Măsurile terminale pentru lungimi sunt acele măsuri ale căror valori reprezintă

distanța dintre suprafețele terminale perpendiculare pe axa de măsurare, aceste suprafețe

purtând denumirea de suprafețe de măsurare.

Grupa măsurilor terminale înglobează în structură:

Lame plan – paralele;

Cale plan – paralele;

Calibre;

Lere pentru grosimi;

Sfere

1. Lamele plan – paralele sunt lame confecționate din sticlă optică, care sunt

folosite pentru verificarea planității suprafețelor prelucrate prin lepuire (cale plan – paralele,

calibre). Au o formă cilindrică iar cele două baze sunt perfect plane și paralele. Trebuie să fie

păstrate în truse, iar pentru verificare pot fi folosite una sau mai multe lame plan – paralele.

2. Calele plan – paralele se folosesc atât pentru conservarea și transmiterea

unității de măsură a lungimii, cât și pentru verificarea și reglarea instrumentelor de măsurare.

Acestea au o formă paralelipipedică, cu două suprafețe de măsurare, plane și paralele, cu o

foarte bună finisare. Sunt confecționate din oțel, carburi metalice cu conținut de wolfram sau

materiale ceramice, cu coeficient de dilatare termică liniară mică la temperaturi cuprinse între

10 și 30°C și cu o duritate de 65 HRC. Suprafețele de măsurare au o rugozitate de 0,012 mm.

Materialul nu este magnetic. Elementele caracteristice ale unei cale plan – paralele sunt

reprezentate în figura de mai jos.

Cale plan – paralele

Sm – suprafața de măsurareSr – suprafața de referințăIn – lungimea nominală

1

CAPITOLUL 1

MĂSURI TERMINALE PENTRU LUNGIMI

Principalele abateri ale calelor plan – paralele sunt reprezentate în figura de mai jos.

a) Cală plan paralelă geometric idealăb) Abaterea lungimii medianec) Abatere de la paralelismd) Abatere de la perpendicularitate a suprafețelor laterale

Lungimile nominale ale calelor plan – paralele sunt termeni ai unor progresii

aritmetice și sunt standardizate și precizate în tabele. Calele plan – paralele sunt prezentate în

truse, unde o lungime nominală este cuprinsă doar o singură dată.

Pentru măsurare, se folosește o cală sau construcții de cale, care poartă numele de

blocuri de cale, formate prin ardere, constând în apăsarea ușoară a calelor una peste alta,

combinată cu o mișcare de translație.

La utilizarea calelor plan – paralele trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:

Înainte de utilizare, calele trebuie șterse cu o cârpă moale;

Verificarea calelor se face periodic;

Înainte de utilizare trebuie ținute în aceeași încăpere cu piesa de măsurat,

pentru a fi aduse la aceeași temperatură;

După utilizare, trebuie curățate, șterse, unse și reintroduse în trusă;

Trebuie evitată utilizarea calelor plan – paralele în încăperi cu umiditate

mare cu aburi ori supraîncălzite.

3. Calibrele - sunt măsurile terminale care se utilizează la controlul

dimensiunilor, al formelor și al poziției relative a pieselor. Acestea sunt mijloace de

verificare, deoarece nu măsoară efectiv dimensiunile, ci verifică dacă acestea îndeplinesc sau

nu prescripțiile din desenul de execuție. Calibrele sunt folosite la verificarea valorilor

extreme admisibile.

4. Lerele – pentru grosime sunt acele măsuri terminale cu valoare unică, în formă

de lamelă metalică flexibilă. Sunt folosite la verificarea interstițiului dintre două suprafețe

2

prelucrate, la reglarea și apoi la verificarea reglajului unor mecanisme, la determinarea

jocului apărut ca urmare a uzurii mecanismelor.

5. Sferele – sunt bile calibrate de diferite diametre, utilizate la controlul

conicităților interioare. Se păstrează în truse.

CAPITOLUL 2

MĂSURI DE LUNGIME CU REPERE

Măsurile de lungime cu repere sunt măsurile ale căror valori sunt reprezentate de

distanța dintre două repere, care sunt trasate perpendicular pe axa de măsurare. Ele pot fi ori

rigle cu valori unice, ori rigle cu valori multiple.

Metrul etalon – prototip internațional este o bară executată dintr-un aliaj cu 90% Pt

și 10% Ir, cu secțiunea de forma literei ”k” înscrisă într-un pătrat cu latura de 20 mm. La

capete sunt trasate câte trei repere, astfel încât distanța dintre reperele centrale să fie de 1m la

temperatura de 20°C.

Metrul etalon – prototip național este o riglă confecționată din același aliaj ca și

prototipul internațional, însă are în plus un reper trasat la 0,5 m. Acesta are simbolul 6c și este

păstrat la Institutul Național de Meteorologie din București.

1. Riglele

Sunt confecționate sub forma de bară rigidă, putând fi alcătuite dintr-un

singur element (rigle rigide) sau din mai multe elemente (rigle flexibile).

Cele mai folosite sunt:

3

Riglele metalice rigide, întâlnite în varianta etalon sau de lucru. Sunt folosite la

măsurare sau verificare și pot fi confecționate din oțel inoxidabil (rigle de

verificare) sau din oțel carbon (rigle de lucru);

Riglele de contracție, care sunt rigle flexibile, utilizate în turnătorii. Gradațiile țin

cont de contracția pieselor la răcire. Aceste rigle au valoarea diviziunii mai mare cu

1, 1,5 și 2% în funcție de valoarea contracției specifice a metalelor pentru care se

realizează forma;

Metri și dublu metri, se confecționează din lemn și se folosesc la măsurarea

țesăturilor. Ei sunt divizați în centimetri, iar reperele 0 și 100 coincid cu fețele

terminale, care sunt protejate cu colțare de metal.

2. Ruletele

Sunt măsuri de lungime cu valori multiple, sub forma unor benzi de

măsurare, divizate în unități de lungime. Ele sunt fixate la capătul

terminal de axul unui dispozitiv de înfășurare, care rulează banda în

interiorul unei casete.

Ruletele se fabrică în următoarele variante:

Rulete obișnuite, folosite la măsurări curente, în industrie sau în alte activități

obișnuite;

Rulete cu lest, folosite la măsurări în plan vertical, ca de exemplu, pentru

măsurarea storurilor din rezervoare;

Rulete din fibră de sticlă, folosite la măsurări sub tensiune electrică;

Rulete de buzunar, folosite la măsurări curente.

3. Panglicile de măsurare

Sunt măsuri cu repere cu scară unilaterală sau cu valori multiple,

confecționate sub formă de bandă.

Ele sunt de mai multe feluri:

Panglici topografice metalice, folosite la măsurări topografice obișnuite;

Panglici din țesături textile sau din mase plastice, folosite în croitorie sau cizmărie;

Benzi de hârtie, folosite în industria textilă la măsurări informative.

Panglicile de croitorie și de cizmărie sunt confecționate sub formă de bandă din

pânză cauciucată, prevăzute la capete cu întărituri metalice. Divizarea acestora se face pe

ambele părți, în centimetri. Panglicile de cizmărie sunt divizate pe o parte în centimetri iar pe

cealaltă parte în ”puncte cizmărești”, 1 punct cizmăresc fiind egal cu 6,67 mm.

4

CAPITOLUL 3

INSTRUMENTE CU RIGLĂ ȘI CURSOR PENTRU MĂSURAREA LUNGIMILOR

Instrumentele cu riglă și cursor folosite la măsurarea lungimilor sunt formate dintr-o

riglă care are un cioc sau un braț la un capăt și un cursor cu braț.

Suprafețele de măsurare se află între fețele interioare ale ciocurilor sau ale brațelor.

Această grupă de instrumente cuprinde:

Instrumente de măsurat fără vernier (clupe, zoometre);

Instrumente cu vernier (șublere);

Compasuri de măsurat.

1. Clupele sunt instrumente din lemn folosite pentru măsurări exterioare, în

domeniul forestier și în industria de prelucrare a lemnului.

Clupele forestiere sunt folosite la măsurarea pe teren a dimensiunilor arborilor și a

trunchiurilor de copaci tăiați. Acestea sunt divizate în centimetri și au domeniul de măsurare

cuprins între 50 și 100 cm.

Clupele de buzunar se folosesc în industria de prelucrare a lemnului, la măsurarea

grosimii scândurilor, când se face sortarea acestora. Acestea sunt divizate în milimetri și au

domeniul de măsurare cuprins între 100 și 150 mm.

2. Zoometrele sunt instrumente folosite la măsurarea înălțimii, lungimii și

grosimii animalelor.

5

3. Șublerul este cel mai răspândit mijloc pentru măsurat lungimi și este format

dintr-o riglă cu scară gradată și un cursor cu vernier. Precizia de măsurare poate fi de: 0,1

mm, 0,05 mm, 0,02 mm.

Șublerele sunt caracterizate prin:

Limita superioară de măsurare (mm);

Exactitatea de măsurare;

Grosimea peste cele doua ciocuri;

Lungimea ciocurilor și greutatea acestora.

Limita superioară de măsurare, notată cu ”L” – poate avea valori de 150; 200; 300;

500; 800; 1000; 1500; 2000 mm.

Din punct de vedere constructiv, șublerele pot fi cu o pereche de ciocuri, cu două

perechi de ciocuri, cu două perechi de ciocuri și cu o tijă de adâncime.

Din punct de vedere al destinației, șublerele pot fi:

1. Șublerele de exterior și de interior, folosite pentru măsurarea dimensiunilor

interioare și exterioare. Acestea pot fi prevăzute și cu tijă pentru adâncime.

Şubler de exterior şi de interior 1, 2 - ciocuri; 3 - suprafeţe de măsurare; 4 - vernier; 5 - riglă; 6 - şurub de fixare.

2. Șublerele de adâncime, sunt folosite numai pentru măsurarea adâncimilor. La

acest gen de șublere, rigla gradată culisează într-un suport – traversă, care poartă vernierul,

suprafața de sprijin fiind lama. Măsurarea se face așezând șublerul pe suprafața frontală a

găurii care trebuie măsurată.

3. Șublerele pentru trasaj sunt formate dintr-o riglă fixată pe o talpă de fontă cu

baza plană, care folosește la poziționare pe masa de trasaj. Pe riglă se deplasează cursorul cu

cioc ascuțit, pentru trasaj (sau, în unele variante constructive, plat, pentru măsurare).

6

4. Șublerele pentru roți dințate, sunt formate din două rigle perpendiculare una

pe alta, fiecare având cursor și vernier. Acest gen de șublere sunt folosite exclusiv pentru

măsurarea grosimii dinților roților dințate.

Şubler pentru roţi dinţate 1 - echer cu scala gradată; 2, 3 - cursoare cu vernier; 4 - limitator de înălţime; 5, 6 -

cursoare de avans fin; 7, 8 şuruburi de blocare.

4. Compasurile pentru măsurat sunt formate din bare articulate, terminate cu

vârfuri, utilizate pentru încadrarea piesei de măsurat. Compasurile sunt prevăzute

cu un sector circular, divizat în unități de lungime.

CAPITOLUL 4

INSTRUMENTE CU ȘURUB MICROMETRIC PENTRU MĂSURAT LUNGIMI

Instrumentele de măsurat cu șurub micrometric mai poartă denumirea și de

micrometre. Funcționarea acestora se bazează pe transformarea mișcării de rotație a unui

șurub micrometric în mișcare de translație. Pasul unui șurub micrometric este de 0,5 mm,

deci la o rotație completă a tamburului, deplasarea liniară a tijei este de 0,5 mm.

Micrometrele au o precizie de măsurare mai mare decât a şublerelor, şi anume: 0,01

mm; 0,002 mm; 0,001 mm.

Principalul criteriu de clasificare a micrometrelor este destinaţia lor.

Din acest punct de vedere, micrometrele pot fi:

o Micrometre de exterior;

o Micrometre pentru roţi dinţate;

o Micrometre pentru filete;

o Micrometre pentru adâncime;

o Micrometre de interior;

o Micrometre pentru sârme;

o Micrometre pentru ţevi;

7

o - micrometre pentru tablă;

o - micrometre cu pârghie.

Dintre acestea, prezentăm în continuare câteva dintre tipurile de micrometre, cel mai

des folosite.

1. Micrometrele de exterior. La micrometrul de exterior, deschiderea potcoavei

reprezintă principalul element determinant al limitei de măsurare. Micrometrul şi elementele

sale componente sunt prezentate în figura de mai jos. Domeniile de măsurare ale

micrometrelor cresc din 25 în 25 de milimetri.

Micrometrele de exterior sunt fabricate în următoarele dimensiuni: 0-25 mm, 25-50

mm, până la 475-500 mm.

1 - potcoavă; 2 - braţ cilindric; 3 - nicovală; 4 - tija şurubului micrometric; 5 - tambur; 6 - dispozitiv de fixare;

7 - dispozitiv de limitare a apăsării

Pentru măsurare, se introduce piesa între suprafeţele de măsurare. Apoi se realizează

contactul dintre tija şurubului micrometric şi piesă, după care prin rotire continuă, se

realizează forţa de apăsare necesară măsurării. Citirea indicaţilor constă în citirea milimetrilor

şi a jumătăţilor de milimetri de pe braţul cilindric şi a sutimilor de pe tambur.

2. Micrometrele pentru roți dințate sunt micrometrele de exterior, folosite

pentru măsurarea elementelor constructive ale roților dințate. Aceste micrometre au ca

elemente caracteristice dimensiunea suprafeţelor de măsurare, care au forma unor talere.

Acest gen de micrometre sunt folosite pentru măsurarea cotei peste dinţi, la roţile

dinţate cilindrice. Diametrul minim al talerelor este de 25 mm. Limitele superioare de

măsurare sunt cuprinse între 25 mm şi 100 mm.

3. Micrometrele pentru filete sunt folosite la măsurarea diametrului mediu, a

celui interior sau exterior al filetelor.

8

Micrometru pentru filete 1,2- vârfuri de măsurare

Micrometrele pentru filete se deosebesc de micrometrele obişnuite prin utilizarea unor

vârfuri de măsurare speciale. Aceste vârfuri se introduc în alezajele special practicate în tija şi

în nicovala micro-metrului.

Vârfuri de măsurare

Măsurarea elementelor filetului cu acest micrometru este o metodă directă de

măsurare şi se foloseşte, în general, la filetele cu precizie scăzută. Limita superioară de

măsurare a acestor filete este cuprinsă între 25 şi 200 mm. Micrometrele pentru filete cu

limita superioară de măsurare mai mare de 25 mm sunt însoţite de cale de reglare.

4. Micrometrele de adâncime sunt folosite la măsurarea adâncimii pragurilor și

găurilor înfundate.

Micrometru de adâncime

Modul de folosire micrometrului de adâncime

Domeniul de măsurare al micrometrelor de adâncime este de 0-25 mm. Pentru mărirea

domeniului de măsurare, se folosesc prelungitoare. Acestea sunt tije care se asamblează la

şurubul micrometric, confecţionate din 25 în 25 mm.

9

CAPITOLUL 5

APARATE COMPARATOARE

Aparatele comparatoare sunt aparatele cu amplificare care se prezintă în diferite

variante constructive și sunt folosite la compararea dimensiunilor liniare ale piesei măsurate,

în raport cu dimensiunea de comparaţie.

Din această categorie fac parte:

o Comparatoarele cu cadran circular;

o Comparatoarele cu pârghie;

o Comparatoarele de interior;

o Minimetrele;

o Ortotestele;

o Pasametrele;

o Optimetrele.

Cu excepţia optimetrelor, care sunt aparate cu amplificare optico-mecanică, celelalte

aparate comparatoare enumerate sunt cu amplificare mecanică. Dintre acestea, cele mai

utilizate sunt comparatoare cu cadran circular care pot fi folosite la măsurarea abaterilor

efective dar şi la măsurători absolute ale unor dimensiuni mici sau ale unor deformaţii care nu

depăşesc limita superioară de măsurare pe scara gradată.

În figura de mai jos este prezentată schema de principiu şi aspectul constructiv al unui

comparator cu valoarea diviziunii de 0,01 mm.

Comparator cu cadran circulara - schema de principiu; b - vedere generală; c - comparator cu suport

10

Scara gradată a comparatorului cu cadran circular are 100 de diviziuni, iar deplasarea

palpatorului cu 1 mm conduce la rotirea acului indicator cu 360°. Pentru a putea realiza o

măsurare cu ajutorul comparatorului, acesta se fixează într-un suport, ca în figura 3.16.C.

Pentru verificarea funcţionării comparatorului, se ridică şi se coboară uşor tija

palpatorului, folosind butonul 5. Reglarea la cota nominală (la zero) se face fixând

comparatorul în suport şi punându-1 în contact cu blocul de cale de reglare, astfel ca tija

palpatorului să se găsească aproximativ la jumătatea cursei. Orientarea pentru aprecierea

mărimii cursei se face cu ajutorul indicatorului de rotaţii 6. în acest fel, acul indicator 7 poate

ocupa o poziţie oarecare faţă de scara gradată. După aceasta, se aduce reperul zero în dreptul

acului indicator, prin desfacerea şurubului 4 şi rotirea ramei 3 odată cu cadranul circular. Cu

ajutorul indicilor 7, se indică câmpul de toleranţă stabilit conform documentaţiei constructive.

CAPITOLUL 6

NORME DE TEHNICA SECURITĂȚII MUNCII ȘI DE PREVENIRE ȘI STINGERE A INCENDIILOR

6.1. Norme de tehnica securităţii muncii

Problemele cu caracter organizatoric aferente activităţii de măsurare pot influenţa

hotărâtor (în mod direct sau indirect) producerea accidentelor de muncă sau a îmbolnăvirilor

profesionale, a securităţii personalului şi a aparatelor (instalaţiilor).

Datorită acestui lucru, se va acorda o atenţie deosebită următoarelor elemente:

controlul frecvent al condiţiilor la locul de muncă;

controlul dotării instalaţiilor şi al aparatelor cu dispozitive de tehnica

securităţii muncii, precum şi a personalului, cu echipament şi materiale de

protecţie, înainte de începerea lucrului;

organizarea locului de muncă şi a activităţii respective;

asigurarea disciplinei în muncă;

supravegherea permanentă a elevilor, sub aspectul respectării normelor de

protecţia muncii;

lucrarea de laborator se va executa numai după verificarea montajului de către

profesor, respectând îndrumările şi indicaţiile profesorului;

nu se va lucra cu mâinile ude şi nu se vor atinge părţile aflate sub tensiune,

nu se va efectua niciun fel de modificări asupra montajului, atâta timp cât

acesta se află sub tensiune;

11

se vor utiliza echipamentul şi materialele de protecţie individuală.

Este strict interzisă orice modificare a destinaţiei aparatului sau a utilajului, dacă

acestea contravin normelor şi regulamentelor în vigoare.

Existenţa şi buna funcţionare a aparatelor de măsură şi control şi a dispozitivelor de

protecţie a muncii fac parte din buna organizare a locului de muncă.

La fiecare loc de muncă, vor fi afişate la loc vizibil instrucţiunile de protecţia muncii

şi de lucru, însoţite de schemele aparatelor şi ale utilajelor şi de instrucţiunile de folosire.

Laboranţii şi profesorii sunt obligaţi să asigure organizarea corespunzătoare a

activităţii, la fiecare loc de muncă, în condiţii de securitate a personalului şi a aparatelor, prin:

o verificarea bunei funcţionări a aparatelor şi a instalaţiilor, luând măsuri

operative de remediere a deficienţelor;

o verificarea modului în care se întreţin aparatele, instalaţiile şi legarea la

pământ şi la nul a celor care pot produce accidente prin electrocutare;

o instruirea corespunzătoare a elevilor, verificarea cunoştinţelor acestora,

menţinerea strictă a ordinii şi disciplinei;

o repartizarea sarcinilor, îndrumarea şi controlul operaţiilor, asigurarea asistenţei

tehnice permanente;

o asigurarea iluminatului, a încălzirii şi a ventilaţiei în laborator.

Personalul desemnat poate îndeplini lucrările de verificare numai după ce şi-a însuşit

temeinic următoarele cunoştinţe:

regulamentul de ordine interioară a unităţii;

legislaţia de protecţie a muncii în vigoare, aferentă activităţii respective;

normele de protecţie a muncii, generale, şi cele specifice locului de muncă;

instrucţiunile de lucru;

noţiunile de prim-ajutor.

Nici un elev nu va fi repartizat, respectiv, primit în laborator şi nu va fi pus să lucreze,

decât după ce i s-a făcut instructajul specific de protecţie a muncii care trebuie finalizat prin

verificarea însuşirii cunoştinţelor necesare, rezultatul consemnându-se în fişa de instructaj.

Pentru a completa măsurile tehnice, de protecţie colectivă, luate în laboratorul de

metrologie, este necesar să se utilizeze echipamentul şi materialele de protecţie. Distanţele de

transport manual nu vor depăşi 60 m. înălţimea maximă la care se pot ridica manual pe

verticală sarcinile maxime admise este de 1,5 m.

12

Elevii care nu sunt în deplină capacitate de muncă sau care nu sunt echipaţi corespunzător, nu

vor fi admişi în laborator.

ATENŢIE!

Manevrarea instrumentelor, a mijloacelor de lucru, a machetelor grele se va face cu

atenţie, pentru a evita riscul accidentării.

6.2. Norme de prevenire şi stingere a incendiilor

Respectarea normelor P.S.I. este obligatorie pentru întreg personalul din instituţii,

întreprinderi, ateliere etc. Pentru aceasta, este necesar ca fiecare loc de muncă să fie dotat cu

aparatură de stins incendii, formată din: stingătoare de incendiu, furtunuri de incendiu

prevăzute cu ajutaje, rastele cu unelte P.S.I. (găleţi, lopeţi, târnăcoape). Personalul de la locul

respectiv de muncă este obligat să cunoască locul de amplasare al aparaturii din dotare şi

funcţionarea acesteia.

La fiecare loc de muncă, trebuie să fie afişat un plan de evacuare în caz de incendiu.

în planul de evacuare sunt stabilite atribuţiile personalului în caz de incendiu şi schema de

evacuare.

Pentru prevenirea incendiilor sunt interzise:

blocarea căilor de acces;

depozitarea de produse (materiale) inflamabile în locuri special neamenajate;

improvizaţiile de natură electrică;

folosirea materialelor P.S.I. în alte scopuri;

utilizarea focului deschis în locuri neamenajate sau interzise;

folosirea produselor petroliere pentru degresarea, spălarea pieselor, aparatelor;

fumatul în locuri neamenajate;

executarea de lucrări de întreţinere, reparaţii etc. la instalaţiile electrice de

către personal neautorizat.

ATENŢIE!

Este interzisă spălarea mâinilor sau a pieselor cu benzină.

13

BIBLIOGRAFIE

1. Ciocîrdia, C. Ungureanu, I., Bazele cercetării experimentale în tehnologia construcţiilor

de maşini, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.

2. Ciocîrlea - Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Măsurări tehnice, Editura

Cvasidocumentaţia PROSER & Printech, Bucureşti, 2005.

3. Ciocîrlea -Vasilescu, A., Metrologie industrială, Editura Cvasidocumentaţia PROSER &

Printech, Bucureşti, 2005.

4. Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana; Ciocîrlea-Vasilescu, Ioana, Elemente de

tehnologie mecanică, Editura PRINTECH, Bucureşti, 2004.

5. Dodoc, P., Metrologie generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.

6. Gheorghiu, Tatiana, Constantin, N., Auxiliar curricular pentru ciclul superior al liceului,

profilul tehnic, modulul: Tehnici de Măsurare în Domeniu, Ministerul Educaţiei şi Cercetării,

2006, Programul PHARE TVET RO 2005/005 -551.05.01 -02.

7. Ghiţescu, D., Mirea, A., Instalaţii tehnico-sanitare şi de gaze, Manual pentru şcoli

profesionale, anul I şi II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.

8. I liescu, C. şi col., Măsurarea electrică a mărimilor neelectrice; îndrumar de laborator,

Institutul Politehnic Bucureşti, 1992.

9. lonescu, G. şi col., Traductoare; principii şi metode

de proiectare, Institutul Politehnic Bucureşti, 1980.

10. lonescu, G., Măsurări tehnice şi traductoare, Institutul Politehnic Bucureşti, 1975.

11. Micu, C. şi col., Aparate şi sisteme de măsurare în construcţia de maşini, Editura

Tehnică, Bucureşti, 1980.

12. Miilea, A., Cartea metrologului - Metrologie generală, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.

13. Neagu, I., Cercetări privind utilizarea optimă a mijloacelor de măsurare după 2(3)

coordonate în laboratoarele de metrologie, lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea

gradului didactic I, Universitatea Politehnică Bucureşti, 2004.

14. Neagu, I., Constantin, Mariana, Ciocîrlea-Vasilescu, A., Măsurători şi legislaţie

metrologică, Editura Cvasidocumentaţia PROSER & Printech, Bucureşti, 2007.

15. Popescu, D., Sgârciu, V., Echipamente pentru măsurarea şi controlul parametrilor de

proces, Editura Electra, Bucureşti, 2002.

16. Sturzu, A. şi col., îndrumător practic uzinal şi de laborator pentru controlul preciziei de

prelucrare în construcţia de maşini, Editura Tehnică, Bucureşti, 1976.

14

17. Sturzu, A., lonescu, Mihaiela, Controlul preciziei dimensionale şi geometrice, Editura

PRINTECH, Bucureşti, 2006.

18. Udrea, C, Doboş, F., Panaitopol, H., îndrumar de laborator şi proiectare la automate de

control şi servire, Institutul Politehnic Bucureşti, 1980.

19. Lăzărescu, I., şi col., Toleranţe şi măsurări tehnice, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1969.

15