducerea nivelului de acid uric si de cholesterol; dizolva piatra la rinichi

Mod de administrare

*infuzie: Peste o lingura de frunze maruntite toarna o cana de apa fierbinte. Lasa la infuzat cateva minute. Bea de dimineata, inainte de micul dejun.

Desi rolul rinichilor este complex, se poate trai si fara rinichi, dar ce viata ar fi aceea in care devii dependent de medicamente si de spitale? Iti poti imagina o astfel de viata si sa te simti confortabil?

Daca raspunsul tau este nu, si eu cred ca asa este, atunci nu mai sta pe ganduri si ia masuri de prevenire. O cana de infuzie de papadie, spre exemplu, poate reprezenta primul pas spre o sanatate mai buna!

Si nici nu e nevoie sa il bei singur/a, fa din acest moment un prilej placut de a petrece timp cu o persoana draga!!!

Busuiocul, o planta pentru trup si suflet Marţi, 24 August 2010 05:48

Originar din India şi preţuit de mai toate popoarele europene, busuiocul (Ocimum basilicum) este o plantă "de suflet", care, pe lîngă faptul că aduce noroc, aduce şi sănătate. Busuiocul este bun "pentru cei mîhniţi şi pentru cei cu inima grea", fiind un foarte bun calmant, tonifiant şi reconfortant al nervilor. Are acţiune antibiotică, antimicrobiană, antitusivă şi expectorantă. Acţionează ca diuretic, carminativ, antiseptic, antiinflamator gastric, intestinal şi renal. Este antifungic şi febrifug.

1057 1

Pulberea de busuioc (obţinută prin sfărîmarea inflorescenţei uscate şi apoi cernerea ei, cîte 4 linguriţe/zi luate cu apă, timp de două săptămîni - este de preferat ca înainte de înghiţire să se ţină sub limbă timp de 10-15 minute) are o capacitate miraculoasă de înviorare a organismului, uşor euforizantă şi echilibrantă asupra stării psihice, mărind capacitatea de control asupra emoţiilor, reducînd, în acelaşi timp, sensibilitatea la stres. Combate eficient căderile de energie vitală şi intelectuală.

Infuzia de busuioc se face dintr-o lingură de plantă uscată şi mărunţită la 200 ml apă clocotită; se acoperă vasul şi se lasă să infuzeze 10 minute, se strecoară şi se beau 2 ceaiuri călduţe pe zi, prin înghiţituri rare, după mesele principale, obligatoriu un ceai seara, la culcare. Are efecte în disfuncţii stomacale, gastrite, insomnii, iritabilitate, nervozitate, migrene, angină pectorală, în colite de fermentaţie, diaree, colici intestinali şi balonări. Combate greaţa şi senzaţia de vomă. Stimulează pofta de mîncare, combate astenia şi scade febra. Ceaiul de busuioc este un foarte bun energizant. Ajută la combaterea bronşitei, gripei, durerilor articulare, insuficienţei circulatorii, a reumatismului şi la desfundarea mucoasei nazale.

Decoctul concentrat se face dintr-un pumn de plantă uscată şi mărunţită la 250 ml apă rece; se fierbe 2 minute, se infuzează încă 5 minute, se strecoară şi se beau 2 ceaiuri pe zi, ca stimulent al secreţiei glandelor mamare la femeile care alăptează. Se mai poate folosi ca apă de gură sau pentru gargarisme contra leziunilor buco-erozive, afte, faringite, angine şi toxidermie buloasă post-medicamentoasă.

Decoctul se poate prepara şi din seminţe: o lingură seminţe de busuioc la 500 ml apă rece, se fierbe 5 minute, se infuzează 10 minute, se strecoară şi se bea toată cantitatea în cursul zilei. Fiind un mucilagiu emolient, se utilizează pentru a combate unele boli reno-genitale (nefrite, blenoragie, leucoree).

Maceratul la rece se obţine prin ţinerea a 4-8 linguriţe de busuioc în apă, vreme de 8 ore, urmată de

filtrare. Se bea acest preparat pe stomacul gol, de preferinţă dimineaţa. Atunci cînd este sfinţit de către preot, în biserică, acest macerat la rece (care se poate obţine şi prin ţinerea inflorescenţelor de busuioc mai mult timp în apă sfinţită) mai este numit şi aghiasmă. Are proprietăţi dezinfectante, bactericide, acţionînd în acelaşi timp şi ca un bun calmant la nivel psihic. De aici şi efectele sale considerate benefice şi purificatoare asupra sufletului. Remediul este considerat un adevărat elixir al tinereţii, recomandat în cazurile de îmbătrînire prematură. Fitoterapia mai recomandă acest macerat în tulburări de menopauză, andropauză, sterilitate masculină şi feminină, frigiditate. Încă nu este cunoscut efectul busuiocului asupra glandelor endocrine, dar este cert că, atît la femei, cît şi la bărbaţi, este un regenerator rapid, oprind procesele de uzură din organism.

Siropul de busuioc se prepară din 75 g plantă proaspătă la 1 litru de apă rece. Se îndulceşte cu miere de albine. Are aromă suavă şi a fost recomandat încă din antichitate, de către Plinius cel Bătrîn, pentru efectele favorabile asupra tubului digestiv, fiind un bun dezinfectant la nivelul intestinelor.

Sucul din busuioc proaspăt se picură în urechi pentru a combate congestionarea internă sau se aplică pe leziunile verucoase (negi, papiloame), repetînd tratamentul pînă la dispariţia lor.

Esenţa de busuioc, luată cîte 5-6 picături adăugate în lapte, ceai sau puse pe o bucată de zahăr cubic, are efecte contra spasmelor gastrice, durerilor de cap de origine atonă digestivă şi contra nevrozelor atonice.

Cataplasmele din frunze proaspete, zdrobite, aplicate pe răni deschise, ulceraţii cronice, leziuni infectate, favorizează vindecarea lor. Cu frunze proaspete se mai pot freca locurile înţepate de insecte (albine, viespi, ţînţari), reducînd mîncărimea pielii şi prevenind infecţiile provocate prin scărpinat. Se aplică pe frunte, în cazul durerilor de cap.

sursa: evenimentul.ro

musetelul- doctorul din gradina ta!Leave a reply

Salut,

Ceaiul de musetel este probabil cel mai popular ceai terapeutic pe care oamenii il folosesc pentru a se relaxa si a dormi. Proprietatile sale sedative bine cunoscute il fac sa fie o alegere populara si pentru cei care vor sa scape de anxietate.

Si cu toate acestea pentru mine ceaiul de musetel a fost toata copilaria asociat cu raceala si gripa, pentru ca doar atunci il primeam.

De obicei mama ne dadea dimineata ceai de menta cu branza (combinatie pe care o ador si in prezent) sau biscuiti cu lapte ori margarina cu gem, asa ca mare mi-a fost mirarea cand am aflat ca ceaiul de musetel este un ajutor de nadejde pentru somn.

Se intampla cu vreo 12 ani in urma cand, plecata fiind cu o bursa Erasmus la Perugia, am petrecut craciunul anului 2001 cu mama unei prietene foarte draga mie care se afla la munca in Italia. Dansa ingrijea o batrana care locuia intr-o localitate din apropierea Romei si era tare necajita pentru ca batrana era dificila, avea o sumedenie de tabieturi si de pretentii.

La un moment dat o vad ca pune ibricul de ceai sa prepare o “camomila” pe care batrana o cerea insistent. Cand am intrebat ce vrea mi-a raspuns ca este ceai de musetel fara de care aceasta nu se culca, ca era ca un somnifer pentru ea.

A fost unul din acele momente cand realizezi cat de multe mai ai de invatat pe lumea asta si cat de putine lucruri stii de fapt….

De atunci si pana acum am citit despre mustel si l-am introdus in mod frecvent in uz. Asa ca te invit si pe tine sa afli de ce musetelul a fost atat de apreciat inca din Antichitate.

Unde traieste

Musetelul este o planta comuna in toata tara, care creste in mod spontan in locuri necultivate, islazuri, pe langa drumuri, pajisti, pe soluri saraturoase.

Dar musetelul se poate de asemenea cultiva pentru asta fiind nevoie de seminte, rizomi sau plante tinere cumparate. Se cultiva primavara, in sol afanat, bine drenat, intr-un loc insorit si calduros.

Cum il recunosti

Este o planta anuala, cu radacini subtiri, dreapta, cu tulpina goala, ce poate atinge o inaltime de 20-50 cm. Frunsele sunt 2-3 penat-sectate cu segmente inguste. Florile radiale sunt de culoare alba, iar cele centrale de culoare galbena care in scurt timp dupa inflorire se ofilesc. Cel mai important semn distictiv al musetelului este calatidiul gol si mirosul aromat.

Substante active

Musetelul contine: ulei volatile bogat in chamazulena, substante amare de natură sescviterpenică, flavonoide, substanțe de natură cumarinică, colină, mucilagii, acid salicilic, fitosterine, substante glicozidice,acid clorogenic, camilina. Vitamine, saruri minerale.

Indicatii terapeutice

Musetelul are utilizari terapeutice multiple, fiind una din cele mai apreciate si mai utilizate plante medicinale inca din Antichitate datorita proprietatilor sale:

antiinflamatoare antiseptice analgezice antihistaminice cicatrizante si gastrice actiune antiseptica si decongestiva anorectal tonic capilar

Se foloseste atat intern cat si extern dupa cum urmeaza:

- uz intern: gastrite hiper acide, ulcer gastric, enterocolite, colici abdominale, diaree, stimularea functiei hepatice, gripa, guturai, menstre cu dureri, astm bronsic, insomnii, calmant, antispasmotic, dezimfectant, antiinflamator;

- uz extern: gingivite, abcese dentare, amigdalite, stomatite, ulcere varicoase, hemoroizi, furunculoza, rani purulente, ulceratii, leucoree, rheumatism, eczema, arsuri, sinuzite, conjunctivite, ingrijirea parului, cosmetica;(Gheorghe Mohan)

Mai este utilizat in curele de detoxifiere ale organismului fiind eficient pentru detoxifierea intestinala.

Mod de folosire

1. Infuzie: se prepara diferit in functie de afectiunile pe care le trateaza, astfel:

a) din 2-3 lingurite de flori la o cana de apa fiarta; se lasa la infuzat 10-15 minute si se administreaza de 2-3 ori pe zi. Preparata astfel, infuzia este indicate pentru: gastrita, ulcer gastric si duodena;, diaree, colite, enterocolite, infectii urinare, pentru stimularea functiei hepatice, pentru combaterea durerilor abdominale de natura spatica, prntru durerile premenstruale, pentru prevenirea gripei si a guturaiului.

b)dintr-o lingurita rasa la o cana de apa pentru calmarea colicilor la copii mici

c)infuzie concentrata de musetel obtinuta din 3 linguri de flori la o cana de apa pentru tratarea gingivitei si a stomatitei. Se tine in gura 3-5 minute de 4-5 ori pe zi. Sub forma de garagra prelungita aceasta infuzie este utila I,mpotriva amigdalitei, aftelor bucale sau pentru dezinfectarea gurii.

1. Adaos la baie: Pentru baile in cada se iau de 2 ori cate 2 maini pline, pentru baile fetei si spalatul parului cate 1 pumn plin de flori de musetel; cantitatea respectiva se opareste si se lasa sa se traga.

2. Comprese: din infuzie concentrate de musetel se aplica pe zona afectata. Este indica pentru ulcere varicoase, ghemoroizi externi, conjuctivite, eriteme fesiere la sugari si copii mici.

3. Tinctura de musetel: asigura un aport bogat de substante bioactive cu efect benefic in regimul alimentar indicat in infectii acute ale cailor respiratorii (rinofaringite, sinuzite, traheobronsite); afectiuni gastrointestinale (http://www.infuziedesanatate.ro/putem-socoti-om-acest-imens-aparat-digestiv-prevazut-cu-picioare/)(gastrita hiperacida, gastroduodenite, ulcer gastric, enterocolite), tulburari dispeptice (meteorism, colici abdominale, pirozis); dismenoree.

4. Aburi de musetel: 1 lingura (cu varf) de musetel este oparita cu 1 litru de apa in clocot. Vaporii se inhaleaza stand cu capul sub un prosop. Util in tratarea afectiunilor cailor respiratorii

5. Perna cu plante: Se umple un saculet de panza de in cu flori uscate de musetel si se insaileaza. Se incalzeste bine intr-o tigaie uscata si se aplica local. Este foarte buna in lupta impotriva durerilor legate de artrita si reumatism printre altele.

6. Ulei de musetel: Se umple o sticla pana la gat, fara a se indesa, cu flori proaspete de musetel culese in soare si se toarna peste ele ulei de masline presate la rece. Uleiul trebuie sa acopere florile, Sticla se lasa, bine astupata, 14 zile in soare. Se pastreaza la frigider.Studii recente au demonstrat calitatea uleiului esential de a calma inflamatiile; in acelasi timp, el are efect antidiuretic si sedativ. Datorita actiunii calmante, este adesea inclus in preparatele aplicate extern, pentru tratarea afectiunilor pielii care produc mancarimi puternice, cum este exema.

Uleiul esential se regaseste adesea in componenta medicamentelor destinate tratarii iritatiilor ochilor, inflamatiilor gatului, rinitelor si sinuzitelor, precum si in apele de gura..

Contraindicatii

Desi destul de rar, au existat cazuri de reactie alergica la musetel, inclusiv reactii severe. Musetelul face parte din familia compozitelor, familie din care face parte si margareta, deci persoanele alergige ca aceaste planta trebuie sa evite consumul de musetel.

In afara de reactia alergica, cel mai grav efect secundar al musetelului este activitatea sa anticoagulanta. De vina este cumarina (substanta toxica), care poate interveni in coagularea sangelui, deci nu folositi musetelul impreuna cu aspirina sau cu alte substante care au proprietati anticoagulante. Unora le poate provoca moleaseala. Iar in cantitati mari poate cauza stare de voma si gaze vomitative.

Femeile care sunt insarcinate trebuie sa evite tinctura si uleiul esential de musetel.

Persoanele cu micoze (ciuperci) trebuie sa evite consumul de musetel intrucat chamazulena prezenta in planta intretine si chiar reactiveaza micozele.

Recoltare si pastrare

Organul vegetal utilizat inscopuri terapeutice este floarea.

Planta infloreste incepand cu luna mai pana in august. Recoltarea florilor in scopuri terapeutice se face pe timp frumos si uscat in mai multe etape deoarece perioada de inflorire este lunga.

Cel mai potrivit moment de recoltare este cand majoritatea inflorescentelor au petalele albe dispuse orizontal, receptaculul este alungit in forma de con iar florile tubulare sunt inflorite si galbene pe jumatatea inferioara. Florile de pe partea superioara sunt verzi-galbui. Este important de stiut ca inflorescentele abia deschise, la fel precum coditele lungi nu trebuie recoltate.

Se recolteaza cu ajutorul unui pieptene special sau cu ajutorul degetelor. Florile se rup cu o codita de cel mult 2 cm.

Dupa recoltare se usuca in strat subtire, la umbra, in spatiu aerisit si uscat. Se pastreaza in saculeti de panza sau pungi de hartie cel mult 2 ani.

Si pentru ca azi este sfarsitul de an scolar si multi dintre noi am trait alaturi de copii nostri momentele premiilor, inchei acest articol in ton copilaresc cu o poveste, povestea musetelului!

(eu una stiu ca nu voi uita niciodata expresia copilului meu cand si-a auzit numele strigat primul din clasa lui; nu mi-am dat seama pana atunci cat de mult conteaza pentru el acest lucru; i-am facut coronita din salcie si flori de curte, iar cand i-am explicat ca am ales asta pentru ca salcia seamana cu laurul, copacul olimpicilor si al zeilor, s-a luminat la fata….)

Dar vorba lunga saracia omului…asa ca uite povestea promisa asa cum am gasit-o pe anidescoala.ro:)

“Trăia odata, la marginea unei păduri, o biată femeie văduvă. Bărbatul îi murise în pădure. Se dusese să taie un stejar gros, dar trunchiul copacului a căzut peste el, peste căruţă şi peste cai. Biata femeie a rămas săracă lipită pământului şi cu un copil de crescut. Muncea de dimineaţă până seara cu ziua pe la oamenii din sat şi abia îşi ducea traiul de pe o zi pe alta.

Singura ei rază de soare era Muşat, băiatul ei, un copil harnic, cuminte şi bun la suflet de pus la rană. Când mama lui se întorcea de la muncă, el îi încălzea mâncarea, îi punea masa iar apoi cu mâinile lui mici încerca să-i ia durerea din oase, oblojind-o cu frunze şi flori de plante culese din pădure, doar de el ştiute. Nu se ştie dacă puterea plantelor sau dragostea de fiu îi lua durerile bietei femei, drept este că a doua zi se trezea proaspătă şi înviorată.

Dar intr-o zi femeia se îmbolnăvi rău de tot. Băiatul se învârtea pe lângă ea şi încerca să-i facă toate poftele, doar-doar s-o ridica din pat. Dar nici supa gustoasă şi nici ierburile culese din locuri ascunse nu au avut putere.

Văzând asta, băiatul plecă într-o dimineaţă la pădure cu gând că poate va găsi o plantă miraculoasă, care să o salveze pe mama lui. Şi a mers, a mers, până s-a rătăcit. Se uita în dreapta, se uita în stânga, dar nu a mai recunoscut locurile acelea. Cu toate acestea nu s-a descurajat. A mers mai departe cu speranţa în suflet.

Şi iată că, deodată, a ajuns într-un loc cum nici nu-şi închipuise vreodată. O poiană plină de flori, care mai de care mai frumoase şi mai mirositoare. Iar în mijlocul poienii se afla o floare mai frumoasă şi mai mirositoare decât toate celelalte. Băiatul se îndreptă spre acea floare şi vru să o rupă. Atunci floarea grăi cu glas omenesc:

- Nu mă rupe, pământeanule! Eu sunt Zâna Florilor! Ce te aduce pe tărâmul meu?

Băiatul rămase uimit, dar răspunse:

- Ce să mă aducă, necazurile! Măicuţa e tare bolnavă şi am plecat să-i caut un leac.

Zâna stătu puţin pe gânduri, apoi îi răspunse:

- Ai nimerit bine, te pot ajuta, numai că…va trebui să-mi dai un lucru tare preţios.- Orice, răspunse băiatul.- Nu te grăbi să-mi răspunzi, stai şi ascultă: singura cale e să te prefac într-o floare cu puteri miraculoase. Vei creşte în grădinile oamenilor, le vei alina suferinţele, dar nu vei mai putea vorbi cu mama ta decât prin glasul vântului.- Aşa să fie, zise băiatul, fără să stea prea mult pe gânduri.

Zâna făcu nişte semne magice, doar de ea ştiute.”

Cu ce altceva va mai puteti trata:

Ceea ce medicii nu o sa va spuna niciodata!!! Cauza majoritatii bolilor!

Intai, sa va povestesc cum am ajuns sa descopar ceea ce nici un medic nu o sa va spuna niciodata. In timpul unei vizite medicale anuale de medicina muncii, un medic mi-a recomandat sa fac si o ecografie abdominala, deoarece e oricum introdusa in abonament si nu strica (Probabil avea target la vanzare… :)). Asa, ca am luat decizia sa ma mai verific si eu, ca oricum rau nu are ce sa-mi faca. Si asa imi luasera si sange si eram lihnit de foame. Doar ca, am fost total, luat prin surprindere, cand medicul mi-a spus ca am pietre.-Poftim?-Da, doua pietre de 13 milimetri in colecist ( a se intelege fiere). Si mi-a mai si spus amuzat ca trebuie sa ma operez si sa scot fierea.Va dati seama, dintr-un tanar plictisit, care se vaita de mama focului ca trebuie sa piarda timp si sange pentru companie, dintr-o data am devenit un tanar mult, mult mai vioi si mai agitat. Adica pe scurt am sarit ca ars.“-Ce? Eu? Operatie? Dar sunt sanatos tun…”Ma rog, socul, pana la urma a trecut si dupa ce am consultat cam toti medicii pe care i-am gasit si dupa ce am mai incercat vreo trei ecografe (ca nu se stie niciodata), m-am resemnat.Pe scurt, am inceput sa caut alert pe internet, metode alternative de eliminare a pietrelor. “De stiu ca beau si ghintura si tot nu ma operez.” Mi-am zis.Am cautat o saptamana prin site-ul revistei, pe care o citesc toate babele, adica Formula As. Pana la urma am gasit o metoda naturista a lui Valeriu Popa prin numarul 379. Vai cat de mult mi-a luat s-o gasesc! Toata lumea multumea ca a scapat de pietre fara operatie, dar nimeni nu dadea si reteta. Imi venea sa ma duc la redactie si sa dau cu ei de pamant. Pana la urma am gasit-o. Pe scurt, trebuia sa bei ulei, cu suc de lamai si sa pui caldura. Mi s-a parut buna cura, dar am zis totusi sa mai caut. Am gasit ca in Grecia antica se mai purta cura de ulei de masline cu lamaie. Scoteai niste chestii verzi din tine si te vindecai si de alte boli. Am rascolit tot internetul, tot Youtube-ul. Am vazut toate grozaviile pamantului, de la operatii laparoscopice inregistrate, la tipi care se lasau filmati de neveste in timp ce tineau o cura, pana la nu stiu ce experti in pietre. Pana la urma, pe Youtube am dat de un interviu in engleza, cu un tip, un american, ce facuse o emisiune la TV acum vreo 15 ani. Ce mi-a placut la el, e ca parea serios si cu bun simt. Adica omul chiar parea foarte bine documentat. Arata in acelasi timp diapozitive si parea logic in cam tot ce zicea. Am aflat o groaza de informatii noi despre ficat si fiere. Cica pietrele de fapt sunt in ficat, sunt invizibile le ecograf si abia apoi cad in fiere. Spunea ca noi avem in ficat mii de astfel de pietre si pietricele si ca aceste blocaje sunt sursa tuturor bolilor, caci, ficatul, nu mai poate elimina toxinele, care se depoziteaza in alte organe. Parea foarte bine documentat. Oricum, ceea ce m-a interesat pe mine, a fost ca se pare ca stia cum sa scoata pietrele din fiere, fara durere si experimentase pe multi oameni si chiar scrisese o carte. Asa ca i-am cautat cartea, am citit-o si mi-am dat seama ca e aceeasi cura pe care o vazusem la noi in Romania, pe Formula As, numai ca tipul descoperise si o substanta care dilata canalele, astfel incat pietrele sa iasa cat mai usor, sarea amara – sulfat de magneziu.Au urmat saptamani de rascoliri interioare, calcule, documentari, planuri de operatii realizate de

urgenta, in caz ca ceva mergea rau, etc. Am incercat sa discut si cu medicii, dar toti erau categorici – numai si numai operatie. Cand le spuneam ca am vazut eu ceva pe net, se zburleau la mine. Ma speriau si ma avertizau sa nu cumva sa incerc cura pe care o vazusem eu pe net, ca mi se pot intampla toate grozaviile pamantului (de la a ma face complet galben – adica icter, pana la operatii de urgenta cu taietura de 10 centimetri sau mai mult). Oricum, daca ceva mergea rau, puteam sta maxim 3 zile, si apoi, musai operatie.Ma rog, pana la urma, m-am gandit ca oricum trebuia sa ma operez. Asa ca, mi-am facut cruce, am stat o zi nemancat si am baut sarea aia amara si uleiul ala. Dupa ce am baut uleiul, nu prea mi-a mai fost asa de bine. Nu aveam dureri, dar era o senzatie de rau, de greata de la uleiul ala. Asta a durat, pana am eliminat toate pietrele. Dupa, parca renascusem. Aveam atata energie, de parca zburam. Probabil ca am eliminat raul din mine. Desi, n-as crede. Deci, va spuneam ca am doua pietre de 13 milimetri. Ei bine, spre surprinderea mea, tin sa va spun, ca am eliminat nu doua, nu trei, ci vreo 50 de pietre verzulii, cu dimensiunea intre 13 si 15 milimetri si alte cateva sute mai micute.Bineinteles ca mi-am facut ecograf a doua zi, sa vad daca nu a ramas vreuna blocata pe undeva. Totul era in ordine, numai ca ficatul se desumflase cu vreo 3 centimetri. De a doua zi, am inceput sa ma simt si mai bine, sa fiu mult mai vioi, sa gandesc mult mai clar, sa am mai multa energie.Deci, pe pielea mea, am testat si mi-am demonstrat, ca noi, de fapt avem ficatul infundat cu o gramada de pietre de colesterol si functionam cam la jumatate de capacitate tot timpul. Aveti mai jos, cateva informatii despre ficat, iar la final cura. Ca m-am jurat, ca eu, o s-o atasez tot timpul, ca s-o gaseasca omul, cand are nevoie de ea.Pentru mai multe informatii cautati: Formula AS nr. 379 sau cartea “The Amazing Liver Cleanse”- autor Andreas Moritz.http://www.youtube.com/watch?v=Q52JKIzBJ8s&list=PL6DB1829318F93A55&index=21&feature=plpp_video

Eu mi-am facut datoria, de a da informatia mai departe.Multa sanatate!

==============================================================Ficatul este un organ extrem de important in organism si are un rol esential in digestie si in asigurarea nutrientilor catre celulele corpului, dar si in detoxifiere, curatarea sangelui de toxine, metale grele, virusi, paraziti, etc.Ficatul are rolul de a metaboliza lipidele in exces, de a elimina din organism diverse E-uri alimentare, multiple feluri de chimicale ascunse in semipreparate sau chiar in alimente proaspete. De asemenea metabolizeaza si alcoolul introdus in organism.Ficatul are control direct asupra cresterii si functionarii fiecarei celule din corpul uman.Daca ficatul nu mai functioneaza normal, toate celulele corpului nu vor mai primi o cantitate suficienta de nutrienti, nu vor elimina deseurile produse, toxinele, si nu vor comunica la fel de bine cu sistemul nervos sau endocrin.Chiar si daca numai 40% din ficat functioneaza normal, analizele pot iesi bune. Dar, apar tot felul de boli in organism.Ficatul are doi lobi si arata ca doi copaci cu ramurile goale pe dinauntru. Pe langa rolul de procesare a nutrientilor, de metabolizare si anulare a substantelor toxice, precum alcoolul, fiecare celula preia din sange si toxinele, pe care le elimina impreuna cu bila in canalele acestea mici ce

strabat intreg ficatul. Toate aceste ramurele goale pe dinauntru se unesc in canale mai mari, apoi se unesc in doua canale principale, ce vin de la fiecare lob al ficatului si apoi se unesc intr-un singur canal biliar. Acest canal biliar comun, conduce bila catre fiere (colecist), care este o punga sub ficat. Bila, este ca un gel uleios galben-verzui, care curge incet de la fiecare celula si se scurge pana jos in fiere. Bila are rolul de a ajuta in procesarea hranei. In momentul in care hrana ajunge in stomac, imediat, fierea se contracta si arunca toata bila in restul de canal biliar comun (circa 10 centimetri), si apoi ajunge in intestinul subtire. In momentul in care hrana ajunge in intestinul subtire, bila trebuie sa fie prezenta, altfel nu va fi procesata si va fi eliminata fara ca organismul sa retina nutrientii necesari. Ficatul secreta cam un litru si jumatate de bila pe zi. Aceasta substanta este atat de pretioasa pentru organism incat nu este eliminata, ci o mare parte din ea este resorbita in intestinul gros si adusa din nou in ficat (ma rog, o parte din substantele care o compun).Acum, o mare parte din nutrientii ce sosesc din mancarea procesata, o constituie cristalele de colesterol. Colesterolul bun, este un element de baza in constructia tuturor tesuturilor. Colesterolul e prezent in orice mushi, in peretii organelor, etc. Dar, colesterolul in exces, este procesat de ficat, din sange si eliminat prin canalele biliare. Numai ca aceste cristale de colesterol, au tendinta sa se lipeasca unele de altele, mai ales ca bila este ca un gel uleios. Astfel ca formeaza mici pietricele, care in timp atrag tot mai multe alte cristale de colesterol si se maresc. Majoritatea pietrelor si pietricelelor din ficat sunt compuse din colesterol, o substanta care e prezenta in majoritatea organelor si muschilor, de aceea e imposibil de detectat la ecograf. La un moment dat, aceste formatiuni incep sa blocheze canalele biliare (intai pe cele mai mici si apoi si pe cele mai mari, putand chiar sa blocheze un intreg lob al ficatului). Medicul pune diagnosticul de ficat gras sau marit si nu are nici o solutie. Ficatul se poate mari cu pana la 5-10 centimetri in acest fel. In timp, la aceste formatiuni grase adera metale grele, calciu, diverse saruri, si se calcifiaza. Abia atunci sunt observabile la ecograf. Dar, pana nu se calcifiaza, nu sunt vizibile la ecograf. Se vad doar structuri “grase” in ficat.Canalalele biliare blocate pot duce la diabet, infarct sau cancer.

In momentul in care ficatul e aproape plin de pietre, incep sa mai cada din ele si acestea ajung in fiere. Dupa o masa mai grasa sau cu substante mai greu de procesat de organism, fierea se contracta mai puternic si arunca aceste pietre in canalalul biliar comun. Numai ca aici, din cauza dimensiunii lor, se pot bloca. Atunci apar durerile in partea dreapta, sau in capul pieptului. Ele sunt de multe ori confundate cu durerile de stomac, deoarece apar imediat dupa masa. Dupa ce piatra reuseste sa iasa complet, durerea inceteaza. Daca piatra se blocheaza total, bila nu mai poate iesi, aceasta ajunge in sange si omul se ingalbeneste tot (face icter). Canalul biliar comun, chiar inainte sa iasa in intestinul subtire, se uneste cu canalul de eliminare a acizilor din pancreas. Daca piatra se blocheaza aici, nici acizii pancreatici nu mai pot fi eliminati din pancreas si se ajunge la pancreatita, care este o afectiune foarte grava. Oricum, in ambele afectiuni, durerea este atat de mare, si de acuta, ca nu se poate sta acasa. De obicei se poate sta maxim 3 zile cu aceasta afectiune, dupa care, e necesara operatia. E o urgenta si medicina are un singur remediu – operatia. Totusi, astfel de pietre pot fi eliminate usor si rapid, daca se dilata canalul biliar comun. Cum? E foarte simplu.Daca se dizolva 30 grame de sare amara (sulfat de magneziu – este un simplu laxativ puternic – foarte ieftin) intr-un pahar de apa si se bea, canalul biliar comun se dilata pana la aproape 3 centimetri latime. Eu zic, ca e suficient sa iasa orice piatra. De asemenea, caldura ajuta la dilatare. Oricum, medicina traditionala, imediat cum observa o piatra in fiere sau canalul biliar,

are o singura solutie - operatia. Dar, in cazul in care fierea este eliminata chirurgical, bila curge in continuu, picatura cu picatura in intestinul subtire. Amestecata cu hrana, este bine tolerata de organism, dar in lipsa acesteia ea roade intestinul subtire, caci pica, exact in acelasi loc, si duce in timp la iritatii, ulceratii, cancer, etc. In plus, in momentul in care hrana ajunge in intestinul subtire, ea nu mai intalneste suficienta bila si atunci nu mai este procesata si omul mananca aproape degeaba, plus ca apar balonari, etc. De aceea medicii recomanda, acizi biliari sub forma de pastile, dupa masa – pentru tot restul vietii.Deci, in timp, in ficat se pot strange pietre de colesterol care pot sufoca ficatul. Dar, in momentul in care ficatul nu mai functioneaza la capacitate normala nici nu isi mai indeplineste functiile cum trebuie. Pe langa faptul ca organele si celulele nu isi vor mai primi nutrientii necesari, sangele nu va mai fi detoxifiat. O gramada de toxine, metale grele, virusi, bacterii nu vor mai fi procesate si eliminate din sange. Asa ca organismul gaseste alte solutii pentru a scapa temporar de acestea. Pana cand, ficatul isi va reveni si le va elimina total din sange. Intai va incerca sa le elimine prin alte organe de excretie (rinichi, piele, respiratie). Daca nici acest lucru nu este posibil, organismul le depoziteaza in diverse zone din corp sau diverse organe. Deci, un organism cu un ficat blocat de formatiuni grase de colesterol, si care nu mai functioneaza normal, incepe sa depoziteze toxinele in diverse zone sau organe din corp.

Exemple:In prima faza, apar probleme in celelalte organe de excretie (rinichi, piele, plamani), care se confrunta cu un surplus de toxine, pe care nu le poate elimina ficatul. Apoi apar probleme complexe in organism care sunt legate fie de depozitarea aiurea a diverselor toxine sau produse metabolice, fie de lipsa alimentarii cu nutrienti a celulelor sau organelor.Daca toxinele se acumuleaza in articulatii, rezulta boli ale articulatiilor.Una din functiile ficatului e sa sintetizeze zaharul in glucoza (principala hrana a creierului). Un ficat afectat nu mai hraneste corespunzator creierul, rezultand oboseala, depresie, si se poate ajunge in timp la boli grave ca dementa, Alzeimer, Parkinson, Scleroza multipla etc. Daca metalele grele nu mai sunt eliminate cum trebuie, cum ar fi de exemplu aluminiul, rezulta Alzeimer.Daca ficatul nu proceseaza toate proteinele din sange, corpul incearca sa le depoziteze in sange si in peretii vaselor de sange. Creste numarul globulelor rosii. Creste nivelul de hemoglobina. Sangele devine mai gros si formeaza cheaguri care se pot bloca pe artere, vene, etc. De aici infarct sau paralizie. Sau, proteinele sunt depozitate in peretii vaselor de sange, formeaza tesuturi groase de colagen si blocheaza circulatia.Daca colesterolul nu este eliminat cum trebuie de ficat, el ramane in vasele de sange si se depune pe peretii acestora, ingrosandu-I sau blocandu-i. Rezulta infarct, etc.Sangele ingrosat incetineste transportul de hormoni, rezultand o activitate foarte crescuta a glandelor si o dereglare a acestora. Rezulta probleme cu tiroida, etc.Daca ficatul se umfla, sangele trece mai greu prin ficat. Asta inseamna un efort mult mai mare pentru inima, dereglaj in tensiune, puls, etc.Daca ficatul nu elimina surplusul de hormoni (estrogen sau aldosteron), apare un dezechilibru in retentia de apa si sare si tesuturile incep sa se umfle. Un ficat blocat poate duce la ciroza, hepatita, etc.Lipsa bilei in sistemul digestiv, poate duce la probleme de stomac, nu se mai absorb cum trebuie grasimile, calciul si vitamina K. De aici o multime de probleme.Desi e normal ca ficatul sa secrete 1,5 litri de bila pe zi, din cauza blocajului, la unele persoane,

se poate ajunge doar la 100 mililitri pe zi. Mai putina bila eliberata de ficat, inseamna ca intestinul subtire nu mai digera mancarea cum trebuie. Rezulta probleme in alimentatie, balonari, infectii, dereglari in flora intestinala, constipatie, iritatie, cancer, etc.Cand celulele din oase nu mai primesc suficienta hrana, apar problemele osoase.

Curios ca putem introduce camere de luat vederi in organism, am reusit sa facem chiar si nanoboti de marimi extrem de mici, dar aproape toti medicii, se fac ca nu stiu cum functioneaza organismul nostru.

Cum sa eliminati fara durere, pietrele din fiere sau ficatTimp de 6 zile, se bea suc de mere, cate 1 litru pe zi. (Se bea inainte de mese sau la 2 ore dupa mese). In aceasta saptamana sa se evite mancaruri sau bauturi reci. Pentru a se dilata canalele biliare trebuie sa se consume in special mancare si bauturi caldute sau la temperatura camerei. Sa nu se consume nimic prajit si sa se evite, pe cat posibil, produsele de origine animala (Sa se tina post). Sa se evite pe cat posibil, orice medicamente in ziua a 6-a. Daca sunteti racit sau apare o afectiune acuta trecatoare, amanati cura.ZIUA a-6-a: Se mananca de post (Sa se evite orice fel de alimente de origine animala – carne, lapte, branza, unt si orice e prajit - sau va puteti simti rau in timpul eliminarii pietrelor).Dupa ORA 14:00 nu se mai mananca nimic. Doar se mai poate bea apa, in restul zilei.ORA 18:00 – Se bea 200 mililitri apa (aproximativ un pahar) in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu). Sarea amara e un purgativ si actiunea sa principala e sa dilate canalele biliare, pregatindu-le pentru eliminarea pietrelor. De asemenea, curata intestinul, astfel incat pietrele, atunci cand incearca sa iasa, nu se lovesc de mancare sau alte reziduuri si pot fi eliminate usor.ORA 20:00 – Se bea al doilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 grame) de sare amara (sulfat de magneziu).ORA 21:30 – Daca nu ati avut scaun pana acum, e bine sa va duceti la toaleta sau optional puteti face o clisma cu apa calduta.ORA 21:40 – Se pun 100 mililitri ulei de masline (aproximativ o jumatate de pahar) si se amesteca cu 100 mililitri suc de lamai (aproximativ jumatate de pahar). Sucul sa fie cat mai pur, fara pulpa. Ingredientele se pot amesteca intr-un borcan inchis (se clatina de 20 de ori). Se amesteca 2 astfel de portii. In mod ideal, aceste amestecuri se beau fix la ora 22:00 si ora 22:20. Dar, daca simititi nevoia sa va mai duceti la toaleta, puteti amana cu inca 10 minute.ORA 21:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric, pana la prima coasta si cat mai in dreapta spre coloana) o mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu pielea. Mamaliga se face din 1 kilogram de malai.ORA 22:00 – Se bea amestecul de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie. Acest amestec se bea in picioare. E bine sa fie baut tot odata, deoarece, imediat cum ajunge in stomac prima inghititura, incepe eliminarea pietrelor.ASEZATI-VA CULCAT IN PAT IMEDIAT! E esential pentru eliminarea pietrelor. Pozitia trebuie sa fie culcat pe spate, cu o perna sub cap. Daca e o pozitie incomoda, se poate sta pe partea dreapta cu genunchii trasi spre piept. STATI COMPLET NEMISCAT, CEL PUTIN 20 MINUTE SI INCERCATI SA NU VORBITI! Pietrele vor fi eliminate fara durere, deoarece se secreta multa bila (care este uleioasa), iar canalele biliare sunt tinute larg dilatate de magneziul din sarea amara si de caldura mamaligii ce are rol dilatator.ORA 22:20 – Se bea al doilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie.

In cazul in care se doreste eliminarea mai multor pietre, optional se mai poate bea si al treilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie, la ora 22:40.ORA 22:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric pana la prima coasta) a doua mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu pielea.A DOUA ZI DIMINEATA:ORA 06:00 dimineata - Se bea al treilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu).ORA 08:00 dimineata-Se bea al patrulea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu).ORA 10:00 dimineata – Se pot consuma fructe sau suc de fructe.ORA 11:00 dimineata – Se poate incepe sa se manance mancare de post. Seara sau in urmatoarea zi se poate reveni la mancarea obisnuita. In urmatoarele doua zile este recomandat sa se efectueze o clisma, deoarece pietrele pot ramane in intestinul gros si sunt foarte toxice, putand crea o stare de rau.In caz ca mai sunt pietre, cura se poate relua o data pe luna. Dupa 6-12 cure, sunt eliminate toate.Alte Surse: Formula AS nr. 379 sau cartea “The Amazing Liver Cleanse”- autor Andreas Moritz.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=542334252478816&set=a.168730509839194.34433.100001067394283&type=1

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=542334252478816&set=a.168730509839194.34433.100001067394283&type=1

Giovedì

https://www.facebook.com/rucsanda.enache https://www.facebook.com/rucsanda.enache

Rucsanda Enache deci pietrele din vezica biliara nu au cum sa stea in ficat. sunt doua cavitati separate. daca ai fi fost atent la operatiile laparoscopice ai fi vazut anatomia. in

rest pentru cura cu ulei doamne ajuta. nu esti singurul care a practicatoVisualizza traduzione

Giovedì alle 16.24 · Mi piace

https://www.facebook.com/daniela.botez.7 https://www.facebook.com/daniela.botez.7

Astrointerpret Elena Angelia Articolul nu-mi apartine. Dar in cartea lui Andrea Moritz gasesti cazuri , ale unor pacienti , care s-au vindecat aplicand aceasta metoda traditionala. un simplu search pe google iti arata ca a fost folosita cu succes de americani , europeni , asiatici si romani ( terapeutul Valeriu Popa tot pe ea o recomanda)Visualizza traduzione

23 ore fa · Modificato · Mi piace · 2

https://www.facebook.com/angel.angelina.1042 https://www.facebook.com/angel.angelina.1042

https://www.facebook.com/CursPracticDeNutritie https://www.facebook.com/CursPracticDeNutritie

Dieta cu roşii vă ajută să daţi jos 5 kilograme într-o săptămână şi vă protejează de cele mai necruţătoare boli. Iată ce presupune

Roşiile sunt vedetele verii, reprezintă o sursă de sănătate şi vitalitate, dar sunt şi un aliat de nădejde în orice cură de slăbire.

Cu un conţinut bogat de apă, acestea sunt legumele ideale pentru o cură de slăbire perfectă şi sănătoasă. Numai 100 de grame de roşii oferă organismului o jumătate din necesarul de vitamine A şi C, care măresc rezistenţa organismului în faţa infecţiilor, vitamine din complexul B, foarte bune pentru întărirea sistemului imunitar, şi vitamina E, care limitează depunerea colesterolului pe vasele sangvine.

În plus, roşiile mai conţin şi salicilaţi, care ajută sistemul circulator, prevenind apariţia bolilor cardiovasculare. Fiind foarte bogate şi în antioxidanţi, aceste legume

sunt excelente pentru menţinerea frumuseţii pielii şi pentru întărirea sistemului imunitar.

Licopenul, o altă substanţă care se regăseşte în compoziţia roşiilor, este un excelent ingredient ce luptă împotriva cancerului uterin, fiind şi arma secretă împotriva apariţiei osteoporozei.

Daţi jos 5 kilograme într-o singură săptămână

Ziua 1Micul dejun: un ou fiert tare, o felie de brânză degresată, o felie de pâine integrală sau neagră, un pahar cu suc de roşii şi o cafea neîndulcită sau îndulcită cu puţină miere, nu cu alt sortiment de îndulcitori alimentari.Prânz: 20 de grame de paste fierte, un bol cu salată din trei roşii, ceapă verde, pătrunjel, puţin ulei de măsline şi suc proaspăt de lămâie, un iaurt degresat şi un pahar cu suc de roşii.Cină: un bol cu supă de roşii preparată tradiţional, 100 de grame de piept de pui la grătar şi un fruct la alegere.

Ziua 2Micul dejun: o felie de brânză degresată, o roşie, două felii de pâine neagră sau integrală şi un ceai îndulcit cu miere.Prânz: un bol cu supă de roşii, o porţie de 150 de grame de peşte la grătar şi un pahar cu iaurt degresat.Cină: o salată de legume din trei roşii, doi castraveţi, ceapă verde, salată verde, puţin ulei de măsline, suc proaspăt de lămâie şi un fruct la alegere.

Ziua 3Micul dejun: un bol cu salată de fructe la alegere şi o cafea fără zahăr.Prânz: o porţie de salată orientală cu 150 de grame de carne de pui la grătar şi un pahar cu suc de roşii.Cină: 100 de grame de piure de cartofi, un ou fiert tare şi o salată din trei roşii.

Ziua 4Micul dejun: o felie de brânză degresată, două felii de pâine neagră sau integrală, un pahar cu suc de roşii şi un ceai îndulcit cu puţină miere.Prânz: 150 de grame de peşte fiert, un bol cu salată de roşii, castraveţi şi ceapă verde şi un fruct la alegere.Cină: o porţie de supă de roşii, 200 de grame de fasole verde fiartă şi o salată de fructe.

Ziua 5Micul dejun: o ceaşcă cu compot de ananas şi o cană cu lapte dulce degresat.

Prânz: un ou prăjit, două felii de pâine neagră sau integrală, un bol cu salată de roşii şi castraveţi şi un fruct la alegere.Cină: 200 de grame de ciuperci preparate la grătar, 30 de grame de caşcaval, o salată din două roşii şi un pahar cu suc de roşii.

Ziua 6Micul dejun: o felie de brânză degresată, două felii de pâine integrală sau neagră şi o ceaşcă cu cafea amară.Prânz: 100 de grame de carne de pui fiartă, 50 de grame de orez fiert, o salată cu roşii şi un fruct la alegere.Cină: 100 de grame de peşte fiert cu un cartof fiert stropit cu puţin suc proaspăt de lămâie şi un pahar cu suc de roşii.

Ziua 7Micul dejun: un pahar mic cu iaurt degresat, două felii de pâine neagră sau integrală, o cafea amară şi un fruct la alegere.Prânz: o porţie de 200 de grame de pui fiert sau la grătar, doi cartofi fierţi sau copţi şi un pahar cu suc de roşii.Cină: 100 de grame de brânză degresată, o salată de roşii cu ceapă verde şi castraveţi şi un fruct la alegere.

TOP 10 Motive pentru a nu arunca ZATUL de cafea! FOTOPublicat in 2 mai 2013De Ciprian Cobzaru Fotogalerie , Sănătate & fitness

Zatul de cafea este adesea aruncat la gunoi, unele persoane considerand o gramajoara de

boabe de cafea pisate ca fiind un lucru nefolositor. Va prezentam mai jos cateva intrebuintari

ale zatului de cafea:

10. Exfoliantul perfect

Nici un exfoliant de pe piata produselor cosmetice nu va functiona mai bine decat zatul de cafea sau

cafeaua macinata si combinata cu diverse uleiuri care hidrateaza pielea si o lasa catifelata.

Amesteca zatul de cafea cu putin ulei de masline presat la rece, maseaza intreg corpul folosind

miscari circulare, dupa ce in prealabil ai umezit pielea sub dus. Daca ai rabdare sa stai cateva

minute sa actioneze, ar fi minunat, inainte de a indeparta exfoliantul. Zatul de cafea poti sa il mai

combini si cu ulei de migdale sau de avocado, capsule cu vitamina E si A. Repeta procedura de

doua ori pe saptamana.

9. In scrumiera

Daca te deranjeaza mirosul scrumierei si nu poti sa scapi nicicum de el, imprastie putin zat si

foloseste un prosop pentru a curata scrumul de tigara. Apoi, se spala cu apa fierbinte.

8. Odorizant pentru frigider

Este foarte simplu, trebuie doar sa pui zatul de cafea intr-un recipient si sa-l depozitezi in frigider. Va

elimina mirosurile deranjante.

7. Impotriva pisicilor

Puteti sa impiedicati pisicile sa urineze in gradina prin imprastierea unui amestec de zat de cafea si

coji de portocale in zonele pe care doriti sa le protejati. Animalele de companie vor gasi mirosul prea

exotic pentru gustul lor si nu isi vor mai face nevoile acolo.

6. Deodorant pentru incaltaminte

Persoanele active si picioarele urat mirositoare sunt adesea elemente care se asociaza. Incalcati

regulile si puneti zat de cafea in pantofi. Nu va indeparta complet mirosul picioarelor, dar il va atenua

pe cel al pantofilor. Daca doriti sa indepartati complet mirosul picioarelor, spalati-va pe picioare cu

apa calduta si extract de cafea.

5. Confera stralucire parului

Dupa ce ai umezit parul, maseaza scalpul cu zat de cafea, lasa putin sa actioneze si continua cu

ritualul tau de spalare a parului. Vei avea un par matasos si stralucitor.

4. Solutie impotriva insectelor

Imprastiati zatul de cafea in locurile in care banuiti ca ar permite patrunderea insectelor in casa,

precum si in curte si in gradina.

3. Intretinerea semineului

Praful de la semineu este un obstacol important pentru persoane care curata semineul. Praful poate

irita ochii si sinusurile. In plus, pot murdari destul de rau zonele invecinate. Aruncati niste zat ud in

semineu, iar acesta va tine praful la locul lui, reducand cantitatea ce se ridica la curatarea

semineului.

2. Colorant

Daca veti combina extract de cafea cu apa fierbinte veti obtine o vopsea maro pentru textile, lucrari

de arta sau alte intrebuintari.

1. Inamic al celulitei

Nu vei reusi sa scapi de celulita fara un program de exercitii regulat si intens, insa poti sa o atenuezi

folosindu-te de puterea zatul de cafea. Amesteca zatul de cafea cu un albus de ou, aplica pe coapse

si fund, dupa care invelesete zona in folie de plastic. Lasa sa actioneze o jumatate de ora.

TOP 10 Motive pentru a nu arunca cojile de fructe si legume! FOTOPublicat in 13 iunie 2013De Ciprian Cobzaru Fotogalerie , Sănătate & fitness

In cojile fructelor si ale legumelor se ascund adevarate depozite de vitamine si de minerale.

Este foarte important insa ca, inainte de a le folosi, sa speli foarte bine fructele si legumele si

sa tii in apa sarata timp de jumatate de ora, pentru indepartarea eficienta a murdariei. Va

prezentam mai jos cateva motive pentru a nu arunca cojile de fructe si legume, potrivit

listverse.com:

10. Coaja de mere

Potrivit unor cercetari, acidul ursolic, o substanta din coaja marului, ofera multe beneficii

oganismului, de la stimularea cresterii de tesut muscular pana la mentinerea sub control a

colesterolului si a glicemiei. Ceaiul preparat din coji de mere trateaza afectiuniale apratatului

respirator si nu numai.

9. Coaja de struguri

Multe persoane consuma strugurii fara pielita. Daca te numeri printre aceste persoane, in loc sa

arunci pielitele strugurilor, pune-le la uscat in cuptor la o temperaratura foarte mica. Ulterior poti

folosi pielitele uscate in salate sau pentru a aromatiza ceaiurile.

8. Coaja de pere

Coaja perelor contine fibre alimentare necesare unei digestii sanatoase si vitamine si nutrienti in

cantitati mai mari decat pulpa. S-a constatat, de asemenea, ca in coaja perelor exista o substanta

care poate inhiba dezvoltarea celulelor canceroase.

7. Coaja de portocale

Coaja de portocale contine o substanta care s-a dovedit ca previne cancerul de piele daca este

consumata in mod regulat. Antioxidantii din coaja de portocale, de 20 de ori mai puternici decat cei

din pulpa, pot reduce semnificativ nivelul de colesterol. Cojile de portocale uscate pot fi asezate in

boluri in mai multe zone ale casei sau direct pe calorifer pentru a raspandi un miros placut. De

asemenea, aseaza cateva coji de portocale in galeata de gunoi inainte de a pune un sac peste ele

pentru a indeparta mirosul neplacut.

6. Coaja de cartofi

Coaja de cartofi contine de zece ori mai multi antioxidanti decat leguma in sine si are un continut

mare de fibre dietetice. Cartofii noi, de exemplu, sau cei copti pot fi mancati cu tot cu coaja. Coaja

bine spalata si fiarta in apa se poate bea ca leac pentru hipertensiune si reumatism, are efect

remineralizant.

5. Cojile de rosii

Cojile de rosii sunt bogate in vitamina C si licopen, care ajuta la cresterea imunitatii si la sanatatea

inimii, decat miezul. Indiferent cum le consumi, in salata sau gatite, in mancare, sa nu indepartezi

coaja.

4. Coaja de piersici

Piersicile reprezinta un fruct adesea neglijat, dar coaja lor este buna si consumata – pentru nutrienti-

si aplicata pe fata prin frecare usoara, pentru stralucirea tenului. Bogata in potasiu si vitamina A,

coaja ajuta la revitalizarea pielii, iar consumarea ei poate stimula sistemul imunitar, poate indeparta

toxinele din organism, poate proteja ochii de cataracta si reduce riscul de cancer, boli de inima si

artrita.

3. Coaja de banane

Extractul din coaja de banana poate ameliora depresia, fiind bogat in serotonina. Tot coaja este

excelenta pentru ochi, pentru ca abunda in luteina, care protejeaza ochii de actiunea nociva a

ultravioletelor, ferindu-i de cataracta. Cu ajutorul cojilor de banana poti curata si lustrui argintaria si

pantofii din piele. Sterge apoi urmele lasate cu o carpa moale.

2. Coaja de kiwi

Desi perisorii de pe coaja nu sunt chiar tentanti pentru a fi consumati, coaja de kiwi are de trei ori

mai multi antioxidanti decat miezul, avand proprietati anti-cancer, antiinflamatoare si alti-alergeni. De

asemenea, lupta cu microbii, precum stafilococi si E coli. Daca nu-ti place ideea de a consuma un

kiwi cu tot cu coaja, combina un astfel de fruct, cu tot cu coaja, cu altele diferite, intr-o salata, sau

paseaza totul pentru un suc.

1. Coaja de castraveti

Mancati castravetii cu tot cu coaja pentru continutul de dioxid de siliciu, un nutrient care contribuie la

consolidarea parului, unghiilor, si care atenueaza semnele imbatranirii. Cojile acestei legume sunt

pline de enzime, vitaminele A si C, calciu, fier, fosfor, potasiu, carbohidrati. Ajuta la normalizarea

tractului digestiv, sunt un bun diuretic, protejeaza ficatul si stomacul, iar aplicate local, vindeca pielea

afectata de detergenti si scad febra. Tot castravetele mancat cu coaja regleaza tensiunea arteriala si

nivelul

Bicabonatul de Sodiu Te Face Mai Frumoasă: Tratamente Pentru PieleLaTaifasApr 12th, 20130 Comment

(5 votes, average: 4.40 out of 5)

Sunt o mie de motive pentru care bicarbonatul de sodiu nu trebuie să lipsească din casa unei femei pricepute. Este un produs ieftin şi bun la toate. Se comportă ca un dezinfectant natural care curăţă obiectele de bucătărie, hainele şi chiar pielea.

Acest praf miraculos are efecte extraordinare asupra pielii. Pe lângă faptul că poate fi folosit la spălături gingivale şi

vaginale, bicarbonatul de sodiu este un bun curăţitor, exfoliant, hidratant şi tonifiant al pielii de pe faţă, mâini şi gât. Ai

nevoie doar de câteva plicuri şi puţină apă caldă!

Spală şi tonifiază tenul

Se recomandă prepararea unei paste din 2 linguriţe de bicarbonat de sodiu şi o linguriţă de apă caldă. Se foloseşte

de regulă dimineaţa, după spălarea obişnuită a feţei. Se aplică pe ten, pe gât şi pe decolteu, cu mişcări circulare, de

presare. După 5 minute se clăteşte pielea cu apă călduţă. Efectele se văd după câteva spălări, mai ales în ce

priveşte punctele negre.

Exfoliază şi îndepărtează celulele moarte

Pulberea de bicarbonat de sodiu are o acţiune fină, delicată, de aceea poti înlocui cu succes produsele cosmetice din

comerţ. Se poate adăuga o lingură de bicarbonat de sodiu în crema demachiantă. Se aplică pe faţă, masând uşor.

Efectul este de eliminarea a celulelor moarte. Pentru ten gras, se recomandă îmbogăţirea loţiunii cu 2 linguriţe de

ovăz.

Şterge punctele negre

Se prepară o mască din 2 linguri de bicarbonat de sodiu şi o lingură de apă călduţă. Se spală faţa cu apă caldă şi

apoi se aplică masca, masând circular timp de 10 minute. Masca are efecte puternice împotriva acneei şi a petelor de

la nivelul tenului. După clătirea pielii, se aplică o cremă nutritivă.

Hidratează pielea de pe călcâie

Bicarbonatul este minunat în tratamentele pentru unghii şi călcâie. Se prepară un amestec din 4 litri de apă caldă şi

jumătate de cană de bicarbonat de sodiu. Se introduc picioarele în această soluţie pentru 30 de minute. La urmă se

poate folosi o cremă grasă. Bicarbonatul va curăţi unghiile, va înmuia pielea, va elimina bătăturile şi va catifela

căclâiele.

Bun pentru pielea iritată şi uscată

Spre deosebire de alte produse din comerţ, bicarbonatul de sodiu nu irită pielea şi nu are alte efecte secundare. În

combinaţie cu ovăz, bicarbonatul de sodiu vindecă în profunzime pielea uscată şi roşeaţa. Se recomandă adăugarea

acestor 2 produse în apa de baie sau de faţă.

Curăţă unghiile

Exclusiv pentru îngrijirea unghiilor, se recomandă înmuierea unei pensule de vopsit în apă cu bicarbonat de sodiu. Se

aplică atât pe unghii, cât şi pe cuticule.

Bicarbonatul de sodiu combate infecţiile şi hidratează buzele crăpate. Curăţă părul şi neutralizează mirosurile

neplăcute ale picioarelor.

Cum tratezi micoza piciorului cu ajutorul plantelorLeave a reply

Micoza piciorului denumita si tinea pedis sau picior de atlet, este cea mai frecventa infectie dermatofitica a pielii. Numarul de personae afectate varieaza de la o regiune la alta, in functie de clima si de stilul de viata. Apare dupa pubertate, riscul de a contacta aceasta boala crescand pe masura ce inaintam in varsta.

15-20% dintre persoanele adulte sunt afectate de micoza, dar incidenta cazurilor poate ajunge si la 75% in randul anumitor categorii profesionale precum minerii, militarii sau sportivii.

Tinea pedis este cauzata de:

fungi (ciuperci) din categoria Tricophyton şi Epidermophyton care ataca keratina din stratul cornos al pielii, parului si al unghiilor; sunt intotdeauna patogene si cauzeaza infectii cutanate superficiale ale pielii (speciile antropofile) sau inflamatii ale pielii (speciile zoofile); dintre acestea Tricophyton rubrum este cel mai frecvent identificata in intreaga lume cauzand 70-80% dintre cazurile de micoze.

levuri (Candida albicans) – foarte rar mucegaiuri nondermatofitice (Scytalidium dimidiatum, Scytalidium hyalinum)- foarte rar

Simptome

Cele mai frecvente simptome sunt:•Descuamare si fisuri ale pielii piciorului;•Inrosire, aparitia de vezicule cu lichid sau maceratia pielii;•Prurit (mancarime) sau senzatia de arsura la nivelul piciorului.

De retinut este faptul ca simptomele pot fi diferite de la o persoana la alta. Sunt persoane care nu prezinta nici un semn pe cand altele sufera un disconfort sever.

Factorii de risc a contactarii bolii:

- existenta unei predispozitii individuale- barbatii sunt mai expuşi decat femeile la infectiile cu ciuperci ale pielii;- Antecedentele medicale de infectii fungice repetate;- Afectiuni debilitante (diabet sau cancer);- Activitatea preponderentă in climat cald si umed;- Varsta: ciuperca piciorului este mai frecventa in randul adultilor; copiii contracteaza foarte rar aceasta infectie micotica.- Pastrarea umeda a pielii picioarelor datorita purtarii incaltamintei putin permeabile si a ciorapilor din materiale sintetice care favorizeaza transpiratia locala si impiedica evaporarea;

Modalitati de transmitere

Ciuperca piciorului este foarte contagioasa. Te poti imbolnavi:

daca atingi pielea unei persoane afectate. de pe sol sau suprafete contaminate cum ar fi podelele din dusurile publice sau vestiare. de pe prosoape sau incaltaminte imprumutate;

Forme clinice

Tinea pedis prezinta trei forme clinice:

a) forma de tip intertrigo (interdigitala) este cea mai comuna afectand in special spatiile interdigitale IV si III. Pielea este macerata, albicioasa, cu eroziuni. Are aspect rosiatic, umed si prezinta fisuri dureroase si miros neplacut Daca nu este tratata, eruptia poate cuprinde si regiunea plantara si chiar partea dorsala a piciorului, pielea dintre degete se descuameaza si apar fisuri cutanate. Daca infectia avanseaza, este posibil sa se fi asociat o infectie bacteriana, care sa contribuie la accentuarea mirosului neplacut si a fisurilor. Ea poate evolua in forma veziculara.

b) forma dishidrozica (veziculara)- eruptia se prezinta sub forma de vezicule pline cu lichid. Este localizata pe laba piciorului cu precadere in bolta plantara si spatiile interdigito-plantare. Procesul inflamator poate lua aspect violent mergand pana la incapacitate de munca. Agravarea survine in anotimpul cald si poate cuprinde si alte zone ale corpului (brate, trunchi, palme).

c) forma uscata afecteaza regiunea plantara, marginile talpilor, calcaiele. Acestea sunt acoperite de scuame fine sau hiperkeratozice, cu fisuri dureroase. Atunci cand piciorul este prins in intregime se foloseste denumirea de „picior incaltat cu mocasin”. Poate aparea si la nivelul palmelor (de obicei manifestarile cuprind ambele picioare, dar o singura mana).

Plante pentru tratarea micozei piciorului

Pentru o refacere completa si fara riscul unei recaderi, tratamentul trebuie extins pe o perioada de mai multe saptamani dupa disparitia mancarimii.

Ciuperca piciorului poate fi tratata cu bai in ierburi, infuzii cu radacini sau combinatii de diferite plante.

Cele mai utilizate plante sunt:

1. menta , actiune decongestiva, antiinflamatorie, anestezica (actioneaza ca anestezic la nivelul terminatiilor nervoase), calmeaza pruritul, reduce durerea, are efect racoritor, antipyretic.

Se poate folosi sub forma de

ulei care se aplica pe zona afectata cataplasma din Frunze de menta amestecate cu sare care se aplica pe zona bolnava timp de

o ora. Procedura se repeat pana la disparitia bolii (2-3 luni)

2. pelin (Artemisia absinthium), actiune antiparazitara, antimicotica.

Se foloseste sub forma de :

infuzie: se prepara dintr-o lingurita de Frunze la 250 ml de apa clocotita. Se acopera vasul timp de 15 minute, se strecoara si se foloseste pentru spalaturi ale zonelor infectate si pentru comprese.

macerat: Pune 50 de g de frunze maruntite sa se macereze in 250 g de otet de mere timp de patru zile, dupa care strecoara si tamponeaza locurile infectata. Solutia se pastreaza in sticlute mici la rece.

3. urzica alba moarta (Lamium album), atat intern cat si extern sub forma de bai locale, comprese, cataplasme cu frunze proaspete oparite;

Tinctura de urzica: Radacinile, scoase din pamint primavara sau toamna, sunt spalate cu o perie si taiate marunt. Se umple cu ele o sticla pina la git. Se toarna deasupra rachiu de secara de 38-40% si se lasa sa stea 14 zile la loc calduros.

Bai de picioare: Cate 2 maini pline de radacini bine spalate si periate si de urzici proaspete (tulpina si flori) se lasa peste noapte in 5 litri apa si se incalzesc a doua zi pana dau in clocot. Se introduc picioarele in baia facuta cit de fierbinte se suporta si se tin 10 minute. Urzicile raman in apa in timpul baii. Aceasta baie de picioare poate fi folosita inca de 2-3 ori, daca este reincalzita.

4. catina alba (Hippophae rhamnoides), imunomodulator, vitaminizant, tonnic general, antialergic (datorita continutului mare de vitamina C)

5. usturoiul (Alium sativum), un puternic antibiotic natural, antimicotic, antiparazitar.

Se foloseste sub forma de:

pasta de usturoi amestecat cu ulei de masline care se aplica pe zona afectata. Se acopera apoi piciorul cu o soseta curate.

alifie de usturoi- O capatana de usturoi pisat se amesteca bine cu 100 – 150 grame de ghee ( unt clarifiat ). Amestecul obtinut se pune pe foc mic la bain-marie timp de 3 ore. Dupa fierbere, amestecul se strecoara si se pune intr-un vas curat. Se adauga ceara de albine curata, de marimea unei cirese mari. Amestecam repede cu o lingura de lemn pana se topeste ceara, lasam sa se odihneasca preparatul 10 – 15 minute dupa care amestecam din nou cu un mixer cosmetic sau cu o lingura de lemn, ca la maioneza timp de 10 minute. Preparatul este gata, il bagam la frigider si se poate folosi dupa 6 ore. Se pastreaza la frigider sau in locuri racoroase ferite de lumina si caldura.

6. busuiocul (Ocinum basilicum), antiseptic, antibacterian, decongestiv, imunomodulator. Il poti folosi sub forma de bai de picioare. Jumatate de cana de planta la 2 litti de apa se fierb timp de 5 minute. Se lasa la racit. In acest lichid se scalda piciorul afectat timp de 20 minute.

7. Cimbru: In 1725, un farmacist german a descoperit ca uleiul esential planta contine un dezinfectant puternic, denumit timol, care este eficient impotriva bacteriilor si ciupercilor.In cazul micozei piciorului, uleiul de cimbru poate fi aplicat extern ca antiseptic.

8. rostopasca (Chelidonium majus), are o puternica actiune antimicotica administrandu-se sub forma de gargara, tamponari, badijonari in diverse preparate: tincturi, infuzie

Tinctura; Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul

ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare.

Infuzia combinata; Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales extern, sub forma de comprese, gargara si bai.

Cataplasma cu rostopasca- O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de 1 ora.

9. frunze de nuc (Juglans Regia), folosite sub forma de infuzie preparata din o lingurita de frunze uscate adaugate la 200 ml apa clocotita, se consuma intern 2 cesti de ceai pe zi si extern sub forma de spalaturi locale sau comprese (pentru uz extern se prepara un decoct mai concentrat, din 3 linguri de frunze de nuc la 250 ml apa care se fierb timp de 10 minute; se poate face gargara, inhalatii, bai generale sau locale)

10. tinctura de propolis, un puternic antibiotic natural care are actiune antibacteriana, antivirala, antimicotica, antiparazitara. Se aplica local.

11. tinctura de coada soricelului: Culege frunze proaspete de atat cat sa umpli o sticla de un kg. Peste ele toarna spirt sanitar, atat cat sa se umple sticla. Inchide-o si tine-o la soare pana se inverzeste lichidul putin, asta fiind circa 3-4 zile. Se inmoaie piciorul afectat in aceasta tinctura circa 10 minute si apoi se usuca la soare. Tratamentul se repeta dupa 2 saptamani.

12. Uleiuri de arbore de ceai – are excelente proprietati anti-fungice. Se aplica 4-5 picaturi de ulei pe zonele afectate de 3 ori pe zi. Semnele bune se observa curand.

13. galbenele folosite in cazul in care pielea prezinta crapaturi profunde si dureroase. Se foloseste sub forma de :

ulei esential dizolvat in alcool cateva zile la inceput pana cand pielea incepe sa se usuce; alifie care care contine 3-5 % ulei essential pana la vindecarea completa.

baie de plante : se face un amestec din 30 de grame de salvie, 30 de grame de gălbenele, 30 de grame de turiţă-mare şi 2 linguriţe cu oţet de mere. Apa se încălzeşte separat, apoi se adaugă toate componentele enumerate anterior. În acest caz, baia se face abia dupa racirea infuziei. Dupa ce te sterge pe picioare unge-le cu alifie de galbenele;

De asemenea, eficiente sunt si otetul de mere (care se aplica local) si baile cu apa calda, sare si bicarbonat de sodiu.

Dupa tratament recidivele sunt frecvente, pana la 70% din cazuri necesitand cure prelungite de tratament. Acestea sunt determinate de insuficienta eradicare a infectiei intiale (sau de o reinfetie) si de intreruperea prematura a tratamentului de catre pacient in momentul disparitiei simptomelor.

In incheiere, dupa principiul mai bine previi decat sa combati, iti prezint masuri de adoptat pentru a te pazi de o infectie cu ciuperca piciorului, astfel:

poarta incaltaminte de calitate si ciorapi din bumbac; spala zilnic picioarele si apoi usuca spatiile interdigitale cu un prosop curat aplica pudra antifungica in interiorul incaltamintei; nu folosi ustensile de pedichiura, prosoape sau lichide care apartin altor persoane; evita uleiul de corp deoarece ciupercile se dezvolta si se inmultesc in mediul gras. asigura organismului vitaminele si mineralele necesare pentru sanatatea pielii si a mucoaselor

(vitaminele A,C,E,B complex, calciu, seleniu, zinc) examineaza ceilalti membri ai familiei pentru a depista purtatorii sanatosi si a-i trata

concomitent; evita spatiile publice in care nu se poarta incaltaminte.

Simptomele ce insotesc micoza piciorului (prurit, durere) sunt deseori deosebit de intense putand afecta calitatea vietii si producand, in anumite cazuri, chiar disabilitate. Primul pas pentru a evita o astfel de situatie este sa constientizezi importanta profilaxiei si sa adopti zilnic masurile descrise mai sus!

Stii cate beneficii pentru sanatatea ta are coada calului?Leave a reply

Salut,

Articolul de astazi vine in intampinarea dorintei Iulianei Rozescu, care intr-un comentariu la articolul despre sanzaiene scrie :

“Multumesc frumos pentru grija cu care ai pastrat invataturile de la bunica ta.Sunt atat de pretioase!si bine faci ca le impartasesti cu noi.

Ieri am colindat pe pajistile inflorite de pe langa Pucioasa si am adunat buchete cu sanziene galbene, care m-au vrajit cu mireasma lor!Am retinut si reteta pentru tratamentul tiroidei si sunt nerabdatoare sa vad cum o va primi corpul meu.Tot ieri am adunat cimbrisorul cu florile lui mici-liliachi dar si coada calului.Poate..in alt articol, ne povestesti despre ele.Cu mult drag, Iuliana”

Asa ca sa purcedem la treaba…

Cum o recunosti

Coada-calului, sau baba-ursului, (Equisetum arvense L.) este o specie de plante erbacee, perene care creste in fanete, campuri, ogoare lutoase si umede, maluri cu tufisuri.

Apare primavara devreme. La inceput apar tulpinile de culoare negru-maroniu(tulpinile fertile care poarta in varf spice cu spori) care, dupa fructificare, putrezesc in locul lor aparand tulpini sterile de 60 cm, mai subtiri, verzi, mult ramificate, avand ramurile laterale dispuse in verticile. Tulpinile sterile apar la inceputul verii avand rolul de a strange substantele active necesare dezvoltarii plantei in anul urmator.

In jurul nodurilor, tulpinile sterile au frunzulite solzoase, brune, in forma de guleras si niste ramurele asemanatoare frunzelor de pin. Aceste ramurele sunt mai lungi la baza tulpinii si mai scurte spre

varful ei, dar nu sunt mai lungi decat distanta dintre noduri, ceea ce face planta in intregime sa aiba infatisarea unui con. In pamant, are un rizom ce creste oblic, purtand la noduri radacini subtiri, precum niste tubercule.

Plantele cele mai bune pentru consum intern sunt cele care cresc in zonele argiloase, in paduri si luminisuri. Plantele inalte cu tulpini groase de circa 1 cm, plantele care cresc in zone umede si mlastinoase sunt bune pentru consumul extern.

Substante active

Tulpina: oxid salicic (5-7%), gluteolină, nicotină, palustrină și palustridină, fitosterină, beta-sitosterol, acid malic, acid oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, săruri de potasiu.

Sporii: acizii cu lant lung alfa, omega-dicarboxilici

Indicatii terapeutice

Principiile active din coada-calului au

- diuretice (in reumatism si guta) si dezinfectante ale cailor urinare (datorita acidului salicilic si a equisetoninei);- hipoacidifiante gastrice;- expectorante, bronhodilatatoare (datorita saponinelor);- cicatrizante, epitelizante, antiinflamatoare, rezolutive, antiseptice, antimicrobiene;- remineralizante osoase (datorita acidului salicilic si a sarurilor minerale);- hemostatice cu marirea numarului de eritrocite.

Cele care cresc pe soluri pur argiloase au cele mai bune calitati curative. In functie de loc, planta are un continut de 3 pana la 16% acid salicilic!

Coada calului se foloseste:

- intern- se foloseste doar planta de camp sau de padure pentru: insuficienta cardiaca, angina pectorala, diaree, nefrite, tuberculoza, bronsite, anemie, guta, colecistita, reumatism, ulcer gastrointestinal; afectiuni ale vezicii si ale rinichilor, cu nisip si calculi; ; pentru efectul sau de coagulare a sangelui, este “de neinlocuit” in sangerari, hemoptizii (expectorantii cu sange), hemoragii.

- extern: eruptii si prurit (mancarime), de panaritiu, carii, plagi vechi supurande, proeminente osoase la calcaie (pinteni), fistule, sicozisul barbii, herpes, hemoroizi durerosi si noduli hemoroidali; amigdalita, vegetatii adenoide, stomatite, gingivoragii, fistule; leucoree; combaterea transpiratiei excesive a picioarelor.

Modalitati de utilizare:

1. Infuzie: se foloseste de catre persoane in varsta cu dureri reumatice, artritice si nevralgice.

Modalitate de preparare: 1 lingurita cu varf Ia 250 ml de apa clocotita; se infuzeaza 2 minute, se strecoara si se beau 2-3 cesti pe zi, intre mese

2. Infuzie combinata :

folosita intern: afectiuni ale vezicii si ale rinichilor, cu nisip si calcul se bea 1.5 l de infuzie combinata in cure de cate 14-15 zile; pentru prevenirea aparitiei si a recidivelor cistitelor, nefritelor, pielonefritelor, se consuma cate 1-2 litri de infuzie combinata de Coada-calului zilnic, in cure de 12 zile, urmate de alte 7 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua; ajuta in caz de acumulare de apa in pericard, pleura sau maladii infectioase, cu retentie de apa; remediu in combaterea transpiratiei excesive a picioarelor in combinatie cu tinctura; in perioada de convalescenta; impotriva artritelor, hipermenoreei, enterocolitelor, colicilor gastrice

folosita extern- sub forma de gargara in caz de amigdalita, vegetatii adenoide , stomatite, gingivoragii, fistule; pentru ultima clatire a parului dupa spalare, previne caderea acestuia, reduce matreata si trateaza infectiile micotice si mancarimile la nivelul scalpului.

Modalitate de preparare: Se prepara folosind extractia la rece, combinata cu cea la cald: patru-sase lingurite de pulbere de tulpini maruntite de Coada-calului se macereaza 8 ore, intr-un sfert de litru de apa, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se lasa deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un sfert de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se combina maceratul cu infuzia

3. Compresa cu aburi: se aplica pe locul dureros (rinichi, stomac, ficat, etc); pentru eruptii si prurit; pentru tumori (potrivit biologului austriac Richard Willfort)

Modalitate de utilizare: 2 maini pline de coada calului se pun intr-o sita care se agata peste un recipient cu apa clocotita. Cand plantele sunt fierbinti si moi, se invelesc intr-o panza de in si se aplica pe locul suferind. Se va mentine calda. Pentru asta se aplica peste o folie de plastic, apoi se infasoara cu un fular de lana A se lasa sa actioneze mai multe ore sau peste noapte.

4. Tinctura: remediu in transpiratia picioarelor. Cu aceasta tinctura se frictioneaza picioarele bine spalate si uscate.

Modalitate de preparare: 10 grame de coada calului se lasa la macerat cu 50 grame de rachiu natural de secara. Se lasa sa stea 14 zile la soare sau alta sursa de caldura. Se agita zilnic!

5. Bai de sezut: afectiuni ale vezicii si ale rinichilor, cu nisip si calcul, leucoree, eruptii si prurit;in caz de rigiditate a coloanei vertebrale, din cauza contracturii muschilor paravertebtali; in caz de depresii, manii, irascibilitate, se indica baile de sezut de 3 ori pe saptamana; spalaturile si baile sunt utile in caz de panaritiu, carii, plagi vechi supurande, proeminente osoase la calcaie (pinteni), fistule, sicozisul barbii, herpes;

Modalitate de utilizare: 100 g de coada-calului se pune in apa rece si se lasa la macerat 12 ore, apoi se incalzeste, se strecoara si se adauga la apa de baie. Pentru o baie este nevoie de o galeata de 5 litri, plina cu plante proaspete. Baia se face timp de 20 de minute. Se poate folosi un lighean mare sau o cadita. Regiunea inimii trebuie sa fie afara din apa. Este important ca bolnavul sa fie imbracat. Sus, in halat de baie, apoi un pulover gros, iar in picioare sosete groase de lana. Bazinul fiind in apa se maseaza usor, de 2-3 ori, regiunea abdominala de sus in jos., apoi dinspre lojile renale in jos spre vezica urinara. Dupa baie nu va stergeti, ci, inca ud, imbracati halatul de baie si stati in pat pentru a transpira timp de o ora. Apa de baie se poate utiliza inca de 2 ori, reincalzindu-o

6. Compresa cu terci: Pentru hemoroizi durerosi si noduli hemoroidali

Coada calului proaspata este spalata bine si faramitata pe un fund de lemn pana se formeaza un terci.

7. Pulbere din tulpina- ca remineralizant: 1 varf de cutit pe zi; pentru arterioscleroza- se administreaza cate 2-3 lingurite de pulbere de Coada-calului pe zi; pentru retentia de apa in tesuturi se iau 4-6 lingurite pe zi; hemoragii abundente in timpul ciclului menstrual ca remediu de urgenta, se ia o doza unica, de 2-3 lingurite de pulbere, dupa care se continua cinci zile tratamentul, cu 1-2 lingurite de doua ori pe zi

8. Decoct: pentru matreata, parul se spala zilnic cu decoct de coada-calului, apoi pielea capului se maseaza cu ulei de masline; impotriva afectiunilor cardiace, anemiilor, pentru prevenirea cariilor dentare si fortifierea unghiilor;

Modalitati de preparare: 2-3 lingurite cu varf la cana de 250 ml

9. Cataplasme: pentru sangerari persistente ale nasului (epistaxis); echimoze- se pune o cataplasma cu Coada-calului si se tine vreme de 2-3 ore pe locul afectat.

Precautii si contraindicatii

Administrarea plantei pe perioade de timp mai lungi de doua saptamani nu le este recomandata copiilor, datorita continutului ridicat de siliciu.

Administrarea de Coada-calului inhiba absorbtia vitaminei B1, motiv pentru care nu va fi administrata concomitent cu suplimentele care contin aceasta vitamina.

Edeme cauzate de insuficienta cardiaca sau insuficienta renala.

Recoltare si pastrare

De la planta se utilizeaza tulpinile sterile verzi Herba equiseti

Acestea sunt culese vara in lunile iulie-august, pe timp insorit. Dupa recoltare, se indeparteaza mai intai partile innegrite de langa pamant, apoi se pune la uscat, intinsa in straturi subtiri, fie in aer liber, la umbra, fie in incaperi uscate si aerisite, poduri.

Planta uscata trebuie sa aiba culoare verde-deschis, fara parti brunificate, fara tulpini fertile si fara corpuri straine. Produsul nu are miros, iar gustul este dulceag.

Se pastreaza in saculeti de hartie sau de panza in locuri uscate.

Alte utilizari

Vopsitul lanii: tulpina sterilaPlanta este toxica, atunci cand este prezenta in fanul recoltat pentru hrana animalelor.

Aici se incheie prezentarea aceste minunate plante.

E timpul potrivit pentru a merge in natura si a o culege ( eu am facut-o deja ). Asa ca ia-ti familia si petreceti impreuna o dupa-amiaza placuta in care sa adunati si coada calului!

SOVARFUL

 

(Origanum vulgare) 

In popor i se spune Busuioc de padure, datorita miresmei sale, care pe timp de vara, insorit, umple vazduhul de arome imbatatoare. Planta inaltuta si zvelta, te umple de-alean, cu florile ei purpuriu-violete, alungand grijile de unde-au venit. Acum, la inceput de septembrie, Sovarful este in plina splendoare, numai bun de cules si de pus la uscat. Se recolteaza pe timp frumos, calduros, intre dimineata si miezul zilei, dupa ce dispar ultimele picaturi de roua. Se taie cu un foarfec sau cu cutitul ramurele de 20-25 cm, care se pun apoi la uscat, in strat subtire, in odai bine aerisite. Plantele se intorc de 2-3 ori pe zi, altfel se innegresc si pierd din aroma specifica si din calitatile vindecatoare. Greselile in uscarea plantei duc la descompunerea vitaminei C, dar si la pierderea aproape in intregime a uleiului eteric, care se evapora destul de repede.Planta uscata corect isi pastreaza culorile naturale si o aroma placuta. Dupa uscare, partile dure (tulpinile) se pastreaza separat si se folosesc pentru uz extern, iar din flori si frunze se prepara ceaiuri, tincturi sau infuzii pentru uz intern. Sucul sau frunzele verzi pot fi pastrate pentru iarna, in congelator.

Medicina populara

Planta foarte raspandita in Carpati, Sovarful era cunoscut si de daci, care ii spuneau Budila. Era folosit atat ca remediu de sanatate, cat si la vopsit. Faima lui era legata de faptul ca vindeca "cel perit" (sifilisul) si ca aplicata pe "buba neagra" (frunze crude sau uscate si amestecate cu seu de oaie), o tamaduia in timp scurt. Tot de atunci s-a pastrat si obiceiul de a presara planta intre haine in lada de zestre, pentru parfum si protejarea de molii. Fiertura de Sovarf se folosea si pentru igienizarea casei, stropindu-se cu ea podeaua de lut.Compozitie: Planta bogata in uleiuri eterice - timol, carvacrol, cimol - si saruri minerale, Sovarful este astazi intens cercetat in laboratoare, rezultatele obtinute certificand eficienta leacurilor "babesti". Sovarful are calitati antibacteriene si antimicotice puternice. Este un antibiotic natural care creste imunitatea si energizeaza organismul.

Tratamente interne si externe

* Dereglari ginecologice. Cea mai apreciata calitate terapeutica a plantei, ignorata partial in zilele noastre, este capacitatea ei de a rezolva cele mai serioase probleme ginecologice. In denumirile populare din multe tari, Sovarful se numeste si Poala Sfintei Marii, Iarba mamei (in ucraineana - materinca). Se prescria in mod obligatoriu femeilor cu fibrom uterin, chisturi ovariene, leucoree, intern, dar si extern, pentru spalaturi vaginale. Vindecatorii batrani ne-au lasat indicatii stricte despre folosirea Sovarfului. Se spune ca planta se numea "iarba mamei", ca sa fie folosita numai de femei mature, care au copii. Fetelor si mai ales gravidelor le-a fost interzisa categoric folosirea ei, ca sa nu se deregleze ciclul menstrual sau sa nu fie provocat avortul.

 

* Fibrom uterin, premenopauza si chisturi ovariene. Doua linguri de planta uscata, amestecata cu 300 ml de apa fierbinte, se tin pe baie de aburi sau in termos, timp de 15 minute, apoi se racesc la temperatura camerei, timp de 45 minute. Dupa strecurare, se adauga apa fiarta pana la volumul initial. Se bea lichidul cald, cate 150 ml, de doua ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa.* Eroziunea colului uterin, endometrioza si vaginita. Se amesteca in parti egale ulei de catina si ulei de sovarf. Inainte de culcare, se introduce in vagin un tampon confectionat din vata invelita in tifon (sau un torson menstrual) legat cu o ata la capat si imbibat cu ulei.* Anexita, blenoragie, sifilis si cancer uterin. O lingura de Sovarf si o lingurita cu varf de Pungulita-de-camp (frunze si flori uscate) se infuzeaza in termos sau intr-un vas bine inchis, cu 400 ml de apa fierbinte, timp de 4 ore. Se bea cate o lingurita, de 4-5 ori pe zi, la un interval de 3 ore. In acelasi timp, se fac spalaturi vaginale cu infuzie preparata din 3 linguri de Sovarf si 2 linguri de Pungulita-de-camp (Thlaspi Perfoliatum) si un litru de apa. Apa rece cu plantele se pun pe foc, se aduce pana la fierbere, apoi se infuzeaza pana la racire.* Afectiuni stomacale: colitele de fermentatie, gastrospasmul, atonia gastrica, gastritele hipoacide, tulburarile intestinale, dizenteria, diareea. Planta verde se toaca marunt, iar cea uscata se rasneste. Intr-un pahar de apa clocotita (250 ml) se pun 2 lingurite de planta maruntita. Se acopera, se infuzeaza 10 minute, dupa care se strecoara. Inainte de fiecare masa, se iau 100 ml (4 linguri) de infuzie.* Afectiunile tubului digestiv (gura, esofag, faringe). Un varf de cutit din praf de Sovarf se tine sub limba timp de 10 minute, apoi se inghite cu putina apa. Se beau 1-3 cani de infuzie sau apa in care se dizolva sucul stors din planta verde (o lingura la un pahar de apa).* Colici renale. Doua lingurite de frunze uscate de Sovarf se oparesc in 500 ml de apa. Se beau trei cani de infuzie pe zi, inainte sau intre mese.* Astm, bronsite, stari gripale, traheite, tuse convulsiva. Reteta din batrani in cazuri de raceala: se amesteca 2 linguri de Sovarf, 4 linguri de Podbal si 4 linguri de fructe sau frunze (uscate) de Fragi sau Zmeura si 2

linguri de radacina de Nalba-mare. Se infuzeaza 4 lingurite de amestec in 500 ml de apa fierbinte. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi, intre mese. Fiecare inghititura se tine in gura 10-15 minute, inainte de a fi ingerata.* Guturai. Se inhaleaza pulberea obtinuta din flori si frunze uscate, cernute prin sita fina.* Febra. Frunzele proaspete se piseaza, iar cu masa verde se inveleste laba piciorului.* Bronsite, stari gripale. Se amesteca in cantitati egale Sovarf, muguri de Pin, frunze de Patlagina si frunze de Podbal. O lingurita din acest amestec se infuzeaza in 250 ml de apa clocotita, timp de 30 minute. Se beau cate 200 ml de ceai, in fiecare zi, vreme de o saptamana.* Amigdalite, tuse, traheita. Patru lingurite de planta se pun in 250 ml apa rece. Se aduc pana la fierbere, apoi se mai tin pe foc mic timp de 10 minute. Se strecoara si se face gargara de 6 ori pe zi.

Origanum vulgare 

* Sistemul nervos. Unul din efectele binecunoscute ale plantei este efectul sedativ, produs de uleiurile volatile, iar prezenta substantelor amare si tanoizilor favorizeaza o actiune tonic amara, de stimulare tonica generala. Pentru sprijinirea sistemului nervos, dieta persoanelor afectate trebuie sa contina multe vitamine si microelemente. Batranii fierbeau planta in lapte dulce. Ca sa pastram si vitaminele din lapte si uleiul din planta, putem sa preparam un macerat la rece, din 2 linguri de Sovarf si 400 ml lapte rece, care se bea in timpul zilei, fara paine sau alte produse de panificatie.* Epilepsie. La 300 ml de apa fierbinte se pun 10 g de flori si frunze uscate si se infuzeaza pana la racire, apoi se beau cate 10 ml, de trei ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa. Se bea o perioada mai lunga, in unele cazuri, pana la trei ani.* Insomnie. Se infuzeaza 2 lingurite de planta in 200 ml apa clocotita, timp de 25-30 de minute. Se bea cate un pahar pe zi. Efectul creste, daca se spala si capul cu infuzie preparata dintr-o mana de Sovarf, la 3 l de apa clocotita. Se lasa sa se raceasca 1-2 ore, apoi se reincalzeste usor.* Nevroze. Se fac bai sau frectii cu 50 g de planta fiarta in 10 l de apa. Inainte de culcare, se face o baie totala sau locala, la temperatura corpului (36-40 grade). Daca persoana afectata nu are posibilitatea de a face bai, se imbiba cu decoctul un prosopel flausat si se frictioneaza tot corpul, de la degetele picioarelor spre inima. Pentru un efect mai bun, in decoct se adauga si 3-5 picaturi de ulei de lavanda si 3 picaturi de tinctura de odolean.* Insomnie, astenie. Se prepara un amestec de plante (50 g Talpa-gastei, 10 g Sovarf, 5 g flori de Lavanda, 25 g frunze de Artar dulce). Din doua linguri de frunze si 350 ml apa fierbinte se prepara o infuzie care se lasa 30 de minute in termos. Se consuma una sau doua cani indulcite cu miere, cu o jumatate de ora inainte de culcare.* Afectiuni dermatologice. Frunzele crude sau uscate de Sovarf, amestecate cu osanza topita sau unt de tara, se aplica pe arsuri, eczeme, rani, furuncule.

Alte intrebuintariNutritie

Sovarful este un bun condiment natural. Gospodinele de la tara nu cumparau condimentele din magazine, natura le oferea o gama bogata de plante aromatice, culese de la poalele codrilor, pentru punerea la murat a ciupercilor, castravetilor si pe post de condiment la preparatele din carne, pentru supe de legume, la salate, fripturi, ciorbe, peste si branzeturi etc. Sovarful uscat se amesteca cu cimbrul, pentru condimentarea sosurilor. Poate fi combinat cu foi de dafin, piper negru sau seminte de marar. Batranii presarau sovarful peste cartofii prajiti, pentru imbunatatirea gustului.

In cosmetica

Sovarful are actiune tonica asupra pielii, de aceea putem sa preparam o infuzie sau un macerat la rece, din 3 linguri de flori si frunze in 300 ml de apa si s-o folosim pentru comprese faciale.

Atentie! Barbatii trebuie sa foloseasca Sovarful cu precautie, sa nu depaseasca dozele recomandate, avand in vedere actiunea calmanta a plantei.

Reteta basarabeanaUlei din Sovarf verde

 

Doua pahare de planta tocata marunt se incorporeaza in 500 ml de ulei nerafinat intr-un borcan de sticla cu filet. Borcanul se tine in loc ferit de lumina, la temperatura camerei, si se agita de 3-4 ori pe zi, apoi se strecoara. Peste masa verde se mai toarna 250 ml de ulei, se inchide capacul si se pune borcanul in apa fierbinte (55-60 de grade), se acopera cu o perna sau un prosop flausat si se infuzeaza pana la racirea apei. Se stoarce bine prin ciorap de nailon si se amesteca la un loc tot uleiul, care se pastreaza la rece, in sticla de culoare inchisa. Celuloza ramasa se pastreaza in alt borcan si se foloseste pentru aplicatii externe in diferite afectiuni.

Remedii din plante pentru intepaturile de insecte2 RepliesSalut,

Este vara, perioada concediilor si a iesirii in natura. Indiferent daca esti la munte sau la mare, in padure sau in camp, in gradina casei tale si chiar in interiorul acesteia, sunt sanse mari sa simti piscaturile insectelor.

La noi cele mai frecvente piscaturi sunt provocate de albine, viespi, tantari, pureci, paienjeni, furnici, plosnite. In momentul in care ne inteapa, acestea elibereaza la nivelul pielii saliva, care, datorita continutului sau, determina aparitia unor reactii alergice ce variaza de la o unflatura usoara insotita de prurit la edem glotic, soc anafilactic sau moarte in cazul persoanelor alergice.

Asadar, simptomele intepaturilor de insecte, in ordinea gravitatii lor, sunt urmatoarele:

inrosirea pielii; senzatie de mancarime; senzatie de arsura; durere; inflamatie cutanata; iritatie; reactii alergice; umflarea fetei; dureri abdominale; dureri de cap; dificultati respiratorii; frisoane; senzatie de voma; senzatie de ameteala; soc anafilactic

Desi se spune ca nu exista nici un remediu care sa sigure protectie totala impotriva insectelor, exista totusi cateva masuri pe care le putem lua cu rol preventiv, diferite in functie de tipul de insecte.

Spre exemplu, albinele si viespile ne inteapa pentru ca se simt amenintate fie de prezenta noastra fie de parfumurile puternice pe care le purtam. Stiind acestea, este simplu sa eviti neplacerile: in prezenta lor nu efectua miscari bruste, imbraca haine simple de culoare deschisa, nu utiliza parfumuri puternice si in exces.

Se stie ca locuintele insalubre cu grad mare de umezeala si mucegai sunt un mediu propice pentru plosnite, asa ca aerisirea si curatirea casei poate fi cea mai la indemana solutie pentru a evita intalnirea cu aceste insecte.

Tantarii se inmultesc numai in ape statute, asa ca un gest simplu de impiedicare a formarii baltilor in preajma casei sau de indepartare a vaselor in care zace apa, poate fi un prim pas de prevenire a piscaturilor.

Animalele de companie sunt deseori purtatoare de larve sau chiar de insecte, purecii gasind aici un loc caldut si hrana abundenta. Deci este indicata ingrijirea corecta a acestora ca prima masura de prevenire a piscaturilor.

Este important de retinut ca unele insecte sunt purtatoarele unor viruri si microbi care, odata introdusi in organism prin intepatura, pot cauza declansarea unor boli infectioase grave.

Desi sunt rare cazurile de boli infectioase provocate de insecte, este bine sa stii care sunt simptomele pentru cele care pot fi provocate de cele mai comune insecte. In felul asta te vei putea trata in mod corespunzator si in timp util.

Cele mai periculoase insecte din Romania sunt tantarii pentru ca pot fi practitc intalniti peste tot, din Delta pana in varf de munte. Bolile pe care le transmit sunt: filarioza limfatica, o boala extrem de periculoasa, cu simptomatologie de genul elefantiazisului, febra ridicata si cu hemoragii, malaria, care se manifesta prin febra ridicata, frisoane, stari de voma, dureri de cap si dureri articulare, febra West-Nile şi encefalita virala, acompaniata de confuzie si de halucinatii.

O alta insecta des intalnita este puricele care poate fi purtatorul unor boli foarte serioase, precum tifosul, care se manifesta prin febra ridicata si eruptie cutanata si pestaa le carei simptome sunt febra mare, pneumonie si tegumente afectate.

Si pentru ca tantarii sunt cea mai mare problema, vom vorbi in continuare despre ei, vom vedea care sunt masurile de prevenire si remediile pentru limitarea efectelor intepaturilor.

In categoria masurilor de prevenire, pe langa cea de indepartare a surselor de apa statuta, se mai pot adauga:

suspendarea la fereastra a unui saculet din panza umplut cu usturoi curatat, cu frunze de busuioc sau de tomate;

suspendarea, la capul patului, a unui buchet de lavanda inflorita sau asezarea pe noptiera a unui buchet de frunze de roinita, stropite cu ulei volatil de lavanda;

folosirea unor haine de culoare deschisa; masarea pielii inainte de expunere cu decoct din flori de lavanda sau cu ulei volatil de roinita,

menta, lavanda si cuisoare; in bicarbonatul de sodiu se gaseste un puternic insecticid, netoxic pentru om, asa ca da-te cu

o solutie de bicarbonat de sodiu, eventual amestecat cu ulei de masline, si tantarii te vor ocoli; florile plantei numita iarba-mitei sau menta-pisicii tin departe tantarii prin uleiul esential pe care

il degaja fiind mai eficiente decat orice spray anti-tantari din comert. Amplasata la geam, langa

usa ori pe balcon asigura o protectie eficienta. la fel de eficient este si rozmarinul, iarba de lamaie, busuiocul sau cimbrul, ierburi al caror

miros e respingator pentru tantari. planteaza in dreptul geamului un nuc, iodul din frunze alunga tantarii; daca esti in excursie si faci foc poate fi de ajutor sa arunci in jar papura uda, salcie sau frunze

de nuc.Ca masuri menite sa limiteze efectele amintesc:

spalarea locului cu apa si sapun; aplicarea unei comprese cu apa rece, gheata ori cu otet; aplicarea unui remediu natural pe baza de plante.

In traditia populara romaneasca exista astfe de remedii naturale, solutii de lupta bazate pe plante folosite de bunicii nostri pentru limitarea efectelor intepaturilor de tantari.

Cele mai cunoscute astfel de plante sunt:

- Salvie: pentru racorirea pielii;

Se foloseste sub forma de:

frunze proaspete zdrobite si aplicate pe locul afectat tamponari cu tinctura din frunze preparata astfel: 20 g in 100 ml alcool, cu macerare timp de

10 zile;

- Pelin: frunze proaspete si zdrobite pentru frectii locale;

- Patlagina, folosita sub forma de:

cataplasma din frunze proaspete spalate si zdrobite aplicate local suc din frunze proaspete aplicat de locul afectat

- Roinita, folosita sub forma de:

cataplasma din frunze proaspete spalate si zdrobite aplicate local suc din frunze proaspete aplicat de locul afectat

- Leustean sau hrean: folosite sub forma de:

cataplasma din frunze proaspete spalate si zdrobite aplicate local suc din frunze proaspete aplicat de locul afectat

- Aloe: frunze proaspete pentru tamponari de 2 ori pe zi;

- Coacaz negru: frunze proaspete zdrobite sau macerate in vin alb, aplicate sub forma de cataplasme;

- Varza alba sau patrunjel: frunze strivite si aplicate sub forma cu cataplasme pe ciupitura

- Ceapa: rondele taiate din bulb si aplicate timp de 10 minute pe locul afectat;

- Usturoi: se freaca locul cu catei de ustiroi taiati. Are rol dezinfectant si cicatrizator, usturoliul, dupa cum bine stii, fiind un puternic antibiotic natural.

- Busuioc: are actiune cicatrizanta si de atenuare a mancarimii;

Mod de folosire:

se freaca locul intepaturii cu planta proaspat zdrobita;- Cimbru de gradina: folosit sub forma de:

infuzie de planta (doua linguri la 200 ml apa clocotita) pentru tamponari repetate;- Echinaceea : pentru calmarea reactiilor elergice si prevenirea infectiilor;

Se foloseste sub forma de:

tinctura aplicata local

- Arnica:

Se foloseste sub forma de:

tinctura aplicata local care se repara astfel: Floarea proaspata se toaca marunt si se pune intr-unborcan pana se umple pe trei sferturi. Se umple apoi borcanul cu alcool de 80 de grade amestecand mereu, dupa care se închide ermetic si selasa vreme de 10 zile la macerat. Apoi tinctura se filtreaza prin tifon si sepastreaza in sticlute mici inchise la culoare.

- Galbenele: sub forma de

unguent care calmeaza si vindeca rapid.

- Rostopasca: folosita sub forma de:

tinctura, alifie sau compresa cu decoct de planta

Nu am folosit niciodata lotiuni ori spray contra tantarilor, probabil si pentru ca nu am reactie alergica la piscaturile lor. La fel de norocosi sunt si copiii mei.

In pastile si aparate in schimb nu am avut niciodata incredere, asa ca am recurs de multe ori la fugaritul clasic al tantarilor inainte de culcare, daca nu am avut altceva la indemana sau pregatit din timp

Home Lifestyle Experiente 6 nutrienti de care are nevoie orice vegetarian

6 nutrienti de care are nevoie orice vegetarian

Albert Einstein   spunea ca „Nimic nu creste sansa de supravietuire (a umanitatii) pe Pamant mai mult decat dieta vegetariana.” Pe masura ce tot mai multe persoane adopta stilul de viata vegetarian, incep sa se piarda in mrejele mancarurilor fara carne care ii seaca insa de energie. Cum asa? Pai cati vegetarieni nu cunosc doar eu care sunt destul de rotofei, mananca dulciuri- ca doar nu contin carne si cati vegetarieni nu cunosc care se imbuiba cu paste.Trecerea de la statutul de omnivore la cel de vegetarian nu se face dupa ureche. Trebuie sa inveti sa creezi o balanta intre proteine, carbohidrati si grasimile bune. Cel mai important este sa inlocuiesti cei sase nutrienti pe care ii luai pana acum din carne si sa le gasesti corespondentii in meniul tau vegetarian. I-am cautat si i-am gasit pe Care2.com.

ProteineleSunt o parte esentiala in orice dieta   si necesarul zilnic este de 45 de grame pentru femeie si 55 de grame pentru barbati. De unde le iei cand esti vegetarian ? Voila:

    Fasole, mazare, linte     Soya     Nuci, seminte

Fier si ZincUn sange sanatos are nevoie de 8 miligrame de Fier   pe zi si nici nu e greu de atins stacheta pentru ca gasiti Fier in cele mai multe alimente din meniul vegetarian. Cu Zincul   e mai dificil. Din cauza ca sangele omenesc nu depoziteaza Zinc e esential sa il luati din alimentatie. Necesarul zilnic e de 8 miligrame in cazul femeilor si de 11 miligrame in cazul domnilor. De ce e nevoie de el? E esential pentru sinteza proteinelor, diviziunea celulara si tratarea ranilor. Atat Fierul cat si Zincul se iau din lista de alimente de mai jos :

 

    Salata, kale, varza, spanac si broccoli     Migdale si caju     Fasole, mazare, linte     Fructe uscate : caise si stafide     Cereale integrale

CalciuCorpul nostru are nevoie de calciu   pentru a mentine sanatatea sistemului osos. Necesarul zilnic pentru adulti este de 1200 de miligrame si il gasiti intr-o varietate de alimente vegetariene cum ar fi :

 

    Broccoli, kale and varza chinezeasc     Iarba de mare     Pentru lacto-ovo-vegetarieni: lapte, iaurt si branza

 

Vitamina B 12Vegetarienii si veganii care nu mananca oua sau lactate vor trebui sa isi ia Vitamina B 12 din alge, soia sau ciuperci si asta este o adevarata problema. Vitamina intretine celula nervoasa, previne dementa si bollile degenerative grave. Vitamina B12 nu trebuie sa lipseasca din dieta ta! Nutritionistii atrag atentia ca sunt necesare suplimente de vitamine din complexul B, in general si in special de vitamina B6 si B 12 pentru functionarea normala a organismului.

Acizi grasi esentialiCorpul are nevoie de acizi grasi pentru a absorbi vitaminele A, D, E sau K si pentru a regal colesterolul furnizand energiaza de care avem nevoie pentru a functiona corect. Ii gasiti in :

 

    Ulei de masline extra virgin     Ulei de susan     Ulei de nuca de cocos     Uleiuri cu Omega-3: de in, de canepa sau de nuci

 

Planta sufletului : Sunatoarea

Puterea alchimica a plantelor este spectaculoasa. Dumnezeu ne-a lasat tot ce avem nevoie in natura. Iar unul din remediile pentru suflet este “banala” sunatoare,. Aceasta planta minunata reface solaritatea ajutand in procesul interior de refacere al sufletului. Iata si un articol interensant din Formula As pe care vi-l prezint in continuare.

“In urma cu cativa ani, in Germania a avut loc un experiment care avea sa bulverseze comunitatea stiintifica si, totodata, sa dea o raza de speranta pentru milioanele de oameni care sufera de boala secolului XXI: DEPRESIA. Experimentul de care vorbim a cuprins peste 3000 de suferinzi, de la tineri de nici 20 de ani, la varstnici de peste 80 de ani, cu totii luand extract de sunatoare, vreme de patru saptamani. In termenii seci ai statisticilor, experimentul a fost unul reusit – peste 80% dintre participanti au observat imbunatatiri semnificative ale starii psihice, si doar mai putin de 5% s-au confruntat cu efecte adverse, de regula minore, incomparabil mai reduse decat in cazul antidepresivelor de sinteza. Privind insa lucrurile dincolo de statistici si de cifre, extractul din aceasta modesta planta s-a dovedit un adevarat miracol. El a alinat si a dat o nesperata mana de ajutor sutelor de oameni care nu-si mai gaseau un loc in lume pentru ca sufereau de un pesimism si de o tristete devastatoare, bietilor nefericiti care noapte de noapte nu reuseau sa adoarma din cauza suferintei psihice, ori celor care se indreptau spre sinucidere, in urma depresiei. Niciodata, in istoria moderna, nu se inregistrase pana atunci vreun remediu natural, experimentat la o asemenea scara, si care sa dea asemenea rezultate, intr-o afectiune de o mare gravitate si cu o raspandire foarte larga. Mai in gluma, mai in serios, unul dintre cei 633 de medici care au fost angrenati pentru efectuarea acestui experiment a spus ca ceea ce au insemnat antibioticele pentru secolul XX va insemna sunatoarea pentru secolul XXI, cand depresia incepe sa fie mai raspandita decat infectiile. Ar fi insa nedrept sa credem ca eficienta sunatoarei se limiteaza doar la cazul depresiei. Atat intern, cat si extern, ea are virtuti vindecatoare in multe alte afectiuni. Sa vedem in continuare despre ce este vorba, afland mai intai cateva lucruri practice despre administrarea si prepararea ei.

Sunatoarea se culege pe soare …

Sunatoarea (Hypericum perforatum) este o planta care creste spontan, in toate zonele tarii, din regiunile sub-montane si pana la campie. Este perena (radacina sa intra in hibernare iarna, pentru ca din ea sa rasara primavara o noua tulpina), crescand pana la un metru inaltime, dar cel mai frecvent avand 40-50 de centimetri. Cu florile sale galbene, cu frunzele cu puncte rosietice-ruginii, este incofundabila. Efectele terapeutice cele mai puternice le au varfurile sale inflorite, care contin cateva substante care atunci cand sunt macerate in apa sau in alcool le dau acestora o culoare rosiatica foarte caracteristica.

Preparate pe baza de sunatoare

Extractul de sunatoare

Este genul de remediu pe care persoanele care sunt supuse la un stres psihic intens, care au tulburari de somn sau care au o meteosensibilitate accentuata este bine sa il aiba mereu la indemana.

… si se usuca la umbra

Se obtine din tinctura de parti aeriene de sunatoare, din care se evapora complet alcoolul, ramanand o pulbere brun-rosiatica, extrem de concentrata in principii active, cu un miros specific: extractul de sunatoare. El contine de cateva ori sau zeci de ori mai multe principii active decat simpla pulbere sau decat tinctura. Mai mult, aceste principii active sunt asimilate integral de organism, si nu doar in proportie de 15-25%, ca in cazul simplei pulberi. Ca atare, extractul este “medicamentul” cel mai concentrat care se poate obtine din sunatoare, asa incat nu este de mirare ca toate studiile la care vom face referire in cele ce urmeaza au folosit aceasta forma de administrare. La noi in tara, extractul de sunatoare se gaseste combinat in proportii egale cu pulberea de iarba de sunatoare, sub forma unor capsule, cu o eficienta terapeutica remarcabila. Asocierea la extract a pulberii ajuta pacientul sa beneficieze de proprietatile naturale, originare ale plantei, eficientizand tratamentul. Dozele necesare de capsule cu extract vor fi precizate la fiecare tip de afectiune in parte.

Pulberea de sunatoare

Se macina foarte fin, cu rasnita electrica de cafea, tulpinile uscate de sunatoare, dupa care se cern printr-o sita fina (cum ar fi cea pentru faina alba). Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 15 zile (deoarece substantele active se oxideaza relativ repede). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol, la orele 7, 13, 19 si 22.

Infuzia combinata de sunatoare

In jumatate de litru de apa se pun la macerat vreme de 8-10 ore 3-4 linguri de sunatoare maruntita, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de sunatoare, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).

Uleiul de sunatoare

In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de flori de sunatoare uscata si maruntita nu foarte fin. Se lasa amestecul sa macereze la soare, vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

Tratamente preventive

* Diabetul - ultimele teorii despre aparitia diabetului arata ca de multe ori la baza acestei afectiuni se afla un dezechilibru emotional. Se pare ca oamenii supusi la stres, la emotii de tipul dezamagirii, tristetii, disperarii ajung sa aiba tulburari ale functiei pancreasului, care, repetate in timp, conduc la imbolnavire. Zaharul rafinat si dulciurile concentrate consumate in exces duc, si ele, la diabet, fiind cel mai la indemana drog, pentru a determina eliberarea unor substante (neurotransmitatori) in organism, care sa compenseze pe moment starile psihice negative.

Pulberea se pastreaza in borcane bine inchise

Asadar, daca nu vrem sa devenim diabetici, trebuie sa ne tinem stresul sub control, cu mijloace naturale, iar sunatoarea este, poate, cel mai la indemana. Se administreaza pulberea cate 3 lingurite pe zi, in cure de 2-4 saptamani, in perioadele cu stres ridicat ori in care ne confruntam cu o tensiune emotionala pronuntata.

* Indigestia, dispepsia, sindromul colonului iritabil - persoanele care sunt predispuse la aceste afectiuni ar trebui sa faca, de 2-3 ori pe an, o cura cu infuzie combinata de sunatoare si busuioc (Ocimum basilicum). Se administreaza cate un litru pe zi, in cure de 30 de zile. Acest remediu este un tonic digestiv bland, previne tulburarile gastrice si intestinale datorate stresului, regleaza apetitul.

* Atacurile de panica - mai multe studii de caz arata ca o cura cu extract de sunatoare (cate 800-1200 mg pe zi), facuta vreme de 4 saptamani, ajuta la prevenirea acceselor paroxistice de teama. Extractul din aceasta planta ajuta la tinerea sub control a emotiilor negative, amelioreaza fobiile si induce o stare de tonus psihic si mental care ajuta pacientul sa isi controleze frica.

* Tromboflebita - o clasa de substante active, numite cumarine, continute de sunatoare ajuta la prevenirea formarii cheagurilor de sange si a migratiei acestora. Ca atare, se recomanda capsulele cu extract de sunatoare, cate 4-6 pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 15 zile de pauza, pentru a preintampina aparitia acestei afectiuni. Acelasi extract de sunatoare este un foarte bun adjuvant pentru cei care vor sa se lase de fumat, in conditiile in care acest viciu este un factor de risc important pentru tromboflebita.

Tratamente interne

* Meteosensibilitatea - mai multe studii arata ca pacientii care se confrunta cu stari de neliniste, dureri de cap, tulburari de somn si de concentrare, din cauza fenomenelor meteorologice, beneficiaza din plin de pe urma tratamentului cu sunatoare. Cel mai bine raspund la tratament pacientii care sufera din cauza vremii mohorate, cu ceata si lumina redusa, sunatoarea inducand o stare de tonus psihic, vioiciune si optimism. Se administreaza extractul de sunatoare, cate 800-1000 mg pe zi, in cure de maxim 6 saptamani, urmate de 2 saptamani pauza.* Tulburarile obsesiv-compulsive - se administreaza capsulele cu combinatia de pulbere si extract de sunatoare, cate 4-6 pe zi, in cure de doua luni, urmate de o luna de pauza. Numerosi pacienti care au luat sunatoare pentru a se trata de alte afectiuni au remarcat efectele pozitive ale sunatoarei in cazul acestor tulburari. Studiile oficiale facute pe aceasta tema sunt deocamdata putine si contradictorii, dar pe baza observatiilor practice facute de medici se poate afirma cu siguranta ca in unele cazuri, cu ajutorul sunatoarei, se pot obtine rezultate pozitive pentru eliminarea acestor tulburari sau macar pentru reducerea intensitatii si frecventei lor.

* Anxietatea - este un domeniu in care sunatoarea nu este atat de eficienta ca in cazul depresiei, dar sunt numerosi pacientii care au obtinut rezultate incurajatoare, folosind aceasta planta. Se recomanda alternarea administrarii de sunatoare (cate 4-8 capsule pe zi) cu passiflora (Passiflora incarnata), in cure de cate patru saptamani fiecare.

* Obezitatea si ingrasarea pe fondul dezechilibrelor emotionale - este necesar sa spunem in acest context ca, de fapt, nu exista practic persoana care sa se confrunte cu probleme de greutate si

care sa nu aiba o problema afectiva care sa stea la baza acestei tulburari de apetit alimentar. De aceea, multi medici din Germania si din Statele Unite au obtinut rezultate remarcabile, tratand pacientii obezi cu sunatoare. Conferind o stare de tonus psihic si de vigilenta, reducand simtitor suferinta produsa de reducerea cantitatii de hrana, creand dispozitia pentru o viata activa si pentru sport, sunatoarea este o adevarata planta anti-obezitate. Prin tratamentul cu ea nu se urmareste doar pierderea catorva kilograme, care se pun la loc la prima criza afectiva compensata cu mancare din belsug, ci se ajunge mult mai aproape de radacina problemei, care este stilul de viata. Se administreaza extractul de sunatoare, cate 1-1,2 grame pe zi, luate fractionat, in reprize, cu 30-60 de minute inainte de masa.* Colita de fermentatie - se administreaza pulberea de sunatoare, cate o lingurita rasa, de patru ori pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 21 de zile de pauza. Sunatoarea se ia pe stomacul gol, inainte de masa, ori la minim doua ore dupa ce am mancat. Principiile active ale plantei reduc numarul de bacterii de fermentatie din intestin, regland astfel flora, refac epiteliile si elimina inflamatia. De asemenea, tratamentul cu sunatoare ajuta la controlul stresului psihic, care este printre principalii factori care conduc la aparitia, agravarea sau la recidiva colitei de fermentatie.

Uleiul de sunatoare se macereaza la soare

* Hepatita virala, cronica si acuta - mai multe studii arata ca unele substante active din sunatoare (hipericina si hiperforina in special) ataca virusii care produc hepatita de tip B si C. Testele de medicina experimentala facute in acest sens sunt promitatoare, insa studiile clinice inca nu au fost terminate. Ceea ce se poate spune insa cu siguranta in momentul de fata este ca sunatoarea, fie si doar ca adjuvant, e de un real folos in tratamentul hepatitei. Ea reduce ritmul de evolutie a bolii, ajuta la tinerea sub control a tensiunilor emotionale, care sunt foarte periculoase in cazul celor cu probleme hepatice, protejeaza ficatul de procesele destructive. Se recomanda extractul de sunatoare, cate 1 gram pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 3 saptamani de pauza.

* Insomnie - in mai multe studii facute in institute din Canada, din Germania si din Marea Britanie s-a analizat felul in care influenteaza sunatoarea somnul. S-a constatat, astfel, ca sunatoarea nu ne ajuta sa adormim mai repede, in schimb, mareste perioada de somn profund fara vise (faza cea mai odihnitoare a somnului), mareste productia de melatonina (hormonul somnului odihnitor), face trezirea de dimineata mai usoara. Se administreaza extractul de sunatoare, cate 400 mg, de 3 ori pe zi, ultima doza la ora 22. Este un tratament simplu, care va face somnul mai odihnitor si mai regenerant, chiar daca nu va mari semnificativ perioada de timp in care dormim.* Dependenta de alcool si de nicotina - animalele de experienta tratate cu sunatoare, dupa ce li se indusese dependenta de alcool sau de nicotina, au prezentat mult mai putine simptome negative, odata ce aceste droguri au fost sistate brusc. In practica s-a constatat ca pacientii care au hotarat sa se lase de aceste vicii au sanse mult mai mari de reusita, daca urmeaza un tratament cu sunatoare, care pe de o parte reduce suferinta perioadei de adaptare, iar pe de alta parte ajuta la mobilizarea resurselor psihice, pentru a depasi acest moment. Cu alte cuvinte, desi nu tine locul drogurilor si nici nu este un substitut de vointa, sunatoarea este de un real folos pentru depasirea pragului dependentei. Se administreaza extractul de sunatoare, cate 1,5 grame in prima saptamana de tratament, reducandu-se in urmatoarele saptamani doza, pana la 1 gram pe zi. O cura dureaza 6 saptamani si va fi urmata de alte 3-4 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia.

* Sindromul premenstrual - observatiile facute pe paciente, de catre medicii americani Bratman (1997) si Rosenthal (1999), arata ca dispozitia psihica a femeilor cu sindrom premenstrual este mult imbunatatita cu ajutorul sunatoarei. Sunt reduse simptome cum ar fi iritabilitatea psihica, depresia, deficitul de atentie si de concentrare, hiper-excitabilitatea psihica, toate corelate cu perioada de dinaintea menstrelor sau chiar din timpul menstrelor. Aceiasi medici au remarcat efecte similare ale sunatoarei in cazul tulburarilor de premenopauza. Se administreaza pulberea de sunatoare, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de 28 de zile, cu 10-14 zile de pauza.

Aplicatii externe

* Arsuri de gravitate mica si medie - la prima aplicatie se face o spalare cu un tampon de vata foarte bine umezit cu tinctura de sunatoare. Imediat dupa ce se usuca pielea, se aplica ulei de sunatoare din belsug. Zilnic se fac 2-3 asemenea aplicatii, avand grija ca 24 de ore dupa folosirea preparatului cu sunatoare pielea sa nu fie expusa la soare.

* Vanatai - se tine o compresa cu tinctura de sunatoare pe zona afectata. Va fi diminuata senzatia de durere, leziunea se va vindeca mai rapid si va fi mai putin evidenta in diferitele faze ale vindecarii.

* Rani deschise - se face o spalare cu tinctura de sunatoare, dupa care se lasa rana la aer, pentru a se cicatriza rapid. Se fac 2-3 asemenea aplicatii pe zi. Reduc durerea, previn infectia si accelereaza procesul de vindecare si de cicatrizare.

* Dermatita atopica - se fac de trei ori pe zi aplicatii cu ulei de sunatoare, pana la vindecarea completa. Mai multe studii au confirmat actiunea vindecatoare a sunatoarei in aceasta afectiune.

Reactii adverse la tratamentul cu sunatoare

Dat fiind faptul ca deja exista milioane de utilizatori constanti ai sunatoarei, efectele adverse ale acestei plante sunt foarte bine cunoscute. Toate studiile facute pana acum arata ca procentajul celor care au reactii adverse este foarte redus (sub 5% la sunatoare, fata de 31% la medicamentele alopate), iar aceste reactii sunt minore. Cel mai frecvent apare sensibilitatea excesiva a organismului la lumina (fotosensibilitatea), in special la lumina solara, care poate produce arsuri pe piele, disconfort ocular, dureri de cap. De aceea, persoanele care fac tratament cu sunatoare nu se vor expune la soare intre orele 11 si 18. Alte posibile efecte adverse ale tratamentului intern si extern cu sunatoare sunt uscarea gurii, ameteli temporare, eruptii pe piele si mancarimi temporare, foarte rar dificultate in adormire, tulburari gastro-intestinale. In literatura de specialitate sunt mentionate si cateva cazuri izolate (raportate la milioane de ulitizatori) de agravare a tahicardiei, a simptomelor anxietatii, a tulburarilor de concentrare, a depresiei celor care deja luau medicatie chimica pentru aceasta afectiune.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu sunatoare

Prima contraindicatie la aceasta planta este pentru cei care in paralel iau medicamente de sinteza contra depresiei si anxietatii, contra insomniei, contra epilepsiei, contra infectiei cu HIV.

Exista posibilitatea sa aveti alergie la aceasta planta, motiv pentru care la inceput veti lua sunatoare in doze mici (o zecime din doza normala), marind treptat doza, pana la cea prescrisa. Alergia la sunatoare se manifesta prin eruptii pe piele, dureri sau senzatie de jena gastro-intestinala.

De regula, un tratament dureaza intre una si trei luni, dupa care se face o pauza de 2-4 saptamani, iar apoi tratamentul se poate relua. Respectati cu strictete aceasta recomandare! In caz contrar, pot aparea nevralgii, tulburari de somn, iritatii ale tegumentelor si alte simptome. Sunatoarea nu da dependenta, iar studiile arata ca efectele sale se mentin pe o durata de timp considerabila, dupa incetarea tratamentului.

Extractul de sunatoare si depresia

Studiul pe care l-am mentionat la inceputul articolului si care a fost coordonat de catre profesorul doctor H. Woelk este doar unul dintre zecile care probeaza valoarea extractului de sunatoare in tratamentul depresiei. Multe alte cercetari, de o amploare mai mica sau mai mare, confirma faptul ca sunatoarea este extrem de eficienta in lupta cu diferite forme ale depresiei, precum si cu complicatiile sale psiho-emotionale. Din acest motiv, extractul de sunatoare a ajuns sa fie medicamentul cel mai administrat in Uniunea Europeana, contra acestei afectiuni. Chiar si in refractara America, unde industria chimico-farmaceutica are o influenta covarsitoare, prescriptia acestei plante sub forma de extract a ajuns sa fie prima optiune terapeutica pentru multi psihiatri cu pacienti depresivi. Ce face extractul de sunatoare mai exact? In primul rand, determina scoarta cerebrala sa elibereze anumiti neurotransmitatori, niste substante naturale, care ne induc stari emotionale pozitive: optimism, entuziasm, tonus. Apoi, aceasta planta atenueaza, prin mecanisme neurologice doar partial cunoscute, sentimentele de pesimism, de gol interior, de vinovatie paralizanta. Studiile facute pe pacienti depresivi, care au luat sunatoare, au aratat ca deja dupa doua saptamani de cura, cei mai multi depaseau starea de astenie, capatau incredere in fortele proprii, incepand sa renunte la acea auto-evaluare negativa, care este una dintre caracteristicile principale ale acestei afectiuni. In timpul curei de sunatoare se administreaza extractul asociat, pentru un efect mai bun si pentru evitarea reactiilor adverse, cu pulberea de planta, in proportii egale. Doza zilnica de extract va fi cuprinsa intre 600 si 1200 mg, administrata in trei reprize, pentru o perioada de 4-6 saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care administrarea se poate relua.” Ilie Tudor

Cura lui Rudolf Breuss impotriva cancerului

Sâmbătă, 14 Mai 2011 06:43 Cura lui Rudolf Breuss este o cura cu sucuri de legume si ceaiuri impotriva cancerului,

leucemiei si a altor boli grele ori aparent nevindecabille. Ea consta in faptul ca, timp de 42 de zile, nu este permis a se consuma altceva decat sucuri de legume si ceaiuri corespunzatoare, pregatite in conditii specifice. Sucurile se pot bea ori de cate ori va este foame, dar nu mai mult de 0,5 l pe zi. Sucul se bea lingura cu lingura, incet si se va inghiti numai dupa o buna amestecare si insalivare.

3010 0

CancerulBreuss a insistat in permanenta asupra ideii ca tumoarea canceroasa trebuie “consumata” de organism in timpul curei de slabire. Cel ce stie ce inseamna regimul de post alimentar intelege ca, in acest interval, organismul elimina tot ceea ce nu-si are rostul normal in trup si tot ceea ce este nasanatos, cata vreme mai dispune de rezervele sale de forta, iar bolnavul mai poseda credinta puternica in forta de vindecare proprie.

Cancerul apare la oameni datorita unei anumite tendinte spre aceasta boala, precum si prin interactiunile dintre mai multe vatamari ale sanatatii. O tumoare canceroasa se poate forma, de multe ori, in locurile supuse unei presiuni de lunga durata. Adica, sangele nu mai circula si celulele ar urma sa moara. Dar cum si respectivele celule doresc sa traiasca, ele sug din mediul inconjurator tot ceea ce le lipseste.

Prin acest fenomen se formeaza o formatie independenta, care la inceput creste foarte lent, uneori in 10 sau mai multi ani, apoi, dintr-o data incepe sa prolifereze rapid si poate deveni o tumoare mare, pe care o numim cancer. Daca o tumoare mica si inofensiva este taiata sau apasata, atunci ea poate deveni “salbatica”, celulele canceroase patrund in sange si iau nastere metastazele. Asadar, este recomandabil sa lasam in pace noduletele si nodulele.

Tumoarea canceroasa traieste numai prin aportul de albumina. Datorita curei cu sucuri

si ceaiuri, se opreste alimentarea din exterior cu albumina. Dar, intrucat organismul nu poate trai fara aceasta substanta, sangele “infometat” de albumina ataca in corp tot ce este suplimentar: vegetatiile, aglomerarile de impuritati si tumorile. Este o adevarata operatie fara cutit, pe care o executa sangele omului. Orice tumoare e devorata in decurs de 42 de zile. In plus, deoarece, in timpul formarii celulelor canceroase, metabolismul mineral din celule e dereglat, sucurile de legume, avand un continut de minerale asimilabile, compenseaza respectivul deficit.

Tinerea cureiIn cele 42 de zile de cura puteti slabi 5-15 kg si va veti simti foarte bine. Este bine daca inainte cu cateva zile de inceperea ei totale, pe langa mancarea normala, sa se bea circa ¼ l suc pe zi, pentru a se acomoda organismul.

Cura propriu-zisa trebuie efectuata timp de 42 de zile consecutiv in caz de cancer sau leucemie, si pana la 21 de zile pentru alte boli. In mod corect, cura se efectueaza astfel:

- dimineata: ½ ceasca ceai pentru rinichi rece, baut incet; dupa 30-60 minute 1-2 cesti ceai cald de salvie; dupa alte 30-60 minute se va lua o mica inghititura de suc, inghitindu-se numai dupa o buna amestecare cu saliva. Dupa circa 15-30 minute se va lua din nou o mica inghititura de suc de legume, in functie de senzatia de foame. Pana la pranz se pot bea 10-15 inghitituri de suc. Intre timp, se consuma din nou ceai de salvie, care poate fi baut si rece, in orice cantitati, dar fara zahar.

- la pranz, din nou 1/16 l (o jumatate de ceasca) de ceai pentru rinichi; aceasi cantitate se bea si seara, inainte de culcare;

- dupa-amiaza, se va lua de mai multe ori cate o inghititura mica de suc de legume.

Reguli de tinut seama:- injectiile sau razele sau alte tratamente medicamentoase sunt interzise in timpul curei;- nu se indica efectuarea curei imediat dupa operatie, ci se asteapta minimum 2-5 luni, cand organismul se va restabili, iar pacuentul se va simti relativ destul de puternic;- bolnavii care au fost tratati cu citostatice, mijloace ce distrug celulele, trebuie sa bea zilnic suc mai mult timp, pentru a mentine celulele care nu au fost inca distruse;- persoanele care, inainte de inceperea curei, au pierdut mult in greutate si sunt slabe, au voie sa manance zilnic o ceasca cu supa de ovaz, alaturi de sucuri, dar preferabil ar fi sa se renunte la aceasta;

- dupa circa 10 zile de cura, poate sa apara o criza, care nu trebuie sa ingrijoreze sau sa conduca la intreruperea tratamentului;- cura nu se intrerupe brusc; se bea mai departe circa 1/6 l suc de legume pe zi si se incepe cu mancaruri usoare: supa cu taietei, de zarzavaturi, sucuri;- in cursul curei bolnavul este bine sa fie activ, adica sa lucreze sau sa faca plimbari si miscare in aer liber;- cura se face la recomandarea si supravegherea medicului.

Sucuri de legumeSe face un amestec din urmatoarele sucuri: 3/5 sfecla rosie, 1/5 radacina de telina, 1/5 morcovi, putina ridiche si un cartof de dimensiunea unui ou de gaina (de exemplu: 300 g sfecla rosie, 100 g morcovi, 100 g telina, 20 g ridichi). Cartoful nu este obligatoriu, dar e foarte important in cazul cancerului de ficat.

Sucul se va strecura printr-o sita fina sau printr-o panza de in, ca sa nu ramana nici un pic de sat.

Se consuma zilnic 1/8 – ¼ l, maxim ½ l, lingura cu lingura, inghitindu-se numai dupa ce s-a amestecat foarte bine cu saliva.

Ceaiuri:- Ceai de salvie. Utilizat pentru gargara, se face infuzie 10 minute; pentru baut, 1-2 linguri de salvie la ½ l apa fiarta, se fierbe 3 minute, se pune de-o parte si se adauga sunatoare, menta, roinita, apoi se lasa totul sa stea 10 minute. Poate fi consumat in orice cantitate. E cel mai important dintre ceaiuri si ar trebui baut pe toata durata vietii.

- Ceai pentru rinichi. Compozitie: 15 g coada calului, 10 g urzici, 8 g troscot si 8 g sunatoare. Aceasta cantitate ajunge pentru o persoana, timp de 3 saptamani. Se ia o priza (cantitatea prinsa intre 3 degete – circa ½ lingura) si se pune intr-o ceasca cu apa fiarta, tinandu-se 10 minute. Se trece prin sita si se pune de-o parte, iar peste ce ramane in sita se mai toarna inca 2 cesti cu apa fiarta si se fierbe 10 minute. Se strecoara si apoi se amesteca cele doua ceaiuri. Ceaiul pentru rinichi trebuie baut numai 3 saptamani, cate ½ ceasca, rece, dimineata pe stomacul gol, inaintea pranzului si seara, inainte de culcare. In aceast aperioada, nu se va consuma carne de vita sau de porc si nici supe de carne sau mancaruri reincalzite.

- Ceai de napraznic. Infuzie timp de 10 minute dintr-o priza de ceai pusa intr-o ceasca cu apa fierbinte. Se bea zilnic o ceasca de ceai rece. Este indicat in toate tipurile de cancer, mai ales daca s-au facut deja raze, caci contine putin radiu.

- Ceai de galbenele. Aceleasi condirii de preparare si utilizare ca si in cazul ceaiului de napraznic. Ceaiul de galbene este cunoscut de multa vreme ca remediu impotriva cancerului.

RezultateAceasta cura a dat rezultate extraordinare in cazul multor bolnavi de cancer; totodata, ea se recomanda si in urmatoarele cazuri:- prevenirea imbolnavirilor de cancer;- regenerarea intregului organism si insanatosirea sangelui;- pentru seferinte articulare (artrita, artroza), in combinatie cu o cura de bai;- in cazul altor imbolnaviri, in conditii si combinatii specifice fiecarei boli in parte.

Prin aplicarea acestei cure de legume si ceaiuri, Rudol Breuss a vindecat cateva mii de cazuri de cancer, mai ales leucemie, numeroase boli ale articulatiilor, precum si alte boli de diferite tipuri. Incalcarea curei nu mai duce la vindecare!